Comunicarea Publică pe Timpul Acțiunilor Contrateroriste

Comunicarea publică pe timpul acțiunilor contrateroriste

CAP. 1 TERORISMUL – AMENINȚAREA GLOBALĂ

Terorismul se află în topul listei amenințărilor grave cu care se confruntă societatea actuală, acesta devenind în ultimii ani un fenomen transnațional. Atacurile teroriste ce au avut loc în data de 11 septembrie 2001 în SUA, au generat redefinirea conceptului de terorism.

Terorismul este considerat de specialiști ca fiind cea mai clandestină formă a unui război, el fiind încadrat în categoria generației a patra de conflicte, în care se încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia.

Principala amenințare la adresa societății actuale, dar și asupra stării de siguranță națională a țărilor lumii o constituie terorismul internațional, acesta putând avea efecte devastatoare atât asupra securității statelor, cât și asupra cetățenilor acestora.

Pe plan global, în ultimii ani organizațiile teroriste s-au asociat cu cele ale crimei organizate, forța și puterea acestora crescând considerabil. Multe dintre atacurile acestora implică armele nucleare și biologice, explozibilii de ultimă generație cu putere inimaginabilă de distrugere, dar și virușii dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea rapidă a panicii si terorii.

Terorismul a devenit din păcate un cuvânt cunoscut în lumea întreagă, el generând permanent un sentiment de instabilitate, panică și groază. Terorismul este aproape întotdeauna asociat cu lumea islamică, flagelul acestuia afectând tot mai multe state ale lumii, în ciuda eforturilor internaționale depuse.

Războiul împotriva terorismului (sau cel de-al patrulea război mondial – cum este denumit de către unii specialiști) va fi cu siguranță cel mai greu de câștigat.

Subcapitolul 1.1 11 septembrie 2001 – Terorismul dă lovitura de grație celui mai puternic stat al lumii

11 septembrie 2001 a rămas în istoria recentă a lumii ca fiind ziua în care cel mai puternic stat al lumii s-a cutremurat, atacurile teroriste comise de 19 membri ai cunoscutei grupări teroriste Al-Qaeda, provocând moartea a aproape 3.000 de persoane.

Coșmarul americanilor a început la ora 08:45, când un avion deturnat de teroriști a izbit în plin Turnul de Nord al complexului de clădiri World Trade Center (WTC). La doar câteva minute distanță, un alt aparat de zbor deturnat de membrii aceleiași grupări a lovit și Turnul de Sud, șocul fiind resimțit de toți cei 50.000 de oameni aflați în acel moment la serviciu in WTC. Marile agenții de știri din întreaga lume au început să transmită îmagini cutremurătoare de la fața locului, milioane de telespectatori din întrega lume urmărind consternați imaginile șocante.

După doar o oră de la atac, Turnul de Sud al WTC s-a prabușit, o jumătate de oră mai târziu căzând și Turnul de Nord, ce fusese lovit primul. Ambele clădiri au căzut în mai puțin de 10 secunde, bucăți imense din acestea fiind aruncate și la distanțe de câteva sute de metri. În urma impunatoarelor Turnuri Gemene a rămas doar o imensă grămadă de moloz. Iar după opt ore de la atacul terorist s-a prăbușit și clădirea cu nr. 7 din cadrul complexului World Trade Center, ce era închiriată și asigurată pentru suma de 7 miliarde de dolari, imobilul având 47 de etaje și fiind situat la 100 de metri distanță față de Turnul Nordic.

În aceeași zi teroriștii coodonați de Osama Bin Laden au mai deturnat încă două avioane, unul dintre acestea căzând asupra clădirii Pentagonului, iar celălalt prăbușindu-se pe un câmp din sudul statului Pennsylvania.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au bulversat tot mapamondul, tot traficul internațional civil fiind blocat timp de trei zile.

Subcapitolul 1.2 Istoria terorismului

Cuvântul terorism își are originea în limba latină, terror/terroris, acesta având conotație militară (în traducere – îngrozitor, înspăimântator). Terorismul nu este un fenomen nou, primele semne ale manifestării acestuia fiind întâlnite încă din perioada Imperiului Roman, când legiunile romane comiteau diverse violențe și țineau sub teroare populația din teritoriile ocupate. Primul text în care se face referire la terorism este tot latin, terorismul fiind descris drept “terror cimbricus”.

În timpul Revoluției Franceze se face vorbire despre “la terreur” – regimul de teroare pe care îl instauraseră Iacobinii.

Iar primul terorist din istorie, care a condus și o organizație militară, a fost rusul Serghei Neceaiec, comandant al grupării radicale nihiliste “Pedeapsa poporului”, ce a activat în perioada 1869-1873.

Noțiunea de terorism a fost definită juridic încă din anul 1925, Quintiliano Salandana introducând conceptul de crimă internațională (ce includea crimele comise împotriva șefilor de state, a diplomaților acestora ori a drepturilor omului) pe perioada desfășurării, la Academia Haga, a conferințelor dedicate legilor penale.

Terorismul capată conotație juridică în anul 1935, la Copenhaga, când este definit ca fiind actul voluntar “comis împotriva vieții, integrității fizice, sănătății sau libertății oficialităților, orice act care primejduiește o comunitate, crează o stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea acțiunilor acesteia sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale”.

Iar primele măsuri pentru pedepsirea și prevenirea teroriștilor au fost elaborate în cadrul Conferinței Ligii națiunilor (1935-1936), tot atunci fiind definit și concepul actelor teroriste ca fiind “actele criminale îndreptate împotriva unui stat, gandite astfel încât să creeze teroare în mințile persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a opiniei publice”.

În timp, terorismul s-a manifestat diferit, atât ca mijloace folosite pentru instaurarea fricii și a terorii, cât și ca principale ținte vizate. Cunoscutul Adolf Hitler era adeptul terorii, dictatorul susținând în „Mein Kampf” că teroarea și forța sunt mijloace sigure de obține un avantaj în fața unei națiuni.

După cel de-a doilea război mondial organizațiile teroriste au început să se dezvolte și perfecționeze, marea majoritate a acestora fiind de stânga, susținute financiar și folosite în interese proprii de statele comuniste. La polul opus s-a aflat gruparea teroristă de dreapta OAS – Organisation de l’armée secrète.

În anul 1972, la propunerea administrației americane, ce viza legiferarea unei convenții pentru prevenirea și pedepsirea actelor de terorism internațional, Organizația Națiunilor Unite a înființat primul comitet pentru terorism, în 1985 fiind adoptată prima rezoluție de condamnare a unor acțiuni teroriste.

În timp, terorismul a început să se extindă în toate colțurile lumii, o influență deosebită în acest sens având-o organizațiile radicale de stânga, care au reușit să coalizeze și să creeze relații de strânsă dependență între diferite grupări teroriste ce acțiunau independent, în regiuni bine delimitate. Actele teroriste constau de regulă în luări de ostatici, în distrugerea unor obiective civile sau militare, în răpiri și deturnări de pe urma cărora deseori se obțineau sume importanțe pentru finanțare.

Subcapitolul 1.3 Atacurile teroriste și implicațiile acestora

11 septembrie 2001 a constituit momentul de cotitură în percepția mondială asupra terorismului. Terorismul este acum considerat ca fiind o noua formă de „război neconvențional și asimetric”, acțiunile teroriste fiind catalogate drept „acte de război”.

Astfel, dacă înainte de atacurile asupra teritoriului american terorismul reprezenta doar un conflict armat care ar fi putut duce la un potențial război, după 11.09.2001 fenomenul terorist a devenit „o nouă formă de război”, ce are capacitatea să genereze probleme cu consecințe deosebit de grave, similare cu cele ale unui război clasic.

Urmare a atentatelor teroriste din 2001, SUA se află într-un permanent război cu terorismul global, principali inamici fiind considerați cei vinovați de violențe premeditate, motivate politic sau religios și răsfrânte asupra persoanelor nevinovate. Lupta demarată împotriva terorismului global se poartă pe mai multe fronturi împotriva unor inamici nevăzuți, extrem de bine pregătiți și mereu neprevăzuți.

Starea geopolitică, dar și cea geostrategică au cunoscut transformări radicale după 2001, acestea având consecințe majore asupra stării de securitate a tuturor statelor lumii, dar și asupra modului și capacității in care acestea reușesc să-și protejeze și promoveze interesele naționale.

În plus, accentuarea decalajelor economice, dar și a celor tehnologice, ca și procesele de globalizare ce au dus la complexitatea mediilor de securitate, generează permanent noi amenințări si riscuri.

La nivel mondial, securitatea este destul de fragilă, diversele acțiuni teroriste ce au loc sporadic influențând negativ relațiile dintre state, dar și stabilitatea la nivel mondial. Statele Unite ale Americii au încheiat mai multe parteneriate cu Rusia, menținându-și influența crescută cu precadere în țările balcanice, printre care se află și Romania.

După atentatele din 11 septembrie 2001 echilibrul geopolitic a fost serios zdruncinat, mai ales din cauza numeroaselor organizații si societăți civile ce ignoră atât relațiile dintre state cât și regulile elementare de diplomație.

SUA continuă să fie permanent în alertă din cauza organizațiilor teroriste ce amenință teritoriul și poporul american, iar cea de-a doua mare putere, Rusia, are încă mari batăi de cap cu organizațiile teroriste din Cecenia sau alte formațiuni extremiste. Nici Uniunea Europeană nu stă mai bine la capitolul siguranță, pericolul venind din partea sutelor de mii de cetățeni de origine islamică ce se află pe teritoriul acesteia.

Mulți sunt specialiștii care susțin ca ordinea geopolitică instaurată după sfarșitul Războiului Rece a fost destabilizată cu precădere de eșecul intervențiilor trupelor americane în Irak sau Afganistan. Principala amenințare vine însă din partea unor așa ziși “actori” politici fără țară, ce și-au propus să intervină semnificativ în existența unor state, civilizații și culturi ce nu corespund ideilor preconcepute radicale.

Urmările tragediei ce a lovit America au numeroase și au avut implicații multiple, de la măsurile sporite de securitate până la modificări majore în practica și teoria relațiilor internaționale.

Grav afectate de atacurile teroriste ale cunoscutei grupări Al Queda, Statele Unite ale Americii au declanșat războiul contra Afganistanului, țară considerată ca fiind una ce agreea terorismul islamic, în special datorită faptului că liderul grupării teroriste Al –Qaeda, Osama Bin Laden se adăpostea aici.

Șocate și luate prin surprindere de atacurile ce au surprins pe picior greșit SUA, multe țări s-au grăbit să-și consolideze legislația antiteroristă, în vreme ce bursele de acțiuni din America au anunțat pierderi uriașe, cu precădere in domeniul asigurărilor și în industria transporturilor aeriene. Pierderi uriașe s-au înregistrat și în economia districtului Manhattan, grav afectat de distrugerea sutelor de spații de birouri, ce valorau miliarde de dolari.

Iar autoritățile americane s-au grăbit să-și reconsidere relațiile internaționale, introducând o serie de concepte ce au stârnit numeroase reacții pro și contra de-a lungul timpului:

Războiul contra terorismului – The War on Terror

Războiul preventiv – Preemptive War

Axa răului – Iran, Irak și Coreea de Nord

Invocând existența armelor de distrugere în masă, SUA a luat decizia să-i atace preventiv pe irakieni, extinzând zona de conflict în Irak (acțiune care în anul 2003 a dus la înlăturarea

regimului dictatorial al lui Saddam Hussein).

Intervenția americanilor în Irak a generat probleme grave de comunicare și diplomație cu principalii aliați, Germania și Franta.

În tot acest timp opinia publică internațională a fost ținută în tensiune de gruparea teroristă Al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, care a comis noi atentate teroriste la Bali, Madrid, dar și în capitala Marii Britanii, Londra.

Urmare a atentstria transporturilor aeriene. Pierderi uriașe s-au înregistrat și în economia districtului Manhattan, grav afectat de distrugerea sutelor de spații de birouri, ce valorau miliarde de dolari.

Iar autoritățile americane s-au grăbit să-și reconsidere relațiile internaționale, introducând o serie de concepte ce au stârnit numeroase reacții pro și contra de-a lungul timpului:

Războiul contra terorismului – The War on Terror

Războiul preventiv – Preemptive War

Axa răului – Iran, Irak și Coreea de Nord

Invocând existența armelor de distrugere în masă, SUA a luat decizia să-i atace preventiv pe irakieni, extinzând zona de conflict în Irak (acțiune care în anul 2003 a dus la înlăturarea

regimului dictatorial al lui Saddam Hussein).

Intervenția americanilor în Irak a generat probleme grave de comunicare și diplomație cu principalii aliați, Germania și Franta.

În tot acest timp opinia publică internațională a fost ținută în tensiune de gruparea teroristă Al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, care a comis noi atentate teroriste la Bali, Madrid, dar și în capitala Marii Britanii, Londra.

Urmare a atentatelor teroriste, congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat și prima lege antiteorism, USA PATRIOT, care a stârnit reacții adverse legate de modul în care sunt respectate drepturile omului ori limitarea acestora.

Legea USA PATRIOT – Uniting and Strengthening America by Providing Appropiate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism – le conferă autorităților americane dreptul de a se focaliza pe organizațiile considerate proscrise, întărind în același timp și puterea legislativă. Legea conține prevederi stricte privind tratarea și detenția specială a străinilor, considerați suspecți in activitați de gen terorist. Prin adoptarea acestei legi, Departamentul de Justiție al SUA a pus pe primul loc protejarea cetățenilor americani de eventualele planuri ale teoriștilor, pe teritoriul american.

Înainte de adoptarea acestei legi, forțele de ordine puteau supraveghea și investiga diferite persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni obișnuite doar cu permisiunea instanțelor. USA PATRIOT le permite oamenilor legii să conducă investigațiile fără ca teroriștii să își dea seama ca sunt supravegheați, agenții federali având posibilitatea de a solicita instanțelor mandate, în virtutea cărora pot obține accesul la înregistrări financiare în cazurile de terorism ce implică securitatea națională.

PATRIOT ACT facilitează și schimbul de informații și colaborarea între diversele agenții guvernamentale, actualizând în același timp, permanent, legea cu noile amenințari și tehnologii.

În lege sunt prevăzute și pedepse grave pentru cei care comit acte de terorism, fiind interzisă cu desăvârșire și adăpostirea cu bună știință a persoanelor care au comis sau intenționează să comită activitați teroriste precum bombardarea proprietăților aparținând guvernului american, distrugeri de avioane, folosirea armelor chimice, biologice sau nucleare, ca și a armelor de distrugere în masă.

În vreme ce organizațiile pentru apărarea drepturilor civililor au criticat USA PATRIOT, susținând că aceasta le permite anchetatorilor să invadeze viața intimă a persoanelor, administrația prezidențială a invocat evenimentele din 11 septembrie pentru interceptarea liberă, fără mandat, a comunicațiilor audio și prin e-mail între SUA și restul lumii.

În acest timp țări ca Franța, Germania, Canada, Rusia, India, China sau Indonezia au început să-și ia și ele măsuri împotriva terorismului, una dintre acestea fiind înghețarea conturilor bancare ale persoanelor și organizațiilor suspectate a avea legături cu rețeaua teroristă Al-Qaeda.

Subcapitolul 1.4 Terorismul contemporan

Terorismul contemporan se dovedește a fi mult mai prezent în țările dezvoltate, unde accesul la arme sofisticate, de ultimă generație, este destul de facil. În ultimii ani țări puternic dezvoltate precum Germania, Franța, Spania ori Italia s-au transformat în adevarate “raiuri” ale teroriștilor, comparativ cu state din Orientul Mijlociu ori America Latină.

Terorismul modern este considerat un război de lungă durată, purtat prin orice mijloace (convenționale și/sau atipice), care este mediatizat selectiv în funcție de interesele grupărilor teroriste, ce dispun de informații diverse, având ținte strategice și nerespectând nici un fel de regulă.

Terorismul contemporan se manifestă pe verticală, complexul de informații, tehnologii și operațiuni fiind asimetrice. Extrapolând, societatea actuală este amenințată de super-terorism, acțiunile îndreptate împotriva populației fiind realizate de multe ori prin folosirea armelor de distrugere în masă.

Se poate spune că terorismul s-a transformat într-o armă strategică, terorismul chimic, terorismul biologc ori terorismul nuclear fiind cele mai mari amenințări actuale la adresa omenirii.

Printre cauzele care au dus la amplificarea fenomenului terorist se numără:

Conflictele sociale dintre diferitele state ale lumii, generate de situații interne diverse, precum rasism, extremism, religie, xenofobie, naționalism, politică, economie

Accentuarea, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, a așa-numitului terorism de stat, respectiv de finanțările primite de diverse grupuri și organizații din partea persoanelor interesate ori chiar a unor servicii secrete

Creșterea accentuată a violențelor și intensificarea fenomenului crimei organizate

Dezintegrarea unor forțe armate provenite din state foste socialiste

Conflicte militare și politice din diverse țări și zone de pe mapamond, generate de interese diferite, la baza cărora stau lupta pentru putere și interesele financiare

Creșterea gradului de sărăcie a populației, slăbirea accentuată a economiilor unor state, scăderea nivelului de trai, inflația, șomajul

Expansiunea accentuată a fundamentalismului islamic

Luptele interne pentru înlăturarea unor reginuri politice

Lipsa de organizare în interiorul instituțiilor ce au atribuții în identificarea și combaterea acțiunilor teroriste

Comunicarea modernă între diferite organizații și grupuri teroriste și criminale, cu convingeri și ideologii diferite

Din păcate violența și amploarea actelor teroriste pe plan mondial a crescut foarte mult în ultimii ani, securitatea națională a numeroase state democratice fiind serios afectată.

Printre atentatele sângeroase, care s-au soldat cu sute de mii de victime și dispăruți, efectele acestora fiind pe termen lung catastrofale, putem enumera:

Violențele din Kosovo, Pakistan, Algeria, India, Sri Lanka, etc

Atacurile asupra diferitelor ambasade ale statelor puternice

Exploziile din Irlanda de Nord, Israel, Africa de Sud

Atacurile din 11 septembrie 2001 (New York și Washington)

Atentatele cu bombe în state din fosta URSS (cel mai sângeros fiind comis în martie 2010 în Moscova)

Atentatele de la Madrid (martie 2004) și Londra (iulie 2005)

Teroriștii moderni vor, prin acțiunile lor, să demonstreze lumii întregi că pot constitui o amenințare permanentă și demnă de luat în seamă la adresa oricărui stat, indiferent de mărimea acestuia, de forța economică și militară de care dispune. Un exemplu semnificativ în acest sens îl reprezintă organizația teroristă Al-Qaeda.

Despre implicarea organizației teroriste Al-Qaeda în atacurile de la 11 septembrie 2001 s-a vorbit pentru prima oară chiar la câteva ore de la comiterea acestora.

În fața ruinelor Pentagonului, clădire afectată serios de atacul terorist, fostul comandant suprem al NATO, Wesley Clark a susținut că singura organizație capabilă de organizarea și finanțarea unei operațiuni de o asemenea amploare este Al-Qaeda, condusă de Osama Bin Laden.

Organizația Al-Qaeda a apărut in anul 1979, imediat după invadarea Afganistanului de către URSS. Nu la mult timp de la invazie, Osama Bin Laden ajunge si el în Afganistan unde primește sprijin din partea guvernului american, organizându-i pe mujahedinii arabi și inființând organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică.

Când sovieticii s-au retras din Afganistan în anul 1989, MAK se transformă într-o „forță de reacție rapidă”, un fel de jihad indreptat împotriva guvernelor din întreaga lumea musulmană. Osama Bin Laden se radicalizează sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, în anul 1996 el cerându-le public soldaților americani să părăsească teritoriul Arabiei Saudite.

Doi ani mai târziu, liderul de temut al teroriștilor își exprimă dezacordul față de politica externă a Statelor Unite față de Israel, criticând și prezența prelungită a trupelor americane în Arabia Saudită, după încheierea Războiului din Golf.

Instigarea la violență împotriva armatei americane și a cetățenilor SUA s-a făcut întotdeauna prin folosirea textelor islamice, Bin Laden lăudându-se mereu că organizația sa este activă în 15 țari, printre care Marea Britanie și Rusia.

Osama Bin Laden s-a născut în Arabia Saudită, în anul 1957, fiind al șaptesprezecelea copil al unei familii yemenite. Tatăl său era un prosper om de afaceri în domeniul construcțiilor civile, el aflându-se în anturajul familiei regale saudite.

Bin Laden s-a specializat în acțiuni teroriste la începutul anilor 1990, când a început să lanseze numeroase atacuri la adresa intereselor americane din diferite regiuni de pe glob. Plasat de FBI în topul listei celor mai cautați zece oameni de pe planetă, Osama Bin Laden a fost omul pe capul căruia s-a pus un preț de 25 de milioane de dolari.

Deși inițial a negat implicarea în atentatele de la 11 septembrie 2001, liderul Al-Qaeda a recunoscut ulterior rolul major pe care l-a avut în atacurile teroriste.

Subcapitolul 1.5 Nepregăți pentru terorism?

Atentatele din 2001 au demonstrat că în ciuda tuturor măsurilor și dotărilor marilor state ale lumii, nu suntem pregătiți să facem față terorismului modern, considerat inamicul public invizibil nr. 1.

Cu șapte ani înaintea atacurilor comise asupra Statelor Unite ale Americii, 41 de experți din toate structurile de informații și contrainformații ale statelor aliate au dat publicității un studiu privind previziunile terorismului modern, printre concluziile acestuia regăsindu-se și avertizarea conform căruia neo-terorismul se transformă permanent într-un razboi atipic și asimetric, ceea ce impune noi mentalități și abordări, dar și strategii globale și multinaționale.

Mai mult, raportul comisiei de anchetă privind 11 septembrie 2001 a făcut vorbire despre semnalele numeroase neglijate de autoritățile americane privind o posibilă intensificare a amenințărilor teroriste la adresa teritoriului SUA.

Evenimentele ce au șocat o lume nu ar fi trebuit să ia prin surprindere autoritățile, cu atât mai mult cu cât au existat numeroasele indicii cu privire la posibile atacuri teroriste de amploare la adresa SUA:

Complexul de clădiri World Trade Center mai fusese ținta teroriștilor și în ziua de 26 februarie a anului 1993, când teroristul Ramzi Yousef a organizat un atentat cu o mașină-capcană, în urma căruia șase oameni au murit și peste 1.000 au fost răniți. Explozia a fost foarte puternică, ea zguduind șase etaje ale Turnurilor Gemene, în care se aflau în acel moment peste 55.000 de americani.

Un an mai târziu, în ziua de 13 noiembrie 1995, o mașină capcană explodează în fața unei clădiri a Gărzii Naționale din Riyad (Arabia Saudită), unde își desfășurau activitatea câțiva consilieri militari americani. Cinci soldați ai armatei SUA și doi indieni au murit, peste 60 de persoane fiind rănite.

Tot în Arabia Saudită, în ziua de 25 iunie 1996, la intrarea în baza americană Khobar din imediata apropiere a orașului Dharan a explodat un camion încărcat cu două tone de combustibil. Bilanțul atacului: 19 cetățeni americani mor, alți 386 fiind grav răniți.

Doi ani mai târziu, aceeași grupare teroristă Al-Qaeda organizează la data de 7 august două atentate simultane, vizând ambasadele SUA din Tanzania și Kenya (în localitățile Nairobi și Dar es-Salaam). Două mașini capcană au explodat, 224 de persoane fiind ucise și alte 5.000 rănite.

În luna octombrie a anului 2000 Al-Qaeda comite un nou atentat asupra distrugătorului american USS Cole în localitatea Aden din Yemen. 17 pușcași marini americani au murit, pagubele materiale produse fiind și ele insemnate.

