Comunicarea Interpersonala In Familiile Monoparentale

Introducere

Partea 1

Capitolul 1. Familia monoparentală- delimitări conceptuale

Definiții ale familiei monoparentale

Situația actuală a familiei monoparentale românești

Capitolul 2. Principalele probleme asociate familiilor monoparentale

Partea a 2-a

Capitolul 3. Construcția obiectivului cercetării

3.1 Tema cercetării

3.2 Motivele care au determinat alegerea temei

3.3 Scopul și obiectivele studiului

3.4 Ipotezele cercetării

Capitolul 4. Metodologia cercetării și interpretării datelor

4.1 Metoda, instrumentul și procedeele de cercetare

4.2 Alegerea tehnicii de cercetare

4.3 Construcția instrumentului

4.4 Prezentarea subiecților

4.5 Analiza și interpretarea datelor

4.6 Testarea ipotezelor

4.7 Abordarea generală a cercetării

Capitolul 5. Studiul de caz și intervenția

5.1 Planificarea studiului

5.2 Culegerea și analiza informațiilor

5.3 Elaborarea studiului de caz

5.4 Prezentarea cazului și a problemei

5.5 Identificarea resurselor și a nevoilor

5.6 Evaluarea finală

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Familia a constituit de-a lungul timpului un reper de stabilitate în viețile indivizilor, imaginea familiei este aceea a unei instituții care prezervă,,tradiții și valori naționale( Ghebrea,2000,56).

Pornind de la stabilitatea familiei, Raluca Popescu afirmă faptul că ,,familia din societățile contemporane a suportat transformări importante,,(Popescu,2009,35)ritmul accelerat al schimbărilor își pune amprenta, făcând tot mai dificilă o opțiune definitivă sau de lungă durată.

Definirea familiei este o provocare tot mai mare, mai ales pentru specialiștii din domeniul social,deoarece familia a cunoscut schimbări puternice și serioase de-a lungul timpului și mai ales în a doua jumatate a sec XX. Inițial, prin familie se putea înțelege acel microgrup format dintr-un cuplu și cel putin un copil, care conviețuiesc.( ilut,2009,5)

De asemenea, familia este unul din factorii principali în evoluția copilului,adăugându-se ulterior atât școala cât și societate. Cercetătorii accentuează ideea: familia, îl ajută pe copil în integrarea în societate, adaptându-se la mediul de proveniență, deoarece el învață în familie ce este fundamental, este locul unde se formează și tot acolo dobândește primele informații…(Irimescu,2004,28).

Perspectivele teoretice asupra familiei au evoluat, modernizarea instituției familiale este un proces de adaptare la schimbările produse de revoluția industrială. Schimbările importante au avut loc în privința stilurilor de viață familială. Familiile monoparentale au devenit foarte răspândite, tot mai multe cupluri preferă conviețuirea neoficializată în locul căsătoriei legale.

Mai cuprinzător, familiile monoparentale sunt fenomene în creștere, la un nivel mediu în context european. Cele mai importante motive pentru apariția familiilor monoparentale sunt în ordine, violența, alcoolul, infidelitate și încetarea iubirii dintre cei doi, cumulând mai mult de jumatate din mențiuni (Popescu, 2009,41).

Problematica familiei monoparentale a luat amploare cu trecerea timpului, atât în România cât și la nivel global, începând cu sec XX.

Din punct de vedere istoric, familiile monoparentale au fost rezultatul morții părinților fie al divorțului acestora. Cei mai mulți copii trăiesc cu un singur părinte, în urma divorțului, evoluția familiilor monoparentale crescând dramatic începând cu secolul XX, provocând îngrijorare asupra statului.

În ultimele decenii, familia românească(Raluca Popescu) a trecut printr-o perioadă de schimbare,familia postmodernă nu indică un nou model de familie ci doar un nou stadiu, evoluția nemaifiind una pozitivă.

