Comunicarea DE Partid CU Mass Media
COMUNICAREA DE PARTID CU MASS-MEDIA
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I: Comunicarea de partid
I.1. Abordări științifice: concept, forme, funcții și modele ale comunicării de partid
I.2 Instrumentele clasice ale comunicării de partid: serviciul de presă, comunicat, conferința de presă
1.3. Comunicarea de partid cu presa prin intermediul tehnologiilor informaționale avansate
Capitolul II: Comunicarea de partid. Analiză de conținut
II.1. Analiza comunicării a șapte partide cu mass-media
II.2. Interacțiunea practică a mass-media cu serviciile de presă
Concluzii generale și recomandări
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
COMUNICAREA DE PARTID ȘI INSTRUMENTELE UTILIZATE
I.1. ABORDĂRI ȘTIINȚIFICE: CONCEPT, FORME, FUNCȚII ȘI MODELE ALE COMUNICĂRII
A devenit aproape un truism faptul că omenirea intră, începând cu sfârșitul acestui secol, într-o nouă epocă – epoca informațională. Sintagme ca “societate informațională”, “război mediatic”, “epoca informației” sunt din ce în ce mai frecvent vehiculate. Un număr impresionant de studii relatează această realitate, dezvoltând noi concepte și teorii conforme cu această etapă a omenirii.
De altfel, arta de a poseda și răspândi informația era considerată o adevărată armă încă de la primele instituții create de oameni, chiar dacă erau ginți, triburi sau aveau alte forme. Încă din antichitate comunicarea ca și politica au constituit activitățile predilecte și poate cu cele mai surprinzătoare rezultate ale grecilor. Cele două activități au fost percepute de antici ca elemente fundamentale al existenței umane.
Cu 2500 de ani în urmă, prin secolul V î.Hr., în Grecia Antică, mai întâi în Siracuza și apoi în Atena, cetățenii liberi răsturnau regimurile tiranice și stabileau primele reguli de conviețuire democratică. Legile acelor vremi stipulau ca fiecare cetățean să fie propriul său avocat și să-și pledeze singur cauza în procese, indiferent dacă era acuzat sau dimpotrivă, acuzator. Locul acestor pledoarii îl reprezenta agora, iar pledoariile se susțineau public în fața a zeci sau chiar sute de jurați.
Cetățenii care stăpâneau arta comunicării convingătoare se afirmau mai ușor în societate și își apărau mai bine interesele. În plus, ei puteau deveni și chiar deveneau lideri politici, militari sau religioși, dobândind pe această cale noi privilegii. Pe scurt spus comunicarea, arta de a comunica, era instrumentul cel mai la îndemână și cel mai eficient al anticilor pentru a accede la funcții de conducere.
Etimologic cuvântul “comunicare” provine din limba latina “communis” care semnifică “a pune de acord”, “a fi în legătura cu” sau “a fi în relație”, dar termenul era în vocabularul anticilor și cu sensul de “a transmite si celorlalți”, “a împărtăși ceva celorlalți”. Deși termenul este de origine latină, primele utilizări pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru aceștia, arta cuvântului, măiestria de a-ti construi discursul si de a-l expune în agora era o condiție indispensabila statutului de cetățean, cea mai la îndemână modalitate de a face politică. Aceasta cu atât mai mult cu cât accesul la funcțiile publice ale cetății era accesibil oricărui cetățean grec prin tragere la sorți. Totodată, democrația ateniană stipula prin legile sale dreptul cetățenilor greci de a se reprezenta pe ei însăși în fața instanțelor de judecată, “Apărarea lui Socrate”, fiind un exemplu elocvent în acest sens.
Indiferent, de școlile de gândire cărora le aparțin sau de orientările în care se înscriu, toate definițiile date comunicării au cel puțin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, păreri fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; comunicarea este un atribut al speciei umane; nici un fel de activitate, de la banalele activități cotidiene si până la activitățile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.
Mass-media este "forța" ce informează și influențează societatea, și care comunică informațiile generate de partidele politice și politicieni. Rolul primordial al mass-media e cel de a prezenta informație veridică din orice loc, în orice moment și în orice situație. Jurnaliștii își fac meseria și datoria pentru binele societății și își îndeplinesc, de fapt, rolul de „watch-dog”, adică supraveghează tot ceea se petrece în societate. Jurnalistul e cel care asigură comunicarea dintre putere și cetățean și depune efort pentru a o face eficientă în orice situație.
Trebuie să specificăm aici că, procesul de comunicare nu e unul deloc simplu, nici pentru jurnalist, nici pentru instituția care comunică prin mass-media. Comunicarea este un proces complex, ce îmbracă forme diferite. O relevare a multitudinii formelor comunicării determină găsirea unui număr de criterii ce stau la baza realizării unor astfel de clasificări.
Un criteriu luat în clasificarea formelor comunicării îl constituie modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului, identificând, după Ioan Drăgan, comunicarea directă, în situația în care mesajul este transmis uzitându-se mijloace primare – cuvânt, gest, mimică; si comunicarea indirectă, în situația în care se folosesc tehnici secundare – scriere, tipăritura, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc.
În cadrul comunicării indirecte distingem:
– comunicare imprimata (presa, revista, carte, afiș, etc.);
– comunicare înregistrata (film, disc, banda magnetica etc.);
– comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.);
– comunicare radiofonica (radio, TV, având ca suport undele hertziene).
În funcție de modul în care individul sau indivizii participă la procesul de comunicare identificăm următoarele forme ale comunicării:
– comunicare intrapersonală (sau comunicarea cu sinele; realizată de fiecare individ în forul său interior);
– comunicarea interpersonală (sau comunicare de grup; realizată între indivizi în cadrul grupului sau organizației din care fac parte; în aceasta categorie intra si comunicarea desfășurată în cadrul organizației);
– comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de către instituții specializate si cu mijloace specifice).
Alt criteriu îl reprezintă modul de realizare a procesului de comunicare, în funcție de relația existentă între indivizii din cadrul unei organizații, identificând astfel:
– ascendentă (realizată de la nivelele inferioare ale unei organizații către cele superioare);
– descendentă (atunci când fluxurile informaționale se realizează de la nivelele superioare către cele inferioare);
– orizontală (realizată între indivizi aflați pe poziții ierarhice similare sau intre compartimentele unei organizații în cadrul relațiilor de colaborare ce se stabilesc intre acestea).
Considerată drept activitate specifică ființei umane ca actor social, comunicarea a fost redescoperită de Școala de la Palo Alto care a opus un model social celui behaviorist și celui lingvistic. „Comunicarea nu mai poate fi concepută decât ca un sistem cu multe canale la care actorul social participă în fiecare moment fie că o vrea sau nu. În calitate de membru al unei anumite culturi, el face parte din fenomenul comunicării așa cum muzicianul face parte din orchestră. ”
Școala de la Palo Alto prin reprezentanții săi (Gregory Bateson, Ray Birdwhistell, Paul Watzlawick , Erwing Goffman) regândește procesul de comunicare în termenii unei noi realități sociale. Realitatea socială este a ordinii ce atribuie semnificații, care la rândul lor sunt produsul interacțiunii și al comunicării.
Un alt model relevant pentru comunicarea organizațională este modelul sociologic al comunicării. Acest model a fost formulat de Gilles Willet, sociologul canadian apreciind că ceea ce numim fapte sociale nu există în afara comunicării. El arată: „ Este evident că pentru a alcătui o societate anumite procese de comunicare sunt necesare. Noi vorbim adesea despre societate ca și cum ar fi o structură strictă, definită prin tradiție, dar în realitate nu există nimic din toate acestea; este vorba mai curând de o rețea extrem de complicată de înțelegeri, parțiale sau complete, între membrii organizațiilor de toate mărimile și de toate gradele de complexitate, pe care presa o identifică prin toate ramificațiile sale. Societatea nu este o sumă strictă a intențiilor sociale decât în aparență, în fapt este fiecare zi animată sau reafirmată prin acte creatoare de comunicare între indivizii care o compun… Orice schemă culturală, fiecare act de comportament social implică comunicarea, explicit sau implicit”.
Indiferent însă de forma pe care o îmbracă sau de particularitățile pe care le are comunicarea ca proces îndeplinește un număr de funcții. R. Jakobson identifica șase componente ale actului comunicațional (emițătorul, receptorul, mesajul, canalul, codul, referentul ), considerând ca fiecăreia dintre aceste componente ii corespunde o anumita funcție. Autorul menționat considera ca fiecare din cele șase componente enumerate generează câte o funcție, fiecare funcție fiind la rândul ei centrată pe un element:
– referențială este funcția ce stă la bază pentru cea mai mare parte a mesajelor prin folosirea cu frecvență relativ mare a persoanei a III – și a pronumelui demonstrativ (acela, aceea , el ea). Accentul este pus pe referenți.