În ciuda tuturor acestor incidente teroriste ce i-au vizat pe americani, autoritățile au fost luate prin surprindere în septembrie 2001, efectele atacurilor comise asupra Statelor Unite ale Americii fiind devastatoare.

Neglijența și/sau ignoranța autorităților SUA au dus la moartea a 2.993 de persoane, alte câteva zeci fiind date dispărute. Cu excepția celor 55 de militari care și-au pierdut viața la Pentagon, toate victimele au fost din rândul civililor. În timpul operațiunilor de salvare 341 de pompieri și doi paramedici și-au pierdut viața, Poliția New York City înregistrând și ea 23 de decese.

Autoritățile americane au suferit un imens deficit de imagine, experți din întreaga lume criticând lipsa de anticipare și acțiune a acestora. Evenimentul a fost considerat extrem de traumatic de către specialiști, atacurile generând confuzie și panică în întreaga Americă.

Iar studiile efectuate dupa comiterea tragicului eveniment au reliefat faptul că teroriștii nu respectăm tipare, spre deosebire de autorități, care preferă să urmeze tipare, chiar și în fața evidenței.

Riscul unui atac terorist fără precedent, ce ar fi putut provoca pagube materiale imense, o panică uriașă și foarte multe victime a fost luat în discuție cu multă vreme înainte de producerea atentatelor de la 11 septembrie 2001. Specialistul în relații internaționale, istoricul Walter Laqueur a publicat în anul 1996, în cunoscuta revistă Foreign Affairs, un material denumit “Terorismul postmodern”, în care analiza pe larg riscurile producerii actelor teroriste, după sfârșitul Războiului Rece.

În același articol autorul a schițat și portretul teroristului viitorului, terorist aflat la un pas de a fi înfrânt. Laqueur susținea că în aceste situații, nu este exclus ca acesta să acționeze sub imboldul fricii și al furiei, punând în practică scenarii demne de apocalipsă și distrugând tot ce îi va sta în cale.

Specialistul atragea atunci atenția asupra faptului că din 100 de tentative teroriste de o violență extremă, 99 ar putea eșua, dar singurul atentat reușit ar putea schimba fața lumii. Previziune ce s-a îndeplinit, cinci ani mai târziu, când atacurile teroriste fără precedent ce au lovit America au schimbat istoria.

Istoricul Walter Laqueur preciza, în cadrul aceluiași material, că metoda de deturnare a avioanelor nu le mai este utilă teroriștilor, și asta deoarece aparatele de zbor nu puteau sta în aer tot timpul.

Din păcate membrii grupării Al-Qaeda nu au acționat conform tiparelor specialistului, atacurile acestora din dimineața zilei de 11 septembrie 2001 schimbând radical o lume și având consecințe nebănuite asupra SUA, dar și a tuturor relațiilor internaționale.

Subcapitolul 1.6 Serviciile secrete, surprinse de teroriști

Înaintea atacurilor de la 11 septembrie 2001 serviciile de informații CIA și FBI erau recunoscute pe plan mondial ca fiind cele mai competente și cu posibilitatea de a interveni rapid, în orice situație. Din păcate, modul în care acestea s-au implicat atât în timpul evenimentelor, cât și după acestea au modificat radical percepția despre ele, concluzia generală fiind că nici FBI și nici CIA nu au putut asigura securitatea propriilor cetățeni, dar nici să intuiască amenințările internaționale.

În concepția multor analiști, atacurile au fost o surpriză tactică pentru serviciile de informații și nu una strategică, acestea având informații despre potențiale atacuri precedate de deturnări ale avioanelor comerciale, ce ar fi putut să se producă oriunde, dar numai pe teritoriul național al SUA, nu.

Primele semnale cu privire la un posibil atac terorist de amploare asupra securității spațiului american au apărut cu trei ani înaintea producerii acestora, informațiile fiind că un grup de teroriști ar plănui să deturneze un avion încărcat cu explozibil în World Trade Centre. În ciuda informațiilor, nu s-a luat nici o măsură, autoritățile considerând că acțiunile nu se vor produce, și astfel ele nereprezentând nici o amenințare directă la adresa securității SUA.

CIA i-a avut sub supraveghere, încă din anul 2000, pe Nawaf al-Hazmi și Khalid, doi dintre teroriștii care au deturnat zborul nr. 77 al companiei American Airlines, ce a lovit clădirea Pentagonului. Agenții FBI însă habar nu aveau despre aceștia, ei neavând acces nici la procedurile CIA, dar nici la informațiile pe care aceasta le deținea.

Comunicarea între cele două agenții cu rol major în securitatea statului a fost practic inexistentă. Chiar dacă una se ocupa de amenințările interne, iar cealaltă viza amenințările externe la adresa securității statului american, deficitul grav de comunicare a dus la un grad foarte scăzut de eficiență al protecției, schimbul de informații dintre CIA și FBI fiind zero. În interiorul FBI, agenții nu aveau acces la informații de grad ridicat de interes, eficiența acestora fiind destul de scăzută în planificarea, direcționarea, procesarea și analiza detaliilor ce ar fi putut schimba cursul istoriei.

Anchetele ulterioare au demonstrat ca atât în interiorul cât și în exteriorul FBI sistemul schimbului de înformații s-a făcut „după ureche” și nu planificat și sistematic așa cum ar fi fost normal. Volumul de informații primite a fost foarte mare, analiștii FBI având la dispoziție pentru cercetare, decizii și reacție perioade destul de reduse.

Multe dintre informații nu au fost analizate corect din cauza unor deficiențe de ordin intern, eficiența agenților fiind una destul de scăzută, datorată în principal lipsei unui mecanism de comunicare instituțională. Agenții FBI nu au înțeles procedurile CIA la care au avut acces doar într-o mică măsură.

La începuul anului 2001 atât serviciile de informații germane cât și președintele Vladimir Putin le-au atras atenția oficialilor CIA cu privire la faptul că în Orientul Mijlociu teroriștii se antrenează pentru deturnarea avioanelor, existând și piloți sinucigași ce se pregăteau să atace din zbor ținte americane.

Autoritățile americane au perceput informațiile ca pe posibile amenințări la adresa intereselor SUA în afara teritoriului național, concentrându-și atenția asupra problemelor de securitate externă.

În primavara lui 2001 toate agențiile internaționale aveau informații despre un posibil atac terorist ce urma să se producă până la sfărșitul anului. Procurorul general al SUA, John Ashcroft, declarase în luna mai că la ambasada americană s-a primit un telefon anonim ce reclama un potențial atac cu explozibil, plănuit de cunoscutul Bin Laden, asupra Statelor Unite. Informațiile au ajuns pe masa președintelui George Bush, care în toate discursurile sale a preferat să vorbească despre securitatea și protecția americanilor la modul general.

Tot în aceasta perioadă directorul Centrului de Contraterorism al CIA atrăgea atenția că nivelul de amenințare teroristă, pe o scară de la 1 la 10, era de 7. Amenințările s-au reflectat și asupra unor state ca Italia, Yemen, Israel sau Arabia Saudită, ele devenind iminente în timpul Summit-ului G8.

CIA a întocmit un raport complex cu privire la activitățile teroristului Khalid Sheikh Mohammed ce recruta persoane pentru a le aduce pe teritoriul SUA, alertându-și în același timp agenții cu privire la iminența unui atac cu consecințe devastatoare asupra lumii întregi. De cealalta parte, FBI prefera să declare cu orice ocazie că nu deține nici o informație privind eventuale amenințări pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Toate agențiile de securitate erau preocupate să alerteze mediul extern cu privire la potențialele amenințări vizând interesele SUA, agenții interiori așteptând încă dovezi care să certifice amenințarea internă pe teritoriul american.

Din păcate, aproape toți agenții serviciilor de informații nu erau instruiți și pregătiți la nivel înalt, ei antrenându-se și învațând meserie, „din mers”. Fie ca erau agenți de teren sau doar analiști, aceștia ar fi trebuit să cunoască limba celor pe care îi supravegheau, obiceiurile și reacțiile generale, pentru a fi de folos agenției, ei adunând, comparând, analizând și verificând permanent toate informațiile obținute.

FBI nu aloca însă fonduri suficiente pentru trainingul agenților săi, dar nici pentru operațiunile de supraveghere de amploare ori pentru traducerea tuturor datelor obținute de pe teren. De altfel, fostul director al CIA, John Gannon, președintele al Consiliului Național de Informații în anul 1999, a recunoscut că agenția nu a putut stabili cu certitudine care era cea mai importantă amenințare teroristă pe care s-ar fi impus concentrarea tuturor forțelor și resurselor.

După evenimentele din 11 septembrie 2001, FBI a demarat cea mai mare și complexă anchetă, operațiunea PENTIBOM, ce a implicat peste 7.000 de agenți speciali. Iar FBI a reușit să aducă dovezi care l-au legat pe celebrul terorist Osama bin Laden de atacurile asupra SUA, concluziile agenției fiind împărtășite și de guvernul Marii Britanii.

Expertul în antiterorism, Richard A. Clarke, a găsit și explicația pentru care teroriștii au atacat direct teritoriul intern al SUA. În cartea sa din 2004, intitulată „Against All Enemies”, Clarke susține că Al-Qaeda a decis să le dea o lecție americanilor ca urmare a deciziilor de politică externă ale acestora, vizând atât mobilizarea militarilor americani în Golful Persic, cât și acordarea de sprijin logistic Israelului, ca scut împotriva marii puteri a URSS.

Atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost dovada neprofesionalismului serviciilor de informații americane, care au neglijat permanent amenințările venite din partea grupării teroriste Al-Qaeda și a liderului Osama Bin Laden.

Lipsa comunicării, fondurile insuficiente alocate, lipsa schimbului de informații și a trainingului de specialitate, dar și lipsa de reacție sunt doar câteva dovezi ale ineficienței agentiilor de informații americane.

Adepții teoriei conspirației au găsit și motivele pentru care autoritățile americane nu au intervenit pentru a preveni atacurile teroriste de la 11 septembrie.

Principalul motiv ar fi acela că americanii aveau nevoie de o justificare pentru a invada Afganistanul și Irakul, dar și pentru a mări considerabil cheltuielile financiare militare ori pentru a limita libertățile civililor.

În vreme ce mulți sunt cei care susțin că războiul din Afganistan a fost plănuit cu mult înainte de atentatele din 11 septembrie 2001, alții sunt de părere că în realitate americanii au atacat atât Afganistanul cât și Irakul pentru a-și mări considerabil depozitele de petrol.

După atacurile de la 11 septembrie 2001 mulți au fost cei care s-au întrebat de ce autoritățile americane au fost prinse pe nepregătite de teroriști, cu atât mai mult cu cât semnalele despre potențiale atacuri vizând teritoriul Statelor Unite ale Americii fuseseră numeroase.

Mai mult chiar, posibilitatea ca turnurile de la World Trade Center să fie vizate de teroriși era maximă, după ce acestea mai intraseră o dată în vizorul acestora. În plus, coincidență sau nu, Manualul FEMA, de răspuns în situația atacurilor teroriste, din anul 1997, dă ca ținte singure turnurile World Trade Center. Acestea mai fuseseră în trecut (1993) ținta unor operațiuni puse la punct de către FBI, acestea fiind de tip „steag fals”.

Demn de semnalat este și faptul că NORAD (North American Aerospace Defense Command) a făcut cu doar doi ani înainte de 2001 exerciții militare de amploare, în scenariile acestora fiind implicate și avioane civile deturnate de teroriști, ce aveau drept țintă atât turnurile World Trade Center cât și clădirea Pentagonului.

Și doar cu câteva luni înainte, în iunie 2000 Departamentul Justiției Publice SUA a publicat un manual de terorism, pe copertă fiind indicate drept țintă chiar clădirile World Trade Center.

Două luni mai târziu, în cadrul unui proiect PNAC – The Project for a NewAmerican Century, realizat de o organizație în care erau implicați Dick Cheney, Jeb Bush, Paul Wolfowitz și Donald Rumsfeld, este dat publicității un raport destul de interesant pentru evenimentele ce aveau să urmeze, “Reconstruirea Apărării Americii”. Concluzia era că procesul de transformare al nației americane va fi mai lung dacă nu vor exista evenimente catastrofice, dar catalizatoare de genul celui de la Peal Harbor.

În luna octombrie a aceluiași an 2000 la Pentagon au loc exerciții de antrenament în care se simulează prăbușirea unui avion de pasageri Boeing 757 peste clădire. Iar cu trei luni înaintea atacurilor, Departamentul Apărării al SUA a demarat noi reguli de intervenție militară în cazul deturnărilor de avioane, precizându-se atunci că pentru orice tip de reacție este nevoie de autorizarea directă a Secretarului Apărării.

Terorismul are capacitatea de a sensibiliza opinia publică, de a genera panică și a instaura frica și teama în rândul populației, mediatizarea atentatelor reprezentând unul din scopurile prioritare are teroriștilor.

Subcapitolul 1.7 Terorismul și mass-media

Teroriștii știu care este puterea și influența mass-mediei asupra populației, ei fiind adepții principiului Sun Tzu: „omoară unul și 10.000 vor tremura de frică”.

În dorința de a obține o cota de raiting pe piață cât mai ridicată, multe sunt televiziunile ce difuzează imagini și informații primite de la organizațiile teroriste, de multe ori fără a le verifica ori a lua în calcul impactul pe care acestea l-ar putea avea asupra telespectatorilor din întreaga lume.

Demnă de remarcat este încăpățânarea cu care televiziunile au ales să difuzeze în buclă imagini cu cele doua avioane lovind în plin Turnurile Gemene, dar și cu prabușirea acestora, în ciuda faptului că panica, frica și insecuritatea indusă populației a atins cote inimaginabile.

Organizațiile teroriste știu că devin cu atât mai puternice cu cât acțiunile, convingerile și amenințările lor ajung la cunoștiința publicului larg, motiv pentru care permanent au grijă, manipulând într-un fel mass-media, să inducă și gestioneze frica, modificând astfel nu numai starea de spirit generală, cât și sentimentul de securitate.

Terorismul mediatic reprezintă una dintre marile amenințări atât la nivel național, cât și internațional, acesta având implicații majore asupra populației. Din păcate, în ultimii ani mass-media a devenit o metodă dar și un mijloc bun de utilizat de organizațiile teroriste, care uzeaza la ea pentru a comunica, negocia, răspândi și răspândi ideologii, informații sau teroare.

Cercetătorii din media au atras atenția asupra faptului că nu există nici o zi în care într-un jurnal de știri din lume sa nu fie prezentate acte sau atentate teroriste petrecute în diverse colțuri ale lumii. Din păcate acestea sunt tot mai violente, cu victime tot mai multe și implicații deosebite atât pe plan politic, cât și internațional.

Transmiterea atacurilor teroriste pe posturile de televiziune măresc gradul de instabilitate a opiniei publice, ele influențând în același timp și multe dintre deciziile liderilor politici ale marilor state ale lumii. Organizațiile teroriste s-au obișnuit să trasmită diferite mesaje în interviuri dedicate televiziunilor preferate, să facă revendicări prin intermediul acestora, să influențeze curente sociale și militare, erodând uneori atât stabilitatea economică cât și pe cea politică a unor state.

Terorismul în și prin mass-media a devenit calea cea mai sigură de a influența negativ populația, actele de terorism fiind prezentate ca mijlocul ideal de rezolvarea problemelor conflictuale de orice tip. Ori de câte ori va fi comis un atac terorist, media se va grăbi să-l mediatizeze, pentru a satisface nevoia audienței de nou.

Teoriștii se bazează pe mass-media în primul rând pentru subminarea sentimentului de securitate la nivelul populației, pentru scurt-circuitarea rutinei zilnice a acesteia, dar și pentru direcționarea opiniei publice spre mai marii statelor lumii, exercitând presiuni pentru satisfacerea ori promovarea dorințelor și solicitarilor teroriste.

Multe sunt organizațiile teroriste în cadrul cărora se studiază cu atenție mijloacele mass-media ale statului vizat ca țintă, din dorința de a se informa care sunt cele mai bune metode de punerea în practică a amenințărilor, cum se poate mări o situație de criză ori cum poate fi stimulată la maxim panica și insecuritatea în randul populației.

Prin manipulare psihologică se obține panica generală, amplificându-se și sentimentul de amenințare la nivelul securității umane. Multe sunt organizațiile teroriste care nu urmăresc victime imediate, ele realizându-și scopul fără a comite un atac, doar prin mediatizare permanentă a amenințărilor.

Teroriștii reușesc, cu ajutorul voit sau nu al mass-mediei, să instituie teroarea în rândul oamenilor, pe care îi folosește ca un factor de presiune pentru conducătorii, pentru atingerea scopurilor dorite.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare din ultimii ani a dus la îmbunătățirea tacticilor și metodelor teroriste, principalele organizații de pe mapamond făcând schimb de informații diverse, în special prin intermediul internetului.

Mulți analiști sunt de părere că terorismul este doar o tehnică de luptă ce se bazează pe violență și folosirea terorii, încadrându-se într-o strategie denumită „de la slab la puternic”. Astfel terorismul este văzut ca o simplă tehnică, teroriștii folosindu-se de aceasta pentru a-și atinge diverse scopuri. În viziunea altor specialiști terorismul reprezintă o modalitate de luptă, legitimată de diverse obiective politice obscure.

Printre cauzele care au stat la baza dezvoltării exacerbate a terorismului, într-o perioadă de timp relativ scurtă, se află anomaliile sociale, degradarea relațiilor naționale și internaționale, dar și interese de natură economică, morală sau etnică.

Acțiunile teroriste sunt foarte atent și bine organizate, strategiile sunt bine puse la punct, se utilizează toate mijloacele posibile, fiind vizate toate planurile societății – politic, economic, psihologic, militar, informațional. Cele mai sângeroase atentate au fost comise de grupuri mici de terorisți, bine pregătiți și determinați.

Marea majoritate a atentatelor teroriste au la bază crize identitare și politice, teroriștii dorind ca prin acțiunile lor să instaureze alte raporturi sociale, alte ordine economice și ideologii, alte regimuri politice, alte ordine militare. Experiența și studiile efectuate de-a lungul vremii asupra fenomenelor teroriste au demonstrat faptul că mulți sunt liderii organizațiilor teroriste care sunt interesați mai mult să instaureze teroare în rîndul populației, să-și impună propriile idei și concepții.

În ciuda părerilor controversate, terorismul nu poate fi considerat nici o criză și nici o reacție la o situație de criză, el fiind un produs al societății moderne, ce trece prin diferite faze, manifestându-se complex și foarte dinamic și având uneori evoluții total imprevizibile.

Subcapitolul 1.8 Amenințările și riscurile terorismului

După 12 ani de la apariția în literatura de specialitate a noțiunii de terorism fundamentalist islamic (urmare a atacurilor teroriste asupra teritoriului SUA, comise de organizația Al-Qaida), mulți sunt teoreticienii care consideră că fenomenul terorismului își are locul bine definit și în cadrul crizei economice și financiare ce zguduie din 2007 principalele state ale lumii și nu numai, prin cheltuielile masive cu dotările și tehnicile militare și de intelligence.

Amenințările de tip terorist nu cunosc limite, spectrul fenomenului fiind unul extrem de larg. În contextul actual, amenințările teroriste din Europa, pe fondul instabilității din Africa de Nord, vizează țări ca Italia și Franța. Și asta datorită numărului mare de persoane aflate pe teritoriul acestor state, ce ar putea provoca acțiuni de tip radical, în condițiile unor ingerințe politice în Egipt, Libia ori Tunisia. state care au susținut și sprijinit prăbușirea regimurilor dictatoriale africane.

O altă amenințare teroristă o reprezintă membrii Jihad aflați pe teritoriul Africii de Nord, eventualele atacuri putând fi prevenite prin intermediul operațiunii navale de securizare antiteroristă a Mării Mediterane, „Active Endeavour”, desfășurată de NATO.

De asemenea, organizațiile afiliate Al Qaeda, ce operează pe teritoriul unor state din Africa de Nord și Peninsula Arabă (Yemen, Arabia Saudită, Somalia, Mali, Nigeria, Mauritania, Libia) pot reprezenta un pericol terorist la adresa statelor occidentale, generat în special de insecuritatea la nivel național a regimurilor politice autohtone.

Terorismul nu se reduce numai la acțiunile unor grupuri sau organizații, el putând fi exercitat atât de factori economici, cât și de factori politici ori ideologici. Grupurile teroriste pot fi:

Naționaliste, regionaliste sau etnice

Autointitulate revoluționare

Anarhiste – nu au scopuri exacte, ideologiile diferind de la o situația la alta

Neofasciste – de extremă drepta

Patologice – nu revendică nimic, actele lor fiind o reacție la imposibilitatea de a se adapta unei situații, societăți, organizații

Mercenare – cel mai des întălnite, în special în acțiunile transnaționale

Riscurile și amenințările teroriste au devenit, din păcate, nelimitate, multe dintre acestea neputând fi previzionate.

Terorismul este prezent, in diverse forme, în orice stat, indiferent de gradul de dezvoltare al acestuia, printre amenințările la adresa siguranței și stabilității mondiale numărându-se:

Posibilitatea achiziționării și utilizării, în diverse scopuri, de către grupări ori organizații diferite, a armelor de distrugere în masă

Elaborarea, pregătirea și desfășurarea unor acte teroriste asupra principalelor obiective strategice ale unui stat, cu scopuri precise. În atenția teroriștilor moderni se află diversele baze nucleare, laboratoare chimice și biologice ori bazele militare, fie pentru procurarea armelor de distrugere în masă (armament nuclear, armament biologic sau chimic), fie pentru distrugerea acestora, efectele fiind incomensurabile.

Reacții și acțiuni de răzbunare împotriva unor state și/sau a cetățenilor acestora, ce au declarat război terorismului, ori sunt membre ale alianței antiteroriste

Intensificarea atacurilor teroriste în statele preocupate de eradicarea flagelului crimei organizate ori a traficului de droguri, ce reprezintă surse de finanțare pentru gurpări teroriste

Atentate teroriste la adresa siguranței mediului înconjurator, prin provocarea de catastrofe ecologice, acestea putând fi realizate fie prin distrugerea diverselor baraje strategice, fie prin deversarea/contaminarea în puncte considerate vitale a deșeurilor radioactive și/sau toxice

Atacuri la adresa diverșilor oameni politici de pe mapamond care prin acțiunile ori ideologiilor aduc atingeri grave fenomenului terorist

Generarea de diversiuni diverse, în locuri publice ori de importanță strategică, cu scopul clar de a amplifica starea de frică, nesiguranță, instabilitate

Atacuri teroriste cu bombe artizanale ori cu explozivi plastici de ultimă generație, în spații publice foarte aglomerate (în gări, la metrou, în piețe, la diverse întâlniri și conferințe), fiind preferate evenimentele la care sunt prezenți și reprezentanții presei (impactul în aceste situații este mult amplificat)

Atacuri teroriste în sistemele de comunicații ale marilor state ale lumii, distrugerea ori virusarea bazelor de date ale principalelor bănci de pe mapamond, defectarea ori distrugerea sistemelor de control și de comandă, la nivel global

Războiul împotriva terorismului (sau cel de-al patrulea război mondial – cum este denumit de către unii specialiști) va fi cu siguranță cel mai greu de câștigat. Terorismul este considerat de specialiști ca fiind cea mai clandestină formă a unui război, el fiind încadrat în categoria generației a patra de conflicte, în care se încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia.

Pe plan global, în ultimii ani organizațiile teroriste s-au asociat cu cele ale crimei organizate, forța și puterea acestora crescând considerabil. Multe dintre atacurile acestora implică armele nucleare și biologice, explozibilii de ultimă generație cu putere inimaginabilă de distrugere, dar și virușii dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea rapidă a panicii si terorii.

