Comunicarea Prin Vestimentatie In Relatiile Publice

Comunicarea prin vestimentatie in relatiile publice

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………….…………..……3

CAPITOLUL 1- Noțiuni generale privind comunicarea nonverbală…………..5

Comunicarea nonverbală: definiții, specific……………………………………………………………5

Aspecte psihologice ale comunicării nonverbale…………………………………………………….7

Comunicarea nonverbală în spațiul public………………………………………………………9

Tipuri de comunicare non-verbală………………………………………………………………………..11

CAPITOLUL 2- Comunicarea prin vestimentație…………………………….14

2.1 Comunicarea prin vestimentație și comunicarea prin imagini. Imaginea de sine………14

2.2 Semnificații ale cromaticii vestimentare……………………………………………….17

2.3 Vestimentația feminină și vestimentația masculină……………………………………20

2.4 Vestimentația la locul de muncă…………..……………………………………….….22

CAPITOLUL 3– Vestimentația ca formă a comunicării nonverbale în relațiile publice……………………………………………………………………………………………………….27

3.1 Importanța comunicării nonverbale în relațiile publice……………………………………………27

3.2 Comunicarea prin vestimentație în instituții și organizații………………………………………30

3.3 Rolul vestimentației în cadrul relațiilor publice……………………………………………………..32

CAPITOLUL 4 – Rolul comunicării prin vestimentația relaționistului la locul de muncă………………………………………………………………………………36

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Înca din cele mai îndepărtate timpuri observăm că, comunicarea este prezentă în toate activitățiile oamenilor. Comunicarea, atât verbală, cât și nonverbală reprezintă modul în care oamenii reușesc sa-și rezolve problemele la locul de munca sau problemele personale. Elementele comunicării nonverbale (gesturile, privirea, tonul vocii, postura corpului, vestimentația) ajută la crearea imaginii unei persoane, unei organizații sau instituții. Este important ca în orice domeniu semnificația acestora să fie cunoscută de către toate persoanele, deoarece aceste elemente ale comunicării nonverbale sunt cele care spun adevrul despre comportamentul oamenilor. Trăim într-o lume în care imaginea reprezintă „bunul” cel mai de preț, atât al oamenilor, cât și al organizațiilor, instituțiilor, imagine care se creează în timp și care poate fi disrusă în doar câteva secunde.

Cu o imagine bună nu se naște nici o persoană, nici o organizație, de aceea trebuie să ne străduim să creem o imagine care să refecte propria personalitate și propriile calități. În construirea acesteia este foartă importantă prima impresie, de aceea tonul vocii, gesturile, postura corpului și mai ales vestimentație sunt elemente care trebuie alese și folosite în funcție de profesie, de momentul zilei, de evenimentul la care participăm sau de persoanele cu care interacționăm.

După parerea mea vestimentația reprezintă cel mai influent mod de a creea prima impresie, de aceea am ales un celebru citat al lui Mark Twain „ Haina îl face pe om.Oamenii dezbrăcații nu au aproape nici o influență în societate”, pentru a demonstra importanța și rolul vestimentație în domeniul relațiilor publice, unde imaginea reprezintă totul.

Am ales acestă temă: comunicarea prin vestimentație în relațiile publice, deoarece este un subiect care din pacăte la noi în țară nu i se acordă prea multă importanță, în demersul meu de cercetare și documentare am ales să încep cu un capitol care cuprinde noțiuni introductive despre comunicarea nonverbală. În cadrul acestui capitol am abordat mai multe definiții ale termenului de comunicare nonverbală, am indentificat elementele comunicării nonverbale, dar și o serie de situații în care acestea sunt interpretate. Tot în acest capitol am evidențiat importanța pshiologiei în comunicarea nonverbală și anume că evidențierea trăsăturilor oamenilor, se poate face cu ajutorul vestimentației. În continuare am prezentat tipurile comunicării nonverbale și unul dintre cele mai importante elemente ale acesteia spațiul public, mai precis importanța acesteia în spațiul public.

În următorul capitol se găsesc informații despre comunicarea prin vestimentație, imaginea creată de aceasta, dar și informații despre semnificațiile culorilor. Tot în acest capitol am pus accent pe prezentarea vestimentației feminine/masculine încă din cele mai vechi timpuri până în prezent. De asemenea un alt subcapitol tratează tema vestimentației la locul de munca, unde sunt evidențiate mai multe tipuri de ținute pe care trebuie să le alegem în funcție de profesiam noastra.

Capitolul al treilea, vorbește despre vestimentația ca formă a comunicării nonverbale în relațiile publice, in acest capitol am încercat să scot în evidentî importanța și rolul vestimentației în domeniul relațiilor publice, printr-o metoda de cercetare calitativă cu ajutorul informațiilor de la capitolele anterioare.

O altă etapă importantă o constituie studiul de caz care prezintă profilul relaționiștilor: Corina Bârlădeanu, Tatiana Ernuțeanu și Catrinel Chiriac. Studiul de caz oferă o analiză a vestimentației alese de acestea la locul de munca în funcție de personalitatea fiecăruia, dar și cu ajutorul comunicării nonverbale esențială în domeniul relațiilor publice.

Capitolul 1

Noțiuni generale privind Comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală :definiții, aspecte

În zilele noastre comunicarea reprezintă modul cel mai simplu al oamenilor de a interacționa , de a-și rezolva problemele și de a-și împărtăși propriile gânduri , sentimente.

Cercetările privind informația și comunicarea au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă dupa deceniul patru al secolului trecut,, așa cum afirmă J.Meyriat, că orice comunicare are un conținut cognitiv mai mult sau mai puțin important, care este informația. Aceasta induce o modificare, prin adăugare sau transformare, a stării de cunoștere a celui care o primește. Altfel spus “comunicația este un proces căruia informația îi este conținut; una deci nu poate fi înțeleasă fără cealaltă”.

„Comunicarea se află astăzi în centrul preocupărilor noastre. Lucrările de popularizare sunt pline de soluții miraculoase pentru a rezolva problemele de serviciu, de cuplu sau de familie: o anumită atitudine pentru a convinge sau pentru a seduce, un mod subtil de a te prezanta pentru a obține o slujbă”.

Există numeroase definiții ale comunicării, abordate de diferiți autori din perspectivă, psihologică, filozofică, sociologică. O definiție clară și des întâlnită în cărțile de specialitate: „Prin „comunicare” vom înțelege orice transmitere a informațiilor, ideilor și emoțiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor”.

Cercetătorul român Septimiu Chelcea afirmă în studiile sale de specialitate faptul că: „Comunicarea poate fi „verbală”, când informația este transmisă prin limbajul articulat (oral sau scris ), sau „nonverbală”,când nu folosim acest limbaj.”

Într-un alt studiu, coordonatorii Philippe Cabin și Jean-François Dortier susțin că, comunicarea nonverbală se manifestă prin gesturi, privire, tonul vocii, postura corpului, dar și stilul vestimentar (machiajul, tatuajele, stilul hainelor). De asemenea în timpul unei conversații, „gesturile, postura corpului, tonul vocii, expresiile feței arată gradul de intimitate cu interlocutorul, interesul față de subiectul conversației, dorința de a continua sau nu schimbul de informații”.

În ceea ce urmează, voi enumera o serie de situații în care gesturile oamenilor sunt interpretate din perspectiva comunicării nonverbale.

De exemplu: „când două persoane conversează, faptul că una își încrucișează brațele privind în jos nu are aceeași semnificație cu a privi interlocutorul zâmbind, ținând capul în sus și ochii larg deschiși”. Un alt exemplu îl constituie faptul că interpretăm diferit o strangere rece de mână, comparativ cu o strângere călduroasă de mână. De asemenea și în timpul unui discurs, tonul vocii, poate să trădeze emoțiile, neîncrederea, frica de a vorbi în public a persoanei respective.

Următoarea definiție a comunicării nonverbale abordată de cercetătorul Septimiu Chelcea pune accent atât pe comportamentul individului cât și pe utilizarea spțiului și a timpului :

„Prin comunicarea nonverbală se înțelege , așa cum am mai spus , transmiterea de informații și exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și prin prezența fizică a individului sau a altor unități sociale,(grupuri și comunități umane) , precum și percepția și utilizarea spațiului și a timpulu , ca și a artefactelor.”

Există trei mari dimensiuni pe baza cărora poate fi analizată comunicarea nonverbală:

Analiza indicatorilor: studierea aparenței fizice , a artefactelor

Factorii determinanți ai comunicării nonverbale: ereditarea, cultura, apartenența la gen, contextul

Funcțiile comunicării nonverbale

Potrivit mai multor lucrării de specialitate, comunicarea nonverbală se realizează cu ajutorul semnelor și semnalelor, o parte dintre cercetători nu fac diferența între cei doi termeni, preferănd să analizeze semnele. De asemenea autorul Septimiu Chelcea recomandă să se întrebuințeze termenul de „semnal” când se are în vedere comportamentul nonverbal și termenul de „semn” când ne referim la artefacte sau la mirosul emanat de propriul nostru corp.

Cercetătorii Judee K. Burgoon, David B. Buller și W. Gill Woodall susțin că nu trebuie să acordăm comunicării nonverbale o poziție secundară față de comunicarea verbală, deoarece comunicarea nonverbală participă la producerea și procesarea mesajelor, ajută la definirea situației chiar înainte de a începe comunicarea verbală. În studiile acestora, R.P.Harrison a indentificat patru tipuri de coduri cu referire la comunicarea nonverbală:

Codurile de excuție: mișcările corporale, expresiile faciale, privirea, atingerile și paralimbajul

Coduri spațio-temporale: utilizarea spațiului și a timpului

Coduri artefactuale: utilizarea materialelor și a obiectelor- de la îmbrăcăminte, la arhitectură)

Coduri mediatoare: efectele special produse de interpunerea media între emițător și receptor –de exemplu , unghiul de filmare).

1.2 Aspecte psihologice ale comuniării nonverbale

Relațiile dintre oameni sunt deosebit de complexe și importante; ele reprezintă, de fapt, țesătura, canavaua, pe care se așeaza însăși viața, structura reușitelor, miracolelor sau dezastrelor umane. Trăsături și însușiri, fapte omenești (bune sau rele), priviri și gesturi – toate pot crea un COD, un MODEL, un STIL de comunicare interumana.

Comunicarea, înțeleasa în sensul său larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de interacțiune, devine esențiala, fundamentală atat pentru viața personală cât și pentru cea sociala a individului.

Există două mari modele de analiză a comunicării care domină în prezent câmpul cercetării și anume unul tehnicist, provenit din abordarea și reflecțiile cibernetice și un alt model psihosociologic care este rezultatul cercetărilor din domeniul psihologiei sociale.

Comunicarea nonverbală a fost studiată din mai multe unghiuri , de exemplu psihologii și etologii au fost interesați de multiple semnificații ale expresiilor feței, alți cercetători au analizat studiul comunicării prin mișcările corpului au fondat „proxemica” , „kinesica” și de asemeneau au pus bazele unei „antropologii a comunicării”.

O definiție a comunicării, din perspectiva mai multor psihologi diferă în mod evident de cea clasică propusă de Shannon :

„Comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informații și de semnificații între persoane aflate într-o situație socială dată.”

Putem spune că, comunicarea este „un act social, deliberat sau involuntar, conștient sau nu.” Deci, fără îndoială comunicarea nu se nit din abordarea și reflecțiile cibernetice și un alt model psihosociologic care este rezultatul cercetărilor din domeniul psihologiei sociale.

Comunicarea nonverbală a fost studiată din mai multe unghiuri , de exemplu psihologii și etologii au fost interesați de multiple semnificații ale expresiilor feței, alți cercetători au analizat studiul comunicării prin mișcările corpului au fondat „proxemica” , „kinesica” și de asemeneau au pus bazele unei „antropologii a comunicării”.

O definiție a comunicării, din perspectiva mai multor psihologi diferă în mod evident de cea clasică propusă de Shannon :

„Comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informații și de semnificații între persoane aflate într-o situație socială dată.”

Putem spune că, comunicarea este „un act social, deliberat sau involuntar, conștient sau nu.” Deci, fără îndoială comunicarea nu se bazează exclusiv pe exprimarea orală, ea fiind un sistem cu multiple canale. Toate elementele comportamentului nonverbal, gesturile, mimica, poziția corporală și chiar tăcerea sunt acte de comunicare, vehiculează o semnificație.

Observația este o metodă folosită în psihologie pentru a arăta importanța comunicării nonverbale în cunoașterea comportamentului unui individ și înțelegerea corectă a mesajului transmis de acesta.