– expresivă este funcția care exprimă impresii, trăiri, stări afective, sentimente manifestându-se sub forma pronumelui la persoana I și a interjecțiilor. Accentul în procesul de comunicare cade pe emițător și se recunoaște în judecățile asupra conținutului mesajului.
– conativă este funcția ce presupune judecăți prin care se urmărește atragerea și menținerea atenției receptorului, motiv pentru care accentul cade pe receptor Funcția fatică este funcția ce vizează în principal canalul de transmiterea informației, constând tocmai în stabilirea menținerea sau întreruperea contactului fizic și psihic cu receptorul
– metalingvistică, este funcția orientată pe cod, constând în elaborarea și explicarea termenilor pe care emițătorul crede că receptorul nu îi cunoaște.
– poetică este funcția în care rolul predominant revine mesajului, construcției ritmice și lingvistice a acestuia.
Între aceste funcții se stabilește o relație de interdependență deosebit de puternică, ce face ca adeseori să fie greu de identificat fiecare dintre ele, mai cu seamă când vorbim de diferențierea elementelor expresive de cele referențiale.
Comunicarea este un proces complex ce a produs și a necesitat abordări pluri-, multi- și interdisciplinare. Aspecte aparent disparate ale comunicării fac obiectul unor investigații din perspective diferite în teoria informației, teoria comunicației, teoria comunicării sociale, teoria organizațiilor, sociologie sau politologie. Comunicarea este astfel obiect de studiu de sine stătător dar în același timp parte a obiectului de studiu a unei linii largi de discipline între care se numără și politologia – comunicarea politică sau teoria organizațiilor – comunicarea organizațională.
Și aici vom trece la partidul politic ca organizație, și comunicarea de partid drept comunicare organizațională, având în vedere că, comunicarea politică sau comunicarea de partid, este mai puțin studiată în literatura de specialitate.
Partidul este definit ca „o organizație care, are unul din scopuri, propulsarea în poziții guvernamentale ai acelor reprezentanți pe care îi recunoaște în public” 14.
La Sartori, partidul politic reprezintă „orice grupare politică, identificabilă printr-o denumire oficială, care prezintă candidați în alegeri (libere sau nu) și este capabilă să-i propulseze pe aceștia în funcții publice”. Există însă și opinii conform cărora, un partid se creează din grupuri și indivizi care percep nevoia de a orienta o anumită concepție privitoare la guvernarea politică și care manifestă voința de a orienta evoluția societății globale într-o anumită direcție, în general, autorii care auernamentale ai acelor reprezentanți pe care îi recunoaște în public” 14.
La Sartori, partidul politic reprezintă „orice grupare politică, identificabilă printr-o denumire oficială, care prezintă candidați în alegeri (libere sau nu) și este capabilă să-i propulseze pe aceștia în funcții publice”. Există însă și opinii conform cărora, un partid se creează din grupuri și indivizi care percep nevoia de a orienta o anumită concepție privitoare la guvernarea politică și care manifestă voința de a orienta evoluția societății globale într-o anumită direcție, în general, autorii care au încercat să definească partidul politic s-au limitat la marcarea fundamentului său ideologic chiar dacă succesiv, centrul de interes s-a mutat spre alte aspecte de ordin organizațional, ale structurii și raporturilor de putere în sânul partidelor sau ale relațiilor dintre partide și mediu social-economic, în care au apărut și asupra căruia acționează
Dintr-o altă perspectivă, partidele pot reprezenta „o grupare de cetățeni care împărtășesc aceleași idei și care și-au propus să-și impună viziunile politice comune” 16 sau „sunt asociații de cetățeni care împărtășesc idei comune, care contribuie cu propuneri programatice în vederea soluționării unor probleme de ordin politic și care nominalizează candidați în vederea ocupării unor locuri în parlament și guvern, pentru ca în urma unor rezultate favorabile obținute în cadrul alegerilor să își poată transpună programul în realitate”.
Din perspectiva legii germane a partidelor din 1967, chiar dacă sunt privite ca asociații de cetățeni, cum afirmam mai sus, „își exercită permanent sau temporar influența asupra sferei politice și își doresc să reprezinte poporul, lucru care depinde de situația reală generală, de dimensiunile organizației respective, de numărul membrilor acesteia, de modul în care se prezintă în fața opiniei publice și de seriozitatea țelurilor propuse”. Partidele politice se pot defini ca “asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care particip ă în mod liber la formarea si exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt personaje juridice de drept public”.
Așadar, partidul politic, poate fi definit din mai multe perspective, în funcție de perioada istorică la care ne referim, iar literatura de specialitate abundă în definiții în ceea ce privește acest concept atât de important și de interesant. Înainte de a aborda funcțiile partidelor politice, trebuie remarcat faptul că, scopul principal al acestor „entități” este participarea în alegeri, ca principal mijloc de obținere a puterii guvernamentale, respectiv existența unor principii politice și/sau a unui program politic ca fundament al activității partidului20.
Democrația modernă nu poate fi concepută fără partide, care să medieze între cetățeni și organele constituționale. În contextul teoriilor modernizării și dezvoltării politice, La Palombara și Weiner postulează patru trăsături definitorii în privința partidelor. Astfel, ele trebuie să prezinte: continuitate organizațională, ceea ce înseamnă că durata lor de viață nu depinde de durata de viață a liderilor lor, dar implică totodată și posibilitatea schimbării elitei unei asemenea organizații; structură organizațională permanentă, ceea ce presupune comunicarea neîntreruptă între unitățile de nivel național și local; „o hotărâre conștientă din partea liderilor locali și naționali de a acapara și a deține puterea decizională singuri sau în coaliție cu alții – nu doar intenția de a influența exercițiul puterii”; dar și străduința de a obține sprijinul electoratului.
Foarte important este faptul că partidele politice nu reprezintă autorități publice și nu au competențe de această natură, adică nu pot adopta hotărâri și decizii cu caracter obligatoriu pentru întreaga societate, acesta fiind numai privilegiul autorităților publice (guvernul, parlamentul, respectiv autoritățile regionale sau locale) care au dreptul de a lua astfel de decizii, ce pot fi duse la îndeplinire chiar și prin constrângere. Aceste decizii au aplicabilitate națională, regională respectiv locală cu privire la cetățeni, în timp ce deciziile luate de un anumit partid politic, în mod similar, se referă doar la membrii acelui partid, dar cu o diferență importantă, și anume: pentru a-și pune în aplicare deciziile aceste organizații pot utiliza mijloace coercitive cel mult în limitele permise de stat.
Pentru Jack C. Plano, Robert E. Riggs si Helenan S. Robin comunicarea politică este activitate de transmitere de „sens relevant funcționării sistemului politic“ 34. Ea poate avea loc prin orice semn, simbol sau semnal prin care se transmite sensul (votarea, asasinatul politic, demonstrațiile de stradă, afișul politic, publicitatea, ș.a.). Totuși, ceea ce este dominant în comunicarea politică este cuvântul, scris sau vorbit. În societate orice problemă poate deveni politică. Politica evoluează în dinamica mizelor economice, sociale, culturale, religioase, etnice, lingvistice. În fiecare din acestea se găsește implicată comunicarea, iar contribuția ei la activitatea politică este omniprezentă, fie că este vorba de socializare și participare, de elaborarea agendei, de mobilizare sau de negociere. Comunicarea „atinge” întreaga activitate politic ă, în măsura în care aproape toate comportamentele de acest tip implică recursul la o formă oarecare de comunicare.
Organizațiile independente își dovedesc importanța atât prin dimensiuni cât și prin durabilitate. O organizație constituită exclusiv în vederea alegerilor nu devine în mod automat și partid, la fel și grupările care profită de aparatul organizatoric al unei alte asociații, în timp ce partidul reprezintă o formațiune în care se asociază cetățenii. Principiul statutului unic de membru are ca scop prevenirea infiltrării în partid a unei asociații. Numărul membrilor unui partid nu trebuie să depășească o anumită limită, pentru ca să poată fi menținută seriozitatea obiectivelor și șansele de reușită ale acestuia. O asociație politică cu pretenții de partid trebuie să dorească să se afirme public. Astfel formațiunile care se feresc să devină publice, acționând în subteran, nu îndeplinesc premisele unui partid politic.
Ca organizații, partidele se afirmă drept câmpuri de lupt ă și de forță, drept sisteme mai mult sau mai puțin închise de relații concurențiale între agenți interesați de posibilitatea de a folosi resursele colective acumulate în organizație ca sub-câmpuri relativ autonome ale câmpului politic. Între militanții activi, (personalul auxiliar) și profesioniști, între profesioniștii permanenți și cei aleși, se desfășoară o competiție care, fără să fie critică ori viscerală, presupune o continuă ofensivă pentru ocuparea pozițiilor de decizie din partid.
Comunicarea politică reprezintă un schimb de informații între guvernanți și guvernați, prin intermediul unor canale de transmisie structurate sau informale, iar formele acesteia pot fi lingvistice, gestuale, muzicale și imagologice. Despre un act de comunicare se poate afirma că aparține comunicării politice dacă are consecințe – directe sau indirecte – asupra sistemului politic.
În epoca actuală, cuvântului și tiparului li s-a adăugat imaginea, ceea ce din punct de vedere cultural, ar însemna că televiziunea joacă un rol secundar, dar este mai mult decât evident că nu se poate accepta o astfel de concluzie, cu atât mai mult în cazul comunicării politicienilor.
Scopul comunicării politice este acela de a asigura un flux permanent de informații dinspre structurile puterii către public, adică de la comunicarea prezidențială sau guvernamentală, parlamentară sau administrativă, centrală și locală, la comunicarea din campanile electorale.
Actorul politic modern – pe care-l vom numi pe scurt actor – trebuie să învețe două registre lingvistice: al discursului parlamentar (ancorat în oratoria politică) și al discursului mediatic: concis, accesibil, prin fraze scurte, metaforice, ușor de preluat de presă.
Actorul care nu e mediatizat, mai ales la televiziune, riscă să fie marginalizat. În perioadele de vârf – care sunt reprezentate de alegeri – actorii se întrec spre camerele de luat vederi, dar nu toți devin reprezentativi. Actorii care sunt însă supramediatizați televizual pot urca în cota de audiență, dar nu întotdeauna și la voturi, căci esențialul nu-l constituie frecvența cu care apar pe ecran, ci ceea ce spun, cum spun, cum anunță, cât de transparenți și de siguri sunt pe datele realității și cât de aderenți la dorințele masei de alegători.
În prezent, datorită noilor tehnologii, imaginea proliferează, fiind „artizanul principal al construcțiilor realului, deschide accesul la lumile virtuale“. Imaginea acționează, „fiecare îi acord ă libertate de mișcare și se subordonează influențelor ei“ . Ca poster politic, imaginea dorește să producă încredere, să determine și „s ă dramatizeze pozitiv viitorul“ 35. Prin imagine, mesajul este personalizat și poate deveni exemplar. Caracteristicile discursului, ca modalitate de influențare socială, sunt „înnobilate” de formele de comunicare non verbală, cum sunt gesturile, imaginea și simbolurile. Manifestarea politicului este spectaculoasă, dramatică și dinamică, în egală măsură. Tot mai mulți teoreticieni sunt de părere că, în prezent, politicul este asociat într-o măsură tot mai mare imaginilor, în detrimentul cuvântului.
Bernard Miège disociază comunicarea politică în spațiul public de comunicarea publică și comunicarea locală36. Elementele definitorii ale comunicării politice, diferit explorate în mass-media, sunt vizibile cu deosebire în campaniile electorale, dar și între acestea. Ele aduc în atenția opiniei publice programe politice, strategii pe diverse termene, lideri politici, specialiști în marketing politic, consilieri în comunicare, directori ai instituțiilor de sondaje. Miège consideră că reprezentarea vieții politice moderne trebuie acceptată sub forma concentrată a următoarei triade: “lideri politici, mari ziariști (sau personalități consacrate din audio – vizual) și comunicatori” 37.
Legăturile care unesc cele trei categorii de actori aduc în prim plan tehnicile marketingului politic, dincolo de care, ni se dezvăluie relații de cvasi – parteneriat între reprezentanții lumii politice, jurnaliștii de marcă și specialiștii în comunicare.
În aria ei de manifestare, în câmpurile mass-media, comunicarea politică focalizează mai multe fenomene centrale, vizibile mai ales în mesajele televizate: personalizarea puterii politice; spectaculozitatea fenomenelor politice; modelarea limbajului politic; fixarea modului de prezentare a puterii38.
Asupra modului în care propaganda și manipularea influențează opinia publică în sfera politică, considerăm că este relevant a trece în revistă opiniile formulate de Rémy Rieffel în studiul intitulat “ Mass – media și viața politică”, (în volumul “ O introducere în presa scrisă și vorbită”, coordonator Claude – Jean Bertrand, publicat la editura Polirom din Iași în anul 2001).
Pornind de la ideea că presa are un rol pozitiv în constituirea dezbaterii asupra democrației, Rieffel crede că, unul dintre cei care au relevat acest rol, mai cu seamă la nivelul presei scrise, a fost Gabriel Tarde, în cartea sa “ Opinia și mulțimea” scris ă în anul 190139. Urmare a dezvoltării mijloacelor de comunicare și transport, dar și datorită succesului presei populare de mare tiraj, gusturile și ideile se răspândesc mult mai rapid pe ansamblul teritoriului național, creându-se astfel o unificare a subiectelor de conversație. Altfel spus, presa devine un factor de constituire a opiniei publice. Ea coagulează opiniile personale/locale, fărâmițate, transformându-le în opinii sociale și naționale. Spre deosebire de mulțime care acționează într-un mod impulsiv și dezordonat, opinia este mult mai elaborată40.
În alt plan, Gustave le Bon autorul lucrării “ Psihologia maselor” nota că, mulțimea – fiind prin definiție credulă are nevoie de un conducător pentru a o dirija, iar acesta, grație carismei sale, adică puterii de fascinație și de sugestie trebuie să “îmblânzească” masele, să le facă docile, folosind mijloace de acțiune apropiate de tehnicile de propagandă41. Serge Tchakhotine, succesor în oarecare măsură al lui Le Bon, considera, în anul 1939, după modelul reflexului condiționat propus de Pavlov, că mulțimea gândește din instinct.
Paul Lazarsfeld și colaboratorii săi au studiat, în perioada 1940 – 1950, importanța radioului în campaniile electorale, în timp ce anii ’60 –’70 sunt considerați ca reprezentând apariția unei noi „ere” în dialogul democratic, și anume tehnicile de marketing, sondajele de opinie și mai ales mesajele televizate.
La Rémy Rieffel informația politică, difuzată în cadrul unei democrații, se supune, în principiu, modelului argumentării orientate44, situație în care accentul cade pe anumite calități ale candidatului și se estompează defectele, acestea reprezentând, în fapt orientarea argumentării într-un sens favorabil candidatului, fără deformarea mesajului.
Tot aici trebuie să ne referim și la un alt termen specific – propaganda. Propaganda reprezintă „un proces și/sau o instituție social-politică prin intermediul căruia (căreia) are loc un transfer de mesaje cu conținut, de regulă, ideologic, de la un centru de inițiativă (indivizi, grupuri sociale, organizații, partide, etc.), către o masă de indivizi, grupuri, clase sociale sau societăți globale, antrenând, la nivelul acestora din urmă, modificări în sfera opiniilor, atitudinilor, acțiunilor sociale și politice, furnizând pe baza unor valori, criterii de apreciere, modele de gândire și comportament” 46. Același termen, în viziunea lui Jean-Marie Domenach, „este o instituție organizată pentru dirijarea și influențarea opiniei” 47, în timp ce J. Ellul înglobează în termenul “propagande”, acțiunea psihologică îndreptată, în special, asupra cetățenilor într-un scop educativ; războiul psihologic dus împotriva inamicului exterior pentru a-l face să se îndoiască în privința valorilor pe care le susține; „reeducarea” și spălarea creierelor destinate corectării devierilor de la linie; dar și “public and human relations” – acțiuni desfășurate în scopul “conformării” țintei. 48 Propaganda este fundamentată pe o argumentare manipulată, utilizează toate mijloacele tehnice disponibile – ziare, radio, televiziune, postere, cinema –, este continuă și durabilă, deoarece mesajul transmis este deformat cu bună știință, în vederea unui scop precis și anume, pentru a determina adeziunea publicului – receptor.
Un alt termen de precizat aici este și dezinformarea.
Dezinformarea are la bază argumentarea deturnată, voluntar travestită și falsă. Acolo unde propaganda poate uneori să înșele cu informații exacte, dar parțiale, dezinformarea minte sistematic, oferind informații, deliberat, inexacte.
„Noua” comunicare politică!? Viața politică modernă nu se rezumă numai la a comunica. În anii 1960 –1970, în Fran ța, presa audio – vizual ă era controlată, cu grijă, de putere. Către sfârșitul anilor ’70 s-a constatat o profund ă schimbare de atitudine, sub influența modelului american. Jurnaliștii devin veritabili interlocutori, cu care guvernanții dezbat cu plăcere problemele momentului. 51
Comunicarea politică, în special în campaniile electorale, devine un joc complex între trei actori: candidații, presa și publicul. Candidații caută, prin intermediul sondajelor, să depisteze cererile și așteptările cetățenilor, să-și evalueze propriile imagini pentru a le ameliora sau rectifica, studiind însă și oferta electorală a concurenților lor. Presa filtrează informațiile ce îi parvin, interpretând argumentele, cuvânt ele și imaginile oamenilor politici, servindu-se de sondajele de opinie care ar trebui să reflecte opiniile și așteptările cetățenilor. Publicul este asaltat cu o enormă cantitate de mesaje, care vin simultan și de la candidați și de la presă, mesaje pe care trebuie să le trieze și să le interpreteze dacă vrea să se regăsească în focul evenimentelor. Iată de ce putem afirma că, astăzi, avem de-a face cu o comunicare de tip nou, deoarece aceasta a integrat, în obiectivele sale, principiile și tehnicile de marketing.
Alături de “modelul dialogului”, care pune accentul pe raționalitatea argumentelor și de “modelul propagandistic”, care ierarhizează rolurile (elita față în față cu masele) și care face apel la credința și la emoțiile auditoriului, “modelul marketing” (dup ă terminologia lui Gilles Achache) se bazează pe un ansamblu de tehnici instrumentele care ne aduc aminte de metodele comerciale utilizate de întreprinderi53.
„Noua” comunicare politică se axează în principal pe personalizarea candidatului, creându-se o imagine dinamic ă a omului politic, subliniindu-se trăsăturile atrăgătoare ale personalității sale, făcându-se apel la emoție.
Influența “noului” mod de comunicare politică se face simțită la trei nivele:
– asupra guvernanților înșiși și a ansamblului personalului politic, care trebuie să țină seama de schimbările intervenite de câteva decenii în arta de a comunica;
– asupra guvernaților, adică a electoratului, din ce în ce în ce mai sensibil la mediatizarea vieții politice;
– asupra spațiului public, înțeles aici ca loc de exprimare și de schimb a tot ceea ce privește faptul public în care intervin atât oamenii poli tici și cetățenii, dar și jurnaliști.
Astfel, influențele noului mod de comunicare asupra guvernanților, în viziunea lui Michel Rocard, au generat patru constrângeri cărora politicienii trebuie să li se supună:
– transparența – obligația de a nu disimula, deoarece presa impune adoptarea unui limbaj care să pară sincer;
– spontaneitatea – necesitatea de a acționa rapid la evenimente și de a emite imediat o părere, fără să existe întotdeauna un timp de gândire suficient;
– redundanța – îndatorirea de a interveni prin mai multe mijloace de informare în același timp și asupra aceluiași subiect;
– utilizarea unor simboluri – căutarea emoțiilor pentru a dramatiza discursul cu ajutorul efectului produs de așa – zisele „profe ții” sau cu ajutorul frazelor care „fac carieră”.
Evident că, aceste constrângeri prezint ă și un număr de riscuri – deloc neglijabile, precum cel al schematizării excesive a declarațiilor sau goana după scop sau după „lovitura de presă” – și măresc dificultatea de a lua măsuri lipsite de popularitate, deoarece omul politic este din ce în ce mai dependent de sondaje și de comentarii, ceea ce îl încurajează să ia decizii spectaculoase în detrimentul imperativelor de conducere mai puțin evidente.
Impactul mediatizării asupra guvernaților, mai ales în cazul cetățenilor din societățile democratice, este și mai vizibil, deoarece contribuie la creșterea nivelului de cunoștințe al publicului în materie de politică, iar un grad puternic de expunere la mass-media favorizează o percepere mai exactă a pozițiilor deținute de diferiți candidați care se înfruntă în timpul unui moment electoral58.
În ceea ce privește efectele asupra spațiului public, consecința majoră a fenomenelor evocate până în prezent, o reprezintă, fără îndoială, importanța crescânda a presei în elaborarea agendei politice, a cărei alcătuire devine din ce în ce mai mult tributară modurilor de intervenție ale oamenilor politici și chiar „formatului” emisiunilor politice59.
Astăzi, când analizele cercetătorilor sunt orientate către evaluarea interacțiunii dintre cei actori ai jocului politic: oameni politici, jurnaliști și cei care realizează sondaje, este dominată de mediatorii profesioniști – jurnaliști și specialiști în sondaje –, care, se pare, i-au detronat oarecum pe oamenii politici60, devenind singurii judecători ai excelenței în materie de prestație politică. Din acest punct de vedere, specialiștii în sondaje și politologii, pe de o parte, prin comentariile și supozițiile lor, și jurnaliștii, pe de altă parte, prin evaluarea șanselor unuia sau ale altuia dintre candidați, modifică însuși conținutul activității politice, deplasând-o spre terenul publicității politice61.
În concluzie, raportat la cele enunțate anterior, comunicarea politică, permite identificarea facilă a noilor probleme ale momentului și dezbaterea, în spațiul public, a soluțiilor ce trebuie adoptate, evitând închiderea dezbaterii politice în ea însăși, oferind poporului ocazia de a-și manifesta opoziția sau aprobarea.
Comunicarea politică, în sensul în care ajuns a se exercita astăzi, sunt de părere unii specialiști, uneori „umple”, iar alteori „golește” dezbaterea. De aceea, dac ă se dorește păstrarea virtuților democrației, comunicarea politică nu trebuie să mai fie considerată un scop în sine, deoarece politica, demnă de acest nume, nu se rezumă doar la o bună strategie de comunicare, ci trebuie concepută ca un simplu mijloc în serviciul idealurilor și al valorilor ce trebuie apărate.
Iată de ce în perioada actuală asistăm la o activizare a comunicării de partid și constatăm că majoritatea partidelor atrag o atenție deosebită acestui aspect.
I.2. INSTRUMENTELE COMUNICĂRII DE PARTID. SERVICIUL DE PRESĂ SAU RELAȚII PUBLICE
Comunicarea de partid necesită numeroase responsabilități, acțiuni și aspecte. Dacă ne referim la comunicare de partid în sens larg, atunci trebuie să punctăm că aceasta se referă la doi receptori – mass-media și electoratul sau un mediator și un receptor – mass-media și respectiv, electoratul.
În ceea ce ține de comunicarea de partid cu presa, lucrurile nu stau deloc mai simplu, deoarece partidul e cel are emite, iar presa e cea care preia, informează și interpretează, destinație finală fiind cetățenii.
Așadar, comunicarea de partid are loc prin mai multe mijloace sau instrumente de comunicare, pe care le vom expune și analiza mai jos.
Serviciul de presă/relații publice. Relațiile publice reprezintă cea mai eficientă modalitate prin care se poate gestiona imaginea unui partid politic. Conceptul de relații publice este sugestiv prin însăși asocierea termenilor. Astfel că, în ceea ce privește corelarea, numele poate spune totul. În ce privește menținerea relației, grija sistematică pentru această menținere, deci, așa cum spune Asociația Internațională pentru Relații Publice: "înțelegere, simpatie și sprijin" promovate între o organizație și publicul său. Acest lucru se întâmplă pe două axe: internă, în cadrul organizației, și externă, cu grupuri din afara organizației.
Relațiile publice se referă la ceea ce ar putea fi numit "comunicare strategică", strategică deoarece are întotdeauna de-a face cu politica atent construită. Comunicare, între o organizație, un partid politic și publicul acesteia; între partid și societate; în cadrul partidului; între partid și alte tipuri de organizații. Comunicarea se explică pe sine. Oamenii trebuie să organizeze. Iar relațiile publice ar putea fi numite organizarea comunicării unei organizații. Organizarea comunicării într-o organizație, și cu atât mai mult într-un partid politic, trebuie să se desfășoare într-un mod structurat și planificat. Ea trebuie să decurgă din politica organizației și să se potrivească strategiei generale a acesteia. De asemenea, trebuie protejată și cultivată. Acest lucru cere efort, iar efectele sale depind de cooperarea tuturor membrilor organizației. Relațiile publice există pentru a învăța organizațiile și în special partidele, cum să se comporte, deoarece tocmai acest lucru este de dorit prin comunicarea cu publicul. Prin aceasta vrem să spunem că o bună înțelegere cu toate grupurile este foarte importantă pentru un partid politic. Imaginea se formează, întâi și întâi, prin experiență, mai mult decât prin informare și promovare. Și ce experimentează oamenii? Comportamentul, în primul rând. O organizație, sau un partid politic, se judecă după comportamentul său și după cum acționează liderii, politicienii și membrii societății implicați.
"Relațiile Publice sunt o funcție a managementului, cu caracter continuu planificat, prin care organizațiile și instituțiile publice sau private caută să câștige și să mențină înțelegerea, simpatia și sprijinul acelora prin care sunt sau pot fi preocupați să evalueze opinia publică despre sine, pentru a-și corela, pe cât posibil, propriile politici și proceduri, pentru a realiza prin informare planificată și larg răspândită, o cooperare mai productivă și o îndeplinire mai eficientă a intereselor lor obișnuite" – Definiția dată de Asociația Internațională pentru relații publice.
Câteva din caracteristicile enunțate prin această definiție ar trebui explicate mai pe larg:
– continuă și planificată – nu întâmplătoare, ci planificată, regulată, continuă și cu o politică structurată – așa ar trebui să fie campania implementată pentru construirea unei imagini solide a unui partid. Imagine care trebuie realizată pe tot parcursul existenței acelui partid politic și nu numai, așa cum se întâmplă cel mai adesea doar pe perioada campaniilor electorale;
– sprijin – relațiile publice nu sunt un scop, o finalitate în sine, ci, pur și simplu, un mijloc de a câștiga sprijinul. Relațiile publice cultivă bunele contacte, care n-ar exista altfel. Politica relațiilor publice este de asemenea derivată: relațiile publice se identifică cu organizația, dar o și critică – atât intern cât și extern – pentru a-și menține relația cu exteriorul;
– organizații și instituții: organizația este un sistem în cadrul tuturor celorlalte feluri de sisteme societale și, în același timp, e dependentă de ele. Relațiile publice s-au născut tocmai din această dependență;
– grupuri de interes sau grupurile țintă – împărțind publicul în grupuri, alegători în general – sunt acele grupuri din societate de care aceasta depinde și care sunt capabile să critice și să judece organizația. Diferența între grupurile de interes și grupurile țintă este că primele există oricum, iar pe celelalte ți le alegi.
Serviciul de presă include mai mulți membri ai echipei, după caz: jurnalist, fotograf, cameraman, consultant, șef serviciu, specialist în PR și marketing, etc.
Relațiile publice sunt un instrument al politicii, rezultând într-un plan, într-o strategie. Structurarea politicii este o problemă de planificare pe termen lung, o chestiune de perseverență – nu de luni, ci de ani de zile. Planul de lucru – planul relațiilor publice – constă în principal în eforturi pe termen scurt, care pot fi “îmbogățite”, potrivindu-se astfel într-un plan elaborat. Relațiile publice, atât intern (în cadrul organizației), cât și extern (îndreptate spre grupurile țintă), să urmeze un flux în două sensuri, bazat pe interes reciproc.
Înainte ca o organizație sau un partid să înceapă activitățile de relații publice, ea ar trebui să își determine țintele și modul cum dorește să și le atingă. Acest obiectiv se realizează prin intermediul sondajelor de opinie, care trebuie să stabilească foarte clar, între altele și care este publicul țintă, care este publicul fidel, unde se găsesc zonele cu electorat slab sau dimpotrivă care sunt zonele cu electorat fidel. Numai pe baza unor astfel de informații se poate stabili apoi strategia de relații publice.
Practicile de lucru sistematic în relațiile publice și transmiterea informațiilor sunt indispensabile pentru buna funcționare a unui partid politic. Prin alcătuirea unui plan pentru relații publice se pot stabili sistematic liniile politicii partidului sub toate aspectele sale. Acest pas este echivalent cu întrebarea dacă scopurile partidului se potrivesc cu relațiile publice sau cu transmiterea informațiilor. Planul mai conține și puncte de control. Pentru noi aceasta înseamnă să încorporăm perioadele de evaluare, pentru că un bun Plan de Relații Publice trebuie evaluat pe parcurs, nu doar la final, imaginea partidului trebuie corectată pe baza acestor evaluări permanent, astfel încât partidul să crească și nu să scadă în sondaje. Acest sistem strict și această organizare a comunicării sunt exact ceea ce caracterizează corporațiile de relații publice.
Componentele unui plan de relații publice sunt: planificare, programarea, alcătuirea bugetului și evaluarea. Un plan schematizat, de bază, are următoarea structură:
– identificarea inițială a problemei;
– cercetarea internă și externă;
– formularea definitivă a problemei;
– formularea scopurilor;
– formularea concisă a strategiilor alternative, inclusiv a bugetelor preliminare;
– determinarea grupurilor de interes și grupurilor țintă;
– strategie, opțiuni, implementare;
– tactici de plan și finalizarea bugetului;
– executarea;
– evaluarea rezultatelor (la sfârșitul perioadei de planificare, cât și în toate fazele planului).
Iată ce presupun toate aceste etape de lucru ale serviciului de presă:
– identificarea inițială a problemei – când o persoană care se ocupă de relații publice într-o organizație este confruntată cu o întrebare sau cu o problemă, chestiunea este, de fapt, dacă este o problemă într-adevăr;
– analiza. Primul pas este analiza detaliată (internă și externă). Aceasta ar putea fi o analiză a puterii/slăbiciunilor (de ex.: Cum privesc membrii și electoratul un partid politic? Care sunt punctele slabe și care sunt cele tari? Care sunt factorii de stimulare și care sunt cei de limitare? Cum se poate câștiga sprijin și cum se pot atrage oamenii?);
– formularea definitivă a problemei – în același timp, devine clar ce vor oamenii să realizeze, iar scopurile (măsurabile!) pot fi formulate;
– formularea scopurilor, strategiei, bugetului, grupurilor de interes – sunt așternute pe hârtie principalele puncte de ghidare în diverse strategii (fiecare cu bugetul, grupul de interes etc.), din care se poate face o selecție. Oamenii aleg strategia și implementarea definitive;
– implementarea – stabilirea tacticilor ce vor fi aplicate și finalizarea bugetului. Mărimea bugetului este o condiție limită importantă, determinând oamenii să aleagă o anumită tactică. Evident că lucruri ca reclame în ziare locale și regionale sau pe canale media noi, ori ca accesul la postul TV local sau, chiar, reclama pe autobuze, costă bani. Așadar , bugetul trebuie stabilit în faza strategică. Este foarte important ca "trezorierul" să țină cont de orice modificare a proiectului, pentru ca – dacă este necesar – operațiunile să fie oprite la timp;
– evaluarea – ultimul pas în planul de bază, deși evaluarea anterioară este și ea posibilă și chiar dezirabilă, pentru că evaluarea poate preveni repetarea acelorași greșeli. Din păcate, în practică, evaluării nu i se acordă atenția cuvenită.
Campania permanentă este scopul planului relațiilor publice: să ofere informație structurată despre poziția partidului, despre implicațiile acestuia și despre reprezentanții săi.
Când se aleg canalele de transmitere a informațiilor este important să se alcătuiască un mixaj, un bun "media-mix". Se poate trasa un plan media din informațiile existente în planul de relații publice. Demersul include un plan în care toate posibilele opțiuni pentru media sunt cântărite una împotriva celeilalte, după criteriul: cum să se atingă efectul maxim dorit, folosind media?Alegerea canalului, folosirea lui, conceptul creativ și implementarea tactică, cerute pentru a face acest plan operațional, pot fi realizate folosind un plan de relații publice.
În această acțiune se poate considera consumatorul confruntat cu o mulțime de "purtători de comunicare". Nu se cunoaște decât un mic număr dintre aceștia. Un și mai mic număr poate produce vreo impresie. O singură reclamă nu poate schimba intențiile sau acțiunile. Sarcina celui ce face planul media este să opereze o selecție între toți purtătorii de reclamă (existenți sau inexistenți), care încadrându-se în bugetul disponibil, să poată duce mesajul reclamei către țintă, în modul cel mai convingător și plin de succes. Alegerea se poate face între mai multe media
– presa scrisă (ziare naționale, regionale, de opinie, reviste cu specific divers etc.);
– emisiuni radio sau tv;
– reclame;
– cinema;
– reclama în exterior, de la postere și reclama pe tramvaie, autobuze până la avion.
Cercetările privind audiența netă, având în vedere multiplicarea din presă, trebuie puse în balanță cu eficiența multiplicării, care, în schimb, pot mări frecvența. O altă cantitate măsurabilă este numărul loviturilor în grupul țintă, pe care le dă un canal, în comparație cu altul. Aceasta este partea cantitativă, intră în joc și conținutul cantitativ al planului media. Judecarea mediului înconjurător: atitudinea staff-ului editorial și al celui de publicitate, mărimea publicației, calitatea tipăriturii, folosirea culorilor, relația dintre imagine și text, stilul publicației etc. sunt factori care trebuie luați în considerare când se face alegerea.
Ca și în cazul planului de relații publice evaluarea unui plan media este imperativă. Este important să analizăm cum reacționează alții la eforturile organizației.
De fapt, care este diferența între un plan de relații publice și un plan de mass-media? Pentru o abordare sistematică a relațiilor publice și a muncii promoționale, cercetarea, analiza și scopurile bine-formulate sunt esențiale pentru elaborarea strategiei organizației.
Pe scurt: cercetarea, analiza, scopurile, strategia și bugetul formează ingredientele planului de relații publice. Pentru a realiza obiectivele propuse în planul de relații publice trebuie alcătuit planul media. Doar atunci va fi înfăptuită o campanie media de succes.
Așadar, într-un plan media se aleg canalele de transmitere a mesajelor partidului politic. Trebuie să specificăm că, o campanie media bună nu înseamnă neapărat o mulțime de bani și energie. Este vorba doar despre transmiterea unui mesaj alegătorilor și membrilor, printr-o comunicare eficientă, prin mass-media. De aceea, este necesar de știut cum funcționează diverse media: folosirea nediscriminatorie a canalelor comportă riscuri majore. Așa ceva se face într-o manieră direcționată și bine gândită. Trebuie puse mereu întrebările: “Ce doresc să spun alegătorului prin acest canal?”, „Cine este receptorul?”, „Îmi dă acest canal suficiente ocazii de a-mi transmite mesajul?”. Mărimea zonei de atins poate varia semnificativ, depinzând de tipul de campanie și de regiunea care trebuie acoperită.
Mulți politicieni sunt preocupați de imaginea lor: mai este ea competitivă, mai este „în regulă”? Ei înțeleg prin aceasta „tabloul” publicului sau al grupului de interes despre ei. O imagine proastă poate duce la pierderea de putere, iar aceasta e cel mai rău lucru pe care ;i-l pot imagina politicienii.
Imaginea se compune din sentimente, emoții, impresii, asocieri bazate pe experiențe, cunoștințe sau idei.
Dar, imaginea este doar o față a medaliei. Reversul ei este imaginea politicianului sau a partidului, așa-numita imagine de sine. Dacă această imagine de sine este pozitivă sau negativă depinde, în parte, și de mesajul pe care-l poartă politicianul. Mesajul este produsul, ținta partidului. Așadar, politicianul trebuie să posede o istorie puternică, credibilă, cu o posibilitate mare de asimilare. Dacă mesajul penetrează bine, atunci are un efect pozitiv asupra imaginii politicianului.
I.3. COMUNICAREA DE PARTID CU MASS-MEDIA PRIN INTERMEDIUL TEHNOLOGIILOR AVANSATE
În ultimii ani, asistăm cu toții la dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii informaționale. New media ocupă un loc tot mai important în viețile noastre, atunci când vine vorba de comunicare și informare. Astfel că, paginile web, blogurile, conturile și paginile pe rețelele de socializare sunt instrumente indispensabile în promovarea unui nume, brand, marcă, organizație, partid, etc. De asemenea, dacă ne referim la comunicarea de partid cu presa, nu putem trece peste comunicarea prin mesajele transmise on-line, care în ultima perioadă sunt extrem de prezente.
Pagina web a partidului politic. Înființarea și întreținerea website-ului de către partidele politice s-a făcut la început fără conștientizarea imensului potențial pe care acesta îl are în eficientizarea comunicării în interiorul și exteriorul formațiunii politice. Inițial, website-ul a avut o valoare simbolică foarte mare indicând că partidul, cărui aparține, este modern și la curent cu noua tehnologie. Apoi, fiind jenant să nu exiști online și văzând că partidul concurent are deja website, partidele s-au imitat unele pe altele, iar prezența lor pe internet a crescut semnificativ.
În sistemul democratic, partidele politice avansează simultan pe scena electorală, parlamentară, internă și mediatică. Succesul lor pe aceste scene este dependent de atingerea acestor obiective: maximizarea voturilor în timpul campaniilor electorale; cucerirea puterii politice și accesul la guvernarea unei țări; promovarea anumitor viziuni politice și ideologice; asigurarea democrației interne pentru stimularea participării, eficienței și coeziunii în propriile structuri, și, nu pe ultimul plan; socializarea politică a cetățenilor și crearea unor legături între aceștia în interiorul sistemului politic prin recrutare, mobilizare și repartizare în posturi de conducere.
Website-ul poate contribui la faptul ca un partid politic să atingă aceste scopuri prin dirijarea activităților sale spre: furnizarea de informații; organizarea campaniilor; generarea resurselor; crearea de rețele și întărirea organizației; promovarea participării. Faptul dat a permis creșterea volumului și vitezei informației la costuri mult mai mici, actualizarea permanentă a informației și direcționarea ei către membrii de partid, mass-media și alegători, depășirea granițelor geografice și prezentarea informației în funcție de particularitățile receptorilor.
Campaniile moderne ce sunt promovate pe web își sporesc eficiența prin răspunsurile rapide oferite simpatizanților sau adversarilor, prin posibilitatea de a ajunge rapid la tipuri de public nou sau mai mari într-o manieră interactivă. Comunicarea interactivă ajută formațiunile și în consolidarea resurselor organizaționale prin recrutarea noilor membri și atragerea fondurilor. Crearea rețelelor (networking-ul) ajută partidele sa-și consolideze legăturile interne(între organizațiile de circumscripție electorală, politicienii aleși, sediul central și grupurile interne de presiune) sau externe (între partid și grupuri de interese, sindicate, departamente guvernamentale, mass-media sau alte organizații din lume). În ultima perioadă, website-urile partidelor oferă legături și cu blogurile unor politicieni cu notorietate, cu MySpace, YouTube, Facebook și Twitter. Participarea sau implicarea cetățenească este stimulată prin comunicarea directă și individuală, cu oferirea în timp util a informațiilor solicitate de cetățeni, prin încurajarea dezbaterilor între politicieni și cetățeni cu ajutorul e-mail-ului, chat-ului, grupuri de noutăți, prin consultarea online a cetățenilor asupra unor probleme urgente, prin posibila transformare a vizitatorilor unui website în co-producători ai acestuia sau distribuitori de mesaje descărcate de aici către prieteni, familie, cunoscuți și alții.
Deci constatăm faptul că, partidele au dezvoltat mai multe funcții și facilității pentru website-urile lor în vederea atingerii propriilor obiective. În acord cu Ward, Gibson & Nixon 7, considerăm că direcțiile în care acestea pot fi folosite sunt următoarele:
pagina web ca unealtă administrativă folosită pentru a oferi cetățenilor foarte multe informații (istoricul partidului, regulamente, documente pentru presă, luări de poziție în diferite probleme, date de contact, informații organizatorice etc).Website-ul este în acest caz o arhivă sau o bibliotecă care pune la dispoziția publicului o cantitate foarte mare de informații cu un efort minim din partea partidului;
pagina web ca instrument de campanie activă și continuă ce ajută partidul să transmită mesaje nedistorsionate publicului-țintă, să-și construiască propria agendă și să se transforme în sursă credibilă pentru documentarea jurnaliștilor. În plus, prin acest instrument se pot culege informații despre vizitatori iar mesajele politice se pot construi apoi în funcție de caracteristicile și așteptările acestor vizitatori;
pagina web cu atribuții în mobilizarea și organizarea propriilor membri, alegătorilor și donatorilor. Elementele interactive (bulletin boards, chat rooms, email, hypertext links, vot electronic) permit partidelor să organizeze dezbateri interne, să ofere feed-back rapid alegătorilor, să creeze legături organizaționale și rețele online între diferite grupări din partid.
Peste tot în lume, investiția formațiunilor politice în website este inegală transformându-l fie într-o prezență discretă, nu prea observabilă, fie în una activă, dinamică, sofisticată. Cele mai bune web site-uri politice oferă informații noi sau în exclusivitate, sunt interactive, personalizate și cu o grafică foarte atractivă, care sunt mereu accesate de presă și alegători.
Website-urile formațiunilor au devenit din ce în ce mai avansate tehnologic și mai interesante pentru vizitatorii lor. Diversele elemente audiovizuale încorporate (videoclipuri, imagini, muzică,grafică) pot fi considerate ca încercări reușite de a face navigarea mai plăcută și informarea mai interesantă. Însă, este evident că mobilizarea ar trebui transformată în funcția-cheie a acestora. În plus, website-ul partidului politic va fi mai vizitat dacă, pe lângă vechimea mare din spațiul virtual, va oferi recompense ca posibilitatea exprimării opiniei sau primirea unui feed-back rapid.
Blogurile și bloggerii de partid. Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de pagini web sunt accesibile publicului larg, însă unele pot fi contra cost. Termenul de “blog” a apărut în anul 1997, când John Berger și-a denumit propriul site „weblog”.[1]
Dacă inițial, blog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărut „unelte” (programe și metode) care să automatizeze acest proces. Utilizarea unui astfel de software bazat pe browser-e Internet este acum un aspect obișnuit al blogging-ului. Există mai multe platforme pentru blog-uri, de exemplu WordPress (cea mai cunoscută și folosită platformă de blogging), Blogspot, Blogger ș.a.
Scopul blog-urilor variază foarte mult, de la jurnale personale și până la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale. De asemenea ele variază și în funcție de autor – de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui și o sursă importantă de venituri pentru cei care le administrează.
Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului; alte blog-uri nu sunt interactive. Totalitatea blog-urilor și a autorilor de blog-uri a fost denumită „blogosferă”. De exemplu blogosferă românească, blogosferă moldovenească. Totodată, blog-urile constituie una din numeroasele fațete ale fenomenului numit Web 2.0.
Publicarea articolelor pe blog se face la fel de ușor ca editarea unui mesaj de email. Se pot publica articole, comentarii, descrieri, imagini, video și altele. Vizitatorii blogului au și ei posibilitatea să lase comentarii legate de articolele de pe blog, creându-se astfel un mediu de comunicare între autorul blogului și audiența sa. Prin intermediul acestui mod interactiv de comunicare, cât și datorită ușurinței cu care poți publica pe Internet, blogul a devenit cel mai popular mod de a te exprima pe Internet și cel mai răspândit tip de pagină web.
Majoritatea blogurilor sunt jurnale personale, cu subiect general. Există însa și bloguri axate pe un anumit subiect, cum ar fi: modă, muzică, politică, fotografie sau bloguri corporative.
Paginile web cu conținut politic sunt împărțite în mai multe categorii:
ale oamenilor politici;
care discută despre viața politică-economică;
cu elemente doctrinare;
activism social;
investigații;
caricaturi, colaje și pamflet;
altele.
Offline-ul sau întrevederea informală. Aceasta este, de asemenea, o formă de comunicare dintre politicieni/partid și jurnaliști, dar și bloggeri. Întrevederea informală poate fi caracterizată, după definiție DEX: INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. – Din engl. informal, fr. informel.
În cadrul offline-ul se renunță la ținutele oficiale, întrebări și texte oficiale, discuțiile nu se înregistrează, se vorbește deschis și pot fi publicate doar informațiile, asupra căreia sursa a dat acord. De cele mai multe ori, acest tip de întâlniri au loc pe teritorii neutre cum ar fi: restaurante, pub-uri, etc.
Totodată, discuțiile neformale pot avea loc și după încheierea conferințelor de presă. Este recomandat ca răcoritoarele și cafeaua să fie servite la sfârșitul conferinței, într-un spațiu special amenajat. Acum și aici, reprezentanții organizației au ocazia să discute, mai relaxați, cu gazetarii, să puncteze anumite aspecte ce nu au fost abordate în timpul conferinței, să accentueze importanța anumitor informații și, dacă știu că au de-a face cu reprezentanți ai breslei care respectă deontologia profesională, să le ofere unele date off the record. Tot acum, jurnaliștii pot obține anumite informații în exclusivitate și pot fixa întâlniri pentru interviuri viitoare.
Rețele de socializare. Sistemele de comunicare politice au cunoscut o schimbare radicala a mecanismelor de funcționare, odată cu dezvoltarea internetului, în general, și a Social Media, în particular. Dacă în perioada incipientă a sistemelor clasice de comunicare politică, actanții principali ai diseminării mesajului politic erau jurnaliștii și politicieni, iar publicul nu avea mijloace de interacțiune cu aceștia, feedback-ul lor fiind întârziat sau chiar inexistent, în perioada Social Media, puterea de influență a jurnaliștilor și politicienilor a scăzut considerabil, iar procesul comunicării este dirijat de utilizatorii rețelelor sociale, care personalizează mesajul politic, îl distribuie și îl dezbate, printr-o comunicare interpersonală, în grupurile lor sociale.
O rețea de socializare (rețea socială) este, general vorbind, o rețea de persoane cu scopuri comune, cum ar fi o rețea de studenți, politicieni, dar chiar și de hoți, în contrast cu rețelele tehnice ca rețeaua de telefon sau gaz metan. Rețelele de socializare din web (Internet) sunt numite și „rețele sociale”.
În ultimii ani printr-o rețea socială se înțelege deseori și o rețea (informațională) de utilizatori Internet, bazată pe anumite situri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți utilizatori, deja înscriși. Aceste rețele sociale fac parte din fenomenul relativ nou, global, numit Web 2.0. Astfel, membrii unei rețele sociale sunt legați între ei în mod informal, fără obligații, dar de obicei contribuie activ la colectarea și distribuirea informațiilor pe întregul glob prin intermediul web-ului. Eventual denumirea unei astfel de rețele (informaționale) de utilizatori s-ar putea echivala cu „rețea de utilizatori”.
Newsletter. Fără doar și poate întâlnim cuvântul newsletter tot mai des, pe diverse site-uri pe care le vizităm. Totuși, am observat că deși cuvântul este descriptiv, exista utilizatori care nu știu ce înseamnă un newsletter si la ce folosește.
Newsletter-ul, în traducere "buletin informativ", a început prin a fi o forma de publicație periodică trimisa prin e-mail celor abonați la ea, ce cuprinde diverse informații noi dintr-un anumit domeniu de interes. Mai este denumită și e-newsletter (electronic newsletter – scrisoare electronica sau e-mail newsletter – scrisoare prin e-mail) pentru a fi diferențiată de o scrisoare obișnuită.
Newsletter-ul modern, așa cum îl știm astăzi, moștenește sistemul implementat inițial de listele de discuții (mailing lists) pe vremea când cei mai mulți utilizatori comunicau prin intermediul mesageriei electronice pe diverse teme, înainte ca site-urile dedicate să intre în scenă. În acest fel, utilizatorii care se abonau la o adresă generică de e-mail puteau trimite mesaje pe o anumită tema (respectând niște instrucțiuni) și puteau primi la rândul lor mesajele celorlalți participanți la discuție fie pe rând (în timp real), fie la pachet, la un interval bine stabilit (digest). Software-ul care deservea aceste liste de discuții putea primi instrucțiuni speciale de la utilizatori, pentru schimbarea parolei, abonarea sau dezabonarea adresei de e-mail, etc. doar prin simpla trimitere a unui mesaj la adresa de email a listei de discuții.
Pe măsura ce site-urile dedicate au început să apară, iar modalitatea de navigare și postare a mesajelor a devenit mai ușoara, listele de discuții și-au pierdut treptat interesul utilizatorilor de internet, care acum puteau alege între forumuri, chat-uri, site-uri de online dating sau portaluri tematice. În acel moment, newsletter-ul a devenit mai degrabă un accesoriu al site-urilor, utilizatorii putând opta sa beneficieze sau nu de acest serviciu doar in scopuri de marketing si eventuale opriri ale serviciilor pentru mentenanță.
Pe de altă parte, newsletter-ul ajuta un site web să mențină activă legătura cu utilizatorul aducându-i acestuia la cunoștință informații diverse pentru care acesta a optat să fie înștiințat, dar și pentru a informa utilizatorii despre noi facilități, oferite de noile versiuni ale site-ului.
Deci, putem spune că un newsletter este similar unei publicații tipărite distribuite prin poștă. Deosebirile dintre cele două forme de distribuție, ne demonstrează unele din avantajele Internetului.
Un newsletter este distribuit cu suportul poștei electronice. Nu sunt necesare timbre sau alte costuri pentru distribuirea lor, iar livrarea unui newsletter este practic instantanee. Nu exista costuri legate de tipărirea publicației, acesta fiind un mesaj online.