Mai mult de un sfert din toate familiile de azi sunt monoparentale, precum și aproape 90% din aceste familii sunt conduse de femei.(Kirby, 2006,686) Dintre toate familiile monoparentale, cele mai frecvente sunt cele conduse de mame divorțate sau separate(58%) urmate de mame necăsătorite și mame văduve. Familiile monoparentale ale căror cap de familie este o femeie sunt supuse unui risc mai mare de a se confrunta cu probleme.( Aquilino,2005,142) La nivel global, o treime din toate familiile sunt conduse de mame singure, țările dezvoltate , confruntându-se cu o creștere a familiilor monoparentale, divorțul devenind tot mai frecvent.

Atât mamele cât și tații joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea copiilor. Numărul și tipul de părinți (de exemplu, biologici), în gospodărie, precum și relația dintre părinți, sunt strâns legate de bunăstarea copilului.

Printre copiii din familii cu doi părinți, cei care trăiesc cu ambii părinți biologici într-un mariaj-conflict scăzut au tendința de a face mai bine o serie de rezultate decât cei care trăiesc în familii cu un părinte. Rezultate pentru copiii din familii cu un singur părinte sunt, în multe cazuri similare cu cele pentru copiii care cresc în familii monoparentale. Copiii ai căror părinți sunt divorțați, de asemenea, au performanțe mai mici academice, realizare socială, precum și ajustarea psihologică decât copiii cu părinți căsătoriți. Bazarea pe rețelele de rudenie (de exemplu, locuitul cu bunicii) poate oferi sprijin social și financiar pentru unele familii, în special familiilor monoparentale. Cu toate acestea, dovezile sugerează,copiii care trăiesc în gospodării cu mamele lor singure(Corley,2004,355) în unele cazuri o viata mai bună, iar în alte cazuri mai grave, când, de asemenea, trăiesc cu un bunic.

Familiile monoparentale au tendința de a avea venituri mult mai mici decât familiile cu doi părinți, în timp ce familiile care traiesc în concubinaj se încadrează între cele două. Cercetările indică, totuși, faptul că diferența de venit reprezintă doar parțial efectele negative (Kirby, 2006,5) pe mai multe domenii de copii și tineri (inclusiv sănătatea, nivelul de educație și evaluări, probleme de comportament, și bunăstarea psihologică) asociate cu exteriorul de viață a unui căsătorit, familie cu doi părinți (Weigel, 2008,1426)

Într-o interpretare recentă,familiile monoparentale se confruntă cu provocări speciale, una dintre acestea este economică. (Thornton &Young-DeMarco, 2001)

Sociologii au descoperit faptul că în familiile monoparentale, copii sunt dezavantajați nu doar din punct de vedere al situației economice, ci aceștia se expun la situații precare cum ar fi: niveluri mai scăzute de a termina studii, (Semyonov& Lewin-Epstein, 2001) comportament neadecvat în diferite situații, le cresc șansele de a deveni părinți adolescenti. Totodată lipsa unuia din parinți are adesea un impact negativ asupra copiilor, instabilitatea familiei resimțindu-se . Pe parcursul ultimilor ani, cercetatorii s-au axat cu privire la efectele structurii familiei și a veniturilor, referindu-se la consecințele de creștere în cadrul familiilor monoparentale, inclusiv comportamente,probleme psihologice, locuri de muncă și venituri. (Duncan &Brooks-Gunn, et all,1999).

Indiferent dacă familia monoparentală există ca urmare a divorțului sau deces al unuia dintre părinți, sau în altă situație părintele alege să nu se căsătorească , copilul nu este responsabil pentru circumstanțe.

În cele mai multe situații, copilul se simte presat de situația prezentă între părinții divorțați. Comportamentul antisocial,agresivitatea, precum și problemele școlare sunt principalele situații.

Realitatea este că, familiile monoparentale constituie o mare parte din populația noastră. Indiferent dacă sunt sau nu, societatea decide să-și reevalueze definiția lor de familie.Mai presantă problema este dacă există sau nu sunt efecte negative asupra copiilor din familiile monoparentale.

