Comunicarea defectuasa -Abordarea efi cient a a discutiilor [630181]

Conversatia

Bibliografie

Irina Stranciu
Raluca Tudor
Adriana Tran
Vasile Tran
Douglas Stone
Bruce Patton
Sheila Heen
“Comunicarea defectuasa ”-Abordarea efi cient a a discutiilor
“Teoria comunicarii ”

Conversatia reprezinta tehnica prin care ne imbunatatim
abilitatile naturale si putem utiliza mijloacele si instrumentele
mult mai usor. Prin conversatie putem distinge un anumit nivel
de cunoastere. Cunoasterea constituie suma a doua tipuri de
interactionare, acestea din urma fiind cunoasterea comuna si
cea stiintifica. Daca prin cunoastere comuna intelegem
interactionarea cu situatiile obisnuite, prin cunoastere stiintific a
intelegem comunicarea controlata si specializata a unor situatii.
In sensul concretului, sistemul perfectionist al gandirii
defineste comunicarea ca o multitudine de insusiri necesare a
unui idei precise.
Comunicarea este o constructie in sine prin ca re gandim asupra
realitati i. In acest sens Ilie Parvu afirma:” Comunicarea a
devenit in ultima vreme mediul insusi din care unele filosofii isi
extrag structurile determinative, universale!”, demonstrand
astfel o serie de teorii : teorii stiintifice (care p rin valoarea lor
explicativa se implica unor serii de situatii empatice), teorii
culturale (care studiaza metodele calitative ce au o contributie
semnificativa in cercetarea interdisciplinara a comunicarii ),
teorii normative (care se ocupa cu legitimitate a finalitatii, a
scopului si a alocarii resurselor comunicarii), teorii
operationale(care plaseaza moduri de actiune si pozitii etice in
domeniul profesional al comunicarii). Aceste teorii reprezinta o
sursa precisa a modurilor de conversare.

Cuvântul com unicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate
procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident,
aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci și muzica,
artele vizuale, teatrul, baletul și, în fapt, toate comportamentele
uma ne.
Cuvântul “comunicare” provine din limba latină;” communis “
înseamnă „a pune de acord”, „a fi în legatură cu” sau „a fi în
relație”. Deși termenul este de origine latină, primele
preocupări, cu deosebiri practice pentru comunicare, le -au avut
grecii. Mai mult, legile din Grecia Antică stipulau dreptul
cetățenilor de a se reprezenta pe ei înșiși în fața instanțelor de
judecată, textul lui Platon, Apărarea lui Socrate, fiind un
exemplu în acest sens.
Comunicarea s -a dezvoltat mai ales in Evul Mediu odata cu
dezvoltarea bisericii si a sistemului comercial.
Una dintre funcțiile mânăstirilor occidentale era aceea de a
păstra și de a multiplica prin copii manual, documentele laice și
religioase. Această activitate a stimulat gândirea reflexivă și
critică. Exe geza textelor sacre a condus la primele re acții asupra
raporturilor dintre semn și referent.
Principalul mod de comunicare al secolului al XIV -lea a fost
crearea postei care a facilitat dezoltarea drumurilor comerciale.
Dupa care apare telefonul pentru comu nicarea la distanta, care
saracea conversatia prin absenta contactului visual.
In procesul de comunicare se urmărește realizarea anumitor
scopuri și transmiterea anumitor semnificații; orice proces de

comunicare are o triplă dimensiune: comunicarea exter iorizată
(acțiunile verbale și nonverbale observabile de către
interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se înțelege dincolo de
cuvinte) și intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare
individ în forul său interior, la nivelul sinelui); orice proces d e
comunicare se desfășoară într -un context, adică are loc într -un
anume spațiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu
care se află într -o relație de strânsă interdependență; procesul
de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că
orice comunicare, o dată inițiată, are o anumită evoluție, se
schimbă și schimbă persoanele implicate în proces.
Prin conversatie putem distinge mai multe forme ale
comunicarii.Punctul de interes al conversatiei fiind constituit de
transmiterea mesajului. Astfel, putem identifica comunicarea
directa prin care se utilizeaza mijloacele
primare(cuvantul,gestica,mimica) si comunicarea mediata
realizata printr -un mediu de comunicare. Comunicarea mediata
este alcatuita din cea imprimata (presa, revita, carte), cea
inregistrata (filme, disc) si comunicarea prin fir (telefon,
telegraf, cablu).
In functie de modul in care indivizii participa la conversatie
putem identifica o conversatie intrapersonala (cea realizata de
individ in forul sau), cea interpersonala( rea lizata intre doi
participanti) si cea in masa( realizata intre mai multi indizi).
Putem identifica in unele conversatii secvente ce pot creiona
semnale sau semnificatii.

Cei care cunosc codul Morse sau au urmat cursuri de
supraviețuire pot transpune semna lele din acest limbaj, care nu
are la bază decât asocieri de linii, puncte și spații, în semnalele
grafice ale alfabetului latin. Corespondentul scris al secvenței de
semnale Morse este S O S. Pentru că suntem membrii aceleiași
societăți occidentale și pen tru că împărtășim aceeași experiență
istorică socială și culturală știm că semnificația mesajului este
de cerere de ajutor într -o situație limită. Pasionații de călătorii
au acces și la forma verbală a mesajului cuprins în cele trei
inițiale sau în secvenț a de linii și puncte – „Save our souls /
Salvați sufletele noastre”.
Limbajul subliniaza linia comuna din modul in care toate fiintele
omenesti folosesc cuvantul sau scrisul. Limbile, ca expresii
particulare, ca realizari conjuncturale ale limbajului sunt
susciptibile de a fi traduse. Saussure (apud Baylon, Mignot,
2000) consideră că, fără limbaj, gândirea ar rămâne o
nebuloasă dezorganizată: doar el permite gândirii să se
organizeze.
Limbajul se transpune regulilor gramaticale, ale sintaxei si
semanticii. In aceeasi masura, putem considera limbajul ca o
portita a propriilor sentimente si experi ente. Sentimentele si
experintele pot exprima diferite bariere de conceptie.
Sentimentele pot transpune concluzii grabite asupra mesajului,
lipsa de interes in recepta rea mesajului cat si existenta
presupunerilor.

Conversatia studiaza cauzele dis cutiilor problematice, cu o
anumita amploare,cat si subiecte le cu implicatii destul de
adanci. Principiile conversatiei privesc modul in care gestionam
un anumit tip de relatii. Prin intermediul unei comunicari
eficiente , in ciuda dife rentelor de opinie care pot aparea , al
convingerilo r si al sentimentelor reusim sa gestionam avantajos
o relatie. Converastiile i si au izvorul in propriile vieti si in propria
experienta avut a. Este necesar ca in timpul conversatiei sa
existe o receptivitate la spusele celu ilalt. De asemenea, in
aceeasi masura trebuie calculat a si esenta converastiei .
Toate acestea reprezinta varietatea modalitatilor de
comunicare prin care se defineste o conversatie.
Multitudinea de opinii exteriorizate duce in ziua de astazi la
conversatii deficitare. De asemenea, dezvoltarea modului de
comunicare prin care ilustram reactiile, sentimentele si
experintele indica o deteriorare a conversatiilor si discutiilor.
Tendința globalizării informației publice oferă câmp deschis
intermediarilor ce se specializează pe ntru a folosi comunicarea .
Insa, contrar modurilor de exprimare inapropriate uneori,
politetea si diplomatia pot fi categoriile esentiale ale unei
conversatii ce poate lasa urma unei comunicari eficiente.