Comunicarea Telefonica. Studiul Cunoasterii la Nivelul Comunicotional

COMUNICAREA TELEFONICĂ

CAPITOLUL I .

STUDIUL CUNOAȘTERII LA NIVELUL COMUNICOȚIONAL

Comunicarea reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Cam acestea vor fi sinonimele care ne sunt oferite de către’’Dictionarul explicativ pentru comunicare.’’ 1 Deși pare simplu înțelesul comunicării este mult mai complex și plin de substrat.

Comunicarea are o mulțime de înțelesuri, o mulțime de scopuri și cam tot atâtea metode de exprimare și manifestare. Nu există o definiție concretă a comunicării însă se poate spune cel puțin că, comunicarea înseamnă transmiterea intentionată a datelor , a informației.

Ce se înțelege prin comunicare:

provocare constantă pentru psihologia socială ;

activitate;

satisfacerea nevoilor sociale;

legătura între oameni, etc.

De când s-a impus ca o componentă esențială a lumii moderne, sistemul comunicării de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsiteme ale societătii:nici politicul, nici cultura și nici viața cotidiană nu au putut scăpa depresiunea exercittă de mesajele presei.’’Mass-media ne ne afectează profund, deoarece constituie o prezență constantă în viața noastră. Alte intituții pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent și adânc. Afilierea familială și prieteniile se schimba ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Școala ocupă numai o peroadă limită de timp din existența noastră. În antiteză, mass-media fac parte din viața noastră zilnică și ne însoțește din copilărie și până la moarte.

În plus, mass-media au o aniversalitate pe care nu o are nici o altă instituție:presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășesc barierele sociale și geografice.’’2

_____________________

1Academia Română Dicționar General al Literaturii Române București 2001

2 Leo Bogard comunicarea în mass-media, Ed.Carro, București 1998

Din această cauză, analiza modului în care presa influiențează societatea (în mod voit, în urma unei strategii determinate anterior sau în chip întâmplător) a constituit una dintre preocupărule majore ale cercetătorilor mass-media.

Primele etape ale acestor ivestigații sunt legate de conceptele de societatea de masă și cultură de masă, precum și de convingerea puterii de influență a tehnicilor de comunicare de masă. Acestea sunt considerate capabile să impună, fără obstacole, ideile și modelele de comportament conținute în mesajele lor.Studiile privind mass-media au încercat să urmărească atentinteracțiunea dintre receptori și mesajele primite, precum și modul în care, în grup sau individual, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuizate de presă. Această evoluție marchiază ‚’’trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media face cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media.’’

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății.După Denis McQuall,

mass-media pot acționa asupra: indivizilor,grupurilor,instituțiilor,întregii societăți.4 De asemenea,ea poate afecta posibilitatea umană în:dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modulul de de acțiuni alindivizilor și fenomene de mobilizare socială)

Dintr-o altă perspectivă, influiența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp, sau poate avea nevpie, până a deveni operațională, de un interval mai amplu. De asemene , efectele preseipot crea schimbări nedorite sau shimbari dorite.Ele pot fi rezultatul unui proces controlat (companiile de presă) sau ale unor ocurențe mai mult sau mai puțin așteptate.

În bibliografia de specialitate se consideră că influiența mass-media poatesă conducă, la nivelul receptorilor individuali, la realizarea : 1)acordul, 2)identificării sau 3)internalizării valorilor sau a sensurilor transmise prin presă.5

1)Acordul se referă la ‚’’aceptarea conștientă a influienței unui mesaj. Pornind de la constatarea că, între opiniile pe care le are și valorile promovate de mesajul respectiv există o anumită convergență, individul aderă, în mod rațional, la conținutul acestuia’’6 ____________________

3Leo Bogart, op. Cit., pag.12

4Denis McQuail, mass Communication Theory, London,1987,Sage Publ.

5Mihai Coman, Din culisele celei de-a patra puteri, Ed. Carro, București,1996

6Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,1999, pag.107

Se remarcă faptul că adeziunea este critică. Aceasta nu durează, putând fi supusă reevalorilor. Ea este conjuncturală și nu atinge structurile profunde ale personalității indivizilor în cauzăAstfel acordul cu poziția unui anumit lider politic poate dispărea imediat ce publicul detectează elemente noi, fie în acțiunile sau în limbajul acestuia, așa cum transpar ele din presă,fie din evalorile celor care comentează viața politică.

Din cercetările din domeniu s-a evidențiat faptul că mediatizarea excesivă a unei personalități poate crea un efect contrar celui dorit (așa-numitul’’efect bumerang’’), ducând la iritarea, plictisirea și dezinteresul publicului față de figura sau ideea care intră excesiv de des în viața de zi cu zi a oamenilor.

2)Identificarea presupune’’asumarea valorilor promovate de sau prin sursa mass-media și, în consecință, imitarea comportamentului promovat de aceasta’’.7 Proceselede identificare apar ca fiind evidente în sfera consumului de divertisment:foare multe grupuri de tineri se îmbracă și se comportă asemenea vedetei pop preferate. La fel, nenumerate familii își aranjajă mobila în casă conform unor modele distribuite de revistele de specialitate sau conform stilului promovat de un anumit serial TV de mare succes. De asemenea, mulți dintre oameni folosesc expresii și moduri de a vorbi preluate de la eroii preferați, fie ei imaginari sau reali. În foarte multe cazuri, pentru a facilita acest proces, creatorii de show-uri sau de seriale TV construiesc personaje care să fie cât mai asemănătoare cu cele’’comune’’,familiare publicului-țintă.

Astfel, după cum s-a observat, deși eroii din popularul film’’Dallas’’ aparțin păturilor clasei

bogate, casa lor este mobilată în stilul clasei de mijloc(’’middle class’’), iar obiceiurile și comportamentul casnic specific familiei Ewing reproduc existența domestică a americanului mijlociu. Leonard Katzman,producătorul și scenaristul acestui serial, mărturisea:’’Familia Ewing aste alcătuită din oameni care au mulți bani. Dar ei nu trăiesc într-un castel de vis.(…).Oamenii obișnuiți se pot imagina luând micul dejun în decorul casei Ewing. Ei ar putea merge să doarmă în una din camerele de la ferma Southfork, fără să se simtă străini. Poate că unul din motivele succesului mondial al serialului vine din faptul că oamenii obișnuiți pot să se identifice cu modul de a trăi și de a acționa al acestor personaje.Pentru noi a fost întotdeauna important să construim în jurul eroilor un zid de nepătruns pentru public.’’8

________________

6Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polirom, Iași,1999, pag.107

7 Idem, Pag. 107

8M.Coman, op.cit.

Facilitând identificarea,creatorii de mesaje distribuite prin mass-media încearcă să atragă și să fixeze publicul, să obțină fidelizarea audienței.Toate acestea pot avea loc fie din rațiuni economice-creșterea rețelelor publicitare, fie politice-creșterea audienței și consolidarea sprijinului electoral.

3)Internalizarea implică asimilarea valorilor, semnificațiilor și modelelor de comportament difuzate de mass-media și topirealor în valorile care constituie concepția despre lume și în modul de comportament difuzate de mass-media și topirea lor în valorile care constituie concepția despre lume și în modul de comportament al indivizilor.Prin acest fenomen se distionge maximum de eficacitate în acțiunea de influențare a opiniei publice.

În general,internalizarea reprezintă punctul terminus al unui proces de influiențare sau al unei companii de persuasiun. 9

Spre exemplu, o multitudine de emisiuni științifice care prezintă legătura dintre fumat și cancer, corelate cu dezbateri și talk-show-uri, cu filme în care eroii nu fac apel la țigări, cu concerte dedicate combaterii fumatului și cu chemări lansate de personalități având priză la public, poate conduce, în multe cazuri, la shimbarea convingerilor și la internalizarea unei noi valori-antitabagismul.

Pe lista cazuilor tipice de internalizare a unor valori, ca efecte ale activității presei, se pot include și schimbările de comportament ale consumatorului după o companie publicitară(renunțarea la detergent în favoarea altuia, achiziționarea unui nou tip de televizor,cumpărarea de accesorii vestimentare moderne),precum și schimbarea orientării politice în urma unei campanii de persuasiune politică(asumarea valorilor unui grup sau partid politic, adeziunea, electorală a unui lider).

În viața socială reală, efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor se concretizează într-o mare varietate de forme.Cercetători au propus, de-a lungul anilor, diferite modele teoretice și diferite sisteme de clasificare ale multiplelor forme de influiențare pe care le-au detectat.În general, aceste obțiuni au variat, în mod ciclic, de la ideea’’efectelor puernice’’ la aceea a ‚’efectelor slabe.’’10

Caracteristicile atribuite acestor efecte s-au modificat într-un mod substanțial:cercetătorii au trecut de la efecte globale la efecte specifice, de la cele directe, pe termen scurt, la cele indirecte, pe termen lung.

__________________

9Ioan Drăgan,Paradigme ale comunicării de masă, Ed. Șansa,București,1996

10FrancisBalle,Dictionnairedesmedias, Ed.Larousse,Paris,1997,pag.197

Orice analiză a efectelor mass-media are c obiect publicul, înțeles ca suma indivizilor care sunt expuși mesajelor presei și care suportă, astfel, opresiune ce poate conduce la o shimbare, mai mare sau mai mică, a comportamentelor, valorilor și reprezentărilor simbolice despre realitate.11Amploarea acestei influiențe depinde de caracteristicile institutției depinde de caracteristicile instituției și ale suportului mass-media, de structura ș frecvența mesajelor și de condițiile receptării.

Publicul, considerat o lungă perioadă de vreme ca fiind o entitate pasivă în relațiile de comunicare, devine acum factorul decisiv.Dacă existența unei instituții mass-media depinde de amploarea audienței(cine are public poate fixa prețuri mari pentru reclame), atunci identificarea publicului-țintă, atragerea și fidelizarea lui devin obiective majore ale strategiilor de comunicare mediatică.

Producătorii, jurnaliștii și cercetătorii încep să se intereseze de aceste segmente de public fluiente, instabile, chiar capricioase.Ei încearcă să determine formele prin care acestea audiențe fragmentate își manifestă rolul lor activ, selecționând sau reacționând la întâlnirea cu conținutul mediatic.

’’Consumul mediatic este un act de utilizare, în funcție de așteptări, nevoi și foloase presupuse;ceea ce <fac> oamenii din mass-media depinde de ceea ce așteaptă ei de la acestea;(….)oamenii operează spontan sau voluntar o selecție a mesajelor după imaginea lor despre media;(…) media răspund unor așteptări specifice, procurând satisfacții mai mari sau mai mici utilizatorilor; consumul mediatic este proiecția unor așteptări industriale și colective și al unor exigențe funcționale ale sistemelor sociale.’’12 Din această perspectivă, eficacitatea mesajelor mass-media depinde de așteptările publicului. Acesta selectează diferite conținuturi și le utilizează într-un mod activ, în funcție de trebuințele sale concrete. Dimineața, un program de radipo care distribuie informații utile, va fi preferat unuia care conține doar muzică;după masă, în intervalul de odihnă, obțiunea va fi inversă.

În consecință, fiecare canal din audiovizual, fiecare publicație, fiecare emisiune sau articol este’’evaluat’’ pe baza capacității sale de a acoperi an de radipo care distribuie informații utile, va fi preferat unuia care conține doar muzică;după masă, în intervalul de odihnă, obțiunea va fi inversă.

În consecință, fiecare canal din audiovizual, fiecare publicație, fiecare emisiune sau articol este’’evaluat’’ pe baza capacității sale de a acoperi anumite nevoi sau de a oferi anumite satisfacții;instituțiile sistemului mass-media se văd, astfel, puse într-o sitoație de concurență și de luptă permanentă pentru atragerea audienței, pentru a o convinge de valoarea mesajelor lor și pentru a o menține legat de emisiunea, textul, programul sau publicația care distribuie acele conținuturi.’’

___________________

11Ioan Drăgan, op. Cit.,pag.179-18

12R.DeBerti,A.Negri,P.Signorelli,Scenes de la vie cotidienne,apud Rexeaux, 1990,nr.44-45

Astăzi, îndeosebi datorită concurenței dintre diferitele canale, publicul ocupă un loc central, devine referința obligatorie a oricărui program, căci numai astfel se poate asigura complicitatea celui care privește, deci fidelitatea sa față de prezentator, emisiune si post. Obținerea acestei complicități reprezintă unicul mod prin care se pot evita întreruperile pe care receptorul le poate produce, utilizând telecomanda.

Televiziunea modernă crează asfel un <pact> între jurnaliști și public, cerând și încurajând participarea constantă a spectatorului.<Fiți alături de noi>.<Rămâneți cu noi> sunt formulele ce exprimă această tendință.’’13

Problema alegerilor și a stabilității/mobilității publicului se complică datorită facilităților tehnologice(satelit, cabluTV,video, telecomandă ‚’’walkman’’,textul și internet),care oferă oportunități noi de navigare printre produsele mass- media. Spre exemplu, un șir de studii efectuate în 1998 în S.U.A. arată că utilizarea telecomandei(fenomenul de’’zapping’’)face ca audiența să scadă cu 10% în intervalul de maximă audiență și cu 17% în momentele de distribuire a reclamelor. În Franța,cercetări din 1995 arată că, în momentul difuzării reclamelor, 40% din telespectatori schimbă canalul, 31% se ridică și rezolvă mici treburi casnice, 10% râmân în fața televizorului, dar se ociupă cu alceva, șinumai 18% privesc reclamele.

Nevoile care sunt satisfăcute de mass-media pot fi’’denatură cognitivă (dobândirea de informații, cunoașterew, opinii),afectivă (dobândirea de experiențeemoționale),socio-integrativă (întărirea contactelor cu familia,prietenii, vecinii, colegii de muncă),personal integrativă (întărirea încrederii în sine și a statutului) și de scădere a tensiunii (posibilitatea evadării în sine și a statutului)’’14.

Nu toate aceste nevoi sunt legate de problemele practice; o parte din ele pot fi interpretate și ca’’recompense’’,ca modalități de dobândire, prin consumul de masaje mass- media, a unor bonus-uri simbolice.

În felul acesta, un conținut mediatic poate satisface mai multe necesități și invers, aceiași necesitate poate să-și afle răspunsul în mesaje de presă diferite. Centrul de greutate se mută acum asupra motivațiilor care determină alegerea unui ziar, program, articol, autor-motivații în funcție de care creatorii de mesaje mass-media își vor construi textele și își vor organiza prioritățile.

_____________________

13 M.Coman;op.cit.

14 Mihai Coman, op. cit.,pag.111

Tehnicile de comunicare în masă au o puternică forță de influiențare a consumatorului de informație, a publicului..Acest lucru este valabil atât, se remarcă faptul că tehnicile din domeniul comercial, pot fi transferate în domeniul politicului

Spre exemplu, un politician este prezentat,’’lansat’’ publicului cu aceleași tehnici comunicaționale utizate în lnsarea unei mărci noi de pastă de dinți sau săpun.

