Comunicarea Profesor Elev In Scoala Moderna

=== b68649ef10e06f0d21cdbfd55c0c0e5c8d6cf608_30527_1 ===

COMUNICAREA PROFESOR – ELEV ÎN ȘCOALA MODERNĂ

Comunicarea didactică reprezintă forma particulară a comunicării, fiind indispensabilă în transmiterea unor conținuturi specifice actelor de învățare, presupunând existența raportului profesor – elev și o calitate deosebită a actului de învățare.

Comunicarea didactică este considerată principiu al activității educative, presupunând transmiterea unui mesaj educațional formulat de cadrul didactic, mesaj considerat capabil să provoace o reacție a elevului, reacție evaluată în termeni de conexiune inversă. În cadrul comunicării didactice, etalonarea cunoștințelor elevilor ia numeroase forme, diferențiate în funcție de destinatarul comunicării. Din acest punct de vedere limbajul utilizat are elevul ca destinatar.

Comunicarea modernă profesor – elev este modalitatea principală de interacțiune în cadrul unităților școlare, cuprinzând schimbul permanent de mesaje între participanți, în scopul de a realiza o relație interumană cât mai durabilă. Relația stabilită ajut la inițierea și menținerea sau modificarea comportamentului elevilor, fiind nu doar o activitate de punere în relație permanent a unor persoane, ci un complex proces psihosocial cu rol de influență asupra atitudinilor și a comportamentelor tutror participanților la conversație.

Comunicarea modernă se realizează prin intermediul limbajului verbal, nonverbal sau paraverbal, prin intermediul căruia se schimbă diferite mesaje (informații, idei, intenții, interese) cu scopul de a influență comportamentul participanților la procesul de comunicare.

Din punct de vedere al interacțiunii psihosociale, comunicarea este antrenată spre dirijarea și controlul activității elevilor, spre influențarea reciprocă și colectarea feedback-ului pozitiv sau negativ obținut.

Deoarece comunicare este de fapt un proces complex, aceasta constă în schimbul de mesaje, prin care se transmit și recepționează informații. Scopul este receptarea corectă a mesajului, înțelegerea corectă și procesarea informațiilor de către audiența constituită din elevi.

Comunicarea interpersonală este influențată atât de factori interni, cât și de factori externi, care o afectează în mod direct. Realizarea argumentelor și gradul de implicare personală au rol important în cadrul comunicării didactice moderne. În momentul în care mesajul are o relevanță deosebită și crescută, ascultătorii vor fi atenți la acesta, vor reflecta mai atent asupra implicațiilor mesajului, acordând timp analizei informațiilor.

Implicarea personală a profesorului determina schimbarea atitudinii elevilor, dar și calitatea propriu-zisa a argumentării. În cadru activitatii didactice, elevii cu o implicare mai ridicata acordă atenție sporita și importanta cuvenita mesajului transmis, in detrimentul sursei (cadrului didactic), iar elevii cu o implicare redusă acorda importanta sursei, si nu mesajului transmis de catre aceasta.

În cadrul activitatii didactice, schimbul de mesaje se bazeaza pe argumente rationale, dar si pe elemente de natura emotionala. Elementele de natura emotionala cu conotatie negativa implica grija crescuta a subiectilor pentru toate consecintele comunicarii persuasive crescand astfel acordul interlocutorilor, iar elemenetele de natura emotionala cu conotatie pozitiva induc comunicarea persuasiva, sporesc buna dispozitie a interlocutorilor si motivatia elevilor, potentând atitudinea lor spre schimbare.

Reprezentand un aspect esential al mijloacelor sociale și educationale scolare, comunicarea didactică modernă se realizează în mai multe moduri, evidențiindu-se comunicarea interpersonală, comunicarea reciprocă, comunicarea în grup și comunicarea intrapersonală.

În cazurile în care elevii se comportă total diferit față de adevaratele conduite, opinii, convingeri ale lor, decizia de schimbare a comportamentului le aparține, chiar dacă ei nu pot tine seama de unele aspecte cum ar fi:

aspectele legate de cantitatea și calitatea mesajelor

contextul situațional

feedback-ul obținut

continutul si forma comunicării

caracteristicile psihosociale ale interlocutorilor

situatiile în care interlocutorii interacționează

efectele preconizate ale comunicării.

Caracteristicile psihosociale îndeplinesc rolul unor mediatori în cadrul realizării interactiunilor cognitive și comunicative dintre cadrele didactice și elevii lor, și sunt considerate a fi factori de natură obiectivă sau subiectivă, care influențează comunicarea si procesul de învățământ.

În cadrul grupurilor scolar, contextul rațional influentează în mod direct calitatea comunicarii didactice, în contextul schimbului permanent de mesaje desfășurat între emițător și receptor.

