Comunicarea Sociala Proactiva a Politiei

LUCRARE DE LICENȚĂ

COMUNICAREA SOCIALĂ PROACTIVĂ A POLIȚIEI

ANALIZA CAMPANIILOR DE PREVENIRE REALIZATE DE

IPJ BRAȘOV

Cuprins

INTRODUCERE

” Pentru a da o existență public unei activități, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente să existe, trebuie ca ele să fie și cunoscute… O teorie care nu este împărtășită și celorlalți, pur și simplu nu există.”

Apariția și dezvoltarea civilizației umane a fost influențată de fenomene care privesc omul ca specie a regnului animal și de cadrul social pe care acesta l-a construit de-a lungul existenței sale. Ceea ce a făcut ca omul să se detașeze din rândul animalelor, poziționându-l deasupra acestora, a fost comunicarea.

Comunicarea reprezintă simultan cauză și efect al conviețuirii sociale a omului, fiind, de altfel, destul de dificil de departajat care din ele a avut rolul predominant în procesul evoluției comunităților umane. ”Indiferent, însă, de opțiune, un lucru rămâne cert și anume că procesul comunicării a avut un rol important în socializarea individului uman precum și în evoluția societății în ansamblul său.”

Motivul alegerii temei”Comunicarea socială proactivă a poliției”, având ca studiu de caz ”Analiza campaniilor de prevenire din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Brașov” derivă din dorința de documentare cu privire la modul în care poliția reușește să comunice cu cetățenii, dar și cu mass-media. Curiozitatea mea în ceea ce privește noțiunile abordate se naște în urma unei slăbiciuni față de această instituție a statului și față de activitatea sa. Urmând cursurile Facultății de Comunicare și Relații Publice, am constatat că fiecare formă de comunicare are importanța și relevanța ei în acest proces.

De aceea, îmbinând utilul cu plăcutul, am urmărit să lămuresc anumite curiozități în ceea ce privește lucrul într-o instituție de stat precum Poliția. Aceasta face parte din viața comunității într-o măsură considerabilă și de aceea consider că este important ca activitățile ei de comunicare să fie urmărite pentru a vedea cât sunt de eficiente.

La prima vedere, Poliția Română nu are o relație de colaborare eficientă cu membrii comunității, dar cu mass-media comunică destul de calitativ. Acestea sunt lucruri care se văd doar la suprafață. Pentru a vedea eficiența cu care se comunică între părți precum poliție- comunitate, poliție- mass media, este nevoie de mai mult decât o privire la televizor la știrile de la ora 17.00 sau mai mult decât ceea ce auzim.

Un lucru este sigur, Poliția este parte din noi și este pentru noi, iar acest lucru are o influență considerabilă asupra instituției statului.

În lucrarea de față am dorit să prezint importanța comunicării atât între indivizi, cât și între indivizi și organizații sau între organizații, influența și eficiența acesteia.

Primul capitol, ”Comunicarea socială proactivă”, conține noțiuni teoretice despre comunicare, formele comunicării și funcțiile acesteia, dar și despre modul în care ea poate influența. De asemenea, capitolul oferă informații cu privire la modul de comunicare internă în serviciile de ordine și siguranță publică.

În al doilea capitol am prezentat aspecte teoretice legate de relațiile publice, dar și noțiuni legate de managementul comunicării în situații de criză: modul în care se percepe o criză, modul în care se rezolvă o criză, precum și felul comunicării în situații de criză.

Capitolul al treilea prezintă succint campania de relații publice și etapele acesteia pentru a-mi facilita munca din ultimul capitol în care m-am axat pe analiza a șase campanii de prevenire consecutive, realizate de Inspectoratul de Poliție al Municipiului Brașov, în colaborare cu anumite instituții.

Ultimul capitol tratează subiectul meu de cercetare și anume, Analiza campaniilor de prevenire realizate de CAPC. Am realizat o analiză SWOT cu date prelevate din cercetarea calitativă, observația neparticipativă și din datele obținute de la CAPC cu privire la campaniile de prevenire.

Capitolul 1

Comunicare socială proactivă

Comunicare – definiții

”Verbul ”a comunica” se referă de obicei la acțiunea de ”a transmite” ”un mesaj” despre ”ceva” cuiva care este receptorul.” Deși termenul de comunicare este folosit tot mai des și este aparent simplu, totuși există o mulțime de păreri în ceea ce privește definirea acesteia. Astfel, George Gerbner considera comunicarea ca fiind ” interacțiunea socială prin sistemul de simboluri și mesaje” , iar De Vito spunea că aceasta se referă la ”acțiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte și furnizează oportunități de feedback.”

Se pare că definirea comunicării este un proces dificil care poate fi observat din mai multe unghiuri de vedere. Astfel, J. Gordon spune că ”percepția, atribuirea, motivația, precum și personalitatea și dezvoltarea fiecăruia dintre comunicatori influențează modul în care o persoană receptează informația transmisă de către alta.”

Conținutul comunicării

Această noțiune se referă la elementele procesului de comunicare și la etapele desfășurării sale. Un proces de comunicare are o serie de elemente caracteristice cum ar fi:

necesitatea a cel puțin doi parteneri, emițătorul și receptorul, care construiesc o relație cu scopul transmiterii informației;

necesitatea existenței unui mesaj care să fie transmis de la emițător la receptor;

existența unui canal prin care să poată fi transmis mesajul.

Procesul de comunicare presupune o legătură universală între elementele sale, legătură ce determină dinamica acestuia reprezentată de următoarea configurație: ”emițătorul formulează mesajul pe care îl codifică și îl transmite receptorului, acesta îl primește, îl decodifică, respectiv îl analizează și acționează în consecință, fie prin remiterea unui mesaj de răspuns, fie printr-o simbolistică ori printr-un comportament adecvat.” Pentru a realiza mesajul, emițătorul poate folosi vorbirea, scrierea sau gesturile, atât separate, cât și combinându-le. Nivelul de înțelegere și de complexitate a comunicării depinde de calitățile și abilitățile de comunicare ale emițătorului, dar și de modul în care acesta valorifică elementele care stau la baza realizării mesajului. ”Cel care are inițiativa în procesul de comunicare este tot emițătorul, însă un rol important în cadrul acestui proces revine mediului ambiant și receptorului.”

Mediul ambiant poate atât să stimuleze, cât și să inhibe procesul de comunicare în funcție de următorii factori: suportul de transmitere a mesajului, existența sau absența zgomotului ca factor perturbator, cadrul în care se desfășoară procesul de comunicare.

Receptorul are și el un rol important în procesul comunicării deoarece abilitățile sale intelectuale, starea sufletească, starea de sănătate sunt câțiva dintre factorii care pot asigura bunul mers al procesului de comunicare.

1.1.2. Funcțiile și principiile comunicării

T.K. Gamble și M. Gamble au elaborat trei funcții ale comunicării:

Prima funcție se referă la înțelegere și cunoaștere. Comunicarea ajută la o cunoaștere de sine cât mai accentuată, însă ne ajută și să-i cunoaștem pe ceilalți. Aceste două tipuri de cunoaștere depind una de cealaltă deoarece pe măsură ce îi cunoaștem pe ceilalți în procesul de comunicare, ne cunoaștem și pe noi înșine, observăm cât de mult suntem influențați de ceilalți și cât de mult îi influențăm noi.

O altă funcție urmărește dezvoltarea unor relaționări consistente cu ceilalți. Cu alte cuvinte, comunicarea are o funcție de socializare deoarece nu este suficient doar să-i cunoaștem pe alții, ci este nevoie de relații.

A treia funcție vizează dimensiunea de influență și persuasiune a comunicării.

Principiile comunicării reprezintă un supliment la funcțiile acesteia. Astfel, primul principiu este acela că ”nu putem să nu comunicăm.” Așadar, ”comunicarea este omniprezentă în societatea noastră.”

Comunicarea este un proces continuu. Acest principiu este legat de primul deoarece presupune o acțiune continuă. De asemenea, este un proces circular deoarece nu are puncte de pornire și de oprire.

Un alt principiu este acela că ”procesul de comunicare include o dimensiune a conținutului și o dimensiune a relaționărilor.” Acest lucru înseamnă că un mesaj poate fi transmis sub mai multe forme, în funcție de relațiile dintre oameni și conținutul mesajului.

Comunicarea conține o acumulare de elemente verbale, nonverbale, de context, care pot face ca mesajul să fie sau să nu fie înțeles în mod corect. Există și principiul care definește comunicarea ca fiind simetrică și complementară.

Formele comunicării

Pentru a realiza o analiză a formelor de comunicare, ne bazăm pe axioma a doua a Școlii de la Palo Alto care spune: ”Comunicarea se desfășoară la două niveluri: informațional și relațional, cel de-al doilea oferind date de interpretare a conținutului celui dintâi.” Mai pot fi utilizate și alte crietrii, însă acestea oferă suficiente informații pentru ca tipologia comunicării să capete sens științific.

Astfel, formele relaționale ale comunicării sunt:

Comunicarea intrapersonală, este cea care îl raportează pe individ la propria persoană. ”Deși nu presupune existența unor comunicatori distincți, dialogul interior pe care îl purtăm cu noi înșine reprezintă un autentic proces de comunicare, în care își află locul chiar și falsificarea informației în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (ne referim la situația frecvent întâlnită a oamenilor care sunt sau se amăgesc ei înșiși).”

În acest tip de comunicare, individul este și emițător, dar și receptor, iar mesajul nu mai necesită codificare și decodificare deoarece acesta marchează întâlnirea individului cu sine.

Comunicarea interpersonală, este ”procesul în care sunt antrenați cel puțin doi indivizi cu roluri bine definite. Vorbitorul/ ascultătorul folosesc în exprimările lor propoziții pentru a se înțelege asupra unor stări de fapte.” Acest tip de comunicare presupune, așadar, un emițător și un receptor.

Comunicarea organizațională (microgrupală), este un tip de comunicare specific structurilor organizaționale, însă este tot o formă de comunicare interpersonală. ”Este un proces, de regulă intenționat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri și niveluri organizatorice din cadrul organizației cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât și a celor colective.” Pentru ca această comunicare să fie de calitate este nevoie ca toate segmentele organizației să aibă o bună funcționare. Un rol important îl deține comunicarea managerială care are următoarele funcții:

funcția de informare, presupune monitorizarea informațiilor interne și externe obținute prin toate mijloacele posibile;

funcția de comandă și instruire, asigură unitatea și continuitatea acțiunilor colectivului pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite;

funcția de influențare și convingere, îndrumare și sfătuire;

funcția de integrare și menținere a informației este cea care asigură bunul mers al organizației.

Comunicarea publică, este acel tip de comunicare în care emițătorul transmite un mesaj către o audiență destul de numeroasă. Mesajul trebuie construit cu atenție și trebuie adesea însoțit de un ajutor vizual. Acest tip de comunicare nu se identifică cu niciunul din celelalte tipuri de comunicare. Aceasta se constituie pe baza unor strategii de comunicare publică.

În funcție de nivelul informațional, comunicarea poate fi: verbală, scrisă și nonverbală. Vorbirea, scrisul și imaginea, după unii teoreticieni ai comunicării, reprezintă ”trepiedul” pe care procesul transmiterii informației în comunicare se sprijină. Atât comunicarea verbală, cât și cea scrisă au o importanță deosebită în activitatea și existența omului ca ființă socială, dar fără comunicarea nonevrbală, acestea nu întregesc aria de cuprindere a fenomenului comunicațional.

Comunicarea verbală

Limbajul este componenta de bază a comunicării verbale. Conform, însă este tot o formă de comunicare interpersonală. ”Este un proces, de regulă intenționat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri și niveluri organizatorice din cadrul organizației cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât și a celor colective.” Pentru ca această comunicare să fie de calitate este nevoie ca toate segmentele organizației să aibă o bună funcționare. Un rol important îl deține comunicarea managerială care are următoarele funcții:

funcția de informare, presupune monitorizarea informațiilor interne și externe obținute prin toate mijloacele posibile;

funcția de comandă și instruire, asigură unitatea și continuitatea acțiunilor colectivului pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite;

funcția de influențare și convingere, îndrumare și sfătuire;

funcția de integrare și menținere a informației este cea care asigură bunul mers al organizației.

Comunicarea publică, este acel tip de comunicare în care emițătorul transmite un mesaj către o audiență destul de numeroasă. Mesajul trebuie construit cu atenție și trebuie adesea însoțit de un ajutor vizual. Acest tip de comunicare nu se identifică cu niciunul din celelalte tipuri de comunicare. Aceasta se constituie pe baza unor strategii de comunicare publică.

În funcție de nivelul informațional, comunicarea poate fi: verbală, scrisă și nonverbală. Vorbirea, scrisul și imaginea, după unii teoreticieni ai comunicării, reprezintă ”trepiedul” pe care procesul transmiterii informației în comunicare se sprijină. Atât comunicarea verbală, cât și cea scrisă au o importanță deosebită în activitatea și existența omului ca ființă socială, dar fără comunicarea nonevrbală, acestea nu întregesc aria de cuprindere a fenomenului comunicațional.

Comunicarea verbală

Limbajul este componenta de bază a comunicării verbale. Conform lui Hybels și Weaver, ” limbajul este un ritual care se petrece atunci când ne aflăm într-un anumit mediu în care un răspuns convențional este așteptat de la noi.”

Comunicarea verbală este cel mai des utilizată, fiind forma de comunicare cea mai eficientă între două persoane. Mesajele bazate pe cuvinte au un impact puternic asupra persoanelor.

Comunicarea scrisă

Această formă de comunicare poate constitui atât o formă de comunicare intrapersonală, cât și interpersonală. Aceasta are o serie de avantaje cum ar fi:

durabilitatea în raport cu forma orală a comunicării;

textul poate fi văzut/ citit de mai multe persoane;

textul poate fi citit la un anumit moment și poate fi recitit.

Comunicarea nonverbală

Așa cum comunicarea verbală are în componență un emițător, un receptor, un mesaj, un canal de comunicare și are un efect, feedback-ul, comunicarea nonverbală are aceleași componente.”Emițătorul este sursa mesajelor; receptorul este destinatarul. Mesajul are o semnificație ce este codificată (tradusă într-un cod, într-un sistem de semne, adecvat canalului de comunicare și receptorului) de către emițător și decodificată (re-tradusă) de către receptor.”

Elementele comunicării nonverbale sunt semnele, care se împart în trei categorii:

semnale naturale, aparținând mediului sau organismului;

semnele iconice;

simbolurile, care pot înlocui fenomene corespunzătoare și semnalele lor.

Comunicarea internă în serviciile publice

Serviciile pot fi considerate ”ocupații, îndatoriri, ale unor persoane, funcții, acțiuni sau munci prestate în interesul cuiva, organisme sau subdiviziuni făcând parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic.”

Serviciile publice sunt activități prestate de instituții publice, avand ca scop satisfacerea nevoilor publice, a nevoilor comunității.

Planificarea obiectivelor și a resurselor, elaborarea anumitor strategii, adoptarea deciziilor, dar și declanșarea acțiunilor nu sunt procese standard, care să se desfășoare după un anumit plan, ci acestea pot fi influențate de ineditul situațiilor, de reacțiile neașteptate ale oamenilor, dar și de complexitatea intereselor. Din acest punct de vedere, serviciile publice au rolul de a coordona aceste procese astfel încât lucrurile să decurgă bine.

Astfel, funcționarii trebuie să dea dovadă de responsabilitate socială, aceasta fiind o dimensiune comportamentală pe care ei și-o impun ca un fel de angajament față de comunitate.

Serviciile de ordine și siguranță publică

”Funcțiile asumate tradițional de către stat, care corespund exigențelor primare de solidaritate politică, apărarea, justiția, poliția, sunt funcții tradițional etatice care formează fundamentele statului, structurile de bază ale comunității.”

Pentru a asigura exercitarea drepturilor și a libertăților cetățenilor trebuie să existe un serviciu care să prevină sau să combată infracțiunile sau faptele care se abat de la regulile de bună conviețuire în societate. Acest rol îl au organele Ministerului Administrației și Internelor, în mod special organele de poliție. Acestea au datoria de a interveni atunci când au loc acțiuni ilegale săvârșite de orice persoană, indiferent de poziția socială sau funcția acesteia.

În munca de poliție responsabilitatea socială implică îndeplinirea sarcinilor și obligațiilor în mod ireproșabil. Responsabilitatea polițiștilor privește în mod special preocuparea și interesul pentru viața și soarta oamenilor, pentru drepturile și libertățile lor, dar și pentru asigurarea liniștii și a ordinii publice. Polițiștii sunt obligați prin regulamente și legi să respecte valorile comunității și să le apere.