Funcțiile socio- culturale ale mass-media

Tehnicile de comunicare în masă au un rol esențial în deyvoltarea intelectuală a individului, în scimbarea psihologiei sale, în crearea unei atitudini și concepții despre lume, în organizarea vieții sale sociale, în integrarea sa în societate, în modelarea sa general-umană. Ziarele, revistele, radiourile, televiziunea si internetul sunt canale de transmisie care prin informațiile difuzate satisfac o nevoie fundamentală a omului modern din societatea actuală, cucerită de comunicare, și anume: informarea.

În literatura de specialitate s-a pus accentul pe analiza, în mod special, a funcțiilor: de informare, formativă – modelatoare, culturalizatoare, cât și de divertisment din mass-media.

1) Prima dintre funcțiile mass-media, funcția de informare, se referă la capacitatea presei de a răspunde nevoilor indivizilor și grupurilor de a controla mediul înconjurător. Pe baza informațiilor pe care le primesc prin mass-media, oamenii pot evolua în diferite situații, pot aticipa

Pe baza informațiilor pe care le primesc prin mass-media, oamenii pot evolua în diferite situații, pot aticipa unele tendințe ale evenimentelor și pot optimiza, în cunoștință de cauză, deciziile lor.Este evident că, din fluxul informațional care pătrunde zilnic în casele noastre, doar o parte oferă date interesante sau utile.

’’Știrile referitoare la o lovitură de stat dintr-o țară aflată la mii de kilometri depărtare, despre moartea unui mare scriitor al unei zone lingvistice inaccesibile, despre rezultatele unei regate de yachting nu ne afectează și nu ne oferă nici un punct de sprijin pentru deciziile noastre cotidiene. Însă, toate aceste informații îndepărtate formează un repertoriu cultural specific’’16 și, în final, reușește să contribuie la creșterea unei concepții personale despre lume. Aceasta va susține, precum pilonii unui pod, deciziile cotidiene ale indivizilor.

Datele privind viața politică internă nu ajută numai la decizii conjuncturale, ci acumulează elemente pentru o decizie pe care o luăm o dată la patru ani, aceea electorală.

__________________________

16Mihai Coman, op. cit., pag.105

Deși nu suntem specialiști, urmărim evoluția inflației, cotațiile bursiere, situația agriculturii sau diferite inițiative legislative. Adunate în adâncul memoriei, acestea oferă un capital informațional care poate fi oricând reactulizat pentru a evalua un eveniment și pentru a stabili o alegere oportună.’’Complexitatea fenomenelor din societatea modernă solicită un bagaj de informații din ce în ce mai bogat și mai subtil’’.17 Acesta nu mai poate fi obținut prin contactul direct cu faptele și oamenii, prin experiențe și trăiri proprii. Între noi și lume se insinuează, treptat, un mediator, o instituție care adună informația, o filtrează, o ambalează în forme convenabile, accesibile și o difuzează – facilitând, prin toate acestea, acesul nostru la realitate. Aceasta înseamnă că’’în prezent, un număr din ce în ce mai mare de oameni, grupuri și colectivități enorme depind de mass-media pentru a stăpâni, pentru a înțelege și a judeca lumea înconjurătoare.

Ei posedă o cunoaștere infinit mai amplă și mai nuanțată decât cea a strămoșilor lor, dar în egală măsură, infinit mai puțin personalizată și mai putin concretă decât cea dobândită prin experiențe directe de către oamenii societăților de tip tradițional’’.18

Paul Lazarfeld și R.K.Merton, doi dintre specialiștii sociologiei comunicării de masă, au observat că, în urma exploziei mass-media (mereu mai multe ziare, reviste, programe radio și televiziune), oamenii au început să depindă din ce în ce mai mult de informațiile distribuite de aceasta.

Fluxul permanent de mesaje difuzate de mass-media învăluie aproape în întregime indivizii și societatea, nelăsându-le timp de refleție, de verificare ori analiză critică a versiunilor oferite.Individul beneficiază de o cantitate foarte mare de informații, putând ajunge la o anumită stare de sațietate informațională. El poate deveni apatic, poate renunța la spiritul critic și la atitudinea critică fața de informație.

Astfel, ’’o creștere a consumului de mass-media poate, în chip neașteptat, să transforme energiile individului, acesta trecând de la participarea activă la o stare de cunoaștere pasivă’’19.

Multe dintre informațiile difuzate de presă sunt axate, în mod explicit, pe funcția de prevenire, ca ramură a funcției de informare.

______________________

17idem

18Ion Haineș, Introducere în teoria comunicării, Ed. Fundației ’’România de Mâine’’,București, 1988, pag.79

19P. lazarfeld, R. K. Merton, Mass Communication, Popular Taste and Organized Social Action, în K. J. McGarry, Mass Communication, London, Clive Bingley Publ. 1972, pag.502

Dintre acestea, deosebit de familiare și de utile publicului larg sunt datele referitoare la starea vremii, prognozele economico-financiare, precum și notele prin care oficialitațile anunță diferite schimbări sau perturbări în funcționarea

sistemelor sociale: modificări ale numerotației telefonice, de adrese ale instituțiilor, de legi sau proceduri legale.

Încontact cu informațiile de prevenire oferite de mass-media, colectivitățile pot avea însă și anumite reacții iraționale. De multe ori, datele furnizate de presă nu sunt luate în serios și sunt minimalizate de către public: de la fumătorul care nu crede în avertismentele presei până la întreprinderile care poluează natura cu deșeuri, exemplele de acest tip sunt numeroase. În alte cazuri, aceste informații se dovedesc a produce reacția opusă: ele sunt exacerbate, chiar deformate. Sociologii au constatat că grupurile și colectivitățile distorsionează informațiile, le prelucrează după logica zvonurilor, se lasă pradă unor mișcări emoționale, fabricând false informații sau chiar ’’legende’’ fabuloase20. Panica sau, din contra, nepăsarea pot fi considerate ca fiind disfuncții în raport cu funcția de informare.

2) O a doua funcție de bază a mass-media este cea formativă, modelatoare, de a exprima și cristaliza opinii, comportamente, mentalități, de a le influența în sens pozitiv sau negativ, de a contribui la ridicarea nivelului general de cunoaștere și de educație a populației în domenii esențiale ale culturii și civilizației.

’’The medium is the message’’, afirmă McLuhan,dar tot el adăugă:’’the medium is the message’’21. Altfel spus, mijlocul reprezintă mesajul. Mijlocul și tehnica de a comunica influențează modul de receptare a mesajului, el nu rămâne neutru.În plus, media se dovedește a fi ca un mesaj. Ea are implicații modelatoare, de ordin social, cultural și psihologic asupra receptorului, îi modifică structura spirituală, luarea de decizii. Astfel,’’mijlocul are valoare de mesaj formativ.’’22

Modul în care sunt selectate și comentate știrile depinde de diferite criterii, subiective sau obiective, de diverse interese, personale sau de grup, de gradul general de cultură al ziariștilor, și nu în ultimul rând de receptorii acestor știri, de care reprezentanții mass-media trebuie să țină seama.

___________________

20 J. N. Kapferer, Zvonurile – cel mai vechi mijloc de informare din lume, Ed. Humanitas, București, 1993

21Marshall McLuhan, The Medium is the Message, New York, 1967 apud C. G. Christians, M. Fackler, K. B. Rotzoll, K. B. McKee, Etica mass-media.Studii de caz, Ed. Polirom, 2001

22 idem

Omenirea ‚’’modelată’’ de către mass-media la sară mondială, la nivelul unui sat global, nu trebuie văzută ca fiind redusă la ouniformizare generală a indivizilor, ci ca o colectivitate este alcătuită din indivizi careîși exprimă obțiunile personale cu exigență și spirit critic. Opinia publică reușește să impună, prin mass-media, reguli noi, relații noi, o nouă etică. Ea are rolul de control social, prin realizarea acelei conexiuni inverse, de feed-black, specifică mijloacelor moderne de comunicare, mai ales radioului și televiziunii.

3) Odată cu apariția și creșterea ponderii mass-media s-a dezvoltat și funcția culturalizatoare a acesteia, iar o mare parte din activitățile de transmitere a valorilor și modelelor culturale, de formare a comportamenului a fost preluată de mesajele presei.

Încă de la o vârstă fragedă, copiii sunt modelați de mediul social în care trăiesc. Astfel, treptat, ei dobîndesc și asimilează normele de comportament, interdictiile și restricțiile, valorile și categoriile de gândire specifice acelei colectivități. Acest proces socio-cultural a fost, de-a lungul timpului, dreptul exclusiv al familiei, al mediului social din imediata apropiere (rude, vecini, prieteni) sau al instituțiilor religioase și apoi,școlare.În prezent, prin conținuturile distribuite de mass-media circulă șise fixează acele norme și modele de comportament general acceptate.Acestea reprezintă convențiile tacite ale unei societăți.

Presa răspunde,astfel nevoii indivizilor și comunității deperpetoare a valorilor comune și de identificarea cu acele modele pe care o comunitate le consideră a fi repere de acțiune23.Desigur că aceste modele nu sunt uniform acceptate. Spre exemplu, un personaj de film precum Rambo, din celebrul film cu același nume, poate fi un exemplu negativ pentru o anumită categorie de spectatori și un subiect de imitare pentru o altă categorie. În același fel se poziționează grupurile și în raport cu informațiile referitoare la diferite fenomene politice, decizii legislative, evenimente sportive.

Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor consideră că asemenea mesaje au

funcția de a confirma, de a întări normele unei societăți. În acest sens, s-a constatat că, ’’în societatea de masă, funcția de a expune politic un fapt este instituționalizată de mass-media. Presa, radioul și televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte și, în general, această prezentare conduce la o anumită acțiune publicăîmpotriva a ceea ce, poate, în chip individual ar fi fost tolerat.’’24

În cadrul anumitor segmente ale presei, procesul de transmitere și fixare a valorilor este mai puțin vizibil, însă nu total absent.

____________________

23Mihai Coman, op. cit.

24P. Layarfed, R. K. Merton, op. cit., pag.500

Atât filmele, cât și reportajele, atât buletinele de știri, cât și anchetele oferă o paletă largă de situații și personaje exemplare, care pot funcționa, oricând, în ipostaza de modele de comportament pentru oricare dintre membrii acelei comunități.

Deoarece are puterea de a oferi modele de comportament, mass-media se află într-o poziție ambivalentă. Pe de o parte, ea este solicitată să exercite o acțiune educativă neutră, în sensul formării unor oameni informați, cultivați, conștienți de poziția și răspunderile lor sociale. Pe de altă parte, mass-media este ’’curtată’’ pentru resursele ei persuasive, în sensul influențării comportamentului indivizilor, în scopuri politice sau economice.

În acest sens, sunt elocvente două exemple pentru a aprofunda aceste mecanisme. În anii ’60, cănd ’’Batman’’ era un film serial de succes, producătorii arătau întotdeauna cum eroul își leagă centura de siguranță, de fiecare dată când se urca în faimosul său automobil.25

Deoarece industria producătoare de accesorii pentru îngrijirea copilului este una multimilionară, acele filme transmiteau valori convenabile, generatoare de comportamente care să favorizeze consumul unor asemenea produse. În acest caz, modelul promovat prin mass-media putea convinge publicul să cumpere anumite produse, în consens cu interesele unor organizații economice.

Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în timp, a structurilor culturale.

4) O altă funcție a mass-media, deosebit de importantă, este cea recreativă, de divertisment. Omul modern trăiește sub o continuă stare de stres, el este victima unor profunde crize social-economice, politice, culturale, cu efecte psihologice grave și de lungă durată, care-i modifică comportamentul, relațiile sociale și familiale, modul de a gândi și de a simți. El este supus zilnic unui bombardament informațional amețitor, care îi artificializează viața. Acesta îl îndepărtează pe om de natură, de trebuințele sale fundamentale firești, falsificîndu-i opiniile, opțiunile, atitudinile. ’’Mass-media victimizează populația într-un mod foarte curios:aflați în postura de cititori, ascultători, privitori, membrilor publicului li se livrează un flux continu de informații(pseudo-informații, mal-informații, semi-informații într-un amestec și ritm năucitor), nu în funcție de centrele de interes vitale, reale, presante, ci în funcție de interesele dirijate ale marilor agenții de presă naționale și internaționale, ale redacțiilor, aflate toate intr-un amestec și ritm năucitor), nu în funcție de centrele dirijate ale marilor agenții de presă naționale și

___________________

26Dominick Joseph, op. cit.

internaționale, ale reacțiilor, aflate toate într-un serviciu comandat.27Marea masă de oameni mediatizați, iradiați cu informații contradictorii și deseori confuze, aresentimentul de obiect și nu de subiect, nu de actor al vieții sociale, ci de asistență pasivă și neputincioasă la evenimentele care o afectează, pe carele sportă psihic și fizic.’’28

De aici, nevoia firească de apărare, de relaxare, de divertisment. Nu întâmplător, mai toate zierele și revistele publică glume, caricaturi, pagini speciale de umor, radioul și televiziunea au emisiuni speciale de divertisment, care atrag un mare număr de cititori, radioascultători sau telespectatori. Ei devin în acest mod receptori fideli și permanenți. De asemenea, cunoașterea de largă avengură nu numai din sălile de clasă sau din manuale, nu numai din știrile oferite de televiziune, ziare, reviste și radio.’’Mai provine, indirect, și din divertisment – care în relațiile interpersonale, problemele sociale și chiar despre obiceiurile și piețele străine.’’29Chiar și cele mai slabe filme polițiste’’înfățișează mode și capricii curente și exptimă atitudini populare fața de bani, sex, politică și religie. Totul se îndosariază în minte, formând o parte din banca generală de cunoștințe despre lume a persoanei.’’30

Consumul de divertisment nu răspunde numai dorinței de relaxare și de refacere, după oboseala unei zile de activitate. Din altă perspectivă, elsatisface și nevoia omului de a scăpa de sub presiunea cotidianului, de a evada și de a-și găsi refugiul într-o lume imaginară.Psihologii consideră că, de îndată ce sunt cufundați în universul simbolic al unui film sau al unui roman, al unui documentar de călătorie sau al unui show muzical, oameni consumă, la modul imaginar, trăiri, evenimente și situații pe care, în spațiul real, nu le-ar putea experimenta. Prin divertisment, omul’’regăsește imaginea a ceea ce se teme să vrea să fie și a ceea ce își mărturisește că visează să fie. Astel, se creează o lume factică, care permite evaziunea și oferă, totodată, o doză ușoară de informare’’31. Prin asumarea unor asemenea experiențe imaginare, indivizii se eliberează de pulsiuni, frustări și nemulțumiri, proectându-și suferințele sau visurile în lumile imaginare, oferite de mesajele mass-media.

_________________

27Pentru Pânzaru, Mass-media în tranziție, Fundația Rompres, București, 1966, pag. 26

28Pentru Pânzaru, op. cit.