Terorismul a devenit din păcate un cuvânt cunoscut în lumea întreagă, el generând permanent un sentiment de instabilitate, panică și groază. Terorismul este aproape întotdeauna asociat cu lumea islamică, flagelul acestuia afectând tot mai multe state ale lumii, în ciuda eforturilor internaționale depuse.

Noile obiective geopolitice vizează de altfel diversificarea mijloacelor de pregătire, promovare și acțiune ale războiului global împotriva terorismului, în toate regiunile considerate de interes. Diversificarea schimbului de informații și dezvoltarea relațiilor diplomatice între statele lumii permit dezvoltarea mecanismelor de limitare și eradicare a acțiunilor teroriste, cu rezultate incurajatoare în ultimii ani.

Pe plan global, în lupta împotriva terorismului, dușmanii cei mai de temut sunt reprezentați de organizațiile fundamentaliste și extremiste, gruparile antiguvernamentale și rasiste, ca și sectele și cultele religioase.

Terorismul modern capătă noi înfățisări și adepți pe zi ce trece, formele acestuia fiind diversificate:

Terorismul genetic

Bioterorismul

Terorismul mediatic

Cyberterorismul

Terorismul patologic

În cadrul terorismului modern, adepții grupărilor pot acționa în orice mediu își doresc, au libertatea de acțiune și un număr infinit de ținte.

În termeni largi, terorismul poate fi definit ca un fel de strategie politică ce prin acte de violență permanentă menține starea de insecuritate generală, provocând instabilitate, teamă și frică. Căștigarea războiului anti-terorist poate fi destul de facilă, dacă statele lumii vor acționa concentrat, pe mai multe direcții.

Astfel, marii strategi în domeniu ar trebui să exploateze la maxim greșelile făcute de teroriști în timpul misiunilor, în vreme ce mai marii sistemului bancar mondial ar putea găsi cea mai buna metodă pentru blocarea fondurilor financiare ale organizațiilor teroriste.

Autoritățile statelor lumii ar trebui să-și inițieze și dezvolte forțe militare de reacție și diversiune rapidă, similiare cu cele ale organizațiilor teroriste. Nu trebuie neglijată nici tehnologia de ultimă oră, știut fiind că sistemele de supraveghere de performanță reprezintă un punct forte în fața oricărui inamic.

Din păcate pentru statele lumii, organizațiile teroriste actuale nu mai au o structură piramidală, tehnologia informațiilor permițându-le acestora să se organizeze în module de tip rețea. Organizațiile teroriste din întreaga lume se dezvoltă, comunică, colaborează și se coordonează permanent, structura acestora fiind similară rețelelor de internet.

Terorișii acționează în comun, concep strategii și planuri eficiente, au mai multe centre de comandă și mai multe potențiale ținte, pentru distrugerea definitivă a sistemului vizat. Fiecare rețea teroristă poate avea mai mulți reprezentanți, grupurile și organizațiile putând avea simultan mai mulți lideri.

Teroriștii nu se grăbesc niciodată să acționeze, ei așteaptă până când toate imprejurările le sunt favorabile, pregătindu-și în cele mai mici detaliile loviturile. În acțiunile lor, organizațiile teroriste utilizează tehnici și metode cunoscute, ele făcând deseori apel la armele biologice, nucleare sau chimice, cu acțiune covârșitoare asupra țintelor.

Experții în domeniu consideră că terorismul actual este doar un rezultat al globalizării, el nemaiputând fi de multă vreme controlat. În plus, noile descoperiri ale tehnicii comunicării le facilitează teroriștilor din orice colț al lumii comunicarea directă, rapidă și de cele mai multe ori extrem de sigură.

Lider incontestabil al terorismului mondial este organizația Al-Qaeda, după atacurile comise de membrii acesteia, în ziua de 11 septembrie 2001. Și chiar dacă a fost creată inițial pentru sprijinirea voluntarilor arabi implicați în razboiul antisovietic din Afganistan, după dizolvarea URSS aceasta s-a orientat către acțiuni teroriste de amploare, focalizându-și atenția asupra Statelor Unite ale Americii și a altor state occidentale puternice.

Teroriștii sunt adepții mijloacelor neconvenționale de luptă, preferând atacuri surprinzătoare, direct asupra țintelor civile și ocolind aproape întotdeauna armata inamică. Organizațiile teroriste au început să-și unească forțele și resursele pentru atingerea unui scop comun, acestea atacând cu toate mijloacele pe care le au la indemână.

Liderii acestora urmăresc producerea unor distrugeri materiale de proporții, dar și efecte psihologice în masă ca frică, panică, tensiune și incertitudinea. Iar pentru ca efectul să fie maxim, nu sunt neglijate nici tehnicile de răspândire și propagare a terorii în rândul civililor, organizațiile teroriste colaborând permanent cu diverși specialiști în arta comunicării și postând periodic, pe diferite site-uri de pe Internet, mesaje de amenințare ori de propagandă. Astfel, cu eforturi minime și costuri reduse impactul asupra populației este major, aceasta fiind aproape tot timpul sub efectul panicii, al șocului ori al confuziei.

Acțiunile de tip terorist nu sunt aproape niciodată făcute la întâmplare, acestea fiind atent gândite, cu pregătiri minuțioase, planuri bine stabilite și oameni antrenați special. În vreme ce țarile lumii învață încă tehnicile de luptă cu teroriștii, aceștia au deja strategiile bine definite, utilizând diferite tactici și metode pentru a-și atinge scopurile.

Teroriștii sunt adepții războiului psihologic de mare dimensiune, ei preferă să atace cu precădere cultura statului considerat dușman, se folosesc din plin de drepturile democrației conferite de statele asupra cărora țintesc, dar și de libertatea de mișcare conferită de acestea, preferând să atace instituțiile slab protejate ori civilii, asupra cărora impactul psihologic este mult mai puternic.

În ciuda multor afirmații, teroriștii nu sunt nici pe departe psihopați, instabili psihic sau marcați de un comportament extrem de violent. Toate organizațiile teroriste folosesc violența doar ca armă pentru atingerea scopurilor finale, teroriștii fiind ghidați în acțiunile lor de sentimente de atașament, dreptate divină, loialitate, dăruire și altruism.

Nemulțumiți de societate sau doar de anumiți indivizi, teroriștii ajung să fie convinși că sunt nedreptățiți, cad pradă frustrărilor de tot felul și simt nevoia de a se dedica, a se afilia, de a relaționa și a fi apreciați și susținuți moral, ei devenind astfel dependenți emoțional de un grup, de ideea de apartenență.

După aria în care acționează, actele teroriste pot fi interne sau internaționale. Terorismul intern este susținut din nevoia de intărire a statului, în vreme ce terorismul internațional are ca scop compromiterea sau distrugerea instituțiilor unui stat. Principala amenințare la adresa societății actuale, dar și asupra stării de siguranță națională a țărilor lumii o constituie terorismul internațional, acesta putând avea efecte devastatoare atât asupra securității statelor, cât și asupra indivizilor.

Terorismul intern poate fi de mai multe feluri:

Terorism de stat – statul instaurează un regim de teroare

Terorism ideologic – de stânga sau de dreapta

Terorism naționalist

Terorism separatist

Țintele atacurilor teroriste sunt diverse, în funcție de scopurile și obiectivele organizațiilor: lideri politici, cadre militare, diplomați, foști sau actuali conducători de stat, demnitari, funcționari internaționali, membrii ai forțelor NATO sau ONU, oameni de afaceri, ziaristi sau parlamentari.

CAPITOLUL 2. LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

Lupta împotriva terorismului, considerată de unii specialiști ca fiind un al patrulea război mondial, poate fi definită ca cea mai clandestină formă a unui conflict, în care se încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia.

Terorismul a ajuns în topul amenințările extreme la adresa securității naționale și regionale, dar și a celei internaționale, el prejudiciind siguranța lumii întregi, potrivit lui Kofi Annan, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite (ONU): “Teroriștii care au atacat Statele Unite la 11 septembrie vizau o națiune, dar au rănit o planetă întreagă. Atacul a fost lansat practic împotriva întregii umanități și este în interesul umanității să nu lase să triumfe forțe care i s-ar împotrivi”.

Terorismul internațional, principala amenințare la adresa statelor lumii, poate genera conflicte și reacții fără precedent, cu efecte devastatoare atât la nivelul securității globale și naționale a statelor, cât și asupra cetățenilor acestora.

Din păcate, în ultima perioadă s-a constatat că tot mai multe organizații teroriste încep să se asocieze cu cele ale crimei organizate, forța și puterea reunită a acestora crescând astfel exponențial.

Și tot mai multe atacuri teroriste, ale căror victime sunt de cele mai multe ori cetățeni nevinovați, includ și arme biologice, explozibili de ultima generație cu o capacitate uriașă de distrugere și arme nucleare, dar și viruși dezvoltați și promovați în mediul online ce au capacitatea de a se propaga instantaneu, cu inducerea și instaurarea panicii și a terorii la nivelul maselor.

Locul terorismului clasic a fost luat de bioterorism și cyberterorism, de terorismul genetic si terorismul mediatic, pericolele iminente la adresa securității globale venind din partea grupărilor antiguvernamentale și rasiste, organizațiilor fundamentaliste și extremiste, dar și din partea unor culte și secte religioase.

Din păcate teroriștii moderni au libertatea și pot acționa în orice mediu, țintele acestoa fiind practic infinite, motiv pentru care uneori lupta împotriva terorismului se dovedește a fi uneori destul de dificilă.

Teroriștii sunt adepții mijloacelor neconvenționale de luptă, preferând atacuri surprinzătoare, direct asupra țintelor civile și ocolind aproape întotdeauna armata inamică. Organizațiile teroriste au început să-și unească forțele și resursele pentru atingerea unui scop comun, acestea atacând cu toate mijloacele pe care le au la indemână.

Iar liderii acestora urmăresc producerea unor distrugeri materiale de proporții, dar și efecte psihologice în masă ca frică, panică, tensiune și incertitudinea.

Și pentru ca efectul să fie maxim, nu sunt neglijate nici tehnicile de răspândire și propagare a terorii în rândul civililor, organizațiile teroriste colaborând permanent cu diverși specialiști în arta comunicării și postând periodic, pe diferite site-uri de pe Internet, mesaje de amenințare ori de propagandă. Astfel, cu eforturi minime și costuri reduse impactul asupra populației este major, aceasta fiind aproape tot timpul sub efectul panicii, al șocului ori al confuziei.

Acțiunile de tip terorist nu sunt aproape niciodată realizate la întâmplare, acestea fiind atent gândite, cu pregătiri minuțioase, planuri bine stabilite și oameni antrenați special.

În vreme ce țările lumii învață încă tehnicile de luptă cu teroriștii, aceștia au deja strategiile bine definite, utilizând diferite tactici și metode pentru a-și atinge scopurile.

Teroriștii sunt adepții războiului psihologic de mare dimensiune, ei preferă să atace cu precădere cultura statului considerat dușman, se folosesc din plin de drepturile democrației conferite de statele asupra cărora țintesc, dar și de libertatea de mișcare conferită de acestea, preferând să atace instituțiile slab protejate ori civilii, asupra cărora impactul psihologic este mult mai puternic.

Subcapitolul 2.1 Lupta SUA împotriva terorismului

Atacurile teroriste ce au fost comise asupra Statelor Unite ale Americii în septembrie 2001 au schimbat fața lumii, ele fiind considerate încă ca fiind cele mai însemnate evenimente în istoria recentă a omenirii, după modificarea sistemului de relații internaționale impus în timpul Războiului Rece.

În ciuda faptului ca marea majoritate a organizațiilor și instituțiilor internaționale susțineau că sunt pregătite să intervină în forță și au capacitatea rapidă de a interveni, dar din păcate s-a dovedit că acestea nu și-au cunoscut adevăratul dușman decât în momentul atacului.

Înainte de 2001, Statele Unite ale Americii sustineau ca dețin teritoriul cel mai sigur din lume. Tragicele evenimente din septembrie, ce au marcat atât istoria americanilor, cât și istoria mondială au demonstrat ca SUA nu are capacitatea să asigure stabilitatea și pacea internațională, ea neputând controla și asigura nici securitatea internă, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă interne și internaționale pe care le-a avut la dispoziție.

Serviciile de informații americane, CIA și FBI, erau considerate pe plan internațional ca fiind cele mai competente, ele având forța și posibilitatea să intervină rapid, indiferent de situație.

Lipsa de implicare și de reacție în timpul atacurilor de la 11 septembrie 2001 și ulterior acestora au modificat radical percepția generală asupra cele două servicii de informații, care au fost luate total prin surprindere, în ciuda numeroaselor informații de care dispuneau, vizând potențiale atacuri teroriste, precedate de deturnarea mai multor avioane comerciale.

Comisia pentru Informații din cadrul Senatului SUA, ca și Comisia Permanentă pentru Informații din cadrul Camerei Reprezentaților au analizat natura informațiilor de care au dispus serviciile speciale americane înaintea atacurilor teroriste, dar și modul în care acestea au fost folosite pentru prevenirea și pentru reducerea efectelor.

Printre concluziile enunțate se află și cea privitoare la comunicarea dintre cele două agenții cu rol major în securitatea statului, care s-a dovedit a fi inexistentă. Astfel, în ciuda faptului că una dintre agenții trebuia să se ocupe de amenințările interne, iar cealaltă de amenințările externe la adresa securității statului american, schimbul de informații dintre CIA și FBI a fost nul, efectele deficiului de comunicare fiind devastatoare.

Mai mult, fostul director al CIA, John Gannon, președintele al Consiliului Național de Informații în anul 1999, a recunoscut că agenția nu a putut stabili cu certitudine care era cea mai importantă amenințare teroristă pe care s-ar fi impus concentrarea tuturor forțelor și resurselor, în vreme ce FBI nu a alocat fonduri suficiente nici pentru trainingul agenților săi, dar nici pentru operațiunile de supraveghere de amploare sau pentru traducerea tuturor datelor ce erau obținute de pe teren.

Neglijând permanent amenințările venite din partea grupării teroriste Al-Qaeda și a liderului Osama Bin Laden, serviciile de informații ale SUA au fost luate prin surprindere de atacurile teroriste din 2001, la aceasta adăugându-se și lipsa comunicării și a schimbului de informații, dar și fondurile insuficiente alocate războiului împotriva terorismului.

Grav afectate de atacurile teroriste, Statele Unite ale Americii au declanșat războiul contra Afganistanului (țară considerată ca fiind una ce agreea terorismul islamic, mai ales pentru că liderul grupării teroriste Al – Qaeda, Osama Bin Laden se ascundea aici), în paralel reconsiderându-și relațiile internaționale și introducând și câteva concepte ce au declanșat de-a lungul anilor reacții atât pro cât și contra:

Războiul contra terorismului – The War on Terror

Războiul preventiv – Preemptive War

Axa răului – Iran, Irak și Coreea de Nord

Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat, iar președintele George Bush a promulgat, legea Homeland Security Act, fiind înființat Departamentul Securității Interne, ce a produs o restructurare radicală la nivelul guvernului american. Congresul american a adoptat și legea USA PATRIOT, ce de-a lungul anilor a stârnit controverse numeroase vizând modul în care sunt respectate drepturile omului, dar și limitarea acestora.

Legea USA PATRIOT – Uniting and Strengthening America by Providing Appropiate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism – le oferă autorităților Statelor Unite ale Americii dreptul de a se focaliza pe organizațiile ce sunt considerate a fi proscrise, în același timp fiind întărită și puterea legislativă.

USA PATRIOT reglementează strict tratarea și detenția specială a străinilor ce sunt considerați a fi suspecți in activitați de gen terorist. Prin adoptarea acestei legi, Departamentul de Justiție american a pus protejarea cetățenilor săi de eventualele planuri ale teoriștilor, pe teritoriul american, pe plan principal.

Dacă înainte de septembrie 2001 forțele de ordine puteau supraveghea și investiga persoanele suspectate de comiterea unor infracțiuni obișnuite doar cu permisiunea instanțelor, USA PATRIOT permite efectuarea de investigații fără ca teroriștii să își dea seama ca sunt supravegheați, agenții federali având posibilitatea să solicite instanțelor mandate, în virtutea cărora pot obține accesul la înregistrări financiare în cazurile de terorism ce implică securitatea națională.

PATRIOT ACT facilitează și schimbul de informații și colaborarea între diversele agenții guvernamentale, actualizând în același timp, permanent, legea cu noile amenințari și tehnologii.

Legea prevede și pedepse grave pentru cei care comit acte de terorism, fiind interzisă cu desăvârșire și adăpostirea cu bună știință a persoanelor care au comis sau intenționează să comită activitați teroriste precum bombardarea proprietăților aparținând guvernului american, distrugeri de avioane, folosirea armelor chimice, biologice sau nucleare, ca și a armelor de distrugere în masă.

În vreme ce organizațiile pentru apărarea drepturilor civililor au criticat USA PATRIOT, susținând că aceasta le permite anchetatorilor să invadeze viața intimă a persoanelor, administrația prezidențială a invocat evenimentele din 11 septembrie pentru interceptarea liberă, fără mandat, a comunicațiilor audio și prin e-mail între SUA și restul lumii.

Pe lăngă adoptarea USA PATRIOT, Statele Unite ale Americii au decis să inființeze și un centru de detenție special la baza militară din Golful Guantánamo din Cuba, unde sunt încarcerate toate persoanele considerate suspecte de acțiuni de terorism.

Despre metodele de interogare ale deținutilor în interiorul bazei americane s-au spus foarte multe de-a lungul anilor, legitimitatea reținerilor, dar și tehnicile folosite de anchetatori fiind adeseori criticate de Amnesty International dar și în Parlamentul European.

În acest moment, SUA se bucură de o putere militară fără precedent, ea având o mare influență atât in domeniul economic, cât și în cel politic. Prioritară penttru Guvernul Federal este apărarea cetățenilor impotriva dușmanilor de orice fel.

America este într-un permanent război cu terorismul global, principali inamici fiind considerați cei vinovați de violențe premeditate, motivate politic sau religios și care se răsfrâng asupra persoanelor nevinovate. Lupta demarată împotriva terorismului global se poartă pe mai multe fronturi împotriva unor inamici nevăzuți, extrem de bine pregătiți și mereu neprevăzuți.

Subcapitolul 2.2 Antiterorismul la nivel global

Nici restul țărilor lumii nu au stat nepăsătoare la acutizarea fenomenului terorist, ele grăbindu-se să își consolideze legislația antiteroristă, care la momentul atacurilor teroriste din 2001 era destul de precară.

Țări ca Franța, Germania, Canada, Rusia, India sau China au trecut la primele măsuri luate împotriva teroriștilor, una dintre acestea fiind și înghețarea conturilor bancare ale persoanelor și organizațiilor suspectate că ar avea legături cu rețeaua Al-Qaeda.

Din păcate organizațiile teroriste au continuat să instaureze teroarea la nivel mondial, fiind comise noi atentate la Bali, Madrid, dar și în capitala Marii Britanii, Londra.

Înainte de atacurile teroriste comise asupra Americii, la statutul de mare putere a lumii aspirau Statele Unite ale Americii, Japonia, China și Uniunea Europeană.

SUA se putea lăuda cu imensa sa capacitate militară, dar și cu o economie puternic dezvoltată, cu resurse umane nelimitate, tehnologii avansate și experiențe militare semnificative. În paralel, din cauza capacității militare reduse, Uniunea Europeana nu își putea permite nici o intervenție militară la nivel internațional.

De pe celălalt continent, Japonia era considerat cel mai puternic concurent la statutul de putere mondială, țara fiind foarte dezvoltată din punct de vedere economic, dar fără a avea capacități militare sau nucleare.

Și China făcea eforturi să se implice activ în reforma de tip economic, introducând subtil elemente specifice capitalismului, fără a renunța însă la regimul comunist. Și chiar dacă politicienii de la Beijing s-au implicat și au reușit să facă investiții majore în domeniul militar, puterea militară a Chinei s-a dovedit a fi incomparabilă cu cea a Statelor Unite ale Americii.

La rândul ei Rusia, considerată o forță pe scena politică mondială, încerca din răsputeri să-și revină economic după șocul resimțit ca urmare a dezmembrării URSS și criza financiară fără precedent din anul 1998. Resurse importante rusești au fost alocate războiului din Cecenia, astfel încât înainte de 2001 Rusia nu avea nici un cuvânt de spus în fața americanilor.

După 11 septembrie 2001, atât Japonia cât și Uniunea Europeană s-au grăbit să anunțe ca nu au de gând sa se implice activ în politica internațională, în timp ce China a început să se impună în Asia, sporindu-și considerabil capacitatea militară.

Rusia a fost singura forță politică care atunci s-a alăturat Americii în războiul declanșat de aceasta împotriva terorismului, ea dându-și acceptul chiar și pentru prezențe militare la granițele ei. La doar câteva zile de la atentatele teroriste, Richard Armitage și Viaceslav Trubnikov s-au întâlnit la Moscova pentru negocieri, acesta fiind momentul unei colaborări de durată între cele două state.

Din păcate evoluția evenimentelor recente din Ucraina și modul în care Rusia a înțeles să se implice, ignorând semnalele marilor state ale lumii, generează o degradare accentuată a relațiilor diplomatice și nu numai, ale căror efecte pe termen lung pot fi imprevizibile.

Starea geopolitică, dar și cea geostrategică au cunoscut transformări radicale, acestea având consecințe majore asupra stării de securitate a tuturor statelor lumii, dar și asupra modului și capacității in care acestea reușesc să-și protejeze și promoveze interesele naționale.

Iar accentuarea decalajelor economice, dar și a celor tehnologice, ca și procesele de globalizare ce au dus la complexitatea mediilor de securitate, continuă să genereze permanent noi amenințări si riscuri.

La nivel mondial, în acest moment securitatea este destul de fragilă, diversele acțiuni teroriste ce au loc sporadic influențând negativ relațiile dintre state și stabilitatea la nivel mondial.

Teroriștii nu se grăbesc niciodată să acționeze, ei așteaptă până când toate imprejurările le sunt favorabile, pregătindu-și în cele mai mici detaliile loviturile. În acțiunile lor, organizațiile teroriste tehnici și metode cunoscute, ele făcând deseori apel la armele biologice, nucleare sau chimice, cu acțiune covârșitoare asupra țintelor.

Experții în domeniu consideră că terorismul actual este doar un rezultat al globalizării, el nemaiputând fi de multă vreme controlat. În plus, noile descoperiri ale tehnicii comunicării le facilitează teroriștilor din orice colț al lumii comunicarea directă, rapidă și de cele mai multe ori extrem de sigură.

După atentatele din 11 septembrie 2001 echilibrul geopolitic a fost serios zdruncinat, mai ales din cauza numeroaselor organizații si societăți civile ce ignoră atât relațiile dintre state cât și regulile elementare de diplomație.

Pe lângă acestea, s-a remarcat o apropiere tot mai strânsă intre terorism și crima organizată, efectele acestei asocieri fiind resimțite inclusiv la nivelul economiei mondiale.

Și nu întămplător în ultimii ani atât evoluțiile piețelor de capital, cât și evoluțiile piețelor bursire au devenit tot mai puțin previzibile, cu efecte negative la nivelul economiilor statelor mai puțin dezvoltate.

Terorismul actual poate fi combătut atât prin măsuri de tip defensiv (ce țin de diminuarea vulnerabilității statelor în fața actelor de terorism – antiterorism) cât și prin măsuri de tip ofensiv (contraterorismul), ce constau în prevenirea și descurarajarea actelor de terorism.

Antiterorismul reprezintă totalitatea măsurilor defensive ce sunt aplicate de marea majoritate a statelor lumii pentru a reduce cât mai mult nivelul de vulnerabilitate în fața actelor teroriste. El poate fi considerat ca o ripostă limitată, îndreptată împotriva teroriștilor, ce include desfășurarea integrată și planificată, cu sprijinul diverselor servicii de informații și a operațiunilor de securitate diverse.