Funcția publică reprezintă ”ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.”

Comunicarea în instituții este un proces care are două direcții. Acesta presupune atât transmiterea ordinelor, informației și sfaturilor la o persoană care are responsabilitatea de a lua decizii, dar și transmiterea deciziilor luate de la persoana respectivă, la celelalte părți ale instituției. Comunicarea se realizează cu ajutorul canalelor formale și informale. Prin canalele formale se transmit informațiile oficiale. Canalele informale sunt reprezentate de angajați cu interese comune, iar informațiile care se transmit sunt neoficiale.

Comunicarea instituțională este o ”comunicare extraorganizațională prin care instituția din administrația publică urmărește să-și întărească imaginea, să suscite în jurul ei un climat de încredere și simpatie din partea cetățenilor.”

Serviciile publice urmăresc prin intermediul comunicării să obțină anumite facilități precum:

identificarea- nevoia serviciului public respectiv de a se face cunoscut și de a-și arăta competențele;

informarea- acțiunea prin care este comunitatea este pusă la curent cu acțiunile care urmează a fi desfășurate;

realizarea unei educații sociale- implicarea serviciilor publice în viața comunității prin sfaturi sau recomandări.

Comunicarea socială proactivă

Din perspectiva comportamentului de comunicare al organizațiilor, se pot deosebi trei tipuri de comunicare și anume: comunicarea pasivă, proactivă și reactivă. Comunicarea pasivă presupune anumite răspunsuri la solicitări din partea publicului sau a mass- mediei. Comunicarea proactivă urmărește să stârnească interesul publicului sau al mass- mediei cu privire la activitatea organizației. Aceasta se face prin intermediul unor strategii de comunicare care au ca și caracteristică flexibilitatea, adică adaptarea lor la context și la mediul de comunicare. Acest tip de comunicare presupune anticiparea din partea organizației a nevoilor publicului și ale mass- mediei și să le sprijinească într-un mod activ pentru a le informa. Comunicarea reactivă presupune restabilirea adevărului.

Există trei moduri esențiale în care oamenii pot fi convinși să facă ceea ce doresc alții: puterea, protecția și persuasiunea.

1.2.1. Persuasiunea

”Persuasiunea presupune utilizarea comunicării pentru a-i câștiga pe oameni pentru o cauză.”

Pentru ca persuasiunea să fie un proces de succes, se pot utiliza anumite strategii specifice:

strategia de tip stimul- răspuns, presupune ca oamenii să fie condiționați să răspundă în urma unor stimuli;

strategia cognitivă, presupune că anumite informații învățate pot avea rol persuasiv;

strategia motivațională, presupune stimularea unei dorințe;

strategia apelului social, presupune atragerea atenției asupra unor condiții sociale;

strategia apelului inițiat de către o personalitate.

1.2.2. Manipularea

Cuvântul ”manipulare” (lat. manipulus) este pe cât de des utilizat, pe atât de ambiguu. Jurnaliștii și oamenii politici îl folosesc adesea abuziv. Psihosociologul francez Alex Mucchielli este de părere că forme precum influențarea, persuasiunea, propaganda, manipularea și altele, sunt unul și același lucru.

”Manipularea este un fapt cotidian, un instrument privilegiat al artei politice prin care puterea își consolidează poziția, iar opoziția încearcă să schimbe raportul de forțe.”

Termenul ”manipulare” desemnează acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor, în vederea atingerii unor scopuri dorite de altcineva. Manipularea comportamentală reprezintă, așadar, un tip de influență socială și anume o influență socială negativă, condamnabilă din punct de vedere etic, pentru că lezează demnitatea umană.

Există doar două moduri eficiente de a obține de la cineva comportamentul pe care noi îl dorim: exercitarea puterii și manipularea. Despre aceasta din urmă se poate vorbi doar atunci când comportamentul indus are rasfrângeri negative asupra celui care îl realizează.

”Manipularea comportamentală se bazează pe conformare ( modificarea poziției unei persoane în direcția poziției grupului) și pe supunere (modificarea comportamentului unei persoane ca urmare a ordinului dat de o autoritate legitimă).”

Propaganda

”Propaganda este un proces de comunicare care folosește anumite tehnici și metode pentru a-și realiza scopurile.” Cu toții folosim anumite tehnici de propagandă atunci când vrem să convingem pe cineva, cu sau fără voia noastră. Astfel, prin anumite metode, ne construim un mesaj puternic, capabil să schimbe modul în care ceilalți percep anumite lucruri.

”Propaganda este constituită dintr-un ansamblu de abordări destinate să seducă un public țintă, să-l convingă sau să-i impună anumite idei.” Orice organizație care intenționează să difuzeze idei, poate fi ”suspectată” de propagandă.

Prin persuasiune, manipulare și propagandă se poate ajunge la crearea unor situații prin care este influențată gândirea, comportamentul și afectivitatea celorlalți.

Capitolul 2

Relațiile publice

2.1. Relațiile publice

2.1.1. Aspecte generale

” Relațiile publice presupun cercetarea tuturor publicurilor: primirea de informații de la acestea, avertizarea conducerii în legătură cu atitudinile și reacțiile lor, ajutorul în stabilirea de politici care demonstrează atenția crescută față de publicuri și evaluarea constantă a eficienței tuturor programelor de relații publice.” Acest aspect este însă unul comunicațional deoarece din perspectiva managerială relațiile publice presupun ”responsabilitate și înțelegere în stabilirea de politici și în informare, pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizației și ale publicurilor ei.”

Datorită rolului complex al relațiilor publice, Public Relations Society of America a identificat paisprezece tipuri de activități care pot fi asociate cu relațiile publice și anume:

comunicarea;

informarea publică;

managementul problemelor;

relațiile guvernamentale;

afaceri publice;

relații comunitare;

relații cu minorități;

relații publice financiare;

relații cu industria;

publicitatea;

activități de promovare;

propaganda;

activități ale agentului de presă;

relațiile cu presa.

Institutul Britanic de Relații Publice oferă acestora următoarea definiție: ”Relațiile publice se concentrează pe reputație- rezultatul a ceea ce faci, a ceea ce spui și a ceea ce alții spun despre tine. Practica Relațiilor publice este disciplina care pune accent pe reputație, cu scopul câștigării înțelegerii și a sprijinului și al influențării opiniei și a comportamentului.”

2.1.2. Principiile relațiilor publice

Relațiile publice au zece principii de bază care descriu cel mai bine funcția și rolul acestora:

Relațiile publice au la bază realitatea. Programele planificate în mod conștient, care au în prim-plan interesul public, sunt politici corecte ale relațiilor publice.

Relațiile publice reprezintă o profesie centrată pe servicii publice și nu pe interese personale.

Practicienii de relații publice trebuie să aibă capacitatea să își selecteze programele și politicile.

Practicianul de relații publice trebuie să fie sincer, să nu mintă niciodată presa.

Practicienii de relații publice trebuie să fie buni comunicatori și să conducă informația în mod eficient, astfel încât să poată fi înțeleasă.

Practicienii de relații publice trebuie să folosească cercetarea în mod intens.

Practicienii de relații publice nu se pot folosi doar de intuiție, ci trebuie să folosească și științe precum psihologia, sociologia, studii ale opiniei publice.

Domeniul relațiilor publice cere aptitudini multidisciplinare.

Practicienii de relații publice trebuie să explice publicului problemele, înainte ca acestea să devină crize.

Practicienii de relații publice trebuie să aibă un singur scop și anume, performanța etică.

2.1.3. Funcțiile relațiilor publice

Au fost identificate trei funcții ale relațiilor publice. Prima presupune că relațiile publice controlează publicurile prin direcționarea a ceea ce gândesc oamenii spre a satisface nevoile sau dorințele unei organizații. O altă funcție a relațiilor publice este aceea de a răspunde publicurilor, iar cea de-a treia este să creeze beneficii comune între toate publicurile pe care le are o anumită organizație.

Din punct de vedere al practicianului de relații publice, acesta are mai multe roluri, după cum urmează:

rolul de expert;

rolul de tehnician de comunicare;

rolul de a facilita comunicarea;

rolul de a facilita rezolvarea problemelor;

rolul de a legitima, aprobând.

2.1.4. Cele patru modele ale relațiilor publice

Deoarece în 1984 definițiile relațiilor publice presupuneau o comunicare bidirecțională și echilibrată pentru a atinge o stare de echilibru între organizație și publicurile sale, în practică, organizațiile foloseau acest termen pentru a defini acțiuni de comunicare care nu aveau nicio legătură cu această stare de echilibru.

Astfel, James E. Grunig și Todd Hunt au studiat de-a lungul unei perioade anumite exemple de comunicare relevante pentru relațiile publice, urmărind indicatori precum fluxul comunicării, poziția celor implicați în procesul de comunicare, calitatea informației transmise și valoarea de adevăr a acesteia, precum și scopul pe care organizația l-a urmărit prin transmiterea mesajului. În urma acestui studiu, cei doi autori au identificat patru modele de relații publice pe care le-au asociat anumitor perioade istorice.

Modelul impresariat/ publicitate

Acest model se caracterizează printr-o comunicare unidirecțională, de la organizație către public, adevărul fiind mai puțin important pentru informația transmisă.

Scopul comunicării este unul persuasiv, propagandistic, prin care se promovează credințele organizației, iar strategiile de comunicare nu sunt fundamentate teoretic.

Modelul a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, iar autorii susțin că se practică în 15% din organizațiile de astăzi.

Modelul informării publice

Este caracterizat tot de comunicarea unidirecțională, iar ideea de bază a acestuia este de a transmite publicului cât mai multe informații în legătură cu organizația. Comunicarea nu este fundamentată teoretic, dar utilizează informații reale și cât mai complete.

Față de primul model, scopul acestuia nu este de a câștiga publicul, ci se pune accent pe adevăr ca element central care leagă publicul de organizație.

Modelul a apărut în secolul al XX-lea, iar autorii susțin că astăzi se practică în 50% dintre organizații.

Modelul relațiilor publice bidirecționale și asimetrice

Acest model este caracterizat printr-un sistem de comunicare bidirecțional în care se pune mare preț pe feed-back. Însă prin înregistrarea feed-back-ului, organizația este interesată doar de anumite elemente care pot ajuta emițătorul să-și atingă obiectivele. Cele două fluxuri sunt asimetrice deoarece organizația este cea care controlează procesul de comunicare.

Modelul a apărut în anii ’20 ai secolului trecut, iar astăzi se practică în 20% dintre organizații.

Modelul relațiilor publice bidirecționale și simetrice

Acest model reprezintă ultimul segment al evoluției relațiilor publice. Prin feed-back se studiază atât posibilitățile de a atinge obiectivele organizației, cât și modalitățile de identificare a nevoilor publicului, care pot fi acoperite de politicile organizației. Comunicarea poate fi inițiată de organizație, dar și de public și nu mai presupune un control strict al unei părți, acest lucru justificând simetria și bidirecționalitatea modelului.

În prezent, 15% dintre organizații practică acest tip de relații publice.

Tabelul 1. : Caracteristicile celor patru modele ale relațiilor publice.

2.2. Publicurile și opinia publică

Nicio organizație nu poate lucra fără a-și identifica publicurile. Încă de la început, este important ca specialistul în relații publice să cunoască segmentele de public cu care va trebui să comunice. Termenul de public, la modul general, reprezintă un grup sau un individ care are o anumită implicare în instituție. În relațiile publice, termenul reprezintă ”orice grup de oameni care sunt legați, chiar dacă destul de slab, prin interese și preocupări comune, care au consecințe asupra organizației.” Fiecare public are cerințe diferite de comunicare, însă informațiile pe care organizația le oferă, trebuie să fie aceleași, să nu fie în contradicție. Pentru a înțelege acest lucru, este nevoie să privim spre categoriile de public din care am putea face parte ca indivizi.

În momentul în care se analizează publicurile, trebuie să se țină cont de anumiți factori, precum:

categorii, reprezentând segmente de public vizate;

numere și localizare, se referă la unele segmente de public ce fac parte din blocuri mari și uniforme;

influență și putere, se referă de cele mai multe ori la publicuri care pot avea o influență majoră asupra modului în care organizația își desfășoară activitatea;

legătura cu organizația.

În cazul relațiilor publice se vorbește de două categorii de public: intern și extern. Publicul extern este cel care există în afara organizației. El nu este parte a organizației, dar are o anumită relație cu aceasta. Anumite publicuri externe au un mare impact asupra organizației. Publicul intern împărtășește aceeași identitate organizațională. Din acesta fac parte conducerea, angajații. Uneori, practicienii de relații publice folosesc conceptul de public intern pentru a se referi strict la angajați, iar acest lucru este greșit deoarece poate duce la anumite probleme de comunicare din cauză că muncitorii sunt considerați ca fiind independenți de conducere.

”Opinia publică este expresia colectivă a părerilor mai multor indivizi ce formează un grup în virtutea scopurilor comune, aspirațiilor, nevoilor și idealurilor.” De cele mai multe ori, aceasta, încurajată de mass-media, poate avea o influență puternică asupra organizațiilor.

În urma cercetărilor efectuate de către sociologi, se remarcă importanța evenimentelor în formarea opiniei publice. Astfel, aceștia au formulat afirmații referitoare la opinia publică:

Evenimentele pot declanșa formarea opiniei publice, exceptând cazul în care oamenii sunt conștienți de o problemă, dar nu se pot pronunța cu privire la ea și nu sunt preocupați de ea.

Anumite evenimente pot deplasa opinia publică de la o extremă la alta. Aceasta nu se stabilizează până în momentul în care este privită într-un mod obiectiv.

Figura 1. Publicurile unei persoane

Fiecare instituție trebuie să își creeze o listă a publicurilor sale. Categoriile de public intern și extern sunt considerate prea largi pentru a fi de folos în identificarea publicurilor, așa că s-au luat măsuri. Astfel putem identifica următoarele tipuri majore de public: mass-media, angajații, comunitatea, guvernul, investitorii, consumatorii, publicul internațional și publicurile speciale. Orice public din categoriile amintite poate deveni un punct principal de interes al relațiilor publice, purtând denumirea de ”public-țintă”.

2.3. Comunicarea în managementul stărilor conflictuale

Conflictul este o caracteristică inevitabilă a tuturor relațiilor sociale. Acesta a existat întotdeauna deoarece acolo unde sunt oameni, sunt și idei, stiluri, valori, situații diferite care îl pot cauza.

”Etimologic, termenul înseamnă neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord, ceartă.”

2.3.1. Tipologia conflictelor

În funcție de nivelul la care se manifestă, acestea pot fi:

intrapersonale;

interpersonale;

intragrupale;

intergrupale;

între organizații;

internaționale.

În funcție de efectele generate, conflictele pot fi:

distructive;

benefice.

Din punct de vedere al intensității, ele pot fi clasificate astfel:

criza;

tensiunea;

neînțelegerea;

incidentul;

disconfortul.

2.4. Criza- definiții, tipologii, etape

În ziua de astăzi crizele își fac apariția din ce în ce mai des și în diferite instituții. ”Orice organizație se poate confrunta cu o situație de criză, în măsură să pună în pericol funcționarea ei normală și reputația de care se bucură într-o anumită comunitate.” În cazul în care criza ia amploare, poate dăuna organizației dacă nu este gestionată corect, mai ales din punct de vedere al comunicării. Cu alte cuvinte, o bună comunicare în timpul crizei poate atenua sau împiedica reacțiile negative ale publicului.

O criză poate afecta imaginea unei organizații, de aceea, organizația și departamentul de relații publice trebuie să se pregătească pentru a putea face față situațiilor neașteptate. Gestionarea unei crize nu se poate improviza, ci, pentru a reuși, trebuie să se pregătească o strategie.

”Crizele sunt fenomene complexe care pot afecta fie întregul ansamblu social, fie anumite sectoare ale acestuia.”

O altă definiție a crizei se găsește în dicționarul sociologic, iar termenul este definit ca o ”perioadă în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăților, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcționarea sa normală, declanșându-se puternice presiuni spre schimbare.”

O criză apare atunci când sistemul întreg este afectat, astfel încât membrii săi și existența sa, sunt amenințate. Așadar, crizele apar ca fenomene ce pot afecta organizațiile atât pe plan material, cât și pe plan social. Astfel, programele de răspuns la criză trebuie să se bazeze pe anumite strategii de comunicare bine gândite, care pot influența publicul în așa fel încât să-și schimbe modul de receptare și interpretare a acesteia.