29Alvin Toffler, Puterea în mișcare, Ed. Antet, București, 1995, pag.334

30 Idem

31Jean Cazneuve, La societe de l’ubiquite. Communication et diffusion, Ed. Denoel/Gouthier, Paris, 1972,pag. 106

CAPITOLUL II

EVOLUȚIA ȘI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII PRIN TELEFON

In fiacre zi, in fiecare moment, ființele comunica intre ele, adică fac schimb de informații. Pentru aceasta, oamenii flosesc diferite mijloace, unele dintre ele numite “mijloace de comunicare in masa” sau “mass-media”.32

Comunicarea si mijloacele de comunicare

Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalti. Comunicarea directa intre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor. Dar, pentru a face un schimb de idei sau pentru a impartasi cunostinte cu persoane aflate departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul carora sa se transmita informatiile la distanta: acestea sunt mijloacele de comunicare in masa sau mass-media

A comunica si a informa

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare.

In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup.

___________________

32Lochard, Guy ;Boyer, Henry, Comunicarea mediatică Institutul european, Iași, 1998, colecția Memo, Litere științe umaniste, p. 115

‘’Mass-media extind aceste legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta.’’

Prelucrarea si difuzarea informatiei

Este greu sa comunicam marelui public anumite evenimente, de exemplu descoperirea unei noi molecule chimice. De aceea, este nevoie ca anumite persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor informatii, astfel incat un numar cat mai mare de oameni sa poata afla. Acesta este rolul profesorilor si al ziaristilor: ei prezinta informatiile si le structureaza dând prioritate celor mai importante si mai interesante, in functie de publicul caruia I se adreseaza. ‘’Odata informatia prelucrata, aceasta trebuie sa fie difuzata publicului interesat’’33.Distanta franeaza considerabil comunicarea. De aceea, de-a lungul secolelor, oamenii au inventat diferite moduri de a transmite informatiile. Astfel, pentru a comunica, ei pot vorbi (fata in fata, la telefon, la radio), scrie carti sau articole in ziar, pot face fotografii, pot filma, trimite scrisori prin posta, prin fax, prin reteaua Internet etc. diversitatea mijloacelor de comunicare face posibila exprimarea unor puncte de vedere diferite despre acelasi eveniment.

Comunicarea astazi

Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita acestei rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila, atat pentru ziaristi, cat si pentru public. Comunicarea este indispensabila, dar trebuie sa comparam si sa privim cu un ochi critic toate informatiile care ne parvin.

Oamenii, dar si plantele sau animalele trebuie sa comunice pentru a trai. Ca sa transmita mesaje si sa faca schimb de informatii, natura le-a oferit diferite mijloace.

Corpul si gesturile

Comunicarea nu se limiteaza la cuvintele unei limbi. Plantele si animalele nu vorbesc. Cu toate acestea, ele comunica. Astfel, plantele transmit mesaje prin intermediul mirosurilor si al culorilor, la fel ca animalele si oamenii. Fiintele umane transmit informatii si prin pozitia corpului, prin gesturi si infatisare. Aceasta este comunicarea nonverbala.

Mirosurile

Numeroase specii de plante se reproduc cu ajutorul insectelor. Plantele semnaleaza locul in care se afla raspandind anumite parfumuri sau colorandu-se in anumite culori.

______________________

33Corjan, I. C.,Mass-media și publicitate, Editura Universității Suceava2004, p. 29.

Insectele astfel atrase se aseaza pe flori si apoi transporta polenul de la o floare la alta.

Animalele emit mai multe feluri de mesaje degajand substante mirositoare, numite feromoni. Ele lasa urme pe pamant care le semnaleaza prezenta, le delimiteaza teritoriul. De asemenea, mirosurilepot fi semnale de avertizare: cand vaironul, o specie de pesti, este ranit de un pradator, el ii avertizeaza de pericol pe ceilalti pesti degajand un miros. In sfarsit, feromonii duc la apropierea masculilor si a femelelor in momentul reproducerii: femela fluture emite un miros care poate atrage un mascul din specia sa de la o distanta de mai multi kilometri. Omul are un simt olfactiv mult mai putin dezvoltat decat cel al animalelor; el este totusi sensibil la mirosuri, chiar daca uneori nu isi da seama de acest lucru. Se stie, de exemplu, ca bebelusii recunosc mirosul mamei lor chiar la cateva minute dupa nastere.

Pozitia corpului

Animalele si oamenii isi folosesc corpul pentru a comunica. Prin unele posturi se pot transmite informatii

extrem de precise. Astfel animalele isi pot exprima teama, dorinta, supunerea, placerea sau agresivitatea… Elefantul isi inalta capul si isi ridica trompa in fata unui pericol, cimpanzeii isi exprima furia agitandu-si bratele, sarind pe loc si aratandu-si dintii. Animalele si oamenii comunica si prin expresia fetei. Oamenii adopta uneori o mimica apropiata de cea a cimpanzeilor: ridica din sprancene de mirare, isi stramba nasul de dezgust, ochii li se maresc si buzele li se strang cand ameninta…

Gesturile

Stramosii nostri indepartati se exprimau prin gesturi. Si astazi omul isi foloseste bratele, mainile si capul ca sa faca gesturi. Gesturile sale preced, ilustreaza sau precizeaza ceea ce spun cuvintele: degetul dus spre obraz indica rusine, iar spre tampla semnifica nebunia. Gesturile si miscarile pot fi organizate intr-o inlantuire ritmata: acesta este dansul, un mijloc universal de comunicare. In anumite triburi din Africa si Amazonia, oamenii danseaza pentru a cere zeilor ploaia sau tamaduirea unui bolnav.

Infatisarea

Din cele mai vechi timpuri, omul si-a schimbat infatisarea si chiar pielea prin pictarea corpului, tatuaje, scarificari, machiaj, imbracaminte.

La triburile africane, pictarea corpului si a fetei, tatuajele si scarificarile indeplinesc diferite functii: ele pot, de exemplu, indica varsta sau statutul social. 34

____________________

34 Colegium, Psihologia Cognitivă, Modele teoretico-experimentale, Ed. Polirom 2003

De asemenea, dupa imbracaminte, putem recunoaste apartenenta cuiva la un grup, la o categorie profesionala: de exemplu, soldatii sau politistii pot fi usor identificati datorita uniformelor.

‘’Animalele comunica intre ele emițand semnale sonore: strigăte, mormăituri sau triluri. Numai oamenii pot articula sunetele pentru a alcatui cuvinte si a le organiza intr-un limbaj vorbit.’’35

Sunetele si vorbirea

Animalele si oamenii comunica prin emiterea de semnale sonore. Oamenii nu isi folosesc vocea in acelasi fel ca animalele. Astfel, desi animalele pot emite mai multe sunete diferite, ele nu vorbesc. In schimb, oamenii articuleaza sunetele, formeaza cuvinte si fraze si isi pot controla glasul pentru a vorbi.

Sunetele emise de animale

Animalele fac schimb de semnale sonore: strigate, mormaituri, fluieraturi, ragete…, prin care pot transmite mesaje de chemare, de alarma, de amenintare sau de agresiune. Pasarile, de exemplu, au un sistem de comunicare sonora foarte sofisticat: pitigoiul poate emite peste 50 de sunete diferite. Fiecare sunet are un scop precis: pasarile striga pentru a semnala prezenta unui dusman, pentru a-si chema puii sau pentru a mentine contactul cu restul grupului; masculii canta pentru a-si delimita teritoriul sau pentru a cuceri o femela.

Organele vorbirii

S-au modificat pe masura ce omul s-a adaptat la pozitia verticala. Fiindca, asemenea maimutelor de talie mare, stramosii omului se deplasau sprijinindu-se in maini. ‘’Primul om care s-a ridicat in pozitie verticala a căpătat denumirea de Homoerctus.’’36

Mergand astfel, el a putut sa-si foloseasca mai mult mainile decat falcile, de exemplu pentru a apuca hrana. Cum nu mai avea nevoie de falci atat de puternice, capul i-a devenit mai usor si s-a ridicat. Atunci, laringele i s-a eliberat si i s-au dezvoltat organele vocale. Aceste modificari fizice au fost necesare aparitiei limbajului articulat, care este controlat in creier de centrii vorbirii. Aerul care iese din plamani prin laringe face sa vibreze coardele vocale, ceea ce provoaca emiterea unui sunet. Apoi sunetul este modulat datorita schimbarii formei si pozitiei altor organe vocale: limba, gura si buzele.

____________________

34 Cf. Moldoveanu, Maria, op. cit.,p. 16

35 Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolică.Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001 Științe sociale, p 212

Primatele au un aparat vocal similar celui al omului, insa mai putin dezvoltat. Ele nu pot vorbi.

Primele cuvinte

Oamenii preistorici comunicau probabil intre ei prin strigate si diferite alte sunete. Apoi, treptat, oamenii au avut nevoie sa transmita informatii din ce in ce mai complexe. Astfel, au inceput sa foloseasca combinatii de sunete diferite pentru fiecare obiect, fiecare actiune si fiecare idee. Ei au inventat cuvinte pentru a desemna animalele, plantele, intreaga natura inconjuratoare si propriile lor activitati: fuga, vanatoarea, hrana, somnul… Unii cercetatori cred ca primii oameni care au folosit un limbaj au trait acum mai mult de o suta de mii de ani.

Controlul vocii si cantatul

Când se naste, copilul nu stie sa vorbeasca. El se face inteles de cei din jur prin strigate, prin plans si mimica. Crescand, el invata treptat sa isi foloseasca glasul, sa produca si sa controleze sunetele, apoi sa stapaneasca limbajul parintilor sai. Dar omul nu se multumeste doar cu articularea cuvintelor pentru a vorbi, el stie sa isi si moduleze vocea pentru a canta. Vocea este, intr-un fel, primul instrument muzical folosit de om.

Limbile lumii

Astazi in lume se vorbesc mii de limbi diferite. Fiecare dintre acestea provine din limbi foarte vechi. Limbile sunt grupate in mari familii. Comparand limbile actuale din Europa, India si Iran, cercetatorii au observat ca acestea au radacini comune. Atunci, ei au presupus ca o singura limba s-a aflat la originea celor pe care le vorbim astazi.37

Aceasta limba comuna, numita indo-europeana, era folosita acum aproximativ 5000 de ani. Astazi, aproape jumatate din populatia de pe glob vorbeste una din limbile familiei indo-europene.

Transmiterea informatiei

Secole de-a randul, cartile erau copiate de mana, una cate una. Inventarea tiparului a facut posibila reproducerea lor in multe exemplare, pentru a fi vandute si apoi citite de mii de oameni.38

Cartea

Cu ajutorul cartii, informatiile pot fi transmise multor oameni. Astazi, cartile sunt produse intr-un numar mare si, apoi, pot fi transportate cu usurinta. Dar primele carti erau departe de a indeplini aceste conditii.

_____________________

37 Emil derșidău, Revizuită și adăugită, Ed.Protus 2005

38 Idem

Cartile in Antichitate

Primele marturii despre existenta cartilor provin din China, unde au fost gasite placute de lemn gravate, apoi legate cu curele de piele sau fire de matase. Ele dateaza din mileniul al II-lea i.H. Tot chinezii au inventat hartia, in secolul I i.H., dar aceasta nu va fi folosita in Orientul Mijlociu si in Europa decat cateva secole mai tarziu. In

Egiptul antic, incepand cu anul 2500 i.H., textele sunt scrise pe papirus (acestea sunt foi realizate din tulpina unei plante numite “papirus”). Initial, grecii si romanii isi gravau textele in lemn. Cuvantul grecesc biblos si cuvantul latinesc liber, folosite pentru a denumi cartea, semnifica “scoarta de copac”.39

In secolul al II-lea i.H., grecii inventeaza pergamentul, o piele de oaie sau de capra prelucrata in asa fel incat sa se poata scrie pe ea. Foile de pergament erau prinse in coli cusute laolalta pentru a forma ceea ce se numeste un “codice”.

Totalitatea ziarelor, a cotidienelor si revistelor constituie ceea ce se numeste presa scrisa, al carei principal rol este de a culege informatia si de a o comunica unui numar mare de cititori.

Ziarele

Scrierea a fost folosita dintotdeauna pentru transmiterea de informatii, dar primele ziare au aparut abia in secolul al XV-lea, odata cu perfectionarile aduse de Gutenberg tiparului.

Istoria presei

Din secolul al XIV-lea pana in cel de-al XVI-lea, datorita dezvoltarii tiparului si a serviciilor postale, in marile orase europene ca Paris, Viena, Anvers, Venetia sau Koln sunt puse in vanzare primele gazete. Aceste tiparituri relatau in general un singur eveniment important; nu erau editate decat cu aceasta ocazie si apareau deci la intervale neregulate.

‘’Primele saptamanale au aparut in Germania si Anglia la inceputul secolului al XVII-lea.’’39 La Gazette de France, primul saptamanal francez, a fost lansat de Theophraste Renaudot (1586-1653) pe 30 mai 1631. Publicatiile periodice cunosc apoi o dezvoltare rapida. Daily Courant este primul cotidian: el este tiparit la Londra in 1702. Dar, fiind scumpe, la aceste ziare nu au acces decat cei bogati. In secolul al XIX-lea, progresele tehnice si banii obtinuti din anunturile publicitare duc la scaderea preturilor de vanzare a ziarelor si la cresterea tirajului. Acesta este inceputul presei populare, adica accesibile tuturor. Sun, care apare la

New York in 1833, si la Presse, infiintat de Emile de Girardin la Paris in 1836, sunt primele ziare de mare tiraj.

__________________

39Dâncu, Vasile Sebastian, op. cit.pag. 230

Incepand cu secolul al XIX-lea, in urma descoperirii electricitatii si a undelor electromagnetice, a devenit posibila punerea in circulatie foarte rapid a informatiilor pe intreaga planeta.

Telecomunicatiile

Pentru a comunica la distanta cu alti oameni, putem calatori pana la ei sau le putem trimite mesaje. Pentru aceasta, se folosesc mijloace de comunicare terestre, maritime sau aeriene si mijloace de transport ca automobilul, trenul, vaporul sau avionul. Insa, datorita marilor descoperiri din secolul al XIX-lea, ca electricitatea, apoi undele electromagnetice, putem astazi comunica la distanta fara sa ne deplasam.

Telegraf si telefon: comunicarea prin fir

In 1837, S. Morse (1791-1872) a realizat un sistem care folosea curentul electric pentru transmiterea de mesaje codificate: telegraful. In 1876, G. Bell (1847-1922) a conceput un aparat electric care putea transmite glasul uman: telefonul. Cele doua instrumente de comunicare au cunoscut un mare succes. In multe tari s-au creat retele de fire telegrafice sau telefonice.

Liniilor aeriene, sustinute de stalpi, li s-au adaugat, pentru transmiterea mesajelor de la un continent la altul, cablurile scufundate pe fundul oceanelor.

Acestea sunt formate dintr-un fascicul de fire conductoare protejate de o camasa izolatoare.

Radiodifuziune si televiziune: comunicarea pe calea undelor

Alte cercetari au deschis calea telecomunicatiilor care nu mai folosesc firele. In 1873, J.C. Maxwell (1831-1879) a intuit existenta undelor produse de oscilatia sarcinilor electrice, care se propaga in toate directiile cu viteza luminii, transportand energie. Lumina nu ar fi decat o categorie aparte a acestor unde, numite “unde electromagnetice”.