Experiența a dovedit că antiterorismul este cu mult mai eficient în situațiile de colaborare la nivel internațional, incluzând aici atât schimbul de informații dintre diferitele servicii de securitate ale statelor lumii, cât și sprijinul direct acordat între forțele antiteroriste.

Nu de puține ori reușita unei forțe antiteroriste în dejucarea unui atentat poate constitui o metodă ideală de auto-promovare a statului implicat. La acest capitol pot fi încadrate dejucarea asasinatelor teroriste ce îi aveau drept ținte pe foștii președinți de stat Vaclav Havel (Cehia, 1993), Lech Walesa (Polonia, 1995), Eduard Șevardnadze (Georgia, 1996), Gaidar Aliev (Azerbaijan), Suleyman Demirel (Turcia, 1996).

Contraterorismul, totalitatea acțiunilor de tip ofensiv îndreptate împotriva terorismului, are rolul de a preveni, de a descuraja și de a reacționa în fața actelor teroriste.

Indiferent că este vorba de acțiunile cunoscutei organizații Al-Qaida sau de cele ale grupărilor Jamiat Ulema Al – Islam (Pakistan), Bayat Al – Imam (Iordania), Jihad (Yemen), Azbat Al – Ansar (Liban), Al – Ittihad (Somalia), statele lumii acționează și ripostează pe măsura amenințărilor, măsurile de contraterorism putând fi:

Măsuri de prevenire

Măsuri de contracarare și măsuri de ripostă la adresa amenințărilor teroriste inerente

Măsuri de salvare

Experiența a demonstrat că contraterorismul este eficient dacă strategiile și tacticile puse în aplicare de statele amenințate sunt corelate cu toate informațiile primite atât prin intermediul surselor Humint (informații umane) cât și prin cel al surselor Comint (informații de telecomunicații).

Nu în ultimul rând este acordată o atenție specială și informațiilor financiare legate de acțiunile teroriste, multe dintre acestea fiind utile în depistarea și anihilarea actorilor din umbră.

Terorismul se dovedește un fenomen din ce în ce mai greu de controlat, adepții săi fiind tot mai bine pregătiți și foarte determinați în a-și duce la îndeplinire misiunile.

Tocmai de aceea este foarte important ca toate forțele implicate în lupta împotriva terorismului să își planifice strategia din timp, execuția și controlul intervențiilor de reacție depinzând în mare măsură de acestea.

Este bine cunoscut faptul că într-o luptă reușita nu depinde doar de eficiența luptătorilor și de performanțele echipamentelor folosite, în calcul fiind luați numărați alți factori ce uneori pot fi decisivi în a înclina balanța căștigătorului.

Se știe că toate organizațiile și grupările teroriste își pregătesc minuțios, din timp și foarte bine toate atacurile, studiind vreme îndelungată atât țintele vizate, cât și obiectivele. Mai mult, finanțarea de care se bucură și accesul tot mai neîngrădit la echipamente și armanente moderne și foarte eficace, la care se adaugă și metodele și tehnicile de acțiune care sunt perfecționate permanent fac din organizațiile / grupările teroriste dușmani redutabili pentru statele mai puțin pregătite sau experimentate la acest capitol.

În aceste condiții, lupta împotriva terorismului nu are prea mari șanse de reușită la nivel unitar, combaterea fenomenului dovedindu-se o reușită doar prin colaborare internațională, directă, cu implicarea structurilor specializate la nivel mondial în intervenții antiteroriste, cum ar fi:

S.A.S. (Special Air Service) – Regatul Unit

G.I.G.N. (Grupul de Intervenție al Jandarmeriei Franceze), E.L.I. – Franța

G.S.G. 9 (Grenz Schutz Gruppe 9) și S.E.K (Speziale Einsatz Kommando) – Germania

G.E.E.O. (Grupo Especial Espagno de Operaciones) – Spania

Unitatea Stern și unitatea Enzian – Elveția

G.I.S. (Grupe Italian Interventional Speciale) – Italia

Osasto Karhu Helsinki (Unitatea Ursul)

N.O.C.S. (Nucleo Operativo Centrale di Securezza

Subcapitolul 2.3 Lupta împotriva terorismului și diversele teatre de operațiuni

După evenimentele din septembrie 2001, lupta împotriva terorismului a generat la nivelul statelor lumii două doctrine diferite, respectiv:

Dotrina de prevenire activă – ce vizează localizarea grupărilor teroriste la nivel global și contactul direct cu acestea, în vederea anihilării

Doctrina de apărare pasivă (preferată de majoritatea țărilor) – conform căreia fiecare stat trebuie să-și ia măsuri proprii de luptă antiteroristă, aparându-și în același timp teritoriul

Din păcate, de cele mai multe ori lupta împotriva terorismului se dovedește ineficientă în unele democrații occidentale, in care legile specifice sunt în contradicție cu tehnicile de anchetare și reținere a persoanelor suspectate de terorism.

Astfel, acțiunile teroriste s-au intensificat atât ca frecvență cât și ca violență, numeroaselor atentate comise de diverse grupări cazându-le victime persoane importante de pe scena politică internațională :

-12 martie 2003 – este ucis primul-ministru al Serbiei și Muntenegrului, Zoran Djindjici

-În anul 2004 – printre victime ale teroriștilor cad :

Președintele cecen, Zelimkhan Iandarbiev

Ministrul afgan al aviației, Mirwais Sadiq

Președintele Taiwanului, Khen Shui-Bian

Președintele cecen, Ahmad Kadîrov

Nici instituțiile sau obiectivele publice nu scapă de atacurile teroriste după 2001, la nivel european fiind semnalate numeroase atentate :

– 11 martie 2002 – sunt atacate trei gări din Madrid, numărul victimelor fiind de 191 de morți

– 12 octombrie 2002 – se comite un atentat terorist într-un restaurant și un club de noapte din insula indoneziană Bali, în urma căruia 202 persoane și-au pierdut viața

– 23 octombrie 2002 – atentatul de la Teatrul Est din Moscova, soldat cu 120 morți

– 9 decembrie 2003- atentatul comis la Hotelul Național, din Moscova, în timpul căruia au murit șase oameni și zece au fost răniți

– 3 septembrie 2004 – atentatul din Osetia de Nord, asupra unei școli din Beslan, când și-au pierdut viața 329 de persoane și s-au înregistrat 500 de răniți

Organizațiile teroriste au reușit ca în ultimii ani să menință panica în rândul populației, în ciuda măsurilor concertate ale statelor lumii.

Atacuri comise asupra centralelor nucleare, atacuri cu gaz sarin (VX), atacuri asupra unpr transporturi de substanțe periculoase – sunt doar câteva dintre motivele pentru care statele lumii și-au reorientat strategia comună de securitate, fiind înființate și unitați mobile ce au capacitatea de a interveni rapid și a anihila acțiunile de tip terorist.

Conform datelor date publicității de Congresul Statelor Unite ale Americii, americanii au cheltuit până la finele anului 2011, în războiul contra terorismului, peste 1300 de miliarde de USD (războiul din Irak a implicat peste 800 de miliarde, intervenția din Afganistan aproape 450 de miliarde, 30 de miliarde de USD fiind alocate pentru consolidarea securității naționale).

Lupta împotriva terorismului (războiul împotriva terorismului) s-a desfășurat de-a lungul anilor pe mai multe teatre de operațiuni, unele dintre acestea fiind și astăzi de actualitate:

Operațiunea Active Endeavour – declanșată la începutul lunii octombrie a anului 2001, a avut drept principal scop închiderea principalelor căi de acces maritim la nivel mondial și deținerea controlului asupra traficului maritim. În cadrul acestei operațiuni, în mai puțin de 10 ani, au fost monitorizate peste 100.000 de nave, dintre care 500 au fost escortate și peste 100 abordate. O atenție deosebită a fost acordată căilor de acces dinspre Orientul Mijlociu (Asia) și Africa spre Statele Unite ale Americii și Europa, puncte critice fiind considerate strâmtoarea Gibraltar, Dardanele, Bab-el-Mandeb și Sharm el-Sheikh.

Operațiunea Enduring Freedom (Afganistan/OEF-A) – a început cam în aceeași perioadă cu Operațiunea Active Endeavour, în cadrul acesteia reușindu-se răsturnarea regimului taliban, distrugeri masive provocate în rândul teroriștilor Al – Qaeda și reconstrucția armatei afgane. La aproape 13 ani de la declanșarea acestei operațiuni, mulți sunt specialiștii care continuă să se întrebe dacă a fost justificată și din punct de vedere militar și social sau numai politic. Și asta deoarece la numai câteva ore de la comiterea atentatelor de la 11 septembrie 2001, în fața ruinelor Pentagonului, clădire afectată serios de atacul terorist, fostul comandant suprem al NATO, Wesley Clark a susținut că singura organizație capabilă de organizarea și finanțarea unei operațiuni de o asemenea amploare era Al-Qaeda, condusă de Osama Bin Laden. Intervenția SUA în Afganistan nu a fost o premieră, teritoriul acestui stat fiind vreme de zeci de ani teatrul unor confruntări destul de sângeroase între marile imperii ale lumii, în perioada 1823-1926 el fiind disputat de Marea Britanie și Rusia. Trei războaie au pierdut englezii pe teritoriul afgan (1838-1842; 1878-1880 și în anul 1919), care în anul 1926 a reușit să se transforme în Regat. În ciuda opoziției, Afganistanul le-a tentat mereu pe marile puteri ale lumii, fie că a fost vorba de Marea Britanie, Rusia (1920) sau Germania. La finalul anului 1979 Afganistanul a fost invadat de URSS, moment în care a început și războiul civil, în care s-au implicat toți mari actori, atât direct cât și prin intermediul serviciilor secrete americane, iraniene, pakistaneze, indiene, israeliene, sovietice. După ani de lupte sângeroase rușii părăsesc teritoriul afgan (1988), dar războiul civil continuă (1989 – 1992) între guvernul comunist și talibanii ce duseseră razboiul cu URSS. Dacă la începutul anilor 80 Afganistanul era o problemă pentru lumea occidentală pentru alianța dintre talibanii afgani și islamiștii sumiți Wahabiti (care au generat celebra organizație teroristă Al –Qaida), în anii 2000 teritoriul afgan era un important producator de opium, o sursă de ‘venit’ pentru multe dintre guvernele lumii. Operațiunea Enduring Freedom declanșată de americani în 2001 a avut drept scop distrugerea organizației teroriste Al – Qaeda, considerată responsabilă de organizarea și desfășurarea atacurilor armate comise asupra SUA. Organizația Al-Qaeda a apărut in anul 1979, imediat după invadarea Afganistanului de către URSS. Nu la mult timp de la invazie, Osama Bin Laden ajunge si el în Afganistan unde primește sprijin din partea guvernului american, care ulterior îl va vâna și va pune un preț pe capul său de 25 de milioane de dolari. Bin Laden este cel care îi va organiza și instrui pe mujahedinii arabi, inființând și organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică. Când sovieticii s-au retras din Afganistan (în anul 1989), MAK se transformă într-o așa numită „forță de reacție rapidă”, un fel de jihad contra tuturor guvernelor din lumea musulmană. Osama Bin Laden se radicalizează sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, și în anul 1996 le cere public soldaților americani să părăsească teritoriul Arabiei Saudite. Doi ani mai târziu, liderul de temut al teroriștilor ia atitudine și își exprimă dezacordul față de politica externă a Statelor Unite față de Israel, criticând și prezența prelungită a trupelor americane în Arabia Saudită, după încheierea Războiului din Golf. Instigarea la violență împotriva armatei americane și a cetățenilor SUA s-a făcut întotdeauna prin folosirea textelor islamice, Bin Laden lăudându-se mereu că organizația sa este activă în 15 țari, printre care Marea Britanie și Rusia. Numărul victimelor înregistrate de-a lungul anilor în războiul antiterorist din Afganistan este destul de mare, pe lângă soldații afgani și talibani pierzându-și viața și peste 30.000 de soldați ai alianței N.A.T.O., dar și peste 30.000 de civili. În anul 2010 s-a estimat că războiul anti-terorist din Afganistan costase până atunci aproximativ 70 de miliarde de dolari, adică aproape 200 de milioane de dolari zilnic. De altfel, doi cercetători renumiți (Linda Bilmes – Harvard și Joseph Stiglitz – Columbia) au estimat că, costurile reunite ale operațiunilor SUA în Irak și Afganistan ating valoarea de cinci triliarde de dolari.

Operațiunea Enduring Freedom (Filipine/OEF-P) – a fost declanșată la începutul anului 2002, ea continuând inclusiv astăzi. Principalul scop al operațiunii l-a reprezntat distrugerea rețelelor locale ale teroriștilor Al-Qaeda și ale simpatizanților organizației islamist – teroristă Abu Sayyaf. Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G) denumită și “Purtătoarea de sabie”, a fost una dintre organizațiile teroriste susținute puternic de cunoscuta grupare Al –Qaida, organizația de tip islamist luptând pentru crearea în Mindanao (o insulă din sudul Filipinelor) a unui stat islamic de tip iranian. Organizația Abu Sayyaf s-a desprins la începutul anilor ‘90 din cunoscutul Front Național de Eliberare Moro, ea având bazele în Insulele Sudului. Având în componența sa extremiști inslamici recrutați în principal din universități și licee, organizația teroristă a avut de-a lungul timpului numeroase legături cu mai multe organizații fundamentaliste islamice din întreaga lume, inclusiv cu Al-Qaida. Abu Sayyaf s-a remarcat de-a lungul timpului prin asasinatele comise, prin atacurile cu bombe, dar și prin răpiri ori șantajarea unor oameni de afaceri potenți pentru obținerea de fonduri pentru finanțare (atacul cu bombă din Zamboanga, atacuri cu bombă pe aeroportul și bisericile romano-catolice din Zamboanga, atacul cu bombă asupra catedralei din Davao City, răpirea cercetătorului de la Institutul de Lingvistică al SUA, Charles Walton, etc). Urmare a operațiunii Enduring Freedom Filipine, din anul 2009 nu s-a mai semnalat nici un fel de act terorist în zonă.

Operațiunea Enduring Freedom (Cornul Africii – Somalia) – a fost inițiată și declanșată la scurt timp după declanșarea ostilităților în Afganistan. Operațiunea a vizat anihilarea eventualelor atacuri teroriste ale membrilor Al – Qaeda, care după eșecul din Afganistan începuseră să se regrupeze pe axa Yemen – Somalia – Eritreia. În zonă, în special după anul 2009, s-a remarcat prezența mai multor state occidentale, acțiunile acestora fiind mai mult terestre.

Operațiunea Enduring Freedom (Trans Sahara/OEF-TS) – operațiunea a demarat la începutul anului 2007, scopul său fiind eradicarea eventualilor teroriști Al – Qaeda din zonă. Operațiunea este încă în curs de desfășurare, forțele armate intervind, ori de câte ori situația o cere, și în alte conflicte din zonele limitrofe (inclusiv în conflictul din Libia). Pănă acum, operatiunea Enduring Freedom Trans Sahara este considerată de succes.

Operațiunea Enduring Freedom (Pankisi Gorge) – a fost demarată pentru limitarea posibilităților de acțiune ale trupelor islamiste ce se aflau pe teritoriul Ceceniei. Inițiată la începutul anului 2002, operațiunea Enduring Freedom s-a încheiat după doar câteva luni, ca urmare a unor proteste repetate din partea rușilor. Operațiunea ar fi trebuit să stopeze eventualele încercări de penetrare ale trupelor islamiste, instuind în paralel și trupe pentru forțele armatei din Georgia. Insuccesul operațiunii s-a reflectat cel mai bine în anul 2008, când a fost declanșat războiul Osetiei. Forțele armate ruse au pătruns atunci în Georgia, au ocupat-o în proporție de 50 %, după care s-au retras, marcându-și în acest fel potențialul teritoriu.

Operațiunea Enduring Freedom  (Kîrgîzstan) – a început tot în anul 2001, ea având drept principal scop realizarea unor baze operaționale pentru americani și aliații NATO în zonă. După aproximativ trei ani, operațiunea s-a incheiat, bazele militare fiind încă funcționale, potrivit presei americane, care a relatat chiar o încercare de mituire a oficialilor de către China, pentru desființarea bazei de la Manas.

Subcapitolul 2.4. Europa și lupta împotriva terorismului

Nici Uniunea Europeană nu stă mai bine la capitolul siguranță, pericolul venind din partea sutelor de mii de cetățeni de origine islamică ce se află pe teritoriul acesteia.

La fel ca și SUA, și Uniunea Europeană a adoptat în ultimii ani o serie întreagă de măsuri pentru prevenirea și combaterea terorismului, pe care îl consideră o amenințare la adresa securității, libertății și valorilor sale și ale cetățenilor săi.

Abordarea globală la nivelul Uniunii Europene (UE) vizează patru axe principale pentru combaterea terorismului, acestea constând în prevenirea, protecția, urmărirea și reacția împotriva acesteia.

Pe lângă eforturile menite să prevină actele teroriste pe teritoriul său, Uniunea Europeană se arată interesată permanent de cauzele terorismului, dar și de resursele și capacitățile acestuia. După atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii în 2001, dar și după actele teroriste comise în Europa, respectiv în anul 2004 (în Madrid) și în anul 2005 (în Londra), Uniunea Europeană a decis să-și intensifice acțiunile vizând prevenirea terorismului, bazele luptei împotriva acestui fenomen transnațional fiind puse prin Tratatul de la Amsterdam.

În opinia responsabililor U.E. terorismul poate fi eradicat doar prin cooperare la nivel internațional și printr-o bună coordonare între autoritățile judiciare europene și toate organele ce sunt responsabile cu aplicarea legii din țările membre.

Prima acțiune a Uniunii Europene îndreptată împotriva terorismului global a venit la scurt timp după 11 septembrie 2001, când Consiliul U.E. a adoptat la 13 iunie 2002 Directiva cadru 2002/475/JHA privind combaterea terorismului.

Prin această decizie Uniunea Europeană le-a solicitat tuturor statelor sale membre să își armonizeze pe cât posibil legislațiile, stabilind în același timp și câteva reguli privind infracțiunile teroriste și pedepsele ce trebuie integrate în legislațiile naționale.

Consiliul Uniunii Europene consideră/definește conceptul de terorism ca fiind o serie întreagă de fapte penale (ce includ crima, luarea ostaticilor, șantajul, vătămările corporale, comiterea acțiunilor teroriste, fabricarea de arme, etc), în condițiile în care acestea sunt săvârșite pentru a intimida populația, pentru a constrânge un guvern ori o organizație internațională să realizeze sau dimpotrivă, să se abțină de la diverse acte menite să aducă prejuducii unor structuri politice, economice, constituționale sau sociale ale unui stat sau organizație internațională .

Grupul terorist este definit, în cadrul aceleiași decizii adoptate de Consiliul Uniunii Europene ca fiind o asociere între două sau mai multe persoane, care acționează împreună săvîrșind infracțiunii teroriste.

Statele membre ale UE trebuie să pedepsească ca și infracțiuni teroriste anumite acte precum :

• Instigarea publică la săvârșirea unor acte teroriste sau a unei infracțiuni teroriste

• Furtul sau falsificarea unor documente oficiale pentru a se putea săvârși o infracțiune de natură teroristă

• Recrutarea de membri și instruirea acestora în vederea comiterii unor acte de terorism

• Șantajul, pentru comiterea unei infracțiuni de terorism

La nivelul Uniunii Europene, statele sale membre au prevăzut în cadrul legislațiilor naționale sancțiuni penale efective privind pedepsirea unor acte sau infracțiuni de natură teroristă, acestea incluzând și extrădarea.

În același timp statele europene își stabilesc competențele in materie de infracțiuni teroriste, dar și în cazul în care se refuză extrădarea unei persoane condamnate sau suspectate de terorism, de către un stat membru sau o țară neafiliată. În cazul în care infracțiunea implică mai multe state europene membre, acestea au obligația să stabilească cine va începe urmărirea penală împotriva suspecților de terorism.

Strategia Uniunii Europene de combaterea terorismului se regăsește și în eforturile susține ale țărilor membre pentru îmbunatățirea securizării frontierelor, fiind vizată și introducerea tehnologiilor de ultimă generație privind sistemul integrat de gestionarea frontierelor (SIS II) și a pașapoartelor biometrice (VIS).

Pe toată perioada desfășurării Războiului Rece, Alianța Nord Atlantică a desfășurat diverse activități politice și militare pentru asigurarea și garantarea securității și libertății membrilor săi, atenția cea mai mare fiind acordată URSS-ului.

După dizolvarea Tratatului de la Varșovia și destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, acțiunile NATO s-au concentrat pe menținerea păcii și securității în diferite zone ale globului.

11 septembrie 2001 a reprezentat momentul în care politica Alianței s-a direcționat pe lupta împotriva terorismului, statele sale membre fiind din păcate tot mai frecvent surprinse în mijlocul unor revendicări diverse ce se manifestă prin atentate teroriste (Marea Britanie, Spania sau Turcia).

Manifestările de acest gen adâncesc starea de instabilitate de la nivelul acestor state, ele adăugându-se dezechilibrelor politice, financiare, sociale, economice, militare sau culturale.

În acest moment, principalele surse de instabilitate europeană, ce pot genera eventuale actiuni teroriste, sunt în Spania și în Irlanda de Nord (unde problemele sunt generate și de neîntelegeri de natură religioasă), dar și în provincia Kossovo, care a fost menționată într-un raport al Institutului francez de Înalte Studii al Apărării Naționale.

Conform acestuia, în zonă se manifestă un terorism de tip separatist și etnic, ce se poate manifesta chiar și „în jurul frontierei italo-austriece,în zonele mărginașe ale Germaniei unde rezidă minorități germane active, în Corsica, în Belgia. În aceste țări, problemele de coabitare au degenerat adeseori în confruntări. Nu este vorba de crimă organizată, ci de determinații identitare foarte puternice, care vin de secole. O reluare a confruntărilor nu este exclusã. Aproape toate aceste țări europene (cu excepția Franței, care, constituțional, nu recunoaște existența minorităților, incompatibile cu universalitatea republicană, și a Germaniei, care este relativ omogenă) conțin minorități sau specificități culturale regionale care ar putea foarte bine să se trezească dacă sunt girate prost, în special dacă democrațiile se joacă cu focul exaltând drepturile minorităților, cum s-a procedat până acum”.

Nu de puține ori aceste conflicte, ce pot genera diverse activăți teroriste, pot fi și religioase, respectiv etnico-religioase, motiv pentru care se impune cunoașterea în amănunt a factorilor de natură etnico-religioase, pentru stabilizarea securității zonale.

Este bine cunoscut faptul că la implicarea unei minorității etno-religioase există posibilitatea modificării accelerate a dinamicii unui conflict, cu atât mai mult cu cât se apreciază că nivelul discriminărilor este unul destul de crescut, „autodeterminarea” fiind deseori una dintre cauzele esențiale ale unui astfel de incident.

Din păcate uneori religia se poate transforma într-un paravan în dosul căruia se ascund diverse interese naționaliste și etnice, în cazul declanșării unui conflict religia devenind un fel de „marcă a etnicității”.

În ultimii ani s-a remarcat o creștere fără precedent a criminalității transfrontaliere, atât Uniunea Europeană cât și Alianța Nord Atlantică depunând eforturi susținute pentru realizarea și menținerea securității și stabilității zonale.

În acest context politica externă europeană vizează în principal prevenirea tuturor conflictelor, prin acțiuni de cooperare internațională. astfel încercându-se limitarea și/sau stoparea amenințărilor externe, dar și a celor interne.