În lucrările de specialitate care sunt destinate managementului de criză, se pune accent pe tipologia crizelor, pe descompunerea lor în etape specifice și pe identificarea anumitor strategii de gestionare a acestora. Astfel, criteriile după care sunt clasificate crizele, sunt următoarele:

cauzele, însemnând factorii interni sau externi, structurali sau conjuncturali;

derularea în timp, crizele putând fi bruște sau lente;

amploarea, identificându-se crize superficiale sau profunde;

nivelul la care acționează, deosebind astfel crize operaționale- care afectează activitatea curentă, crize strategice- care afectează elaborarea unor strategii și crize identitare- care afectează identitatea organizației;

consecințele, aici încadrându-se crizele care afectează personalul, clienții, partenerii, opinia publică.

Pentru că în centrul interesului meu se află organizația, voi descrie pe scurt etapele unei crize care o afectează. Așadar, evoluția unei crize are următoarele perioade:

detectarea semnelor crizei;

prevenirea sau pregătirea crizei (atunci când nu se mai poate face nimic pentru a o preveni, relațiile publice joacă un rol important în pregătirea acesteia);

dezvoltarea crizei;

refacerea organizației;

evaluarea efectelor și stabilirea lecțiilor învățate din criză.

2.4.1. Gestionarea situației de criză

Într-o situație de criză, acțiunea poate prezenta destul de multe riscuri. De aceea este necesară o strategie pentru a urmări schematic fiecare pas pe care trebuie să-l facă organizația în rezolvarea crizei. Astfel, în timpul acțiunilor, managementul trebuie să crească performanța prin dezvoltarea unei atitudini pozitive, prin a aduce organizația la performanțe așteptate de public, prin creșterea credibilității pe baza unor fapte responsabile și căutarea de oportunități în timpul unei crize.

Conform lui Bob Carell există opt elemente care pot crea dificultăți în timpul gestionării crizei:

mărimea unei crize s-ar putea să nu fie cunoscută imediat;

persoanele sau publicurile afectate de criză pot fi greu identificate;

cauza unei crize poate fi greu de identificat, iar cauzele ei s-ar putea să nu fie pe deplin cunoscute;

o criză este întotdeauna traumatizantă pentru publicurile dependente de ea;

deciziile legate de informație sunt făcute în condiții de stres foarte ridicat;

deoarece situația este una de criză, unele publicuri ar putea să se îndoiască de credibilitatea organizației;

o criză produce un comportament guvernat de emoții pentru toți cei care au legătură cu ea.

Nu există modele standard de strategii pentru stăpânirea unei crize. Managementul crizei presupune o colecție de măsuri, pregătite din timp, care permit organizației să coordoneze și să controleze orice urgențe astfel:

managementul eficient al crizei permite unei organizații să-și maximalizeze șansele și să reducă pericolele cu care se confruntă;

managementul crizelor reprezintă un set de factori concepuți pentru a combate crizele și a reduce daunele produse de crize. Altfel spus, managementul crizelor încearcă să prevină sau să reducă efectele negative ale crizelor și să protejeze organizația, publicul implicat și domeniul respectiv, de pagubele posibile;

managementul crizei este un proces de planificare strategic, având scopul de a elimina o parte din riscul și nesiguranța datorate evenimentelor negative și care permite astfel organizației să aibă sub control evoluția sa.

Principala componentă esențială a managementului de criză este comunicarea. Aceasta nu are doar rolul de a ușura situația de criză, ea poate aduce organizației o reputație mai bună. Există unele planificări de criză care sunt complete sau complexe, însă nu sunt cunoscute, astfel încât în momentul apariției unei crize, angajații nu au o copie a planului de criză sau nu știu să urmeze instrucțiunile date. De aceea, un plan eficient trebuie să conțină o listă cu date și informații care sunt ușor de folosit.

Pentru gestionarea crizei din punct de vedere al comunicării cu publicul se spune că un principiu fundamental este reprezentat de asumarea responsabilității pentru recâștigarea încrederii publicului sau pentru menținerea acesteia sau dezvoltarea ei. Astfel, organizația trebuie să nu dea impresia că pierde controlul asupra situației cu care se confruntă.

Gestiunea crizei implică cinci etape majore:

” reacția ”la cald” care implică asumarea responsabilității;

reacția ”gândită”, care implică explicarea situației și inițierea unor acțiuni ofensive;

continuarea dezbaterii, care presupune o gradare a intervențiilor și delimitarea clară a responsabilităților;

reluarea inițiativei, prin acțiuni reparatorii (atunci când este necesar), formarea unor alianțe și schimbarea terenului de luptă;

revenirea sau gestionarea situației post- criză, care implică o strategie de comunicare în măsură să compenseze golurile anterioare și o evaluare a evenimentelor din timpul crizei.”

Fiind pusă într-o situație complicată, organizația poate eșua în gestionarea crizei dacă recurge la elemente precum tăcere sau absență în comunicarea cu mass-media, formulări de tipul ”Nu s-a întâmplat nimic!”, iresponsabilitate, declarații liniștitoare fără acoperire, incapacitatea de a oferi informații cu privire la criză sau incriminarea celor care au oferit publicului anumite informații.

2.4.2. Comunicarea de criză

” Comunicarea de criză reprezintă comunicarea dintre organizație și publicul său înainte, în timpul și după evenimentele negative. Această comunicare este astfel proiectată încât să reducă elementele periculoase care ar putea afecta imaginea organizației.”

Specialiștii în comunicare consideră că gestionarea și depășirea unei crize presupun gestionarea comunicării interne și externe, deoarece în urma crizei se produce o anumită ruptură, iar pentru restaurare este nevoie de o intensificare a comunicării interne și a comunicării cu presa.

”Comunicarea de criză presupune două planuri de acțiune: comunicarea prin care sunt coordonate aspectele operaționale ale rezolvării crizei și menținerea capitalului de imagine.”

2.4.3. Gestionarea comunicării de criză

Există trei elemente care pot asigura o comunicare de succes în timpul crizei și anume:

existența unui plan de comunicare ca fiind parte a planificării generale de criză;

formarea unei echipe de criză atunci când aceasta izbucnește;

prezența unui singur purtător de cuvânt.

Sistemul de gestionare al comunicării de criză trebuie să aibă drept caracteristică, flexibilitatea și trebuie să răspundă anumitor cerințe precum:

aplicarea unei concepții omogene pentru comunicarea internă și externă din timpul crizei;

garantarea continuității procesului de comunicare;

asigurarea resurselor necesare pentru ca procesul comunicării să fie unul de succes;

asigurarea unei abordări unitare a comunicării atât în situații normale, cât și de criză.

Astfel, pentru fiecare criză posibilă, organizația trebuie să elaboreze un mesaj care să fie emis mai târziu. Acest mesaj trebuie să fie specific fiecărui tip de public. De asemenea, mesajul trebuie să conțină informații despre natura crizei, date de bază despre aceasta, măsurile luate de organizație în vederea opririi crizei, pierderile și persoanele afectate de aceasta.

2.5. Comunicarea cu mass-media și publicul

Mijloacele de comunicare în masă au un rol dominant asupra publicului. Datorită dezvoltării tehnologiei, rolul mijloacelor de comunicare în masă va devein și mai important pe viitor. Mass- media vor avea un rol esențial în supraviețuirea organizațiilor. Acestea sunt privite ca o reflectare a opiniei publice și sunt considerate vitale pentru relațiile publice, pentru că ”deseori definesc și cristalizează starea de spirit a publicului, deși uneori influența lor poate fi supraestimată.”

Majoritatea organizațiilor apelează la mass-media în vederea comunicării și a menținerii scopurilor și obiectivelor acestora. Din punct de vedere strategic, acest rol ar putea fi văzut ca ”o relație defensivă unilaterală sau, în cadrul organizațiilor cu o viziune mai deschisă, mai permisivă, o relație creativă bilaterală, prin intermediul căreia organizația poate obține informațiile necesare adaptării la un mediu aflat în schimbare.”

Majoritatea mijloacelor de comunicare în masă acceptă difuzarea reclamelor, însă ele ”constituie platformele esențiale pentru construirea programelor de relații publice.” Unul dintre pașii importanți este generarea plasării în mass-media. O apariție destul de simplistă, urmată de altele, poate fi considerată un adevărat succes de către specialistul în relații publice.

O organizație trebuie să se preocupe de păstrarea imaginii și a reputației și trebuie să aibă în vedere obținerea unui public numeros. De aceea, relațiile cu mass-media trebuie să fie dezvoltate.

Relațiile cu presa se înscriu într-o strategie de comunicare totală, iar calitatea acestora poate ajuta la crearea unei imagini pozitive a organizației și la eficiența procesului de comunicare.

O bună comunicare cu jurnaliștii este o comunicare rapidă, selectivă și constantă. Jurnaliștii trebuie să fie la curent cu ”viața” organizației.

Pentru o organizație sau o instituție care se dezvoltă sau încearcă să impună în spațiul public un anumit set de valori, este esențial să comunice. Iar când principalul scop este unul de interes general, cum este cel al ordinii publice și al siguranței cetățenilor, comunicarea devine absolut obligatorie, pentru că instituția respectivă depinde într-o oarecare măsură de calitatea mesajelor emise, dar și de valorificarea celor primite. Astfel, profesioniștii în relații publice au responsabilități din ce în ce mai mari. În ceea ce privește Ministerul Administrației și Internelor, aceștia au fost determinați să ia în serios rolul important al comunicării și al comunicatorilor. Așa se explică faptul că la anumite evenimente și programe importante, mediatizate, ofițerii de relații publice și purtătorii de cuvânt sunt prezenți alături de comandanții lor. Scopul este ca orice comunicare, atât în interiorul instituției, cât și cu cetățenii, ori cu societatea civilă, să se desfășoare în condiții, în așa fel încât organizația să aibă o imagine bună și corectă în fața întregului organism social.

Obiectivul comunicării publice nu este numai acela de a transmite informații corecte, ci și acela de a câștiga publicul. Nu trebuie uitat faptul că publicul nu este pasiv, cum se poate crede de cele mai multe ori. Tocmai de aceea, specialiștii în comunicare au menirea de a cunoaște publicul organizației pentru care lucrează, deoarece cunoașterea acestuia are un rol important în gradul de eficiență al mesajelor pe care organizația le transmite. Așadar, mesajele trebuie să se plieze pe tipurile de public cu care instituția intră în contact.

Capitolul 3

Campania de relații publice

3.1. Aspecte generale

În procesul de relații publice, planificarea este un pas foarte important. Înainte ca activitatea de relații publice să înceapă, este nevoie ca acțiunile ce urmează a fi întreprinse să fie bine gândite și să aibă o anumită ordine, astfel încât să fie atinse obiectivele organizației.

”Un bun program de relații publice trebuie să fie un instrument eficient în slujba unei organizații, a obiectivelor ei de afaceri, de marketing și de comunicare.” Acordând o atenție sporită planificării, se evită comunicarea ineficientă.

Un plan de relații publice definește publicul țintă, stabilește obiective și priorități.

Prima necesitate în cadrul unui departament de relații publice este ca acesta să își stabilească o politică destul de clară. ” Ideea unei politici nu este de a fi un element de reglementare și restrictiv, ci de a stabili reguli de implicare astfel încât toată lumea să știe care îi sunt responsabilitățile, unde sunt liniile de demarcație și, în cele din urmă, cine poartă răspunderea activităților.” Apoi intervine procesul de planificare, care este unul destul de simplu, însă pentru a da roade, activitățile trebuie împărțite în segmente care sunt ușor de coordonat. Un plan trebuie să răspundă la cinci întrebări de bază:

Ce dorește organizația să obțină? (Care sunt obiectivele acesteia?);

Cu cine dorește să vorbească? (Care sunt publicurile?);

Ce dorește să spună? (Care sunt mesajele pe care dorește să le transmită?);

Cum va spune ceea ce intenționează? (Ce mecanisme folosește pentru transmiterea mesajului?);

Cum va ști că ceea ce a făcut este bine? (Cum își va evalua munca?).

Scopul activității este să influențeze comportamentele într-un anumit fel, însă fără să uite că acest lucru poate aduce schimbări la nivelul organizației, dar și la nivelul publicurilor urmărite de aceasta. Pentru a-și împlini scopul, departamentul de relații publice trebuie să țină cont de două aspecte:

informația- aflarea tuturor informațiilor legate de sarcina pe care doresc s-o îndeplinească. Acest lucru se face prin studiu atent și analiză.

strategia- presupune folosirea informațiilor în scopul identificării principiilor și a ideilor programului.

De aici își face apariția programul tactic, care poate fi evaluat în funcție de eficiența sa. Metodele de planificare respectă un anumit model, chiar dacă sunt pentru managementul strategic al organizației sau pentru un program de relații publice. Astfel, există patru pași de bază care trebuie urmăriți:

conștientizarea sau înțelegerea situației actuale;

formularea sau selectarea strategiei potrivite;

implementarea sau punerea în acțiune a strategiei;

evaluarea sau monitorizarea progresului pentru acțiuni de corectare.

Conștientizare

(Înțelegerea situației actuale)

Formulare

(Selectarea strategiei potrivite)

4. Evaluare

(Monitorizarea progresului

pentru acțiuni de corectare)

Implementare

(Punerea în acțiune a strategiei)

Figura 2. Procesul de management strategic

Cercetătorii americani Scott Cutlip, Allen Center și Glen Broom propun planificarea și coordonarea programelor de relații publice în funcție de următoarea schemă:

Figura 3. Modelul de planificare și coordonare propus de Cutlip, Center și Broom

Etapele planificării

Pașii planificării care vor asigura reușita campaniei de relații publice sunt:

analiza;

obiectivele;

publicurile;

mesajele;

strategia;

tacticile;

planificarea temporală;

resursele;

evaluarea;

revizuirea.

Analiza

Analiza presupune cercetare pentru a identifica tema pe care se bazează campania de relații publice. Dacă nu se ajunge la problemele importante, campania nu va fi destul de credibilă și nici destul de eficientă.

Analiza PEST

Pentru analiza mediului extern se folosește un model destul de des utilizat, analiza PEST. Aceasta împarte mediul în patru domenii care urmăresc aproape toate modurile în care poate fi afectată o anumită organizație: Politic, Economic, Social, Tehnologic.

Înainte de analiza PEST, se încearcă aflarea răspunsului la întrebări precum:

Ce factori de mediu afectează organizația?

Care dintre ei sunt importanți pentru un anumit moment?

Care va fi cel mai important factor în următorii patru ani?.

Pentru domeniul politic al analizei PEST pot fi analizate teme precum:

legislația privind mediul;

legislația privind forța de muncă;

schimbarea sau continuarea guvernării.

Domeniul economic urmărește teme legate de dobânzi, inflație, masă monetară, nivelul ocupării forței de muncă, venit disponibil și altele. Domeniul social vizează teme precum schimbările și creșterile populației, stilurile de viață, nivelurile de educație, distribuirea de resurse, atitudini și probleme sociale. În ceea ce privește domeniul tehnologic, se pot analiza teme precum descoperiri, investiții în tehnologie, impactul noilor tehnologii.

Anumiți experți recomandă o variantă extinsă a analizei PEST, adăugând domenii precum Informații, Legi și Mediu. Se spune că ”informația înseamnă putere.” Așa că accesul la informații are o importanță deosebită pentru organizații.

Analiza SWOT

Un program complet de relații publice abordează și probleme pe termen lung. Este important să se cunoască contextul larg în care acționează organizația, organizația însăși, problemele acesteia, starea de spirit pe care o deține opinia publică și punctele de vedere sau dorințele părților interesate. După analiza contextului, se cere aplicarea în mod adecvat a unor puncte discutate pentru fiecare organizație.

Analiza SWOT este potrivită în această situație. Primele două elemente care fac parte din aceasta sunt punctele tari și punctele slabe. Acestea sunt considerate ca fiind elemente specifice organizației. Următoarele două elemente sunt reprezentate de oportunități și pericole. Acestea sunt considerate externe și se pot identifica prin analiza PEST.

Specialiștii în relații publice trebuie să realizeze acestă analiză pentru că este important ca aceștia să cunoască problemele care afectează organizația, pentru a putea s-o ajute pe aceasta să își îndeplinească obiectivele.

Obiectivele

Stabilirea obiectivelor într-o manieră cât se poate de reală este absolut necesară pentru ca programul sau campania în curs de planificare să aibă continuitate și să se obțină rezultate care pot fi demonstrate. Astfel că obiectivele trebuie să fie de tip SMART (Specific, Măsurabil, Abordabil, Realist, încadrat în Timp).