În cadrul comunicării interpersonale, facilitatea sau perturbarea comunicării depinde de cadrul contextual în care se desfășoară comunicarea, dar și de natura relațiilor existente între cadrele didactice și elevii lor. Contextul în care are loc comunicarea didactică facilitează decodarea mesajelor, precum și a codurilor folosite de către interlocutori, ajutând la buna înțelegere a acestora în relațiile de comunicare.

Noutatea și complexitatea informațiilor transmise și contextul în care se află interlocutorii, precum și dorința și nivelul motivational al acestora influențează în mod direct structura comunicării interpersonale.

În acest sens, receptarea, dar și evaluarea și valorificarea conținutului comunicării, a argumentelor și contraargumentelor existente, precum și a limbajului utilizat și a mijloacelor de comunicare sunt impuse de către factorii contextuali, iar acceptarea mesajelor prezintă valențe cognitive și afective.

Interacțiunea interlocutorilor cu informația transmisă în cadrul procesului de comunicare și condițiile în care acesta se desfășoară, duc la crearea unui act comunicațional inteligibil, în situația în care interlocutorii caută să înțeleagă atât conținutul informației, dar și natura relațiilor de comunicare. În acest caz, schimbul permanent de mesaje îi unește pe interlocutori, făcându-i să refuze sau să accepte respectiva interacțiune. Reacțiile acestora sunt apărute ca un rezultat al comunicării care nu schimbă doar informații și idei, ci și atitudini, dorințe, interese sau sentimente.

În cadrul procesului comunicării moderne, subiecții urmăresc să fie înțeleși, respectați și valorizați, lipsa acestor elemente și dificultățile sau erorile în atingerea obiectivelor urmărite duc la schimbarea finalităților educației, perturbând procesul educative și procesul de comunicare interpersonală.

În cadrul comunicării modern se pornește de la o idea conform căreia există posibilitatea general acceptată ca existența unor mecanisme reglatorii subiective care nu îi pot însă forța pe interlocutori în modificarea atitudinii sau comportamentelor acestora. Provocarea feedback-ului nu presupune doar livrarea integrală a mesajului dorit, ci și respectarea caracteristicilor de personalitate ale interlocutorilor. De asemenea este necesară și respectarea specificității contextului și situației didactice existente. Comunicarea trebuie adaptată în permanență situației didactice, dar și trăsăturilor de personalitate ale interlocutorilor.

Deoarece orice situație didactică poate manifesta particularități specific, păstrarea unei relații eficiente de comunicare presupune identificarea similitudinilor existente, interpretându-se cât mai corect asemănările și deosebirile, pentru că doar așa interlocutorii învață să comunice eficient. Este clar că nicio situație nu este identică cu o alta, astfel că nici profesorii sau elevii nu au comportamente identice. În cadrul desfășurării procesului de comunicare interlocutorii se pot deruta, deoarece aceștia interpretează diferit conținutul mesajelor transmise, dar și reacțiile celorlalți.

Caracteristică principală a comunicării moderne a mesajelor în cadrul procesului de învățământ este identificarea reală și stăpânirea cât mai conștientă a comportamentelor implicate în cadrul procesului comunicării și descifrarea cât mai corectă a relațiilor dintre interlocutori.

Schimbul eficient de mesaje cât mai inteligibile și persuasive formează o interacțiune constantă între subiecții educației. Comunicarea modernă profesor – elev este un mod specific de interacțiune, presupunând cunoașterea și buna înțelegere a relațiilor existente între conținutul, scopul, rolul, condițiile și contextual comunicării.

Comunicarea modernă poate fi:

comunicare interpersonală, implicând schimbul constant de mesaje între doi subiecți

comunicare de grup, presupunând schimbul de mesaje între un grup de subiecți

comunicare intrapersonală, implicând schimbul de mesaje cu propria persoană.

Toate aceste trei forme de comunicare coexistă în cadrul procesului de învățământ, însă de fapt doar una dintre ele este predominantă, în funcție de personalitatea interlocutorilor, de rolul și statutul lor, de finalitățile comunicării, dar și de conținutul acesteia. Cei ce stabilesc semnificația proprie relațiilor apărute în proesul de comunicare sunt interlocutorii, însă în cadrul comunicării moderne personalitatea profesorului are un rol central.

În concluzie, comunicarea didactică modernă este modalitatea principală de desfășurare a activității didactice, ceea ce face ca relația de comunicare dintre profesor și elev fie foarte adaptativă din acest punct de vedere.

=== b68649ef10e06f0d21cdbfd55c0c0e5c8d6cf608_30733_1 ===

Bibliografie

Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Ediția a 3-a, Editura ALL, București, 2008.

Ciobanu O., Comunicarea didactică, Editura Academiei de Științe Economice, București, 2003.

Cozărescu M., Cace C., Ștefan L., Comunicarea didactică. Teorie și aplicații, Editura Academiei de Științe Economice, București, 2003.