In 1888, H.Hertz (1857-1894) a demonstrat aceasta teorie: el a reusit sa produca unde electromagnetice invizibile si a stabilit ca au exact aceleasi proprietati ca lumina. Acestea sunt undele radioelectrice (sau undele radio), pe care in mod obisnuit le mai numim si “unde hertziene”.40 In urma cercetarilor facute in domeniul emisiei si receptiei de unde radio, G. Marconi (1874-1937) a realizat un sistem care permite transmiterea de semnale morse cu ajutorul undelor hertziene: el a creat in 1896 telegraful fara fir, sau T.F.F. Pentru a transmite nu numai semnale codificate, dar si cuvinte sau muzica era nevoie de o serie de imbunatatiri: aventura radiodifuziunii a inceput prin anii ’20.

__________________

40 Theophraste Renaudot (1586-1653) , La Gazette de France ,pag.162,Ed.Polirom

Daca undele radio pot transmite sunete la mari distante, de ce nu s-ar putea face acelasi lucru si in cazul imaginilor?

De la sfarsitul secolului al XIX-lea, cercetatorii au studiat aceasta posibilitate. Dar au inteles foarte repede ca o imagine nu poate fi transmisa ca atare pe unde Hertziene: mai intai imaginile trebuie descompuse in elemente foarte mici pentru a fi transformate in semnale electrice.

La receptionarea semnalelor, imaginea este reconstituita. In 1926, J.L. Baird (1888-1946) a efectuat prima demonstratie publica de televiziune.

De la film la unde (si invers)

Astazi, informatia poate circula pe diferite suporturi, in functie de cantitatea de informatie care trebuie transportata, de rapiditatea de transmisie si de distanta.

Astfel, o comunicare telefonica poate sa circule prin fir pana la un centru local, apoi sa fie purtata pe cale undelor pana la un satelit sau orientata spre un cablu ca sa traverseze oceanul, pentru a-si incheia traseul tot prin fir.

Retelele de telecomunicatii

O informatie poate circula in orice loc dintr-un teritoriu cu conditia ca acesta sa dispuna de cai de comunicare. Toate aceste cai constituie o retea. Astfel, reteaua rutiera este formata din sosele si autostrazi legate intre ele prin intersectii si sensuri giratorii. 41

Podurile suspendate si semnalele luminoase ajuta vehiculele care strabat retelele rutiere sa se orienteze si sa evite blocarile de circulatie. La fel, a fost necesara organizarea circulatiei informatiilor prin fir si pe calea undelor, adica crearea de diferite retele: reteaua de fire, reteaua hertziana, reteaua celulara, reteaua de sateliti. Toate aceste retele comunica intre ele.

Reteaua de fire

Aceasta este reteaua formata din liniile telefonice si de cabluri. Astazi, in majoritatea tarilor, circulatia si transferul comunicatiilor telefonice sunt realizate complet automat. Numarul de telefon serveste drept adresa si cod pentru circulatia pe retea. Fiecare linie telefonica este legata la o centrala locala, unde un autocomutator orienteaza fiecare comunicare spre o persoana conectata la aceeasi centrala sau spre o centrala de tranzit, daca interlocutorul se afla mai departe.

Centralele de tranzit sunt conectate intre ele, dar si cu alte retele: ele primesc si orienteaza apelurile transmise pe calea undelor de catre turnurile hertziene sau de catre satelitii de telecomunicatii.

____________________

41Idem

Reteaua hertziana

Reteaua hertziana asigura difuzarea pe calea undelor a emisiunilor de radio si de televiziune. Undele radioelectrice (sau hertziene) se transmit prin fascicule hertziene.

Antenele care emit si receptioneaza aceste fascicule sunt amplasate pe turnuri inalte distribuite pe tot teritoriul care trebuie acoperit. Cand distantele sunt foarte mari, undele hertziene se transmit spre satelitii de telecomunicatii care le trimit pe Pamant. Unele comunicatii telefonice (printre care apelurile de la telefoanele portabile) trec tot prin reteaua hertziana.

Reteaua celulara

’’Aceasta este o retea destinata telecomunicatiilor cu aparate mobile (de exemplu, telefoane portabile).’’42

Teritoriul in care opereaza este impartit in celule apropiate unele de altele, mai mari sau mai mici, in functie de intensitatea traficului: cu un diametru de cateva sute de metri in oras, pana la aproximativ 30 km in zonele rurale. In fiecare celula, unul sau mai multe emitatoare-receptoare capteaza undele emise de mobile.

Ele sunt conectate la statii regionale si centrale de tranzit care asigura legatura cu alte retele. Centralele de tranzit sunt conectate la centre de baze de date care strang toate informatiile privind traficul.

Magistralele de informatii

O data cu dezvoltarea informaticii au fost realizate retele de telecomunicatii care fac posibila circulatia rapida a unui numar foarte mare de informatii, sub forma de semnale digitale. Aceste informatii pot fi sunete, imagini statice sau in miscare, texte ori date informatice.

Telegraful

Telegraful transmite mai intai semnale vizuale, apoi semnale electrice. Acesta este primul mijloc de comunicare la distanta care a permis trimiterea de mesaje relativ complexe.

Mijloacele de comunicare la distanta exista de multa vreme. In antichitatea greaca si romana, focurile aprinse in turnuri anuntau inaintarea dusmanului sau o victorie in lupta.

In secolul al III-lea i.H., farul din Alexandria trimitea mesaje codificate navelor de pe mare. Indienii din America de Nord comunicau prin semnale de fum, care puteau fi observate de la mare distanta. Dar informatia transmisa ramanea limitata si nu exista intotdeauna posibilitatea de a raspunde.

__________________

42Dâncu, Vasile Sebastian, op. cit.pag. 239

Telegraful lui Chappe

Primul telegraf a fost realizat de francezul Claude Chappe in 1793: telegraful sau optic transmitea mesaje vizibile de la un releu la altul cu ajutorul unor brate articulate care reproduceau semnale stabilite dinainte de expeditor si destinatar. 43 Acest sistem avea si inconveniente: nu se putea comunica noaptea, pe ceata, ploaie, etc.

Cu toate acestea, el a fost folosit in Europa, in special de catre militari, pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Astazi in marina si pe caile ferate se comunica prin semnalele vizuale ale semafoarelor.

Telegraful electric

Folosirea electricitatii a imbunatatit considerabil posibilitatile telegrafului. Electricitatea a permis transmiterea instantanee a informatiei si functionarea sistemului pe orice vreme, atat ziua, cat si noaptea. Mesajele circula de-a lungul unor fire electrice instalate pe stalpi.

‘’Primele modele de telegraf electric au fost testate in Germania, in 1833, de catre Gauss si Weber, in cadrul studiilor privind electromagnetismul. Dar telegraful electric cunoaste adevaratul sau succes datorita lui Samuel Morse (1791-1872), pictor si fizician american. El creeaza in 1832 un sistem care pune in legatura doua statii’’37

De la prima, operatorul trimite impulsuri electrice mai lungi sau mai scurte; ele ajung pana la cea de a doua statie, unde sunt transcrise de cel care receptioneaza mesajul. Morse elaboreaza un cod simplu alcatuit din numai doua semne: linia si punctul. Fiecare litera a alfabetului si fiecare cifra este codificata printr-o combinatie de linii si puncte.

Pentru a transmite un mesaj, telegrafistul manevreaza un mic brat care lasa sa treaca sau intrerupe curentul electric. Printr-o apasare usoara, lasa curentul sa treaca pentru scurt timp: acesta este echivalentul unui punct. O apasare mai lunga formeaza linia. In 1837, englezii Cook si Wheatstone au incercat sa realizeze un sistem asemanator. Este vorba de telegraful cu cadran. Wheatstone a perfectionat apoi si a automatizat sistemul lui Morse. Impulsurile electrice transmise prin fire activau la celalalt capat al liniei un receptor care perfora linii si puncte pe o banda de hartie. Destinatarul nu mai trebuia decat sa decodifice masajul.

Traversarea oceanelor

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, telegraful electric devine accesibil persoanelor particulare si se dezvolta foarte repede. Dar mai ramaneau de traversat oceanele. Acest lucru a devenit posibil in urma inventarii unui izolator suficient de etans ca instalarea cablurilor sa se poata face si sub mare .

___________________

37 Claude Chappe 1793 ,Comunicarea mediatică, Ed.pPlirom, Iași 1987

In 1865, Londra si New York-ul au fost conectate prin cabluri electrice submarine. In 1872, de la Londra se putea telegrafia la Calcutta sau Tokio.

Telexul

Astazi, telegraful nu mai este folosit.

Se utilizeaza teleimprimantele care transmit informatii pentru ziarele din lumea intreaga. Operatorul scrie textul pe o tastatura alfabetica. Masina traduce acest text in semnale electrice. La destinatie, teleimprimanta traduce la loc semnalele si imprima textul.

Telefonul

Prin telefon, doua persoane pot vorbi la distanta in orice moment. Astazi, datorita telefonului mobil pe care il purtam cu noi, putem suna din orice loc.

De la jumatatea secolului al XIX-lea, cand telegraful era instrumentul cel mai perfectionat pentru comunicarea la distanta prin semnale codificate, multi inventatori au cautat un mijloc de a vorbi la distanta.

Primul telefon

Telefonul a fost inventat in 1876 de americanul Graham Bell (1847-1922): el a reusit sa transmita vocea cu ajutorul unor semnale electrice. Primele transmisiuni nu au fost perfecte, dar au facut posibila o comunicare directa, fara folosirea unui cod. Din 1877, telefonul s-a perfectionat datorita americanului Thomas Edison (1847-1931). Microfonul pe care l-a realizat a imbunatatit calitatea transmiterii vocii pe distante mari.38

Retea greu de instalat

Instalarea unei retele telefonice, incepand din 1877, s-a inspirat de la telegraf: telefoanele au fost legate direct, doua cate doua. Cum legarea fiecarui utilizator de celalalt printr-un fir e imposibila, s-au folosit centrale de comutare: toti abonatii erau legati la o centrala telefonica printr-un fir; cand un abonat voia sa il contacteze pe altul, conectarea dintre cele doua posturi era realizata manual de operatorii din centrala. In 1891, americanul Strowger propune instalarea unor autocomutatoare care sa comuteze automat abonatii. In 1896, pe aparatele telefonice apare primul cadran cu numere: astfel, centralele de comutare manuala au disparut incetul cu incetul.

Mentinerea intensitatii glasului

In majoritatea tarilor au fost instalate retele telefonice. Dar exista o problema: o data cu distanta, vocea se pierde. Semnalul electric devenea tot mai slab pe masura ce distanta dintre interlocutori era mai mare.

________________________

38 Idem

In 1900, americanul Michael Pupin rezolva aceasta problema cu ajutorul unor relee pe care le intercaleaza la anumite distante pentru a intretine semnalul electric, astfel incat acesta sa-si continue drumul de-a lungul liniei. Atunci a devenit posibila crearea unei retele internationale.

Cum functioneaza un telefon?

Cand vorbim la un telefon, vibratiile sonore ale vocii determina vibratia unui mic disc metalic din microfon (numit “diafragma”), care transforma vibratiile vocii in semnale electrice. Aceste semnale ajung pana la telefonul interlocutorului cu ajutorul firelor si al releelor.

Cand cealalta persoana raspunde, un semnal electric emis de microfon revine in receptorul celui care a dat telefon.

Receptorul este compus dintr-o diafragma si un mic difuzor prevazut cu un electromagnet care transforma semnalul electric in sunet.

Telefoane analogice si digitale

Initial, telefonul functiona datorita unor semnale electrice numite “analogice”, deoarece reproduceau fidel sunetul vocii.

Acest sistem are inconvenientul ca ocupa mult spatiu pe liniile telefonice. De aceea, datorita progresului informatic si a digitalizarii, telefonul foloseste tot mai mult semnale digitale, care ocupa mai putin spatiu.

Telefonul mobil

Pana nu de mult, folosirea cabinelor telefonice era singurul mod de a telefona din afara casei. Astazi, putem telefona din masina, din tren sau de pe strada, cu ajutorul telefoanelor mobile.

Cand un abonat isi porneste telefonul mobil, acesta este conectat la o antena de emisie-receptie care centralizeaza apelurile venite din zona. De acolo, apelul se transmite spre o centrala de tranzit care il dirijeaza pe reteaua telefonica pana la persoana cautata. Teritoriul acoperit de o antena de emisie-receptie este numit “celula”. Din acest motiv, telefoanele mobile se numesc si telefoane “celulare”.39

___________________

37Ion Magheru,’’ Sisteme și rețele GSM’’, ed. Tehnică, București,1999

CAPITOLUL III

MODERNIZMUL COMUNICĂRII TELEFONICE

„Progresul, schimbarea, permanenta cursă spre mai bine, mai repede, mai mult, implacabila evoluție a societății, tehnologiei, informației, toate acestea se constituie într-un fundal al activităților noastre cotidiene, greu de descifrat dar imposibil de ignorat.

Telecomunicațiile din România au evoluat, au progresat.

„Lumea se schimbă!" și e bine că e așa. Sunt însă câteva lucruri pe care nu vrem să le schimbăm niciodată: seriozitatea și respectul pe care le avem față de informație, importanța opiniei publice, interesul pe care îl avem în comun pentru tumultoasa lume a comunicațiilor.

„Lumea se schimbă!" și acest spectacol este parcă mai fascinant decât niciodată. Arta XXI: acum, aici, acolo…

Simple deducții logice ne spun că, dacă arta este Comunicare, prin urmare Arta la distanță, nu acum și nu aici, este tele – comunicare (conf. Gr. Veche: theleos – distanță). După ce a încercat mai toate mediile și formele de ..comunicare" a intenției, sentimentelor, mesajului, stării creative. Arta secolului ai XXI – lea încă inventează. Produsul artistic, mai mult decât oricând, nu mai este unul determinat de strictul „Hic et Hune". El poate călători prin fire de telefon (muzică, performance art, instalații), video, fotografie, film, și mai nou (de cel puțin zece ani!) prin Internet sau chiar telefon mobil.

Arta digitală pare a fi un răspuns global valabil pentru căutările artiștilor." (Redacția publicației TELECOM MAGAZIN)

Apariția și dezvoltarea comunicațiilor mobile

Primele comunicații mobile

La 3 iunie 1898, scoțianul W. Thomson, cunoscut în istoria științei sub denumirea Lord Kelvin, s-a adresat inginerului Gugliemo Marconi, fondatorul companiei Wireless Telegraph and Signal Co. Ltd cu solicitarea de a transmite un mesaj prin radiotelegrafia fără fir, plătind pentru acest serviciu. Astfel s-a creat primul serviciu de radiotelegrafia .O lună mai târziu, Marconi asigura transmiterea mesajelor prin radiotelegrafie între nava Flying Huntress și nava jurnalului Daily Express din Dublin. 38 Știrile conținute în mesaje se publicau în aceeași zi, în ediția de seară a ziarului. (Acesta a fost actul de naștere al comunicațiilor mobile _____________________

39 O’ Sullivan Tim; Hartlei Jon; Saunders Danny, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, ed. Polirom, Iași 2001, Colecția Colegium, seria Media.

puncte terminale o navă și un port, se poate spune că evoluția comunicațiilor mobile se confundă cu cea a comunicațiilor radio. în următorii 20 de ani comunicațiile mobile s-au limitat la legături maritim-mobile.).