Observația ca metodă nu se limitează la vedere, ci implică și auz, miros, uneori pipăit, iar alteori chiar simțul gustului. În plus, dirijarea sistematică, convergentă a acestor mecanisme de

cunoaștere presupune atenție, iar integrarea într-un tablou unitar al elementelor furnizate de aceste căi diferite este condiționată de participarea gândirii.

Desigur, baza observării o vor constitui elementele de suprafață care sunt cel mai ușor de determinat: aspectul fizic și manifestările de comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea, îmbrăcămintea.

Din punct de vedere psihologic există două mari categori în care se împart elementele privind aspectul fizic și cel comportamental :

1. simtomatica stabilă cuprinde: înălțimea, greutatea, lărgimea umerilor, circumferința toracică, circumferința abdominala, lungimea și grosimea mâinilor și picioarelor, circumferința și diametrele craniene, acestea sunt analizate în corelație cu tipul constituțional și fizionomia.

2. simtomatica labilă cuprinde: toate aspectele dinamice ale corpului, pantomima („ținuta”, mersul, gesturile), mimica (expresiile feței), modificările vegetative, vorbirea. O altă însușire psihică a oamenilor care nu se încadrează în cele doua categori menționate mai sus este aspectul vestimentar. Îmbrăcămintea constituie un indiciu asupra stării materiale a individului, dar dincolo de aceasta ea are și multiple semnificații psihologice. Astfel, ea reflectă preferințele estetice, gustul celui ce-o poarta, dar în mare măsură și ideea pe care acesta și-o „face” despre sine, respectiv cea pe care ar dori ca lumea să și-o facă despre el. Desigur, îmbracămintea standard, de serie mare, confecționată din țesături comune, într-o gamă redusă de modele, nu îngăduie prea multe concluzii cu privire la simțul estetic al individului ce o poartă, alegerea fiind determinată, în mod evident, în primul rând, de criterii materiale.

În concluzie ,este adevărat citatul că „nu haina îl face pe om”, dar la fel de justificat se poate spune că haina îl exprimă pe om, mai mult decât acesta își poate da seama, de aceea, dintre elementele supuse observației în vederea cunoașterii însușirilor psihice ale oamenilor nu poate lipsi îmbrăcămintea.

1.3. Comunicarea nonverbală în spațiul public

Comunicarea publică este o comunicare formală care tinde către schimbul și împărtășirea de informații de utilitate publică și spre menținerea liantului social, a căror responsabilitate revine instituțiilor publice. Comunicarea publică facilitează căutarea interesului general care rezultă din dificilele arbitraje între interesele individuale și cele categoriale. Spațiul public, prin definiție deschis tuturor, fără a fi opresorul libertăților, este amenințat fără întrerupere de manipularea făcută de către orice actor sau de mass-media, de îndată ce sunt pierdute din vedere interesul general sau drepturile omului.

Atât în viața de zi cu zi cât și în spațiul public, comportamentele nonverbale te pot ajuta să pari ceea ce vrei să fii în ochii celorlalți, însă tot ele te pot desconspira, te pot trăda în momentele în care vrei să pari ceea ce nu ești. Deci putem spune că, comportamentul nonverbal ajută la construirea imaginii în spatiul cotidian.

De asemenea în cadrul organizațiilor, comunicarea nonverbală contribuie la atingerea scopurilor sau, dimpotrivă, ridicând bariere, induce lipsă de eficiență.

În toate studiile de specialitate se pune accentul pe faptul că spațiul, mai precis modalitățile de folosire a acestuia reprezintă una dintre cele mai importante elemente ale comunicării nonverbale.

Se spune că fiecare individ are tendința de a-și revendica un spațiu al său, la fel se întămplă și în cadrul organizațiilor, unde spațiul poate furniza informații cu privire la natura relațiilor dintre indivizi și la diferența de status social. În următoarele rânduri voi enumera câteva reguli care trebuie respectate în spațiul public: de exemplu în cazul organizării unor întâlniri, cu cât este mai importantă persoana invitată cu atât este așezată mai aproape de șeful sau de organizatorul întrunirii, apoi se observă că fiecare participant își delimitează la masa discuțiilor un spațiu propriu. De asemenea există patru zone distincte în care este împărțit spațiul personal:

1. Zona intimă, ce se întinde de la suprafața corpului până la o distanță de 46 cm.

2. Zona personală, e cuprinsă între 46 cm și 1,22 m. Are o subzonă apropiată (între 46 și 75 cm) distanță pe care o păstrăm în relațiile cu prietenii și persoanele pe care le simpatizăm, iar subzona îndepărtată, între 75 cm și 1,25 m, e rezervată persoanelor pe care le întâlnim la reuniuni oficiale sau prietenești, ori la diferite ceremoni.

3. Zona socială, desemnează spațiul personal pe care-l menținem atunci când intrăm în relații oficiale, impersonale cu cineva.

4. Zona publică, peste 3,60 m, e distanța corespunzătoare atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni, în care comunicarea și-a pierdut aproape în totalitate caracterul interpersonal.

Un aspect important în spațiul public din perspectiva comunicării nonverbal este vestimentația. Și anume studiile arată că hainele pot fi folosite de către indivizi atunci când se află în spațiul public pentru a crește credibilitatea performărilor, pentru a gestiona impresiile pe care le creează celorlalți. De exemplu se poate observa, că în cadrul universitar modul de a se îmbrăca al studenților, mai ales când au de susținut examene orale, este mult diferit de modul de a se îmbrăca în viața de zi cu zi.

În esență se poate afirma că, comunicarea nonverbală este cheia care poate elucida o parte a secretului despre indivizi. Totodată aceasta ajutând la atingerea scopurilor unei organizații și interpretarea gesturilor facute în spațiul public, care în unele cazuri spun totul despre o persoană ne mai fiind nevoie de nici un cuvânt.

1.4 Tipuri de comunicare non-verbală

În urma unui studiu despre comunicarea nonverbală Albert Mehrabian a ajuns la concluzia că numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbală în timp ce 38% este transmis pe cale vocală și 55% prin limbajul corpului. Astfel putem observa importanța comunicării nonverbale în viața oamenilor, aceasta ajutând la eficientizarea și înțelegerea mesajului transmis.

O etapă importanta în înțelegerea comunicării nonverbale o reprezintă analiza structurii acesteia care impune luarea în considerare a codurilor, modelelor și scopurilor specifice implicate. Există numeroase clasificării ale comunicării nonverbale realizate cu ajutorul semnelor și canalelor de transmitere.

Cercetătorii J.Ruesch și W. Kees, din literatura de specialitate propun gruparea comunicării nonverbale în trei categorii :

Limbajul semnelor (sign language): această categorie include gesturile;

Limbajul acțiunilor (action language): incluzând mișcările corpului implicate în diferite activitați (de exemplu, hrănirea, alergarea);

Limbajul obiectelor (object language): care încorporează dispunerea intenționată sau neintenționată a obiectelor în spațiu în vederea utilizării lor.

Această clasificare a fost contestată de alți cercetători din domeniu, deoarece J. Ruesch și W. Kees au grupat în aceeași categorie tipuri de comunicare disimilare și pentru că, lasă deoparte modalități de comunicare importante (de exemplu paralimbajul, cronemica).

O altă clasificare a comunicării nonverbale, studiată de A. T. Dittman are în vedere sursa, receptorul, codificarea și decodificarea precum și canalele de comunicare , spre deosebire de studiul efectuat de Albert Mehrabian care împarte clasificarea comunicării nonverbale în trei dimensiuni: evaluarea, statusul și sensibilitatea.

O clasificarea unde au fost luate în considerare în analiza comunicării nonverbale codurile este cea facuta de R.P.Harrison, care dupa parerea mea, este una complexă și cuprinde majoritatea modalităților de comunicare importante. Aceasta împarte comunicarea nonverbală în patru categorii :

Coduri de executare (performance codes): asociate mișcărilor corpului, expresiilor faciale, privirii, atingerii și activităților vocale;

Coduri spațio- temporale (spatio-temporal codes): referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizării spațiului și timpului;

Coduri artifact (artifact codes) : utilizate în mesajele primite de la obiecte;

Coduri mediatoare( mediatory codes): referitoare la efectele special rezultate din interpunerea între emițător și receptor (de exemplu unghiul camerei de luat vederi în transmisiile tv).

Modalitățile senzoriale implicate în receptarea semnalelor este o categorie după care poate fi facută o altă clasificare a comunicării nonverbal. Cercetătorul Mark L. Knapp susține în studiile sale, că domeniul comunicării nonverbale „include următoarele fapte: 1) cum privim (caracteristicile fizice și îmbrăcămintea); 2) cum auzim (tonul vocii); 3) cum mirosim; 4) cum ne mișcăm – individual sau în conjuncție cu alții ( gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale și proximitatea); 5) cum afectează mediul înconjurător interacțiunile umane și cum afectează acestea, la rândul lor, mediul înconjurător (dispunerea spațială a mobilei, temperatura, prezența altor oameni, zgomotele ș.a.m.d)”

O clasificare acceptată de cei mai mulți cercetători este rezultată din combinarea codurilor și mediilor de transmitere a mesajelor. De asemenea există o serie de categori separate ale comunicării nonverbal și anume: limbajul corporal, studiul privirii („oculezică”), paralimbajul, proxemica ( studiul percepției și al modului de utilizare al spațiului), cronemica reprezintă studiul percepției și al modului de utilizare al timpului, urmează aspectul fizic, artefactele și semnalele olfactive.

Comunicarea nonverbală reprezintă o dimensiune importantă în activitățiile organizațiilor și ale indivizilor din spațiul public, deoarece prin toate aceste categorii ale comunicării nonverbale, enumerate mai sus, mesajul ajunge și este înțeles mai repede de către publicul caruia îi este adresat.

CAPITOLUL 2

Comunicarea prin vestimentație

2.1 Comunicarea prin vestimentație și comunicarea prin imgini. Imaginea de sine

În continuare voi vorbi despre o formă a comunicării nonverbale și anume, comunicarea prin vestimentație, domeniu care pune în evidență valoarea de comunicare a hainelor.

Voi începe printr-o definire a omului, făcută de către Desmond Morris, ca „maimuță nudă”(adică lipsită de blană), care nu are sens, deoarece unul din principalele lucruri care-l deosebesc pe homo sapiens de animale fiind îmbrăcămintea și podoabele, prin care acesta își creează propria imagine. De mii de ani locuitorii pământului se gătesc, se îmbracă, se machiază, se coafează și se împodobesc ca să farmece, să cucerească, să sperie, să impună respect sau chiar, la nevoie, să inspire milă, toate acestea pentru a-și construi propria imagine.

Imaginea umană, compusă din veșminte, dar și machiaj, coafură, accesorii, poate fi considerată semnificantă, deoarece transmite concepte semnificate, folosind, ca și limbă vorbită, un cod format dintr-un ansamblu de semen convenționale.

Toate acestea aduc în discuție nevoia comunicării vizuale de a informa despre starea lumii, pentru a înfățisa propria imagine a oamenilor și a pentru a pune în valoare simbolorile și tradițiile lumii ce ne înconjoară.

În zilele noastre, se pune accentul tot mai mult pe imagine și pe imapctul acesteia în captarea atenției receptorilor, constatând că lucrurile încep să se schimbe în sensul ascensiunii acesteia în cadrul comunicării și surclasarea limbajului propriu-zis

Imaginea dispune de unele caracteristici care scot în evidență importanța aceasteia în fața mesajului verbal: de exemplu imaginea se impune instantaneu în ochii receptorului spre deosebire de mesajul verbal care necesită o prelucrare elaborată pentru înțelegerea acestuia, o altă carateristică este aceea că, imaginea este în corelație cu structurile emoțional-afective ale receptorului și are o mare rezonanță în interpretarea acestor stări, răspunsul acesteia venind mult mai repede, comparativ cu mesajul verbal care se adresează în primul rând rațiunii.

După numeroase studii făcute de E.W. Stuard și B.K.Füler în care aceștia au studiat influența îmbrăcămintei asupra imaginii au ajuns la concluzia că imaginea unei persoane se poate extinde chiar și asupra organizației și instituției pe care această persoană o reprezintă.

Adina Nanu, critic și istoric de artă, consideră omul a fi o artă, iar analiza lui trebuie să fie asemeni unei analize plastice, a unui tablou. De asemenea analiza omului trebuie să țină cont de expresia feței de cea a întregului trup, de îmbrăcăminte și accesorii, care împreună construiesc imaginea omului pe care el vrea sa o evidențieze și cea care și-o fac cei din jur despre el. Putem spune că limbajul este un instrument ale comunicării care dezvălui cu adevărat lucrurile despre comportamentul oamenilor.