Copiii care trăiesc cu ambii adulți căsătoriți (părinți biologici sau adoptivi) au, în general, o sănătate mai bună, un acces mai mare la asistența medicală, și mai puține probleme emoționale sau comportamentale decât copiii care trăiesc în alte tipuri de familii . (Aquilino,2005,143)

Familia monoparentală diferă de familia traditională în multe feluri, dar cea mai comună este diferența de modul în care societatea-mamă interacționează cu copilul. În familiile cu ambii-părinți, mama și tatăl, de obicei decid împreună cum să conducă gospodăria, în timp ce în familiile monoparentale, aspecte cum ar fi o vacanță sau achiziții majore de familie pot fi mai susceptibile de a fi decis cu copiii.

Statisticile,(Huditeanu,2001,74) arată că dezorganizarea familiei poate stârni greșeli în creșterea copilului ajungând să fie o cauză negativă asupra dezvoltării și stabilității psihice a copilului.

În general, copiii familiilor monoparentale pot avea mai multe sarcini și responsabilități în jurul casei de la o vârstă mai mică, pur și simplu pentru că nu există un alt adult în preajma lor.

Cercetătorii au mai multe teorii pentru a explica de ce copiii care cresc cu părinți singuri au un risc crescut de a suferi de probleme cognitive, sociale și emoționale. Cele mai multe se referă fie la resursele economice sau la evenimentele stresante și împrejurările în care aceste copii trebuie să se adapteze. Un corp mare de studii au arătat- copiii care cresc în familii monoparentale au mai puține șanse de a finaliza liceu sau de a participa la colegiu decat copiii care cresc cu ambii părinți (Wen-Jui Han, 2003,8)

Crescând într-o familie cu un singur părinte poate avea atât efecte psihologice pozitive cât și negative atât asupra adultului sau a copilului, dar recunoscând aceste sentimente contradictorii și vorbind despre ele poate ajuta foarte mult.

În 2013, 6% din totalul copiilor locuiau în casa bunicilor. În două treimi din aceste familii, unul sau ambii părinți au fost de asemenea prezenți.

Structura de familie în societatea de astăzi este mult diferit de ceea ce era acum 30 de ani.Astăzi, 20 de milioane de copii trăiesc într-o casă cu un singur părinte. Familia monoparentala este o problemă care afectează aproape fiecare parte a populației.

Mai mult decât atât, mulți locuiesc în cartiere degradate cu rate mari de criminalitate, școli de slabă calitate.

Copiii care provin din familii monoparentale sunt expuși la experiențe mai stresante față de copiii care locuiesc cu familia. Acest lucru duce la sentimente de stres emoțional, o capacitate redusă de a funcționa la școală.

Probabil primul dezavantajul referitor la casele monoparentale este economia.(Aquilino,2005,148)O familie cu un venit, spre deosebire de o familie cu două venituri poate însemna o diferență drastică pentru mamă și copil sau copii. Banii sunt adesea strânși în case de un singur părinte, iar copiii realizeazăcă mama lor nu își permite unele dintre bonusurile pe care prietenii lor, care locuiesc într-o casă convențională, ar putea avea. Acest lucru poate fi dificil pentru un copil să înțeleagă. ( Ciabattari,2007,36)

Având un statut economic scăzut, problemele de stabilitate suntde asemenea, cauze ale familiilor monoparentale. Un venit mai mic înseamnă de multe ori faptul că trăiesc în cartierele sărace, unde adolescenții pot fi expuși la medicamente, activități ilegale, acest lucru crescând riscul lor de a deveni consumatori de droguri și alcool, abandonul școlar, precum și să devină o victimă sau să comită acte de violență.

În plus față de problemele fizice și fiziologice, adolescenții din familii monoparentale, pot avea, de asemenea, un risc mai mare de probleme emotionale și psihologice.