Având experiența naționalismului etnic manifestat în fosta Iugoslavie și luând în considerare conflictele deosebit de violente din fosta URSS, ce acum par sa culmineze în criza Ucrainei, Uniunea Europeană încearcă să reacționeze prompt și ferm la orice tip de reacție ce ar putea constitui o amenințare la adresa securității statelor sale.

Situația este cu atât mai sensibilă cu cât s-a dovedit că orice tensiune interetnică poate degenera destul de rapid într-un conflict destul de violent, cu consecințe nebănuite, ce ar putea duce la o instabilitate serioasă în zona Uniunii Europene.

Nu de puține ori violențele unor cetățeni comise la adresa conaționalilor sau la bază lupte etnice și/sau rasiale, dar și rivalități diverse, unele fiind convingeri proprii, iar altele asociate cu ideologii de dreapta ori de stânga.

Și din păcate sunt catalogate drept organizații teroriste diverse mișcări de eliberare națională (cum ar fi IRA sau ETA), ale căror acțiuni vizează oprimări de tip economic, social sau religios. Și nu de puține ori sunt confundați termeni ca „teroriști” și „luptători pentru libertate”, în ciuda faptului că descriu comportamente diferite, primul caracterizând o metodă de luptă, iar celălalt o cauză.

Experiența și practica au dovedit că împotriva terorismului de orice natură nu se poate lupta decât prin cooperare europeană, dar și euro-atlantică, atât Uniunea Europeană cât și NATO având drept principal scop asigurarea și menținerea securității europene, prin diverse strategii complementare comune, combaterea terorismului făcându-se și prin acțiuni militare, dar și prin acțiuni politice specifice.

În plus, Declarația pentru Combaterea Terorismului a Consiliului pentru Afaceri Interne și Justiție din cadrul Uniunii Europene cuprinde diverse măsuri de reactualizarea Planului European de Acțiune Antiteroristă, dar și măsuri vizând implementarea ideală a Strategiei Europene de Securitate.

Mai mult, dubla extindere a celor două organizații la nivel european face mult mai facilă colaborarea la nivel global prin intermediul frontierele care se suprapun, ceea pe permite și diverse acțiuni de prevenție comune, dar și numeroase parteneriate eficiente în prevenirea conflictelor, combaterea terorismului de orice fel și gestionarea diferitelor crize apărute spontan.

Din păcate, în ultimii ani terorismul și criminalitatea organizată au devenit în Uniunea Europeană fenomene transnaționale, anul 2006 fiind considerat de unii specialiști în terorism ca fiind un an de cotitură.

Astfel, nu mai puțin de 424 de atacuri teroriste au fost revendicate in spațiul Uniunii Europene de către teroriștii separatiști, 282 dintre acestea fiind înregistrate în Corsica. Mai mult de jumătate dintre atacurile teroriste comise pe teritoriul corsican au fost revendicate de grupările teroriste U.D.C. (Union des Combattants) și F.L.N.C. (Front Liberation Nationale de la Corse), acestea fiind foarte bine organizate și puse la punct, cu informații detaliate legate de țintele și obiectivele vizate.

Pe teritoriul Spaniei au fost revendicate nu mai puțin de 11 atentate comise de cunoscuta grupare E.T.A. (Euskadi Ta Askatasuna), teroriștii afiliați miscării Irrintzi revendicându-și și ei patru atacuri comise pe teritoriul francez. Alte șase atacuri comise în Spania, la Barcelona și Madrid, au fots revendicate de către renumitul G.R.A.P.O. (First of October Antifascist Resistance Group).

De asemenea, în Italia s-a semnalat o creștere alarmantă a atacurilor teroriste comise de grupările anarhiste și de stânga, cum ar fi F.A.I. (Federazione Anarhica Informale) – care a comis nu mai puțin de nouă atacuri în Roma, dar si B.R.C.P.C.C. (Brigate Rosse per la Construzione del Partito Communista Combattente), care și-a revendicat atat atacuri comise la Roma, cât și în Toscana și alte orașe situate în nordul țării.

Subcapitolul 2.5 Lupta împotriva terorismului – reglementări juridice internaționale

La nivel internațional, lupta împotriva terorismului este bine reglementată juridic, diversele organizații mondiale și regionale luând numeroase măsuri în această direcție.

Prima țară care a adoptat un plan de măsuri privind combaterea terorismul a fost Belgia, care încă de la jumătatea secolului al XIX-lea a introdus în legislația sa penală așa numita „clauza atentatului”, ce făcea posibilă extrădarea autorilor asasinatelor politice.

Rând pe rând, în Europa interbelică au fost comise numeroase atentate teroriste, victimele acestora fiind nume cunoscute de pe scena politică, precum regele Alexandru al Iugoslaviei (asasinat în anul 1934 la Marsilia), ministrul de externe francez, Louis Barthon, ori cancelarul austriac Dolfuss.

Urmare a acestor acte criminale liderii politici au trecut la reevaluarea terorismului, în anul 1937 fiind adoptată Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial numărul cazurilor de piraterie aeriană a crescut considerabil, motiv pentru care reglementările în domeniul combaterii terorismului la nivel internațional au fost și ele adaptate.

Mai mult, Organizația Națiunilor Unite (O.N.U) a decis să includă terorismul în categoria crimelor internaționale, fiind emise numeroase rezoluții și convenții care au avut drept principal scop cooperarea statelor pentru reprimarea terorismului internațional:

14 septembrie 1963 (Tokio) – Convenția asupra infracțiunilor și altor acte comise la bordul

12 decembrie 1969 – Rezoluția nr. 2551 intitulată „Deturnarea forțată a aeronavelor civile în zbor”

24 octombrie 1970 – Adunarea Generală a ONU adoptă Declarația asupra principiilor dreptului internațional

30 noiembrie 1970 – Rezoluția nr. 2645 a O.N.U

16 decembrie 1970 (Haga) – Convenția privind incriminarea deturnărilor de aeronave

23 septembrie 1971 (Montreal) – Convenția privind incriminarea actelor săvârșite împotriva siguranței aeronavelor

2 februarie 1971 (Washington) – Convenția Organizației Statelor Americane privind prevenirea și reprimarea actelor de terorism, ce reprezintă infracțiuni contra persoanei, precum și a actelor de forță, conexe acestor delicte, a extorcării și a altor acte, dacă acestea au repercusiuni internaționale – A intrat în vigoare în anul 1973, fiind considerată prima convenție regională în materia antiterorismului

18 decembrie 1972 – Adunarea Generală a ONU adoptă Rezoluția nr. 3034

1973 (New York) – Convenția privind prevenirea și sancționarea crimelor comise împotriva persoanelor protejate internațional, inclusiv agenți diplomatici

17 decembrie 1979 (New York) – Convenția împotriva luării de ostatici

17 decembrie 1979 Adunarea Generală a O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 34/ 145, prin care sunt condamnate toate actele de terorism internațional care pun în pericol viața sau care aduc atingere unor libertăți fundamentale

1980 (Madrid) – Statele participante la Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeană adoptă un document privind antiterorismul

1979 (Viena) – Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare

1984 – Adunarea Generală a O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 39/ 159, în care se face vorbire despre „inadmisibilitatea politicii terorismului de stat și a oricăror acțiuni de stat vizând subminarea sistemului social politic în alte state suverane”

1985 – Adunarea Generală a O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 40/ 161, după ce au loc numeroae acte teroriste

2001 – Consiliul de Securitate O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 1373/ 2001 privind combaterea terorismului;

2004 – Consiliul de Securitate O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 1540/ 2004 privind neproliferarea armelor de distrugere în masă

2005 – Este adoptat Amendamentul O.N.U. la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și încheiat protocoalele O.N.U. pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime și pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței platformelor fixe pe platoul continental

14 septembrie 2005 (New York) – Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear

2009 – Consiliul de Securitate al O.N.U. adoptă Rezoluția nr. 1904/ 2009 privind aplicarea de sancțiuni împotriva organizației teroriste Al-Qaeda și asupra șefului acesteia, Osama ben Laden

În plus, Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat la data de 8 septembrie 2006 Strategia mondială împotriva terorismului și Planul de acțiune al celor 192 de state membre, în acest fel fiind abordat fenomenul terorismului la nivel global.

Strategia este cu atât mai importantă cu cât ea parafează un moment istoric în cadrul O.N.U., statele membre stabilind un plan comun de strategie și luptă împotriva terorismului.

Strategia mondială împotriva terorismului include :

Măsuri specifice pentru stabilirea cauzelor răspândirii și dezvoltării terorismului

Măsuri diverse pentru prevenirea și combaterea terorismului de orice tip

Măsuri specifice pentru construirea și dezvoltarea capacității statelor membre de a preveni și de a combate terorismul de orice natură

Măsuri privind certificarea respectării drepturilor omului

În lupta împotriva terorismului s-a implicat activ și Consiliul Europei, care în data de 16 mai 2005 a adoptat la Varșovia:

• Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului

• Convenția Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor care stau la baza metodologiei privind finanțarea terorismului

În plus, în anul 2007, Parlamentul European i-a adresat Consiliului Europei o recomandare ce viza diferiții factori favorizanți ai terorismului, ca și a recrutării de teroriști. Potrivit parlamentarilor europeni, se impune elaborarea de către Consiliul Europei a unei strategii globale ce să cuprindă atât fenomenul general al terorismului, cât și lupta efectivă împotriva teroriștilor.

Comunitatea Statelor Independente (foste republici din URSS) și Asociația Statelor din Asia de Sud-Est au adoptat în anul 1999, la Minsk, Strategia de luptă contra terorismului a Comunității Statelor Independente, măsurile principale vizând combaterea terorismului financiar.

Tot în cadrul politicii de securitate antiteroristă internațională pot fi semnalate și diverse convenții și rezoluții adoptate de organizații diferite, de-a lungul timpului, precum:

– Convenția europeană pentru reprimarea terorismului (1979)

– Convenția din anul 1971 a Organizației Statelor Americane privind prevenirea și pedepsirea actelor de terorism care au forma crimelor împotriva persoanelor care au relevanță internațională, încheiată la Washington

-Convenția Asociației Asiei de Sud-Est pentru cooperare regională privind reprimarea terorismului, încheiată la Kathmandu, în anul 1997

– Convenția arabă privind reprimarea terorismului, semnată în anul 1998)

– Convenția din anul 1999 a Organizației Islamice pentru reprimarea terorismului internațional

-Convenția Organizației Statelor Africane privind prevenirea și combaterea terorismului adoptată în anul 1999, la Algiers

– Rezoluția din anul 1997 a Uniunii Europene privind interzicerea actelor de terorism în spațiul comunității

Și Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat în perioada 1994 – 2001 mai multe rezoluții denumite simbolic “Măsuri pentru eliminarea terorismului internațional”. Exemplul Adunării Generale a ONU a fost urmat și de Consiliul de Securitate al Organizație care a adoptat și el mai multe rezoluții antiteroriste :

– 1992 – Rezoluția 748 privind reprimarea terorismului

– 1992 – Rezoluția 1269 privind condamnarea oricărui act terorist

– 12 septembrie 2001 – Rezoluția 1368, care condamnă atacurile teroriste din New York, stabilind și principiile cooperării statelor împotriva terorismului

– 28 septembrie 2001 – Rezoluția 1373, adoptată sub auspiciile Cărții ONU (Capitolul VII)

Tot pentru combaterea terorismului, s-au intensificat și acțiunile statelor membre ale Organizației Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), care au adoptat numeroase acorduri și convenții în acest sens:

1988 (Yalta) – Carta OCEMN

1988 (Corfu) – Acordul privind cooperarea în domeniul combaterii criminalității, în special a celei organizate

2004 (Atena) – Protocolul adițional pentru cooperarea în combaterea terorismului

Și România a adoptat numeroase măsuri legislative vizând prevenirea și combaterea terorismului, în conformitate cu prevederile adoptate la nivel internațional:

1991 – Prin Legea 51/1991 privind siguranța națională a României, a fost inclus terorismul în categoria amenințărilor la adresa securității naționale

1992 – Este adoptată Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Romând de Informații (SRI), instituția având rol primordial în prevenirea și combaterea terorismului

2001– CSAT desemnează prin hotărâre SRI drept autoritate națională în domeniul antiterorismului

2002 – CSAT aprobă Strategia Națională de Prevenire și Combatere a Terorismului, luând ființă și Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului – SNPCT- (include 21 de autorități și instituții publice cu responsabilități în domeniu, coordonate tehnic de către SRI)

2004 –CSAT aprobă Sistemul Național de Alertă Teroristă

2004 – Parlamentul României aprobă Legea nr. 535 privind prevenirea și combaterea terorismului

2005 – În cadrul SRI ia ființă Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (asigura coordonarea tehnică a SNPCT)

2006 – CSAT aprobă Metodologia de organizare și executare a intervenției contrateroriste (se stabilesc procedurile de gestionarea unei situații de criză teroristă)

2007 – Este aprobată de către CSAT Strategia de comunicare și diseminare a informațiilor pentru prevenirea și limitarea efectelor unei situații de risc terorist sau criză teroristă

2008 – Are loc actualizarea Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT

2008 – SRI este desemnat punct național de contact pentru schimb de informații (în cadrul legii nr. 146/2008 privind aderarea României la Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale, semnat la Prüm, 27 mai 2005)

CAPITOLUL 3 – COMUNICAREA ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ GENERATE DE ACȚIUNILE TERORISTE

Criza este, în opinia cunoscutului Raymond Boudon, momentul în care controlul și identitatea unui grup sunt supuse unei încercări neprevăzute, periculoasă și cu termeni nesiguri de rezolvare, W.G.Engelhoff și F. Sen considerând că ea apare în momentul în care amenințările din mediu intră în contact cu slăbiciunile interioare ale unei organizații.

În cadrul managementului crizei, o atenție specială este acordată tipologiei acestora, dar și strategiilor ideale menite să conducă la o cât mai bună rezolvare. Astfel, crizele se clasifică în funcție de cauzele care le generează (respectiv dacă factorii declanșatori sunt interni ori externi, factori conjuncturali, imediați sau structurali), de modul în care acestea se desfășoară/derulează în timp (mai brusc sau mai lent), de amploarea pe care o pot lua (putând fi profunde sau doar superficiale), de nivelul de acțiune (putând afecta activitatea de tip curent – crize operaționale, identitatea unui stat sau organizație – crize identitare, ori putând afecta elaborarea unor strategii – crize strategice).

În opinia unor specialiști precum D. Newsom, A. Scott ori J.V. Turk, din punct de vedere fizic, crizele pot fi violente sau non-violente, crizele generate de acțiuni teroriste fiind considerate drept crize violente, ce sunt create prin acțiuni intenționate. În această categorie mai sunt incluse și amenințările cu atentate, dar și răspândirea zvonurilor ce pot stârni panică, acestea fiind însă catalogate drept crize non-violente.

În concepția lui J.P. Rossart, crizele pot fi crize interne sau crize externe, crizele externe putând fi cauzate atât de diverși factori naturali (de regulă catastrofe), cât și de diverși factori umani, în această categorie fiind inclus terorismul, vandalismul sau diverse alte agresiuni.

Actele teroriste sunt considerate factori externi ce pot genera crize, ale căror consecințe se răsfrâng asupra vieții sociale.

De asemenea, clasificarea crizelor este făcută de Timothy Coombs pe două axe, respectiv axa intern – extern și axa intenționat – neintenționat, fiind nominalizate patru tipuri de crize, generate de:

Terorism – ce constă în acțiuni intenționate ce sunt realizate de personaje externe, care au scopul de a afecta direct sau indirect o organizație/stat

Transgresiuni – acțiuni intenționate ce sunt comise de diverse organizații care conștient încalcă diverse reguli de comportament, ce anterior fuseseră asumate

Accidente – acțiuni neintenționate ce pot apărea în interiorul unei organizații/unui stat

Greșeli – acțiuni neintenționate ce aparțin organizației și pe care un agent extern poate încerca să le transforme într-o criză

Un rol important în cadrul managementului unei crize, inclusiv în cadrul crizelor generate de acțiuni teroriste, îl ocupă comunicarea. O comunicare eficientă poate ușura nu numai criza în sine, dar ea poate îmbunătăți considerabil și imaginea organizației implicate, atât în timpul desfășurării crizei, cât și după finalizarea acesteia.

Comunicarea în situații de criză generate de acte teroriste este considerată de mulți specialiști ca fiind cea mai provocatoare și dificilă în același timp formă de comunicare, și asta deoarece într-o astfel de criză informațiile sunt foarte puține, timpul de reacție este limitat, iar stresul și tensiunea pot atinge uneori cote alarmante.

Într-o criză declanșată de diverse acțiuni de tip terorist deciziile se iau rapid, măsurile impun reacții corelate cu nivelul amenințărilor, în paralel cu respectarea drepturilor omului și ținându-se cont de tehnicile de negociere, comunicare și diplomație specifice.

Comunicarea de criză are rolul de a diminua eventualele efecte ale acesteia, în paralel cu menținerea sau chiar îmbunătățirea imaginii organizației implicate, ea incluzând în general o evaluare a riscurilor nou-apărute, o planificare a comunicării, răspunsuri adecvate acțiunilor declanșatoare ale crizei, dar și reacțiilor acestora, ca și informarea publicului larg cu privire la desfășurarea evenimentelor.

Comunicarea de criză poate fi și forma ideală de manifestare în care o organizație poate interacționa cu mediul, în opinia lui Warren Weaver ea fiind ,,totalitatea proceselor prin intermediul cărora o minte poate să exercite influențe asupra alteia”.

În cazul crizelor ce sunt determinate de diverse acțiuni de tip terorist, comunicarea este practic inevitabilă, ea desfășurându-se continuu, pe toată perioada derulării evenimentelor, cât și după finalizarea acestora, pentru consolidarea imaginii și elucidarea tuturor aspectelor de interes public.

De cele mai multe ori acest tip de comunicare implică diverse raporturi de putere între partenerii de dialog, primul care începe comunicarea preluând de cele mai multe ori și avantajul. Comunicarea depinde însă și de modul în care este concepută reacția, de timpii acesteia, dar și de percepția pe care aceasta reușește să o imprime publicului larg. În timpul comunicării într-o astfel de criză, partenerii de dialog încearcă să-și impună sau echilibreze pozițiile, fiecare ajustându-și permanent atât comportamentul cât și modul de reacție în funcție de acțiunile celuilalt.

Din păcate, în ultimii ani, numărul tot mai mare al crizelor ce au fost declanșate de acțiuni de tip terorist au determinat dezvoltarea la nivel de organizație/stat, dar și de lideri/conducători a unor adevărate concepte în materie de comunicare în situații de criză, de managementul crizelor ori de gestiunea crizelor. Experiența a demonstrat însă că, în cazuri reale, în cadrul unei confruntări cu o criză ce are la origini terorismul, puțini sunt cei care reușesc să reacționeze adecvat acțiunii declanșatoare și să intervină adecvat stării de fapt.

Comunicarea în situații de criză include atât informarea publicului larg asupra stării de fapt, a motivelor (cel puțin aparente, în prima fază) care au stat la baza declanșării acesteia, a eventualelor clarificări și mențiuni ce se impun, dar și convingerea taberei adverse fie să renunțe la acțiunile sale, fie să-și cenzureze ori ajusteze comportamentul, în funcție de situație.

De asemenea este foarte important ca organizația/statul afectat (ce suferă prejudicii de natură diversă) de acțiunile unor teroriști să încerce prin intermediul unei comunicări (adaptate împrejurărilor) să le afle opiniile, motivele acțiunilor, pretențiile, revendicările, în paralel cu aplicarea tehnicilor și metodele specifice ce au rolul de a-i determina pe aceștia să renunțe la modul de acțiune (eliberând ostaticii, predându-se).

Comunicarea în situații de criză are în vedere diverse strategii ce sunt elaborate fie pas cu pas (urmănd un plan anterior stabilit pentru astfel de situații), fie din mers, principalul scop fiind menținerea sau recăpătarea controlului asupra situației, oferirea unor informații cât mai corecte și mai oportune mass-mediei, dar și elaborarea și împărtășirea unor mesaje adecvate atât echipelor special constituite pe perioada crizei, cât și partenerilor de comunicare din tabăra adversă.

O comunicare eficientă și promptă cu mass-media are un rol vital în prevenirea furnizării informațiilor eronate și în controlul zvonurilor ce uneori pot agrava o criză, mărind presiunea atât asupra populației, cât mai ales asupra teroriștilor, care pot reacționa ca atare, mult mai violent.

În situația în care comunicarea se dovedește a fi una ideală și se realizează o legătură cu tabăra teroriștilor, este foarte important ca mesajele transmise atât acestora cât și presei să fie atent structurate și elaborate, abilitatea în exprimare, dar și diplomația putând avea efecte nebănuite, cu răsturnări de situații și schimbarea polilor de putere între tabere.

De asemenea, foarte important în cazul comunicării în situați de criză este desemnarea persoanei care urmează să interacționeze cu tabăra adversă, dar și cu mass-media, credibilitatea, funcția și imaginea acesteia având și ele un rol determinant în soluționarea pozitivă a unei situații tensionate.

În cazul unei situații de criză sunt foarte importante durata comunicărilor, autoritatea dar și autenticitatea surselor de comunicare, canalele de distribuție a comunicării pe care autoritățile le au la dispoziție, interesul manifestat de opinia publică, dar și impactul informațiilor asupra publicului țintă.

De asemenea, o comunicare crește ca eficacitate și eficiență în funcție de acuratețea și precizia mesajelor comunicate prin intermediul mass-mediei sau pe cale oficială, discursurile oficiale având cel mai mare impact asupra publicului intern și a opiniei publice internaționale.

Atât mesajele transmise taberei adverse ori presei, cât și cele primite direct sau indirect pot fi sau nu codificate, ele incluzând un limbaj bine ales de autor, cu un rol și un scop bine determinat, ce la prima vedere poate părea inofensiv publicului larg. Crizele cele mai grave sunt cele generate de evenimente neprevăzute, interesul mass-mediei și al opiniei publice devenind maxim în doar câteva momente de la anunțarea evenimentului și impunând o presiune maximă pe cei responsabili cu comunicarea în astfel de situații.

Comunicarea în situații de criză de natură teroristă poate fi foarte stresantă și greoaie mai ales în primele ore de la declanșarea acesteia, dar și după finalizare, când sunt solicitate numeroase explicații, lămuriri, răspunsuri la întrebări deloc comode de cele mai multe ori.

O comunicare ideală în astfel de situații impune atât difuzarea de informații corecte și libere (destul de dificil în primele faze ale crizei în ascensiune), cât și omiterea sau ascunderea cât mai diplomată a unor informații vitale pentru securitatea statului sau organizatiei respective, informații care dacă ar ajunge la cunoștiința opiniei publice ar accentua sau dezvolta stări de haos, de tensiune, de teamă ori de confuzie.

De multe ori însă, în crize ce implică teroriști, ascunderea unor informații poate genera fenomenul de declanșare al zvonurilor, care se pot propaga și dezvolta negativ foarte repede, prejudiciind nu atât tabăra adversă, ci mai ales statul ori organizația devenită ținta atacului.

Atât mass-media, cât și opinia publică riscă să devină suspicioase în momentul în care bănuiesc faptul că anumite informații (vitale ori nu) nu le sunt oferite sau sunt ascunse de autorități, efectul fiind ulterior resimțit de acestea în lipsa de credibilitate, în diverse acuzații (fondate sau nu), dar și în deteriorarea imaginii.

Nu de puține ori, în situații de criză cei responsabili cu comunicarea pot greși grav fie grăbindu-se să ofere informații nu suficient verificate, fie răspunzând necorespunzător mesajelor teroriștilor sau întrebărilor jurnaliștilor.