De obicei, obiectivele se stabilesc ținând cont de unul din cele trei niveluri:

conștientizare, îndrumarea publicului țintă să se gândească la un anumit lucru, precum și încercarea de promovare a unui anumit nivel de înțelegere.

atitudini și opinii, îndrumarea publicului țintă spre o atitudine.

comportament, îndrumarea publicului țintă să acționeze într-un mod dorit de către organizație.

Există ”opt reguli de aur” pentru stabilirea obiectivelor. Acestea sunt:

alinierea la obiectivele organizației;

stabilirea obiectivelor de relații publice;

precizie și detaliere;

obiective realizabile;

cuantificare maximă;

planificare temporală;

încadrarea în limitele bugetului;

întocmirea listei de priorități.

Publicurile

Publicurile trebuie aranjate în ordinea priorităților. După James Grunig există patru tipuri de publicuri:

publicuri indiferente, care nu sunt afectate și nu afectează organizația;

publicuri latente, au o problemă în urma acțiunilor organizației, însă nu recunosc acest lucru;

publicuri conștiente, recunosc că există o problemă;

publicuri active, realizează acțiuni pentru a rezolva o anumită problemă.

Mesajele

”Natura mesajelor va diferi, bineînțeles, în funcție de tipul campaniei din care fac parte.” Însă, indiferent de tipul de acesteia, toate campaniile trebuie să conțină mesaje care să alcătuiască direcția principală a comunicării. Mesajele trebuie să fie clare și cât mai ușor de înțeles. Acestea sunt importante deoarece demonstrează cât de eficientă este comunicarea, reprezentând astfel o parte importantă a evaluării. Există patru pași pentru stabilirea mesajelor:

preluarea percepțiilor articulate existente;

definirea schimbărilor care se pot face în acele percepții;

identificarea elementelor de persuasiune;

asigurarea că mesajele sunt credibile și pot fi transmise prin relațiile publice.

Strategia și tacticile

Conceperea strategiei pentru campanie reprezintă partea cea mai grea din procesul planificării. Dacă strategia este bună, atunci celelalte lucruri vin de la sine. Astfel, strategia reprezintă un fel de mare idee pe care este structurată campania. Strategia ia formă în funcție de analiza informațiilor, este diferită de obiective și stă înaintea tacticilor. Așadar, strategia este despre cum se atinge un obiectiv, iar tactica arată ce anume se face. În ceea ce privește tacticile, se pune accentul foarte mult pe creativitate, deoarece o idee creativă poate face diferența într-o campanie de relații publice.

Planificarea temporală și resursele

În planificarea temporală trebuie să se țină cont de doi factori: stabilirea termenelor limită și alocarea resurselor potrivite. Aceștia depind unul de celălalt.

După ce campania a fost planificată, trebuie stabilite anumite date limită. Aici intervine planificarea temporală. Datele limită pot fi impuse de anumiți factori, interni sau externi. Pentru acest lucru se poate folosi o tehnică numită analiza drumului critic. Prin aceasta sunt identificate elemente din program care necesită cel mai mult timp pentru realizare, pentru că ele dictează data finalizării proiectului.

Resursele necesare unei campanii de relații publice sunt de trei feluri: resurse umane, costuri și echipament. Nivelul resurselor umane depinde de două lucruri: dimensiunea programului și natura sa. Costurile de operare se calculează în funcție de două lucruri: eficacitate și eficiență. Pentru o campanie eficientă, întotdeauna este nevoie de un echipament potrivit care presupune anumite costuri.

Evaluarea și revizuirea

După toate acestea, se poate trece la evaluare și revizuire. La final de campanie se pot evalua rezultatele în funcție de obiectivele stabilite. Dacă evaluarea este făcută în mod corect, aceasta plasează organizația pe o poziție de control. Campaniile de relații publice sunt eficiente atunci când obiectivele sunt îndeplinite.

Evaluarea este destul de importantă pentru o campanie, din mai multe puncte de vedere:

concentrează capacitatea de concentrare în ceea ce privește obiectivele importante;

demonstrează eficacitate;

asigură eficiența costurilor;

încurajează un bun management;

ușurează responsabilizarea.

Pentru evaluare se pot folosi anumite măsuri obiective:

se pot urmări schimbările de comportament;

răspunsuri;

se pot urmări anumite schimbări de atitudine, opinii și cunoștințe;

se pot urmări rezultatele;

poate fi urmărită de asemenea prezența în mass-media;

controlul bugetului și valoarea obținută contra cost.

Capitolul 4

Analiza campaniilor de prevenire realizate de Inspectoratului de Poliție al județului Brașov

Prin acest studiu de caz am ales să analizez eficiența campaniilor de prevenire ale Inspectoratului Județean de Poliție din Brașov, eficiența comunicării acestora cu societatea și mass- media, urmărind schema generală a unei campanii de relații publice.

4.1. Descrierea instituției și a compartimentului de prevenire

Cel mai vechi act care se păstrează și care arată modul de organizare al poliției brașovene este ”Constituția Brașovului” care datează din anul 1782. Documentul conține o serie de norme cu privire la atribuțiile poliției.

Însă în Transilvania poliția orășenească a luat ființă ca instituție separată abia după revoluția din 1848- 1849 când a fost instaurat absolutismul, iar din decembrie 1989 s-a dorit reorganizarea pe principii noi a activității Ministerului de Interne. Constituția României din anul 1922 a instituit statul de drept , iar noile instituții ale statului, printre care și poliția, intră în atribuțiile firești. De asemenea, Legea nr. 26 din 12.05.1994, care se referă la organizarea și funcționarea poliției române, stabilește pentru aceasta modul de organizare în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov, fiind organizat pe brigăzi, servicii și birouri operative, unități și subunități municipale, orășenești și comunale.

În prezent, Inspectoratul Județean de Poliție al Municipiului Brașov funcționează conform legii din 1994, fiind împărțit în mai multe compartimente, printre care și cel de prevenire a criminalității.

Din punct de vedere științific, ”prevenirea implică măsurile de politică penală care au ca finalitate, exclusivă sau parțială, limitarea posibilității de apariție a infracțiunilor.”

Pentru a înțelege specificul prevenirii criminalității, trebuie luate în calcul și alte variante și noțiuni precum acelea că prevenirea are un caracter colectiv și nu este constrângătoare și de asemenea acționează înainte de producerea infracțiunilor.

”Activitatea de prevenire a criminalității reprezintă ansamblul măsurilor menite să reducă, ori să contribuie la reducerea criminalității, a prejudiciilor cauzate de aceasta și a sentimentului de insecuritate al cetățenilor prin împiedicarea directă a activităților infracționale și/ sau prin politici și intervenții destinate reducerii potențialului criminogen și cauzelor criminalității.”

Lupta împotriva criminalității se desfășoară în toate statele prin măsuri de prevenire, însă nimeni nu a găsit o metodă eficace pentru a elimina criminalitatea din societate.

Conform Dispoziției Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției Române nr. 28 din 15.06.2010, privind activitatea desfășurată de structurile de analiză și prevenire a criminalității, Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității al IPJ Brașov (CAPC) acționează ca atare.

Principalele obiective ale compartimentului sunt:

reducerea numărului de infracțiuni și al celor ce le săvârșesc;

reducerea riscului producerii de victime;

micșorarea urmărilor încălcării legii;

creșterea încrederii comunității în poliție;

asigurarea siguranței publice.

Activitățile de prevenire a criminalității se desfășoară de către IPJ Brașov pe trei coordonate:

în baza consultării comunității, purtând numele de activități de prevenire cu caracter interactiv. În această împrejurare, compartimentul de prevenire al IPJ Brașov, în parteneriat cu anumite structuri sociale, dar și cu membrii ai comunității identifică și îndepărtează cauzele și condițiile care produc sau favorizează comiterea de fapte antisociale.

prin mijloace specifice; în acest caz, acțiunile realizate de polițiști au menirea de a influența potențialii infractori să renunțe la intenția comiterii de fapte ilegale. Acest lucru se face prin controale, razii, patrulări, pânde.

ca răspuns la solicitări; se referă la acțiunile pe care le desfășoară Poliția pentru a aplica măsurile prevăzute de lege în cazul în care s-au comis fapte ilegale (realizarea de verificări și investigații, colaborarea cu alte instituții din țară și din străinătate pentru a obține informații cu privire la activitatea infracțională a unor persoane).

Structura de analiză și prevenire a criminalității organizată la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție al Brașovului, desfășoară următoarele activități:

” organizează și coordonează activitatea de prevenire a criminalității la nivelul inspectoratului județean de poliție;

realizează analize ale dinamicii criminalității;

participă la elaborarea de programe locale de prevenire împreună cu alte structuri ale poliției și în colaborare cu autoritățile locale și organizațiile neguvernamentale;

colaborează cu reprezentanții instituțiilor cu atribuții în domeniul educației;

derulează împreună cu diverși parteneri, campanii de prevenire a criminalității pe diverse segmente ale infracționalității;

participă, în limita atribuțiilor legale, la ședințele comitetelor și consiliilor care au legătură cu domeniul prevenirii criminalității;

întocmesc informări referitoare la cauzele și condițiile care favorizează săvârșirea de infracțiuni sau alte încălcări ale legii, propunând instituțiilor responsabile măsuri de remediere a situațiilor identificate;

inițiază, monitorizează și derulează la nivelul unității, parteneriate sociale cu autorități și organizații, în domeniul prevenirii criminalității. ”

Activitățile de prevenire constau în:

întâlniri cu grupuri țintă pentru prezentarea unor norme de autoprotecție;

transmiterea informațiilor preventive prin intermediul mass- media;

realizarea și distribuirea anumitor materiale informaționale pentru a reduce riscul infracțional și de victimizare;

instruirea personalului propriu, dar și pe cel al altor organizații și instituții în vederea cunoașterii anumitor activități de prevenire a criminalității;

implementarea unor modalități de prevenire cât mai eficiente în domeniul prevenirii;

organizarea unor evenimente precum simpozioane, conferințe, seminarii, pentru a informa reprezentanții instituțiilor și organizațiilor în legătură cu problemele cu care se confruntă comunitatea, scopul principal fiind reducerea criminalității;

constituirea unui anumit număr de voluntari care să desfășoare activități de prevenire.

Instrumentele pe care compartimentul de prevenire le utilizează în activitatea sa, sunt:

programele, prin care se abordează fenomenul asupra căruia se poate interveni, dar se abordează la nivel național, regional, zonal sau județean;

proiectele sunt un mod de organizare a activității. Ele presupun un timp determinat și obiective bine stabilite;

campaniile urmăresc informarea populației cu privire la infracțiunile care se pot manifesta la un moment dat în societate, dar și promovarea măsurilor de protecție potrivite.

4.2. Tema cercetării

Tema cercetării mele presupune o analiză SWOT a activității Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Brașov. În cadrul cercetării am realizat un studiu de caz prin analiza unor campanii de prevenire realizate de CAPC împreună cu organele de poliție din municipiul Brașov.

Prin analiza SWOT mi-am propus să analizez punctele tari și cele slabe ale activității CAPC, precum și oportunitățile și pericolele care stau în calea activității de prevenire. De asemenea, am dorit să urmăresc cu ajutorul analizei campaniilor prevenire, modul în care a evoluat de-a lungul timpului comunicarea instituției cu publicul.

4.3. Obiectivele cercetării

Principalele obiective pe care s-a axat cercetarea mea sunt:

descrierea campaniilor de prevenire derulate în perioada 2008-2013;

analiza eficienței comunicării dintre instituție și comunitate;

analiza calității strategiilor utilizate pentru prevenirea criminalității în cele 6 campanii derulate;

analiza SWOT a activității în urma celor 6 campanii;

evoluția calitativă a CAPC din anul 2008 până în 2013.

4.4. Metodologia cercetării

Pentru atingerea obiectivelor am analizat cele 6 campanii de prevenire și de asemenea am folosit și metode de cercetare calitativă, reprezentată de interviul semistructurat și observația neparticipativă.

Cercetarea mea a început în luna ianuarie și s-a desfășurat în mai multe etape. În primă instanță am mers la sediul Inspectoratului de Poliție Brașov pentru a cere permisiunea realizării unei cercetări și tot atunci am primit și materiale bibliografice pentru documentarea în legătură cu activitatea CAPC, precum și informațiile necesare cu privire la campaniile de prevenire desfășurate în decursul celor 6 ani consecutivi.

A doua etapă a cercetării mele a constat în participarea mea la o conferință de presă prin intermediul căreia s-a lansat o nouă campanie de prevenire pentru anul 2014, pentru a putea urmări și descrie comunicarea instituției cu mass-media și cu organizațiile cu care colaborează aceasta. De asemenea, observația m-a ajutat să urmăresc cu atenție comunicarea între angajații compartimentului de prevenire și de asemenea comunicarea lor cu ceilalți funcționari ai altor compartimente, precum și modul de lucru al membrilor CAPC. Astfel, mi-a fost mai ușor să realizez analiza SWOT după ce am putut observa anumite chestiuni din interiorul compartimentului.

În următoarea etapă a cercetării am utilizat interviul semistructurat pentru a clarifica anumite noțiuni care m-au ajutat să realizez analiza SWOT. Interviul a vizat în principal anumite puncte din campaniile de prevenire realizate de către CAPC pentru a putea identifica în analiza SWOT punctele tari și punctele slabe ale activității.

4.4.1. Metode de colectare și analiză a datelor

Pentru cercetarea calitativă, pe lângă observație, am utilizat interviul semistructurat care a presupus realizarea unor ghiduri de interviu. Astfel, am elaborat două modele de ghid de interviu pe care le-am aplicat după cum urmează:

Ghid de interviu pentru purtătorul de cuvânt al IPJ Brașov:

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi?

Care credeți că este rolul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității, în cadrul instituției?

Care credeți că este gradul de eficiență al activității CAPC?

Vom face referire acum la campaniile de prevenire care au avut loc din anul 2008, până în 2013. Care dintre aceste campanii considerați că a avut cel mai mare succes?

Cum credeți că a evoluat activitatea CAPC de-a lungul acestor ani?

Uitându-ne peste obiectivele fiecărei campanii, care dintre acestea au fost cel mai corect elaborate?

Cum credeți că au fost mesajele transmise prin intermediul campaniilor?

Cum credeți că au fost percepute mesajele de către cetățeni?

Credeți că publicurile țintă au fost alese în mod corect?

Dacă ar fi să folosiți alte strategii pentru campaniile implementate, care ar fi acestea?

Cum credeți că au ajutat tacticile utilizate, la implementarea strategiilor?

Considerați că perioada de timp în care s-a desfășurat fiecare campanie a fost destul de potrivită pentru atingerea obiectivelor?

Cum a evoluat relația cu mass-media din 2008 până în 2013?

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Dar punctele slabe?

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Care sunt calitățile colegilor dumneavoastră de la CAPC?

Care credeți că este gradul de implicare al fiecărui funcționar din cadrul CAPC?

Ghid de interviu pentru un membru CAPC:

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi din alte compartimente?

Dar relația cu colegii din compartimentul din care faceți parte?

Ce rol credeți că are CAPC în cadrul IPJ Brașov?

Cum vedeți comunicarea CAPC cu cetățenii?

Care este legătura dintre CAPC și Compartimentul de Comunicare Publică?

Cât de eficiente credeți că au fost campaniile de prevenire desfășurate în perioada 2008-2013?

În urma evaluării fiecărei campanii, ce anume ați dori să fie diferit dacă le-ați demara din nou?

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Dar punctele slabe?

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Ce s-a schimbat în urma campaniilor din perioada 2008-2013?

Interviurile semistructurate au fost realizate pentru a putea beneficia de date cât mai concrete și corecte, pentru ca analiza SWOT a activității CAPC să nu conțină date eronate. Cu cât se cunosc mai multe detalii și percepții din interior, cu atât analiza este mai sigură.

4.4.2. Interpretarea datelor

Poliția este o instituție ale cărei activități sunt puse în slujba comunității, iar Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității joacă un rol esențial în protecția și siguranța comunității.

Analiza bazată pe observația neparticipativă

În urma observației din cadrul IPJ Brașov am constatat următoarele:

Comunicarea cu mass-media este una destul de bună, însă atunci când vine vorba de campanii de prevenire, aceștia nu demonstrează un interes deosebit. Mass-media urmărește și așteaptă de la Poliție informații legate de infracțiuni și alte fapte antisociale, însă nu sunt la fel de mult interesați de programele prin care infracțiunile încearcă să fie diminuate. În aceste cazuri, pentru ca presa să fie prezentă la conferințele IPJ Brașov, acesta din urmă trebuie să recurgă la metode precum manipularea prin oferirea în plus a unor informații ”picante” pe care presa dorește să le audă.