Singurătatea este o altă cauză..Într-o casă sunt doi adulți care iau de obicei deciziile de uz casnic. În timp ce, desigur, aceasta este o concluzie generală, și nu toate gospodăriile au experienta de a lua decizii armonios chiar și atunci când ambii părinți sunt în casă, un singur părinte de multe ori se simte ca și cum ar se purta greutatea lumii pe umerii lui. El este singurul responsabil pentru îngrijirea copiilor, casei, și orice altceva în lumea lui.

O altă problemă majoră pentru familiile monoparentale este asistența medicală. Chiar dacă un singur părinte are asigurare de sănătate, prime și deductibile poate pune o adâncitură mare într-un buget deja întins.

Stresul- ideea că ești persoana principală responsabilă pentru o cantitate enormă de stres poate construi un factor în viața unui singur părinte.

Modificările în structura familiei implică mai multe tranziții la care copiii trebuie să se adapteze, deși majoritatea copiilor se adapteză cu succes,procesul este adesea stresant. Oricare ar fi motivul pentru statutul de părinte singur, fie prin divorț, deces, sau abandon, copilul de asemenea, se confrunta cu o pierdere semnificativă. Copiii exprima emoțiile într-o varietate de moduri: unele prin rebeliune, alții prin depresie, și alții prin relații negative cu colegii. copiii care trăiesc în familiile monoparentale iau note mai mici, rate mai mari de abandon școlar, și academic inferior,rezultatele testelor, comparativ cu copiii care trăiesc în familii traditionale(Astone &McLanahan, 1991; Bogenscheider, 1997; Jeynes, 2000; Teachman, Carver,& PAASCH, 1997).

Părinte singur poate fi dificil, dar poate fi, de asemenea, umplut cu recompense.

Deși numerele sunt în creștere rapidă, copiii și părinții singuri au încă un rol discutabil în societate. Pe măsură ce se confruntă cu fiecare dintre provocările vieții lui ca un părinte singur, poți deveni mai puternic pentru el și copiii tăi. Există numeroase organizații dedicate părinților singuri și părinților în general,sustinându-i pe aceștia.

Un raport observă că unul dintre efectele psihologice majore de a trai intr-o familie cu un singur părinte este un sentiment mai mare de responsabilitate. Copiii au tendința să își asume responsabilitățile de la domiciliu și să învețe să aprecieze sacrificiile și eforturile făcute de părintele unic cu care trăiesc. Copii pot uneori să respingă nevoia să crească un pic mai repede, ceea ce înseamnă că este deosebit de important pentru parintii lor pentru a se asigura de faptul că încă se bucură de unele dintre părțile tipice ale copilăriei, fie că este vorba de sport pentru tineret, tabere sau în alte părți distractive.

Cu toate acestea, doar pentru că au o viață într-o casă cu un singur părinte, aceasta nu înseamnă în mod automat că vor avea aceste probleme. Mulți adolescenți care cresc în case cu un singur părintese transformă în adulți sănătoși, de succes. De fapt, există chiar unele lucruri pozitive despre copiii care trăiesc doar cu un singur părinte. Adolescenții din casele cu un singur părinte învță să-și asume mai multe responsabilități și să devină mai auto-stătători (cu alte cuvinte, cum să aibă grijă de ei înșiși), au o mai bună înțelegere a adulților decât colegii lor, și de multe ori au o relație bună, puternică cu părintele care trăiesc.

Un alt rezultat pozitiv să trăiască într-o familie cu un singur părinte este faptul că adolescenții se pot simți mai apreciați de către părintele cu care trăiesc.

Pe de altă parte ospodăriile conduse de un singur tată a crescut substanțial după începutul anilor 1980, reflectând schimbarea atitudinilor societății cu privire la rolul taților în creșterea copilului. În 1970, doar 1 la suta din copiii locuiau cu un singur tată. În 2002, aproximativ 5 la suta din copiii sub varsta de 18 ani au locuit cu un singur părinte.