Subestimarea adversarului sau a consecințelor atacului acestuia, preferarea răspunsurilor evazive ori a informațiilor în sensul larg (folosind limbaj de lemn), dar și graba de a reacționa fără a cântări consecințele răspunsului pe termen lung pot fi cauzele care duc la o comunicare ineficientă, defectuoasă, cu efecte resimțite în primul rând de inițiator.

Persoanele desemnate să se ocupe de comunicare trebuie să fie permanent la curent cu evenimentul terorist aflat în desfășurare, să cunoască cât mai multe elemente despre autorul/autorii acestuia și despre potențialele victime, să fie informați cu privire la toate măsurile luate de autorități cu privire la situația de criză și să comunice în timp scurt sau ori de câte ori le este solicitat acest lucru cu jurnaliștii, cei mai buni aliați atât în lupta cu teroriștii cât și în promovarea evenimenentului/atacului.

Nu de puține ori însă experiența a demonstrat că, în ciuda fondurilor imense alocate uneori pentru gestionarea situațiilor de criză și specializarea unor echipe în acest sens, teroriștii se pricep mult mai bine să comunice cu exteriorul, respectiv cu publicul larg,, mesajele acestora ajungând mult mai simplu și mai ușor la cunoștiința opiniei publice.

În vreme ce autoritățile, luate prin surprindere, pregătesc comunicate și mesaje pentru mass-media, terorișii (colegii acestora, aflați la adăpost de reacția oficialităților și a forțelor de ordine) comunică mult mai des și mai ales mai bine cu exteriorul, făcându-și cunoscute intențiile, revendicările, mesajele, pretențiile sau acțiunile.

Și dacă autoritățile încă mai folosesc comunicate oficiale de presă sau pierd timp prețios în comunicare pentru organizarea unor conferințe de presă cât mai pompoase, teroriștii transmit lumii întregi mesajele lor prin intermediul internetului, rețelele de socializare dovedindu-se cele mai utile și mai eficiente în ultima vreme.

De multe ori startul comunicării este preluat și uneori menținut o bună perioadă de timp, pe perioada desfășurării evenimentelor, de către organizațiile teroriste. În vreme ce autoritățile, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate evită să răspundă direct întrebărilor jurnaliștilor sau se ascund în dosul clasicului răspuns că nu pot răspunde din motive de securitate, teroriștii le răspund și comentează pe internet tuturor celor care se arată interesați, în acest fel atenția fiind canalizată cu precădere asupra lor.

Și în tot acest timp, în lipsa sau întârzierea unor răspunsuri sau informații oficiale, autoritățile par și mai mult prinse pe nepregătite, surprinse și incapabile să reacționeze adecvat.

Subcapitolul 3.1 Rolul imaginii în comunicarea în situații de criză generate acțiunile teroriste

Experiența a demonstrat că, de cele mai multe ori, în situația unor atacuri teroriste, autoritățile sunt prinse pe picior greșit, chiar dacă destul de des concluziile ulterioare au scos la iveală faptul că acestea dețineau suficiente informații cu privire la eventualitatea apariției unor situații neprevăzute, cu consecințe dramatice.

În haosul și panica ce se instaurează destul de rapid în cazul acțiunilor teroriste, puține sunt persoanele abilitate care au capacitatea, dar și informațiile corecte pe care să le poată aduce la cunoștiința publicului larg. Astfel, nu de puține ori jurnaliștii prezenți la fața locului se văd nevoiți să acționeze în consecință, fie transmițând live (în funcție de percepția de moment), fie surprinzând cât mai multe imagini edificatoare.

În lipsa unor corespondenți la fața locului, ori din cauza comunicării greoaie generate de cele mai multe ori de autorități, marea parte a mass-mediei preferă să preia informațiile și imaginile surprinse de primii jurnaliști ajunși la fața locului, pe care le difuzează uneori în buclă, dacă evenimentul este unul major, de impact, dar informațiile, respectiv imaginile sunt destul de sărace (acestea fiind însoțite pe fundal de comentarii mai mult sau mai puțin avizate, legate de eveniment).

Explozia pe care au cunoscut-o în ultimii ani mai multe site-uri de socializare face în acest moment posibilă difuzarea/distribuirea instantanee, în toate colțurile lumii, a informațiilor și imaginilor reprezentative, surprinse la fața locului de jurnaliști profesioniști sau doar amatori.

Imaginea reprezintă trăsătura cea mai importantă a societății contemporane, ea ajungând să concureze cu toate convingerile și temerile noastre, monopolizând o parte din structurile noastre mentale și influențând multe dintre atitudinile din viața de zi cu zi.

Facebook ori Twitter au devenit locul în fiecare împărtășeste cu oricine cam orice. Cu atât mai mult, o imagine (ori un mini-clip) surprinsă în locul în care este în desfășurare un atac terorist odată postată/încarcată pe internet poate avea audiențe record într-un timp extrem de scurt, cu posibilitatea majoră de propagare continuă a acesteia.

Orice informație sau imagine ajunge mult mai ușor la cunoștiința publicului larg prin intermediul internetului (rețele de socializare, site-uri, bloguri) ori al televiziunilor, comunicarea în situații de criză teroristă desfășurându-se de cele mai multe ori ad-hoc, din mers.

Despre consecințele și influențele pe care imaginea le are asupra psihicului uman s-au spus și s-au scris multe în ultimii ani. În ciuda semnalelor de alarmă trase de specialiști, cu privire la impactul pe care îl au unele fotografii și imagini din jurnalele de televiziune asupra noastră, continuăm să „consumăm” tot ce ni se oferă, în goana cotidiană după informații de tot felul, știri de senzație sau de actualitate, cu impact direct sau nu asupra existenței noastre.

Media în general, iar televiziunea și internetul în special au devenit niște forțe impresionante prin care se poate realiza destul de ușor nu numai informarea și mobilizarea maselor, atât intelectual cât și emoțional, cât și manipularea acestora, multe fiind situațiile în care influențele acestora s-au dovedit a fi majore, fapt ce a dus și la crearea conceptului de „război mediatic”.

Și din păcate multe sunt site-urile și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor / telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, revoltă sau furie. Istoria actuală a început să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte.

Imaginea în general, și cea pe care o regăsim pe site-uri, bloguri, rețele de socializare ori în jurnalele de televiziune în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori la crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri ori a unui comentariu aparent nevinovat pot atrage din partea opiniei publice sentimente și reacții controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

Se știe că lumea actuală este într-o continuă transformare, setea de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa fiind motivele principale pentru care media a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi de trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor, mai ales în situații de criză, crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.

Televiziunea și mai nou internetul cu tot mai accesatele sale rețele de socializare, impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, în special prin conținutul informațiilor prezentate, ea reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra publicului larg.

Ca mijloc de comunicare în masă, televiziunea, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor. Tot televiziunea, dar și internetul, ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de informație, de nou, de scandal sau doar de implicare.

Televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt televiziunile ce știu să se miște/mobilizeze rapid în situațiile de criză, să improvizeze din mers (până reușesc să obțină informațiile sau imaginile aferente de la fața locului), să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gusturile telespectatorilor se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în conținutul informațiilor.

Nici o știre de televiziune nu este bine receptată de către publicul larg dacă ea nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția telespectatorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Cine nu își amintește oare imaginile difuzate „in buclă” ore în șir, de televiziunile din întreaga lume, în fatidica zi de 11 septembrie 2001 ? Avioanele deturnate de teroriști lovind în plin Turnurile Gemene de la World Trade Center, dar și prăbușirea acestora și transformarea într-o imensă grămadă de moloz vor râmâne adânc întipărite în memoria multora dintre noi.

Imaginea este esențială în orice jurnal de știri al unei televiziuni profesioniste, dar și pe internet, unde nici o infomație nu prea are valoare dacă nu e însoțită de o fotografie cât mai reprezentativă, indiferent dacă e vorba de un site de știri, de un blog, de Facebook sau de Twitter. Și indiferent de crizele prin care trece o țară, supraviețuiesc și rămân în topul vizualizărilor televiziunea, site-ul, blogul, contul celui care știe și reușeste să le ofere acoliților săi imagini inedite, în cel mai scurt timp de la producerea unor evenimente.

Nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri sau doar amator de senzațional decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea de la fața locului, „care face cât o mie de cuvinte”.

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Mass-media relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, la care în ultima vreme s-a alăturat și internetul, cu toate ramificațiile acestuia.

Rolurile mass-media au fost clar stabilite de sociologi:

Supraveghere – mass-media ne informează cu privire la modificările, pericolele, noutățile survenite în cadrul societății

Transmitere – preia informațiile în forma brută, le prelucrează și ni le oferă în forme conceptuale în forme mai mult sau mai puțin profesionale

Interpretare – mass-media și-a arogat dreptul absolut de a interpreta toate evenimentele, pe care le evaluează și analizează după bunul sau plac

Media în general (televiziunea și internetul în special) are o influență foarte mare asupra noastră, ea influențându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.

Și poate tocmai de aceea mass-media reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante. Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.

În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru. O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne face să abandonăm ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.

Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

Efectul manipulării poate fi maxim în cazul unei situații de criză generate de un atac terorist, dacă televiziunea are capacitatea, prin intermediul imaginilor surprinse la fața locului, să ne transmită diverse emoții ce ne pot imprima senzații, trăiri ori chiar șocuri.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte și poate tocmai de aceea mulți sunt specialiștii care recomandă frecvent cenzurarea imaginilor delicate, compromițătoare, șocante, mai ales în situații de criză, când efectele acesteia pot fi mult amplificate și de reacțiile publicului larg.

Iar manipularea este cu atât mai reușită cu cât privitorul are falsa impresie că, în urma vizualizării unei imagini șoc, continuă să dețină deplina libertate de decizie și gândire.

STUDIU DE CAZ

Prezenta lucrare, “Comunicarea publică pe timpul acțiunilor contrateroriste”, va aborda în cadrul studiului de caz atacul terorist comis în ziua de 21 septembrie 2013, în cunoscutul centru comercial Westgate Mall din capitala Kenyei, Nairobi.

Studiul de caz va cuprinde atât prezentarea generală a atacului, cât și modul în care acesta a fost prezentat în presa internațională, atât pe durata desfășurării ostilităților, cât și după încheierea crizei.

21 septembrie 2013 – Ziua care va rămâne în istoria Kenyei, dar și în cea a terorismului internațional ca fiind momentul zero al declanșării celui mai sângeros atac la adresa securității kenyene, în urma căruia și-au pierdut viața zeci de civili nevinovați.

În jurul orelor 11.00 GMT (ora 14.00, ora României), în ziua de sâmbătă, 21 septembrie 2013, un grup de islamiști au luat cu asalt cel mai luxos centru comercial din capitala Kenyei, Naibobi. În doar câteva minute, în interiorul centrului "Westgate Mall", inaugurat cu mare fast în anul 2007, în imediata apropiere a sediului local al Națiunilor Unite, au răsunat sunetul armelor automate și al grenadelor, însoțite de țipetele de disperare ale sutelor de clienți aflați în acel moment la cumpărături sau divertisment.

Atacul terorist a durat trei zile, la finalul acestuia bilanțul fiind unul tragic. 67 de persoane și-au pierdut viața, printre victime aflându-se trei cetățeni britanici, doi canadieni, doi cetățeni francezi, nepotul președintelui kenyan Uhuru Kenyatta și logodnica acestuia, dar și poetul și cunoscutul omul de stat din Ghana, Kofi Awoonor.

Pe lăngă aceștia sute de persoane, mare parte turiști sau diplomați, au fost grav rănite, trupele kenyene reușind abia după câteva ore bune să le evacueze, rând pe rând, din magazinele mall-ului în care se ascunseseră de teroriști.

Din elegantul și luxosul mall, mândria capitalei kenyene, nu a mai rămas decât o imensă grămadă de moloz și dărămături, cele patru etaje prăbușindu-se după câteva zeci de ore de la declanșarea atacului terorist, în urma exploziilor numeroase ce au avut loc pe acoperișul acestuia, unde se refugiaseră în ultima fază, terorișii încolțiți de forțele de ordine.

Președintele Kenyei, Uhuru Kanyatta, a declarat în cadrul Adunării Generale a ONU, că pierderile au fost imense, după trei zile de luptă, cinci teroriști fiind uciși și alți 11 suspecți capturați.

Kenya – ținta atacurilor teroriste

Kenya s-a aflat in vizorul cunoscutei organizații teroriste Al – Qaeda cu mult înainte de declanșarea războiului anti-terorism la nivel global, respectiv după atentatele comise ăn ziua de 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, urmate de atacurile din luna iunile a anului 2005 ce au vizat capitala Marii Britanii.

Astfel capitala Kenyei, Nairobi, a fost victima unui atac terorist fără precedent în anul 1998, revendicat de către gruparea teroristă Al – Qaeda. În ziua de 7 august două mașini capcană au explodat în apropierea ambasadelor SUA din Nairobi (și din Dar es-Salaam), în urma atacurilor decedând 224 de persoane, alte peste 5.000 fiind rănite.

După momentul 11 septembrie 2001 și 7 iulie 2005, Kenya a devenit un important aliat al Statelor Unite și Marii Britanii în războiul declanșat contra militanților radicali în Cornul Africii. Mai mult, Kenya s-a implicat activ în activitatea militară demarată împotriva eradicării grupurilor teroriste, trupele sale traversând frontiera spre Somalia și participând la operațiunea vastă îndreptată împotriva militanților al – Shabaab, responsabili pentru numeroase atacuri teroriste comise la frontierele sale.

Teroriștii din al – Shabaab (susținuți puternic de gruparea teroristă Al – Qaida) au înregistrat însemnate pierderi începând cu luna octombrie 2011, când armatele reunite al Uniunii Africane din Kenya, Uganda și Burundi au declanșat o acțiune militară fără precedent pentru reconstruirea unui stat de tip funcțional în Somalia și susținerea noilor autorități ale acesteia.

Pe lângă aceasta, Kenya a fost considerată o posibilă țintă teroristă și pentru milioane de turiști din întreaga lume care o vizitează anual, impactul acțiunilor teroriste fiind astfel mult mai mare. Conform statisticilor Organizației Mondiale a Turismului, continentul african este vizitat anual de peste 50 de milioane de turiști, încasările din turism, la nivel de continent ridicându-se la peste 30 de miliarde de dolari/an.

Kenya ocupă un loc central în preferințele turiștilor internaționali, pe teritoriul acesteia găsindu-se peste 70 de triburi în interiorul cărora tradiția s-a păstrat aproape intactă de secole, de la obiceiuri și vestimentație, la stil de viață. Denumită pe vremuri „Grămada omenirii”, Kenya este preferată de turiștii occidentali și pentru edificiile arheologice vechi de mii de ani, pentru cultura, infrastructura și arhitectura inconfundabile.

Pe lângă numeroasele cascade, vârfuri muntoase, păduri, 480 de kilometri de linie de coastă, Kenya se poate mândri și cu Parcul Național Samburu, Lacul Turkana sau Parcul Național Marsabit, dar și cu renumita Savana, în care și-au găsit adăpostul peste 1,5 milioane de animale. Turiștii occidentali preferă Kenya pentru prețurile mici practicate, pentru ofertele deosebite în turism, pentru plimbările prin junglă, ori pentru micul dejul în compania animalelor exotice, ei expunându-se în acest fel unor riscuri nebănuite.

"Westgate Mall" – centrul comercial aflat pe lista posibilelor ținte ale atacurilor teroriste ce vizau Kenya

"Westgate Mall", cel mai luxos centrul comercial al Kenyei, fusese din păcate citat în repetate rânduri, de către numeroase companii de securitate, ca fiind o posibilă țintă a atacurilor teroriste care aveau diverse legaturi cu cunoscuta grupare Al – Qaida, toate avertismentele fiind însă ignorate de autoritățile kenyene.

Deschis publicului cu șase ani mai devreme, centrul comercial "Westgate Mall" avea în componența sa numeroase cafenele de lux, bănci, un cinematograf multiplex și un imens supermarket, el fiind zilnic vizitat de mii de clienți.

În Nairobi, capitala denumita deseori un "hub" al Africii de Est, acest centru comercial îi atrăgea zilnic pe sute de expatriați ce erau răspândiți în întreaga regiune.

Mai mult, configurația "Westgate Mall" era una destul de pretabilă unui atac terorist, mall-ul având intrări multiple, multe terase de dimensiuni impresionante care dădeau spre stradă, dar și o parcare aeriană și una subterană.

Ca și în marea majoritate a acțiunilor teroriste, și de această dată atacatorii au dovedit că au știut să își aleagă bine ținta, capitala Kenyei, Nairobi, fiind ideală pentru a atragerea atenției opiniei publice internaționale.

Capitala Kenyei, Nairobi, este singura capitală din zonă care adăpostește pe teritoriul său un elegant și modern complex al Organizației Națiunilor Unite (O.N.U), care se afla la doar 15 minute de centrul comercial Westgate Mall. Pe lângă aceasta, Nairobi este și capitala prin care se realizează transportul și comerțul între Africa Centrală și Africa de Est, ea găzduind anual sute de diplomați din întreaga lume, mulți dintre aceștia veniți în deplasare în centrul ONU.

Înainte de atacul terorist în care și-au pierdut viața 67 de persoane (61 dintre acestea fiind civili și restul agenți ai forțelor de ordine), centrul comercial de lux era considerat raiul în care își petreceau după-amiezile și week-endurile diverși expatriați și kenyenii cu o stare materială bună. În interiorul Westgate Mall se găseau numeroase restaurante specializate în arta culinară a diverselor popoare, magazinele unor cunoscute mărci internaționale, zeci de buticuri climatizate și săli de cinema – ANEXA 2 (centrul comercial înainte și după atac)

Momentul ales de teroriști pentru a ataca a fost și el bine gândit, respectiv într-o zi de sâmbătă după-amiaza, când mall-ul era plin (peste 1000 de persoane), numărul victimelor fiind in acest fel destul de mare.

Din păcate, în ciuda faptului că existaseră numeroase alerte de securitate, cu privire la iminența unui atac terorist ce viza Westgate Mall atât în luna februarie a anului 2013, cât și în luna august, dar mai ales la începutul lunii septembrie, autoritățile kenyene nu au luat nici un fel de măsură.

Ca și restul centrelor comerciale din zonă, Westgate Mall era doar supravegheat de gărzi de securitate private, angajații acestora având asupra lor doar niște simple detectoare de metale, fără a avea o pregătire specială și fiind incapabile să reacționeze adecvat în cazul unui atac terorist.

Motivul atacului – răzbunarea

Atacul terorist care a durat trei zile și s-a soldat cu moartea a 67 de persoane și rănirea a peste 200 a fost revendicat în scurt timp de la declanșare prin intermediul unei cunoscute rețele de socializare.

Astfel, în seara zilei de 21 septembrie 2013, la ora 18 GMT, islamiștii solamezi ai cunoscutei grupări al-Shabaab au postat pe contul lor de Twitter informația conform căreia ei sunt autorii atacului terorist, în acest fel Kenya fiind pedepsită pentru intervenția militară din Somalia, din perioada 2011-2012 :

Foto – Captură news24kenya

Operațiunea militară Linda Nchi

În data de 16 octombrie 2011 trupele armatei kenyene, împreună cu cele ale Somaliei și cu armata etiopeană, au declanșat operațiunea militară cunoscută sub numele de cod Linda Nchi, militarii kenyeni trecând granița somaleză în căutarea militanților al – Shabaab.

Aceștia au fost acuzați că au fost implicați în răpirea mai multor turiști străini și a muncitorilor de origine kenyană, factorul determinant constituindu-l răpirea a două femei de origine spaniolă ce lucrau pentru organizația “Medici fără frontiere”, în tabara pentru refugiați de la Dadaab.

Intervenția militară a trupelor kenyene a fost aprobată de către Guvernul Federal de Tranziție din Somalia (GFT), ministrul afacerilor externe kenyan, Moses Wetangula, declarând la acea vreme că sprijinul armat s-a făcut la cererea GFT.

Cunoscutul cotidian The Guardian a precizat însă, în paginile sale, în momentul declanșării acțiunii militare, că planul fusese bine pus la punct încă din anul 2010, între Kenya, Somalia și Etiopia, cu acceptul SUA și a Franței, și că răpirile de persoane au fost doar niște scuze pentru declanșarea operațiunii.

Operațiunea Linda Nchi s-a încheiat la finele lunii mai 2012, BBC relatând că membrii al – Shabaab au suferit numeroase pierderi în timpul celor câteva luni de represiuni.

Gruparea al – Shabaab – trecut și prezent.

Comunicarea teroristă și rețelele de socializare

În opinia teroriștilor, atacul comis asupra mall-ului Westgate din capitala Nairobi a avut rolul de a le demonstra atât oficialilor kenyeni, cât și statelor lumii că acțiunile organizației teroriste al – Shabaab nu se limitează doar la Somalia, țară pe teritoriul căreia teroriștii au suferit numeroase înfrângeri pe perioada desfășurării operațiunii militare Linda Nchi.

Demonstrând că știu să își facă auzite în întreaga lume atât cererile și opiniile, cât și revendicările, membrii organizației teroriste al – Shabaab s-au grăbit să câștige „startul” comunicării, apelând la renumita rețea de socializare Twitter.

Astfel, la doar câteva ore după ce membrii organizației au declanșat atacul în centrul comercial, pe contul de Twitter al organizației al – Shabaab au început să apară diverse informații, de la revendicarea oficială și până la combatanții participanți, care au fost declarați ca provenind din SUA, din Suedia, din Siria și Somalia, dar și din Marea Britanie și Kenya.

Foto – Captură www.nationaldisasteroperations.com

Și cum comunicarea în mediul online s-a dovedit a fi cea mai rapidă și mai preferată, tot pe contul de Twitter au început să fie postate mii de mesaje ale simpatizanților organizației teroriste, urmate de replici prompte ale mediatorilor on-line al-Shabaab.

Conform acestora, victimele surprinse în mall la declanșarea atacului terorist erau din zece țări, iar toți ostaticii care nu au reușit să le demonstreze atacatorilor că sunt musulmani au fost executați pe loc. Organizația al – Shabaab declara pe Twitter, al cărui cont a fost închis după câteva ore că "doar necredincioșii au fost uciși", în vreme ce "mujahedinii" au avut grijă de musulmanii găsiți în interiorul mall-ului, pe care i-au excortat până la ieșire.

Și tot pe Twitter (mesajul fiind ulterior repetat și într-un comunicat oficial), terorișii au avut grija să informeze zecile de milioane de utilizatori de internet din întreaga lume cu privire la faptul că au "avertizat Kenya în numeroase rânduri" cu privire la potențialele represalii legate de intervenția armatei kenyene în sudul Somaliei.

Mesajul teroriștilor a fost cât se poate de clar, el fiind ulterior preluat de sute de agenții de presă, televiziuni și ziare din întreaga lume: "Mesajul pe care noi îl trimitem Guvernului și populației kenyene este și va fi mereu același: retrageți-vă toate forțele din țara noastră".

După câteva ore de mesaje virulente, comentarii și răspunsuri, în dimineața zilei de duminică, 22 septembrie, Twitter a luat decizia de a închide contul oficial al – Shabaab, argumentând că membrii săi nu pot posta sau publica amenințări directe de violență la adresa altor persoane:

Contul organizației teroriste mai fusese suspendat și în luna ianuarie a anului 2013, după postarea unor imagini sângeroase cu un comando francez, dar și la începutul lunii septembrie 2013, după amenințări la adresa tuturor celor care l-ar fi sprijinit pe președintele somalez.

Inchiderea contului de Twitter din dimineața zilei de 22 septembrie 2013 nu i-a descurajat pe liderii teroriști, care după doar câteva ore și-au deschis un alt cont, dovedindu-le tuturor cât de ineficiente sunt uneori unele măsuri când vine vorba de comunicarea în mediul online.