Dezvoltarea legăturilor radio – telegrafice cu navele mobile a apărut în mai multe țări din Europa și America (în 1921, poliția din Detroit (SUA) a spart acest monopol realizând primul serviciu de dispecerat radio pentru echipajele sale. în acest scop a fost folosită o bandă de frecvență de aproape 2 Mhz. Exemplul este urmat de poliția din New York în 1932. Constatându-se interesul pentru astfel de sisteme, în 1934, în SUA s-au alocat noi canale în benzile de 30 MHz și de 40 MHz, astfel încât în anii 1940 comunicațiile radiotelefonice au ajuns să fie foarte răspândite.).

S-au înregistrat progrese științifice de mare importanță pentru radiotelegrafie (descoperirea electronului, a receptorului coerent și a amplificatorului cu tub electronic). Domeniul a fost stimulat de cerințele comerciale dar și de obiective militare. Primele comunicații mobile diferite de cele maritime au fost dezvoltate în cadrul strategiei politice americane în benzi de frecvență situate la 2 MHz, ajungându-se în preajma celui de-al doilea război mondial în banda de 40 MHz.40

Serviciile radiomobile publice și private s-au dezvoltat la început prin canale radio cu bande de 60 MHz, iar ulterior, datorită creșterii cerințelor pentru aceste servicii, printr-o utilizare mai eficientă, banda a fost redusă la 25 KHz în Europa și 30 KHz în SUA. Primele legături se făceau în modul de lucru simplex cu operatori umani. Principalele momente istorice care marchează această perioadă suntIn 1946 apare primul serviciu radiotelefonic mobil în ST. Louis (Missouri, SUA). La scurt timp serviciile radiotelefonice mobile se extind și în Europa.

Cerințele de comunicații mobile în creștere conduc la dezvoltarea rețelelor de tip dispecer (DEX: dispecer = tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere, care supraveghează mișcarea trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc). In 1956 se inaugurează primul dispecer automat în banda de 150 MHz, full duplex. Printre limitările primelor sisteme de comunicații mobile amintim : sistemele erau închise (o celulă) ; operarea era manuală ; gabaritul și greutatea erau mari; prețul de cost ridicat; folosirea ineficientă a spectrului de frecvențe radio ;

calitatea redusă a serviciului (timp de așteptare : 10 minute sau chiar ore).

______________________

40 Idem

Depășirea limitelor enumerate a fost posibilă ca urmare a progreselor tehnologice din deceniul '60, care au fost esențiale pentru dezvoltarea comunicațiilor mobile. In domeniul semiconductoarelor, integrarea pe scară largă și miniaturizarea, au contribuit la reducerea prețului de cost, a gabaritului și a consumului de energie electrică.

S-a impus ideea că începutul deceniului 4 încheie o primă fază în dezvoltarea comunicațiilor mobile, fază recunoscută sub denumirea Servicii radio mobile terestre, publice și domestice (DPLMRS — Domestic Public Land Mobile Radio Service). în această fază, modul de lucru a fost simplex cu tastă PTT. Legătura de comunicație, atunci când este vorba de rețele cu mulți utilizatori, se face prin operator uman. Inițial, canalele radio aveau benzi de 60 de KHz. Ulterior, o dată cu creșterea cererii de canale radio, banda a fost redusă la 30 de KHz în SUA și la 25 KHz în Europa.

În faza a doua, serviciile au început să se dezvolte în sensul lărgirii acoperirii teritoriale; în SUA s-a început cu coridorul New York – Boston (1947).

Facilitățile oferite de sistemele radiotelefonice au condus la o creștere rapidă a numărului de utilizatori, astfel încât în 1956 au fost alocate alte 12 canale în banda de 450 MHz.

În anul 1956 a fost inaugurat primul sistem cu dispecer automat, full duplex în banda de 150 MHz. în banda de 450 MHz, primul sistem automat devine operațional în 1969. Aceste sisteme sunt cunoscute sub denumirea Sisteme telefonice mobile îmbunătățite (1MTS – Improved Mobile Telephone Systems).

Cu toate acestea, numărul de canale alocat serviciului radiotelefonic era destul de redus, iar cererea de acces la acest tip de comunicație în continuă creștere. Aceasta a făcut ca la începutul anilor '70 calitatea serviciilor să scadă

considerabil. Se ajunsese ca în orele de vârf să se aștepte zeci de minute, chiar ore, pentru a obține un canal radio corespunzător.

S-a impus trecerea la o a treia etapă, cea a comunicațiilor celulare. Primul sistem a fost realizat de firma American Telephnoe&Telegraph pe baza brevetului deținut de laboratoarele Bell System și a devenit operativ în anul 1983 la Chicago. Acest sistem a pimit denumirea de sistem avansat de telefonie mobilă (AMPS – Advanced Mobile Telephone System). Astfel se introduce în comunicațiile radiotelefonice conceptul celular și reutilizarea frecvențelor, dar nu se schimbă concepția de bază care constă în transmiterea analogică a semnalelor și folosirea, exclusivă, a diviziunii în frecvență pentru a constitui canalele de comunicație. 41

_____________________

41 Popa D. Textul jurnalistic. Genuri și specii, Ed. Universității Al.I. Cuza,Iași,2002 p.105

Aceste sisteme aparțin generației analogice FDMA (Frequency Division Multiple Access) de sisteme de comunicații mobile.

O creștere a calității serviciilor și a capacității de preluare a cererilor de comunicație se obține o dată cu trecerea la sistemele radiotelefonice celulare digitale, fie din generația TDMA (GSM, IS-54), fie din generația CDMA (IS-95).

In domeniul tehnicilor de calcul, microprocesoarele și familiile de componente programabile au deschis perspectiva dezvoltării terminalelor portabile și a noilor servicii. Dezvoltarea tehnicilor de modulație de la modulația de amplitudine, la modulația de frecvență și apoi la accesul multiplu cu diviziune în frecvență FDMA (Frequency Division Multiple Access), iar ulterior la tehnicile de modulație digitală, au condus la folosirea mai eficientă a canalelor radio și la îmbunătățirea calității serviciului. Progresele din domeniul software-ului pentru telecomunicații creează noi posibilități de dezvoltare a rețelelor de comunicații mobile și de cooperare a acestora cu rețelele fixe de comunicații.

In anii '70 apare o « epuizare a posibilităților comunicațiilor mobile » de a satisface solicitările. Pentru acoperirea unor suprafețe extinse în care sunt situați utilizatorii, sunt necesare stații centrale de putere tot mai mare.

Numărul mare de utilizatori creează o serie de frecvențe disponibile Pe vehiculele mobile, terminalele rămân grele, incomode și scumpe, ceea ce face din comunicațiile mobile un produs de lux.42

De-a lungul timpul termenul de comunicații mobile s-a extins astfel încât în prezent include toate sistemele în care unul din cele două terminale implicate în legătura de comunicație este capabil să se deplaseze. Datorită faptului că mobilitatea este posibilă doar în cazul în care cel puțin o parte a comunicației este realizată folosind propagarea undelor electro-magnetice (undele radio), acest tip de comunicații sunt cunoscute sub denumirea de radiocomunicații mobile. Secțiunea care asigură transmisiunea radio este denumită interfață radio.

In funcție de interfața radio se definesc o serie de criterii pe baza cărora sistemele de comunicații mobile pot fi clasificate, ca de exemplu: modul de constituire a canalului de comunicație la nivel de interfață radio, structura legăturii de comunicație, poziția sistemului față de alte sisteme de comunicație, modul în care se realizează acoperirea teritoriului.

După modul în care se formează canalele de comunicație la nivel de interfață radio, se disting sistemele de comunicații mobile: cu diviziune în frecvență (FD – Frequency Division);

___________________________

42Ion Magheru,’’Sisteme și rețele GSM’’, ed. Tehnică, București, 1999 pag. 5.

cu diviziune în timp (TD – Time Division); cu diviziune în cod (CD – Code Division).43

Diviziunea în frecvență are la bază procedeul clasic de împărțire a unei benzi de frecvență în canale de radiofrecvență, denumite canale radio. Un astfel de canal constă dintr-o bandă de frecvență desemnată prin frecvența sa centrală, de unde provine și denumirea de frecvențe radio. Unui utilizator i se alocă un canal radio sau un grup de canale.

Diviziunea în timp constă în împărțirea unei perioade din timpul alocat pentru comunicație, în segmente (slot-uri). în aceste segmente se inserează informația provenită de la un utilizator, iar pe baza sa se va constitui canalul de comunicație. Prin specificul interfeței radio, canalele temporare trebuie asociate cu o purtătoare radio: o diviziune mixtă timp-frecvență.

Diviziunea în cod are la bază procedeele folosite în sistemele de comunicație cu spectru împrăștiat (Spread Spectrum).

Acestea s-au dezvoltat foarte mult în ultimele decenii provenind din domeniul militar. în sistemele cu spectru împrăștiat, energia semnalului care trebuie transmis este răspândită într-o bandă mult mai largă decât banda de origine cu ajutorul unui semnal special numit cod, care este o secvență selectată corespunzător. Recuperarea mesajului presupune cunoașterea codului folosit pentru răspândire, iar mesajul poate fi extras din mulțimea de semnale recepționate prin cunoașterea codului. Astfel a rezultat o nouă soluție pentru a realiza canale de comunicație – accesul multiplu într-o bandă de frecvență dată.

Astfel a rezultat o nouă soluție pentru a realiza canale de comunicație – accesul multiplu într-o bandă de frecvență dată.

După structura legăturii, sistemele de comunicații mobile pot fi: unilaterale; bilaterale;

În primul caz comunicația are loc într-un singur sens; unul din cele două terminale este numai emițător, iar celălalt numai receptor. Din această categorie fac parte rețelele de difuzare sau de achiziție de informație: radio-difuziune, radioteleviziune, radio-paging.

Sistemele de comunicație bilaterale, la care informația se transmite în ambele sensuri, prezintă mai multe moduri de lucru:

simplex;

duplex;

semiduplex.

________________

43 Ion Magheru, Ștefan Nicolaescu,’’Comunicații mobile terestre’’, ed. Tehnică, București, 1997.

In cazul modului de lucru simplex, sistemul folosește un singur canal radio. Pentru realizarea comunicației bilaterale, canalul este folosit alternativ pentru emisie și recepție cu ajutorul unei taste numită tastă PTT (Push-To-Talk release to listen – apasă pentru a vorbi, eliberează pentru a asculta). Este modul de lucru cel mai simplu și economic, dar calitatea serviciilor este modestă.

In modul de lucru duplex se folosesc două canale radio, câte unul pe fiecare sens de comunicare. între cele două canale trenuie să existe o separare în frecvență – separare duplex – suficient de mare, astfel încât emițătorul să nu perturbe funcționarea receptorului local. Această separare depinde de frecvența de lucru și de parametrii filtrelor folosite la intrarea receptorului.

Modul de lucru semiduplex reprezintă o variantă intermediară în care, la un capăt al legăturii, se folosește filtrul duplex, iar la celălalt comutarea cu tastă PTT. Există două frecvențe care nu sunt suficient de depărtate și se folosește modul de lucru simplex pe două frecvențe.

După poziția sistemului analizat față de alte sisteme de comunicație, se disting: sisteme închise de comunicații mobile; sisteme deschise de comunicații mobile.

Sistemele închise asigură comunicația numai în cadrul rețelei

proprii. Ele cuprind o stație de bază și un număr oarecare de stații mobile. Comunicațiile au loc între o stație mobilă și stația de bază sau între două stații mobile, prin intermediul stației de bază.

Sistemele deschisei permit realizarea de legături de comunicație pentru utilizatorii mobili atât în interiorul rețelei proprii cât și cu utilizatori conectați la alte rețele de comunicație. Situația cea mai des întâlnită este aceea în care o rețea terestră de comunicații mobile (PLMN – Public Land Mobile Network) este conectată la rețeaua telefonică publică, comutată (PSTN – Punlic Switched Telephone Network).

După modul în care se realizează acoperirea cu semnal radio a zonei de lucru, sistemele de comunicații mobile se împart în:

sisteme celulare;

sisteme necelulare.

Primele rețele de comunicații radiotelefonice și multe din cele aflate în funcțiune sunt necelulare. Ele asigură comunicația în zona acoperită de stația de bază. Dacă teritoriul care trebuie acoperit este mai întins, se folosesc stații intermediare care recepționează semnalul de la o stație de bază și îl retransmit după o schimbare de frecvență (repetoare).

O asemenea structură este întâlnită în radiotelefonia convențională (PMR – Private Mobile Radio), în unele sisteme de radiopaging etc.

Treptat, s-a constat că rețelele necelulare sunt caracterizate printr-o eficiență redusă în utilizarea canalelor radio disponibile.

Rețelele celulare reprezintă o alternativă care realizează o ameliorare considerabilă. Zona de acoperire a rețelei este împărțită în celule de formă regulată, care sunt deservite de stații de bază de putere relativ mică (zeci de wați),iar canalele radio pot fi reutilizate în celule suficient de depărtate. Distanța la care se reutilizează un canal este determinată astfel încât să se limiteze apariția unor perturbații specifice, denumite perturbații co-canal. Conceptele de împărțire în celule și de reutilizare a canalelor radio au mai fost aplicate și în cazul rețelelor de radiodifuziune, dar sistemele celulare au realizat o performanță deosebită prin utilizarea lor pentru zone de acoperire foarte mici.

Termenul de comunicații mobile se referă la o mare varietate de rețele de comunicații: satelit-mobile, aero-mobile, maritim-mobile, terestru-mobile. Domeniul este foarte vast.

Sistemele de radiotelefonie mobilă cu canale atribuite pe utilizatori -sunt sisteme care pot lucra cu sau fără dispecer, închise sau deschise, alocate unor grupuri relativ restrânse de utilizatori.

Sistemele de radiotelefonie cu acces multiplu, cunoscute și ca sisteme de radiotelefonie dedicate sau „trunked" (din limba engleză) – sunt sisteme la care utilizatorii folosesc în comun un grup de canale radio; ele sunt atribuite anumitor categorii de utilizatori sau unor operatori care asigură (prin abonament) servicii de radiotelefonie unor instituții. Pot funcționa cu sau fără dispecer, cu canale permanent alocate sau atribuite la cerere. Se găsesc sub formă de sisteme închise, dar există și variante deschise; sistemele moderne folosesc structura celulară.

Sistemele de radio-apel unilateral (radio-paging) permit transmiterea unor mesaje către abonații mobili aflați în zona de acoperire a rețelei.

Sistemele de radiotelefonie mobilă celulară sunt sisteme deschise, destinate publicului larg. Aceste sisteme asigură o utilizare eficientă a canalelor radio pentru realizarea unui mare număr de legături de comunicație.