Atât comunicarea între membrii CAPC, cât și comunicarea cu funcționarii altor compartimente sunt de calitate, aceștia colaborând ori de câte ori este nevoie. Își unesc forțele pentru a satisface nevoile comunității.

Cadrul în care cei de la CAPC lucrează este unul destins, atmosfera este plăcută, iar relațiile bune dintre membrii compartimentului fac ca situațiile tensionate care apar în anumite momente să fie depășite cu succes, pentru ca fiecare membru să se poată concentra pe obiectivele pe care le are de atins în folosul comunității.

Se poate observa că fiecare funcționar al IPJ Brașov are un comportament profesionist, atât în relația de colegialitate, cât și în relațiile cu cetățenii.

Analiza interviurilor

În urma interviurilor s-au obținut date necesare pentru analiza SWOT.

Astfel, s-au obținut informații referitoare la punctele tari ale activității CAPC. Se pare că unul dintre punctele tari îl reprezintă faptul că cei de la CAPC beneficiază de sprijinul întregii instituții pentru îndeplinirea obiectivelor. De asemenea, un alt punct important este deschiderea către mass-media și către societatea civilă, după cum afirmă și purtătorul de cuvânt: ”Consider că unul din cele mai importante lucruri, care poate fi considerat un punct tare al activității CAPC este ușurința cu care compartimentul se deschide către mass-media atunci când comunică mesajele pentru prevenire. De asemenea, deschiderea către societatea civilă poate reprezenta un atu al CAPC.”

Reprezentantul CAPC a subliniat un alt punct tare al activității și anume: ”Eu cred că faptul că ne putem mobiliza chiar și în situații critice reprezintă un punct tare al activității noastre. Este foarte important să gândim întotdeauna la rece, mai ales atunci când ne gândim să implementăm programe de prevenire pentru situații dificile pe care le constatăm în urma analizelor elaborate.”

Pe de altă parte, activitatea CAPC are și anumite puncte slabe, chestiuni care necesită îmbunătățire. ”De multe ori, în timpul campaniilor de prevenire, nu reușim să acoperim fiecare segment de public vizat, din varii motive”, a afirmat reprezentantul CAPC. Purtătorul de cuvânt a precizat ca și punct slab evaluarea ineficientă a activității. Anumite metode prin care se evaluează programele sunt destul de deficitare și, rareori, există posibilitatea ca evaluările să nu fie făcute.

Purtătorul de cuvânt al instituției consideră că una din oportunitățile activității CAPC, de care poate beneficia întreaga instituție, este ”creșterea numărului de parteneri eventuali în cadrul societății civile și a organismelor internaționale.” O oportunitate asemănătoare cu cea indicată de purtătorul de cuvânt este aceea că CAPC poate colabora cu factori guvernamentali și nonguvernamentali prin încheierea unor acorduri sau parteneriate.

Pentru că analiza SWOT necesită și identificarea pericolelor care amenință activitatea CAPC, reprezentantul compartimentului consideră că ”un pericol pentru activitate este situația social-economică dificilă și creșterea nivelului de criminalitate”, iar purtătorul de cuvânt susține că un pericol major este ”încrederea scăzută a cetățenilor în instituțiile statului, printre care se numără și Poliția.”

4.5. Campanii realizate de IPJ Brașov

În cele ce urmează voi face o analiză comparativă între o serie de campanii de prevenire realizate de IPJ Brașov cu ajutorul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității.

Astfel, am ales cinci campanii diferite realizate în ani consecutivi, după cum urmează:

în 2008 a avut loc o campanie de prevenire a furturilor din societățile comerciale;

în 2009 s-a desfășurat campania de prevenire a furturilor din genți și buzunare;

în 2010 prevenirea accidentelor rutiere a reprezentat o prioritate pentru polițiști;

în 2011 a avut loc campania de prevenire a furturilor din locuințe;

în 2012 s-a desfășurat campania de prevenire a furturilor din autoturisme;

în 2013 a fost derulată campania de prevenire a tâlhăriilor.

4.5.1. Prevenirea furturilor din societățile comerciale

Campania din 2008 s-a desfășurat în intervalul 01.12- 30.12, Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității (CAPC), împreună cu polițiștii brașoveni încercând să suplimenteze măsurile de siguranță pentru a evita anumite situații în care societățile comerciale ar putea fi ținta infractorilor.

Analiza

În urma analizei realizate la nivelul Inspectoratului de Poliție, de la începutul anului 2008 și până în momentul derulării campaniei s-au înregistrat 150 de furturi din societăți comerciale. În funcție de momentul comiterii faptei, 51% dintre furturi au fost comise pe timp de noapte, 40% în timpul zilei, iar în restul de 9% al cazurilor nu a fost precizat momentul comiterii faptei.

Obiective

IPJ și-a propus astfel ca și obiective pe termen lung: creșterea sentimentului de siguranță a brașovenilor și diminuarea fenomenului infracțional, iar ca obiective pe termen scurt: plasarea fenomenului infracțional pe agenda publică, conștientizarea brașovenilor cu privire la adoptarea unui comportament de autoprotecție, informarea cetățenilor cu privire la modalitățile de autoprotecție, dar și cu privire la activitățile desfășurate de poliție pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional.

Publicuri

Publicurile vizate de această campanie au fost în special deținătorii de societăți comerciale, care se încadrează în categoria publicurilor conștiente, dar și active. Acestea își dau seama că există o problemă și sunt de acord să colaboreze cu Poliția în vederea rezolvării acesteia. O altă categorie de public vizată, este cea din care fac parte angajații societăților comerciale și de asemenea, o categorie de public asupra căreia IPJ Brașov și-a îndreptat atenția este cea a agenților de pază.

Mesaje

Au fost transmise mesaje informativ preventive către administratorii societăților comerciale din județul Brașov și către agenții de pază care urmează cursurile de calificare la Brav Rom Prot 2000 și DO Security. De asemenea, au fost transmise mesaje către angajații societăților comerciale pentru a fi informați cu privire la modalitățile de autoprotecție.

Strategie și tactici

Ca și strategie, IPJ Brașov a folosit amplificarea campaniei în mass-media locală. Astfel, în urma comunicatului de presă transmis către mass-media, CAPC a folosit ca tactici, transmiterea mesajelor prin intermediul spoturilor radio, al calupurilor informative, al spoturilor Tv , al articolelor în presă și prin lipirea unor afișe la posturile Radio DJ și Radio Nova, au folosit calupuri informative la posturile Național FM și Radio Nova, spoturi TV la Mix Tv și TVS și articole în presă la Bună Ziua Brașov și Gazeta de Transilvania.

Planificarea temporală și resursele

Mesajele transmise prin mass-media au fost difuzate în perioada 15.12- 28.12. 2008.

În perioada 2.12-30.12.2008 s-a planificat transmiterea de noțiuni informativ preventive administratorilor de societăți și comunicarea directă a polițiștilor cu angajații societăților comerciale pentru a le comunica mesajul.

În perioada 2.12- 5.12. 2008 s-au planificat întâlniri informativ preventive cu agenții de pază care urmează cursurile de calificare la Brav Rom Prot 2000.

În perioada 8.12.-19.12.2008 s-au planificat întâlniri informativ preventive cu agenții de pază care urmează cursurile de calificare la DO Security.

Resursele necesare campaniei au constat în resurse umane, costuri și echipamente.

Evaluarea și revizuirea

Aceste ultime etape ale campaniei nu au fost atinse în totalitate. Evaluând campania într-un mod sumar, CAPC a constatat că unele din obiectivele propuse pe termen scurt au fost îndeplinite. Astfel, mesajul a fost transmis prin intermediu spoturilor radio la posturile Radio DJ și Radio Nova, au folosit calupuri informative la posturile Național FM și Radio Nova, spoturi TV la Mix Tv și TVS, articole în presă la Bună Ziua Brașov și Gazeta de Transilvania și prin lipirea afișelor în zonele societăților comerciale. De altfel, IPJ Brașov continuă să colaboreze cu cetățenii și mass-media în vederea îndeplinirii obiectivului propus pe termen lung.

4.5.2. Prevenirea furturilor din genți și buzunare

Analiza

Criminalitatea contra patrimoniului este unul din cele mai importante domenii asupra căruia se concentrează activitatea Poliției. Deși furturile din genți și buzunare nu ocupă o pondere semnificativă în statisticile care au fost întocmite de către Poliție, având în vedere că una din prioritățile polițiștilor brașoveni în ceea ce privește prevenirea comiterii de fapte antisociale este prevenirea criminalității contra patrimoniului, pentru a întări șirul de recomandări preventive, aceștia împreună cu CAPC au demarat în data de 21.03.2009 campania de prevenire a furturilor din genți și buzunare. Campania a fost intitulată ”Atenție la neatenție!”. Conceptul demarării campaniei a avut în vedere un raționament potrivit căruia, odată cu venirea primăverii și a apropierii sezonului estival, numărul persoanelor aflate la cumpărături sau în alte zone de agrement va crește într-un mod semnificativ, iar în aceste locuri vor fi prezente și persoane ale căror preocupări se încadrează în sfera antisocialului, printre care și hoții de buzunare.

Obiective

Poliția brașoveană și-a propus ca obiective informarea cetățenilor cu privire la modalitățile de prevenire a furturilor din genți și buzunare în mediul stradal sau în diverse locuri publice, în special acolo unde densitatea pietonilor este ridicată, reducerea riscului victimizării celor care nu manifestă atenție suficientă față de bunurile materiale.

Publicuri

Categoriile de public vizate de campanie au fost persoanele aflate într-un anumit moment în centre comerciale din Brașov, în piețe sau în RAT. Având în vedere că acestea sunt zone frecventate de persoane care săvârșesc fapte precum furtul din genți și buzunare, este important ca Poliția să acționeze în aceste zone și să comunice cu aceste publicuri, în vederea atingerii obiectivelor.

Mesaje

În cadrul campaniei, au fost transmise mesaje preventive și recomandări pentru ca publicurile să poată fi în siguranță. Astfel, pentru ca acestea să se poată ține departe de mâna păgubașă a celor ce săvârșesc aceste fapte ilicite, polițiștii au transmis câteva recomandări cetățenilor.

Strategie și tactici

CAPC a folosit ca strategie amplificarea campaniei în rândul cetățenilor cu ajutorul contactului direct. Astfel, tacticile folosite de polițiștii brașoveni au fost: transmiterea mesajelor și a recomandărilor prin distribuirea de flyere și postarea unor afișe în zonele vizate ale campaniei, precum și prin contactul direct cu cetățenii, explicând astfel cât mai concret ce măsuri trebuie luate pentru prevenirea acestor fapte. De asemenea, în ceea ce privește contactul cu mass-media, CAPC a urmărit transmiterea mesajului prin intermediul spoturilor radio pentru ca fiecare călător care circulă cu RAT să fie informat.

Planificare temporală și resurse

Campania s-a desfășurat în perioada 21.03- 25.04.2009, iar în acest interval au fost întreprinse activitățile în vederea atingerii obiectivelor.

În 20.03. 2009 a fost transmis comunicatul de presă, urmând ca în 21.03 să fie demarată campania.

În perioada 21.03.- 25.04. 2009, a fost planificată activitatea de prevenire în centre comerciale din Brașov și în piețe, prin discuții cu cetățenii.

În perioada 23.03.- 20.04.2009 au fost planificată distribuirea de flyere în zonele vizate.

Între 22.03- 25.03.2009 au fost planificată lipirea afișelor în zonele vizate și în stațiile RAT.

În perioada 25.03-22.04.2009, a fost planificată difuzarea spotului radio.

Toate activitățile întreprinse au presupus anumite costuri și resurse.

Evaluarea și revizuirea

În urma evaluării realizate, s-a constatat că a fost atins obiectivul care viza informarea cetățenilor cu privire la prevenirea furturilor din buzunare și genți. Astfel, au avut loc discuții între polițiști și cetățeni, au fost distribuite 5000 de flyere și au fost lipite 200 de afișe în zonele vizate și în stațiile RAT, iar spotul radio a fost difuzat la posturile Radio Nova și Radio Brașov.

În ceea ce privește cel de-al doilea obiectiv, rata furturilor a scăzut într-o oarecare măsură, dar IPJ Brașov dorește ca aceasta să scadă considerabil în următorii ani și de aceea consideră că mai au de lucrat pentru rezultate cât mai eficiente.

4.5.3. Campania de prevenire a accidentelor rutiere

Analiza

Din anul 2009 până în anul 2010, poliția municipiului Brașov a constatat că rata accidentelor rutiere a crescut destul de mult. Cauzele accidentelor au fost: conducerea imprudentă, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, viteza neadaptată la condițiile de drum, neacordarea de prioritate pietonilor sau altor autoturisme, depășirea neregulamentară, neasigurare la schimbarea benzilor, rularea pe contrasens, precum și nerespectarea distanței dintre autovehicule. Aceste cauze au dus la derularea campaniei ”Stop accidentelor! Viața are prioritate!”.

Obiective

IPJ Brașov își propune ca obiective informarea, educarea și conștientizarea tuturor participanților la trafic asupra consecințelor unor evenimente rutiere și implicit reducerea numărului de accidente care au loc în trafic.

Publicuri

Campania vizează în mod special această categorie de oameni care posedă permis auto, precum și pe cei care sunt șoferi în devenire, adică elevii școlilor de șoferi din județul Brașov.

Mesaje

Au fost transmise mesaje preventive, mesaje care să-i pună pe șoferi pe gânduri, care să-i motiveze să aleagă prudența în trafic, alături de sloganul ”Stop accidentelor! Viața are prioritate!”.

Strategie și tactici

Strategia implementată a fost conștientizarea de urmările pe care le pot avea accidentele. Astfel, au fost folosite tactici precum folosirea unui clip de prevenire a accidentelor, distribuirea de pliante cu mesaje preventive, lipirea de afișe cu mesajul campaniei, întâlnirea cu elevii școlilor de șoferi din județul Brașov.

Planificare temporală și resurse

Campania a fost demarată în 15.11.2010 printr-o conferință de presă ce a avut loc la sediul IPJ Brașov. Aceasta s-a încheiat în data de 16.12.2010.

În perioada 15.11- 14.12.2010 au fost planificate zilele în care se vor distribui pliante și tot în această perioadă s-a stabilit și lipirea afișelor.

În perioada 17.11-15.12.2010 s-au planificat întâlniri cu elevii școlilor de șoferi.

În perioada 20.11-10.12.2010 a fost planificată difuzarea spotului Tv.

Evaluarea

Campania a îndeplinit obiectivele propuse astfel: au fost distribuite 8000 de pliante în parcări și au fost lipite 200 de afișe cu mesajul campaniei, a fost difuzat spotul Tv în cadrul televiziunilor locale TVS, Mix Tv și Nova și au avut loc întâlniri cu elevii fiecărei școli de șoferi din județul Brașov.

4.5.4. Campania de prevenire a furturilor din locuințe

Analiza

Conform analizei realizate de CAPC, furturile săvârșite în mediul urban în apartamente au loc în cursul săptămânii, de luni până vineri, în intervalul orar 08.00-18.00, iar în locuințele de tip casă cele mai multe furturi au loc în timpul nopții. De asemenea, s-a constatat că cele mai multe apartamente sau garsoniere din care se fură sunt cele situate la parter. În urma analizei, a fost lansată campania de prevenire ”Fii precaut. Hoții nu dorm!” în parteneriat cu Groupama Asigurări.

Obiective

Campania are ca obiectiv informarea populației cu privire la modalitățile de prevenire a furturilor din locuințe și implicit reducerea numărului de furturi.

Publicuri

Publicul țintă este unul destul de numeros, deoarece orice locuință poate cădea pradă hoților. Însă în primă instanță sunt vizate ca și public asociațiile de proprietari cu reprezentanții lor și proprietarii de locuințe tip casă.

Mesaje

Mesajele campaniei vizează recomandări cu caracter preventiv.

Strategie și tactici

Se vor folosi ca strategii promovarea campaniei prin mass-media, organizarea de întâlniri cu grupuri țintă, evaluarea gradului de vulnerabilitate al locuinței prin prisma propriei atitudini și al modului de comportament al celorlalte persoane care locuiesc în imobil. Ca și tactici se vor folosi distribuirile de pliante și afișe, în special către asociațiile de proprietari, vor avea loc întâlniri cu asociații de proprietari unde se vor desfășura și activități precum evaluarea locuințelor sau se vor oferi informații cu privire la modul în care se poate acționa în spargerea locuințelor, vor avea loc acțiuni de informare în locuri publice și nu în ultimul rând, vor fi difuzate spoturi radio și Tv.