Bibliografie

Abraham,P., Craciun, A., 2000. Legislație în asistența socială, București,Editura Național

Amato, P. R., & Kane, J. B. (2003). Parents’ Marital Distress, Divorce and Remarriage: Links With Daughters’ Early Family Formation Transitions. Sage Publications, 32(8), 1073–1103

Aquilino, W.S. “Impact of Family Structure of Parental Attitudes towards the Economic Support of Adult Children over the Transition to Adulthood.” Journal of Family Issues, 2005, 26–143.

Codul familiei,2004 editia a 3a.București, Editura Lumina Lex

Demuth, Steven, and Susan L. Brown. “Family Structure, Family Preocess and Adolescent Deliquncy: The Signification of Parental Absence versus Parental Gender.” Journal of Reserch in Crime and Deliquency, 2004, 41–58.

Dinu,M. 2008. Fundamentele comunicării interpersonale.București, Editura ALL

Foundation, Findings. “Mobilitate În Europa. Direcțiii de Dezvoltare Viitoare, Sondaj Special Eurobarometru EB 64.1,” 2009. https://www.eurofound.europa.eu.

Freistadt, J., & Strohschein, L. (2012). Family Structure Differences in Family Functioning Interactive Effects of Social Capital and Family Structure. .” Journal of Family Issues 34(7), 952–974.

Golscheider, F., Scott, M. E., & Lilja, E. (2013). Becoming a Single Parent: The Role and Mother Characteristics. . Journal of Family Issues 20(10), 1–27

Heath, D.T., and D.K. Orthner. “Sress and Adaptation among Male and Female Single Parents.” Journal of Family Issues, 1999, 20–557.

Ilut,P. 2007. Dimensiuni ale familiei actuale din România.Cluj-Napoca, Editura Universitară Clujeană.

Iluț, P., Cioflică,V. ,Ghițiu, M.2009. Familia monoparentală în România și fenomene conexe, Editura Universitară Clujeană

Iluț,P.2005.Sociopsihologia Și Antropologia Familiei. Iași: Editura Polirom

Jung-Hwa, H., & Deborah, C. (2006). Older Adults’ Perceptions of Intergenerational Support After Widowhood. How Do Men and Women Differ? .” Journal of Family Issues, 27(1), 3–30.

Kirby, J. B. (2006). From Single-Parent Families to Stepfamiles. Is the Transition Associated with Adolescent Alcohol Initiation? .” Journal of Family Issues, 27(5), 685–711.

Lerman, R.I. “Single Parent’s.” Earning Monitor, no. 3 (2005). https://www.urban.org/UploadedPDF/31128_single_mothers.pdf.

Moriarty, P.H., and L.D. Wagner. “Family Rituals That Provide Meaning for Single-Parents Families.” Journal of Family Nursing, 2004, 10–150.

Mihăilescu,I.,2006,  Sociologie generală. Concepte fundamentale.București,Editura Universității din București

Mihăilescu,I.2004.Rolul familiei în dezvoltarea copilului.București, Editura Cartea Universitară

Pan, E., & Farrel, M. P. (2006). Ethnic Differences in the Effects of Intergenerational Relations on Adolescent Problem in U.S. Single-Mother Families. . Journal of Family Issues 27(8), 1137–1158.

Popescu,R. 2009. Introducere în sociologia familiei- Familia românească în societatea contemporană. Iași, Editura Polirom

Voinea, M., 1993, Psihosociologia familiei, Editura Universității din București, București

Ștefan,C.2006.Familia monoparentală. O abordare politică, București, Editura. Polirom

Șerban, E.P.2005 Asistență Socială a Mamelor Adolescente. Iași, Editura Lumen

“Single Parents Family. A Difference That Make a Difference? The Family Journal, n.d., 7–373.

Sweeting, H., West, P., & Richards, M. (2000). Teenage family life, lifestyles and life chances: Associations with family structure, conflict with parents and joint family activity. Oxford Journals, 15–46.

Weigel, D. J. (2008). The Concept of Family. .Journal of Family Issues 29(11), 1426–1447.

Ziol-Guest, K. M. (2009). A single Father’s Shopping Bag. . Journal of Family Issues 30(5), 605–622.