Comunicații mobile celulare

’’Conceptul de telefonie celulară propus și introdus de Bell Labs a fost revoluționar pentru dezvoltarea comunicațiilor mobile.’’44

__________________________

44 Ion Marghescu, „Sisteme și rețele GSM", ed. Tehnică, București, 1999 pag 167

Principiul rețelei celulare este ilustrat prin arii hexagonale.

Fiecărei arii hexagonale, marcată cu o literă i se alocă o frecvanță purtătoare. Topologia rețelie face să nu apară arii vecine funcționând pe aceeași frecvanță. La trecerea utilizatorului mobil dintr-o celulă in alta, el este preluat de stația vecină.45

Acoperirea unei celule se poate realiza cu emițătoare de putere mică și se poate îmbunătăți calitatea convorbirilor. Dar crește și complexitatea stațiilor, a rețelei și a terminalului mobil și întreaga infrastructură a rețelei devine foarte complexă. Această creștere a complexității este compensată prin utilizarea noilor tehnologii care reduc prețul de cost al echipamentelor și permit o utilizare eficientă a frecvențelor purtătoare. Tehnicile moderne de control și protecție asigură calitatea sporită a comunicațiilor.

Putem spune că istoria sistemelor de comunicații mobile începe în anii 70. în 1979, apare primul sistem realizat AT&T pe baza brevetului Bell Labs în Chicago – Illionois în banda de 800 MHz, operațional și astăzi: AMPS (Advanced Mobile Phone Service).

în 1981, în Europa, un consorțiu din țările nordice introduce sistemul: NMT (Nordic Mobile Telephone) în două variante, pe 450 și 900 de MHz.

Astfel apare prima generație a sistemelor de comunicații mobile celulare analogice cu multiplexare în frecvență a căilor prin tehnologia FDMA.

În evoluția sistemelor de comunicație celulare și a sistemelor de comunicații mobile se remarcă existența a trei generații:

1)Generația analogică, la care se folosește modulația în frecvență

de bandă îngustă (30 KHz) și accesul multiplu prin diviziune în frecvență, FDMA (Frequency Division Multiple Access). Primele concepte cu privire la aceste sisteme au apărut în SUA în anii '40, ajungându-se la maturitate prin anii 1970.

În 1983, imediat după ce comisia americană de specialitate pune la dispoziție 666 de canale FM duplex de 30 KHz, în banda de 800 MHz, compania AT&T instalează o rețea AMPS în Chicago.

______________________

45 Ion Marghescu, „Sisteme și rețele GSM', ed. Tehnică, București, 1999

În Japonia, prima rețea de telefonie celulară analogică a fost implementată de compania națională de telefonie și telegrafie, NTT. Devenită operațională în anul 1979, rețeaua niponă folosea un set de 600 de canale duplex de 25 KHz în banda de 800 MHz. în Europa, standardul NMT-450 s-a dezvoltat în 1981 pentru banda de 450 MHz, folosind canale de 25 KHz. Acest sistem acoperă, în prezent și o parte din teritoriul României. în Anglia, în anul 1985 se introduce sistemul ETACS, folosind standardul AMPS, dar reducând banda canalelor de comunicație, ceea ce a condus la un raport semnal/zgomot mai slab și la o reducere a zonei acoperite.

În Germania apare sistemul C-450. Rețelele celulare europene din prima generație (analogice) erau incompatibile, răspândirea cea mai mare cunoscând-o standardul NMT.

2)Generația numerică, la care se folosește procedeul de acces multiplu prin diviziune în timp, TDMA (Time Division Multiple Access). Dezvoltarea sistemelor din această generație a fost simulată de apariția și extinderea serviciilor telefonice integrate ISDN (telefon, fax, video, transfer de date), precum și de dezvoltarea tehnicilor numerice de prelucrare și transmitere a semnalelor. Din această categorie, standardul cel mai răspândit este GSM {Global System for Mobile Communications) introdus în 1991 în Europa și în curs de asimilare în multe alte țări din afara Europei. Din anul 1997 acest standard este funcțional și în România prin doi operatori (Concernele Mobifon și Mobilrom). Spre sfârșitul anului 1991 apar și în SUA primele rețele celulare digitale. Standardul IS-54 înlocuiește treptat standardul AMPS, instalând 3 utilizatori pe fiecare canal de 30 KHz, eliberat de vechiul sistem analogic.

3)Generația numerică la care se folosește procedeul de acces multiplu prin diviziune în cod, CDMA (Code Division Multiple Access). Aceste sisteme au rezultat în urma cercetărilor în domeniul comunicațiilor cu spectru împrăștiat (Spread Spectrum). Noua generație se dezvoltă în paralel cu rețelele numerice din generația a doua. în SUA, firma Qualcomm a conceput un astfel de sistem care a fost standardizat sub denumirea de IS-95. în principal, sistemul acceptă un număr foarte mare de utilizatori pe canale de 1,25 Mhz și folosește transmisia cu spectru împrăștiat prin modularea directă a purtătorului. Sistemele CDMA asigură o calitate acceptabilă a comunicației chiar în cazul unui raport semnal/indiferență mai mic.

Prin dezvoltarea sistemelor celulare de comunicație au fost create o serie de facilități atât din punctul de vedere al utilizatorului, cât și din punctul de vedere al operatorilor de rețea. Avantaje posibilitatea de localizare a abonatului pe întreg teritoriul acoperit de rețeaua celulară;menținerea legăturii de comunicație pe timpul deplasării abonatului mobil în zona acoperită de sistem; legătura se menține prin schimbarea stației radio de bază prin care se realizează comunicația; controlul automat al calității legăturii radio; asigurarea unui sistem de semnalizare eficient;

Interesul pentru comunicațiile celulare este subliniat de faptul că numărul utilizatorilor de servicii telefonice celulare a crescut de la 25000 în 1984 la aproape 16 milioane în 1994, an după care s-a înregistrat o rată de creștere anuală mai mare de 50%. Se estimează atingerea unui număr egal de abonați în rețelele terestre și în cele mobile de telefonie.

Ion Semeianu, secretar de stat în MTCI a declarat că în 2002, numărul telefoanelor mobile îl va depăși pe cel al telefoanelor fixe, iar după realizarea pieței telecom va apărea problema serviciilor, care va duce la o scădere a prețurilor pentru telefonia vocală.46

28% dintre români vor avea mobil la sfârșitul lui 2003; Numărul de noi utilizatori estimat la sfârșitul anului trecut a fost de circa 1,2 milioane, ceea ce indică o creștere a volumului total la peste 5 milioane de utilizatori și un nivel de penetrare de 23%. Conform estimărilor Nokia, aproximativ 1 milion dintre noile terminale achiziționate provin de pe canale oficiale, ceea ce indică o drastică reducere a pieței negre. Se pot distinge tendințe privind formarea unei piețe de înlocuire ale cărei nivele sunt însă scăzute (aproximativ 5%).

Preferința pentru servicii și produse de bază și opțiunea pentru servicii pre-paid față de cele post-paid este de actualitate. Nokia își menține pentru al treilea an consecutiv poziția de lider al pieței în România.

Creșterea estimată a volumului pieței globale este de aproximativ 10% și va fi generată de combinația dintre creșterea numărului de abonați și stabilizarea ciclului de înlocuire a terminalelor, astfel încât în 2005 este așteptat un volum de 1,5 miliarde de utilizatori. Anul 2003 marchează și introducerea mobilității în domenii care până acum nu au fost abordate (de exemplu, industria jocurilor). Open Mobile Alliance (Alianța Deschisă pentru Mobilitate) va asigura o platformă deschisă pentru realizarea interoperabilității între rețele, terminale și aplicații, principiu necesar unei creșteri generale. Piața românească continuă în 2003 creșterea stabilă înregistrată în cursul anului 2002, estimându-se că la sfârșitul anului nivelul de penetrare va ajunge la aproximativ 28%; va fi remarcată creșterea pieței de înlocuire. Crește interesul pentru servicii mai complexe, depășindu-se stadiul cererii pentru servicii de bază.

Se anticipează continuarea procesului de polarizare a pieței de desfacere cu amănuntul, simultan cu cel al consolidării poziției companiilor specializate.

__________________

46„Comunicații mobile" – Revista industriilor Internet, media @ comunicații, nr.24 /martie 2002

Introducerea unor noi servicii de asistență a utilizatorilor, însoțită de o creștere a calității serviciilor acordate vor fi elemente importante în diferențierea acestora.

Unul dintre pericolele majore este reprezentat de creșterea ponderii terminalelor recondiționate, fenomen apărut încă de la sfârșitul anului 2002, care poate avea consecințe negative asupra utilizatorilor, operatorilor, producătorilor și autorităților.47 posibilitatea de localizare a abonatului pe întreg teritoriul acoperit de rețeaua celulară; menținerea legăturii de comunicație pe timpul deplasării abonatului mobil în zona acoperită de sistem; legătura se menține prin schimbarea stației radio de bază prin care se realizează comunicația; controlul automat al calității legăturii radio; asigurarea unui sistem de semnalizare eficient;

Interesul pentru comunicațiile celulare este subliniat de faptul că numărul utilizatorilor de servicii telefonice celulare a crescut de la 25000 în 1984 la aproape 16 milioane în 1994, an după care s-a înregistrat o rată de creștere anuală mai mare de 50%. Se estimează atingerea unui număr egal de abonați în rețelele terestre și în cele mobile de telefonie.

Ion Semeianu, secretar de stat în MTCI a declarat că în 2002, numărul telefoanelor mobile îl va depăși pe cel al telefoanelor fixe, iar după realizarea pieței telecom va apărea problema serviciilor, care va duce la o scădere a prețurilor pentru telefonia vocală48

28% dintre români vor avea mobil la sfârșitul lui 2003; Numărul de noi utilizatori estimat la sfârșitul anului trecut a fost de circa 1,2 milioane, ceea ce indică o creștere a volumului total la peste 5 milioane de utilizatori și un nivel de penetrare de 23%. Conform estimărilor Nokia, aproximativ 1 milion dintre noile terminale achiziționate provin de pe canale oficiale, ceea ce indică o drastică reducere a pieței negre. Se pot distinge tendințe privind formarea unei piețe de înlocuire ale cărei nivele sunt însă scăzute (aproximativ 5%).

Preferința pentru servicii și produse de bază și opțiunea pentru servicii pre-paid față de cele post-paid este de actualitate. Nokia își menține pentru al treilea an consecutiv poziția de lider al pieței în România.

Creșterea estimată a volumului pieței globale este de aproximativ 10% și va fi generată de combinația dintre creșterea numărului de abonați și stabilizarea ciclului de înlocuire a terminalelor, astfel încât în 2005 este așteptat un volum de 1,5 miliarde de utilizatori. Anul 2003 marchează și introducerea mobilității în domenii care până acum nu au fost abordate (de exemplu, industria jocurilor).

__________________

48 „Comunicații mobile" – Revista industriilor Internet, media @ comunicații, nr.24 /martie 2002

Open Mobile Alliance (Alianța Deschisă pentru Mobilitate) va asigura o platformă deschisă pentru realizarea interoperabilității între rețele, terminale și aplicații, principiu necesar unei creșteri generale.

Piața românească continuă în 2003 creșterea stabilă înregistrată în cursul anului 2002, estimându-se că la sfârșitul anului nivelul de penetrare va ajunge la aproximativ 28%; va fi remarcată creșterea pieței de înlocuire. Crește interesul pentru servicii mai complexe, depășindu-se stadiul cererii pentru servicii de bază.

Se anticipează continuarea procesului de polarizare a pieței de desfacere cu amănuntul, simultan cu cel al consolidării poziției companiilor specializate. Introducerea unor noi servicii de asistență a utilizatorilor, însoțită de o creștere a calității serviciilor acordate vor fi elemente importante în diferențierea acestora.

Unul dintre pericolele majore este reprezentat de creșterea ponderii terminalelor recondiționate, fenomen apărut încă de la sfârșitul anului 2002, care poate avea consecințe negative asupra utilizatorilor, operatorilor, producătorilor și autorităților49

Perspectivele comunicațiilor mobile terestre

Studiile instituțiilor specializate permit să se prevadă că evoluția comunicațiilor mobile pentru următorii 10-15 ani va fi deosebit de dinamică. în acest interval de timp ponderea sistemelor din generația I se va diminua semnificativ, fiind înlocuite treptat de către sistemele de generația a doua și a treia. In cadrul sistemelor de generația a doua s-a reușit asigurarea a două cerințe fundamentale pentru sistemele de radiocomunicații mobile și anume o calitate comparabilă cu cea asigurată prin rețeaua de comunicații prin cablu și stabilirea unor proceduri de asigurare a secretului convorbirii. Aceste două condiții sunt asigurate și de către unele sisteme analogice, îmbunătățite spre sfârșitul deceniului '80. La sistemul GSM s-a introdus o facilitate suplimentară și anume modulul de abonat SIM {Subscriber Identity Module), prin care se permite taxarea pentru abonat și nu pentru echipament.

Existența unei piețe deosebit de vaste și dinamice pentru comunicațiile mobile în Europa, piață care are tendința de extindere și în afara continentului, a tăcut să fie necesară și posibilă stabilirea unor standarde unice (GSM, ERMES, DECT, TETRA) în fiecare din domeniile de interes ale comunicațiilor mobile.

Piața cu cel mai mare grad de penetrare pentru comunicațiile mobile este cea a țărilor nordice, dar țara cu cel mai mare număr de abonați mobili din Europa este Marea Britanic

_____________________

49 Comunicații mobile" – Revista industriilor Internet, media @ comunicații, nr.32 /februarie 2003

In ceea ce privește numărul de abonați la sistemele celulare digitale, acesta este cel mai mare în Germania.

In prezent, sistemul GSM a trecut la realizarea fazei a doua, în care, pe lângă serviciile de bază (telefonie, transmiterea de date comutate în pachete, fax), se introduce un pachet larg de servicii suplimentare, cum ar fi: realizarea de grupuri închise de utilizatori, restricții determinate de utilizator asupra unei categorii de apeluri, informații despre taxare etc.

Deoarece în zonele în care densitatea de locuitori pe km2 este mai mică de 100, utilizarea unor rețele GSM s-a dovedit a nu fi justificată economic, încercându-se realizarea unei soluții care să îmbine rețeaua GSM folosită pentru zone dens populate (cu trafic mare) cu o rețea satelitară, care să preia traficul mobil din zonele cu densitate mică de populație.

Astfel, numărul relativ redus al canalelor oferite de către serviciul mobil pe satelit este compensat prin traficul scăzut al zonelor respective.

în zonele cu trafic intens, combinarea celor două sisteme permite realizarea gradului corespunzător pentru serviciile oferite. Este însă necesară construirea unor echipamente mobile capabile să intre în legătură atât cu rețeaua GSM, cât și cu o rețea satelitară de comunicații.