Mesajul adresat unei lumi întregi era sfidător la adresa autorităților kenyene: „Bună dimineața, Kenya! Se împlinesc aproape 24 de ore, cele mai întunecate 24 de ore din istoria Nairobi, în care s-au tras 1400 de focuri de armă, pentru 140 de acte de razbunare. Mujahedinii dețin încă controlul absolut în interiorul Westgate Mall, orice negociere ieșind din discuție”.

Captură http://www.telegraph.co.uk

Și dovedind că nimic nu le stă în cale, teroriștii comentau activ și în timp real toate declarațiile (și așa destul de sărace) ale autorităților kenyene, referitoare la atac, ironizând și încercările militarilor de a prelua controlul asupra mall-ului:

Captură http://www.telegraph.co.uk

Membrii grupării teroriste al – Shabaab au devenit foarte activi pe internet mai ales după luna septembrie 2011, în încercarea de a contracara mesajele postate pe Twitter de purtătorul de cuvânt al armatei kenyene, Emmanuel Chirchir.

Și ori de câte ori pe contul oficialului militar kenyan apărea câte o postare în care se menționa vreun succes al forțelor gurvenamentale împotriva organizației, combatanții al-Shabaab reacționau, tot pe Twitter.

De altfel, în momentul în care organizația a luat decizia de a-și deschide oficial conturi pe rețelele de socializare, toate marile agenții de presă din lume au fost informate de acest lucru, prin intermediul e-mail-ului trimis de biroul de presă al – Shabaab.

În condițiile în care marile agenții de securitate din lume avertizau Kenya cu privire la faptul că extremiștii musulmani se pregătesc special pentru a reacționa împotriva acțiunilor desfășurate de oficialități pe teritoriul somalez, nu a fost luată nici un fel de măsură.

Mai mult, cu trei ani înaintea comiterii atentatului de la mall-ul din Nairobi, șeful MI5, Sir Jonathan Evans, atrăgea atenția cu privire la faptul că mai mulți extremiști musulmani din Marea Britanie abandonau Pakistanul în favoarea Somaliei, fiind pregătiți special în acest sens.

Grupul terorist Harakat al-Shabaab al-Mujahehidin, cunoscut mai ales ca al – Shabbab (în limba arabă – tinerețe) a cunoscut o ascensiune deosebită sub conducerea liderului Aden Hashi Farah, poreclit „Ayro”.

Cunoscut combatant de origine somaleză, Aden Hashi Farah s-a format și specializat în perioada anilor 1990 în taberele speciale de antrenament din Afganistan, ce erau conduse de renumitul Osama Bin Laden.

Ulterior, Aden Hashi Farah a fondat cunoscutele miliții ale Tribunalelor islamiste care au ajuns să controleze Mogadiscio, Ayro fiind considerat unul dintre conducătorii „valului verde” în urma căruia islamiștii au reușit să preia puterea în luna iunie a anului 2006.

Caracterizat de către apropiați ca fiind un om extrem de dur și de brutal, Aden Hashi Farah (Ayro) a fost suspectat de către autorități că ar fi comandat uciderea mai multor occidentali care lucrau pentru diferite ONG-uri, dar și a unor cetățeni somalezi care erau suspectați că ar coopera cu serviciile secrete străine.

În perioada 2008-2011, organizația al – Shabaab ajunsese să controleze mai mult de două treimi din teritoriul somalez, ea suferind înfrângeri serioase în urma intervenției în Somalia a trupelor guvernamentale aliate cu forțele Uniunii Africane (printre care s-a aflat și armata Kenyei).

Chiar și așa organizația teroristă continuă să fie una destul de puternică în zona Cornului Africii, în anul 2012 afliliindu-se cunoscutei grupări Al Qaeda. Mulți sunt experții militari care susțin că mișcarea al – Shabaab începe să se internaționalizeze, ea având din ce în ce mai mulți combatanți islamiști stărini, ce provin atât din țările arabe, cât și din SUA, Marea Britanie și Pakistan.

Cu doar câteva zile înaintea atacului din mall-ul din Nairobi (3 septembrie 2013), teroriștii al – Shabaab puseseră la cale o ambuscadă la adresa noului președinte al Somaliei , Hassan Sheikh Mohamoud, acesta reușind să scape cu viață, la fel ca și în atacul terorist sinucigaș ce avusese loc cu un an mai devreme.

Gruparea teroristă al – Shabaab a reușit să prindă forță după înlăturarea dictatorului Mohamed Siad Barre (în anul 1991), care a adus după sine instaurarea unei perioade de anarhie în zona Cornului Africii.

În acest fel. treptat, prin acțiuni bine gândite, militanții al –Shabaab au reușit să preia controlul asupra unor importante zone din centrul și sudul Somaliei, iar asocierea cu Al – Qaeda i-a întărit forța și puterea.

În timp, organizația teroristă a realizat numeroase acțiuni de gherilă îndreptate în special împotriva ONU și a trupelor AMISOM (Forța Uniunii Africane în Somalia), liderii al – Shabaab declarând că din 2007 și până în anul 2013 au ucis nu mai puțin de 3.000 de soldați din forțele africane de menținerea păcii în zonă.

Comunicarea pe internet, preferată de toate părțile implicate, cea mai eficientă în situațiile de criză

La scurt timp de la declanșarea atacului terorist în luxosul mall din centrul capitalei Kenyei, informațiile cu privire la acesta au început să curgă pe internet. Principalele agenții de știri internaționale au fost primele care au prezentat imagini de la fața locului, imagini în care se puteau remarca cu usurință teama, frica și spaima intipărite pe fețele celor surprinși de teroriști in interiorul Westgate Mall în sâmbata fatidică – 21 septembrie 2013.

Este deja bine cunoscută sintagma “o imagine face cât o mie de cuvinte”, imaginile care au urmat informației inițiale a atacului surprinzând și șocând o lume întreagă – ANEXA 1 (imagini surprinse de fotografi profesioniști sau amatori, în primele clipe/ore ale atacului).

Eroul imaginilor șocante și în același timp impresionante, a fost fotograful agenției Reuters pe zona Africii de Est, cunoscutul Goran Tomasevic, ale cărui imagini (ce se regăsesc în ANEXA 1 a acestei lucrări) au făcut înconjurul lumii – oameni aflați în dificultate, copii speriați, mame cu copii în brațe, barbați împuscați, zăcând în bălți de sânge, dar și eroul din umbră, care dacă nu ar fi fost surprins de Goran Tomasevic ar fi rămas poate un necunoscut.

Nimeni altul decât Abdul Yusuf Haji, fiul fostului Ministru al Apărării kenyene, Mohamed Haji Yusuf , a reacționat imediat ce a primit un mesaj text de fratele său, ce era agent anti-terorism sub acoperire și care a fost surprins de atac în interiorul mall-ului. Cu un simplu pistol a reușit să pătrundă în mall și să salveze mai mulți copii și mame cu micuții lor în viața. Imaginile surprinse de Guran Tomasevic și care îl au în prim-plan pe eroul național Abdul Yusuf Haji sunt eficatoare:

Captură http://www.dailymail.co.uk/news/article-2434491/Kenya-mall-attack-American-mother-reveals-selfless-Muslim-civilian-helped-usher-daughters-safety.html

În imagine se vede cum micuța Portia Walton, de numai patru ani, fuge spre cel care avea să îi salveze viața.

Captură http://www.dailymail.co.uk/news/article-2434491/Kenya-mall-attack-American-mother-reveals-selfless-Muslim-civilian-helped-usher-daughters-safety.html

Abdul Yusuf Haji reușește să le salveze viața și altor mame. Cea din imaginea de sus – stânga, a acestei capturi are cinci copii. Katherine Walton, în vârstă de 38 de ani, se mutase împreună cu soțul din Carolina de Nord în Kenya, în urmă cu doi ani.

În momentul în care a început atacul, Katherine era în mall cu copiii săi. Printre mulțimea de gloanțe și fum, o femeie din Kenya a reușit să o tragă sub niște mese dintr-o cafenea, unde se mai aflau două femei indiene.

Ore în șir au stat femeile și copiii acestora blocați sub mese, prima care a avut curajul să se elibereze fiind micuța Portia (4 ani), momentul surprins în imagini fiind impresionant.

Abdul Yusuf Haji, antrenat special de tatăl său, a reușit să-și mențină calmul și să aibă prezență de spirit, el reușind să salveze multe vieți nevinovate. Cu tact și diplomație le-a reușit pe femeile captive în cafenea să urmeze exemplul micuței Portia și să încerce să părăsească mall-ul.

Ulterior, într-un interviu acordat postului de televiziune NTV, Haji a declarat că a făcut doar "ceea ce orice kenyan în situația mea ar fi făcut pentru a salva vieți, pentru a salva alți oameni, indiferent de naționalitate, religie sau credință".

Captură www.youtube.com

Și tot cu aceeași ocazie el a mărturisit că, urmare a imaginilor apărute pe internet, dar și a dezvăluirii faptului că fratele său era agent anti-terorism ce lucra sub acoperire pentru subminarea activității grupului al – Shabaab, a primit numeroase amenințări cu moartea din partea teroriștilor.

Atacul l-a surprins în interiorul mall-ului și pe angajatul Ambasadei Olandei, Rob Van Dijk, care a declarat că teroriștii au aruncat inițial grenade și ulterior au început să tragă cu arme AK 47.

Captură www.mpr.prg

Alți martori au precizat că teroriștii au atacat inițial zona de relaxare în aer liber situată în fața mall-ului, la Artcaffe. După 30 de minute în zonă și-au făcut apariția și forțele de ordine și mașinile de ambulanță, victimele fiind transportate cu ajutorul coșurilor de cumpărături. În momentul atacului, peste 80 de persoane au fost surprinse în subsolul centrului comercial, ele fiind din fericire evacuate primele. La primele focuri de armă multe dintre persoanele care se aflau în acel moment în mall s-au grăbit să ajungă în parcarea auto situată la ultimul nivel al centrului comercial, în acest fel ei rămânând captivi pe acoperiș.

Cunoscutul cotidian The New York Times a reușit să descrie destul de bine scena atacului, cuvintele fiind însoțite de imagini edificatoare:

Astfel, imediat după atac, conform jurnaliștilor The New York Times, “părinții s-au aruncat asupra copiilor protejându-i cu trupurile lor, oamenii au preferat să se arunce în puțul de ventilație pentru a scăpa cu viață, iar alți cumpărători s-au ascuns în spetele manechinelor din magazinele din centru. După câteva ore de la atac pardoselile strălucitoare ale luxosului mall erau pline de sângele scurs din cadavrele ce rămăseseră pe coridoare.”

Aceeași jurnaliști au menționat și ei faptul că mall-urile din Nairobi erau cunoscute ca fiind ținta atacurilor teroriste, “în special Westgate, centrul comercial la parterul căruia se afla o cafenea, chiar la stradă, ce aparținea unor israelieni. În plus, în zilele de sâmbătă, acesta era deosebit de aglomerat”.

Secretarul de Stat John Kerry a definit atacul ca fiind "un eveniment regretabil, cu consecințe deosebite", in vreme ce Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat atacul terorist, pe care l-a descris ca fiind "pe două direcții complexe", specialiștii concluzionând că teroriștii au acționat în mall în două echipe, care au tras în același timp, panica fiind astfel mult mai mare.

Mai mult, ONU a reamintit Kenyei ca orice reacție trebuie să respecte drepturile omului.

Comunicarea în primele ore ale declanșării atacului terorist a fost una destul de greoaie, autoritățile kenyene declarând în repetate rânduri că dețin controlul și că situația va fi remediată cât de curând.

Așa cum le era obiceiul teroriștii al- Sabaab nu au pierdut timpul și la doar câteva ore de la declanșarea urgiei în mall-ul din Nairobi au revendicat atacul în seara de 21 septembrie, pe cunoscuta rețea de socializare Twitter, contul organizației teroriste fiind închis câteva ore mai târziu.

În postarea de pe contul de Twitter militanții al – Shabaab precizau că "Mujahedinii au pătruns astăzi în jurul prânzului în Westgate. Ei au ucis peste 100 de necredincioși kenyeni și bătălia continuă".

În noaptea de 21/22 septembrie coșmarul persoanelor care au avut ghinionul să fie surprinși în interiorul centrului comercial de către teroriști a continuat. Mall-ul a fost sigilat, iar forțele de securitate au început să verifice etaj cu etaj, magazin cu magazin în căutarea eventualilor supraviețuitori și ai ostaticilor. Ulterior, ministrul de securitate al Kenyei a declarat presei că forțele de ordine au preluat controlul, situația în interiorul mall-ului fiind în continuare însă destul de instabilă.

Numărul forțelor de securitate care înconjuraseră centrul comercial încă de sâmbătă după-amiaza s-a dublat dumincă, când un nou contingent de soldați ai forțelor speciale kenyene și-au făcut apariția în zonă. Și tot mai multe au fost zvonurile conform cărora Kenya beneficia de ajutorul forțelor speciale israeliene.

Situația în interiorul mall-ului s-a agravat în dimineața zilei de luni, când schimburile de focuri s-au auzit mult mai intens.

În timpul confruntărilor, au fost uciși trei atacatori. Iar în acest timp, purtătorul de cuvânt al organizației teroriste al – Shebaab, Sheikh Ali Mohamud Rage, anunța pe un site islamist că terorișii aflați în centrul mall-ului au primit undă verde să ucidă tot ceea ce le iese în cale, mesajul fiind destul de clar – „Am autorizat mujahedinii din interiorul clădirii să acționeze contra prizonierilor”. Și asta deoarece „israelienii și forțele kenyene au încercat să penetreze în forță în Westgate și mujahedinii vor ucide toți ostaticii”.

Captură www.sabc.co.za

Abia luni noaptea, urmând exemplul teroriștilor, șeful poliției kenyene, David Kimaiyo, a postat pe Twitter un mesaj în care anunța că forțele de ordine dețin controlul total asupra centrului comercial Westgate Shopping Mall Nairobi lui, apreciind că teroriștii au fost "rușinați".

La scurt timp și ministrul de Interne kenyan, Joseph Ole Lenku, a declarat tot pe contul său de Twitter că forțele speciale au preluat controlul absolut asupra mall-ului, informația fiind imediată preluată și distribuită de cunoscuta agenție de presă AFP.

Mai mult, Joseph Ole Lenku a precizat și că s-a reușit prinderea și capturarea teroriștilor ce nu fuseseră uciși în timpul schimbului de focuri. Cu puțin timp înainte de miezul nopții, ministrul de Interne a făcut declarația mult așteptată "deținem controlul asupra Westgate. Forțele noastre verifică foarte atent etajele, unul după altul, în căutarea unor persoane care (eventual) au fost uitate. Credem că toți ostaticii au fost eliberați".

În ciuda anunțului făcut de autoritățile kenyene, care lansaseră atacuri numeroase la adresa teroriștilor, declarând că dețin controlul asupra centrului comercial, organizația al – Shabaab susținea marți dimineața, pe noul cont de Twitter al organizației, conform AFP, că mujahedinii din Westgate dețin în continuare ostatici "care sunt deținuți de mujahedini în interiorul Westgate sunt încă în viață. Șocați dar totuși în viață".

Și tot marți, trei dintre etajele centrului comercial Westgate s-au prăbușit. în urma numeroaselor explozii care avuseseră loc în ultimele ore în timpul confruntărilor dintre teroriști și forțele de ordine. (imagini ale dezastrului pot fi urmărite în ANEXA 2).

În vreme ce guvernul kenyan a anunțat că numărul total al victimelor se ridică la 72 (61 de civili, 6 militari ai forțelor de securitate și 5 teroriști), gruparea teroristă al –Shabaab s-a grăbit să posteze pe noul său cont de Twitter că în urma atacului forțelor kenyene și implicit a prăbușirii centrului comercial peste 137 de persoane ce erau ținute ostatice au fost surprinse sub dărâmaturi. Un purtător de cuvânt al guvernului a negat însă acuzațiile aduse de teroriști.

La scurt timp după uciderea și capturarea teroriștilor atenția oficialităților s-a îndreptat spre investigarea centrului comercial de lux. Anchetatorii au sosit la fața locului, unde au demarat o anchetă pentru a stabili exact modul în care teroriștii au reușit să pătrundă înarmați în interiorul mall-ului, dar și cum a fost posibili ca aceștia să poată trece cu rezervele de muniții fără a fi remarcați de oamenii de ordine.

Cunoscutul cotidian The Wall Street Journal a prezentat în paginile sale și faptul ca numeroase echipe medico-legale aflate la locul dezastrului încearcă să identifice victimele și naționalitățile acestora, atacul terorist fiind declarat în unanimitate drept cel mai sângeros după cel produs în anul 1998, tot în Nairobi, când a fost atacată ambasada americană.

Captură The Wall Street Journal

În ziua de marți, 24 septembrie 2013, la orele 16:40 GMT, președintele kenyan, Uhuru Kenyatta, a organizat o conferință de presă, în care a ținut să declare că numărul oficial al victimelor civile din atacul terorist comis la mall-ul de lux Westgate din Nairobi a ajuns la 61, restul fiind militari ai forțelor de securitate specială.

Totodată s-a decretat doliu național pe o perioadă de trei zile, în memoria celor care și-au pierdut viața in centrul comercial de lux, urmare a actelor teroriste.

Președintele Kenyei a anunțat cu aceeași ocazie ca cinci dintre teroriști au fost uciși în timpul confruntărilor cu forțele speciale kenyene, 11 atacatori fiind reținuți.

Pierderile suferite în urma atacului au fost considerate de Uhuru Kanyatta drept "imense", acesta declarând în cadrul Adunării Generale a ONU că "i-am umilit și învins pe agresori".

Captură CNN

Gruparea teroristă al –Shabaab nu a încetat comunicarea prin intermediul cunoscutei rețele de socializare Twitter, ea postând pe aceasta un mesaj conform căruia forțele speciale kenyene au reușit să îi înfrângă pe teroriști prim metode nu tocmai ortodoxe, respectiv "după ce nu au reușit să-i învingă pe mujahedinii din interiorul mall-ului, guvernul kenyan a folosit gaze chimice pentru a ne nimici". Informația a fost însă negată de autoritățile kenyene.

Captură www.dailymail.co.uk

La mai bine de o săptămână de la atactul terorist asupra centrului comercial din Nairobi, în ziua de 29 septembrie 2014, la ora 15 GMT, autoritățile au anunțat că serviciile de securitate kenyene au mai reținut o persoană suspectată a avea legături cu incidentul fărăr precedent în urma căruia și-au pierdut viața zeci de persoane nevinovate.

Ulterior însă, trei dintre atacatori au fost eliberați.

La câteva zile după încheierea atacului terorist, în presa națională kenyană au apărut numeroase informații conform cărora Serviciul Național de Informații al Kenyei ar fi atras atenția încă cu un an în urmă cu privire la faptul că mai mulți membri bănuiți a fi combatanți ai grupării teroriste al-Shabaab se află pe teritoriul kenyan și că intenționează diverse atacuri teroriste, inclusiv în centrul comercial de lux Westgate.

În plus, după ce Parlamentul kenyan a decis revizuirea și îmbunătățirea serviciilor de securitate, ca urmare a atacului din 21 septembrie 2013, senatorul kenyan Gidion Mbuvi Sonko a declarat că au existat informații anterioare cu privire la un potențial atac terorist, dar că nimeni nu a luat măsuri.

Contactat telefonic, senatorul a confirmat că agențiile de securitate trăseseră nenumărate semnale de alarmă, informațiile nefiind însă valorificate corespunzător.

Oficialii serviciilor secrete au refuzat să comenteze declarațiile senatorului, la fel ca și ministrul de interne, Joseph Ole Lenku.

Întrebat despre posibilele deficiențe de comunicare și ineficiența informațiilor puse la dispoziție de serviciile de informație kenyene, cu un an mai devreme de producerea atacului terorist, Joseph Ole Lenku s-a mulțumit să declare presei că toate informațiile de care dispune sunt confidențiale, ele neputând fi făcute publice.

În același timp însă un înalt oficial din cadrul Ministerului de Interne, care inițial a negat că ar fi existat multe semnale de alarmă cu privire la iminența unor atacuri teroriste, a declarat pentru BBC că, guvernul a primit zilnic astfel de informații, la care a și reacționat, în acest fel fiind prevenite numeroase atacuri teroriste.

Captură BBC

În vreme ce diverșii oficiali kenyeni au preferat să apeleze la diplomație și tact ori de câte ori au fost puși în fața unor întrebări dificile ori neplăcute pentru ei, la care fie au răspuns evaziv, fie au preferat să invoce noțiuni de securitate națională, Kenya a primit o lovitură grea, atacul terorist comis anul trecut fiind considerat cel mai sângeros după atentatul asupra ambasadei americane.

Bilanțul atentatului este tragic – 72 de morți, dintre care 61 de civili, 6 militari ai forțelor de securitate și 5 teroriști. Sute de persoane au fost grav rănite, multe dintre acestea rămânând traumatizate în urma nefericitului incident.

CONCLUZII

Terorismul nu mai este din păcate de multă vreme un fenomen sporadic, izolat, el devenind transnațional și situându-se în fruntea listei cu cele mai mari amenințări la adresa siguranței și securității statelor lumii. După atacurile teroriste fără precedent ce au luat prin surprindere cea mai mare putere a lumii, SUA, în 11 septembrie 2001, terorismul a intrat într-o nouă eră, efectele generate de acesta fiind uneori catastrofale la nivelul securității statelor lumii și ale cetățenilor acestora.

În ciuda numeroaselor măsuri luate la nivel global de către autoritățile majorității statelor, organizațiile teroriste nu și-au diminuat puterea și influența, ci dimpotrivă. Asociindu-se cu organizații diverse din domeniul crimei organizate, ele au devnit mai puternice și mai de temut, atacurile acestora asupra populației incluzând și arme nucleare și biologice, explozibili de ultimă generație cu putere inimaginabilă de distrugere, dar și viruși dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea rapidă a panicii si terorii.

Războiul declanșat de autorități împotriva terorismului (sau cel de-al patrulea război mondial – cum este denumit de către unii specialiști), după 11 septembrie 2001, se anunță unul destul de greu de câștigat, lupta cu teroriștii purtându-se pe mai multe fronturi de cele mai multe ori împotriva unor inamici nevăzuți, extrem de bine pregătiți și mereu neprevăzuți.

După atacul care a zguduit-o din temelii, America și-a reconsiderat relațiile internaționale, introducând și diverse concepte ce au stârnit reacții pro și contra pe măsura trecerii anilor, cum ar fi:

The War on Terror – Războiul contra terorismului

Preemptive War – Războiul preventiv

Axa răului – Iran, Irak și Coreea de Nord

SUA a luat măsuri și împotriva Irakului, invocând existența pe teritoriul acestuia a armelor de distrugere în masă, în urma extidnerii zonei de confict fiind înlăturat în anul 2003 și regimul temutului dictator Saddam Hussein. În ciuda reacției americanilor, care a dus la serioase probleme de comunicare cu partenerii și aliații lor, teroriștii au continuat să acționeze, principala organizație teroristă Al-Qaeda, condusă de celebrul Osama bin Laden, comițând numeroase atacuri în Londra, Madrid ori Bali, cărora le-au căzut victime sute de pesoane nevinovate.