Ca vorbitori ai unei limbi suntem în același timp, „producători” și „consumatori” ai acesteia. Într-un sens, acesta este și cazul codului vestimentar, “limbajul” vestimentației: ne îmbrăcăm într-un anumit fel și astfel trimitem mesaje către alții; percepem cum alții sunt îmbrăcați și astfel primim mesaje de la ei.

Celebrul eseist, filozof și critic,  Roland Barthes susține în studiile sale că, codul vestimentar nu evoluează, ci se schimbă, se schimbă în fiecare an prin decizii unilateral ale unui mic grup de experți ,format din designeri, manufacturieri, editori ai revistelor de modă, „grupul modei “.

Comunicarea prin ceea ce se numeste moda este la fel de vastă și complexă ca însăși definiția și conceptul de moda. Trebuie înțeleși toți parametrii în funcție de cultura sau de deschiderea la care ne raportăm. Altfel riscăm să ne formăm idei și păreri preconcepute despre ceea ce s-a dorit să ni se comunice.

De asemenea se poate vorbi despre vestimentație ca fiind mijlocul de comunicare nonverbal cel mai influent, care ajută la crearea primei impresii, demonstrându-se încă o dată că, conținutul mesajului poate rămâne inferior, vestimentației, aspectului și limbajului corporal.

Există o serie de criterii după care se poate analiza vestimentația ca parte a comunicării nonverbale: „determinările geografice, cultural și istorice”.

Vestimentația diferă în funcție de climat, de exemplu la Polul Nord oamenii își protejează corpul împotriva firigului, în zonele unde există călduri excesive la fel oamenii încearcă să folosească material adecvate. Putem enumera câteva caracteristici ale vestimentației din zonele care se afla la poli opuși în privința temperaturilor: oamenii trebuie să țină cont de tipul materialului ales, (blănuri, voaluri), o altă caracteristică importantă este alegerea culorii și anume această trebuie sa fie cât mai deschisă în zonele călduroase, iar în zonele geroase cât mai închise pentru a atrage razele soarelui.

Totodată se afirmă că, determinarea culturală a hainelor poate fi interpretată în funcție de semnificația culorilor, care diferă de la o societate la alta. Din perspectiva istoriei putem spune că îmbrăcămintea de azi, din Europa nu mai seamănă deloc, cu cea din Evul Mediu, dacă atunci îmbrăcămintea era rigidă, stâmtă având o croială rudimentară, acum îmbrăcămintea este simplă și confortabilă.

Gilson Monteiro, profesor la Universitatea din Amazonas (Brazilia), spunea că: „haina reprezintă oglinda sinelui, marchează separarea dintre clasele sociale”, oferă indicii despre caracteristicile psiho-morale ale oamenilor, dar și despre categoriile sociale.

Ernest Harms a publicat în The American Journal of Sociology un studiu cu titlul „Psychology of clothes” („Psihologia hainelor”), despre semnificația hainelor. În acest studiu susține că, chiar dacă îmbrăcămintea este motivată în primul rând de mediu, forma acesteia este determinată și de caracteristicile personalității și în special, de caracteristicile mintale. Îmbrăcămintea este fundamentală în lumea emoțiilor, aceasta nu este numai un mod de acoperire a corpului, ci și un fel de imitație prin care oamenii exprimă unele dintre sentimentele sociale subiective.

După toate cele afirmate mai sus de diferiți cercetătoti din domeniu, putem spune că, vestimentația unei persoane ne ajută să o localizăm geografic, să ne putem da seama de adevărata ei personalitate și să o plasă într-o anumită categorie socială.

2.2 Semnificații ale cromaticii vestimentare

În numeroase studii se poate observa influența pe care o are vestimentația unui om în formarea primei impresii, dar unul dintre cele mai importante caracteristici în cunoașterea comportamentului și gândirii oamenilor din perspectiva vestimentatiei este cromatica mai precis semnificația culorilor în alegerea ținutelor.

„Simbolul este relația care unește conținutul manifest al unui comportament, al unei gândiri, al unui cuvânt cu sensul lor latent”. Simbolismul colorilor este unul foarte vast, acesta poate fi determinat în funcție de spațiul geografic, cultură, religie.

Se poate spune că cel dintâi caracter al simbolismului culorilor este universalitatea sa, nu numai geografică , ci mai ales la toate nivelurile ființei și ale cunoașterii, putem enumera nivelul cosmologic, psihologic ,mistic.

Pornind de la semnificația psihologică a culorilor, diferite studii spun că o simplă preferință pentru o culoare poate dezvălui aspecte ale personalității și ale gândirii. De asemenea ,cercetătorii ai psihicului uman ,evidențiază în diverse studii importanța culorii in viața oamenilor, și rolul ei în alegerile vestimentare. Stările psihice influențează alegerile vestimentare, de aici rezultă că modul în care ne îmbrăcăm și cum îmbinăm culorile vestimentare oferă întotdeauna indicii incontestabile asupra personalității noastre sau a stării morale în care ne aflăm. Astfel putem spune că culorile de bază (roșu,verde,albastru) se schimbă pe măsură ce personalitatea se dezvoltă sau începe să capete contur, pe când tonurile ușoare se șterg pe măsură ce temperamental se afirmă.

Putem observa că deținera de informații despre simbolistica culorilor, ne ajută la cunoașterea celor cu care intrăm în contact înainte de a începe un dialog propriu-zis cu aceștia.

În continuare voi prezenta o serie de semnificații transmise de culori prin vestimentație.De exemplu avocații, judecătorii folosesc haine de culoare închisă deoarece vor să sugereze putere, la fel și cei din organizațiille polițiste. Cei care fac parte din oragnizații care apără populația prin diferite forme folosesc culoarea maro, care sugerează încrederea. De asemenea, spitalele folosesc culoarea alb, pentru a sugera curățenia. Culorile influnțează și ele comunicarea, scot în evidență atitudinea și comportamentul oamenilor. Culoarea vestimentației folosită ne comunică în pare parte totul despre persoana respectivă.

În cele ce urmează voi face o scurtă prezentare a semnificațiilor transmise de culori prin vestimentație:

Roșu este simbol al vitalității și emoției, este cea mai vibrantă și mai stimulatoare culoare,, o persoana care este îmbrăcată în această culoare poate fi interpretată ca fiind un om plin de pasiune, există și o conotație negativa a acestei culori și anume se spune că roșu închis poate dezvălui un temperament violent , o persoana impulsivă și dominatoare. O altă nuanță de roșu spre violet este emblema puterii, aceasta era considerată culoarea împăraților.

Roz este o culoare a copilăriei, persoanele care poartă această culoare inspiră faptul că își doresc să fie protejați, sa fie iubiți și să iubească,dar și imaturitate. Persoanele mature în vestimentația carora se regăsește această culoare, indică dorința acestora de a se bucura de viață.

Galbenul este considerat „cea mai caldă, cea mai expansivă, cea mai însuflețită culoare”. Persoanele care preferă această culoare pentru vestimentația lor exprimă siguranță, veselie, sunt sociabile și dornice de comunicare. Însă în timpul unui discurs este bine să evitam combinația de galben cu negru pentru că lasă impresia de amenințare la adresa publicului.

Portocaliul, definește persoanele în vestimentația carora se regăsește această culoare ca fiind sincere, sociabile, hotărâte, având calităti exceptionale de comunicare.

Verdele, evocă liniștea și armonia, verdele puternic poate fi mai vioi și mai intens, iar în tonurile mai deschise este considerat ca fiind o culoare odihnitoare ,plăcută ochiului. De exemplu atunci când o persoană alege această culoare în vestimentația sa, spunem că este lipsită de dinamism, de forță de convingere.

Albastrul, „este cea mai rece dintre culori și în valoarea sa absolută, cea mai pură.” Persoanele care aleg această culoare sunt sincere, perfecționiste, își doresc să ajungă cat mai sus în plan profesional, de asemenea sunt creative și dornice de a prelua conducerea.

Culorile își schimbă semnificația în funcție de cultură, de țară, de religie. În continuare voi prezenta cateva simboluri ale culorilor în diferite părți ale lumii:

Roșul în China simbolizează noroc, în India puritate, iar în țările occidentale este culoarea dragostei, a pasiunii și a Crăciunului, ,în Coasta de Fildeș doliu, iar în Turcia moarte.

Albastrul în Iran înseamnă spiritualitate

Verdele simbolizează moartea în America de Sud ,iar chinezii asociază verdele cu adulterul, daca un barbat poartă o pălărie verde in cap, este înșelat de soție.

Albul, doliu în Japonia

Negrul,doliu în majoritatea statelor din vest.

Este necesar să cunoaștem aceste simboluri ,deoarece atunci când facem o campanie sau suntem angajați într-o companie dintr-o altă țară, trebuie să ne alegem culorile vestimentației ținând cont de semnificațiile din fiecare colț al lumii.

De asemenea există câteva reguli în alegerea culorilor vestimentației, care trebuie respectate . O să încep cu albul și negrul, acestea nu sunt considerate culori, de aceea ele pot fi asociate cu ușurință cu orice culoare. O altă regulă importantă, de care trebuie să ținem cont este aceea că trebuie să evităm să asociem mai mult de trei culori diferite, culorile mai deschise este bine să le alegem pentru partea de sus a ținutei, pentru a lumina fața.

Culorile puternice pot fi alăturate culorilor șterse, cum ar fi nuanțele de maro sau chiar gri, de exemplu o rochie neagră cu o curea roșie, o bluză albă cu o eșarfă roșie.

Se spune că cele mai potrivite haine sunt cele negre, acestea fiind potrivite atât pentru zi cât și pentru seară, acestea sunt ușor asortat, iar printr-o accesorizare corectă vei avea o țintă care te scoate din anonimat.

Conform codului vestimentar clasic, sunt asocieri de culori care ar trebui evitate: verde și albastru, maro și negru, roșu și roz, bleumarin și negru, violet (prună) și mov.

În formarea primei impresii nu ne trebuie mai mult de câteva secunde, de aceea trebuie să ținem cont de vestimentația aleasă și de culorile pe care le asociem acesteia. Culori care ne dezvăluie adevărata personalitate și care ne ajută să percem altfel oamenii, prin acest univers misterios al culorii.

2.3 Vestimentația feminină și vestimentația masculină

De la ultimul sat tropical, până în cele mai înghețate zone, trecând prin marile capitale ale modei, New York, Berlin, Paris, Milano, îmbrăcamintea este unul dintre cele mai comune și mai firești aspecte ale vieții de zi cu zi.

François-Marie Grau, autoarea „ houte couture”, susține în cartea sa Istoria costmului , că „putem să vorbim de o vestimentație începând din epoca bronzului(2000-1000 î.Chr.)”

Primele piese de îmbrăcăminte ale bărbaților, apărute în epoca bronzului ar fi fost , „o rochie de lână până la genunchi, o centură prinsă în talie, o bontă cilindrică sau o tichie de lână”. Pentru femei piesele vestimentare erau compuse dintr-o „fustă formată din împletituri atârnând de o bandă de țesături înfășurate în jurul taliei sau o rochi lungă până la glezne, un corsaj de lână mulat, cu mâneci până la coate, un fileu împletit sau o mică pălărioară, bijuterii de bronz și aur”.

În funcție de epoci și de timpul în care trăim, vestimentația a cunoscut mari transformări fiind influențată de categoriile sociale sau de aria geografică.

În Evul Mediu este perioada în care costumul apare în cele mai multe studii, tot în această perioadă se poate spune că costumul era cel care indica clasa sau statutul social. Exista „tunica” ,vestimentație, atăt pentru femei, cât și pentru bărbați, care reprezenta un adevărat „spectacol” .

Omul de cultură, Ion Biberi oferă o abordare din punct de vedere psihologic a costumului. În studiul Vestimentația și individualitatea, acesta afrmă despre vestimentație că „nu reflectă doar averea, statutul , statutul social și apartenența la o anumită clasă, ci și psihologia purtătorului care fie dorește să evidențieze, fie dimpotrivă, vrea să treacă neobservat, să se încadreze, cu entuziasm tendințelor de moment ale modei ori să le ignore cu obstinație”.

Ca urmare la afirmația de mai sus putem spune că există si posibilitatea ca vestimentația aleasă, să nu corespundă cu adevăratele valori ale celui care o poartă. De exemplu există țări unde oamenii sunt obligații să poarte anumite haine, pentru a putea fi recunoscută clasa socială din care proveneau sau profesia, prin acestă vestimentație, (uniformă,cod) acestora fiindu-le îngrădit dreptul de a-și exprima propria personalitate și gândire prin îmbrăcăminte.

În vestimentația masculină primele influențe europene se plasează la polul opus al veșmintelor lungi, largi și comode ale Orientului. Hainele noi apărute sunt confecționate din stofă puțină și ieftină, fiind extrem de stâmte și rigide. Cămașa are pieptul plisat și scrobit, chiar dacă gulerul este moale, dar înalt, peste această cămașă se îmbracă vesta din mătase, în culori luminoase, mulată pe cop, un element care nu trebuia sa lipsească din vestimentație era ceasul și brelocul. Fracul și redingota erau strâmte, mânecile erau croite drept, foarte strâmte pe braț și lungi până la jumătatea mâinii,unde se evazau.

În vestimentația feminină predomina impozanta crinolină, fusta era susținută de multe jupoane suprapuse. În această societate existau legi nescrise pentru îmbrăcămintea potrivită fiecărei ore a zilei, iar cine le încălca era prompt pedepsit prin ignorare de această societate necruțătoare.

De asemenea cu trecerea anilor fusta se strâmtează foarte mult, taiorul se menține în preferința femeior și apar și mânecile scurte până la cot. Toate acestea apar într-o societate în care femeia devenea tot mai activă și dornică să-și afirme calitățile intelectuale și științifice într-o societate a bărbaților.

Câtiva ani mai târziu, Oscar Levi-Strauss croia prima pereche de „blue-jeans” confecționată din pânză de cort, fără a bănui că aceștia vor deveni în secolul următor un simbol al culturii americane McWorld, un simbol al modei unisex și fără vârstă, care tinde să impună integrarea și uniformizarea.

Se remarcă în aproape toate epocile ca fiind un element ale vestimentaței feminine cât și masculine celebra pălărie. Existau mai multe tipuri de pălări, care puteau fi purtate vara, care puteau fi asortate ținutelor sport sau care inspirau eleganță. Mănușile erau de asemenea, un accesorii care nu trebuia sa lipseasca din ținuta femeilor și a bărbaților, acest lucru fiind considerat o impolitețe.

În secolul al xx-lea, femeile au început să poarte pantaloni, articol vestimentar care pâna în aceea perioadă a fost purtat strict de bărbați. În anii 1920, Coco Chanel a fost cea care a revoluționat lumea, a croit și a purtat pantaloni, dovedind că feminitate poate fi păstrată și în această ținută.

În momentul de față moda a evoluat foarte mult, atât femeile cât și bărbații își pot alege vestimentația pe care și-o doresc, culorile care îi reprezintă și își pot pune de asemenea în evidență ținuta prin gama diversificată de accesorii, care este la îndemâna tuturor. În vestimentația masculină se regăsesc: costumul clasic, cămașile de această data în diferite culori, jachete scurte și lungi, pantaloni sport, tricouri și multe alte articole vestimentare care trebuie alese și gândite în funcție de evenimentul unde participă și de momentul zilei. Femeile se spune că sunt mult mai avantajate, deoarece există o gamă mult mai diversificată din care își pot alege vestimentația. Femeile pot lege să poarte de la pantaloni, la rochi, la fuste, tricouri, cămăși, la orice tip de încalțăminte, toate acestea fiind alese în concordanță cu evenimentul sau momentul zilei în care aleg să poarte aceste ținute. Toate aceste articole vestimentare trebuie alese de către femei și bărbați cu mult bun gust, simplitate, lucru ce nu exclude eleganța, dar totodată este important ca în alegerea fiecărei ținute să ne punem propria amprenta ,deoarece hainele reprezintă oglinda sinelui.

Cu trecerea timpului putem observa că modul de compunere a vestimentației devine nu numai o chestiune de stil, dar mai ales o strategie de protest împotriva vechilor prejudecăți morale și sociale.

Ca urmare, putem spune că „e imposibil să purtăm haine fără să transmitem semnale sociale”,, de exemplu în ,cadrul interacțiunilor sociale, numeroase studii susțin că vestimentația unei persoane oferă observatorilor informații care permit formarea impresiilor despre ceilalți, ceea ce psihosociologii denumesc efectul primei impresii

2.4 Vestimentatia la locul de munca

Se spune că o bună imagine se creează în timp și cu mare grijă, iar atunci când reușim să ajungem la imaginea dorită este bine să o păstrăm cu mare grija, deoarece aceasta poate fi distrusă în cel mai scurt timp. Vestimentația la locul de munca este considerată ca fiind „oglinda” personalității și atitudinii fiecărei persoane atunci când intră în contact cu interlocutorul său. În orice domeniu activați trebuie să țineți cont de alegerile vestimentare, deoarece ele creează prima impresie, de asemenea ele trebuie sa inspire încredere, credibilitate pentru a reuși să-ți vinzi produsele și să-ți motivezi clientul că serviciile promovate de tine sunt cele mai bune.

Un rol important în comunicarea internă îl reperzintă alegerile vestimentare ale angajatorilor, care trebuie să arate angajaților faptul că îi apreciază și îi respectă, acest lucru fiind reciproc și din partea angajaților către angajator, pentru o comunicare eficientă. Există câteva reguli care trebuie respectate indiferent de statutul social sau de profesie, hainele trebuie sa fie curate, să nu fie șifonate, trebuie evitați pantalonii scurti și fustele scurte, hainele mulate sau foarte largi .

Alegerile vestimentare diferă însă în funcție de locul de munca, de statutul social și de personalitatea fiecăruia. Există multe profesii care necesită purtarea la locul de munca a unor uniforme, sau ținute standardizat, de exemplu cei care lucrează în armată, poliție, justiție, în spitale folosesc aceste ținute standardizate care semnifică putere, credibilitate și încredere.

Unele organizații impun angajaților un anumit cod vestimentar, în companiile multinaționale sau în bănci se regăsește ținuta business, care trebuie sa fie atât pentru femei cât și pentru bărbați una elegantă, decentă și simplă. Aceste instituții consideră ca primul semn de respect față de client este ținuta în care ne prezentăm, de aceea femeile trebuie să poarte culori adecvate ( alb, gri, maro,bej, bleumarin, negru), costume (cu fuste sau pantaloni), fustele nu trebuie să fie mai scurte de 10 cm deasupra genunchiului, să evite hainele transparente, bluzele trebuie să fie cu mâneci lungi sau de lungime medie, iar de asemenea pantofii trebuie asortați cu îmbrăcămintea la fel și accesoriile. Ținuta business pentru bărbați trebuie să fie una atent aleasă, aceasta constă intr-un costum care trebuie să fie ales în funcție de anotimp, cămașa trebuie aleasă astfel încăt manșetele vor fi peste lungimea mânecilor sacoului, cravata aleasă în ton cu costumul iar pantofii de regula de culoare neagră.

O altă variantă a codului vestimentar este ținuta business-casual sau business-smart, aceasta este ținuta celor dornici sa comunice, celor din domeniul resurselor umane, educației, imobiliarelor, dar și specifica marketingului. În această ținută se acceptă rochiile practice, semi-tradiționale din tricot și țesături mai moi și imprimeuricât mai placute câmpului vizual.

Ținuta casual exprimă libertate în vestimentație și nu este indicată  în relaționarea directă cu clienții sau cu mediul extern. Sacoul poate fi înlocuit cu bluze, tricouri, cămașă căzută peste pantalon, la fel și  tricourile închise la culoare, cu mâneci lungi sau scurte sunt potrivite ca îmbrăcăminte de business casual atât pentru bărbați cât și pentru femei. Femeile pot opta pentru un pulover sau o jachetă, sacourile sport fiind mai potrivite pentru bărbați. Ținuta casual nu interzice extravaganța, bijuteriile strălucitoare pot fi purtate la fel și pantalonii scurți și hainele sport. Cu toate acestea ținuta casual nu include tricouri inscripționate, cămăși sport cu mânecă scurtă, jeanși (deschiși la culoare, cu aplicații ) adidași, bocanci .

O ultimă variantă a codului vestimentar este ținuta business inovatoare, artistic , aceasta ținută este specifică publicitații, relațiilor publice, industriei de modă. Această ținută este asemănătoarea cu cea de business în ceea ce privește materialele, însă această ținută permite inovații în materie de cromatică și de tăieturi.

În momentul de față moda, vestimentația a evoulat și ne oferă foarte multe alternative în alegerea ținutelor care corespund locului de munca, dar cel mai important este faptul că acestea trebuie să fie alese în funcție de silueta, de corpul nostru, dar și de vârsta noastră. Este importantă vestimentația la locul de muncă, deoarece aceasta, nu ne creează doar propria imagine, ci creează imaginea companiei, organizației, instituției în fața publicului.

De aceea trebuie sa ținem cont în alegerile vestimentare de unele reguli care ne ajută să avem o imagine impecabilă. Există unele variante de ținute pe care le-am enumerate mai sus, dar în respectarea acestora trebuie sa ținem cont și de câteva trucuri, care ne ajută să ne punem în evidență calitățile și să ne construim imaginea, care reprezintă cheia succesului. De exemplu atunci când avem o silueta mignonă este recomndat să alegem bluzele cu decolteul în „V”, iar bijuteriile trebuie să fie alese la baza gâtului, fustele sau rochiile puțin peste genunchi, iar în alegerea pantofilor sunt potriviți cei foarte simpli și fără baretă, dar neaparat cu toc, atunci cănd alegi o ținută de birou.

Pentru o siluetă voluminoasă nu sunt recomandate pentru a fi purtate fustele conice, deoarece acestea vor accentua șoldurile, însă putem alege fuste cu talia joasă și bluze sau rochii cu decolteul în „V” și croială baby-doll, acestea vor masca lipsa taliei.

Pentru femei care au umerii mici și șoldurile voluminoase (silueta pară) se recomandă în partea de sus a corpului să poarte volum, umeri bufanți, volane, coliere voluminoase, iar în partea de jos hainele trebuie să fie mai strâmte, cu croiala lejeră, dreaptă sau conică, cei potriviți fiind jeanșii drepți, cu talie joasă. Toate aceste trucuri în funcție de silueta pot fi puse in aplicare mult mai ușor în organizațiile sau instituțiile unde nu este impus un anumit dress-code, unde fiecare angajat poate să își pună amprenta proprie asupra vestimentației alese.

În companiile unde angajații trebuie să respecte un dress-code sunt propuse următoarele ținute care au fost și ele modificate conform noilor tendințe. Un prim model de ținută pentru femei este compus din fusta neagră și cămașa albă plus accesorii, însă conform noilor tendințe au apărut câteva schimbări care constă în modelul fustei, cu talie înaltă și strâmtă, cămașa cu volănașe, o geantă mai deschisă la culoare și o pereche de pantofi cu tocul înalt, toate acestea dau ținutei un aer pretențios, care evidențiază trăsăturile și personalitatea personei respective.

Un dintre cele mai importante piese vestimentare, care nu trebuie să lipseasca din garderoba nici unei femei este sacoul, acesta este elementul care conferă ținutei eleganță, însă pentru a-ți pune propria amprentă asupra ținutei, aceasta poate fi accesorizată cu o curea în talie sau o eșarfă.

Un model de ținută propus pentru bărbați este compus dintr-un costum, albastrul marin sau negru, o cămașă, cravata asortata în ton cu ținuta și o pereche de pantofi din piele. În unele compani există o zi pe săptămână când este permisă o ținută business casual, formată dintr-o pereche de pantaloni de bumbac cu o jachetă sport-elegantă, un pulover sau o cămașă. Trebuie reținut faptul că la aceasta ținută nu este permisă cravata. De asemenea tot pentru o ținută casual-elegant poți alege o pereche de jeans într-o culoare închisă cu o cămașă sau un pulover într-o culoare deschisă. De exemplu pentru o întâlnire de afaceri importantă puteți alege un costum din două piese, culoarea gri la care asortați o cămașa albastră, o cravată într-o culoare închisă și o pereche de pantofi negri sau o altă culoare care să se potrivească cu restul ținutei, iar pentru a-ți personaliza ținuta în funcție de personalitatea ta alege un ceas sau o pereche de butoni, în funcție de evenimentul sau întâlnirea la care participi.

Fie că lucrezi într-o organizatie, companie sau instituție unde există sau nu, un cod vestimentar impus, felul cum arăți, mai exact modul cum te îmbraci reperezintă cartea de vizită, atât a organizației cât și a ta, în orice domeniu alegerea vestimentației corespunzătoare presupune respectul față de client, față de cel cu care interacționam.

De asemeanea în domenii cum ar fi publicitatea, relațiile publice și comunicare unde există o foarte mare interacțiune cu clientul, cei care lucrează în aceste domenii urmăresc să transmită doua mesaje prin felul cum se îmbraca, în primul rând vor să iasă în evidență prin extravaganță și stil, iar în al doilea rând vor să transmită autoritate și să-și reprezinte cu success compania.

Prin alegerile vestimentare la locul de munca ne formăm propria imaginea, care ne diferențiază de ceilalți și ne evidențiază prin unicitatea noastra, de asemenea putem influența și imaginea profesionala a organizației, companiei sau chiar a persoanei pentru care lucrăm. Se spune că cele mai importante aspecte în formarea imaginii, mai exact ABC-ul imaginii profesionale este compus din : Aspectul fizic, Bunele maniere și Comuicarea verbală și nonverbal, așadar, de propria imagine depinde evoluția companiei în care lucrezi , imagine care transmite profesionalismul din tine.

CAPITOLUL 3

Vestimentația ca formă a comunicării nonverbale în relațiile publice

3.1 Importanța comunicării nonverbale în relațiile publice

Relațiile publice reprezintă modul de comunicare, probleme și mesaje, în interiorul organizației și între organizație si publicul său. Scopul relațiilor publice este de a câștiga înțelegerea și sprijinul publicului țintă, dar și de a-i influența atitudinea cu privire la anumite servicii. Există o mulțime de cercetători care propun diverse definiții ale termenului de relații publice. În anul 1976 se remarca cercetătorul R.F. Harlow care a indentificat peste 472 de definiții în cărțile de specialitate și în urma discuțiilor cu 84 de specialiști.

După toate aceste cercetări , R.F.Harlow propune următoarea definiție:

„Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să raspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.”

Unul dintre scopurile relațiilor publice este crearea unei reputații solide, acest lucru poate fi îndeplinit cu ajutorul comunicării atât verbale cât și nonverbale. În formarea imaginii unei persoane, a unei companii sau în stabilirea unor strategii în cadrul unei campanii de relații publice trebuie să avem în vedere toate elementele comunicării nonverbale, de exemplu trebuie să avem grija ca tonul vocii să fie în corelație cu evenimentul la care participăm, iar gesturile să nu dezvălui emoțiile sau alte stări prin care trecem în momentul respectiv.

Unul dintre cel mai important aspect al comunicării nonverbale, de care trebuie să ținem cont atunci când vrem să îndeplinim scopurile relațiilor publice este alegerea vestimentară, alegerea culorilor, deoarece în acest domeniu imaginea reprezintă totul, iat atunci când interacționăm cu publicul prima impresie este formată cu ajutorul vestimentației.

Domeniul relațiilor publice este unul complex în care termenul de comunicare este întâlinit la fiecare pas. Cu ajutorul tehnicilor de comunicare, relațiile publice reușesc să creeze, să mențină și să promoveze un climat intrainstituțional pozitiv, tot cu ajutorul comunicării, relațiile publice mențin, promovează înțelegerea și încrederea, atât între membrii organizației, cât și între organizație și publicul extern. După cum am spus activitatea de relații publice poate ajuta departamentul de resurse umane, poate să eficientizeze comunicarea între angajați.

Sistemul de relații publice este format la rândul sau de un departament sau birou de imagine, în aceste departamente sunt cunoscute cinci modalități standard de operatori de relații publice (PR), în primul rând sunt persoane care aparțin organizației și care au specializări în alte domenii de activitate (cum ar fi: economiști, juriști, jurnaliști etc.), dar acești ar trebui să fii urmat cursuri de comunicare, mai ales să învețe să pună în practică, în strategiile, discursurile lor toate elementele comunicării nonverbale. În al doilea rând este vorba despre o persoană specializată în domeniul relațiilor publice și al comunicării împreună cu practicanții, acest lucru fiind în beneficiul angajatorului, deoarece studenții, practicanți nu sunt plătiți cu sume prea mari și fiind sub îndrumarea unui specialist acești pot face muncă de calitate.

Un birou de imagine format din mai mulți specialiști în comunicare și relații publice, este alegerea cea mai potrivită pentru o organizație. Dar din păcate această metodă se aplică doar in companiile, organizațiile care investesc sume foarte mari de bani în imaginea lor, însă rezultatele sunt pe măsură. Se pot observa rezultatele foarte bune, deoarece în astfel de birou există specialiști atăt pe comunicare nonverbală, publicitate, marketing, acest lucru ajută la îndeplinirea tuturor obiectivelor și crearea unei imagini pozitive.

Alte doua metode pentru crearea imaginii unei organizații sunt angajarea unei firme de relații publice, care să lucreze permanent pentru sistem, sau angajarea ocazională a acesteia, prima este o metodă foarte bună, deoarece este alcătuită din specialiști, iar cea de-a doua nu este o variantă optimă, aceasta fiind aleasă doar de firmele care nu au un buget foarte mare.

Ca o concluzie la toate aceste metode de operatori PR pentru departamentele sau birourile de imagine, putem spune că este necesar ca să existe specialisti în comunicare atât verbală cât și nonverbală pentru ca munca de relaționist (PR) să poată fi realizată la un nivel superior, iar rezultatele să fie pe măsura așteptărilor.

Putem spune că relațiile publice nu își pot desfășura activitatea fără comunicare, mai exact în departamentul de imagine din cadrul unei agentii de relații publice se poate observa importanța comunicării nonverbal, deoarece pentru a crea o imagine pozitivă trebuie cunoscute și înțelese toate formele comunicării nonverbal (postura corpului, expresia feței, tonul vocii, gesturile, dar și stilul vestimentar, machiajul, stilul hainelor).

În orice organizație, putem spune că, comunicarea nonverbală ajută la îndeplinirea obiectivelor acesteia, de asemenea importanța comunicării nonverbale în organizații poate fi demonstrată și pe teren. Mai mulți cercetători au facut un studiu pe un număr de 500 de manageri și angajați din diferite organizații, care au trebuit să evalueze importanța comunicării nonverbale în activitatea lor, în acest studiu aproape toate persoanele intervievate ( mai precis 94% ) susțin că, în activitatea lor comunicarea nonverbală este „importantă” și „foarte importantă”.

De exemplu s-a demostrat faptul că pentru sinceritate și eficiență în comunicare, expresia feței și tonul vocii au o importanță mai mare decât conținutul mesajelor verbale. De asemenea este important ca atunci când participăm la o ședință sau întâlnire să păstrăm contactul vizual, să ne așezăm lângă aceștia și să avem grijă cu ce ne îmbrăcăm, toate aceste elemente arată intersul și respectul față de persoanele cu care interacționăm.

Cercetătorul Peter J. DePaulo consideră că în analiza comportamentului nonverbal într-o organizație vizeză: codificarea și managementul impresiei, semnale nonverbale clare, care să fie în concordanță cu mesajul verbal transmis; decodificarea și sensibilitatea nonverbală, trebuie cunoscută semnificația tuturor semnalelor nonverbale transmise; modalitatea de evaluare a comportamentului nonverbal, instrumentele de înregistrare și măsurare a formelor și parametrilor semnalelor nonverbale.

Toate aceste elemente ale comunicării nonverbale ajută la îndeplinirea scopurilor într-o organizație, la o comunicare eficientă între angajații organizației, dar și între angajații și publicul extern.

3.2 Comunicarea prin vestimentație în instituții și organizații

Prin intermediul vestimentației reușim să transimtem celor din jurul nostru sentimentele, stările emoționale, atitudinile, statutul social, determinări geografice, istorice și cultural.

„Haina îl face pe om. Oamenii dezbrăcați nu au aproape nici o influență în societatea” , acest citat îi aparține lui Mark Twain și evidențiază importanța vestimentației în viața oamenilor. Vestimentația oferă oamenilor informații care îi ajută în formarea primei impresii, de aceea trebuie să știm cum și când să alegem să purtăm o ținută elegantă, una sport sau o anumită culoare, totodată alegerile vestimetației pot influența imaginea organizației sau instituției în care ne desfășurăm activitatea.

În unele instituții publice sau private se impune purtarea unei ținute sau a unor uniforme. Instituții cum sunt armata, poliția, spitalele presupun purtarea unor uniforme și anumitor culori, cei din armată, poliție folosesc aceste uniforme pentru a transmite putere, autoritate, de asemeanea cei din spitale transmit credibilitate, competență, iar prin culoarea aleasă, alb, transmit curățenie și puritate. Unele organizatii aleg un anumit cod vestimentar sau chiar o uniformă pentru a sugera oamenilor credibilitate, putere, dar și pentru a evidenția calitatea serviciilor oferite de aceștia.

De regulă organizațiile din domeniul relațiilor publice oferă angajaților posibilitatea de a se îmbrăca în funcție de personalitatea și de gusturile lor, dar cu condiția ca hainele alese să fie elegante, curate și să exprime credibilitate și respect. O persoană îmbrăcată corect în funcție de activitatea efectuată de aceasta, va exprima credibilitate, eleganță, inteligență, capacitatea de a răspunde tuturor nevoilor celor cu care interacționează și succesul garantat.

Atunci când vorbim despre o organizație în care angajații participă la diferite negocieri sau lucrează în vânzări, ținuta aleasă de aceștia comunică anumite informații în legătură cu: tipul său de personalitate, care ar putea fi dominant conservatoare și conformistă sau dominant creativă, novatoare și nonconformistă; statutul social și nivelul veniturilor sale, de aici rezultă calitatea hainelor și alegerea accesoriilor care sugerează bunăstare și succes; nivelul și factura educației primite, de exemplu stiloul, butonii și acul de cravată pot reprezenta o educație aleasă; experiență și profesionalism, o ținută aleasă în funcție de evenimentul la care participi reprezintă experiența acumulată și statutul de profesionist; și nu în ultimul rând un aspect important este atașamentul față de organizația pe care o reprezinți și față de valorile ei.

Prima impresie se formează în timp de doar câteva secunde, de aceea trebuie să avem grija în alegerea vestimentației, deoarece aceastea ne pot forma o imagine negativă, imagine care se poate răspândi și la nivelul organizației. Totodată hainele sunt cele care ne ajută să transmitem un mesaj verbal, de exemplu atunci când un bărbat este îmbracat într-un costum închis la culoare, acesta transmite putere, autoritate, dar dacă același bărbat este îmbrăcat într-o pereche de pantaloni, un sacou și o cămașă deschisă la culoare, vestimentația acestuia poate exprima o atitudine deschisă și prietenoasă. Deci vestimentația angajațiilor într-o organizație reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale comunicării nonverbale, deoarece aceștia sunt purtătorii de imagine ai organizației. Reputația organizației se afla în mâna angajațiilor, de aceea se spune că un angajat bine îmbrcăcat este plătit bine.

Numeroși cercetători au studiat încrederea și capacitatea unei persoane de a se impune cu ajutorul vestimentației în cadrul unei organizații și au ajuns la concluzia că cei care erau îmbracați elegant și cu bun gust prezentau mai multă încredere în fața celui cu care interacționau. De aceea încă de la interviul de angajare, ținuta este factorul care influențează alegerea angajatorului, prin aceasta își poate da seama de capacitatea persoanei de a se adapta cu standardele organizației și daca imaginea acesteia corespunde cu cea a organizației.

Există organizații unde este permisă o ținută mai puțin elegantă, iar pentru a fi în conformitatate cu imaginea pe care o promovează organizația, persoanele trebuie să-și exprime personalitatea și statutul social în limitele impuse de organizație, astfel spus în funcție de tipul de activitate al organizației sunt interzise sau nu unele ținute.

Indiferent dacă organizația sau instituția impune sau nu un anumit dress-code, trebuie să ținem cont în alegerile vestimentației de partenerii de discuție sau de evenimentul la care participăm din cadrul organizației (o ședință, o prezentare de produse, o întâlnire informală). Când participăm la aceste evenimente trebuie să ținem cont de codul vestimentar, culorile și accesoriile, toate acestea formează stilul vestimentar, acesta reprezintă o semnătură personală.

De exemplu persoanele de sex feminin care preferă stilul casual aleg să poarte puține accesorii și se vor îmbrăca într-un costum cu pantaloni, iar părul va fi aranjat cu naturalețe, pe când o persoană de sex feminin care preferă stilul clasic, va alege un set asortat de bijuteri, un costum sobru, iar parul strâns într-un coc, toate aceste alegeri sunt o reflexie a personalității și gusturilor stilului vestimentar care oferă partenerilor de discuții detalii despre temperamentul sau stilul de viață al persoanei respective prin anumite elemente precum, culorile, tipul de accesorii, dar nu în ultimul rând modul cum sunt purtate.

Într-o organizație sau instituție este foarte importantă valoarea pozitivă sau negativă atribuită vestimentației unei persoane deoarece aceasta se extinde și se generalizează și asupra altor aspecte, de exemplu asupra competențelor, personalității și asupra reușitei în afaceri.

În zilele noastre, se pare că nu este important doar cum gândim, ci și modul cum ne îmbrăcăm, deoarece prin acest mod reușim să percepem și să ne formăm o imagine despre persoanele din jurul nostru în doar câteva secunde.

3.3 Rolul vestimentației în cadrul relațiilor publice

Relațiile publice s-au dezvoltat mai întâi în domeniul politic și cel economic, iar în zilele noastre a ajuns să acopere practic orice domeniu: de la finanțe la administrație publică, de la sănătate la educație, de la artă la organizații non-profit și lista poate continua. În general munca de relaționist se desfășoară într-o agenție de relații publice, această agenție poate să cuprindă următoarele unități: resursele umane, serviciul intern de informare și cercetare, serviciul de formare, grupul afaceri publice, grupul comunicare instituțională, grupul comunicare financiară și relații cu investitorii.

Fie că aceste departamente ajută la formarea imaginii, la formarea personalului dintr-o organizație, sau lucrează pentru lansarea produselor și planificarea evenimentelor, formele comunicării nonverbale, mai ales vestimentația ajută la îndeplinirea tuturor activitățiilor din aceste departamente.

Cu siguranță departamentul unde rolul cel mai important îl constituie vestimentația este departamentul de imagine, deapratmentul care este împarțit în mai multe compartimente, „compartimentul de consiliere, în acest compartiment consilierul PR formează și menține imaginea organizației sau a unei persoane, acesta trebuie să cunoască toate elementele comunicării nonverbale deoarece, cu ajutorul lor reușeste să creeze strategi de imagine, acesta menține totul unitar de imagine.” De asemenea compartimentul de legătură cu mass-media este format dintr-o persoană care va scrie toate comunicatele de presă, o altă persoană care va realiza bazele de date cu toți jurnaliștii și nu în ultimul rănd un purtător de cuvânt, acesta trebuie să cunoască semnificația gesturilor pe care poate să le folosească, de asemenea postura corpului trebuie atent aleasă, tonul vocii care trebuie să fie în corelație cu mesajul transmis și nu în ultimul rând trebuie să fie foarte atent la vestimentație aleasă.

De exemplu purtătorul de cuvânt al poliției, trebuie să poarte o uniformă, deoarece acestă instituție impune un anumit statut, iar alegerea unei uniforme sugerează oamenilor puterea, credibilitatea și autoritatea. Toate elementele ce compun aceasta ținută trebuie să fie atent alese și așezate conform regulilor impuse. Mesajul transmis este unul de interes public care poate afecta în mod negativ viața oamenilor, de aceea vestimentația, gesturile, tonul vocii trebuie să corespundă cu mesajul verbal transmis.

Institute of Public Relations din Anglia consideră că esența relațiilor publice constă în reputați, de asemenea și Canadian Public Relations Society consideră că „rolul relațiilor publice este de a asigura managementul comunicării, al reputației și al relațiilor publice”. O organizație cu o reputație bună este privită mult mai bine și oamenii au mai multă încredere în serviciile oferite de aceasta. Imaginea favorabilă a unei organizații se poate realiza și menține din interiorul organizației, angajații trebui tratați cu respect pentru ca la rândul lor să ofere respect, aceștia trebuie să cunoscă semnificația elementelor nonverbale și să facă alegerile vestimentare potrivite, deoarece acestea ajută la formarea primei impresii care va rămâne în mintea celor cu care interacționează.

O activitate eficientă în domeniul relațiilor publice necesită abilități de comunicare, de aceea atunci când ținem un discurs trebuie să ne informăm în primul rând în fața cui vom prezenta, pentru a ști care va fi tonul vocii ales, limbajul trupului trebuie să fie unul relaxat pentru a transmite încredere, gesturile corecte pentru a atrage atenția auditoriului, vestimentația trebuie aleasă în funcție de eveniment, culorile să exprime deschidere, sinceritate fața de auditoriu, sacoul deschis creează impresia de onestitate. Pentru ca mesajul să fie primit cu succes trebuie aleasă o ținută pozitivă și încrezătoare.

Studii oferite de psihologia socială privind rolul vestimentației în crearea primei impresii ne arată cât de importantă este aceasta în lumea în care trăim, o primă impresie este în primul rând formată prin intermediul fizicului și implicit al hainelor.

Însă vestimentația oferă o mulțime de informații atunci când ne formăm o primă impresie, acestea se referă, la poziție socială, originea etnică, dar mai ales la ocupație. Există o strânsă legătură între vestimentație și personalitate, obiectele de vestimentație și stilul sunt acele lucruri care îți sar în ochii atunci când interacționezi cu cineva, observând cu atenție îmbrăcămintea, citind simbolistica ținutei, culoarea și materialele din care sunt confecționate hainele, accesoriile, toate acestea ne permit să proiectăm o imagine, care ne ajută în formarea unei impresii.

Se poate face o clasificarea a personalității feminine, raportându-ne doar la modă, femeile cu o personalitate rigidă, care se opun schimbărilor bruște, nu se îmbracă niciodată după moda sezonului, preferă culorile în tonuri închise și nu poartă accesorii foarte scumpe, se poate observa stabilitatea în comportament și profesionalismul.

Un alt tip de personalitate este cea care prezintă femeile cu un suflet care a rămas tânar indiferent de vârstă, aceste femei prefer noile tendințe ale modei, și încearcă să se adapteze noilor tendnțe, indiferent de vârstă.

În zilele noastre relațiile publice acoperă toate domeniile, însă printre cel mai nou se afla domeniul modei, de fashion. Moda de PR se referă la publicitatea de branduri de modă, designer, sau de magazine. Pr-ul de modă este responsabil pentru construirea relațiilor cu presa( mai exact acești trebuie să devină prieteni cu editorii de modă, jurnaliștii pentru ca aceștia să scrie despre produsul lor) ; organizarea și redactarea listelor cu invitați pentru evenimente de promovare, trimiterea diferitelor cadouri pentru editor sau celebrități, pentru a scrie despre colecția respectivă și pentru a le purta; conceperea și distribuirea comunicatelor și dosarelor de presă.

De asemenea Pr-ul de modă ajuta la formarea și menținerea imaginii publice a brandului, a colecției. Organizează ședințe foto, cauta modele pentru prezentările de modă, alegea locația pentru diferite evenimente sau pentru prezentările noilor colecții. Totodată pr-ul de modă are obligația de a fi prezent la cele mai importante evenimente de modă, dar și să mențină legătura constat cu editorii de modă.

Acest domeniu al modei oferă specialiștilor în relații publice oportunitatea de a lucra și dezvolta domeniul modei, care le permite să îmbine propriile concepții inovatoare cu creațiile unice și inedite ale designer-ului pe care îl reprezintă. În această lume a modei, nimic nu poate fi facut fără pasiune și creativitate, rolul celor care lucrează in relații publice, mai exact pr-ul de modă este de a construi imaginea designer-ului sau a brand-ului pe care îl reprezintă și de a menține relația cu mass-media(editorii de modă), principala sursă de promovarea în industria modei. Pr-ul de modă trebuie să cunoască creațiile designer-ului, să-și folosească toată creativitatea, iar tot ceeea ce face să fie cu pasiune, deoarece imaginea designer-ului se află în mâinile sale. O persoană care lucrează în domeniul modei trebuie sa aibă un stil al său, trebuie să cunoască semnificația culorilor și a hainelor pentru a reuși să-și aleaga vestimentația potrivită fiecărui eveniment, cu multă creativitate, deoarece în acest domeniu vestimentația aleasă de pr-ul unui designer reprezintă cartea lui de vizită.

În esență, putem observa că rolul vestimentației în relațiile publice este unul foarte important în fiecare ramura a acestui domeniu. Domeniul relațiilor publice este unul foarte complex, dar unul dintre scopurile cele mai importante este păstrarea reputației unei persoane sau a unei organizații, de aceea prima impresie în acest domeniu reprezintă totul. Prima impresie care se formează în doar câteva secunde este oferită de vestimentație, de aceea angajații trebuie să fie atenți în alegerea ținutelor, pentru că efectul primei impresii poate produce pagube foarte mari la nivelul organizației în orice domeniu activează.

CAPITOLUL 4

Rolul comunicării prin vestimentația relaționistului la locul de muncă

(Studiu de caz)

4.1 Profilul relaționiștilor: Corina Bârlădeanu, Tatiana Ernuțeanu și Catrinel Chiriac

În activitatea de relații publice intră formarea imaginii organizațiilor sau cea a unor persoane publice, în acest domeniu termenul de imagine constituie o reflectarea a oamenilor în legătură cu reputația, personalitatea, comportamenetul și atitudinile. Această profesie, de relaționist, este absolut necesară, fiind justificată de creșterea importanței opiniei publice,, deoarece fără ajutorul publicului organizația nu poate avea succes.

Corina Bârledeanu este considerată pionier al relațiilor publice în România, aceasta a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București, secția de traducători-translatori, apoi a urmat cursuri postuniversitare de PR și publicitate în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării. În timpul studiilor aceasta și-a descoperit adevarata vocație, comunicarea, la finalul studiilor a obținut și primul job într-o companie multinațională, iar timp de patru ani aceasta a ocupat funcția de Public Relations Manager, Coty România, companie care se ocupă cu promovarea frumuseții dar și cu preocupări pentru relațiile publice. Acesta a fost job-ul în care și-a gasit vocația, datorita acestuia și pasiunii ei pentru produsele cosmetice și pentru frumusețe a reușit să-și construiască o carieră și să se simtă împlinită din punct de vedere profesional.

În prezent aceasta deține agenția de relații publice 2activePR/FH, agenție care promovează diverse domenii: imobiliare, cosmetice, fashion, alimentație, asigurări, produse bancare, farmaceutice, IT, caritate și programe sociale. Corina Bârlădeanu se ocupă de imaginea și de campaniile de comunicare a mai multor brand-uri din România, de aceea aceasta trebuie să fie prezentă la cât mai multe evenimente pentru a înțelege în ce măsură brand-urile pe care le reprezintă pot fi implicate într-un proiect sau altul și totodată pentru a fi la curent cu tot ce se întâmpla în diferite domenii.

Corina Bârlădeanu susține că activitatea de relații publice necesita foarte multă muncă, iar în „spatele” unui eveniment se afla ore întregi de muncă și o mulțime de specialiști în domeniu. Aceasta reușește să creeze o imagine impecabilă și prin alegerile în materie de vestimentație. Este foarte atentă la tendințele care apar în fiecare sezon, culorile care sunt în trend, texturile și multe alte detalii, deoarece consideră că pentru a înțelege și realiza un proiect trebuie să experimenteze noile trenduri pe propria persoană, deoarece un PR are datoria de a se exprima pe sine și de a folosi un proces de comunicare cât mai accesibil tuturor.

Tatiana Ernuțeanu este un tânăr PR, care se recomandă ca fiind un jurnalist, PR și editor de carte. Aceasta a intrat în această lume, ca specialist în relații publice în cadrul Televiziunii Române încă de pe vremea cănd era studentă la masterul de Comunicarea și relații publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Aceasta este o persoana pasionată de meseria pe care o practică, ca și specialist PR, aceasta se deosebeste prin dorința de a construi o percepție publică bazată pe adevar, fără exagerări de marketing, de multe ori inevitabile în această activitate. Ca și PR personal, aceasta știe să construiască exact mesajul pe care persoana pe care o reprezintă dorește să-l transmit oamenilor. Ca și PR, o recomandă profesionalismul, originalitatea, creativitatea, eficiența și nu în ultimul rând o bună relație cu presa. Tatiana este cunoscută ca fiind un PR care reușește cu ușurință să promoveze foarte bine atât o persoană public, cât și o companie

Putem vorbi despre Tatiana ca fiind și un bun stilis, aceasta dispune de multă creativitate, răbdare și tact în alegerea ținutelor, iar atunci când creează imaginea unei persoane publice aceasta pun accent mai ales pe alegerile vestimentare. Este foarte important ca un PR sa aibă o imagine bună, iar Tatiana se numără printre aceștia, aceasta ține foarte mult la imaginea ei în primul rând ca om, iar apoi ca și persoană care are grijă de imaginea altor persoane. De asemenea putem spune că un PR nu poate să refuze un client la fel ca și un avocat, de aceea Tatiana nu își alege niciodată clienții, ea reprezintă oameni cu care împărtășește viziuni comune, care au un simț al realității corect dezvoltat, care doresc o imagine curată, construită în timp.

Tatiana este omul potrivit la locul potrivit, în această meserie, posedă calități în exprimarea literară, jonglează cu cuvintele, dar este înzestrată și cu multă tenacitate în organizarea evenimentelor și bun gust în alegerile vestimentare care ajută la construirea unei imagini pozitive.

Catrinel Chiriac este un PR de modă(fashion), acesta este o ramură a relațiilor publice în care vestimentația este cuvântul de bază. Acesta este un domeniu care abundă de creativitate, trebuie să fie atât pe partea PR-ului de modă cât și de partea designer-ului. Doar cu ajutorul creativității putem îmbina propriile concepții inovatoare ale PR-ului cu creațiile unice și inedited ale designer-ului. Catrinel Chiriac a absolvit facultatea de Comunicare și Relații publice și a început să profeseze încă din ultimul an de facultate, ca și jurnalist la un tabloid pentru o scurtă perioadă de timp. În scurt timp aceasta a ajuns să lucreze ca și PR de modă pentru designer-ul Adrian Oianu, a fost un pas important în cariera ei, deoarece nu cunoștea acest domeniu, dar cu ajutorul designer-ului a învățat pas cu pas. Se spune că a fi specialist în relații publice înseamnă responsabilitatea imaginii brand-ului lăsat pe mâna ta, de mai bine de patru ani Catrinel Chiar reprezintă imaginea brand-ului Adrian Oianu, dar nu în ultimul rând, imaginea omului Adrian Oianu. Aceasta se afla în spatele proiectelor, prezentărilor și a brand-ului Adrian Oianu.

În acest domeniu de modă, ca și PR reprezinții creațiile designer-ului, de aceea trebuie să te mulezi perfect pe ceea ce vrea el să transmit și să găsești căi de a comunica asta. Un lucru important în acest domeniu și diferit de alte domenii este acela că toate departamentele din cadrul unei companii de modă sau toate persoanle care lucrează cu un designer, trebuie să „servească” scopurilor lui și nu invers. În acest domeniu designer-ul este denumit „the king”, iar acesta nu trebuie să se supună departamentului de relatii publice, ci invers, deoarece orice altceva îi omoară creativitatea.

Catrinel Chirica recomandă câteva calității pe care le consideră importante în domeniul fashion PR, o primă calitate care poate fi dobândită pe parcus este credința în munca designer-ului, pasiunea, respectul față de creația acestuia, chiar smerenie, creativitatea care și ea poate fi dezvoltată pe parcurs și nu în ultimul rând capacitatea organizatorică.

După părerea mea acest domeniu trebuie facut cu multă determinare și pasiune, dar totodată trebuie cunoscute strategiile de promovare și metodele de comunicare cu publicul, pentru a construi imaginea brand-ului pe care îl reprezinți.

Consider că profilul acestor femei puternici din domeniul relatiilor publice poate fi un model pentru toți tinerii care își doresc să profeseze în acest domeniu. Putem observa că unele calității care definesc un bun relaționist pot fi dobândite în timpul facultății, dar există și calități cu care ne naștem.

4.2 Crearea imaginii cu ajutorul vestimentației

Datorită faptului că în zilele noastre imaginea influențează oamenii în alegerile pe care doresc să le facă, este important să avem grija atunci când construim imagine unei persoane, a unei organizații sau a unui produs, deoarece aceasta reprezintă cel mai valoros bun în ochii publicului.

De exemplu, PR-ul Tatiana Ernuțeanu reprezintă atât persoane publice cât și organizații și instituții. Printre evenimentele pe care le-a organizat se numără și inaugurarea Clinicii Columna Medical Center, aceasta fiind cea mai mare clinic de fertilizare în vitro din țară. Inaugurarea a avut loc în cadrul conferinței de presă ce a avut loc într-un restaurant din București. Tatiana s-a ocupat de organizarea întregului eveniment, aceasta împreună cu echipa de specialiști în domeniul medical a prezentat scopul și aparatura clinicii. Aceasta a ales să comunice invitațiilor, nu doar printr-un mesaj verbal, ci și prin ținuta aleasă, care a fost una în ton cu evenimentul, o rochie simplă într-o culoare caldă, neutră aproape de alb care semnifică puritate, curățenie, accesoriile alese fiind unele simple de bun gust.

Un alt eveniment conceput de aceasta este o lansare de care, și anume cartea Perna și Ruj care aparține doctorului Cristian Andrei. Tatiana a ales să poarte la această lansare o ținută elegantă, compusă dintr-o rochie neagră, această ținută inspiră eleganță, iar pentru a fi în ton cu titlul cărții aceasta a les să folosească un ruj roșu. Toate acestea pot sugera îndrazneală dar și puțină pudoare , acesta fiind și mesajul cărții.

Cel mai nou proiect lansat de Tatiana Ernuțeanu împreuna cu Livia Dilă, este primul club de societatea: 4H. High Heels High Hopes, acesta este un club menit să îi ajute pe oameni să își dezvolte talentele și atitudinile și să le transforme în mici business-uri. La lansarea acestui club, Tatiana a ales să poarte o rochie până la genunchi, simplă și elegantă neagră, la care a asortat o perche de sandale bej, a reușit să scoată ținuta în evidența printr-un colier la baza gâtului, toate aceste alegeri reflect personalitatea puternică și eleganța care o caracterizează pe aceasta.

PR-ul, Corina Bârlădeanu se remarca prin naturalețe și simplitate. Aceasta fie că lansează campanii de comunicare sau se ocupă de imaginea unor magazine celebre din România, reușește să impresioneze prin vestimentația ei care se afla mereu în ton cu evenimentul. Datorită faptului că această meserie necesită să fii cât mai informat, Corina Bârlădeanu participă la diverse evenimente, de exemplu la Gala Festivalului Brazilor de Crăciun, aceasta a les să poarte o rochie lungă, albastră, iar accesoriile arginti, acesta culoare fiind una asociată Crăciunului și exprimă încredere și liniște sufletească, stare pe care o trăim în apropierea acestei sărbători.

La deschiderea unui magazine, aceasta a ales să poarte o rochie până la genunchi, roșu corai, această ținută exprimă o stare de veselie, de fericire, fiind la un eveniment unde iubitorii de design pot să-și încarce bateriile. La o petrecere organizată de o revistă celebră, Corina poartă o rochie colorată, de vară, care exprimă deschiderea ei față de cei cu care interacționează. Puteam observa că alegerile vestimentare ale Corinei, sunt cât mai simple și într-o culoare cât mai deschisă, însă aceasta ține cont și de tendințele din fiecare sezon.

Catrinel Chiriac este un PR de modă, ceea ce înseamnă că alegerile vestimentației trebuie să reprezinte în primul rând imaginea brand-ului pe care îl reprezintă. Dupa cum am spus în subcapitoul anterior, în acest domeniu sunt importante creațiile designer-ului, de aceea PR-ul trebuie să poarte haine din colecțiile promovate sau haine care să fie apropiate stilului designer-ului pe care îl reprezintă.

Se poate observa în aparițiile acesteia că este îmbrăcata în ceea ce promovează designer-ulu Adrian Oianu și anume cămașa popular românească. Totodată această poartă rochii lungi sau scurte, tricouri, largi, putem observa că personalitatea ei s-a modelat în funcție de creațiile designer-ului. De obicei cei care lucrează în lumea modei aleg pentru ținutele lor haine cât mai simple, putem observa că și alegerile Corinei sunt simple, alese cu mult bun gust și gândite pâna la ultimul detaliu, chiar daca imaginea finală este una simplă și natural.

Este important ca alegerile vestimentare să fie alese în funcție de evenimentul la care participăm și de personalitatea fiecăruia, deoarce putem observa că în această profesie imaginea impecabilă a unei campanii, a unui eveniment, a unei persoane este construită și prin propriile alegeri în materie de vestimentație.

4.2 Imaginea relaționistului /vestimentația la locul de muncă

Relaționiștii trebuie să știe să pună în valoare și să creeze o imagine impecabilă, unei persoane, unui produs, sau unei organizații. După cum am putut observa importanța imaginii este bunul cel mai de preț, putem spune că atunci când alegem un relaționist, un profesionist în domeniu, să se ocupe de imaginea nostră, trebuie să ținem cont de imaginea acestuia, deoarece ea se reflectă și asupra propriei persoane sau asupra organizației.

Unul din elementele comunicării nonverbale care ne permite să formăm o primă impresie oamenilor despre noi, este vestimentația. Vestimentația reprezintă o artă, nu doar niște haine care te ajută să-ți acopere corpul. Cu atât mai mult în acest domeniu în care creativitatea reprezită calitatea de bază a relaționistului, vestimentația trebuie aleasă cu multă atenție și construită cu creativitate. Această creativitate presupune evidențierea propriei personalității, fie că lucrezi într-o organizație unde exista o ținută impusă sau participi la un evenimet unde există un dress-code impus.

Tatiana Ernuțeanu face parte din categoria celor care activează în PR, însă aceasta nu a fost constrânsă de un dress code anume, nici acum, nici când a lucrat într-o corporație. Dat fiind faptul ca reprezintă ca PR personal multe persoane publice din zona de fashion, show-biz sau televiziune, outfiturile pe care le alege trebuie întodeauna sa fie foarte stylish și în acord cu tendintele actuale bineînțeles, aceasta selectează cu atenție din tendine ceea ce consider că se potriveste ca silueta.

Întotdeauna este atentă ca ținuta ei să nu conțina nimic care ar putea fi interpretat provocator pentru ca job-ul meu impune credibilitate. Aceasta își definește garderoba ca, având doua mari direcții: simplitate si versatilitate, nu alege niciodata haine extravagante care din pacate au o viață scurtă fiindcă se demodează brusc asa cum și apar.

Tatiana alege să poarte rochii uni, in culori neutre: bej, alb, rose poudree, rose glacee, nude si negru. Întotdeauna alege ca accesoriile sa fie de calitate și aici mă refer la: ceas, pantofi și poșetă. În ceea ce priveste versatilitatea, alege item-uri care pot fi purtate în diferite contexte și au avantajul de a nu părea aceleași.

Tatiana, fiind un PR cu multă personalitate își impune propriile reguli în materie de vestimentație, aceasta refuză să poarte costumele ( acel invariabil deux-piece) și militez pentru renunțarea la ele. Consideră că, capacitatea unui om, eficiența lui nu se măsoară în haine sobre, austere, în dress vara și pantofi batranicioși, ci în bun simțul alegerilor tale, în simplitate, naturalete. 

De asemenea, Tatiana susține că, în acest domeniu este foarte importantă imaginea ta pentru ca practic ești interfața între companie și exterior sau între persoana pe care o reprezinți și exterior. Asta impune o atentie foarte mare în ce priveste opțiunile tale: hainele trebuie sa te reprezinte ca personalitate, să arate un stil personal foarte bine conturat si deschiderea ta catre diversitate.

Un PR indiferent că lucreaza în ong, freelancer sau corporație trebuie să aibă o garderobă complexă: și pentru o întâlnire formală și una informală și pentru un cocktail, eveniment exclusivist. De accea, Tatiana reușește prin vestimentața aleasă să exprime celor din jur credibilitate, professionalism și mult bun gust.

În cele ce urmează voi preciza importanța vestimentației la locul de muncă și alegerile care o caracterizează pe PR-ul, Corina Bârlădeanu. Aceasta susține că alegerile vestimentare sau alegerile unei culori trebuie să fie întotdeauna în legătură cu proiectul pe care îl promovez, susține că este influențată de noile tendințe, de exemplu daca într-o perioadă a anului se poartă albul, atunci ea va promova cu success un produs „alb”.

Corina nu se declara o victimă a modei,ci pledează pentru folosirea accesoriilor atunci câns hainele pe care le poartă nu corespundă noilor tendințe, spune ea că o geantă sau p pereche de pantafi, sau o bijuterie îți pot pune calitățiile în valoare. Putem observa că naturalețea se regasește atât în alegerile vestimentare, cât și în campaniile sau produsele promovate de aceasta.

Alegerile vestimentare le face și în funcție de starea de spirit care o are în ziua respectiva, dar și în funcție de anotimp,preferând vara culorile deschise, rochiile lungi care îi inspiră mult romantism. Întotdeauna a ales să poarte ținute care să o reprezinte, ținute care spun „o poveste” despre evenimentul sau chiar despre ea. Mărturisește însă că stilul business nu o caracterizează, dar atunci când este nevoită să-l adopte, alege câteva elemente clasice, fusta creion, cămașa albă, un sacou bine croit, la toate acestea alege accesoriile care o reprezintă.

Fiind o persoană creativă, această preferă un stil mai liber, un stil conceput pe gustul ei chiar de către aceasta. Pentru o zi obișnuită de muncă la birou, aceasta alege ținute cât mai lejere și simple, compuse din cât mai multe rochii, în culori cât mai vii, aceste lucruri evidențiază faptul că îi place să interacționeze cu cei din jur și este deschisă la cât mai multe colaborări. Consideră că o imagine impecabilă este cheia succesului în orice domeniu, iar alegerile vestimentare trebuie să fie întotdeauna în ton cu evenimentul și să exprime personalitatea.

În domeniul modei, PR-ul Catrinel Chiriac a fost nevoită să-și modeleze personalitatea și gusturile în alegerile vestimentare în funcție de creațiile designer-ului Adrian Oianu. Unul dintre cele mai importante moduri de promovarea a brand-ului este acela de a purta chiar ea creațiile designer-ului. Desihner-ul, Adrian Oianu promoveză cămașa popular românească, de aceea din respect pentru creațiile acestuia și pentru publicul căruia se adresează, Catrinel în cea mai mare majoritatea a timpului îmbracă crețiile, rochii, cămași toate acestea au influențe din portul popular românesc.

Din fericire pentru Catrinel acestea sunt exact pe stilul ei, natural simplu, dar gândite până în cel mai mic detaliu. Catrinel, la fel ca și designer-ul pe care îl reprezintă sunt persoane perfecționiste, puternice și care își respect foarte mult clienții. De aceea împreună reușesc să construiască o imagine solidă a brand-ului în aceasta lume a modei, care a fost acaparată de „false” modele. Culorile alese de aceasta sunt roșul, albul și negrul, culori care exprimă eleganță, putere. Catrinel adoptă un stil abordat de creatorii de modă, și anume unul nonconformist, plin de semnificații și influențe din diverse culturi.

Se spune că oamenii care activează în acest domeniu sunt plini de creativitate și au un mod anume de a se îmbrăcă și de a-și exprima sentimentele prin intermediul hainelor. Catrinel alege pentru vestimentația ei haine care exprimă atât stările ei cât si ale creatorului acestor haine. Prin vestimentația ei exprimă eleganță, un aer sofisticat, putere și naturalețe.

În esență putem observa că rolul vestimentației în viața celor care profesează în domeniul relațiilor publice este unul foarte important, aceștia își aleg vestimentația în funcție de evenimentul la care participă și încearcă să-și pună amprentă prin multă creativitate, toate acestea pentru că își respectă publicul și consideră imaginea ca fiind „bunul” cel mai de preț.

În acest studiu de caz am reușit cu ajutorul cercetării calitative, mai exact prin observație să descriu, să înțeleg și să interpretez vestimentația acestora la locul de muncă.

Concluzii

Cu câteva pagini înainte am încercat să evidențiez faptul că, citatul lui Mark Twain, „ Haina îl face pe om.Oamenii dezbrăcații nu au aproape nici o influență în societate” pune accent pe faptul că vestimentația joacă un rol important în formarea primei impresii și cu ajutorul elementele comunicării nonverbale creează imaginea unei persoane sau a unei organizații. De-a lungul acestor capitole au fost prezentate situații, studii în care se putea observa că, comunicarea nonverbală este mult mai importantă decât cea verbală, tonul vocii, postura corpului, alegerea vestimentației fiind element care creează prima impresie.

În primul capitol am abordat situații ale comunicării nonverbale, iar prin interpretarea acestora reușim să ne dăm seama de personalitate și comportamentul fiecăruia, dar și de stările în care se află persoana respectivă în momentul când ține un discurs sau interacționează cu receptorul.

În următorul capitol au fost demonstrată legătura puternică dintre comunicarea prin vestimentație și imaginea de sine, care se formează cu ajutorul elementelor comunicării nonverbale. Tot în acest capitol au fost evidențiate alegerile vestimentare în diferite domenii, alegeri care au influențat și au creat reputația organizației. A fost demostart faptul că alegerile cromaticii vestimentare se face în funcție de personalitatea și starea de spirit pe care o are aceea persoană în momentul în care o poartă.

În capitolul al treilea am prezentat vestimentația ca formă a comunicării nonverbale în domeniul relațiilor publice, de asemenea am susținut importanța vestimentației în acest domeniu și am prezentat rolul comunicării prin vestimentație în instituții și organizații.

Ultimul capitol este o aplicație a tot ce am prezentat în capitolele anterioare. Acest capitol vine în ajutorul teorie, prin fapte concrete și evidențiază faptul că rolul vestimentației este unul foarte important în domeniul relațiilor publice, deoarece acest domeniu formează și menține reputația, iar aceasta poate fi conceputa cu ajutorul formelor comunicării nonverbale

Am ales să analizez calitativ, prin observație, rolul vestimentației pentru relaționiștii: Corina Bârlădeanu, Tatiana Ernuțeanu și Catrinel Chiriac în domeniul relațiilor publice. Putem observa că acestea țin foarte mult la imaginea lor, de aceea cu ajutorul comunicării nonverbale, mai exact prin alegerile vestimentare au reușit să se evidențieze și să fie cele mai bune în domeniul relațiilor publice, în momentul de față.

BIBLIOGRAFIE

ABRIC, Jean-Claude, Psihologia comunicării: teorii și metode; ; trad. de Luminița și Florin Botoșineanu, Iași, Editura Polirom, 2002.

ALBU, Gabriel, Comunicarea interpersonală, Iași, Editura Institutul European, 2008.

CABIN, Philippe, DORTIER Jean-Francois (coordonatori), Comunicarea: perspective actuale, Iași, Editura Polirom, 2010.

COMAN, Cristina, Relațiile publice: principii și strategii , Iași, Polirom, 2006.

CHELCEA, Septimiu (coordonator), Comunicarea nonverbal în spațiul: studii, cercetări, aplicații, București, Editura Tritonic, 2004.

CHELCEA, Septimiu, Ivan Loredana, Chelcea Adina, Comunicarea nonverbal: gesturile și postura.Cuvintele nu sunt de-ajuns București, Editura Comunicarea.ro, 2008.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant Alain,(coordonatori) Dicționar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Iași, Editura Polirom, 2009.

DRAGOSTIN, Mioara, Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Iași, Polirom, 2005.

GRAU, François-Marie, Istoria costumului, București, Editura Meridiane, 2002.

GRIGORUȚĂ, Dora, Semnificații și simboluri ale culorilor, Iași, Editura Ch. Asachi, 1999.

IONESCU, Adrian-Silvan, Modă și societate urbană în România epocii moderne, București, Paideia, 2006.

MOI, Ali, Cum să devii un bun PR, București, Editura Enciclopedia RAO, 2002.

MILLER, Judith, Culorile: de la stilul clasic la cel contemporan, Oradea, Editura Aquila, 1993.

MITCHELL, Mary, John Corr, Ghidul manierelor elegante în afacceri, București, Editura Paralela 45, 2009.

NANU, Adina, Arta pe om:Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare, București, Editura Compania, 2001.

PRICOPIE, Remus, Relațiile publice: evoluție și perspective, București, Editura Tritonic, 2005.

RĂȘCANU, Ruxandra, Psihologie și comunicare, Iași, Editura Polirom, 2003.

ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iași, Editura Institutul European, 1999.

RUS, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, București, Editura Institutul European, 2002.

ZANC, Ioan, Informație și comunicare. Aspecte psihologice și sociale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005.

ZÈMOR, Pierre, Comunicarea publică, trad. De Margareta Samoilă, Ion I. Ionescu, Iași, Editura Institutul European, 2003.

Surse online

http://psihologiesociala.uv.ro/psihologie-sociala/comunicarea-non-verbala.php, consultat în 20.05.2012

http://www.editorialweb.ro/Articole/Business/Despre_vestimentatie.html, consulatat în 01.06.2012.

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2008-11-26-5169714-0-cod-vestimentar-ceb.pdf, consultat în 05.06.2012

http://www.andreearaicu.ro/moda/stil-cu-andreea/silueta-mar, consultat în 05.06.2012.

http://www.andreearaicu.ro/moda/stil-cu-andreea/silueta-para, consultat în 05.06.2012.

http://tatianaernuteanu.com/vip-about-me/, consultat în 20.06.2012.

http://www.one.ro/fashion/moda-stil/profesiile-modei-catrinel-chiriac-fashion-pr-7474224, consultat în 21.06.2012.

http://tatianaernuteanu.com/me-in-action/inaugurare-clinica-columna-medical-center/, consultat în 23.06.2012.

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/livia-dila-si-tatiana-ernuteanu-mereu-la-inaltime-3155.html, consultat în 23.06.2012.

www.unica.ro, consultat în 23.06.2012.

www.styleandthecity.ro, consultat în 23.06.2012.

www.facebook.com/corina.barladeanu, consultat în 23.06.2012

www.facebook.com/catrinel.chiriac, consultat în 23.06.2012.

Anexe

BIBLIOGRAFIE

ABRIC, Jean-Claude, Psihologia comunicării: teorii și metode; ; trad. de Luminița și Florin Botoșineanu, Iași, Editura Polirom, 2002.

ALBU, Gabriel, Comunicarea interpersonală, Iași, Editura Institutul European, 2008.

CABIN, Philippe, DORTIER Jean-Francois (coordonatori), Comunicarea: perspective actuale, Iași, Editura Polirom, 2010.

COMAN, Cristina, Relațiile publice: principii și strategii , Iași, Polirom, 2006.

CHELCEA, Septimiu (coordonator), Comunicarea nonverbal în spațiul: studii, cercetări, aplicații, București, Editura Tritonic, 2004.

CHELCEA, Septimiu, Ivan Loredana, Chelcea Adina, Comunicarea nonverbal: gesturile și postura.Cuvintele nu sunt de-ajuns București, Editura Comunicarea.ro, 2008.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant Alain,(coordonatori) Dicționar de simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Iași, Editura Polirom, 2009.

DRAGOSTIN, Mioara, Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Iași, Polirom, 2005.

GRAU, François-Marie, Istoria costumului, București, Editura Meridiane, 2002.

GRIGORUȚĂ, Dora, Semnificații și simboluri ale culorilor, Iași, Editura Ch. Asachi, 1999.

IONESCU, Adrian-Silvan, Modă și societate urbană în România epocii moderne, București, Paideia, 2006.

MOI, Ali, Cum să devii un bun PR, București, Editura Enciclopedia RAO, 2002.

MILLER, Judith, Culorile: de la stilul clasic la cel contemporan, Oradea, Editura Aquila, 1993.

MITCHELL, Mary, John Corr, Ghidul manierelor elegante în afacceri, București, Editura Paralela 45, 2009.

NANU, Adina, Arta pe om:Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare, București, Editura Compania, 2001.

PRICOPIE, Remus, Relațiile publice: evoluție și perspective, București, Editura Tritonic, 2005.

RĂȘCANU, Ruxandra, Psihologie și comunicare, Iași, Editura Polirom, 2003.

ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iași, Editura Institutul European, 1999.

RUS, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, București, Editura Institutul European, 2002.

ZANC, Ioan, Informație și comunicare. Aspecte psihologice și sociale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005.

ZÈMOR, Pierre, Comunicarea publică, trad. De Margareta Samoilă, Ion I. Ionescu, Iași, Editura Institutul European, 2003.

Surse online

http://psihologiesociala.uv.ro/psihologie-sociala/comunicarea-non-verbala.php, consultat în 20.05.2012

http://www.editorialweb.ro/Articole/Business/Despre_vestimentatie.html, consulatat în 01.06.2012.

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2008-11-26-5169714-0-cod-vestimentar-ceb.pdf, consultat în 05.06.2012

http://www.andreearaicu.ro/moda/stil-cu-andreea/silueta-mar, consultat în 05.06.2012.

http://www.andreearaicu.ro/moda/stil-cu-andreea/silueta-para, consultat în 05.06.2012.

http://tatianaernuteanu.com/vip-about-me/, consultat în 20.06.2012.

http://www.one.ro/fashion/moda-stil/profesiile-modei-catrinel-chiriac-fashion-pr-7474224, consultat în 21.06.2012.

http://tatianaernuteanu.com/me-in-action/inaugurare-clinica-columna-medical-center/, consultat în 23.06.2012.

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/livia-dila-si-tatiana-ernuteanu-mereu-la-inaltime-3155.html, consultat în 23.06.2012.

www.unica.ro, consultat în 23.06.2012.

www.styleandthecity.ro, consultat în 23.06.2012.

www.facebook.com/corina.barladeanu, consultat în 23.06.2012

www.facebook.com/catrinel.chiriac, consultat în 23.06.2012.

Anexe