Conceptul de comunicații personale, care reprezintă viitorul apropiat al comunicațiilor, se bazează pe combinații între sistemele GSM, DCS 1800 și DECT. Se prevede că până în jurul anului 2005 să se realizeze configurații de rețele și sisteme de comunicații.50

Deoarece echipamentele de radiocomunicații mobile din generația a doua prezintă un cost atractiv și aplicații multiple pentru utilizatori, se prevede o saturare rapidă a sistemelor actuale. Pentru a preveni o asemenea situație, s-a trecut la elaborarea generației a treia de echipamente și sisteme, care să asigure o mobilitate deplină și să permită un complex de aplicații multimedia.

Proiectele se desfășoară sub două mari platforme de cercetare: UMTS și WLAN/MBS {Wireless LocalArea Networks/Mobile BroadbandSystems). Dacă la sistemele de generația a doua s-a realizat compatibilitatea ISDN, precum și posibilitatea realizării de interconexiuni între diferitele sisteme, echipamentele de generația a treia au ca scop principal să sporească numărul și calitatea aplicațiilor și să permită realizarea unor aplicații de bandă largă, ca de exemplu: transmisiunile de televiziune pe rețeaua mobilă.

Pentru sistemele de generația a treia, o dată cu diversificarea aplicațiilor oferite de

_____________________________

50 Comunicații mobile" – Revista industriilor Internet, media @ comunicații, nr.2 /februarie 2005

către rețea, terminalul mobil capătă un rol din ce în ce mai important, atât în definirea

serviciilor pe care le solicită din parte rețelei, cât și în utilizarea resurselor rețelei între care se au în vedere, cu prioritate, resursele radio. Pentru aplicațiile de bandă largă se caută noi benzi, precum și noi configurații de rețele, ca de exemplu: utilizarea benzii de 42 GHz testată în prezent pentru servicii de bandă largă, stabilirea unor rețele combinate care să includă rețele GSM și rețele de radiodifuziune digitală, DAB {Digital Audio Broadcasting). în același timp se acționează pentru realizarea unor precizări referitoare la sistemele multimedia, pentru a se realiza cele două obiective majore: mobilitatea universală a utilizatorului și diversificarea serviciilor oferite și selecționate de către utilizatorul mobil.

Este important de înțeles rolul major pe care îl au agențiile naționale din domeniul comunicațiilor mobile și societățile concurente din sfera serviciilor în dezvoltarea de noi sisteme de radiocomunicații, de servicii și tehnologii. Atâta timp cât utilizarea spectrului radio este controlată de organisme guvernamentale, politica din domeniul tehnic rămâne un element fundamental în evoluția spre noi tehnologii și servicii. Implicarea progresivă în dezvoltarea tehnologiei este vitală pentru orice guvern care dorește să păstreze industria națională competitivă într-un domeniu cu o evoluția atât de rapidă precum cel al comunicațiilor mobile.

Dezvoltarea comunicațiilor mobile analogice

Comunicațiile mobile celulare au depășit rapid limitările anterioare și s-au impus în anii '80 cunoscând o dezvoltare rapidă în toate țările cu economie dezvoltată.

Principalele caracteristici alei primei generații de sisteme comunicații mobile erau următoarele: rețeaua celulară; transmisia în benzile de 450-960 MHZ; banda canalului radio: 20/10; 25; 30KHZ; distanța duplex între canale: 5 – 45MHZ; sensibilitatea receptoarelor;

standarde definite de producători la nivel național, dezvoltate de țările Europei de nord, la nivel internațional; terminale portabile dar grele, apărute din 1985; dar, din 1990 apar terminale de buzunar cu preț de cost tot mai redus.

Aprecierea gradului de dezvoltare a comunicațiilor mobile se face pe baza următorilor parametri:

Acoperirea care reprezintă procentajul din aria țării (regiunii) acoperite de serviciul comunicațiilor mobile celulare.

Capacitatea care reprezintă numărul de apeluri satisfăcute într-o anumită arie a sistemului, într-un interval dat de timp.

Densitatea care reprezintă procentajul de abonați pe 100 de locuitori.

Acoperirea cu aceste sisteme este națională în majoritatea țărilor care le-au adoptat. în afara Europei sistemele de comunicații mobile analogice instalate folosesc în principal variante dezvoltate pe baza sistemului AMPS american. Astfel, AMPS este instalat în SUA, Canada, Mexic, Australia, Taiwan, Coreea de Sud, Hong Kong, Thailanda, Brazilia. Acoperirea este totală la nivel național.

TACS (Total Acces Communication System), este o variantă engleză a AMPS, operațional din 1985 în banda de 900MHz. Sistemul a fost adoptat în Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuweit, Egipt. în primele 3 țări există o acoperire totală.

Factori care au determinat trecerea de la sistemele analogice la cele digitale

Principalele limitări ale sistemelor analogice sunt analizate în continuare: limitări în creșterea capacității ; limitele spectrului disponibil pentru comunicații mobile impun o folosire cât mai eficientă: bandă ocupată de un canal radio trebuie să fie cât mai îngustă; inflexibilitate în refolosirea frecvențelor purtătoare la transferul între celule; existența unor sectoare neacoperite în celulele mari; existența unor sectoare "supraacoperite" în microcelule;

dezavantajele legate de multiplexarea {DEX – transmiterea simultană a mai multor mesaje pe același circuit al unei linii electrice sau prin intermediul aceleiași unde electromagnetice) căilor în frecvență care pot fi depășite prin multiplexarea căilor în timp.

Limitări în asigurarea calității

Protecția redusă a semnalelor analogice în raport cu cele digitale la perturbații, fading (mixaj, suprapunere), interferențe; protejarea prin codare și corecție a erorilor este mult mai eficace în cazul folosirii semnalelor digitale; rigiditatea în raport cu dezvoltarea noilor servicii; dificultăți în conlucrarea cu rețelele de telecomunicații digitale.
Trecerea la comunicații mobile digitale a fost impulsionată și de factori sociali și economici cum ar fi: necesitatea unor standarde naționale și internaționale care să permită conlucrarea sistemelor de comunicații mobile existente în diferite țări; interesul producătorilor pentru piețe mari și avantajoase din punct de vedere economic deplasează tehnologiile CM spre cele digitale; cerințele utilizatorilor pentru servicii de calitate, la preț de cost redus.
Sistemele digitale au permis depășirea limitărilor și satisfacerea

cerințelor menționate.

Căi de trecere la comunicațiile mobile digitale

Diversitatea condițiilor istorice, geografice, sociale din diferite țări ca și nivelul de dezvoltare al comunicațiilor mobile analogice au impus căi distincte de evoluție a comunicațiilor mobile celulare spre sistemele digitale.

Calea americană pornește de la premisa că este necesară menținerea și perfecționarea AMPS cu adaptare la tehnologiile digitale și se desfășoară astfel: industria concepe și produce sistemul; urmează standardizarea locală și națională.

Rezultatul acestei căi de dezvoltare a fost elaborarea de sisteme cu căile radio analogice multiplexate cu diviziune în timp, A apărut astfel standardul IS-54 care a condus la sistemul: D-AMPS sau ADC (American Digital Cellular), sistem cu căi radio analogice duplex cu multiplexare în timp prin tehnologia de acces cu diviziune în timp: TDMA (Time Division Multiple Access).

Standardul IS-95 este o variantă mai recentă pe baza căreia s-a realizat sistemul: N-CDMA – cu căi radio analogice duplex cu tehnologia de acces bazată pe multiplexare în cod: CDMA (Code Division Multiple Acces).

Calea europeană este impusă de existența mai multor state care trebuie să colaborezeStrategia de dezvoltare europeană urmează următoarele etape: se creează organisme internaționale ale Comunității Europene,constituite din operatori naționali, cercetători, industrie; urmează elaborarea standardelor (internaționale); se trece la realizarea sistemului.

Cerințele majore impuse de la început sistemului european au fost următoarele: acoperire pe arii cât mai extinse; servire a regiunilor cu populație densă dar și rară; servire a "mobilelor" cu viteze de deplasare diferite (automobil, dar și pietoni); servire a pietonilor în interiorul microcelulelor de trafic mare; funcționare în interiorul unor clădiri cu condiții de propagare dificile (blocuri, parcări, aeroporturi).

Deși nu s-a impus explicit, a rezultat un sistem digital – GSM.

Calea asiatică, pacifică este mult mai diversificată: Japonia care poseda comunicații mobile analogice foarte dezvoltate a urmat calea americană. Varianta japoneză a sistemelor de comunicații mobile digitale este: JDC (Japanese Digital Cellular) și a cunoscut o dezvoltare explozivă. în Pacific și Asia coexistă sistemele AMPS, TACS, NMT și în ultimii ani pătrunde energic HSM (China).

Restul lumii adoptă sistemele menționate în funcție de relațiile politice și economice cu furnizorii din alte țări.

Digitalizarea a impulsionat dezvoltarea comunicațiilor mobile, după apariția acestor noi familii de sisteme, creșterea numărului de abonați analogici a devenit mai lentă.

Radiația mobilului – adevăr sau ficțiune

Reprezintă mobilele și instalațiile de emisie un pericol pentru sănătate?

Nu se poate vedea, nu se pot simți, nici mirosi dar sunt printre noi, undele electromagnetice de înaltă frecvență, care pornesc de la mobile și antenele de emisie. Mulți oameni sunt neliniștiți din această cauză. Chiar de la începutul strategiei de cucerire a telefoniei mobile, adică de câțiva ani, popularea mobilă a devenit unul din subiectele de ultimă pagină, care produc dezbateri interminabile în mass-media și neliniște utilizatorilor. Persoanele sensibile se simt de două ori afectate. Pe de o parte, e vorba de propriul lor mobil, care emite radiațiile foarte aproape de corpul utilizatorului, în majoritatea cazurilor aproape de cap. Apoi, sistemele de emisie amplasate în apropierea locuinței sau a locului de muncă sunt și ele greu de suportat pentru unii. Să fi început deja’’atacul undelor ucigătoare?

Fiecare al treilea om este îngrijorat

Un studiu european al unui departament de cercetare pentru protecția împotriva radiațiilor indică proporția pe care au luat-o temerile în cadrul populației, Potrivit acestuia,35% din populație se teme de influiențele negative ale radiațiilor provenite de la sistemele de emisie ale mobilelor și ale telefoanelor fără fir și de efectul acestora asupra sănătății. 81% dintre aceste persoane îngrijorate se tem mai ales de mobil, 57% sunt de părere că sistemele de emisie ale rețelelor mobile reprezintă un motiv de îngrijorare, iar 37% își fac griji din cauza telefoanelor fără fir. Interesați de opinia civică împotriva telefoniei mobile sunt doar 4% și asta în pofida faptului că 6% cred că sănătatea le e direct amenințată de telefonia mobilă.51 Militanții împotriva telefoniei mobile reprezintă încă o minoritate.

Efecte termice și non-termice

Și totuș, motive de îngrijorare există în permanență. Se alocă mult spatiu interpretărilor legate de efectele câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvență asupra sănătății. Efectele trmice ale acestora unde,care duc la o încălzire a țesutului, sunt dovedite. În raport cu limitele existente, valabile în întreaga lume. Au fost demonstrate infuiențe ale cîmpurilor electromagnetice asupra undelor celebrale, nereprezentând totuși un risc pentru sănătate. Mai îngrijorătoare sunt studiile care consemnează influențe asupra parametrilor sângelui în creier. Un aflux suficient de sânge protejază creierul de substanțe dăunătoare aflate în sistemului circulator. Dacă însă acestea acționează, pot apărea simptome precumoboseală și dureri de cap, dar și boala Alzheimer. Toate sunt până în prezent doar presupuneri. Un tablou complet e încă departe de a fi descris, afirmă cercetătorii. În iunie, un nou studiu efectuat de specialiștii finlandezi a făcut valuri: pentru prima dată s-a constatat, la expunerea la radiațiile telefonului mobil, un nivel scăzut al imunității sângelui în creier, măsurat nu la animale , ci la om, în laborator. Cercetătorii spun însă că nu e cert dacă acest proces s-ar manifesta și în condiții reale.

Fără avize pe mobil

Tot mai multe voci din toată lumea cer evidențierea mobilelor cu nivel deradiații scăzut.

____________________

51 Comunicații mobile" – Revista industriilor Internet, media @ comunicații, nr.32 /Septembrie 2005

Europenii propun un fel de semn pe mobil care să semnalizeze aparatele cu grad redus de emisie.

Criteriul de acordare:Rata de absorbție specifică(SAR) a unui mobil trebuie să fie mai mică de 0,6 Wați pe kilograme corp, adică sub limita de 2,0 W. Nu se știe dacă pe viitor mobilele vor purta această siglă. Producătorii au refuzat-o deja categoric, din motive întemeiate.

Mobilul și stația de bază se corelează astfel încât radiațiile să fie minime, atunci când receptorul este bun.

Dacă mobilul este astfel construit încât să-și folosească la maxim puterea de emisie, acesta trasmite foarte econom, cu efecte extrem de reduse. În condiții bune, puterea de emisie se poate reduce la o miie din valoarea maximă a radiațiilor. Valoarea SAR nu ține cont de aceasta, ci se măsoară mereu la valori maxime, ceea ce înseamnă că a compara mobilele potrivit valorilor SAR este similar cu a măsuri consumului de benzină la o mașină utopică. În cazul mașinilor, mecanisme inteligente reglează motorul și angrenajul, astfel încât mașina funcționează numai în cazuri excepționale cu un număr de rotații maxime.

Din acest motiv, coneect a dezvoltat o metodă de măsurare mult mai realistă : în cazul’’factorului de emisie’’, connect cere ca mobilul să comunice cât mai eficient cu reteaua, având totuși o valoare SAR scăzută. Organizația internațională a consumatorilor (TCO), militantă printre altele în favoarea monitoarelor cu nivel redus de radiații la locul de muncă, a introdus în noul său standard, TCO 01 și capacitatea de emisie efectivă pentru acordarea siglei pe lângă valoarea sar. Dacă următoarea antenă se află la kilometri distanță, toate mobilele emit la capacitate maximă. Dar dacă antena se află în apropiere sau în perimetrul vizual, mobilele emit la capacitate foarte mică. Așadar, cu cât există mai multe antene pe acoperișurile caselor, cu atât mai scăzută este emisia de radiații a mobilelor.

Și pentru că acestea se țin aproape de cap, influența asupra corpului în timpul convorbirii estemai mare de o mie de ori decât cea a stației de bază, aflată la o distanță mare , pe un acoperiș. Pentru utilizatorii de mobile, mai mulți stâlpi de antenă reprezintă așadar un avantaj. Recepția e mai bună, acumulatorul ține mai mult, iar potențialele radiații se diminuează. În consecință cine utilizează mobilul, dar renunță la stațiile de bază din jurul său, greșește. Iar persoanele care nu folosesc mobile ar trebui să știe că un număr mai mic de antene înseamnă radiații mai mari pentru fiecare utilizator.