Amplificarea fără precedent a fenomenului terorist în ultimii ani se datorează în principal conflictelor sociale dintre unele state ale lumii (cauzate de extremism, rasism, naționalism, xenofobie, religie, economie ori politică), dezvoltării fenomenului terorismului de stat, creșterii fenomenului crimei organizate și a violențelor la nivel global, conflictelor militare și politice (în dosul cărora se ascund interese financiare sau lupta pentru putere), dezintegrarea unor forțe armate ce proveneau din fostele state socialiste, expansiunii fundamentalismului islamic, luptelor interne pentru înlăturarea sau impunerea unor regimuri politice, lipsei de organizare sesizată în interiorul instituțiilor care au rolul să identifice și să combată acțiunile teroriste, dar și comunicării tot mai puternice dintre organizații și grupuri teroriste și criminale, care au convingeri și ideologii diferite

După atentatele din 2001, aproape fiecare experiență în materia crizelor generate de atacuri teroriste a demonstrat faptul că, în ciuda tuturor măsurilor, fondurilor alocate și dotărilor statelor lumii în materie de antiterorism se dovedesc inutile și ineficiente în prevenirea și preîntâmpinarea evenimentelor neplăcute. În ciuda numeroaselor informații pe care serviciile de securitate ale statelor lumii le oferă celor responsabili, din lipsă de comunicare, de reacție sau pur și simplu din dezinteres, atacurile teroriștilor îi iau prin surprindere de cele mai multe ori, consecințeke reflectându-se în special asupra persoanelor nevinovate, surprinse în mijlocul desfășurării atacurilor.

Nu de puține ori avertizările și semnalele serviciilor de informații și securitate sunt tratate cu neglijență sau prea superficial, fapt ce le permite teroriștilor să-și ducă la îndeplinire planurile minuțios stabilite și puse în practică.

Evenimentele teroriste ce surprind ori de câte ori se produc ar putea fi evitate, mai ales în situația în care de cele mai multe ori indiciile cu privire la posibile atacuri teroriste de amploare ajung la cunoștiința celor responsabili cu mult înainte ca acestea să se producă.

Amenințările de tip terorist nu cunosc limite, iar spectrul fenomenului a devenit unul foarte larg, el reliefându-se și pe teritoriul multor state europene, pe fondul instabilității din Africa de Nord.

ANEXA 1

Sute de imagini au circulat pe internet, la scurt timp de la declanșarea atacului terorist asupra mall-ului Westgate din capitala Kenyei, Nairobi. În cadrul acestei anexe au fost incluse imaginile considerate cele mai reprezentative din primele momente de panică, dar și din timpul atacului și al recuperării răniților/descoperirii cadavrelor.

Imaginea de mai jos a impresionat întreg mapamondul, ea fiind surprinsă de cunoscutul fotoreporter al agenției de presă Reuters, Goran Tomasevic, chiar în primele momente de la atac :

Sursa foto: Reuters, Goran Tomasevic 

Sursa foto: Reuters, Goran Tomasevic 

Sursa foto – www.dailymaverick.co.za

Sursa foto – www.thegentlewaybook.com

Sursa foto: Sayyid Azim/AP Photo

Sursa foto: Jerome Delay/AP Photo

Sursa foto – Tony Karumba/AFP

Sursa foto – Goran Tomasevic/Reuters

Sursa foto – Goran Tomasevic / Reuters

Sursa foto – concernedkenyan.blogspot.com

Sursa foto – www.presstv.ir-

Sursa foto – William Oeri/Nation Media/Gallo Images

Sursa foto – Jennifer Muirur/Nation Media/Gallo Images

Sursa foto – rt.com

Sursa foto – www.timeslive.co.za-

Sursa foto – Khalil Senosi/AP Photo

Sursa foto – www.aa.com.tr-

Sursa foto – kenyansinnorway.blogspot.com

Sursa foto – www.theguardian.com-

Sursa foto – www.dailystar.co.uk-

Foto – Goran Tomasevic/ Reuters

Foto – Goran Tomasevic/ Reuters

Sursa foto – www.firstpost.com-

Sursa foto – www.voaswahili.com-

Sursa foto – www.indiatvnews.com

Sursa foto – www.ullatchithagaval.com-

Foto Goran Tomasevic – Reuters

Foto Goran Tomasevic- Reuters

Sursa foto – foxnews.com

Sursa foto – www.thedailybeast.com-

Sursa foto – shariaunveiled.wordpress.com-

Sursa foto – www.disclose.tv-

Sursa foto – kenyastockholm.com-

Sursa foto – dalsanradio.com-

ANEXA 2 – CENTRUL COMERCIAL WESTGATE MALL- ÎNAINTE ȘI DUPĂ ATAC

Atacul terorist comis în capitala Kenyei în data de 21 septembrie 2013 a șocat o lume întreaga.

Numeroși reporteri și cameramani aflați la fața locului au reușit să surprindă în imagini realitatea crudă, după încheierea conflictului.

Cel mai luxos centrul comercial din Nairobi s-a transformat în niște ruine, la finalul crizei teroriste. Imaginile următoare, care au făcut înconjurul lumii, nu mai au nevoie de nici un fel de comentariu:

Sursa foto thenet.org

Sursa foto www.mediacouncil.or.ke

Sursa foto batalaalenews.com

Sursa foto : AP PHOTO

Sursa foto : AP PHOTO

Sursa foto ourweekly.com

Sursa foto AFP

Sursa foto news yahoo.com

CUPRINS

Capitolul 1 – Terorismul, amenințare globală

Subcapitolul 1.1 11 septembrie 2001 – Terorismul dă lovitura de grație celui mai puternic stat al lumii

Subcapitolul 1.2 Istoria terorismului

Subcapitolul 1.3 Atacurile teroriste și implicațiile acestora

Subcapitolul 1.4 Terorismul contemporan

Subcapitolul 1.5 Nepregăți pentru terorism?

Subcapitolul 1.6 Serviciile secrete, surprinse de teroriști

Subcapitolul 1.7 Terorismul și mass-media

Subcapitolul 1.8 Amenințările și riscurile terorismului

Capitolul 2 – Lupta împotriva terorismului

Subcapitolul 2.1 Lupta SUA împotriva terorismului

Subcapitolul 2.2 Antiterorismul la nivel global

Subcapitolul 2.3 Lupta împotriva terorismului și diversele teatre de operațiuni

Subcapitolul 2.4. Europa și lupta împotriva terorismului

Subcapitolul 2.5 Lupta împotriva terorismului – reglementări juridice internaționale

Capitolul 3 – Comunicarea în situații de criză generate de acțiunile teroriste

Subcapitolul 3.1 Rolul imaginii în comunicarea în situații de criză generate acțiunile teroriste

Studiu de caz

Concluzii

Anexa 1

Anexa 2

Cuprins

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Kofi Annan, „Să rămânem uniți împotriva terorismului”, Revista Română de Drept Umanitar, nr.3/38, pag.5

G. Alexandrescu, A. Sarcinschi, Modalități și posibilități de amplificare a cooperării în zona Mării Negre, București, Editura Universității Naționale de Apărare „CarolI”, 2005, pag. 8-10 M. A. Andreescu, N. Radu, Organizațiile teroriste, Editura Artprint București, 2007

Ghe. Arădăvoaice, D. Iliescu, D. Niță, „Terorism, antiterorism, contraterorism: istoric, actualitate, perspective”, Oradea, Editura Antet, 1997

C. Barna, “Al Qaida vs. Restul lumii. După 10 ani” , 2011

Arnaud BLIN, Définitions, questions et réponses sur les formes de terrorisme, – http://www.thucydide.com/realisations/comprendre/terrorisme

Jean-Charles Brisardm, Zarqawi – Noua fata a Al-Qaida, București, Editura Aquila, 2005

Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and Other Global War on Terror Operations Since 9/11

V. Paul, I. Coșcodaru, Centrele de putere ale lumii, București, 2003

D. Chican, A. Robinson, Bin Laden dincolo de masca teroristului, Editura Corint, București, 2011

Șt. Dinu, Componenta etnico-religioasă a conflictelor, București, Editura Universității de Apărare „Carol I”, 2005, pag. 21-22

C. Delcea, Ad terorismul – relația de simbioză dintre terorism și mass-media, Editura A.S.C.I., Cluj Napoca, 2007

G, Girleanu, Terorismul și securitatea statelor în epoca globalizării, Editura Vladimed-Rovimed, București, 2011

Manualul NATO, Brussels, Office of Information and Press, 2001, pag. 47-57

D. Newsom, A. Scott ori J.V. Turk, This is PR: The realities of public relations, Belmont, CA, 1992

V. Popa, N. Dolghin, NATO și UE. Determinări și finalități, București, Editura Universității Naționale de Apărare, 2004, pag. 24-29

S.Petrescu, Amenințări primare – Terorism. State la rascruce. Conflicte locale și regionale. Sărăcie și migrație ilegală, Editura Militară, 2008

A. Sarcinschi, M. Dinu, Crize și instabilitate în Europa, București, Editura Universității Naționale de Apărare, f.a., p. 3

Tanguy STRUYE de SWIELANDE, Le terrorisme dans le spectre de la violence politique, http://www.rmes.be

Karen E. Smith, Politica externă a Uniunii Europene, București, Editura Trei, 2004, pag. 242-259

Terorismul – istoric, forme, combatere, București, Editura Omega, 2001, pag. 35-48

I. Tugmuruz, Crima organizată transfrontalieră. Factor de insecuritate pentru națiuni, Editura Universitară, 2011

Ghe. Văduva, Terorismul – dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, București, Centrul de Studii Strategice de Securitate, 2002, p. 38

A. Wilkes, Terrorism – The Rise of Terror Tactics in the Modern World S, Folens Publishers

Site-uri consultate

Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan. United States Army Center of Military History (USACMH)

Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]

Operation Active Endeavour

US denies Somali terror landing

Pan Sahel Initiative (PSI)

DOD  Georgia “Train And Equip” Program Begins Patterns of Global Terrorism – 2003

http://www.washingtontimes.com/news

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf

http://worldwildewar.3x.ro/Atentate.htm

http://www.armyacademy.ro

http://www.fbi.gov/news/stories/2008/february/tradebom_022608

http://edition.cnn.com/WORLD/9511/saudi_blast/11am/

http://www.mc.nato.int/ops/Pages/OAE.aspx

http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a062596khobar

http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/october/12/newsid_4252000/4252400.stm

http://www.foreignaffairs.com/articles/52432/walter-laqueur/postmodern-terrorism-new-rules-for-an-old-game,

http://www.usfa.fema.gov/downloads/pdf/publications/ertss.pdf

http://www.rightweb.irc-online.org/profile/project_for_the_new_american_century

http://www.historycommons.org/essay.jsp?article=essaykhalidandnawaf

http://armes.silencieuses.free.fr/doc/attentats_wikipedia.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf,

http://journals.cambridge.org

www.mae.ro

http://m.news24.com/kenya/National/News/Somalias-Shebab-claims-responsibility-for-attack-20130921

http://www.foxnews.com/world/2013/09/21/shebab-twitter-account-suspended-after-kenya-mall-attack-claims/

Al-Shabaab: Muslims in #Westgate "were escorted out" before violence began. http://t.co/1FRZbJ9xs1

— CNN Breaking News (@cnnbrk) September 21, 2013

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/kenya/10326863/Tweeting-terrorism-How-al-Shabaab-live-blogged-the-Nairobi-attacks.html

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/kenya/10326863/Tweeting-terrorism-How-al-Shabaab-live-blogged-the-Nairobi-attacks.html

http://www.voanews.com/content/new-somali-president-safe-after-explosion/1506278.html

https://www.youtube.com/watch?v=lHn7CtI53Z0

http://www.npr.org/blogs/thetwo-way/2013/09/21/224721637/attackers-use-grenades-and-gunfire-at-upscale-nairobi-mall

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?_r=0

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?_r=0

http://www.aljazeera.com/news/africa/2013/09/2013923184818675146.html

ATENTAT la Nairobi: Cel puţin 30 de morţi într-un atac asupra unui centru comercial. Mai mulţi americani au fost răniţi. Atacul, revendicat de islamiştii somalezi Shebab – FOTO

http://en.wikipedia.org/wiki/Westgate_shopping_mall_attack

http://www.sabc.co.za/news/a/22e85a8041362c92ad7daf3895839b19/Shebab-fighters-say-still-holding-hostages-in-Kenya-mall

http://www.newvision.co.ug/news/647559-westgate-how-it-ended.html

http://mobile.nation.co.ke/news/Police-respond-to-shootout-at-Westgate-Mall-in-Nairobi http://rt.com/news/kenya-mall-attack-nairobi-204/

http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702304526204579096713497161006?mg=reno64wsj&url=http%3A%2F%2Fonline.wsj.com%2Farticle%2FSB10001424052702304526204579096713497161006.html

http://edition.cnn.com/2013/09/24/world/africa/kenya-mal attack/index.html?sr=fb092413mallsiege145p,

http://rt.com/news/kenya-mall-attack-nairobi

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2434491/Kenya-mall-attack-American-mother-reveals-selfless-Muslim-civilian-helped-usher-daughters-safety.html#ixzz2zZ4OvMkM

http://www.bbc.com/news/world-africa-24324359

http://www.hitler.org/writings/Mein_Kampf/

http://en.wikipedia.org/wiki/Westgate_shopping_mall_attack

http://www.theguardian.com/world/2013/oct/04/westgate-mall-attacks-kenya

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?pagewanted=all&_r=0

http://www.nbcnews.com/news/other/what-actually-happened-nairobi-mall-attack-f8C11387371

http://www.bbc.com/news/world-africa-24237180

http://www.foxnews.com/world/2013/09/23/most-hostages-freed-after-military-launches-assault-on-militants-in-mall/

Terror in Nairobi: Behind al-Shabab’s War With Kenya

http://www.reuters.com/article/2013/09/21/us-kenya-attack-idUSBRE98K03V20130921

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=16&cad=rja&uact=8&ved=0CFsQFjAFOAo&url=http%3A%2F%2Fwww.globalresearch.ca%2Fnairobi-westgate-mall-attack-canadas-contribution-to-violence-in-africa%2F5352233&ei=H3BSU4y3CYe0ywOTn4LYDA&usg=AFQjCNHAuj8YMVrUrREqkIaKRRzM7XWRTw&sig2=f7cTt84do2ViOmogAtx4Lg&bvm=bv.65058239,d.bGQ

http://edition.cnn.com/2013/09/24/world/africa/kenya-mall-attack/

http://edition.cnn.com/2013/10/17/world/africa/kenya-mall-attack-footage/

http://www.newyorker.com/online/blogs/newsdesk/2013/09/slide-show-attack-on-nairobis-westgate-mall.html#slide_ss_0=1

http://www.thestar.com/news/world/2013/09/21/2_canadians_confirmed_dead_in_nairobi_attack.html

http://www.telegraph.co.uk/culture/hay-festival/10326085/Storymoja-Hay-Festival-2013-day-three-overshadowed-by-Nairobi-shopping-mall-attack.html

http://www.bloomberg.com/news/2013-09-21/kenya-shopping-mall-attack-leaves-at-least-39-people-dead.html

http://america.aljazeera.com/articles/2013/9/29/leaked-report-raisestoughquestionsaboutmallsiege.html

http://sabahionline.com/en_GB/articles/hoa/articles/features/2013/09/27/feature-01

http://www.smh.com.au/world/kenya-ignored-warnings-of-attack-on-westgate-shopping-mall-report-20140126-hv9ya.html

BIBLIOGRAFIE

Kofi Annan, „Să rămânem uniți împotriva terorismului”, Revista Română de Drept Umanitar, nr.3/38, pag.5

G. Alexandrescu, A. Sarcinschi, Modalități și posibilități de amplificare a cooperării în zona Mării Negre, București, Editura Universității Naționale de Apărare „CarolI”, 2005, pag. 8-10 M. A. Andreescu, N. Radu, Organizațiile teroriste, Editura Artprint București, 2007

Ghe. Arădăvoaice, D. Iliescu, D. Niță, „Terorism, antiterorism, contraterorism: istoric, actualitate, perspective”, Oradea, Editura Antet, 1997

C. Barna, “Al Qaida vs. Restul lumii. După 10 ani” , 2011

Arnaud BLIN, Définitions, questions et réponses sur les formes de terrorisme, – http://www.thucydide.com/realisations/comprendre/terrorisme

Jean-Charles Brisardm, Zarqawi – Noua fata a Al-Qaida, București, Editura Aquila, 2005

Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and Other Global War on Terror Operations Since 9/11

V. Paul, I. Coșcodaru, Centrele de putere ale lumii, București, 2003

D. Chican, A. Robinson, Bin Laden dincolo de masca teroristului, Editura Corint, București, 2011

Șt. Dinu, Componenta etnico-religioasă a conflictelor, București, Editura Universității de Apărare „Carol I”, 2005, pag. 21-22

C. Delcea, Ad terorismul – relația de simbioză dintre terorism și mass-media, Editura A.S.C.I., Cluj Napoca, 2007

G, Girleanu, Terorismul și securitatea statelor în epoca globalizării, Editura Vladimed-Rovimed, București, 2011

Manualul NATO, Brussels, Office of Information and Press, 2001, pag. 47-57

D. Newsom, A. Scott ori J.V. Turk, This is PR: The realities of public relations, Belmont, CA, 1992

V. Popa, N. Dolghin, NATO și UE. Determinări și finalități, București, Editura Universității Naționale de Apărare, 2004, pag. 24-29

S.Petrescu, Amenințări primare – Terorism. State la rascruce. Conflicte locale și regionale. Sărăcie și migrație ilegală, Editura Militară, 2008

A. Sarcinschi, M. Dinu, Crize și instabilitate în Europa, București, Editura Universității Naționale de Apărare, f.a., p. 3

Tanguy STRUYE de SWIELANDE, Le terrorisme dans le spectre de la violence politique, http://www.rmes.be

Karen E. Smith, Politica externă a Uniunii Europene, București, Editura Trei, 2004, pag. 242-259

Terorismul – istoric, forme, combatere, București, Editura Omega, 2001, pag. 35-48

I. Tugmuruz, Crima organizată transfrontalieră. Factor de insecuritate pentru națiuni, Editura Universitară, 2011

Ghe. Văduva, Terorismul – dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, București, Centrul de Studii Strategice de Securitate, 2002, p. 38

A. Wilkes, Terrorism – The Rise of Terror Tactics in the Modern World S, Folens Publishers

Site-uri consultate

Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan. United States Army Center of Military History (USACMH)

Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]

Operation Active Endeavour

US denies Somali terror landing

Pan Sahel Initiative (PSI)

DOD  Georgia “Train And Equip” Program Begins Patterns of Global Terrorism – 2003

http://www.washingtontimes.com/news

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf

http://worldwildewar.3x.ro/Atentate.htm

http://www.armyacademy.ro

http://www.fbi.gov/news/stories/2008/february/tradebom_022608

http://edition.cnn.com/WORLD/9511/saudi_blast/11am/

http://www.mc.nato.int/ops/Pages/OAE.aspx

http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a062596khobar

http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/october/12/newsid_4252000/4252400.stm

http://www.foreignaffairs.com/articles/52432/walter-laqueur/postmodern-terrorism-new-rules-for-an-old-game,

http://www.usfa.fema.gov/downloads/pdf/publications/ertss.pdf

http://www.rightweb.irc-online.org/profile/project_for_the_new_american_century

http://www.historycommons.org/essay.jsp?article=essaykhalidandnawaf

http://armes.silencieuses.free.fr/doc/attentats_wikipedia.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf,

http://journals.cambridge.org

www.mae.ro

http://m.news24.com/kenya/National/News/Somalias-Shebab-claims-responsibility-for-attack-20130921

http://www.foxnews.com/world/2013/09/21/shebab-twitter-account-suspended-after-kenya-mall-attack-claims/

Al-Shabaab: Muslims in #Westgate "were escorted out" before violence began. http://t.co/1FRZbJ9xs1

— CNN Breaking News (@cnnbrk) September 21, 2013

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/kenya/10326863/Tweeting-terrorism-How-al-Shabaab-live-blogged-the-Nairobi-attacks.html

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/kenya/10326863/Tweeting-terrorism-How-al-Shabaab-live-blogged-the-Nairobi-attacks.html

http://www.voanews.com/content/new-somali-president-safe-after-explosion/1506278.html

https://www.youtube.com/watch?v=lHn7CtI53Z0

http://www.npr.org/blogs/thetwo-way/2013/09/21/224721637/attackers-use-grenades-and-gunfire-at-upscale-nairobi-mall

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?_r=0

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?_r=0

http://www.aljazeera.com/news/africa/2013/09/2013923184818675146.html

ATENTAT la Nairobi: Cel puţin 30 de morţi într-un atac asupra unui centru comercial. Mai mulţi americani au fost răniţi. Atacul, revendicat de islamiştii somalezi Shebab – FOTO

http://en.wikipedia.org/wiki/Westgate_shopping_mall_attack

http://www.sabc.co.za/news/a/22e85a8041362c92ad7daf3895839b19/Shebab-fighters-say-still-holding-hostages-in-Kenya-mall

http://www.newvision.co.ug/news/647559-westgate-how-it-ended.html

http://mobile.nation.co.ke/news/Police-respond-to-shootout-at-Westgate-Mall-in-Nairobi http://rt.com/news/kenya-mall-attack-nairobi-204/

http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702304526204579096713497161006?mg=reno64wsj&url=http%3A%2F%2Fonline.wsj.com%2Farticle%2FSB10001424052702304526204579096713497161006.html

http://edition.cnn.com/2013/09/24/world/africa/kenya-mal attack/index.html?sr=fb092413mallsiege145p,

http://rt.com/news/kenya-mall-attack-nairobi

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2434491/Kenya-mall-attack-American-mother-reveals-selfless-Muslim-civilian-helped-usher-daughters-safety.html#ixzz2zZ4OvMkM

http://www.bbc.com/news/world-africa-24324359

http://www.hitler.org/writings/Mein_Kampf/

http://en.wikipedia.org/wiki/Westgate_shopping_mall_attack

http://www.theguardian.com/world/2013/oct/04/westgate-mall-attacks-kenya

http://www.nytimes.com/2013/09/22/world/africa/nairobi-mall-shooting.html?pagewanted=all&_r=0

http://www.nbcnews.com/news/other/what-actually-happened-nairobi-mall-attack-f8C11387371

http://www.bbc.com/news/world-africa-24237180

http://www.foxnews.com/world/2013/09/23/most-hostages-freed-after-military-launches-assault-on-militants-in-mall/

Terror in Nairobi: Behind al-Shabab’s War With Kenya

http://www.reuters.com/article/2013/09/21/us-kenya-attack-idUSBRE98K03V20130921

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=16&cad=rja&uact=8&ved=0CFsQFjAFOAo&url=http%3A%2F%2Fwww.globalresearch.ca%2Fnairobi-westgate-mall-attack-canadas-contribution-to-violence-in-africa%2F5352233&ei=H3BSU4y3CYe0ywOTn4LYDA&usg=AFQjCNHAuj8YMVrUrREqkIaKRRzM7XWRTw&sig2=f7cTt84do2ViOmogAtx4Lg&bvm=bv.65058239,d.bGQ

http://edition.cnn.com/2013/09/24/world/africa/kenya-mall-attack/

http://edition.cnn.com/2013/10/17/world/africa/kenya-mall-attack-footage/

http://www.newyorker.com/online/blogs/newsdesk/2013/09/slide-show-attack-on-nairobis-westgate-mall.html#slide_ss_0=1

http://www.thestar.com/news/world/2013/09/21/2_canadians_confirmed_dead_in_nairobi_attack.html

http://www.telegraph.co.uk/culture/hay-festival/10326085/Storymoja-Hay-Festival-2013-day-three-overshadowed-by-Nairobi-shopping-mall-attack.html

http://www.bloomberg.com/news/2013-09-21/kenya-shopping-mall-attack-leaves-at-least-39-people-dead.html

http://america.aljazeera.com/articles/2013/9/29/leaked-report-raisestoughquestionsaboutmallsiege.html

http://sabahionline.com/en_GB/articles/hoa/articles/features/2013/09/27/feature-01

http://www.smh.com.au/world/kenya-ignored-warnings-of-attack-on-westgate-shopping-mall-report-20140126-hv9ya.html