Planificare temporală

Campania s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 10.10.2011 și 27.12.2011, urmând ca activitățile să fie întreprinse în tot acest timp, de câte trei ori pe săptămână.

Evaluarea

În urma evaluării campaniei s-a constatat că obiectivele acesteia au fost îndeplinite în mare măsură, rata de furt diminuându-se cu cinci procente. Astfel, în vederea îndeplinirii obiectivelor s-au difuzat spoturi radio la Nova, Radio Brașov și Super FM și spoturi Tv la Mix Tv, TVS, Nova Tv, s-au publicat articole în Bună Ziua Brașov și Monitorul Expres, s-au distribuit 5000 de pliante la nivelul județului și s-au lipit 100 de afișe la avizierele asociațiilor de proprietari, au fost organizate întâlniri cu asociațiile de proprietari.

4.5.5. Campania de prevenire a furturilor de și din autoturisme

Analiza

Din punct de vedere statistic, în Brașov furturile din autoturisme reprezintă o pondere importantă în totalul infracțiunilor de furt , cele mai multe dintre aceste fapte fiind favorizate de atitudinea lipsită de prudență a proprietarilor de autoturisme care lasă la vedere, în autoturisme, bunuri de valoare care atrag atenția hoților. Acest lucru a dus la inițierea campaniei ”Nu-ți lăsa mașina la îndemâna hoților!”. Este o campanie națională ce s-a desfășurat în toate județele țării.

Obiective

Campania și-a propus informarea populației cu privire la modalitățile de prevenire a furturilor de și din autoturisme.

Publicuri

Publicurile vizate de campanie sunt proprietarii de autoturisme.

Mesaje

Mesajele comunicate de campanie au fost unele cu caracter preventiv, pentru atingerea obiectivului.

Strategie și tactici

S-au folosit trei strategii și anume: transmiterea mesajelor cu caracter preventiv prin intermediul mass-media, distribuirea de materiale informativ-preventive cu recomandări destinate protecției autoturismelor, organizarea de acțiuni cu grupuri țintă.

Tacticile folosite în vederea implementării strategiilor au fost: elaborarea unui comunicat de presă pentru momentul lansării campaniei, realizarea unui spot audio, participarea reprezentanților CAPC la emisiuni Tv, distribuirea de flyere și afișe, participarea la întâlniri cu cetățenii.

Planificare temporală și resurse

Campania s-a desfășurat în perioada iulie-septembrie 2012 și a avut planificate activități după cum urmează:

lansarea campaniei a avut loc în data de 17 iulie 2012;

în perioada iulie -septembrie s-au publicat articole în presă;

în perioada 16 iulie-16 septembrie s-au distribuit materialele către grupurile țintă;

în perioada iulie-septembrie au avut loc întâlniri cu grupuri țintă și de asemenea a fost difuzat spotul radio.

Evaluare

Campania a fost lansată în data de 16.07.2012 prin intermediul unui comunicat de presă care a fost preluat de trei televiziuni (RTT, Mix TV și Nova TV) și 2 ziare locale (Transilvania Expres și Bună ziua Brașov ) și transmis în cadrul emisiunilor de știri, respectiv prin intermediul a două articole publicate în data de 17 .07.2012.

Tot în data de 17.07.2012 au fost postate pe site-ul IPJ Brașov atât comunicatul de presă, cât și două materiale cu recomandări preventive.

Activitățile campaniei s-au derulat în municipiul Brașov, Poiana Brașov și Predeal, fiind implicați în activitățile de distribuire pliante 25 de polițiști și 16 reprezentanți Groupama, precum și 6 voluntari ai CAPC.

Acțiunile au vizat zonele cu risc criminogen ridicat din localitățile menționate, de aceste acțiuni de informare beneficiind un număr estimativ de 50.000 de proprietari de autoturisme.

De asemenea au fost organizate 8 întâlniri cu asociații de proprietari din municipiul Brașov la care au participat aproximativ 160 de persoane cărora le-au fost prezentate modalități de prevenire a furturilor de și din autoturisme și le-au fost puse la dispoziție materiale preventive (afișe) care să fie postate la accesul în imobile.

În cadrul Săptămânii prevenirii criminalității, CAPC a desfășurat o acțiune de prevenire a furturilor din autoturisme, acțiune în cadrul căreia au fost distribuite 1000 de pliante precum și 40 parasolare inscripționate cu partenerii campaniei.

Evaluare cantitativă

Comunicat de presă : 1 preluat de trei televiziuni și două ziare

Articole în presa scrisă : 2

Difuzări spot radio: 450 difuzări la 3 posturi radio

Acțiuni distribuire pliante :

CAPC Brașov: 9 acțiuni –5100 pliante, 20 afișe distribuite

Secțiile de poliție din municipiul Brașov: 40 acțiuni –5000 pliante și 100 afișe distribuite

Poliția Predeal: 6 acțiuni –750 pliante și 20 afișe distribuite

Poliția Poiana Brașov : 3 acțiuni – 500 pliante și 10 afișe distribuite

Întâlniri cu asociații de proprietari : 8

Numărul estimativ de beneficiari ai campaniei: 50.000 persoane.

4.5.6. Campania de prevenire a tâlhăriilor

Analiza

Din punct de vedere statistic, în județul Brașov 81% dintre tâlhării au fost comise în mediul urban. În primele cinci luni ale anului, cele mai multe tâlhării au fost comise prin smulgerea de obiecte, urmate de cele comise prin folosirea de arme albe sau spray paralizant, iar din punct de vedere al locului comiterii, cele mai multe au avut loc în stradă. Astfel, CAPC împreună cu agenția de publicitate Mercury 360 au lansat Campania ” Fii prudentă! Poți preveni tâlhăria!”

Obiective

Creșterea gradului de informare a populației cu privire la modalitățile de prevenire a tâlhăriilor a reprezentat principalul obiectiv al campaniei.

Publicuri

Femeile reprezintă o categorie cu risc victimal crescut, așa că ele au fost segmentul de public vizat de campanie.

Mesaje

În cadrul campaniei și al acțiunilor realizate pe parcursul desfășurării acesteia, au fost transmise mesaje cu caracter preventiv.

Strategie și tactici

Strategiile folosite în campanie au fost: transmiterea informațiilor cu caracter preventiv prin intermediul mass-media și diseminarea mesajelor în cadrul întâlnirilor cu grupul țintă.

Ca și tactici s-au folosit difuzarea de spoturi audio, elaborarea de materiale publicate în presă, postarea pe site-ul IPJ a unor materiale informativ-preventive, participarea reprezentanților CAPC la emisiuni radio și Tv în scopul transmiterii informațiilor preventive, participarea la întâlniri cu asociații ale femeilor, distribuirea de material tipărite cu caracter preventiv, organizarea de acțiuni în locuri publice.

Planificare temporală și resurse

Campania s-a desfășurat în perioada iulie- august 2013, urmând ca în acest decurs să se desfășoare activitățile necesare în vederea îndeplinirii obiectivului. În 10 iulie a avut loc conferința de presă prin care a fost promovată Campania, iar săptămânal au fost organizate întâlniri cu grupuri țintă și acțiuni în locuri publice. De asemenea, în această perioadă au avut loc participări ale reprezentanților CAPC la emisiuni și au fost publicate articole cu scop informativ. S-au distribuit de asemenea și material informative tipărite.

Evaluare

Campania a fost promovată printr-un comunicat de presă transmis în 15.07.2013 mass-mediei locale și postat totodată pe site-ul IPJ Brașov – secțiunea prevenire.

Pentru transmiterea mesajelor cu caracter preventiv grupurilor țintă au fost programate 3 spoturi audio (două spoturi realizate de inițiatorii campaniei și unul realizat anterior de CAPC) la 4 posturi radio locale (Radio Brașov, Super FM, TEX FM, Nova). De asemenea la 3 posturi TV locale a fost difuzat zilnic 1 spot video.

Au fost realizate și transmise către presa locală 2 materiale preventive fiind publicate 7 articole în ziarele Bună Ziua Brașov, Transilvania Expres, Monitorul Expres și Brașovul Tău.

Pentru susținerea activităților informativ-preventive, CAPC a multiplicat materialele transmise de inițiatorii campaniei, distribuind cu ocazia acțiunilor 3100 de fluturași și 190 afișe.

Acțiunile pentru distribuirea materialelor cu recomandări preventive au fost organizate în locuri publice precum: parcurile, piețele agroalimentare, supermarketurile aflate în zonele cu risc criminogen ridicat.

Pentru diseminarea informațiilor specifice prevenirii tâlhărilor prin smulgere, au fost organizate întâlniri în colaborare cu reprezentanții unor instituții cu personal majoritar feminin (Consiliul Județean Brașov, Primăria Brașov, DGASPDC Brașov, Casa de Pensii, AJOFM, AJPIS, Spitalul Județean Brașov, personalul unor societăți bancare sau comerciale).

Evaluare cantitativă

Comunicate de presă: 1

Articole în presă: 7

Emisiuni tv (știri): 4 (TVS Brașov)

Difuzări spoturi radio: 3 spoturi cu 896 difuzări la 4 posturi radio;

Difuzări spot tv: 1 spot cu 183 difuzări la 3 posturi tv;

Acțiuni distribuire pliante: 8 organizate de CAPC cu patriciparea voluntarilor;

Materiale preventive distribuite cu ocazia acțiunilor: 2400 fluturași;

Întâlniri cu grupurile țintă: 15 (cu participarea a 534 femei);

Acțiuni cu prezență mass-media: 1 (cu participarea postului TVS Brașov);

Numărul estimativ al beneficiarilor informațiilor campaniei: 40.000.

4.5.7. Analiza comparativă a campaniilor de prevenire

În analiza comparativă a campaniilor, voi începe cu punctele comune ale acestora și anume:

importanța mass-media a fost vizibilă în fiecare dintre situațiile prezentate;

toate cele 6 campanii au respectat în mare măsură pașii campaniei de relații publice;

contactul polițiștilor cu cetățenii a reprezentat un punct important al fiecărei campanii;

obiectivele campaniilor au fost de tip SMART în majoritatea situațiilor;

mesajele transmise către public au fost clare;

fiecare campanie a urmărit prevenirea criminalității.

În cele 6 campanii descries, am putut observa cum performanța, calitatea și eficiența CAPC cresc odată cu trecerea timpului. Astfel:

dacă în campania din 2008 obiectivele nu erau toate de tip SMART, treptat, până în 2013 au ajuns să presupună corectitudine din acest punct de vedere;

dacă în primele campanii activitățile nu erau numeroase, în ultimele două campanii putem observa cum crește considerabil numărul de activități întreprinse;

o altă diferență constă în faptul că nu în toate campaniile CAPC a avut parteneri anumite instituții civile;

în primele campanii, CAPC nu a avut voluntari ca în cazul ultimelor două campanii;

deși toate campaniile au reușit să-și ducă la îndeplinire obiectivele, consider că cele mai reușite au fost campaniile din 2012 și 2013, pentru că au fost mai complexe.

4.6. Analiza SWOT a activității CAPC

Voi reprezenta analiza SWOT într-un tabel pentru a putea vedea cât mai clar fiecare punct în parte. Pe lângă noțiunile identificate de către angajații intervievați, voi adăuga și o serie de constatări personale.

Concluzii

Comunicarea este cheia care deschide multe uși, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca procesul comunicării să fie unul de succes, adică să se realizeze în condiții favorabile fiecărui participant la comunicare. Pentru ca procesul de comunicare să fie eficient, este necesar să conțină toate elementele specifice.

De-a lungul timpului, comunicarea a căpătat diferite forme. Ca ființe sociale, oamenii au nevoie de comunicare pentru a relaționa cu cei din jurul lor. Chiar și instituțiile au nevoie de comunicare pentru a relaționa cu oamenii din mediul extern, dar și cu oamenii care aparțin de acestea.

Am ales această temă, deoarece consider că această instituție care în mod practic face parte din viața comunității are metode interesante de comunicare cu noi, societatea civilă. Cred că aceste metode ar trebui valorificate și stilizate, astfel încât să crească gradul de încredere al comunității în Poliție, iar comunicarea să se desfășoare într-o manieră plăcută.

Pentru că pasiunea mea pentru această instituție crește în fiecare zi, am decis să tratez această temă, să analizez aceste campanii, tocmai pentru a sublinia importanța comunicării dintre instituție și comunitate, dar și pentru a sugera unele schimbări care trebuie să aibă loc în modul de comunicare. Și pentru că un om înțelept mi-a spus cândva cuvintele: ”Cumva, ceea ce faci în momentul de față, se va transforma în ceea ce Dumnezeu are în plan pentru tine în viitor”, am considerat că este important să studiez mai bine mediul în care urmează să-mi petrec o perioadă destul de lungă, pentru că atunci când am auzit aceste cuvinte, am descoperit cum pot îmbina utilul cu plăcutul și astfel am hotărât să continui studiile de masterat în Resurse Umane, în cadrul Academiei de Poliție.

În procesul de comunicare dintre CAPC și comunitate este foarte important ca mesajul care se dorește a fi transmis, să fie unul ușor de înțeles și de transmis către membrii comunității cărora li se potrivește mesajul respectiv. Așadar, este foarte important ca în activitatea sa, CAPC să aleagă de fiecare dată segmentul de public potrivit. De asemenea, toate elementele din acest proces trebuie să fie în strânsă legătură, astfel încât mesajul transmis să nu fie disociat.

Realizând analiza SWOT a activității CAPC, în urma celor 6 campanii derulate de către aceștia, constat că există anumite noțiuni care oferă încredere în sine compartimentului, dar există și elemente ce ar trebui schimbate sau îmbunătățite.

Ca o primă propunere pentru îmbunătățirea procesului de comunicare între CAPC și comunitate, consider că aceștia trebuie să identifice într-un mod cât mai clar nevoile comunității.

De asemenea, este nevoie de mai multă creativitate în adoptarea strategiilor și a tacticilor potrivite pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte important ca mesajul să fie transmis într-un mod atractiv și el însuși să fie unul atractiv.

Chiar dacă o campanie durează mai puțin, este foarte important ca timpul alocat implementării acesteia sa fie unul potrivit, să fie suficient pentru a atinge obiectivele propuse.

Totodată este important ca promovarea campaniilor să se facă îndeajuns pentru ca fiecare public vizat să perceapă mesajul.

Ca o ultimă propunere, aduc în vedere evaluarea campaniilor. Aceasta trebuie să fie una complexă și eficientă de la care să se treacă apoi la revizuire, pentru ca CAPC să-și poată răspunde la întrebări precum: ce a mers?, ce n-a mers?, Cum s-a schimbat situația în urma implementării campaniei?, etc.