Neținând cont de aceste constatări, cetățenii reclamă valori mai scăzute ale instalațiilor de emisie. În Germania, sunt valabile recomandările ICNIRP (Internațional Comission on Non-Ionizing Radiațion Protecțion) privind limitele pentru stațiile de bază (puterea câmpului de 41 V/m în rețeaua de 900 MHz, 58 V/m în rețeaua de 1.800 MHz). Elveția a introdus valori de preîntâmpinare, care permit în zone cu o ‚’utilizare sensibilă’’, precum dormitorul, o valoare reprezentând doar 10% din puterea câmpului. De regulă, acesta nu este depășită nici în încăperi. Și totuși, introducerea acestor standarde suplimentare nu a spus capăt discuțiilor în Elveția, întrucât valorile mai scăzute necesită mai multe antene. Cei caredenunță mobilele nu sunt deloc încântați. ‚’Valorile elvețiene – un pachet amăgitor’’ sună titlurile paginilor Web ale militanților anti- mobil.

Măsurătoarea SAR

Aparatura centrală pentru măsurătorile SAR este reprezentată de un așanumit Phantom, modelat după capul uman. Tehnicienii amplasează în dreptul lui Phantom. Valoarea SAR se calculează din puterea câmpului electric, capacitatea de transmitere a lichidului cranian artificial și densitatea acestui lichid. Începând din toamna lui 2001, producătorii de mobile se bazează pe valoarea SAR acceptată în întreaga Europă.

Coneect preia valorile SAR indicate de producători, așa cum fac organizmele guvernamentale pentru protecția împotriva radiațiilor.

La un parametru SAR redus, un mobil ar trebui să comunice eficient cu stația de bază să reglementeze valoarea de emisie a mobilului la o capacitate redusă. Această coordonată – valoare SAR redusă, la capacitatea efectivă mare – este exprimată de către coonect prin valoarea’’ factor de emisie connect’’. Valoarea maximă efectivă de emisie. Cu cât valoarea rezultată este mai mică, cu atât mai bine.

Connect calculează’’factorul de emisie’’ prin împărțirea valorii maximă efectivă, măsurată la cap. Cu cât acest factor este mai redus, cu atât mai mare este randamentul pentru comunicarea efectivă, la o valoare SAR cât mai mică.

La volan , telefonul mobil este mai periculos decât olcolul

Un studiu recent efectuat de compania britanică Shock dezvăluie faptul că folosirea telefonului mobil în timpul conducerii automobilului este mult mai periculoasă decât conducerea acestuia în stare de ebrietate.

Testele derulate de către specialiștii de la Transport Rrsearch Laboratory din Londra au stabilit că afectarea comportamentului rutier este mult mai mare în cazul folosirii telefonului mobil, decât în cazul în care alcoolemia din sânge ar depăși limitele legale.

Compania de asigurări Direct Line care a comandat studiul, speră că rezultatele obținute vor duce la interzicerea telefoanelor mobile la volan. 4 din 10 conducători auto – echivalentul a 10 milioane de conducători auto – din Marea Britanie folosesc telefonul mobil în timp ce conduc . Studiul, desfășurat de-a lungul a 3 luni, a testat timpii de reacție și performanțele la volan pe un lot de voluntari, folosind un simulator auto sofisticat.

Cercetătorii au testat performanțele acestora în timpul utilizării unui telefon mobil fără hands – free, a unuia cu hands – free și conducerea automobilului de către voluntari

ce au consumat destul alcool pentru a depăși limitele legale.

Rezultatele demonstrează că DIRECT LINE 52 timpii de reacție au fost, în medie cu 30% mai mari atunci când conducătorii auto este mai dificil, în aceste condiții, să mențină o viteză constantă, dar și mai dificil este să păstreze distanța regulamentară față de autovehiculul din fața lor.

Folosirea unui terminal mobil are un mare impact asupra performanțelor la volan. În medie, cei care utilizau aceste dispozitive în timp ce conducea au avut timpi de reacție mai întârziați cu o secundă, comparativ cu timpii de reacție obținuți în condiții normale și cu o secundă mai mare în cazul conducerii în stare de ebrietate. La o viteză de 100 Km/h, această jumătate de secundă este echivalentul a încă 14 m de rulare, înainte de a putea reacționa în cazul unui eventual accident.

S-a dovedit că și folosirea unui terminal mobil dotat cu hands – free distrage atenția șoferilor. Participanții la studiu au recunoscut că li se pare mai ușor să conducă în stare de ebrietate, decât atunci când folosesc telefonul mobil. Cei care vorbesc la mobil când conduc nu observă toate semnele rutiere. Stimulatorul auto a fost folosit de către specialiști pentru a furniza informații cât mai exacte într-un mediu controlat, sigur.

Au fost testați, în două situații diferite, 20 de conducători experimentați, bărbați și femei cu vârste cuprinse între 21 și 45 de ani. Înapoi de a începe testele, aceștia consumau o băutură care conținea alcool, fie o altă băutură similară ca gust și culoare.

Cantitatea de alcool a fost determinată în funcție de vârsta participanților și de greutatea acestora, având în vedere că în Marea Britanie limita legală de alcool în sânge este de 80mg/100ml. Testul a avut patru condiții diferite de conducere a autovehiculului: pe o stradă cu trafic moderat, menținerea unei distanțeregulamentare față de autovehiculul din față, încercarea de a lua o curbă și conducerea pe o șosea laterală cu banda dublă, dirijată de semafoare.

TELEFONUL MOBIL NU CAUZEAZĂ CANCER

Telefoanele mobile nu cauzează cancer – aceasta este concluzia unui studiu american în cadrul căreia cercetătorii au expus rozătoarele la doze mari de radiații dintre cele emise de ________________

52’’Comunicații mobile’’-Revista industriilor Internet, Media comunicații, nr. 24/martie 2002

obicei de telefoanele mobile. Un număr de 480 de șobolani a fost expus de către cercetătorii de la Școala de Medicină din cadrul Universității Washington de la Saint Louis(Missouri), 4 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, la două tipuri de radiații.

Cercetătorii și-au prezentat rezultatelor la sfârșitul lunii iunie, la Quebec, într-o reuniune a Societății Bioelectromagnetice.

’’Am încercat să limităm nivelul ridicat de expunere la care sunt expuși oameni’’, a explicat Joseph Roti, cel care a condus studiul.’’nu am găsit creșteri semnificative ale nici unui tip de tumoare, fie ea a creierului, ficatului sau a rinichilor, comparativ cu eșantionul de șobolani care nu fusese expus iradierii’’. A adăugat profesorul de radio- oncologie, biochimie și biofizică moleculară.

Studiul,finanțat de industria telefoniei mobile, a constatat în aexpune rpzătoarele la frecvența de 835,62 MHz, utilizată pentru telefoanele mobile analogice, și la 847,74MHz, utilizată de cele digitale.

O reime dintre șobolani a fost expusă la frecventa telefoanelor analogice, o treime la frecvența telefoanelor digitale, iar o treime nu a fost expusă la nici un tip de radiație electromagnetică.

După 505 zile de iradiere, creierul, măduva spinării și alteorgane ale fiecărei rozătoare au fost studiate la microscop, pentru ase detecta urme de cancer.

’’Am căutat în special tumori ale creierului și măduvei spinării’’,a explicat Marie La Regina, coautoare a studiului, precizând că cercetătorii au examinat între 20 și 25 de secțiuni din fiecare creier și au făcut analize pe 30 de țesuturi de altă origine. 53

Oamenii de știință au observat că nici greutatea, nici speranța de viață a animalelor nu a scăzut în timpul experimentului.

’’Atât m-am testat ăștia cu mobilele lor că de când am evadat dorm non-stop’’

Starea actuală a sectorului de comunicații din românia

În contextul internațional actual, în urma progreselor semnificative înregistrate în plan politic, economic și social, România este considerată ca un partener viabil în comunitatea europeană și mondială a statelor democratice. În acest moment, României îi sunt deschise toate căile de conectare a sistemului său economic și social cu sistemele corespondente internaționale, pe baza îndeplinirii condițiilor de compatibilitate și armonizare.

Pe termen mediu, în perioada 2003-2006, obiectivul Guvernului este de a atinge o rată medie anuală de creștere economică de 4,8-5,1%.

___________________

53 Sursa:Revista CONNECT nr. 10/2004

Creșterea PIB este estimata la 4,8% pentru anul 2003 și la 5,6% pentru anul 2004. Un progres remarcabil a fost atins în ceea ce privește reducerea inflației. Guvernul prognozează o rată a inflației sub 10% în anul 2004.

Ponderea sectorului privat în economie a înregistrat o creștere continuă de la 45,3% în 1995 la 67,9% în 2001.

Preocuparea majoră în direcția îmbunătățirii situației economico-sociale a României este de a crea un cadru legislativ și un climat de afaceri care să fie favorabile pentru atragerea unui volum crescând de investiții străine.

Sectorul comunicațiilor electronice din România

Structura pieței

Piața comunicațiilor electronice a fost pe deplin liberalizată la data de 1 ianuarie 2003, moment care a marcat expirarea drepturilor exclusive privind furnizarea serviciilor de telefonie fixă și linii închiriate acordate Romtelecom S.A.

Piața românească de telecomunicații s-a dezvoltat puternic în decursul ultimilor 10 ani. Valoarea de 1,78 miliarde de euro înregistrată în anul 2002 a plasat România pe locul 5 în rândul țărilor candidate (Figura1)și se așteaptă ca liberalizarea care a avut loc la 1 ianuarie 2003 să impulsioneze dezvoltarea tuturor segmentelor de piață.

Din 1990, rata investițiilor în sectorul comunicațiilor (considerat în mod tradițional ca înglobând telecomunicațiile și serviciile poștale) a înregistrat o creștere exponențială, în comparație cu rata investițiilor la nivel național pentru aceeași perioadă, care a fost constantă Figura 2: Indicele investițiilor (imobilizări corporale) în sectorul poștei și telecomunicațiilor și pe ansamblul sectoarelor

Sursa: Anuarul Statistic al României

În 2001-2002, nivelul mediu anual al investițiilor în telecomunicații s-a ridicat la peste 650 milioane de euro.

Ponderea sectorului privat în sectorul de telecomunicații este în prezent de peste 70%, în comparație cu 45,3% în anul 1995.

România va intra în stagnare, conform “2005 Guide to Romanian Telecommunications” prezervând astfel actuala “ordine economică” și amânând astfel efectul pentru perioada de competiție acerbă din piețele saturate.(Figura 3 )

_____________________

Nicolae Oacă 2005 Guide to Romanian Telecommunication

Figura 3

Sursă: Nicolae Oacă 2005 Guide to Romanian Telecommunication

Telefonia mobilă la începutul anului 2006

La finele anului 2005 în România erau circa 13.35 milioane SIM-uri vândute de cei patru operatori: Orange Romania, Connex Vodafone, Telemobil si Cosmote, din care primii doi dețin împreună 96,9% din totalul utilizatorilor. Duopolul românesc este un caz aproape unic în Europa unde, de regulă, al treilea operator deține peste 15% din piață, fapt ce denotă competiții mai echilibrate. Duopolul românesc se datorează în principal prestației deosebite a celor doi operatori GSM900, care printe altele au și creat piața, dar și cadrului legislativ permisiv. Și am în vedere în primul rând tarifele de interconectare mult prea mari. De exemplu, o convorbire din rețeaua Atlas Telecom și terminată în orice rețea de telefonie mobilă din România era, la lansare, €0,14/minut, mai scumpă decât una terminată într-o țară europeană €0,12/minut!!! (figura 4)

_____________________

http://www.inatelecom.org/2005Guidetoromaniantelecommunications/tabid/442/Default.aspx

Figura 5

Ponderea interconectării în economia unei convorbiri

Să ne imaginăm o convorbire între un utilizator GSM900 aflat la Constanța și un altul conectat în aceiași rețea dar aflat în celălat capăt al țării, Oradea de exemplu. Pentru această convorbire chemătorul va plăti tariful pentru convorbiri în aceiași rețea în funcție de opțiunea aleasă (pre-paid, postpaid) și care reflectă costurile legate de transportul semnalului electric între Constanța și Oradea. Acest tarif poate fi chiar și 1 cent/minut cum am văzut recent într-o reclamă Connex.

Telefonia mobilă a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă din 1997. În acest moment există patru operatori de telefonie mobilă (cifră record în rândul țărilor candidate, vezi Figura5),

Figura 6: Operatori de telefonie mobilă 2G în țările candidate la 31 ianuarie 2003

Sursa: 3rd Report on Monitoring of EU Candidate Countries

(Telecommunication Services Sector) al IBM Business Consulting Services, 16 iunie 2003

Până în acest moment nu s-a acordat nici o licență UMTS, dar există perspective în acest sens. Acoperirea fiecăruia dintre cei doi operatorii principali de telefonie mobilă – Mobifon S.A. și Orange România S.A. – depășește 70% din teritoriu și 90% din populație(figura7). Datorită condițiilor economice, penetrarea telefoniei mobile este de 24% la sfârșitul lui 2005, cea mai scăzută în rândul țărilor candidate însă potențialul de dezvoltare al acesteia rămâne foarte ridicat.

Orange lansează un nou pachet promoțional 3G în 2006

SursaWWW.Orange.ro

CONCLUZII

Procesul comunicarii sta la baza crearii, mentinerii si dezvoltarii structurilor sociale. Comunicarea realizeaza punti de legatura intre diferite parti ale sistemelor precum si legaturi intre sisteme diferite. Cu ajutorul procesului de comunicare societatea reuseste sa-si mentina echilibrul intre consens si nonconsens, factor care genereaza energie, creatie si dezvoltare.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte – o intelegere comuna – "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

Valoarea comunicarii rezulta din reactia la mesaj a partenerilor de discutii. Decisive pentru succesul comunicarii nu sunt intentia urmarita prin transmiterea unui mesaj interlocutorului – si nici straduinta de a alege cuvinte potrivite. Nu conteaza ca aveti dreptate sau ca spuneti adevarul.

Decisiv pentru succesul comunicarii este modul cum ajunge mesajul la ascultat Comunicarea intrapersonala transforma dialogul cu sine insusi intr-un monolog interior sau verbalizat in cazul in care acesta este manifestat în exterior prin viu grai. Putem spune, astfel, ca pentru ca un individ sa se afle intr-un proces de comunicare intrapersonala trebuie sa foloseasca cuvantul vorbit chiar daca acesta nu este rostit de multe ori cu voce auzita, foloseste o limba si un limbaj comun chiar daca acestea ii sunt personale, specifice. Mai mult: toate aceste lucruri se intampla in cea mai mare parte a timpului activ de viata al individului. Putem spune chiar ca toate celelalte 15 tipuri de procese comunicative la un loc nu ocupa atata timp din viata individului cat ocupa comunicarea intrapersonala.

O astfel de comunicare este perfect normal sa apara la orice fiinta umana si este chiar necesara in cazul unor situatii speciale cand ea ne ajuta la fixarea unor notiuni sau la clarificarea anumitor probleme.

In zilele noastre, comunicarea are ca suport diverse forme, de la carti la reviste si ziare, la telefon tv si radio, calculator, discuri, benzi. Insa secole de-a randul, comunicarea presupunea deplasare, iar zonele cu acces dificil precum muntii, deserturile sau intinderile mari de apa constituiau bariere in calea comunicarii.

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului.