COMUNICAREA-PERSPECTIVE TEORETICE 1.1 Funcțiile comunicării De-a lungul timpului termenul de comunicare s-a dezvoltat continuu, ceea ce a dus și la o… [308124]

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA-PERSPECTIVE TEORETICE

1.1 Funcțiile comunicării

De-a lungul timpului termenul de comunicare s-a [anonimizat] a dus și la o extindere a funcțiilor comunicării într-o gamă foarte largă.

Roman Jakobson definește șase funcții care coexistă în orice comunicare:

Funcția emotivă a comunicării constă în evidențierea stării interne a emițătorului. [anonimizat], diminutivelor, augmentativelor și prin lungirea emfatică a sunetelor, la nivelul emotiv al limbajului. [anonimizat].

Funcția conotativă sau persuasivă este orientată spre receptorul mesajului și se concentrează pe obținerea unui anumit tip de răspuns. Mesajul construit este la modul imperativ prin excelență și folosește mărci ale vocativului (substantive, pronume, numerale și adjective) și imperativului (mod verbal personal) [anonimizat], afirmative și negative.

[anonimizat]. Această funcție se bazează pe modul în care este concentrat mesajul poetic de la emițător spre receptor și constituie funcția esențială a artei verbale. [anonimizat], spre deosebire de limbajul științific.

Funcția referențială a comunicării ilustrează modul de folosirea a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală așa cum o percepe emițătorul. Această funcție transmite informații despre lumea reală sau imaginară și trimite la context stabilind referentul.

Funcția metalingvistică este utilizată atunci când în cadrul comunicării apare necesitatea de a se atrage atenția asupra codului utilizat. Elementele metalingvistice se găsesc chiar și în comunicarea animală.

[anonimizat] a circuitului.

1.2 Elementele procesului de comunicare

Comunicarea verbală are trei elemente structurale specifice: actorii comunicării denumiți generic emițător și receptor; canalul și mesajul.

Procesul de comunicare se bazează pe stabilirea unei relații între emițător și receptor. [anonimizat]-[anonimizat] o transmită. [anonimizat]. [anonimizat], înțelegându-l. [anonimizat]-[anonimizat] a greșelilor.

Feedback

Figură 1.1. [anonimizat]. Acesta reprezintă sursa unor informații, a unui enunț și produce sau reproduce mesajul propriu sau formulat de altcineva. Emițătorul poate fi un individ ( intrapersonală prin monolog interior sau interpersonală ) un grup de persoane ( comunicare în grup ) sau o instituție.

Receptorul este persoana căreia i-se adresează emițătorul. [anonimizat], o instituție sau un grup de mai multe persoane recunoscute ca participante la comunicare și care formează auditoriul.

Mesajul constituie conținutul transmis între emițător și receptor. Acesta conține elemente de legătură între cei doi interlocutori putând fi studiat în funcție de intențiile lor. Pentru transmiterea unui mesaj sunt necesare canelele de comunicare și codurile de comunicare. Acestea necesită o decodificare atunci când este emis și codificat în semnale. Mesajele intră în contact direct cu fiecare dintre cei doi parteneri ai comunicării, dar din perspectiva semantică, între mesajul emis și mesajul recepționat există .

Canalul reprezintă mijlocul fizic prin care pachetul de semnale rezultat în urma codificării mesajului este transmis la receptor.

Mijloacele de comunicare reprezintă suportul fizic de convertire a mesajului în pachete de semnale, astfel încât acestea să poată fi transmise prin intermediul canalului.

1.3 Modele ale comunicării

Multe teorii ale comunicării au fost elaborate începând cu a doua jumătate a secolului XX, căutând să exprime relațiile dintre elementele procesului de comunicare. Aceste modele teoretice au fost inspirate din diverse științe precum: matematică, semiotică, cibernetică, psihologie, lingvistică, informatică, fizică, sociologie și au fost create de școala proces, școala semiotică, școala de la Palo Alto, școala de la Oxford.

John Fiske arată că toate tipurile de comunicare implică semne și coduri. Comunicarea este punctul central al vieții unei culturi, iar fără aceasta nici o cultură nu ar supraviețui. J. Fiske a definit comunicarea drept „interacțiunea socială prin intermediul mesajelor”.

Două mari școli, școala proces și școala semiotică au fost distinse pentru a studia această definiție. Școala proces vede comunicarea ca transmitere, codare și decodare a mesajului fiind interesata în principal de acuratețea cu care se transmite mesajul. Aceasta studiază actele de comunicare și influențează psihologia și sociologia. Comunicarea este procesul prin care starea de spirit sau comportamentul unei persoane sunt influențate de către altă persoană. Școala semiotică vede ca pe un eșecal comunicării efectul diferit față de ceea ce s-a intenționat să se comunice. Astfel pe tot parcursul procesului de comunicare se va căuta motivul eșecului. Mesajul poate fi transmis doar prin procesul de comunicare. Esențială în analiza transmiterii unui mesaj este intenția declarată sau nedeclarată, a transmiterii acestuia.

Orice proces de comunicare din această perspectivă include elemente ce se regăsesc în următoarea schemă:

Mesaj Semnal Semnal primit Mesaj

Figură 1.2. Schema comunicării după Baylon și Mignot

În funcție de preocupările și interesele sale fiecare teorie privilegiază anumite relații sau elemente chiar dacă admite această schemă de bază sau o versiune mai mult sau mai puțin apropiată.

Prima teorie a informației studiază transmisia fizică a semnalelor, semiologia comunicării, structura codurilorși a sistemelor de semne,pragmatica comunicării, dinamica relațiilor emițător-receptor.

Modelul lui Harold HHHLasswell

Specific comunicării de mas, modelul argumentează că pentru a înțelege procesele comunicării de masă, trebuie să studiem fiecare dintre etapele modelului său: Cine obține?, Ce?,Când?, Cum? (Who GetsWhat, When, How?). Acest model linear privește comunicarea ca transmitere de mesaje, fiind interesat mai mult de efect decât de semnificației. Este versiunea verbală a modelului lui Shannon și Waver. Efectul, în aceste context înseamnă o schimbare măsurabilă și observabilă a stării receptor ce este produsă de un element identificabil din proces. Modificând un element al procesului se va modifica și efectul.

După Harold Lasswell procesul de comunicare îndeplinește trei funcții principale în societate:

-supravegherea mediului, dezvăluind tot ceea ce ar putea amenința sau afecta sistemul de valori al unei comunități sau al părților care o compun;

– punerea în relație a actorilor societății pentru a produce un răspuns față de mediu;

– transmiterea moștenirii sociale.

Acestor funcții Lazarsfeld și Merton le vor adăuga și funcția de spectacol, distracție (entertainment).

Modelul lui Newcomb.

Pentru Newcomb comunicarea între indivizii umani îndeplinește funcția esențială

de a permiteca doi sau mai mulți interlocutori să mențină orientarea simultanăunii către ceilalți și către obiectele din mediul exterior.

El creează un sistem ABX în care indivizii sunt reprezentați de A și B, iar X reprezintă o parte comună a mediului lor social. Principala semnificație a sistemului este rolul comunicării în societate sau în relațiile sociale. Este procesul ce permite menținerea simetriei relației între cele trei elemente. Deoarece ABX este un sistem, relațiile interne sunt interpretabile: astfel dacă A se schimbă, se vor schimba și B și X; sau dacă A își va schimba relația cu X și B va trebui să își schimbe relația cu X sau A. Acest model presupune nevoia oamenilor de informare. Fără aceasta oamenii nu se simt făcând parte din societate.

Figură 1.3. Sistemul minimal XAB al comunicării după Newcomb

Modelul lui Westley și MacLean

Cei doi crează un mode la comunicării realizând o extensie a modelului lui Newcomb. Ei adaptează noul model pentru mass media, făcând doua modificări fundamentale. Au modificat modelul introducând elementul C, care reprezintă funcția editorial-comunicațională, adică procesul prin care se decide ce și cum se comunică. A urmat apoi „întinderea” modelului,acesta începând să seme cu forma familiară a modelului linear al comunicării. Elementul X se află, acum mai aproape de elementul A decât de elementul B, iar săgețile sunt unidirecționale.

Cei doi pretind că mass media extind mediul social de care trebuie să se lege elementul B și furnizează mijloacele prin care se realizează relația sau orientarea. Păstrează ideea lui Newcomb că motivul comunicării îl reprezintă nevoia de a menține o orientare comună față de X și iau în calcul oportunitățile limitate ale feedbacklui. Elementele A și C în urma modificării echilibrul din sistem joacă acum rolurile dominante, B fiind pe ultimul loc. Mediului social de care avem nevoie pentru a ne orienta s-a lărgit datorită societății de masă în care trăim. Astfel nevoia lui B de informare și orientare a crescut, însă mijloacele de satisfacere a acestuia au fost limitate. În extensia logică a acestui model, elementul B a ajuns dependent total de mass media.

A B C

Figură 1.4. Schema comunicării după Westley și MacLean

1.4 Comunicarea verbală

Comunicarea este un cuvânt care se află astăzi pe buzele tuturor oamenilor.

Verbul a comunica se referă la acțiunea de a transmite un mesaj despre ceva cuiva care este receptorul. Termenul de comunicare își are originea în limba latină. Se presupune că la temelia formării verbului latin communico,-are ar sta adjectivul munis,-e al cărui înțeles era care își face datoria, îndatoritor, serviabil. Acesta din urmă, prin mijlocirea derivatului său communicus îl poate explica acceptabil pe comunicare, termen care la început însemna punerea în comun a unor lucruri de indiferent cenatură.

Aceasta a primit nenumărate definiții implicite sau explicite toate demonstrând eforturile continue ale practicienilor și oamenilor de știință, preocupați de a descrie, prezice și înțelege cât mai bine comunicarea.

În viziunea lui Charles Morris comunicarea este: „punerea în comun , împărtășirea unor proprietăți unui număr de lucruri” și se extinde până la a cuprinde tipuri de interacțiuni ce nu mai au nimic de a face cu informația.

John Fiske definește comunicarea ca fiind: „o dimensiune centrală a vieții noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecință, studiul comunicării  presupune studiul culturii în care este integrată”.

Comunicarea verbala are funcția principală de a ne ajuta să ne transmitem unii altora informații și sensuri, reflectând capacitatea noastră de a gândi și de a supune analizei. Omenirea a dobândit prin comunicarea verbală capacitatea de a construi structuri complexe comune.

Sociologul german Max Weber dă cel termenului de comunicare cel mai bun înțeles: „A acționa reprezintă un comportament uman (indiferent dacă este o activitate externă sau internă, o suferință sau o omisiune) dacă și în măsura în care cel sau cei care acționează leagă de aceasta un sens subiectiv. Acțiune socială este acea acțiune în cadrul căreia sensul înțeles de cel sau de cei care acționează se referă și la comportamentul altora, orientându-sedupă efectul acesteia”.Comunicarea orală și comunicarea scrisă sunt cele doua moduri de desfășurare ale comunicării verbale. Gheorghe Ilie Fârte identifică opt factori care influențează performanța în vorbire a unui comunicator: stabilirea unor obiective specifice, măsurabile și ușor de atins într-un răstimp scurt; cunoașterea interlocutorului; alegerea unui context favorabil; planificarea vorbirii; manifestarea unei atitudini potrivite pentru o comunicare directă; folosirea unui raport just între informația și redundanța mesajului; receptarea activă a retroacțiunii interlocutorului; adaptarea continuă la situația de comunicare.

Atunci când nu există un alt mijloc prin care se poate comunica, este folosită comunicarea scrisă. Nu de multe ori din cauza unor factori sau a unor influențe mesajul transmis prin comunicarea verbală este înțeles greșit. Pentru evitarea acestora, comunicarea verbală a început să fie susținută de comunicarea scrisă.

1.5 Comunicarea paraverbală

Conform lui Paul Ekman : „În cazul acestui tip de comunicare informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și vorbirea în general și care au,semnificații comunicative aparte”. Din această categorie fac parte elemente precum intensitatea rostirii, intonația, pauza, ritmul și debitul vorbirii, caracteristicile vocii și particularitățile de pronunție.

Comunicarea paraverbală poate avea o formă doar în același timp cu comunicarea verbală. Acestea se pot separa din perspectiva conținutului. De exemplu un da rostit ca un nu. În funcție de intervenția paraverbalului, același mesaj identic codificat verbal își poate schimba sensul pentru a deveni altceva. Fenomenul se numește supra codificare. Mesajele din spatele cuvintelor țin de comunicarea paraverbală. Un mesaj poate fi oricând evidențiat, contrazis sau deformat prin intermediul tonului. Astfel comunicarea paraverbală are rolul de a arăta care este relația dintre expeditor și receptor și de a sprijini ceea ce transmite.

Beecker arată că: „,Limbajul paraverbal mânuit cu abilitate, mărește eficiența de influență și control a celor din jurul nostru a partenerilor de comunicare. Ceea ce transpare dincolo de cuvinte, în spatele lor, în subtext și în toate manifestările, vocale posturale și gestuale legate intim de pronunțarea sau scrierea cuvintelor reprezintă limbajul paraverbal”.Cei mai întâlniți și utilizați stimuli paraverbali după spusele lui Paul Ekman sunt: calitățile vocale, înălțimea vocii, volumul vocii, direcția, accentul, pauzele, intonația și ritmul vorbirii.

Calitățile vocale reprezintă factori ce influențează sunetul vocii, precum și însușiri personale implicate în mecanismul vorbirii. Dacă poziția corpului este dreaptă, respirația bună, mușchii gatului întinși iar buzele flexibile sunetele sunt mai clare. Sunetul vocii este influențat de calitate corzilor vocale, de poziția maxilarului , de pereții gurii, de dinți, de limbă și de buze.

Frecvența de vibrație a corzilor vocale dă înălțimea vocii. Tonul vocii coboară și devine plin și sigur, atunci când suntem relaxați și calmi. Atunci când suntem tensionați și anxioși, vocea se subțiază, devine stridentă sau zgârie și scârție, deoarece corzile vocale se întind puternic.

Volumul vocii poate fi mai ușor de controlat față de tonalitatea vocii.Esențiale sunt aici forța și ritmul vocii. Volumul vocii trebuia adaptat în funcție de mărimea grupului, mărimea încăperii și în funcție de zgomotul de fond.În cadrul unei prezentării, pentru a sublinia obiectivele și concluziile acestuia, volumul trebuie sa fie tare la începutul și sfârșitul acesteia. Este recomandat să adaptăm volumul în funcție de ambianță.

Dicția reprezintă arta de a pronunța și articula cuvintele clar și corect.Prin exercițiu aceasta se poate corecta. Ea depinde de nuanțarea clară a vocalelor și de articularea completă și corectă a consoanelor.

Accentul poate schimba sensul cuvintelor.Reprezintă maniera de pronunțare mai apăsată, mai intensă pe un ton mai înalt o silabă dint-un cuvânt sau un cuvânt dintr-un grup semantic.

Pauzele sunt separările vorbirii în grupuri și cascade de cuvinte sau fraze. Ele pot da indicii despre starea afectivă a vorbitorului. Pentru a sublinia o idee sau un cuvânt sunt utilizate pauzele tactice. Pauzele scurte dau interlocutorului sentimentul de implicare activă pe când cele lungi îl obosesc.

Intonația cuprinde vibrația înălțimii glasului și timbrul ce transmite emoții, atitudinii si sentimente.Vocea ajută la transmiterea mesajului prin îndulcirea sau asprirea lui și uneori transformă sensul cuvintelor.

Ritmul vorbirii poate fii: calm, repezit, teatral, lent, precipitat, afectat. În comunicarea paraverbală trebuie luată în considerare și valorizarea

comunicațională a tăcerii.

1.6 Comunicarea kinezică

Kinezica este reprezentată de comunicarea prin gesturi, expresii faciale, mișcări alecorpului și are o serie de caracteristici: este strict codificată; este dependentă de o comunitate,socioculturală, fiecare cultură posedând propriile sale norme în această privință; esteintegrată într-un sistem plurinivelar, implicând utilizarea spațiului și a timpului, în ceea ce privește intensitatea, durata, amplitudinea gesturilor sau a mișcărilor; este contextualizată,semnificațiile ei decurg din contextul în care are loc interacțiunea.

După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la sută sunt verbale (numai cuvinte), 38la sută sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea și alte sunete guturale), iar 55 la sută sunt mesaje non-verbale. Ray Birdwhistell este cel care pune bazele kinezicii, ca știință a comunicării prin gesturi și mimică.

Atunci când protocoalele gestuale ale unui statut social superior nu sunt însușite, accesul la acesta este aproape imposibil.

Cercetările lui Charles Darwin conduc la elaborarea kinezicii prin  trei principii și anume:

Principiul asocierii obișnuințelor utile. Există tendința de a efectua aceleași mișcări atunci când un gest sau o expresie s-au dovedit în repetate rânduri folositoare pentru supraviețuirea individului, ele s-au asociat cu o anumită stare sufletească, astfel încât de fiecare dată când reapare aceeași stare, chiar într-o formă mult atenuată.

Principiul antitezei. Individul simte nevoia efectuării unei mișcări de sens contrar la apariția stării opuse atunci când  o anumită stare sufletească s-a asociat cu o mișcare specifică. Prin îndreptarea trunchiului se exprimă mândria și încrederea în sine,iar prin încovoierea spinării, sentimentul inferiorității și umilința.Principiul acțiunii directe a sistemului nervos. Reprezintă dependența unor comportamente de mecanisme ce nu atârnă nici de voința individului, nici de obișnuință sau de experiență. Acestui principiu îi corespunde transpirația sau tremuratul ce nu pot fi controlate.

Aceste principii au constituit  un stimulent important pentru aprofundarea interdependenței psihosomatice pe afirmarea căreia se bazează kinezica modernă.

Teza enciclopedistului francez Denis Diderot arată că un bun actor nu trebuie să resimtă cu tot dinadinsul sentimentele cărora le dă glas deoarece arta este în primul rând un artificiu. În sprijinul acestei opinii vin mărturisirile directe ale actorilor care continuau să fie preocupați de problemele lor personale,în timp ce jucau scene pasionale, de mare încărcătură dramatică.

În timp ce  actorul trebuie, să își stăpânească sentimentele, omul este stăpânit de emoțiile pe care le resimte. Interdependența bidirecționale dintre fizic și psihic, sugerează că fiecare dintre componentele acesteia pot să o influențeze decisiv pe cealaltă. Stările sufletești produc manifestări mimico-gestuale specifice.

Nu în toate timpurile posibilitatea de a genera dispozițiile psihice dorite prin adoptarea de posturi și gesturi, a constituit un adevăr unanim acceptat. În secolul al XVII-lea apare unui nou punct de vedere, astăzi cunoscut  sub numele de efectul Campanella. Utopistul Tommaso Campanella imita privirile, postura, gesturile și compunea o mimică cât mai asemănătoare cu a torționarilor, pentru a pătrunde în sentimentele și modul de gândire al acestora. Astfel după o vreme a ajuns să se transpună exact în starea sufletească a acestora. Utopistul pretindea că de multe ori a putut să îndure cele mai cumplite suferințe fizice prin simpla distragere psihologică de la acestea, fiindcă „spiritele și trupurile noastre sunt atât de strâns legate încât unul nu poate resimți nici plăcere, nici durere fără celălalt”.

La concluziile asemănătoare a ajuns și fizionomistul german Theodor Piderit . Acesta susținea că adoptarea unei posturi anume îi generează automat sentimentul corespunzător. Tabloul influenței pe care o exercită manifestările mimico-gestuale asupra interiorității noastre se completează o dată cu apariția și dezvoltarea teoriei empatiei, sub tripla ei înfățișare. Părintele kinezicii a ajuns la concluzia ca singura modalitate prin care ne putem apropia concepțiile de viață ale semenilor noști este contaminarea comportamentală, prin ideea că instanța intermediară între cultură și personalitate o constituie gestualitatea. Acesta sugerează că sfârșim prin a gândii ca o anumită persoană doar imitând comportamentul ei.

Una dintre modalitățile cele mai eficiente de a pătrunde în universul interior al oamenilor este cunoașterea manifestărilor kinezice ale acestora. Așadar prin gesturi putem  explica mentalitatea.

În ultimele decenii, cercetările privind comunicarea mimico-gestuală umană a luat o amploare așa de mare. Comunicarea mimico-gestuală s-a diversificat treptat, iar astăzi a ajuns să numere aproape atât de multe domenii câte sunt și în teoria generală a comunicării.

Studiul kinezicii a pătruns adânc în tot ceea ce înseamnă abordare a relațiilor sociale începând cu comunicarea intrapersonală și mergând până la comunicarea organizațională sau  la  componenta non-verbală a tehnicilor de negociere. În momentul de față se pune un tot mai mare accent pe specificitatea culturală, națională și locală a comportamentului gestual față de trecut unde precursorii disciplinei își puneau mai ales problema originilor și a

universalității limbajului trupului.

Mai mulți cercetători au întocmit inventarieri ale gesturilor semnificative pentru locuitorii din anumite spații geografice, pentru persoane de anumite etnii sau chiar pentru membrii unei comunități profesionale.  În categoria gesturilor semnificative pentru locuitorii anumitor spații geografice se înscrie lucrarea elaborată de Giovanni Meozilio și Silvia Mejia.

CAPITOLUL II COMUNICAREA NONVERBALĂ-PERSPECTIVE TEORETICE

Prin comunicare se înțelege orice transmitere a, ideilor, emoțiilor și informațiilor de la o entitate socială la altă entitate socială prin intermediul mesajelor.

Atunci când informația este transmisă prin limbajul oral sau scris comunicarea poate fi verbală, iar când informația este transmisă prin limbajul trupului comunicarea poate fi nonverbală. Precum comunicarea verbală și comunicarea nonverbală poate fi modelată în termenii de emițător, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback  și context al actelor de comunicare. Sursa mesajelor este reprezentată de emițător, iar mesajul are o semnificație care este codificată (tradus într-un cod, într-un sistem de semne, adecvat canalului de comunicare și receptorului) de către emițător și decodificată adică este re-tradusă de către receptor.

Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, mișcărilor ochilor și prin intermediul unor particularități ale vocii. Toate acestea reprezintă coduri prezentaționale. Prin intermediul acestor coduri sunt transmise mesaje legate de contextul prezent, codurile prezentaționale fiind limitate de comunicare față în față.

Codurile au o funcție de management al interacțiunii și o funcție a informației indicială.

Funcția de management al interacțiunii ajută la gestionarea tipului de relații dintre interlocutori. Informația indicială servește la cunoașterea partenerului de discuție. Codurile prezentaționale performează în funcțiile estetice și fatice și sunt eficiente în direcția conotativă și emotivă.

Principalul transmițător de coduri prezentaționale este corpul uman. Argyle propune o listă cu zece coduri prezentaționale care sugerează înțelesul lor.

Contactul corporal transmite mesaje importante despre relațiile dintre persoane. El variază în funcție de cultură.

Proximitatea se referă la distanța cu care se apropie oamenii unii de alții. Apropierea dintre persoane poate transmite un mesaj despre relația lor. Distanțele de apropiere dintre oameni pot varia în funcție de cultura acestora. Perimetrul intim este până la 1 metru, spațiul personal până la 2,5 metri, iar spațiul semipudic este de la peste 2,5 metri.

Orientarea reprezintă poziționarea unor persoane față de alte persoane, prin care se poate transmite un mesaj. Intimitatea, agresivitatea, cooperarea, frica pot fi sugerate prin intermediul posturii.

Aspectul poate transmite de cele mai multe ori mesaje despre personalitatea, statutul social ale interlocutorului. Argyle împarte aspectul în două tipuri: cele aflate sub controlul voluntar (părul, hainele, podoabele, machiajul) și cele mai puțin controlabile (greutatea, înălțimea).

Mișcările capului sunt incluse în gestiunea interacțiunii, mai ales la schimbarea vorbitorului în interacțiunile verbale. Aplecarea capului poate însemna încuviințarea celuilalt de a vorbii, o formă de salut sau dorința de a lua cuvântul, în cazul mai multor înclinări.

Expresia facială poate fi împărțită în subcodurile formei ochilor, a nasului, a gurii, a poziției sprâncenelor. În diferite combinații, acestea determină expresia feței fiind posibilă crearea unei gramaticii a combinațiilor și înțelesurilor lor.

Gesturile suplimentează comunicarea verbală, fiind strâns legate de vorbire. Oamenii gesticulează adesea folosind palmele și brațele, ele fiind principalii transmițători de gesturi urmate de gesturile capului și ale picioarelor.

Postura se referă în general la atitudinile interpersonale (prietenie, ostilitate, superioritate). Aceasta poate indica o stare emoțională, gradul de tensionare sau relaxare. Spre deosebire de expresiile faciale, postura poate fi mai puțin controlată.

Mișcările ochilor și contactul vizual pot transmite mesaje importante despre relațiile dintre persoane. Privirea directă și prelungită poate semnifica o dorință de dominare, o provocare; pe când a face cu ochiul înseamnă o dorință de împrietenire. Atunci când contactul vizual se realizează la începutul actului comunicativ, ascultătorul dorește să domine, să atragă atenția. Realizarea contactului vizual spre sfârșitul comunicării indică o relație de afiliere, o dorința de feedback.

Aspectele nonverbale ale vorbirii. Acestea se împart în două categorii: coduri prozodice și coduri paralingvistice. Codurile prozodice afectează cuvintele, prin intonația și accentuarea silabelor folosite. Codurile paralingvistice comunică informații despre vorbitor. Prin tonul, volumul, accentul sunt transmise indicii despre starea emoțională, statutul, personalitatea vorbitorului.

2.1 Scurt istoric

Bazele aceste științe ale comunicării nonverbale au fost puse de către Ch. Darwi, E. Kretschmer, W. H. Sheldon, până la jumătatea secolului al XX-lea, iar mai apoi, între anii 1950 și 1980, comunicarea nonverbală a fost analizată de R. L. Birdwhistell, J. R. Davitz, P. Ekman, L. K. Frank, E. T. Hall, R. Rosenthal.

În lucrarea Communication: Notes on the Visual Perception of Human Relations, Jurgen Ruesch și Weldon Kess, utilizează pentru prima dată termenul de comunicare. Cercetările lui Charles Darwin aduc importante contribuții în analiza limbajului nonverbal. Acesta menționează că exprimarea emoțiilor este instinctivă sau înnăscută. Dacă acest lucru nu ar fi posibil, atunci gesturile și expresiile dobândite de-a lungul timpului de către un individ s-ar deosebi de la rasă, precum limba vorbită de el. Analizând exprimarea emoției în corelație cu alte semne, Darwin demonstrează că exprimarea emoțiilor antrenează multe semne. De exemplu, când vorbești despre supărare poziția sprâncenelor se schimbă, iar fața devine palidă, mușchii se relaxează și toate trăsăturile se alungesc.

De-a lungul timpului, cercetarea comunicării nonvebrale de la studierea unor situații noninteractive până la studierea culturii și a factorilor biologici în determinarea comportamentul nonverbal. Mark L. Knapp distinge trei elementele ajutătoare în analiza limbajului: a) renunțarea la studiul separat al mișcărilor diferitelor părți ale corpului și concentrarea pe cercetarea contribuției acestor mișcări combinate la transmiterea anumitor mesaje, b) schimbarea strategie de cercetare, în sensul creșterii ponderii studiilor bazate pe observația comunicării nonverbale în condițiile naturale, nu în condițiile artificiale ale laboratorului experimental, c) urmărirea modului în care unele semnale interacționează cu alte semnale.

Domeniul de cercetare al comunicării nonverbale este oarecum nou, iar abordat din perspectiva mai multor discipline și-au pus amprenta asupra lui.

2.2 Elementele comunicării nonverbale

Comunicarea nonverbală are următoarele elemente specifice și comunicării verbale: emițător, receptor, mesaj, canal. Emițătorul reprezintă sursa mesajelor, iar receptorul este destinatarul mesajului. Mesajul este transmis prin intermediul canalului, fiind codificat de către emițător și decodificat de receptor. În decodificarea mesajelor comunicării nonverbale trebuie să ținem cont de contextul cultural și de informațiile culturale asociate unui act de comunicare. În unele culturii o importanță deosebită în stabilirea sensului comunicării se acordă contextului, aceste culturi sunt înalt contextuale. Față de culturile slab contextuale, cele înalt contextuale pun accent pe utilizarea timpului. Culturile: chineză, coreeană, japoneză sunt înalt contextuale, iar culturile nord-americane sunt slab contextuale. Semnificația unui gest, în culturile slab contextuale este luat în considerare fără a fi ajustat după împrejurări. Grecii, românii, italienii și spaniolii fac parte din culturile mediu contextuale.

Mai mulți cercetători s-au concentrat pe problema abilității de decodificare a mesajelor nonverbale, găsind astfel diferențe în funcție de variabilele gen și vârstă. Cercetătorii C. Lancelot și S. Nowicki au arătat că cele mai bune rezultate în decodificarea mesajului nonverbal se obțin o dată cu creșterea în vârstă. În decodificare expresiilor faciale, vârsta receptorului nu influențează performanța acesteia. Judith A. Hall a descoperit că indiferent de vârsta și sexul emițătorului, femeile decodifică mai precis mesajele nonverbale. Nu s-au formulat explicații teoretice cu privire la apariția acestor diferențe, analizându-se doar ipotezele cu privire la influența culturii și socializării.

Funcția de decodificare se realizează prin contracția voluntară sau involuntară a mușchilor scheletici și faciali, prin schimbare tonului și a ritmului de vorbire. Prin folosirea diferitelor „canale de comunicare” ( vizual, auditiv, tactil, olfactiv ) se transmit mesaje. Folosind mai multe canale senzoriale, unul și același mesaj poate fi transmis concomitent.

Etologul celebru Edward O. Creează triunghiul importanței canalelor senzoriale, la diferitele specii, inclusiv la om.

Acustic

Chimic Vizual

Figură 2.1. Schema lui E.O. Wilson

Pornind de la acest triunghi se poate imagina o piramidă a importanței canalelor senzoriale la om, luându-se în calcul cele patru canale de comunicare. Piramida sugerează că în funcție de mai mulți factori precum: context, mesaj, modul de socializare și caracteristicile psihice ale persoanelor indivizii acordă în mod subiectiv importanță mai mare sau mai mică unui canal de comunicare sau altuia. Între aceste canalele de comunicare senzoriale sunt posibile o infinitate de combinații. Cu cât mesajele sunt mai complexe, cu atât mai intens sunt antrenate canalele senzoriale și combinarea lor este cu atât mai extinsă.

2.3 Funcțiile comunicării nonverbale

Analiza funcțiilor comunicării nonverbale arată care sunt scopurile, motivele și intențiile acesteia.

Paul Ekman a identificat cinci funcții ale comunicării nonverbale: repetarea, substituirea, completarea, accentuarea, contrazicerea.

Pentru Maurice Petterson comunicarea nonverbală îndeplinește următoarele funcții: transmite informații, gestionează interacțiunile, reflectă gradul de apropiere, exercită influență, controlează sentimentele, facilitează satisfacerea unor obiective sau interese.

Michael Argyle analizează patru funcții: exprimarea emoțiilor, transmiterea atitudinilor interpersonale, prezentarea personalității, acompanierea vorbirii.

În literatura română, Gheorghe Ilie Fârte, analizând caracteristicile comunicării nonverbale găsește șase funcții ale acesteia: repetarea, substituirea, completarea, inducerea în eroare, reglarea și sublinierea. Funcția de repetare a mesajului ajută la mărirea șanselor de înțelegere corectă a lui. Substituirea înseamnă înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinație de gesturi. Funcția de completarea este evidentă atunci când cineva are dificultăți în utilizarea codului verbal.

CAPITOLUL III ASPECTE ALE COMUNICĂRII NONVERBALE ÎN PUBLICITATE

3.1 Introducere în publicitate

Publicitatea reprezintă un ansamblu activități de promovare pe piață a produselor ideilor sau a unui serviciu. Aceste fenomen este cunoscut încă din antichitate. Termenul de publicitate înseamnă un lucru care se aduce la cunoștință publicului, provenind din limba latină. Noțiunea de reclamă este legată de publicitate și înseamnă în limba latină, a chema, a striga. Fenomenul publicitar este format din publicitate și reclamă.

„Pentru Montaigne, I’advertissement, anunțul inserat într-un ziar vizează un rol social și se înscrie în prelungirea operelor de caritate; inspirându-se atât din instituția religioasă, cât și din mecenat, publicitatea se dorește un fel de serviciu public”. La începutul secolului al XVll-lea termenul avertisment este folosit în Marea Britanie cu semnificația atenționare sau avertisment. Acesta devine popular „ datorită ziarelor care îl foloseau pentru a se indica știrile cărora trebuie să li se acorde atenție”. În anul 1660, termenul era folosit pentru anunțurile comerciale, drept titlu.

Committee of American Marketing Associațion definește publicitatea astfel. „Orice formă plătită de prezentare și promovare nonpersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor de către un sponsor identificat” . Publicitatea se deosebește de vânzarea directă prin prezentare și promovare nonpersonală. „Adesea, termenii publicitate și vânzări promoționale se confundă. Folosit în sens restrâns, salespromotion sau mai simplu, promoțiune, include publicitatea, vânzarea directă și alte activități de vânzare”.

Publicitatea se clasifică în: publicitate de prestigiu și publicitate corporată; publicitate comercială și publicitate noncomercială, publicitatea primară și publicitatea selectivă. Dintre toate acestea publicitatea de consum și publicitatea de afaceri se disting.

Publicitatea corporată, de marcă sau industrială cuprinde publicitatea de consum și de afaceri.

Publicitatea în serviciul public este publicitatea non-comercială.  Mesajul trebuie să transmită informații nedeviate despre problemele publice sau de interes public.

Publicitatea instituțională nu urmărește profitul imediat, ci valorizarea pe termen lung a imaginii, ceea ce o face la un moment dat sinonimă cu relațiile publice și se adresează în general publicului.

Publicitatea negativă compară un produs cu una altul, mai puțin performant.

Publicitatea interzisă este supusă unui control strict și are în vedere protecția consumatorului și asigurarea unei concurențe loiale.

Publicitatea conotativă folosește imaginea și sunetul pentru a se adresa motivațiilor inconștiente.

Publicitatea denotativă folosește textul și imaginea, pentru a întări explicația verbală.

Publicitatea mascată selectează faptele și argumentele pentru a favoriza grupul de interese: economice, politice, financiare.

Publicitatea pentru o cauză urmărește prezentarea persuasivă sau puncte de vedere ale celui care o face.

Publicitatea virtuală se realizează prin intermediul canalului audio-vizual, prin întreruperea transmisiei pentru o reclamă de o secundă.

Publicitatea politică este asemănătoare propagandei.

Publicitatea există dintotdeauna, încă de când oamenii făceau comerț. „ Primele semne ale unei activități mai organizate apar în Anglia în secolul al XV11-lea, odată cu înmulțirea almanahurilor și a ziarelor.” Afișele conțineau „oferte și cereri de slujbe, anunțarea publicării cărților, detalii despre servitori, ucenici, cai și câini dispăruți, anunțuri despre noile articole disponibile în prăvălie, anunțuri entuziaste pentru tratamente medicale, expoziții de mostre, minuni și farmece” .

În mesajele despre medicamente apar primele exagerări. Odată cu revoluția industrială și cu emergența presei populare, publicitatea a început să devină o formă a comunicării în masă.

Johnson în anul 1758 dă o nouă tendință: „ Anunțurile au devenit atât de numeroase, încât nu li se mai acordă atenție. În consecință, a devenit necesar de a atrage atenția prin amploarea promisiunilor și printr-o elocință sublimă, alteori patetică. Promisiunea, vastă promisiune este sufletul publicității”.

Primul cod etic al publicitarilor apare în Marea Britanie, în anul 1924. Prin acesta se cerea eliminarea exagerărilor și înșelătoria. În societățile liberale dezvoltate, un loc privilegiat îl ocupă drepturile consumatorilor. Președintele John. F. Kennedz în anul 1962:

„definea patru drepturi fundamentale ale consumatorului : dreptul de a fi informat, dreptul de a fi protejat, dreptul de a alege și dreptul de a fi ascultat”. Publicitatea este legată de piața liberă și de fenomenul cultural și funcționează ca fenomen economic vehiculând conținuturi simbolice prin intermediul mass-media. În mod tradițional întreprinderile erau organizate și gândite în jurul unui produs. Într-o economie de piață ceea ce gândesc directorii referitor la ce trebuie să producă întreprinderea nu este relevant, nici pentru viitorul întreprinderii, nici pentru mersul afacerii, decât dacă managerii sunt empatici cu consumatorii. Ceea ce vrea consumatorul să cumpere este decisiv.

Concurența într-o economie de piață duce la o mai buna satisfacere a nevoilor consumatorilor cât și la creșterea profiturilor întreprinzătorilor. Un rol important îl joacă publicitatea și reclama prin influențarea comportamentului consumatorilor.

Publicitatea este explicată din cel puțin trei perspective culturale, ele generând anumite atitudinii.

Prima teorie a lui V. Packard este cea a persuasiunii clandestine. Această perspectivă consideră că publicitatea este o formă de manipulare și că nimeni nu are dreptul de a manipula.

Publicitatea este definită ca o formă masacră de totalitarism. Aceste nu își propune remodelarea ființei umane, nici anihilarea societății civile. Astfel publicitatea a fost asimilată cu un factor de democrație. Publicitatea presupune originalitate, creativitate și are importanță decisivă pentru agenții economici, dar nu are consecințe majore pentru ceilalți. Teoria explică incompatibilitatea dintre publicitate și logica totalitară, nu virtuțile sale democratice.

Referitor la valoarea informațională a mesajelor, publicitatea a generat numeroase dispute: funcția publicitară a comunicării de masă; contextul socio-cultural al comunicării; rolul activ al receptorului funcționarea categoriilor mitului; latura poetică a publicității și efectul ei simbolic.

Teoriile noi pune publicitatea în contextul destructurării ordinii sociale și fenomenului de solidaritate colectivă. Secolul nostru se află sub criza reprezentării și a valorilor. Astfel se impune nevoia creări unui limbaj nou. Astfel apare principiul colectivismului: publicitatea reglează și uniformizează viața cotidiană, chiar dacă nu este vorba despre cea reală, ci despre o viață dezirabilă a bogaților. Principiul se concretizează și prin obsesia achiziției, a colecției complete, prin crearea sistematică de noi nevoi: oricât de mult ai avea, există întotdeauna o piesă care lipsește din întreg.

Comunicare publicitară „Oricât de bine formate și dezvoltate ar fi mecanismele informațional-operaționale și cele de stimulare și energizare psihică, activitatea omului poate rămâne la niveluri relativ scăzute de elaborare și eficiență, dacă nu intră în funcțiune o nouă categorie de mecanisme, și anume, mecanismele dereglare a comportamentelor (comunicarea și limbajul, atenția, voința)”.

Conținutul și relația sunt aspectele oricărei comunicări. Aceasta induce un comportament, nu transmite doar o informație. Pentru a comunica trebuie adăugat un al doilea limbaj, cel al relației deoarece limbajul, codul, vocabularul, gramatica și sintaxa nu sunt suficiente pentru a transmite informațiile. Folosind computerul, Paul Watzlawick explică aceasta prin analogie, pentru a îndeplini o sarcină, acesta are nevoie de date (conținut) și de un program (relația).Limbajul conținutului este de informare, limbajul relației este de comportament. Informația singură este insuficientă pentru a genera un comportament.

Paul Watzlawick a formulat patru axiome aplicate în publicitate, pentru a exista comunicare în cele mai bune condiții:

În relația conținut orice comunicare între două sau mai multe persoane comportă două dimensiuni: conținutul-subiect al conversației, care este informația; relația, adică tot ceea ce este general, afectiv, contextual între persoane care comunică, fiecare interpretând conținutul comunicării potrivit personalității sale. Relația influențează conținutul; așadar se află la un nivel superior nivelului conținutului.

Axioma limbajului digital sau analogic conținutului: referențial, metalingvistic, poetic/retoric. Limbajul analogic este limbajul relației: expresiv, impresiv și faptic.

Într-o comunicare, aceste limbaje se suprapun și nu se exclud.

Nivel de relație. După conținut și după personalitatea interlocutorului, relația poate fi simetrică (interlocutorii sunt egali între ei, în raport cu conținutul) sau complementară

(interlocutorii acceptă superioritatea unuia dintre ei în raport cu conținutul)

Punctarea schimburilor sau a secvențelor se referă la buna definire a relației simetrice sau complementare atrage după sine o bună punctare a schimburilor; un bun acord în modul de a continua comunicarea în curs, înseamnă că există un bun acord de a continua schimburile.

În studiul comunicării publicitare se aplică trei teorii: Do, Like, Learn ce au ca obiectiv major cucerirea consumatorului și neutralizarea lui. Această teorie a fost elaborată în SUA, începând cu anii 1920. Ipoteza care stă la baza teoriei este ierarhia efectelor, conform căreia pentru a transforma un non-consumator în consumator, publicitatea trebuie să îl facă să treacă prin trei etape ierarhizate în timp: cognitivă, afectivă și comportamentală.

Etapa cognitivă, de cunoaștere (learn) se referă la informarea asupra produsului prin: atenție, conștientizare, opinie, înțelegere, a consumatorului.

Etapa afectivă (like) este etapa de convingere care presupune existența interesului consumatorului față de produs prin: evaluare, opinie, preferință.

Etapa comportamentală (do) înseamnă cumpărare și presupune hotărârea consumatorului care este informat și interesat de achiziționarea produsului.

Termeni do, like, learn sunt folosiți în limba engleză deoarece sunt mult mai exacți și mai des întâlniți în limbajul internațional al publicității.

Teoria învățării, teoria disonanței cognitive și teoria implicării minimale sunt cele trei teorii tradiționale.

Etapele teoriei învățării sunt: learn, like, do. Această teorie a apărut după primul război mondial, atunci când puține societăți făceau publicitate. Apariția produselor noi trebuia să elimine atașamentul față de cele tradiționale. Situațiile de piață favorizau aplicarea teoriei învățării în domeniul publicitar pentru apariția noilor produse.

Cercetările au confirmat că acțiunea publicitară trebuie să determine publicul să treacă prin cele trei etape de informare, cunoaștere, convingere ca mai apoi să cumpere.

Informațiile unui produsului trebuiesc atribuite mărcilor, deoarece produsul este copiat foarte repede de concurență și avantajul lui fa vi prezentat în toate produsele similare de pe piață.

Ca atare, se impune ca timpul dintre etapa cognitivă și etapa afectivă să fie scurtat drastic sau cele două etape să fie chiar unite. Trebuie deci, sa informezi și să convingi în același timp.

Teoria disonanței cognitive are următoarele etape : do, like, learn. Această teorie a fost dezvoltată începând cu 1957 de către Festinger. „Do”înseamnă: am ales, am cumpărat; „like” înseamnă: sunt convins și nu vreau să-mi pun la îndoială alegerea, iar “learn” înseamnă: continui să mă informez,selectând informațiile care merg în sensul convingerii mele. Teoria disonanței cognitive postulează la individ o adevărată nevoie de coerență rațională și tinde să îi minimalizeze capacitatea de negare. Disonanța cognitivă a fost observată în anii 1950 mai ales în comportamentele față de produsele care constituiau mize financiare sau schimbări decisive în stilul de viața.

Teoria implicării minimale are următoarele etape: learn, do, like. Pentru tratarea acestei teorii trebuie avută în vedere noțiunea de implicare a consumatorului. Nu toate produsele și serviciile presupun același nivel de interes pentru consumatori. Din punct de vedere publicitar, produsele cu nivele diferite de implicare a consumatorului trebuie tratate în mod diferit.

Teoria implicării minimale a fost fundamentată de Krugman, care și-a concentrat cercetările asupra publicității pentru produsele de slabă implicare. Strategia de implicare minimală promovează publicitatea care se face pe principiul conversației forțate, al poluării publicitare, al hipnozei maselor.

Studiul celor trei teorii demonstrează de fapt că cercetătorii se învârt într-un cerc: toți au plecat de la teoria învățării și toți au dat importanță primordială faptului că cel mai important obiectiv al publicității este informarea consumatorului asupra produsului.

Astfel cele trei teorii se învârt în jurul acestui obiectiv constând în: învățare ( consumatorul trebuie neapărat să afle ce este produsul ); disonanța (când a aflat mai ales nu trebuie să uite ); implicare minimal (dacă nu vrea să afle nimic, va fi forțat să afle).

Folosind metoda combinărilor și permutărilor din matematică, unii publiciști propun alte trei teorii, bazate tot pe ierarhia efectelor, nestudiate de cercetători, dar folosite în publicitate. Aceste teorii sunt teoria impulsului copilăresc, teoria învățării atribuite și teoria probațiunii.

Teoria impulsului copilăresc prezintă următoarele etape: like, do, learn; presupune încropirea unei povestioare pasionante în care vedeta este produsul,fapt ce va deschide pofta consumatorului de a-l cumpăra. Este o abordare emoțională.

Teoria învățării atribuite are următoarele etape: like, learn, do ; presupune ca produsul să nu schimbe marca, iar mesajele mărcilor respective creează un câmp de comunicare de o asemenea uniformitate încât s-a ajuns chiar la perceperea unei firme gigant. În microinformatică, IBM a apărut mult mai târziu dar a cules roadele publicității altor firme mai vechi pentru că era firma cu cea mai puternică personalitate. Învățarea atribuită ar putea fi exprimată astfel: “toată lumea vă spune că aceste produse vă aduc cutare sau cutarea avantaje, dar diferența este că acum, eu, marca, sunt cea care vă spune”.

Teoria probațiunii are ca etape : do, learn, like și reprezintă schema promovării vânzărilor și constă în aceea că produsul, chiar la locul vânzării,oferă un avantaj imediat (preț, cadouri), care împinge la cumpărarea lui. Este o schemă bazată pe impresie și nu are o valoare de durată, având un avantaj punctual. Ea trebuie să conțină în mod obligatoriu un mesaj complementar. Abordarea promoțională ar putea fi exprimata astfel: „produsul meu spune despre mine: chiar fără să mă cunoașteți, nu puteți rezista avantajului excepțional pe care vi-l ofer”.

Comparând teoriile tradiționale și cele propuse recent, putem spune că: între teoriile tradiționale și cele propuse recent, există o diferență esențială; primele trei teorii (cele tradiționale ) se bazează în principal pe faza informativă: ele consideră informarea drept resortul decisiv care determină cumpărarea; ultimele trei teorii (cele propuse recent) sunt fundamentate peafectiv: în comportamentul de cumpărare ele acordă o parte primordială,iraționalului, impulsivului, dorinței. Aceste teorii folosesc o forță mai subtilă, mai greu de precizat și anume seducția.

3.2 Reclama ca modalitate de promovare

Reclama reprezintă un articol înserat într-o publicație fiind mijlocul de atragere și persuasiune a publicului. Prin intermediul reclamei se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacole. “Marketingul în ansamblu vizează cumpărătorii de produse și servicii, în timp ce reclama se adresează consumatorilor de mesaje publicitare”.

Scopul principal al reclamei este orientarea trebuințelor consumatorilor. Fundamentarea strategiei publicitare și studiul comportamentului uman sub acțiunea fluxurilor informaționale condiționează eficacitate unei reclame.

În industria reclamei s-au impus o serie de tipuri, așa zise tipuri de tradiție sau clasice, fără a avea un criteriu unitar de clasificare: reclame de ziar, în reviste, reclame radio, de televiziune, reclame de tranzit, afișele și panourile stradale, reclamele clasificate, reclama prin poștă, reclama de la firmă la firmă,cadouri cu mesaj publicitar.

Există în funcție de scopul urmărit următoarele reclame: de lansare a noilor produse, servicii, idei; de întreținere, de cultivare a simpatiei și a fidelității clientelei și de repoziționare prin deplasarea imaginii spre un alt registru de calități, beneficii .

Elementele unei reclame sunt opționale și se aleg pe anumite criterii funcționale. Platforma reclamei asigură transpunerea mesajului în funcție de scopuri prin sintetizarea informației (despre produsul oferit pe piața) pentru crearea mesajului publicitar. Pentru alegerea datelor utile în elaborarea reclamei, platforma asigură informațiile utile.

În funcție de scop: de a informa, a distra, a influența, a crea interes, a stimula o dorință pentru un anumit obiect, a forma o convingere, a determina o alegere sau achiziționare se adoptă metoda de abordare ce constă în ton și stil.

Tonul poate fi: factual, emoțional, umoristic. Tonul factual stimulează interesul și împinge la acțiune .Tonul emoțional se adresează speranțelor, dorințelor, emoțiilor publicului având un potențial mare de persuasiune. Tonul umoristic captează și menține atenția, creează și întreține dispoziția pozitivă față de produsul promovat.

Stilul poate fii: descriptiv, demonstrativ și dramatic. Stilul descriptiv oferă consumatorilor informații utile în legătură cu produsul. Stilul demonstrativ convinge publicul prin prezentarea posibilelor utilizări ale produsului. Stilul dramatic susține printr-o scurtă poveste interesele asupra produsului. De regulă se alege un singur ton și un singur stil pentru realizarea unei reclame, dar nu este exclusă și combinarea acestora.

Titlul poate să îndeplinească una sau mai multe funcții și este specific reclamelor tipărite. Pentru a fi ușor de reținut și pentru a atrage consumatorii acesta trebuie să fie atractiv și scurt. Creativitatea ajută la diferențierea unui titlu bun de unul de succes. Se concep variante de titlu care se testează pe un eșantion de public reprezentativ, după care se alege varianta cea mai bună.

Sloganul poate fi folosit pe toate tipurile de purtători ai mesajului publicitar. Sloganul constă dintr-un cuvânt, o expresie, o propoziție ce creează imaginea unui produs sau firme ofertante. Se poate repeta identic sau în variante pe parcursul uneia sau mai multor campanii publicitare. Principala calitate a sloganului este concizia, el fiind astfel ușor de memorat.

Textul trebuie să ofere publicului informații concise folosind un limbaj simplu . Pentru a fi ușor de descifrat de public aceste trebuie să evite folosirea caracterelor de litere cu ornamentații, să conțină puține semne de punctuație, să evite metaforele și excesul de adjective calificative. Atunci când volumul de informații transmis este mai mare,textul se divide în blocuri tematice distincte între ele dar având coerență interioară. Timpul este un factor ce influențează amploarea textului. În funcție de suportul de transmitere sau de mediul purtător (scris, audio-vizual, stradal) se realizează textele reclamei. Reclamele audio-vizuale folosesc manifestării de satisfacții auditive sau vizuale referitoare la calitatea produsului, serviciului. Dacă produsul este foarte cunoscut, textul poate lipsi, reclama având ca scop împrospătarea memoriei. În astfel de situații, reclama poate apărea cu marca produsului, logo-ului ofertantului, eventual un slogan.

De regulă textul informativ cuprinde categoriile următoare de date: marca, istoricul firmei sau produsului, performanțe, datele tehnice, avantajele folosirii lui,modul de utilizare, situația lui pe piața mondială, elemente de noutate, garanții de calitate, prețul de vânzare, facilități de cumpărare, țara de origine.

Marca ajută la diferențierea bunurilor sau serviciilor unui vânzător de cele ale concurenților. Acesta reprezintă un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau orice altă combinație a acestor elemente. Marca este adoptată pentru identificare și diferențiere fiind o componentă obligatorie a oricărei reclame. Elementele mărcii sunt: numele de marcă, emblema, marca depusă sau înregistrată.

Logo-ul reprezintă forma stabilită în care apare în reclame denumirea unui sponsor de publicitate, cum ar fi: firma ofertantă, magazinul care vinde produsul, etc. În reclama video, se poate recurge la un logo de imagine, la un logo sonor sau o combinație sunet – imagine. Nu este obligatorie folosirea unui logo; unii sponsori urmăresc astfel să scoată în evidență marca produsului și să protejeze numele firmei de eventualele eșecuri. În cazul firmelor de prestigiu,logo-ul ajută la transferarea renumelui produsului asupra noilor produse promovate de reclamă.

Ilustrația reprezintă avantajul reclamelor vizuale (cele tipărite, de televiziune și stradale); poate furniza informație prin fotografie, desen sau pictură (prin combinația de imagini și culori, are darul de a reține atenționarea receptorilor). Poziționarea ilustrației în fluxul informațional și corelarea armonioasă a acesteia cu textul sunt esențiale pentru reușita unei reclame.

Ilustrația nu trebuie sa jignească publicul prin violarea morală sau a bunului gust. Pe zi ce trece, ilustrația de reclamă conține tot mai multe artificii tehnice, artistice, din ce în ce mai multe stridențe, periclitând chiar credibilitatea imaginii; publicul este din ce în ce mai tolerant și acceptă cu ușurință aceste artificii. Pentru reclamele ce conțin filmări sau fotografii, ilustratorul are nevoie de aprobarea modelelor. Se consideră exploatare comercială frauduloasă, folosirea în reclamă a imaginii unei persoane fără acordul acesteia.

Prezentarea obiectului promovat, dispunerea ilustrației în pagină, culoarea,culorile folosite,spațiul liber folosit, designerul poate face libera alegere dar există totuși un inventar de formule clasice. Culorile sunt adesea utilizate ca inductori ai unor stări. Se vorbește de culori calde (roșu, oranj, galben) sau reci (verde, albastru,violet), culori care afectează starea de spirit a privitorilor. Arta creatorilor de reclamă constă în alegerea celor mai adecvate culori pentru mesajul transmis și publicul țintă.

Fundalul sonor, cu muzica și zgomote adecvate poate crea o atmosferă favorabilă produsului. Muzica trebuie să fie simplă, agreabilă și obsedantă, iar zgomotele surprinzătoare și sugestive. Vocile care citesc mesajul publicitar se aleg pentru a reprezenta cât mai fidel însușirile publicului țintă. Se stabilește astfel o comunicare mai bună cu potențialii consumatori atât la nivel rațional cât și la nivel emoțional. Pentru produsele sau serviciile de lux vor fi folosite vocile inconfundabile ale unor celebrități. Timbrul este un factor hotărâtor pentru captarea atenției prin voce; trebuie să fie în același timp plăcut și deosebit.

Tonul prietenos, politicos, cald, plin de entuziasm natural, fără exagerări. Șoapta sau vocea de la distanță sugerează spațiul și evită monotonia discursului la microfon. Dialogul are darul de a înviora atmosfera.

Mișcarea, în general, are darul de a atrage atenția, fapt exploatat și în fenomenul publicitar. Mișcarea declanșează la nivelul consumatorului un lanț de comportamente mimetice, care se finalizează cu decizia și actul de cumpărare.

Reclama îndeplinește următoarele funcții: funcția de comunicare, funcția economică,

funcția socială, funcția estetică, funcția politică.

Funcția de comunicare are ca scop transmiterea de informații pentru a facilita relația dintre ofertanți si clientelă. Funcția economică dezvoltă discernământul consumatorilor și îi determină să acționeze eficient pe piață. Funcția socială facilitează răspândirea rapidă a inovațiilor și ideilor noi, de care profită atât agenții economici, cât și publicul cumpărător. Funcția estetică este cea care cultivă sensibilitatea și gustul publicului cumpărător. Funcția politică conștientizează consumatorii că au puterea de a influența prin simplul act de cumpărare echilibrul de forțe pe piață.

Cel mai eficient tip de reclamă este spotul publicitar, deoarece folosește un complex de mijloace de comunicare: imagine, mișcare, text, sunet. O altă formă de publicitate de televiziune o reprezintă teletextul. Această formă are două avantaje: rapiditatea difuzării informației și prețul de cost scăzut în comparație cu spoturile tv obișnuite.

Pentru a crea un spot publicitar, creatorii trebuie sa țină cont de faptul că publicul este inteligent, are imaginație, gust, discernământ și poate fii viitori cumpărători. Aceștia trebuie să se informeze asupra produsului înainte de al prezenta. Modalitățile de prezentare a produsului trebuie să fie adecvate și să evidențieze unicitatea.

Evaluarea calităților unei reclame se face prin anumite elemente cheie: reacția telespectatorului lai reclamă, credibilitatea acesteia, capacitatea reclamei de a genera asociații stimulative în mintea receptorilor și de a produce o experiență emoțională agreabilă, elementul ce atrage atenția telespectatorului și comunicabilitatea mesajului reclamei.

Strategia de reclamă leagă obiectivele de funcțiile specifice reclamei, de consumatorii țintă și de mediile de comunicare pe care ei le preferă. Pe această bază se dezvoltă conceptul cheie al reclamei, realizarea concretă a acestuia fiind condiționată de specificul mediilor de comunicare pentru care s-a optat. Strategia de reclamă poate fi centrată pe produs sau pe cumpărător.

3.3 Comunicarea nonverbală în reclame

„Înțelegem prin comunicare nonverbală interacțiunea umană bazată pe transmiterea de semnale prin prezența fizică și prin comportamentele indivizilor într-o situație socio-culturală determinată”.

În anul 1967 Albert Mehrabian a demonstrat printr-un studiu importanța comunicării nonverbale. El a ajuns la concluzia că doar 5% din mesaj este transmis prin comunicarea verbală, 38% este transmis pe cale verbală și restul de 55% prin limbajul trupului.

Publicitatea reprezintă o metodă de informare care face parte din existența cotidiană a oamenilor. Spotul publicitar este cel mai utilizat mijloc de promovare a unui produs, care atrage atenția, schimbă și influențează atitudinea telespectatorului. În reclame sunt folosite structuri publicitare subtile și rafinate pentru a viza percepția și emoția publicului. Prin intermediul reclamelor se promovează atitudini, valori, stiluri de viață și apartenențe la grupuri sociale. Reclama definește la superlativ legătura dintre emițător și receptor.

Pentru ca publicul să înțeleagă mai bine masajul transmis, în reclamă este folosit și limbajul nonverbal. Față de comunicarea verbală, limbajul nonverbal pătrunde mai ușor în subconștientul omului. Cea mai des utilizată componentă a limbajului nonverbal, în reclame este privirea, reprezentând un comportament social. Cele mai multe spoturi folosesc cadre în care personajul se uită fix în ochii privitorul. Este o metodă prin care receptorul este provocat și incitat să încerce produsul. Prin intermediul acestei metode se încercă trezirea instinctelor și curiozității publicului. Privirea reprezintă o componentă de bază ce se regăsește în toate reclamele. Ochii sunt cei care ne definesc, ne influențează și ne comunică gradul de atracție și interes. Într-o reclamă nu se poate transmite mesaje doar prin intermediul privirii, ochii neputând comunica izolat de restul corpului.

De fiecare dată când comunicăm, trimitem în exterior mesaje și prin intermediul altor mijloace.

CAPITOULUL IV STUDIU DE CAZ PRIVIND LIMBAJUL NONVERBAL ÎN SPOTURILE PUBLICITARE LA BIJUTERII

Acest studiu de caz abordează influența comunicării nonverbală asupra oamenilor.

Ca metodă de cercetare, în realizarea studiului, am ales analiza limbajului nonverbal în spoturile publicitare.

Pentru această cercetare am ales să analizez 15 reclame la bijuterii, ale brandurilor: Swarovski, Messika, Pilgrim, Guess și Tiffany. Prin intermediul analizelor am identificat și explicat funcția și rolul limbajului nonverbal.

În realizarea studiului voi începe prin descrierea fiecărei reclame pentru a înțelege mai bine analiza.

4.1 Rolul și semnificația bijuteriilor pentru femei.

Bijuteriile reprezintă obiecte confecționate din metal sau din materiale prețioase, semiprețioase sau neprețioase, având scopul de a înfrumuseța persoana care le poartă. Încă de la începutul omenirii, bijuteriile au ocupat un rol central în vița oamenilor. Podoabele au fost și sunt o formă de manifestare în toate civilizațiile, ele reprezentând un simbol atât pentru omul primitiv cât și pentru cel modern. Strămoșii noștri își împodobeau corpul cu podoabe realizate din pene, oase, scoici, dinți, pietre și obiecte masive. Și în zilele noastre omul modern își înfrumusețează ținuta folosind diverse accesorii precum: cercei, inele, ceasuri și lanțuri. De-a lungul timpului, bijuteriile au evoluat spre produse de lux, osul și scoicile fiind înlocuite treptat cu metale și pietre prețioase. Purtarea accesoriilor maschează o nevoie, care este adânc înrădăcinată în ființa umană. Femeile folosesc adesea bijuterii din dorința de a-și sublinia individualitatea.

Omul are mai multe nevoi, de la cele de bază până la cele mai elevate, culminând în topul piramidei lui Maslow cu apartenența de o forță superioara cum ar fi Dumnezeu în lumea creștină. Odată ce nevoile primare sunt satisfăcute, cele secundare încep să își ceară tot mai mult dreptul la atenție. Pe ultimele trepte ale piramidei se găsesc bijuteriile ca satisfacere a unor nevoi mai înalte, precum iubire, integrare, avansarea pe scara socială și prestigiu. Nu de multe ori bărbații își declară iubirea, fidelitatea sau fericirea prin dăruirea bijuteriilor, partenerelor sale. Încă din Antichitate, nodul iubirii a fost asociat cu simbolismul dragostei, al prieteniei și al dăruiri ca cele trei elemente esențiale ale unei relații. Cu trecerea timpului, acest nod a fost folosit de către femeile romane pe îmbrăcămintea din ziua nunții, de către marinari și soțiile acestora în inelele de căsătorie. Bărbații ofereau acest simbol sub forma unui cerc neîntrerupt, fără început și fără sfârșit, ca semn al prețuirii și iubirii ce nu se va termina niciodată.

Indiferent de culoarea, design-ul sau materialele din care sunt concepute, bijuteriile au fost și vor rămâne unele dintre cele mai îndrăgite accesorii de către femei.

Dacă știm cu certitudine un lucru despre femei, acela este cu siguranță faptul că acestora le face o deosebită plăcere să arate bine în orice circumstanță, să tragă priviri și mai important decât atât, să se simtă bine in pielea lor. Bijuteriile au reușit întotdeauna să sublinieze cel mai bine personalitatea unei femei, fapt pentru care acestea au devenit de nelipsit din garderoba feminina. Dorința pentru frumusețe și perfecțiune sunt două aspecte care zac în orice femeie, astfel că bijuteriile sunt acele accesorii care reușesc să le îndeplinească aceste dorințe cel mai bine.

În trecut, bijuteriile făceau parte din categoria acelor simboluri ce permiteau recunoașterea, într-o primă fază, statutului, apartenenței și condiției sociale a persoanelor care le purtau. Această mentalitate s-a menținut, în mare parte, până în zilele noastre. Există o mentalitate conform căreia feminitatea este evidențiată de anumite artificii, printre care se numără și achiziționarea și etalarea bijuteriilor personale, întrucât identitatea sexuală reprezintă, în fond, rezultatul unei construcții sociale.

Semnificațiile sociale ale bijuteriilor sunt dintre cele mai variate și își găsesc punctul de plecare în Evul Mediu, având diferite conotații.

4.2 Influența comunicării nonverbale asupra cumpărătorilor.

Atunci când transmitem mesaje nonverbale comunicăm defapt cine suntem, ce tip de relații stabilim cu ceilalți, ce sentimente avem fața de ei, pentru a-i influența și pentru a înțelege mai bine ce vor să transmită. Pentru a influența prin intermediul persuasiunii și manipulării este nevoie de un vocabular bogat, divers, bine controlat. Atât persuasiunea cât și manipularea se realizează prin intermediul canalelor de comunicare. Pentru a-și atinge obiectivele, acestea trebuie să aibă ca elemente principale limbajul verbal corelat cu cel nonverbal.

De regulă fiecare element al comunicării umane include un nivel de persuasiune. Cele mai multe se găsesc în domeniile vânzărilor, negocierilor, publicității și în relațiile media. Persuasiunea presupune determinarea unei schimbări în mintea persoanelor, prin intermediul cuvintelor și gesturilor potrivite, fără ca acestea să conștientizeze. Creatori de spoturi publicitare folosesc comunicarea nonverbală pentru a induce în subconștientul publicului elemente care îi determină să cumpere un anumit produs. Într-o altă ordine de idei psihologia intervine asupra raționamentului și algoritmului în crearea unei povești persuasive de 30 de secunde. Aceste povești scurte se adresează, în funcție de caracteristicile produsului, laturii afective sau cognitive.

Prin intermediul comunicării nonverbale inclus în reclame publicul poate fi influențat și chiar manipulat. Zi de zi sunt difuzate reclame noi, unele fiind difuzate în fiecare pauză publicitară. Acest aspect poate crea în mintea privitorului un anumit model care îi influențează decizia de cumpărare. Specialiștii în publicitate acordă o mare importanță elementelor nonverbale, deoarece acestea oferă o credibilitate mult mai mare publicului, comparativ cu cele verbale.

De exemplu, în reclamele analizate în continuarea studiului de caz, se poate observa faptul că specialiștii în publicitate care au conceput aceste spoturi s-au concentrat în mare parte asupra elementelor comunicării nonverbale. Prin intermediul acestora este scos în evidență produsul ce se dorește a fi comercializat.

4.3 Analiza spoturilor publicitare la bijuterii

Analiza spoturilor publicitare la bijuteriile Swarovski

Brand-ul de bijuterii Swarovski a fost fondat în anul 1895 în Australia de către Daniel Swarovski, conforml site-ului https://www.swarovski.com accesat la data de 12.04.2018.

Aceste bijuterii de cristal reflectă o eleganță avangardistă, atemporală și avangardistă fiind accesoriul perfect pentru orice ținută.

Valentine’sDay

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Swarovski

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină dar și masculină.

Mesajul: reclama folosește limbajul nonverbal pentru a transmite mesajul.

Durata reclamei: spotul durează 30 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Valentine’sDay” le inspiră pe femei să fie puternice, grațioase, pline de iubire, să aibă încredere în sine și să strălucească precum diamantele.

Reclama are un personaj principal și unul secundar. Protagonistul principal al spotului este o femeie, iar cel secundar este un bărbat. Personajul masculin este completarea personajului feminin. Ei sunt eroii acestui spot ce simbolizează idee de cuplu.

Pentru coloana sonoră a reclamei a fost folosită melodia „Daimonds” a celebrei cântărețe Rihanna. Melodia dinamică sugerează publicului că doar purtând aceste bijuterii vor strălucii precum diamantele.

Decorul este simplu, acțiunea se desfășoară într-o parcare, unde cele două personaje se plimbă cu motocicletele. Protagoniștii spotului poartă ținute identice negre, care pun în evidență bijuteriile. Vestimentația identică transmite armonia relației de cuplu, nimic și nimeni nu poate distruge o relație profundă și sudată. Negrul este o nonculoare controversată ce inspiră autoritate și putere, simbolizând  prudență și înțelepciunea.

Reclama începe cu personajul feminin care se pregătește să conducă motocicleta, punându-și casca de protecție, plină de diamante Swarovski. Casca transmite ideea de siguranță și de confort. Aceasta are o privire fixă ce emană senzualitate și stăpânire de sine. Plină de încredere, aceasta pornește motorul și începe să conducă. În cadru apare și personajul masculin, care conduce o motocicletă.

În următoarea secvență ambele personaje folosind motocicletele desenează pe asfalt conturul unei inimi albe. Inima reprezintă un simbol cu o existență durabilă, care desemnează nucleul emoțional, moral, intelectual sau spiritual al ființei umane. Stând în mijlocul desenului, protagoniștii își scot căștile de protecție. Personajul feminin se joacă cu părul în timp ce este privit de personajul masculin. Acest gest sugerează o atitudine de cuceritoare, de femeie disponibilă. Îi face plăcere să fie admirată.

Secvență următoare le prezintă pe cele două personaje, care formează un cuplu. Personajul masculin dăruiește personajului feminin un cadou. Aceasta foarte fericită își desface lanțul de la gât și îl oferă partenerului ei. Este un gest ce semnifică iubirea necondiționată, devotamentul, fidelitatea. Îi oferă simbolic inima sa, ca semn al mulțumirii și prețuirii. Acesta acceptă și o sărută tandru pe obraz în timp ce o mângâie, apoi privește lanțul pe care îl strânge în palma dreaptă. Practic are în palma sa toată lumea parteneri sale. Palma dreaptă este sediul simbolic al compasiunii. Toate aceste secvențe semnifică iubirea sinceră și devotată dintre doi oameni.

Spotul se încheie cu prim-planul celor două personaje care se îmbrățișează tandru.

Aceste spot publicitar la bijuteriile Swarowski din campania „Valentine’sDay” simbolizează legătura unică dintre două persoane. Bijuteriile reprezintă simbolul iubirii și al romantismului, o poveste de dragoste ce trece prin timp.

Swarowski-RemixCollection

Reclama aleasă face parte din campania : „RemixCollection” având ca scop promovarea noii colecții de bijuteriSwarovski.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Swarovski

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului este de 30 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „RemixCollection” inspiră femeile să fie feminine, să aibă încredere în sine și să își arate adevărata strălucire. Personajul principal al acestei reclame este reprezentat de către o femeie.

Pentru sonorizarea spotului este folosit un remix, al melodiei „Diamonds” cântată de artista Rihanna. Acțiunea se desfășoară într-un spațiu aproape gol, decorat doar cu două elemente principale de decor, un scaun și un pupitru de muzică unde mixează personajul. Îmbrăcămintea personajului este feminină, sclipitoare și elegantă. Pe parcursul spotului personajul poartă cinci ținute, două albe și trei negre. Ele simbolizează puritatea și adevărul.

Albul simbolizează puritate, castitate, inocența, reflecta lumina, dar dă senzația de răcoare. Negrul este o nonculare controversată ce inspiră autoritate și putere, simbolizând  prudența și înțelepciune.

Reclama începe cu personajul principal care mixează o piesă la pupitru. Acesta poartă un costum bărbătesc din paiete negre cu o cască plină de diamante. Stilul masculin al personajului sugerează sobrietate, autoritate și încredere.

În următoarea secvență personajul apare îmbrăcat într-o rochie neagră sprijinindu-și cotul brațului drept pe mâna stângă. Acest gest semnifică teama de eșec. În continuare protagonista dansează. Se simte foarte bine purtând aceste bijuterii care o fac pur și simplu să debordeze de energie și fericire.

Secvența următoare prezintă personajul ce poartă o ținută albă simplă și rafinată. Aceasta se joacă cu bijuteriile, dansează și se mângâie. Este tandră și seducătoare, se simte bine în pielea ei. Mângâierea obrazului stâng semnifică satisfacție și plăcere. Obrajii simbolizează tandrețea, iar obrazul stâng este sediul simbolic al generozității.

În secvența următoare personajul apare îmbrăcat într-o ținută masculină neagră. Stă pe scaun și se joacă cu perlele de la gât. Uimită de frumusețea bijuteriilor își duce palma dreaptă la față apoi se joacă, iar cu lanțul. Senzuală și veselă cu o atitudine jucăușă, aceasta face cu ochiul drept în timp ce se joacă cu lanțul gustând practic din el. Toate aceste gesturi semnifică disponibilitate, plăcere și seducție precum și „pofta” personajului pentru aceste bijuterii. În continuare protagonista plină de energie își ascunde fața după palme. Acest joc de a „baba oarba” jucat de copii transmite publicului o stare jucăușă și energică.

Secvența următoare prezintă personajul care este îmbrăcat într-o rochie argintie foarte elegantă și feminină. Protagonista debordează de senzualitate și încredere în sine, își sprijină cotul brațului stâng pe mâna dreaptă. Gesturile sugerează disponibilitate, poftă precum și teama de eșec. Cu o privire fixă și cuceritoare își duce ambele mâini la ceafă apoi ține mâinile în șold. Ceafa este sediul simbolic al încrederii, iar gestul semnifică perturbarea încrederii precum și manipularea. Gestul mâinilor în șold sugerează un joc al provocării seducției. În continuarea personajul pocnește din degete apoi se mângâie pe gât și își sprijină bărbia în palmă. Gestul pocnitului din degete semnifică încrederea în sine. Este atât se sigură pe farmecul și feminitatea ei încât poate să obțină orice doar pocnind din degete.

Spotul se încheie cu un cadru în care apare personajul în cele cinci ipostaze. Secvență sugerează posibilitatea femeilor de a își schimba ori de câte ori doresc, în funcție de stare și de haine stilul.

Aceste spot publicitar la bijuteriile Swarowski din campania „RemixCollection” transmite exprimare individualității fiecărei femei.

Prin acest concept inovator femeile își pot schimba stilul de câte ori doresc.

Creative Spark

Reclama aleasă face parte din campania : „Creative Spark” având ca scop promovarea noii colecții de bijuterii Swarovski.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Swarovski

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata reclamei: reclama durează 1 minut și 29 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Creative Spark” inspiră femeile să fie feminine, să aibă încredere în sine și să își arate adevărata strălucire.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Pentru sonorizarea spotului este folosit negativul unei melodii ce transpune publicul într-o încăpere plină de cristale care se ciocnesc unele de altele. Decorul este simplu și elegant, iar acțiunea se desfășoară într-o casă cu două etaje, unde personajul principal se plimbă. Personajul poartă o rochie neagră, feminină, delicată care pun în evidență bijuteriile. Pe toată durata spotului este folosit un filtru de culoare roz pal ce transmite ideea culorilor Aurorei Boreale.

Reclama începe cu personajul principal care privește visătoare pe fereastră. Este într-o lume a frumosului unde bijuteriile o fac să se simtă cu adevărat frumoasă. Are o privire de visătoare, își dă parul după ureche fiind disponibilă. Este cufundată în această lume și mângâie bijuteriile. Pășește grațios având o privire ce inspiră o atitudine de cuceritoare, de femeie sigură pe sine.

Urcă în grabă scările pentru a ajunge în dormitor. Este nerăbdătoare, misterioasă și deschide ușile dormitorului ca și cum ar invita publicul într-o încăpere plină de sclipire. Se așează pe scaun în fața oglinzii unde își probează bijuteriile și se admiră.

În următoarea secvență personajul stă în pat cu capul pe mâini, având o privire visătoare. Este fericita, zâmbește se mângâie pe față și pe păr apoi mângâie cearșaful și se joacă cu bijuteriile. Personajul este atât de dominat de plăcere încât i-se micșorează pupilele. Bijuteriile sunt ca un drog care îi provoacă plăcere dar și dependență, personajului. Absorbit de această lume a sclipirii, personajul adoarme. Acesta visează în culori o lume plină de sclipire. Este suavă, își mângâie fața, bijuteriile și se joacă părul. Aceste secvențe gestuale sugerează că personajul este în totalitate disponibil. Spotul se încheie cu prim planul personajului.

Doar purtând aceste bijuterii, femeile vor fii fermecătoare și feminine.

SwarovskiAdvert

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Swarovski.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină dar și masculină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata reclamei: reclama durează 31 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „SwarovskiAdvert” femeile să fie puternice, grațioase, pline de iubire, să aibă încredere în sine și să strălucească precum diamantele.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Ca fond muzical în reclamă este folosită o melodie instrumentală care captează atenția publicului. Decorul este elegant și simplu, acțiunea se desfășoară într-o încăpere colorată în auriu.

Culoarea predominantă în spot este auriul, culoarea aurului.

Protagonista poartă o rochie foarte elegantă și rafinată de culoare aurului ce emană feminitate și senzualitate.

Reclama începe cu personajul principal ce merge grațios prin încăpere. Privirea seducătoare și mersul elegant sugerează o încredere deplină de sine. Este foarte fericită, ridicându-și privirea zâmbește larg. În continuare personajul stă jos și privind spre dreapta își mângâie urechea, iar apoi cu o privire fixă se mângâie pe față. Acest mod de a privi incita receptorul, dar mai ales îi face o invitație implicită de a încerca produsul.

În următoarea secvență este filmat un prim plan în care protagonista își mângâie ușor bărbia cu mâna dreaptă. Secvența gestuală sugerează o atitudine de evaluare a unei persoane ofensive. Stând picior peste picior pe o masă, protagonista își sprijină bărbia în deschizătura pumnului drept. Încrucișarea piciorului drept peste cel stâng semnifică o poziție repulsivă, iar sprijinirea bărbiei în pumnul stâng semnifică firea unei persoane oportuniste. Următoarea secvență arată senzualitatea de care debordează protagonista, ce mângâie delicat masa pe care stă. În continuare sunt redate mai multe cadre cu inelul purtat pe mâna dreaptă și fața protagoniste ce îl privește foarte senzuală.

Reclama se termină cu personajul principal care stă picior peste picior pe masă, având bărbia sprijinită în deschizătura pumnului drept.

https://www.youtube.com/watch?v=l1svsyViho0

Swarovski Tiara

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Swarovski.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină dar și masculină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului este de 1 minut și 39 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Tiara” le inspiră femeile să fie grațioase, vesele să se simtă și să se poarte precum niște regine.

Personajul principal al reclamei este o reprezentat de o femeie. În reclamă este folosit negativul unei melodii de operă, dar și câteva efecte sonore precum: râsul și diverse note muzicale cântate la instrumente. Acțiunea se desfășoară într-o casă spațioasă, cu două etaje și cu un decor grandios, de poveste elegant și colorat, unde personajul cercetează, descoperă și dansează. Protagonista poartă pe toată durata reclamei două ținute. În prima parte a spotului protagonista poartă o rochie elegantă, simplă de culoare neagră. În a doua parte a reclamei personajul îmbracă o rochie albă cu mai multe rânduri de drapaje, o rochie rafinată și elegantă ce simbolizează puritatea și adevărul. Negrul este o nonculare controversată ce inspiră autoritate și putere simbolizând  prudență și înțelepciune. Albul simbolizează castitate, inocență, reflectă lumina, dar dă senzația de răcoare. Acest contrast dintre alb și negru îmbină autoritatea, prudența cu puritatea și inocența.

Spotul începe cu personajul principal ce privește nedumerită în jur. Este dezorientată, nu înțelege ce se întâmplă. Aceasta urcă curioasă scările din încăperea în care se află și ajunge într-o cameră spațioasă cu un candelabru mare și un decor rustic auriu. Se află în căutarea unui obiect. Ajunge în fața unei oglinzi unde descoperă obiectul căutat și anume o tiara. Este atât de uimită încât își pune imediat tiara pe cap.

În secvența următoare candelabrele se aprind și personajul apare îmbrăcat într-o rochie albă elegantă ca de prințesă, purtând tiara. Odată ce își pune tiara pe cap, personajul pătrunde într-o lume de basm unde joacă rolul unei balerine ce dansează grațios, emanând feminitate, inocență, puritate. Secvența aceasta transmite publicului feminin că doar purtând accesoriul, se vor simți ca niște prințese din povești. În continuare stă pe canapea sprijinindu-și bărbia în deschizătura pumnului stângă, privind spre stânga. Această secvență gestuală semnifică o atitudine mentală fatalistă întoarsă spre inerția trecutului precum și un interes obsesiv pentru cunoaștere.

Este spontană, se ridică de pe canapea și începe să danseze din nou după care se privește în oglindă unde se admiră și își mângâie fața. Aceste gesturi sugerează o iubire de sine imensă.

În următoarea secvență protagonista ajunge, dansând într-o altă încăpere cu multe oglinzi. Aceasta stă cu mâna stângă în șold, se admiră și mângâie delicat coroana. Gesturile sugerează posesivitate și egoism. În continuare dansează și se uită în oglindă.

În următoarea secvență apare în cadru personajul de trei ori. Odată stând pe scaun, adoua oară stând în mijlocul camerei și dansând și a treia oara stând în dreptul ușii dansând și privind spre stânga. Este uimită, nedumerită se uită în oglindă și râde apoi se uită în jur ca și cum nu știe ce se întâmplă după care face o plecăciune.

În continuare personajul dansează precum o balerină apoi se așează pe canapea ca și cum s-ar arunca în pat și râde.

Spotul se încheie cu prim planul personajului care face o plecăciune. Plecăciunea reprezintă o formă de salut, de respect. Personajul face această plecăciune ca formă de recunoștință față de public, după încheierea actului artistic.

Aceste spot publicitar la bijuteriile Swarowskidin campania „Tiara” transmite femeilor ideea de strălucire precum o prințesă în ziua nunții precum și în orice altă zi specială.

https://www.youtube.com/watch?v=MfPw32JrBOA

Analiza spotului publicitar la bijuteriile Pilgrim

Pilgrim  este un brand de bijuterii de origine Daneză fondat în 1983, de către AnnemetteMarkvad și Thomas Adamsen, conform site-ului https://www.pilgrim.net accesat la data de 5.04.2018.

Materialele din care se creează bijuterii Pilgrim, nu conțin nichel și au proprietăți hipnoalergenice. Ele sunt făcute atât după preferințele designerilor cât și de tendințele de sezon – fiecare colecție folosește un anumit material:

Piele, perle, Cristale Swarovski, pietre semiprețioase și prețioase; sticlă, colorat email.

De asemenea, multe colecții sunt combinate tematic – de exemplu, primăvara este reprezentată de decorațiile din flori, iarna – din figuri care amintesc de fulgii de zăpadă.

O altă caracteristică importantă a colecțiilor este unificarea gamei de culori.

Toate colecțiile încorporează forme abstracte – de exemplu, brățări cu mai multe straturi, cu o mulțime de curele subțiri și mărgele haotic brodate.

Compania, în plus față de simbolurile și formele abstracte din bijuterii, folosește, de asemenea și formele populare și simple, cum ar fi asterixuri, inimi, semne zodiacale, copaci.

Compania produce colecții de patru ori pe an, ceea ce permite femeilor iubitoare de modă să își actualizeze cu regularitate cutia de bijuterii.

Autumn

Reclama aleasă face parte din campania : „Autumn” având ca scop promovarea brandului Pilgrim.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Pilgrim

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului: spotul durează 23 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Autumn” reflectă spontaneitatea, intimitatea și autenticitatea; toate valorile inimii.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Sonorizarea spotului este una inedita, este folosit negativul unei melodii ce transmite o stare de relaxare, de liniște. Decorul este simplu, anost, fără efecte speciale pentru a pune în evidență și mai mult personajul. Acțiunea se petrece într-un pod, unde personajul este în continuă mișcare. Îmbrăcămintea personajului este incoloră, simplă, ușor bărbătească și simbolizează puritatea și adevărul: un tricou alb, blugi negri și o pereche de pantofi negri.

Pe toata durata spotului s-au folosit două non culori: negru și alb. Albul simbolizează puritate, castitate, inocență, reflectă lumina, dar dă senzația de răcoare. Negrul este o nonculare controversată ce inspiră autoritate, putere și simbolizează prudență și înțelepciune.

Rolul acestor două non culori în reclamă este acela de a da valoare și de a oferi o notă de superioritate acesteia. Mesajul transmis publicului feminin este acela de purta bijuteriile Pilgrim pentru a deveni femeii puternice, inocente ce inspiră autoritate.

Reclama începe cu protagonista ce apare din partea dreaptă a ecranului pe un fundal negru având o privire visătoare. Cu o privire seducătoare, aceasta își mângâie delicat bărbia cu buricul degetului mare de la mâna stângă. Secvență gestuală semnifică o atitudine de evaluare. Bărbia este sediul simbolic al sfidării. Are încredere în ea, este puternică și poate să facă tot ce își dorește. Aceasta stă cu mâinile în buzunar reprezentând refugiu, un factor de echilibru afectiv ce întărește echilibrul corpului.

Personajul este în continuă mișcare, se joacă cu părul având un zâmbet suav. Are o atitudine de cuceritoare, de femeie disponibilă. Doar purtând aceste bijuterii ea se simte fermecătoare.

Este așezată pe podea unde se joacă cu o șuviță de păr. Această secvență gestuală arată că personajul este cufundat într-un vis frumos. Este disponibilă și îi face plăcere mușcându-și degetul mare de la mâna stângă. Își apucă bicepsul drept cu mâna stângă împiedicându-și o acțiune. Se joacă apoi cu bijuteriile și cu părul. Merge cu mâinile în buzunare în timp ce cântă, fiind în întregime disponibilă numai pentru ea însăși. Stă cu mâna stângă pe cotul drept preferând inerția în locul acțiunii și siguranța în locul aventurii. Stând așezată pe o bară, aceasta își ține palma pe genunchiul stâng și se joacă cu părul. Este într-o lume a frumosului unde bijuteriile o fac să se simtă cu adevărat frumoasă.

Personajul este dominat de emoție (își apucă încheietura dreaptă cu mâna stângă) în detrimentul rațiuni,i aceasta acordă o importanță mai mare emoțiilor, este mai impulsivă. Zâmbește este fericită, se joacă din nou cu părul și își mângâie mâna stângă având o privire seducătoare. Se joacă cu lanțul, își mângâie bărbia apoi buza inferioară. Aceste secvențe gestuale arată că personajul este pe tot parcursul spotului disponibil. Toate gesturile personajului transmit ideea că doar purtând bijuteriile Pilgrim o femeie poate fi fericită.

Spotul se încheie cu personajul care își apucă încheietura dreaptă cu mâna stângă în timp ce merge și privește înapoi zâmbind. Această secvență arată impulsivitatea personajul ce este dominat de emoții, doar acel bijuterii o vor face cu adevărat fericită.

Spotu pubicitar le inspiră pe femei să își accepte personalitatea și să-și exprime stilul propriu. Purtând bijuteriile, femeile vor fii fermecătoare și feminine.

https://www.youtube.com/watch?v=EWMczATgXl8

PilgrimJewelleryAutumn – Winter 2013 Campaign Film

Pilgrim „FashionCampaign Film – SS15 – Starring Mathilde Gohler”

Reclama aleasă face parte din campania: „ FashionCampaign Film – SS15 – Starring Mathilde Gohler” având ca scop promovarea brandului Pilgrim.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Pilgrim

Receptor :publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului este de 1 minut și 34 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „ FashionCampaign Film – SS15 – Starring Mathilde Gohler” reflectă spontaneitatea, intimitatea și autenticitatea; toate valorile inimii.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Pentru fundalul sonor, în reclamă este folosit negativul unei melodii cântate la pian ce transmite liniște. Sunt folosite efecte sonore precum: zumzăitul greierilor și valurile marii.

Decorul este simplu, anost, fără efecte speciale pentru a pune în evidentă personajul și bijuteriile purtate de acesta. Acțiunea se petrece pe plajă, unde personajul este în continuă mișcare. Îmbrăcămintea personajului este simplă și lejeră: un costum de baie și o cămașăalbă care pun în evidență bijuteriile. Pe toată durata spotului s-au folosit două non culori: negru și alb. Albul simbolizează puritate, castitate, inocență, reflectă lumina, dar dă senzația de răcoare. Negrul este o nonculare controversată ce inspiră autoritate și putere simbolizând prudența și înțelepciune. Toate aceste elemente simbolizează puritatea și adevărul. Rolul acestor două non culori în reclamă este acela de a da valoare și de a oferi o notă de superioritate acesteia.

Reclama începe cu personajul principal care stă pe nisip și se joacă cu trei casete. Aceasta alege una dintre cele trei casete pe care pune în casetofon și îl pornește. Această secvență introduce publicul în lumea personajului , o lume calmă, liniștită, ca într-un vis.

Personajul întins pe nisip privește în jos, gest ce semnifică lipsa de motivație. Este senzuală, își ridică privirea și zâmbește. În următoarea secvență personajul se plimbă pe plajă în timp ce se joacă cu părul. Acest gest semnifică iubirea de sine, părul este sediul simbolic al narcisismului, al imaginii și stimei de sine. Așezată pe nisip aceasta își ține mâna dreaptă în păr, având ochiul drept acoperit de păr în timp ce cu mâna stângă și-a luat picioarele în brațe. Aceasta are privirea unei femei îndrăgostite, este disponibilă din punct de vedere sentimental. Este fascinată de bijuterii încât s-a îndrăgostit de ele. Postură picioarelor trădează o cerere de tandrețe într-un context de intimitate.

În următoarea secvență personajul se plimbă din nou pe plajă jucându-se cu părul. Privește nedumerită având partea dreaptă a feței acoperită de păr, clipind de mai multe ori în timp ce își încruntă sprânceana stângă. În psiho-anatomie, sprânceana stângă este sediul simbolic al inspirației, iar ochiul stâng este evaluator, simbolizează oportunismul și impulsivitatea. Aceste gesturi sugerează o atitudine de evaluare precum și disponibilitatea sentimentală. Personajul este impulsiv și dominat de emoții își apucă bicepsul stâng cu mâna dreaptă în timp ce se plimbă. Această secvență reprezintă neputința personajului de a trăi fără aceste bijuterii. Bicepsul stâng reprezintă sediul simbolic al supraviețuirii. Își pune mâna pe gât, acest gest dezvăluie o nevroză provocată de angoasă. Personajul își freacă gatul întruna semn că angoasa crește.

Spotul se încheie cu personajul care se plimbă pe plajă în timp ce se joacă cu părul.

https://www.youtube.com/watch?v=_j9VEEmBPSk&t=12s

PilgrimSpring-Summer 2018

Reclama aleasă face parte din campania: „ Spring-Summer 2018” având ca scop promovarea brandului Pilgrim.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Pilgrim

Receptor :publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Spotul durează 1 minut.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Spring-Summer 2018 ” inspiră femeile să fie unice, senzuale, feminine și grațioase.

Reclama are ca personaj principal o femeie. În reclamă sunt folosite diverse sunetele precum cele de clopoței care atrag și captează atenția publicului. Decorul este simplu, anost, fără efecte speciale pentru a pune în evidentă personajul și bijuteriile purtate de acesta. Acțiunea se petrece într-un spațiu mic și simplu. Îmbrăcămintea personajului este simplă dar colorată, poartă mai multe ținute pe toată durata spotului.

Reclama începe cu personajul principal ce stă așezat pe podea cu mâinile pe genunchi, ridicând capul având o privire fixă. Acest gest induce privitorului ideea ca bijuteriile Pilgrim sunt exact accesoriile de care are nevoie. Personajul se joacă cu gulerul sacoului apoi își mângâie buza superioară cu degetul arătător, având aceeași privire fixă. Este un gest senzual ce semnifică plăcerea (plăcerea de a purta bijuteriile Pilgrim). Personajul se simte o femeie senzuală, sigură pe sine care poate convinge pe oricine cu încrederea sa doar purtând aceste bijuterii. În următoarea secvență personajul stă în șejut pe podea și privește în jos. Gestul semnifică lipsa de motivație. Își ține capul pe pumni în timp ce privirea sa este orientată spre stânga. Această privire sugerează o atitudine mentală fatalistă întoarsă spre inerția trecutului.

În urătoarea secvență, acțiunea este împărțită în două cadre. În cadrul stâng personajul își acoperă ochii cu palma dreaptă. Acest gest trădează un grad mare de scepticism. Ochii simbolizează oglinda sufletului, iar ascunderea lor semnifică. În cadrul drept poartă o pereche de ochelari cu care se joacă. În continuare acțiunea este împărțită în patru cadre, fiecare având acțiuni diferite. În primul cadru, personajul se mângâie pe gât având privirea îndreptată spre public. Este seducătoare, are încredere în ea și farmecul ei de cuceritoare, purtând bijuteriile. În al doilea cadru personajul stă cu mâna stângă pe șold, în timp ce cu mâna dreaptă se joacă cu haina. Gestul dezvăluie un subiect posesiv. Șoldul stâng depinde de creierul afectiv, iar această postură simbolizează frivolitatea. În cadrul trei personajul își sprijină capul pe mâna dreaptă în timp ce cu mâna stângă și-a prins bicepsul drept. Această secvență reprezintă neputința personajului de a trăi fără aceste bijuterii. În ultimul cadru personajul are privirea orientată spre podea, lipsită de motivație.

Secvența următoare împarte acțiunea în cinci cadre, unde sunt prezentate bijuteriile pe care le poartă personajul, jucându-se cu ele.( în primul, al doilea, al patrulea și ultimul cadru). În cadrul trei personajul are o privire fixă și își duce mâna dreaptă la gură. Acest gest trădează încercarea de a influența. În continuare personajul este așezat pe podea unde își dă parul după ureche. Are o privire fixă, de cuceritoare, gestul sugerând disponibilitate. Cu o privire seducătoare personajul își duce ambele mâini la ceafă, apoi se joacă cu palmele zâmbind și își dă parul după ureche. Aceste gesturi semnifică perturbarea încrederii precum și manipularea, ceafa fiind sediul simbolic al încrederii.

În secvența următoare, acțiunea este împărțită iar în două cadre. În primul cadru este filmat prim planul personajului. Acesta este disponibilă și îi face plăcere și jucându-se cu degetul arătător pe buze având privirea orientată spre stânga. Această privire sugerează o atitudine mentală fatalistă întoarsă spre inerția trecutului. În cadrul doi, personajul ține degetul arătător de la mâna stângă pe buză, în timp ce cu mâna dreaptă face semnul chemării. Personajul este dominat de emoție și chemă publicul în lumea sa plină de farmec și senzualitate.

Secvența următoare are acțiunea împărțită în trei cadre, unde personajul zâmbește și se joacă din nou cu bijuteriile.

Este veselă și seducătoare, își mângâie buzele apoi se joacă cu colierul, ținându-l în dinți. Gesturile sugerează „pofta” personajului pentru aceste bijuterii. Se joacă cu părul și cu palmele de mai multe ori sugerând disponibilitate.

Următoarele secvențe împart acțiunea în trei, două și cinci cadre, în unele sunt prezentate bijuteriile, iar în celelalte personajul care este visător senzual și disponibil jucându-se cu parul. În continuare personajul este suav, zâmbește, se mângâie își ține degetul mare de la mâna stângă în gură. Degetul mare stâng reprezintă sediul simbolic al imaginației, al plăcerii și al sensibilității. Personajul este dominat de dorință și de plăcere. În următoarele secvențe acțiunea este împărțită în de două ori în patru cadre și în două cadre. În toate cadrele personajul se joacă cu părul, zâmbește și se mângâie. În secvențele următoare personajul își dă parul după ureche, se joacă cu parul și cu palmele și degetele. Își ține încheietura mâinii drepte cu mâna stângă în timp ce se joacă cu degetul arătător pe dinți. Este dominată de plăcere.

Următoarele secvențe împarte reclama odată în nouă cadre identice în care personajul face gestul tăcerii și în trei cadre unde personajul se joacă cu accesoriile. În continuare personajul își încadrează fața cu mâinile, având o privire uimită. Gestul sugerează iubirea de sine. Se joacă cu lanțul, râde și este seducătoare.

În următoarele secvențe acțiunea este împărțită în trei cadre și apoi în nouă cadre identice. În cele trei cadre personajul se joacă cu părul și face cu ochiul drept în timp ce se joacă cu lanțul. Gesturile semnifică disponibilitate, plăcere și seducție. În cele nouă cadre identice, personajul este jucăuș, vesel și trimite pupici.

Spotul se încheie cu prim-planul personajului care zâmbește larg stând cu fața sprijinită în mâna dreaptă.

https://www.youtube.com/watch?v=r5MlQPxHa1M

Analiza spoturilor publicitare la bijuteriile Messika

Messika este un brand de bijuterii de origine franceză, fondat în anul 2005 de către ValérieMessika și tatăl său comerciantul de diamante André Messika, conform site-ului https://www.messika.com accesat la data de 10.05.2018. Pentru a evidenția unicitatea diamantului, calitatea, dimensiunea, strălucirea, nuanțele diamantelor; Brad-ul Messika folosește tehnici, forme și structuri noi, precum și o estetică feminină hotărâtă contemporană.

MoveAddiction

Reclama aleasă face parte din campania : „MoveAddiction” având ca scop promovarea brandului Messika.

Analiza unui spot publicitar pe etape.

Emitatorul mesajului este brandul Messika.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului: reclama durează 56 de secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „MoveAddiction” transmite ideea dependenței de mișcare, promovând bijuterii cu o estetică rebelă și elegantă franceză inspirate din stilul punk-rock.

Reclama are ca personaj principal celebrul fotomodel Gigi Hadid. Pentru a capta și menține atenția publicului în reclamă este folosit negativul unei melodii punk-rock care transmite energie, dinamism. Decorul este format din elemente simple, iar atmosfera este încărcată de mister, cu umbre și lumini colorate. Ținutele protagonistei sunt negre, simple, elegante cu ușoare accente punk-rock, pentru a pune în evidență accesoriile.

Reclama începe cu personajul principal care merge plin de încredere printr-un tunel format din luminițe de culoare mov. Pe toată durata spotului apare mesajul: „Are youready for a newaddicțion? Move”. În timp ce personajul pășește cu încredere sunt redate alternativ mai multe cadre cu bijuteriile și diversele obiecte de decor, ce sugerează nevoia de mișcare. Plină de senzualitatea, protagonista își mângâie colierul, apoi gâtul. Gesturile sugerează încredere deplină în sine precum și senzualitate și disponibilitate.

În următoarea secvență personajul sprijinit de un zid se joacă cu părul. Părul reprezintă sediul simbolic al stimei de sine, iar gestul sugerează iubirea față de sine însăși. Protagonista este în continuă mișcare, se joacă cu părul, mângâie bijuteriile apoi pășește plină de încredere prin încăpere. Sunt redate mai multe secvențe cu bijuteriile, diversele obiecte de decor și jocuri de lumini. Este filmat prim-planul personajului ce se joacă cu părul, având o privire senzuală. Atitudinea acesteia sugerează disponibilitate deplină.

Secvența urătoare redă un prim-plan al protagonistei ce bate din palme. Se simte stăpână pe sine, obține tot ce vrea cât ai bate din palme. Are încredere în ea, este puternică și poate să facă orice dorește. Din nou sunt redate mai multe cadre cu bijuteriile și obiectele de decor. În continuare personajul își mângâie gâtul apoi bicepsul după care bate, iar din palme. Gesturile sugerează seducție, plăcere și senzualitate. La fiecare bătaie din palme a protagonistei apare o secvență cu mesajul „Are youready for a newaddicțion? Move”, urmat apoi de secvențe cu bijuterii. Gestul bătutului din palme este evidențiat frecvent, personajul recurgând la acesta de patru ori în timpul spotului.

În următoarea secvență sunt redate cadre cu bijuteriile și jocurile de lumini, precum și cadre cu protagonista care se joacă cu părul. În continuare accentul este pus pe privirea acesteia pentru a-i scoate în evidență ochii. Jocurile de lumini precum și schimbarea energică a cadrelor sugerează dinamismul reclamei.

Secvența următoare redă, iar un prim plan al actriței ce repetă gestul din prima parte, respectiv bătutul din palme. Uimită își ține mâna stângă la gură, apoi își aranjează rochia. Gestul dezvăluie un subiect mai mult impulsiv decât echilibrat care va face orice pentru a obține ce vrea. Sunt redate din nou cadre cu decorul și bijuteriile. Plină de energie, protagonista se joacă cu o sferă luminoasă legată de o sfoară, după care face mai multe piruete. Aceste gesturi sugerează dinamism și spontaneitate.

Reclama se termină cu prim-planul protagonistei care își mângâie gâtul apoi buza având o privire foarte senzuală. Este un gest senzual ce semnifică plăcerea. Personajul se simte o femeie senzuală, purtând bijuteriile.

Spotul publicitar le inspiră pe femei să fie rebele, spontane și creative.

Move Romane

Reclama aleasă face parte din campania : „Move Romane” având ca scop promovarea brandului Messika.

Analiza unui spot publicitar pe etape.

Emițătorul mesajului este brandul Messika.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminina.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului este de 16 de secunde.

Am ales sa analizez această reclamă deoarece bijuteriile Messika sunt de înaltă calitate și au virtuozitate, tehnică și o estetică feminină hotărâtă contemporană.

De exemplu o astfel de reclamă în care sunt prezente cele de mai sus este spotul publicitar la bijuterii din campania „Move Romane”.

Personajul principal din reclamă este o femeie. Pentru fundalul sonor al reclamei este folosită o melodie cântată îl limba franceză. Decorul este simplu, anost, iar acțiunea se desfășoară într-o încăpere elegantă. Ținuta protagonistei este simplă dar elegantă, aceasta este îmbrăcată pe toată durata spotului într-o rochie neagră.

Reclama începe cu personajul principal care intră în încăpere și se pune în fața oglinzii. Aceasta se privește tandru în oglindă și își dă părul după ureche. Acest gest sugerează disponibilitate. Își pune mâna pe oglindă apoi se joacă cu inelele. În continuare este redat un cadru cu mâna protagoniste pentru a se pune accent pe inele.

În următoarea secvență protagonista se privește din nou senzual în oglindă, după care își mângâie ușor buzele. Sunt redate mai multe cadre cu personajul principal în timp ce își mângâie buzele, apoi se joacă cu inelele și cu brățara. Gesturile sugerează plăcere, seducție și senzualitate.

În secvența următoare personajul stă cu spatele la oglindă, sprijinindu-se cu mâna stângă de ea, în timp ce își susține bărbia cu degetul mare, degetul arătător fiind pus pe buza. Gestul este elegant și denotă un spirit orientat spre înțelegere.

Reclama se termină cu prim-planul personajului principal ce își mângâie fața. Acest gest semnifică iubire față de sine.

Angel Collection

Reclama aleasă face parte din campania : „Angel Collection” având ca scop promovarea brandului Messika.

Analiza unui spot publicitar pe etap.e

Emițătorul mesajului este brandul Messika.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminina.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Durata spotului este de 19 secunde.

Spotul publicitar la bijuterii din campania „Angel Collection” reflectă spontaneitatea, creativitatea.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Sonorizarea reclamei este una inedită, pe toată durata acestuia este redată o melodie instrumentală energică, cu versuri ce captează și menține atenția publicului. Acțiunea se desfășoară în fața unei ușii de la intrarea unei case, decorul fiind simplu. Personajul poartă un costum bărbătesc, elegant și feminin.

Reclama începe cu personajul principal care iese din casă. Este redat un prim-plan cu privirea acesteia, accentul punându-se pe ochii ei. Sugerează siguranță protagonistei pe farmecul și senzualitatea ei. Cu mișcări grațioase și foarte lascive, mângâie gulerul costumului apoi pandantivul. În continuare sunt redat mai multe cadre cu bijuteriile.

În următoarea secvență personajul își ține mâna dreaptă pe gulerul sacoului, având o privire fixă. Secvența gestuală sugerează o atitudine de evaluare, protagonista studiază unghiului de atac din care poate destabiliza o persoană. Sun redat, iar cadre cu bijuteriile. În continuare senzuală protagonista privește spre dreapta apoi în jos.

Reclama se termină cu prim-planul personajului care are o privire fixă dar seducătoare.

Skinnycollection

Reclama aleasă face parte din campania : „Skinnycollection” având ca scop promovarea brandului Messika.

Analiza unui spot publicitar pe etape.

Emițătorul mesajului este brandul Messika.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminina.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Spotul durează 1 minut și 18 secunde.

Am ales sa analizez această reclamă deoarece bijuteriile Messika sunt de înaltă calitate și au virtuozitate, tehnică și o estetică feminină hotărâtă contemporană.

De exemplu o astfel de reclamă în care sunt prezente cele de mai sus este spotul publicitar la bijuterii din campania „Skinnycollection”.

Reclama are ca personaj principal o femeie. În reclamă este folosit negativul unei melodii cântate la chitară ce captează și menține atenția publicului, transmițând energie. Decorul este simplu, anost fără efecte speciale, iac acțiunea se desfășoară în dormitor (în pat). Pe parcursul spotului personajul stând mai mult în pat, nu poartă haine.

Reclama începe cu protagonista care stă în pat și își mângâie gâtul. Sunt redate mai multe cadre cu bijuteriile și cu protagonista care se joacă cu părul și își mângâie gâtul. Aceste secvențe gestuale sugerează iubirea față de sine însăși precum și senzualitate.

În secvența următoare, plină de senzualitate protagonista stă în pat și își mângâie mâinile, bijuteriile apoi fața. Gesturile ei exprimă senzualitate, iubire de sine. Este disponibilă, îi face plăcere jucându-se cu lanțul. Ține pandantivul în gură, gestul ei sugerând poftă. Se joacă cu bijuteriile, le pune pe mână și le mângâie senzual. Se ridică din pat, își încrucișează degetele apoi se joacă cu părul. Este dominată de emoție, de plăcere.

Secvența următoare redă un prim-plan cu personajul care se joacă cu o brățară. Aceasta își pune brățara pe mână apoi își mângâie mâna și bijuteria. Cu ochii închiși parcă visând, aceasta stă în pat. Este redat un cadru în care protagonista își pune lanțul la gât apoi se joacă cu o brățară. În continuare redate secvențe în care protagonista stă în pat. Aceasta doarme.

Spotul se termină cu personajul principal ce stă în pat și își acoperă fața cu cearceaful, lăsând mâinile afară.

Analiza spoturilor publicitare la bijuteriile Tiffany&Co.

Tiffany&Co. este un brand de lux, fondat în anul 1837 de Charles Lewis Tiffany și John B. Young  în Brooklyn, Connecticut, conform site-ului https://www.tiffany.com accesat la data de 20.04.2018.

Bradul este renumit pentru bijuteriile cu diamante și argint.

În 1851, Tiffany a fost prima companie americană care a instituit standardul de argint 925/1000, care a fost adoptat ulterior de Statele Unite. Din anul în care a fost înființat și până în prezent brandul Tiffany&Co. a definit stilul, bijuteriile sale sărbătorind cele mai mari povești de dragoste ale lumii.

New Returnto Tiffany

Reclama aleasă face parte din campania : „New Returnto Tiffany” având ca scop promovarea brandului Tiffany&Co.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Tiffany&Co.

Receptor : publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Am ales să analizez această reclamă deoarece bijuteriile Tiffanz& Co reflectă dragostea. De exemplu o astfel de reclama în care sunt prezente cele de mai sus este spotul publicitar la bijuterii din campania „New Returnto Tiffany”. Reclama are ca personaj principal o femeie mulatră.

Durata spotul este de 30 de secunde, iar pe toată durata acestuia este redată o melodie cântată la pian. Pentru a pune în evidenta personajul, este folosit un decor simplu și negru. Ținuta personajului este formată dintr-o rochie simplă și neagră, precum și din bijuterii. Reclama folosește un decor simplu și o ținută neagră a personajului, pentru a pune în evidență bijuteriile. Negrul este o nonculare controversată ce inspiră autoritate și putere simbolizând  prudență și înțelepciune. Doar purtând bijuteriile Tiffany&Covei fii o femeie puternică și inocentă.

Reclama începe cu prim-planul personajului principal ce are privirea orientată spre podea. Acest gest semnifică lipsa de motivație. Își mângâie brațul stâng cu mâna dreaptă. Se iubește pe sine însăși. Doar purtând aceste bijuterii se simte iubită. Personajul zâmbește este fericită și visător. Se joacă cu parul având o privire seducătoare. Gestul ei sugerează o atitudine de cuceritoare, de femeie disponibilă. Este seducătoare, își mângâie gatul. Are încredere în ea și farmecul ei de cuceritoare, purtând bijuteriile. Este încântată de bijuteriile pe care le poartă se joacă cu acestea, cu mâinile și cu părul.

Personajul pocnește din degete. Se simte stăpână pe sine, obține tot ce își dorește cât ai pocni din degete. Are încredere în ea, este puternică și poate să facă tot ce își dorește.

Se joacă din nou cu părul și apoi bate din pale. Aceste secvențe semnifică disponibilitate și încrederea personajului. Este atât se sigură pe farmecul și feminitatea acesteia încât poate să

obțină orice doar bătând din palme. Personajul își mângâie buza superioară cu degetul arătător. Este un gest senzual ce semnifică plăcerea. Personajul se simte o femeie senzuală, purtând bijuteriile. În continuare personajul este visător, este cufundat într-o lume minunată.

În secvența următoare personajul își duce ambele mâini la ceafă după care își mângâie obrazul stâng, având o privire fixă. Aceste gesturi semnifică perturbarea încrederii precum și manipularea, ceafa fiind sediul simbolic al încrederii, iar obrazul stâng sediul simbolic al generozității. Este impulsivă și dominată de emoții, își dorește acele bijuterii, doar ele o vor face fericită. Personajul este atât de fascinat de bijuterii încât ar minți și ar manipula pentru a le obține. Acest personaj invită femeile să facă parte din lumea creată de bijuteriile Tiffany.

Cu o privire seducătoare, personajul se joacă cu parul și cu mâinile. Este fericită, dansează și zâmbește încontinuu. Reclama se termină cu prim-planul personajului.

Analiza spoturilor publicitare la bijuteriile Guess

Guess este un brand, fondat în anul 1981 în America, de Paul Marciano și cei trei frați ai săi: Maurice, Georges și Armand. Numele brandului Guess ( ghicește) sună incitant și trimite cu gandul la întrebarea Guesswhat? ( Ce să ghicesc? ).

Primele ceasuri Guess au fost lasnate în anul 1984, apoi zona de accesorii, s-a îmbogățit cu iconicele bijuterii Guess.

Bradul Guess sprijină educația, oferind anual burse pentru studenții talentați. Prin Guess Foundation și în colaborare cu Fashion Institute of Design &Merchandising (FIDM), Guess oferă anual, pentru doi studenți talentați, burse care acoperă toate cheltuielile pentru un an școlar.

GuessJewelry

Reclama aleasă face parte din campania: „GuessJewelry” având ca scop promovarea brandului Guess.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Guess.

Receptor :publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Am ales să analizez această reclamă deoarece bijuteriile Guess reflectă curajul, sexualitatea, senzualitate.

De exemplu o astfel de reclamă în care sunt prezente cele de mai sus este spotul publicitar la bijuterii din campania „GuessJewerly”.

Reclama are ca personaj principal o femeie. Durata spotul este de 31 de secunde, iar pe toată durata acestuia este redată o melodie energică, cântată la chitară care captează și menține atenția publicului. Decorul folosit este unul simplu. Întreaga acțiunea se desfășoară într-un spațiu cu mai multe ziduri. Protagonista poartă o roche simplă, neagră pentru a pune în evidență bijuteriile purtate de acesta.

Spotul începe cu protagonista care merge plină de încredere prin încăpere, ținându-și mâna pe umărul stâng. Este getul unei femei seducătoare care își pune în evidență bustul pentru a transmite un mesaj de seducție activ. Sprijinită de zid aceasta își mângâie gâtul. Sunt redate mai multe prim-planuri cu fața și ochii pe care aceasta îi încadrează cu degetele, având o privire senzuală și seducătoare. Energică și foarte lascivă își mângâie gatul apoi fața.

În secvența următoare sunt redate mai multe cadre în care protagonista își mângâie foarte senzual bărbia, fața, gâtul apoi bijuteriile. Dansează lasciv ținând mâinile pe perete, apoi își mângâie ușor corpul și fața. Protagonista este în continuă mișcare, dansează, se mângâie și se plimbă.

În următoarea secvența protagonista își mângâie umărul drept cu mâna apoi sprijinită de zid privește în jos. Este seducătoare, își mângâie parul și bărbia în timp ce se plimbă prin încăpere.

Reclama se termină cu personajul principal care părăsește încăperea.

JewelrySpring 2017

Reclama aleasă face parte din campania: „JewelrySpring 2017” având ca scop promovarea brandului Guess.

Analiza unui spot publicitar pe etape

Emițătorul mesajului este brandul Guess.

Receptor :publicul țintă urmărit este partea feminină.

Mesajul: reclama folosește limbajul non-verbal pentru a transmite mesajul.

Am ales să analizez această reclamă deoarece bijuteriile Guess reflectă spontaneitatea, creativitatea.

Durata spotului este de 30 de secunde.

De exemplu o astfel de reclamă în care sunt prezente cele de mai sus este spotul publicitar la bijuterii din campania „GuessJewerly 2017”.

Reclama are un personaj principal și unul secundar ambele fiind femei.. Sonorizarea reclamei este una inedită, pe toată durata acestuia este redata negativul unei melodii instrumentale ce dă senzația de liniște. Decorul este vesel și colorat, iar acțiunea se desfășoară în natură, într-o atmosferă relaxantă. Ținutele protagonistelor sunt colorate și pline de imprimeuri florare. Ținutele protagonistelor sunt lejere, vesele și colorate.

Reclama începe cu personajul principal ce își mângâie bijuteriile și mâna stângă apoi se joacă cu părul. Gesturile personajului semnifică, tandrețe și disponibilitate, mângâierea părului sugerează perierea stimei de sine. În cadru apare și personajul secundar care stă cu mâna la ceafă sprijinindu-se cu mâna stângă de cea dreaptă. Acest gest dezvăluie o încredere în sine destabilizată. În continuare personajul principal stă cu mâna dreaptă pe gât având o privire visătoare, gura ei fiind întredeschisă. Gestul simbolizează frica de a pierde un lucru pe care îl posedă. Sunt redate mai multe cadre cu cele două personaje și cu bijuteriile. Seducătoare și foarte senzuale aceste mângâie bijuteriile și au priviri fixe. Sunt gata să convingă pe oricine ca doar aceste bijuterii contează.

În următoarea secvență protagonista principală stă cu mâna dreaptă în păr și cu mâna stângă pe piept, privirea ei fiind uimită. Gesturile ei exprimă o fire narcisistă precum și o teamă de a nu pierde un bun. Apare și protagonista secundară, având o privire seducătoare în timp ce se joacă cu pandantivul. Ține pandantivul în gură, gestul ei sugerând poftă. În continuare sunt redate mai multe cadre cu personajul principal care își mângâie gâtul, mâinile, bijuteriile și fața. Aceste secvențe gestuale exprimă senzualitate, iubire de sine precum și disponibilitate.

Următoarea secvență redă un prim-plan al protagonistei secundare ce își sprijină bărbia în degetul mare de la mâna dreaptă. Secvența gestuală sugerează o atitudine de evaluare, protagonista studiază unghiului de atac din care poate destabiliza o persoană, fiind ofensivă. Este redat un cadru cu personajul principal care își mângâie părul în timp ce ține mâna stângă la baza gâtului. În continuare sunt redate cadre cu protagonista principală care își mângâie foarte senzuală diferite părți ale corpului: părul, umerii, gâtul și brațele.

Reclama se termină cu protagonista secundară care își sprijină bărbia în degetul mare de la mâna dreaptă, având privirea fixă. Gesturile sugerează o atitudine ofensivă, de evaluare. https://www.youtube.com/watch?v=zomVUwXYBYI

CONCLUZII

Comunicarea este elementul principal al tuturor relaționărilor dintre persoane. Prin schimbul de informații oamenii își exprimă nevoile și dorințele, folosind forma directă sau indirectă a limbajului.

Ideea de bază a lucrării o reprezintă importanța și legătura dintre limbajul nonverbal și limbajul verbal, în spoturile publicitare. Pentru ca mesajul să fie mai bine perceput și înțeles de public, în spoturile publicitare este folosit adesea limbajul nonverbal care susține și completează comunicarea verbală. Există multe diferențe între cele două forme de comunicare, dar ele sunt strâns legate și nu pot fi analizate fără să se țină cont de influențele pe care le au una asupra celeilalte. Comunicarea nonverbală este însoțită mereu de comunicarea verbală. Datorită îmbinărilor dintre text, imagine și sunet, spoturile publicitare reprezintă cea mai eficientă metodă pentru promovarea unui produs. Chiar dacă beneficiază de aceste complexități, tot există problema credibilității. Prin analogie, receptorii percept spotul publicitar ca pe o poveste regizată, nereală. În spoturile publicitare trebuie să se regăsească argumente credibile și un mesaj clar și concis, care au rolul de a atrage atenția publicului și de ai produce experiențe emoționale pozitive. Calitatea unui produs este sugerată atât în reclamele audio cât și în cele video prin efecte sonore, imagini și mimică care compensează imposibilitatea de a da amănunte. Publicitatea este asemănătoare cu comunicare fie ea verbală sau nonverbală. Alegerea publicului țintă care uneori este dificil de determinat, stă la baza procesului de comunicare. Acesta face din publicitate o artă și o știință. Scopul principal al regizorului este acela de a atrage atenția, de a spune ceva relevant, de a ieși în față cu lucruri noi. O reclama trebuie să acționeze simplu, rapid și să rămână întipărită în memoria publicului.

Ideea din spatele mesajului este reprezentată de conceptul reclamei. Aceste concepte pot lua mai multe forme care pot fi: vizuale, verbale, cu demonstrații, aluzii, persoane, personaje.

În reclamă sunt prelucrate multe imagini culturale, mituri, legende, gesturi, care îi ajută pe receptori să perceapă cât mai bine ideea transmisă, prin asociere.

Comunicarea nonverbală joacă un rol important în înțelegerea mesajului, spoturilor publicitare deoarece susține comunicarea verbală și influențează notorietatea produsului.

Anexe

BIBLIOGRAFIE

FISKE, John, IntroductiontoCommunication Studies, Methuen, New York, 1982

Armand Mattelart, Michelle Mattelart, Istoria teoriilor comunicării, Ed. Polirom, Iași, 2000.

Mihai Dinu, Comunicarea, Repere fundamentale, București, Ed. Algos, 2000, p. 11.

Ekman P. (2009),TellingLies: CluestoDeceit in the Marketplace, Politics, andMarriage. PaperbackEdition, Ed. Interacademic PRESS, Indianopolis

Becker H. (1951),Book of Instructions for theUse of Subliminal Messages, Ed. Doubleday, NewYork.