BIBLIOGRAFIE

CABIN, Philipe, DORTIER, Jean-Francois, Comunicarea, Ed. Polirom, Iași, 2010

CHELCEA, Septimiu, Comunicarea nonverbală în spațiul public: Studii, cercetări, aplicații, Ed. Tritonic, București, 2004

CHELCEA, Septimiu, Psihosociologie: teorii, cercetări, aplicații, Editura Polirom, Iași, 2010

COMAN, Cristina, Relațiile publice și mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007

CUTLIP, S.M,CENTER, A.H.,BROOM, G.N., Effective Public Relations,Ediția a 8-a, Ed.Prentice Hall International, Upper Saddle River, New Jersey, 2000

DAGENAIS, Bernard, Profesia de relaționist, Ed. Polirom, Iași, 2002

DAGENAIS, Bernard , Campania de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2003

DINU, Mihai, Comunicarea, Ed. Algis, București, 2000

Dispoziția Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției Române nr. 28 din 15.06.2010, privind activitatea desfășurată de structurile de analiză și prevenire a criminalității

ENESCU, Gheorghe, ROMAN, Valeria, GHEORGHE, Ilie, Cooperarea și lucrul în echipă- note de curs, Ed. LVS Crepuscul, Ploiești, 2009

FEARN-BANKS, K., Crisis Communications: A Casebook Approach, Ed. Lawrence Erlbaum Associates, London, 2002

GHEORGHE, Florian, Prevenirea criminalității. Teorie și practică, Ed. Oscar Print, București, 2005

GREGORY, Anne, Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2009

GRUNIG, J.E. și HUNT, T., Managing Public Relations, Ed. Holt, Rinehart & Winston, New York, 1984

HABERMAS, Jürgen, Cunoaștere și comunicare, Ed. Politică, București, 1983

Le Petit Larousse, Paris, 1993

MARCONI, Joe, Ghid practic de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2007

MARIN, Vasile , Comunicare, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2005

MATEI, Lucica, Management public, Ed. Economică, București, 2001

MCQUAIL, Denis, Comunicarea, Ed. Institutul European, Iași, 1999

NEDELEA, Alexandru, Marketing în Administrația publică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006

NEWSOM, D.,TURK, J. VanSlyke, KRUCKEBERG, D., Totul despre relațiile publice, Ed.Polirom, Iași, 2003

NICOLAE, Tudorel, GHERGHIȚĂ, Ion, GHERGHIȚĂ, Diana, Comunicarea organizațională și managementul situațiilor de criză, Ed. Ministerului Administrației și Internelor, București, 2006

OLIVER, Sandra, Strategii de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2009

PĂUȘ, Viorica Aura, Comunicare și resurse umane, Ed. Polirom, Iași, 2006

PÂRNIȘOARĂ, Ion Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași, 2008

POPESCU, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, Ed. Tritonic, București, 2002

PRICOPIE, Remus, Relațiile publice: evoluție și perspective, Ed. Tritonic, București, 2005

WILCOX , Dennis, L. , CAMERON, Glen T.,AULT, Phillip H., trad. Ion Vaciu, Roxana Onea, Sanda Aronescu, Relații publice: strategii și tactici, Ed. Curtea Veche, București, 2005

ZAMFIR, C.,VLĂSCEANU, L., Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1993

WEBOGRAFIE

http://bv.politiaromana.ro/proximitate/prevenire.php, accesat în data de 23.04.2014;

http://dexonline.ro/definitie/conflict , accesat în data de 28.04.2014;

http://www.scribd.com/doc/166435643/Herjeu-Radu-Tehnici-de-Propaganda-Manipulare-Si-Pers-in-Tv, accesat în data de 25.05.2014.

ANEXE

Anexa 1 – Interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ Brașov

Anexa 2- Interviu cu un reprezentant al Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității

Anexa 1. Interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ Brașov

Nume: Liviu Naghi

Locul: IPJ Brașov

Data: 03.06.2014

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Să lucrezi în poliție… nu e ușor. Acest lucru presupune responsabilitate maximă, presupune răbdare și totodată seriozitate. În ceea ce mă privește, să lucrez aici este tot ceea ce am nevoie. Asta știu să fac și asta vreau să fac. Activitatea noastră se bazează pe servicii în interesul persoanei, al comunității și acest lucru, personal, mă motivează să-mi dau tot interesul pentru poziția pe care o ocup și să realizez cu profesionalism activitățile care îmi revin.

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

În calitate de purtător de cuvânt al instituției, am sarcina de a asigura prezentarea publică a informațiilor care se referă la cele mai importante activități din cadrul acesteia și totodată de a formula puncte de vedere și proiecte de răspuns cu privire la informații din spațiul public care ne vizează pe noi, ca instituție și personal al instituției. De asemenea, sunt responsabil de relația cu mass-media, de modul în care este prezentată activitatea instituției noastre de către mijloacele de comunicare în masă, urmând ca după toate acestea să evaluez stadiul îndeplinirii obiectivelor de comunicare.

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi?

Consider că relația cu colegii, în orice instituție te-ai afla, trebuie să fie una de colaborare permanentă. Alături de atribuțiile pe care le ai la locul de muncă, să socializezi cu colegii ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi. Socializarea este un mod de integrare in cultura organizațională a instituției și are o mare valoare în randamentul pe care angajații noștri îl dau la locul de muncă. Așa că eu aleg să socializez cu ceilalți colegi, pentru că în primul rând mă ajută pe mine și în al doilea rând este nevoie de acest lucru pentru bunul mers al activității instituției.

Care credeți că este rolul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității, în cadrul instituției?

CAPC are, din punctul meu de vedere, unul din cele mai importante roluri în această instituție, deoarece activitatea noastră presupune apărarea drepturilor și libertăților comunității, iar prin activitatea compartimentului putem lua măsurile necesare îndeplinirii obiectivului nostru principal.

Care credeți că este gradul de eficiență al activității CAPC?

Chiar dacă societatea în care trăim nu este perfectă, pentru că oameni care săvârșesc fapte antisociale sunt peste tot, CAPC dă tot ce-i mai bun pentru ca aceste lucruri să fie diminuate. Așa că succesul activității depinde nu doar de compartimentul de prevenire, ci și de comunitate, de măsura în care aceasta colaborează cu Poliția.

Vom face referire acum la campaniile de prevenire care au avut loc din anul 2008, până în 2013. Care dintre aceste campanii considerați că a avut cel mai mare succes?

Este ca și cum ne-am maturiza noi ca și oameni. Din ce trece timpul, din ce devenim mai maturi, mai puternici. Cred că am început bine, dar cred că ne-am îndreptat și ne îndreptăm spre mai bine. Cu siguranță am învățat câte ceva din campaniile care s-au desfășurat de-a lungul timpului și acest lucru ne-a făcut să devenim mai bine pregătiți din an în an. Aș putea spune care a fost cea mai reușită campanie, privind la rezultatele fiecăreia. Însă consider că fiecare campanie a avut rolul ei în combaterea criminalității. Pentru că fiecare campanie s-a axat pe un anumit ”segment” de criminalitate, aș putea spune, în urma rezultatelor, că au meritat toate resursele, deoarece acum știm că dacă oamenii care săvârșesc fapte antisociale continuă să facă asta, nu reușesc de fiecare dată pentru că avem o comunitate informată.

Cum credeți că a evoluat activitatea CAPC de-a lungul acestor ani?

Cred că în urma activității desfășurate, CAPC s-a dezvoltat ca și segment al instituției noastre, ceea ce mă face să cred că activitatea a evoluat de-a lungul acestor ani într-un mod promițător.

Uitându-ne peste obiectivele fiecărei campanii, care dintre acestea au fost cel mai corect elaborate?

Având în vedere că toate obiectivele s-au axat pe informarea populației în legătură cu prevenirea unor diferite forme ale criminalității și implicit pe modalități prin care oamenii se pot proteja, consider că fiecare campanie a avut obiective elaborate corect.

Cum credeți că au fost mesajele transmise prin intermediul campaniilor?

Mesajele de prevenire ar trebui să stârnească interes, mai ales că în cazurile pe care le-au vizat campaniile noastre era vorba de siguranța cetățenilor. Cred că mesajele au fost corect elaborate și gândite. Acestea au fost menite să îi convingă pe oameni să fie mai responsabili și mai grijulii față de ei înșiși.

Cum credeți că au fost percepute mesajele de către cetățeni?

În majoritatea cazurilor mesajele au avut impact asupra cetățenilor. Poate i-au pus pe gânduri, poate i-au îndemnat să ia măsurile necesare pentru siguranța lor.

Credeți că publicurile țintă au fost alese în mod corect?

Având în vedere tipurile diferite de criminalitate pe care le-am urmărit în campanii, segmentele de public au fost alese în funcție de acestea și în funcție de zonele cu risc ridicat de criminalitate. Mesajele noastre au ajuns la cine trebuia să le audă.

Dacă ar fi să folosiți alte strategii pentru campaniile implementate, care ar fi acestea?

Strategiile într-o campanie trebuie să fie bine gândite, trebuie să se plieze scopului urmărit, trebuie să se încadreze în resursele pe care le avem la dispoziție și trebuie să fie cât se poate de realizabile. În ceea ce privește instituția noastră, strategiile pe care le folosim sunt cele mai potrivite.

Cum credeți că au ajutat tacticile utilizate, la implementarea strategiilor?

Tacticile sunt făcute ca să se ajungă prin ele la implementarea strategiilor. Desigur că tacticile pe care le-am utilizat in campaniile desfășurate din 2008 până în 2013 au fost potrivite pentru a ajunge la implementarea corectă a strategiilor elaborate.

Considerați că perioada de timp în care s-a desfășurat fiecare campanie a fost destul de potrivită pentru atingerea obiectivelor?

O campanie durează de obicei între o lună și trei luni. Este posibil ca unele campanii să necesite mai mult timp pentru ca mesajul să poată fi transmis către cetățeni. Dar considerăm că mass-media a avut un rol important în campaniile noastre, astfel încât am putut să atingem obiectivele în timp util.

Cum a evoluat relația cu mass-media din 2008 până în 2013?

Întotdeauna am încercat să avem o relație bună cu mass-media, o relație din care ambele părți să aibă de câștigat. Ca și purtător de cuvânt al instituției, cred că este important și chiar vital să putem menține o relație de colaborare cu mass-media. De-a lungul timpului am reușit să ne cunoaștem cât mai bine și astfel relația a evoluat în bine.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Consider că unul din cele mai importante lucruri, care poate fi considerat un punct tare al activității CAPC este ușurința cu care compartimentul se deschide către mass-media atunci când comunică mesajele pentru prevenire. De asemenea, deschiderea către societatea civilă poate reprezenta un atu al CAPC.

Dar punctele slabe?

Aș putea spune că unul din punctele slabe este reprezentat de evaluarea ineficientă a activității. Există anumite metode destul de deficitare prin care CAPC evaluează programele și, foarte rar, se întâmplă ca acestea să nu fie făcute.

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

Având în vedere că CAPC a colaborat cu diferite instituții în campaniile realizate, oportunitatea pe care o văd este creșterea numărului de parteneri eventuali în cadrul societății civile și a organismelor internaționale.

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Încrederea scăzută a cetățenilor în instituțiile statului, printre care se numără și Poliția. Acesta este un lucru care poate pune în pericol activitatea CAPC și activitatea întregii instituții.

Care sunt calitățile colegilor dumneavoastră de la CAPC?

Ca să îți desfășori activitatea la CAPC este important să nu-ți lipsească anumite calități printre care se află și creativitatea. Cred că toți colegii mei posedă această competență și în plus, aceasta vine la pachet cu aptitudini de comunicare, dar și consecvență. Acestea sunt, din punctul meu de vedere, cele mai importante calități ale colegilor de la CAPC.

Care credeți că este gradul de implicare al fiecărui funcționar din cadrul CAPC?

Fiecare funcționar din Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității are un rol bine definit în cadrul acestuia. Astfel, toți își duc sarcinile la îndeplinire și se implică suficient pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

Anexa 2. Interviu cu un reprezentant al CAPC

Nume: Ruxandra Stanciu

Locul: IPJ Brașov

Data: 04.06.2014

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Pentru mine Poliția înseamnă respect, răspundere și interacțiune cu societatea civilă. Să lucrez în această instituție mă motivează să dau tot ce am mai bun pentru ca serviciile mele să aducă rezultate.

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

Pentru că CAPC coordonează și centralizează activitatea de cercetare și prevenire a criminalității, activitatea noastră presupune inițierea și derularea programelor de prevenire a criminalității, împreună cu celelalte structuri ale inspectoratului.

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi din alte compartimente?

Relația noastră presupune o cooperare permanentă pentru că în fond, cu toții formăm un întreg și acest lucru ne motivează să lucrăm împreună pentru a ne atinge scopul ca și instituție a statului.

Dar relația cu colegii din compartimentul din care faceți parte?

Colegii din compartiment sunt ca un fel de familie. Împărțim între noi anumite lucruri profesionale și suntem unii lângă ceilalți în orice situație, ne sprijinim și ne sfătuim.

Ce rol credeți că are CAPC în cadrul IPJ Brașov?

După cum spuneam, activitățile noastre presupun interacțiune cu cetățenii prin implementarea campaniilor de prevenire, ceea ce mă face să cred că noi, ca și structură a inspectoratului, avem un rol absolut necesar aici. Nu aș putea spune că suntem cei mai importanți din instituție, dar fiecare structură are rolul ei la fel de important ca și CAPC.

Cum vedeți comunicarea CAPC cu cetățenii?

Cetățenii reprezintă punctul nostru de interes. Campaniile de prevenire sunt demarate pentru siguranța lor. Aș putea spune că avem și o comunicare directă cu aceștia pentru că și noi ne implicăm în acțiuni pe care le prevăd campaniile, dar având în vedere că suntem puțini în acest compartiment, ne sprijinim pe ajutorul colegilor noștri. Încercăm să menținem o comunicare eficientă cu populația în orice situație.

Care este legătura dintre CAPC și Compartimentul de Comunicare Publică?

După cum am spus, cooperarea este foarte importantă în instituția noastră. Compartimentul de Comunicare Publică este foarte important pentru noi, deoarece prin intermediul acestuia și implicit al purtătorului de cuvânt, putem mediatiza campaniile pe care le desfășurăm. Depindem unii de alții, iar acest lucru ne face să fim uniți.

Cât de eficiente credeți că au fost campaniile de prevenire desfășurate în perioada 2008-2013?

Având în vedere că am avut un colectiv implicat și dornic de muncă, eu cred că fiecare campanie din acest interval, a avut partea ei de succes. Nu aș putea spune că au fost de o maximă eficiență pentru că știm că unul din cele mai grele lucruri este să lucrezi cu oamenii, dar aș putea spune că în urma acestora s-au văzut rezultate pozitive.

În urma evaluării fiecărei campanii, ce anume ați dori să fie diferit dacă le-ați demara din nou?

Probabil că sunt chestiuni pe care am dori să le facem în mod diferit, dar poate că resursele pe care le avem nu ne permit acest lucru. Însă, dacă am putea face ceva diferit, acest lucru ar fi să interacționăm mult mai mult cu cetățenii, poate să le facem mai multe demonstrații. Cu alte cuvinte, am mai lucra la tacticile prin care urmărim să implementăm strategiile noastre.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Eu cred că faptul că ne putem mobiliza chiar și în situații critice reprezintă un punct tare al activității noastre. Este foarte important să gândim întotdeauna la rece, mai ales atunci când ne gândim să implementăm programe de prevenire pentru situații dificile pe care le constatăm în urma analizelor elaborate.

Dar punctele slabe?

De multe ori, în timpul campaniilor de prevenire, nu reușim să acoperim fiecare segment de public vizat, din varii motive, iar acesta poate fi un punct slab pentru activitatea noastră. Desigur că urmărim să schimbăm această situație și lucrăm împreună la aceasta.

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

CAPC poate colabora cu factori guvernamentali și nonguvernamentali prin încheierea unor acorduri sau parteneriate. Aceasta mi se pare într-adevăr o oportunitate benefică atât pentru instituția noastră, cât și pentru organizațiile cu care colaborăm.

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Cred că un pericol pentru activitate este situația social-economică dificilă și creșterea nivelului de criminalitate. Noi încercăm să diminuăm creșterea criminalității și încercăm să instruim cetățenii în vederea prevenirii actelor antisociale, dar nu depinde doar de noi. Creșterea criminalității poate avea ca și cauze, de nenumărate ori, situația social- economică dificilă. Însă sperăm ca împreună cu cetățenii să putem schimba aceste lucruri care pun în pericol atât activitatea noastră, cât și siguranța lor ca membrii ai societății.

Ce s-a schimbat în urma campaniilor din perioada 2008-2013?

În primul rând, ne-am schimbat noi. Ne-am maturizat, am dobândit anumite cunoștințe pentru a deveni profesioniști și pentru a ne face munca într-un mod din ce în ce mai eficient. În al doilea rând, s-au observat schimbări și la nivelul comunității.

Aceștia au mai multă siguranță și aș putea spune mai multă încredere în instituția noastră, ceea ce a dus la diminuarea criminalității într-o oarecare măsură.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

BIBLIOGRAFIE

CABIN, Philipe, DORTIER, Jean-Francois, Comunicarea, Ed. Polirom, Iași, 2010

CHELCEA, Septimiu, Comunicarea nonverbală în spațiul public: Studii, cercetări, aplicații, Ed. Tritonic, București, 2004

CHELCEA, Septimiu, Psihosociologie: teorii, cercetări, aplicații, Editura Polirom, Iași, 2010

COMAN, Cristina, Relațiile publice și mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007

CUTLIP, S.M,CENTER, A.H.,BROOM, G.N., Effective Public Relations,Ediția a 8-a, Ed.Prentice Hall International, Upper Saddle River, New Jersey, 2000

DAGENAIS, Bernard, Profesia de relaționist, Ed. Polirom, Iași, 2002

DAGENAIS, Bernard , Campania de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2003

DINU, Mihai, Comunicarea, Ed. Algis, București, 2000

Dispoziția Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției Române nr. 28 din 15.06.2010, privind activitatea desfășurată de structurile de analiză și prevenire a criminalității

ENESCU, Gheorghe, ROMAN, Valeria, GHEORGHE, Ilie, Cooperarea și lucrul în echipă- note de curs, Ed. LVS Crepuscul, Ploiești, 2009

FEARN-BANKS, K., Crisis Communications: A Casebook Approach, Ed. Lawrence Erlbaum Associates, London, 2002

GHEORGHE, Florian, Prevenirea criminalității. Teorie și practică, Ed. Oscar Print, București, 2005

GREGORY, Anne, Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2009

GRUNIG, J.E. și HUNT, T., Managing Public Relations, Ed. Holt, Rinehart & Winston, New York, 1984

HABERMAS, Jürgen, Cunoaștere și comunicare, Ed. Politică, București, 1983

Le Petit Larousse, Paris, 1993

MARCONI, Joe, Ghid practic de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2007

MARIN, Vasile , Comunicare, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2005

MATEI, Lucica, Management public, Ed. Economică, București, 2001

MCQUAIL, Denis, Comunicarea, Ed. Institutul European, Iași, 1999

NEDELEA, Alexandru, Marketing în Administrația publică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006

NEWSOM, D.,TURK, J. VanSlyke, KRUCKEBERG, D., Totul despre relațiile publice, Ed.Polirom, Iași, 2003

NICOLAE, Tudorel, GHERGHIȚĂ, Ion, GHERGHIȚĂ, Diana, Comunicarea organizațională și managementul situațiilor de criză, Ed. Ministerului Administrației și Internelor, București, 2006

OLIVER, Sandra, Strategii de relații publice, Ed. Polirom, Iași, 2009

PĂUȘ, Viorica Aura, Comunicare și resurse umane, Ed. Polirom, Iași, 2006

PÂRNIȘOARĂ, Ion Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași, 2008

POPESCU, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, Ed. Tritonic, București, 2002

PRICOPIE, Remus, Relațiile publice: evoluție și perspective, Ed. Tritonic, București, 2005

WILCOX , Dennis, L. , CAMERON, Glen T.,AULT, Phillip H., trad. Ion Vaciu, Roxana Onea, Sanda Aronescu, Relații publice: strategii și tactici, Ed. Curtea Veche, București, 2005

ZAMFIR, C.,VLĂSCEANU, L., Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1993

WEBOGRAFIE

http://bv.politiaromana.ro/proximitate/prevenire.php, accesat în data de 23.04.2014;

http://dexonline.ro/definitie/conflict , accesat în data de 28.04.2014;

http://www.scribd.com/doc/166435643/Herjeu-Radu-Tehnici-de-Propaganda-Manipulare-Si-Pers-in-Tv, accesat în data de 25.05.2014.

ANEXE

Anexa 1 – Interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ Brașov

Anexa 2- Interviu cu un reprezentant al Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității

Anexa 1. Interviu cu purtătorul de cuvânt al IPJ Brașov

Nume: Liviu Naghi

Locul: IPJ Brașov

Data: 03.06.2014

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Să lucrezi în poliție… nu e ușor. Acest lucru presupune responsabilitate maximă, presupune răbdare și totodată seriozitate. În ceea ce mă privește, să lucrez aici este tot ceea ce am nevoie. Asta știu să fac și asta vreau să fac. Activitatea noastră se bazează pe servicii în interesul persoanei, al comunității și acest lucru, personal, mă motivează să-mi dau tot interesul pentru poziția pe care o ocup și să realizez cu profesionalism activitățile care îmi revin.

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

În calitate de purtător de cuvânt al instituției, am sarcina de a asigura prezentarea publică a informațiilor care se referă la cele mai importante activități din cadrul acesteia și totodată de a formula puncte de vedere și proiecte de răspuns cu privire la informații din spațiul public care ne vizează pe noi, ca instituție și personal al instituției. De asemenea, sunt responsabil de relația cu mass-media, de modul în care este prezentată activitatea instituției noastre de către mijloacele de comunicare în masă, urmând ca după toate acestea să evaluez stadiul îndeplinirii obiectivelor de comunicare.

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi?

Consider că relația cu colegii, în orice instituție te-ai afla, trebuie să fie una de colaborare permanentă. Alături de atribuțiile pe care le ai la locul de muncă, să socializezi cu colegii ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi. Socializarea este un mod de integrare in cultura organizațională a instituției și are o mare valoare în randamentul pe care angajații noștri îl dau la locul de muncă. Așa că eu aleg să socializez cu ceilalți colegi, pentru că în primul rând mă ajută pe mine și în al doilea rând este nevoie de acest lucru pentru bunul mers al activității instituției.

Care credeți că este rolul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității, în cadrul instituției?

CAPC are, din punctul meu de vedere, unul din cele mai importante roluri în această instituție, deoarece activitatea noastră presupune apărarea drepturilor și libertăților comunității, iar prin activitatea compartimentului putem lua măsurile necesare îndeplinirii obiectivului nostru principal.

Care credeți că este gradul de eficiență al activității CAPC?

Chiar dacă societatea în care trăim nu este perfectă, pentru că oameni care săvârșesc fapte antisociale sunt peste tot, CAPC dă tot ce-i mai bun pentru ca aceste lucruri să fie diminuate. Așa că succesul activității depinde nu doar de compartimentul de prevenire, ci și de comunitate, de măsura în care aceasta colaborează cu Poliția.

Vom face referire acum la campaniile de prevenire care au avut loc din anul 2008, până în 2013. Care dintre aceste campanii considerați că a avut cel mai mare succes?

Este ca și cum ne-am maturiza noi ca și oameni. Din ce trece timpul, din ce devenim mai maturi, mai puternici. Cred că am început bine, dar cred că ne-am îndreptat și ne îndreptăm spre mai bine. Cu siguranță am învățat câte ceva din campaniile care s-au desfășurat de-a lungul timpului și acest lucru ne-a făcut să devenim mai bine pregătiți din an în an. Aș putea spune care a fost cea mai reușită campanie, privind la rezultatele fiecăreia. Însă consider că fiecare campanie a avut rolul ei în combaterea criminalității. Pentru că fiecare campanie s-a axat pe un anumit ”segment” de criminalitate, aș putea spune, în urma rezultatelor, că au meritat toate resursele, deoarece acum știm că dacă oamenii care săvârșesc fapte antisociale continuă să facă asta, nu reușesc de fiecare dată pentru că avem o comunitate informată.

Cum credeți că a evoluat activitatea CAPC de-a lungul acestor ani?

Cred că în urma activității desfășurate, CAPC s-a dezvoltat ca și segment al instituției noastre, ceea ce mă face să cred că activitatea a evoluat de-a lungul acestor ani într-un mod promițător.

Uitându-ne peste obiectivele fiecărei campanii, care dintre acestea au fost cel mai corect elaborate?

Având în vedere că toate obiectivele s-au axat pe informarea populației în legătură cu prevenirea unor diferite forme ale criminalității și implicit pe modalități prin care oamenii se pot proteja, consider că fiecare campanie a avut obiective elaborate corect.

Cum credeți că au fost mesajele transmise prin intermediul campaniilor?

Mesajele de prevenire ar trebui să stârnească interes, mai ales că în cazurile pe care le-au vizat campaniile noastre era vorba de siguranța cetățenilor. Cred că mesajele au fost corect elaborate și gândite. Acestea au fost menite să îi convingă pe oameni să fie mai responsabili și mai grijulii față de ei înșiși.

Cum credeți că au fost percepute mesajele de către cetățeni?

În majoritatea cazurilor mesajele au avut impact asupra cetățenilor. Poate i-au pus pe gânduri, poate i-au îndemnat să ia măsurile necesare pentru siguranța lor.

Credeți că publicurile țintă au fost alese în mod corect?

Având în vedere tipurile diferite de criminalitate pe care le-am urmărit în campanii, segmentele de public au fost alese în funcție de acestea și în funcție de zonele cu risc ridicat de criminalitate. Mesajele noastre au ajuns la cine trebuia să le audă.

Dacă ar fi să folosiți alte strategii pentru campaniile implementate, care ar fi acestea?

Strategiile într-o campanie trebuie să fie bine gândite, trebuie să se plieze scopului urmărit, trebuie să se încadreze în resursele pe care le avem la dispoziție și trebuie să fie cât se poate de realizabile. În ceea ce privește instituția noastră, strategiile pe care le folosim sunt cele mai potrivite.

Cum credeți că au ajutat tacticile utilizate, la implementarea strategiilor?

Tacticile sunt făcute ca să se ajungă prin ele la implementarea strategiilor. Desigur că tacticile pe care le-am utilizat in campaniile desfășurate din 2008 până în 2013 au fost potrivite pentru a ajunge la implementarea corectă a strategiilor elaborate.

Considerați că perioada de timp în care s-a desfășurat fiecare campanie a fost destul de potrivită pentru atingerea obiectivelor?

O campanie durează de obicei între o lună și trei luni. Este posibil ca unele campanii să necesite mai mult timp pentru ca mesajul să poată fi transmis către cetățeni. Dar considerăm că mass-media a avut un rol important în campaniile noastre, astfel încât am putut să atingem obiectivele în timp util.

Cum a evoluat relația cu mass-media din 2008 până în 2013?

Întotdeauna am încercat să avem o relație bună cu mass-media, o relație din care ambele părți să aibă de câștigat. Ca și purtător de cuvânt al instituției, cred că este important și chiar vital să putem menține o relație de colaborare cu mass-media. De-a lungul timpului am reușit să ne cunoaștem cât mai bine și astfel relația a evoluat în bine.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Consider că unul din cele mai importante lucruri, care poate fi considerat un punct tare al activității CAPC este ușurința cu care compartimentul se deschide către mass-media atunci când comunică mesajele pentru prevenire. De asemenea, deschiderea către societatea civilă poate reprezenta un atu al CAPC.

Dar punctele slabe?

Aș putea spune că unul din punctele slabe este reprezentat de evaluarea ineficientă a activității. Există anumite metode destul de deficitare prin care CAPC evaluează programele și, foarte rar, se întâmplă ca acestea să nu fie făcute.

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

Având în vedere că CAPC a colaborat cu diferite instituții în campaniile realizate, oportunitatea pe care o văd este creșterea numărului de parteneri eventuali în cadrul societății civile și a organismelor internaționale.

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Încrederea scăzută a cetățenilor în instituțiile statului, printre care se numără și Poliția. Acesta este un lucru care poate pune în pericol activitatea CAPC și activitatea întregii instituții.

Care sunt calitățile colegilor dumneavoastră de la CAPC?

Ca să îți desfășori activitatea la CAPC este important să nu-ți lipsească anumite calități printre care se află și creativitatea. Cred că toți colegii mei posedă această competență și în plus, aceasta vine la pachet cu aptitudini de comunicare, dar și consecvență. Acestea sunt, din punctul meu de vedere, cele mai importante calități ale colegilor de la CAPC.

Care credeți că este gradul de implicare al fiecărui funcționar din cadrul CAPC?

Fiecare funcționar din Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității are un rol bine definit în cadrul acestuia. Astfel, toți își duc sarcinile la îndeplinire și se implică suficient pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

Anexa 2. Interviu cu un reprezentant al CAPC

Nume: Ruxandra Stanciu

Locul: IPJ Brașov

Data: 04.06.2014

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să lucrați într-o instituție ca Poliția?

Pentru mine Poliția înseamnă respect, răspundere și interacțiune cu societatea civilă. Să lucrez în această instituție mă motivează să dau tot ce am mai bun pentru ca serviciile mele să aducă rezultate.

Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul instituției?

Pentru că CAPC coordonează și centralizează activitatea de cercetare și prevenire a criminalității, activitatea noastră presupune inițierea și derularea programelor de prevenire a criminalității, împreună cu celelalte structuri ale inspectoratului.

Care este relația dumneavoastră cu ceilalți colegi din alte compartimente?

Relația noastră presupune o cooperare permanentă pentru că în fond, cu toții formăm un întreg și acest lucru ne motivează să lucrăm împreună pentru a ne atinge scopul ca și instituție a statului.

Dar relația cu colegii din compartimentul din care faceți parte?

Colegii din compartiment sunt ca un fel de familie. Împărțim între noi anumite lucruri profesionale și suntem unii lângă ceilalți în orice situație, ne sprijinim și ne sfătuim.

Ce rol credeți că are CAPC în cadrul IPJ Brașov?

După cum spuneam, activitățile noastre presupun interacțiune cu cetățenii prin implementarea campaniilor de prevenire, ceea ce mă face să cred că noi, ca și structură a inspectoratului, avem un rol absolut necesar aici. Nu aș putea spune că suntem cei mai importanți din instituție, dar fiecare structură are rolul ei la fel de important ca și CAPC.

Cum vedeți comunicarea CAPC cu cetățenii?

Cetățenii reprezintă punctul nostru de interes. Campaniile de prevenire sunt demarate pentru siguranța lor. Aș putea spune că avem și o comunicare directă cu aceștia pentru că și noi ne implicăm în acțiuni pe care le prevăd campaniile, dar având în vedere că suntem puțini în acest compartiment, ne sprijinim pe ajutorul colegilor noștri. Încercăm să menținem o comunicare eficientă cu populația în orice situație.

Care este legătura dintre CAPC și Compartimentul de Comunicare Publică?

După cum am spus, cooperarea este foarte importantă în instituția noastră. Compartimentul de Comunicare Publică este foarte important pentru noi, deoarece prin intermediul acestuia și implicit al purtătorului de cuvânt, putem mediatiza campaniile pe care le desfășurăm. Depindem unii de alții, iar acest lucru ne face să fim uniți.

Cât de eficiente credeți că au fost campaniile de prevenire desfășurate în perioada 2008-2013?

Având în vedere că am avut un colectiv implicat și dornic de muncă, eu cred că fiecare campanie din acest interval, a avut partea ei de succes. Nu aș putea spune că au fost de o maximă eficiență pentru că știm că unul din cele mai grele lucruri este să lucrezi cu oamenii, dar aș putea spune că în urma acestora s-au văzut rezultate pozitive.

În urma evaluării fiecărei campanii, ce anume ați dori să fie diferit dacă le-ați demara din nou?

Probabil că sunt chestiuni pe care am dori să le facem în mod diferit, dar poate că resursele pe care le avem nu ne permit acest lucru. Însă, dacă am putea face ceva diferit, acest lucru ar fi să interacționăm mult mai mult cu cetățenii, poate să le facem mai multe demonstrații. Cu alte cuvinte, am mai lucra la tacticile prin care urmărim să implementăm strategiile noastre.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele tari ale activității CAPC?

Eu cred că faptul că ne putem mobiliza chiar și în situații critice reprezintă un punct tare al activității noastre. Este foarte important să gândim întotdeauna la rece, mai ales atunci când ne gândim să implementăm programe de prevenire pentru situații dificile pe care le constatăm în urma analizelor elaborate.

Dar punctele slabe?

De multe ori, în timpul campaniilor de prevenire, nu reușim să acoperim fiecare segment de public vizat, din varii motive, iar acesta poate fi un punct slab pentru activitatea noastră. Desigur că urmărim să schimbăm această situație și lucrăm împreună la aceasta.

Ce oportunități credeți ca are CAPC?

CAPC poate colabora cu factori guvernamentali și nonguvernamentali prin încheierea unor acorduri sau parteneriate. Aceasta mi se pare într-adevăr o oportunitate benefică atât pentru instituția noastră, cât și pentru organizațiile cu care colaborăm.

Care sunt lucrurile care pun în pericol activitatea CAPC?

Cred că un pericol pentru activitate este situația social-economică dificilă și creșterea nivelului de criminalitate. Noi încercăm să diminuăm creșterea criminalității și încercăm să instruim cetățenii în vederea prevenirii actelor antisociale, dar nu depinde doar de noi. Creșterea criminalității poate avea ca și cauze, de nenumărate ori, situația social- economică dificilă. Însă sperăm ca împreună cu cetățenii să putem schimba aceste lucruri care pun în pericol atât activitatea noastră, cât și siguranța lor ca membrii ai societății.

Ce s-a schimbat în urma campaniilor din perioada 2008-2013?

În primul rând, ne-am schimbat noi. Ne-am maturizat, am dobândit anumite cunoștințe pentru a deveni profesioniști și pentru a ne face munca într-un mod din ce în ce mai eficient. În al doilea rând, s-au observat schimbări și la nivelul comunității.

Aceștia au mai multă siguranță și aș putea spune mai multă încredere în instituția noastră, ceea ce a dus la diminuarea criminalității într-o oarecare măsură.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!