II. COMUNICAREA DE PARTID. ANALIZĂ DE CONȚINUT
ANALIZA COMUNICĂRII A 7 PARTIDE CU MASS-MEDIA
Comunicarea cu mass-media este determinantă pentru fiecare partid, atunci când vine vorba de prezența acestuia în spațiul public, imaginea lui în fața electoratului, dar și poziționarea cu alte partide.
În lucrarea noastră, cercetăm comunicarea de partid cu mass-media, modalitățile și instrumentele, prin care se realizează aceasta, dar și impactul comunicării asupra presei și asupra spațiului public, în general.
În cadrul cercetării, mai jos, vom analiza procesul de comunicarea cu media a celor cinci partide care au acces în Parlament, în urma alegerilor din 30 noiembrie curent – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, Partidul Liberal și Partidul Democrat din Moldova.
Totodată, pentru diversitate și un peisaj amplu, am putea include în cercetarea noastră și Partidul Popular European din Moldova, pentru a-i urmări comportamentul în raport cu mass-media, având în vedere că nu este un partid înregistrat oficial, dar și Partidul Nostru, liderul căruia se află într-o altă țară.
De ce am ales anume aceste partide? Pentru că dacă e să analizăm situația actuală, raportându-ne la ultimele sondaje realizate în luna aprilie – Barometrul Opiniei Publice, dar și sondajul prezentat de CBS-AXA, vedem că partidele acestea sunt cele mai influente în prezent.
Interacțiunea permanentă cu partidele politice, ne permite să facem o analiză nu doar prin analiza proceselor și materialelor existente, ci și prin interacțiune directă cu reprezentanții formațiunilor.
Perioada de analiză – lunile aprilie și martie 2015.
Așadar, în cadrul cercetării noastre ne vom conduce după următoarele principii:
Tipul fluxului de comunicare (permanent, continuu, întrerupt, fragmentat, etc.);
Modelul de comunicare utilizat;
Instrumente folosite;
Numărul comunicatelor de presă emise;
Acțiuni publice: conferințe de presă, briefinguri, prezența în emisiuni, interviuri etc.;
Interacțiunea conducerii partidului cu presa;
Activitatea serviciului de presă și componența acestuia; persoane responsabile;
Analiza paginilor web;
Prezența pe rețelele de socializare; etc.
Pentru o analiză detaliată și argumentată, vom efectua cercetări asupra fiecărui partid în parte. Fiecare partid va fi analizat din perspectiva comunicării cu mass-media. Ulterior, vom realiza comparația comunicării formațiunilor cu presa și vom stabili un șir de concluzii și de recomandări pentru partidele politice pe deoparte, dar și pentru mass-media pe de altă parte.
Ordinea partidelor în cadrul cercetării nu este una aleatorie, ci este stabilită în conformitate cu cercetările sociologice recente, ce exprimă influența acestora printre alegători.
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM)
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (abreviat PSRM) este un partid politic de stânga din Republica Moldova, reprezentat în Parlamentul Republicii Moldova de un număr de 25 de deputați. Pledează pentru federalizarea Moldovei, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală și Uniunea Euroasiatică și denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană
PSRM a fost creat de foști membri ai Partidului Socialist din Moldova (PSM). Congresul de constituire al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova a avut loc la 29 iunie 1997, la Chișinău. Copreședinți ai partidului au fost aleși dna Veronica Abramciuc (în momentul alegerii deținea funcția de Director General al Departamentului Relațiilor Naționale de pe lângă Guvernul Republicii Moldova) și dl Eduard Smirnov (în momentul alegerii — Viceprimarul municipiului Chișinău). La scrutinul parlamentar din 2005 a constituit un bloc electoral împreună cu Partidul Socialist din Moldova, acumulând 4,97% din sufragii, iar la alegerile parlamentare din aprilie 2009, iulie 2009 și 2010 nu a luat parte. La 18 decembrie 2011 s-a desfășurat Congresul al 10-lea al Partidului Socialiștilor, la care au participat circa 700 de delegați. Congresul a ales noua conducere a partidului și a aprobat programul de activitate al formațiunii pentru următorii ani. În funcția de președinte al PSRM a fost ales deputatul neafiliat Igor Dodon.
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) este unul dintre partidele care comunică cel mai mult și mai eficient cu și prin mass-media. Zilnic, serviciul de presă al acestei formațiuni emite câte 2-3 comunicate în dependență de evenimente. Totodată, aceștia trimit și anunțuri despre diverse evenimente. De asemenea, comunicatele, în multe cazuri, pot fi în două limbi: română și rusă.
La moment, conform studiilor sociologice, spre exemplu potrivit BOP din aprilie 2015, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, atunci PSRM ar acumula 16%, cele mai multe voturi.
Dacă e să ne uităm la comunicarea formațiunii cu mass-media, de asemenea, constatăm un proces intens și eficient, după cum vom vedea ulterior, în baza datelor colectate.
Perioada de reper în cercetarea noastră, lunile martie și aprilie 2015, ne-au permis să vedem activitatea serviciului de presă, numărul și tipul comunicatelor, dar și acțiunile formațiunii în general.
Astfel, constatăm că în cele două luni, serviciul de presă al PSRM a emis 39 de comunicate și 14 avize (anexă). Trebuie să remarcăm aici faptul că, comunicatele întotdeauna sunt transmise presei prin e-mail cu fotografii, și video după caz, atașate. Totodată, în unele cazuri, comunicatele pot și română, și rusă, uneori doar în limba rusă, cel mai des sunt în limba română.
Titlurile comunicatelor sunt specifice comunicatele, iar unele chiar lungi, dar care exprimă mesajul comunicatului și exprimă ceea ce este important pentru formațiune și ce ar vrea ca presă să transmită alegătorului.
La capitolul avize, trebuie să specificăm că, se acordă atenție deosebită, sunt transmise mesaje pe email și publicate pe pagina web, ce anunță briefinguri și conferințe de presă, participări la emisiuni și evenimente, dar și întrevederi.
S-au înregistrat cazuri când și conducerea formațiunii a anunțat anumite evenimente pe conturile de pe rețelele de socializare, aceasta marcând deja implicarea new media în procesul de comunicare dintre partidele politice și mass-media.
Referindu-ne în continuare la serviciul de presă al formațiunii, menționăm faptul că din departament fac parte două persoane: secretarul de presă și fotograful. Secretar de presă al PSRM este Carmena Lupei.
Carmena Lupei, secretar de presă Partidul Socialiștilor:
„Activez timp de două luni în calitate de secretar de presă în echipa lui Igor Dodon. Anterior, am fost purtător de cuvânt la Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor. De fiecare dată când primesc o ofertă de lucru mă interesează în primul rând personalitatea angajatorului sub aspectul ideilor și intereselor pe care le promovează, a caracterului de care dă dovadă. Și aici mă refer la dinamismul, optimismul și disponibilitatea liderului de a accepta noi idei și proiecte spre realizare. De asemenea, mă interesează echipa cu care va trebui să conlucrez. Am acceptat din start oferta de lucru primită de la Igor Dodon, dat fiind faptul că mi s-a propus un lucru interesant, de perspectivă.
Partidul nu este o structură de stat, unde orele de lucru sunt clar stabilite. Sunt zile când se muncește intensiv până seara târziu, sunt zile când lucrăm mai în voie, deși acestea din urmă sunt mult mai puține.
Mă impresionează deschiderea și respectul pe care îl are Igor Dodon față de mass-media. Îmi place că este sincer în raport cu jurnaliștii, nu se teme să greșească și să-și recunoască greșeala. Cum spune proverbul: nu greșește doar acel ce nu face nimic. Din acest punct de vedere îmi vine ușor să-mi fac meseria”.
Ce ține de tipul de comunicare dintre partid și presă, aici observăm un proces continuu și de o cooperare eficientă, care ar fi justificată prin mediatizarea intensă a articolelor și evenimentelor PSRM, prezența reprezentanților mijloacelor de informare la evenimentele organizate de partid și altele.
Totodată, în cele două luni, luni dinaintea campaniei electorale pentru alegerile locale generale, liderii PSRM au participat în cadrul mai multor emisiuni TV, care de asemenea, fac parte din cooperarea dintre formațiune și presă. Astfel, în decurs de 60 de zile, Igor Dodon, președinte al partidului, a susținut patru conferințe de presă, a participat la o emisiune TV și a depus două sezisări la Curtea Constituțională. Irina Vlah, bașcan al Găgăuziei, atunci candidat la funcție, a desfășurat o conferință de presă, iar Zinaida Greceanîi – candidat la funcția de primar al capitalei, a participat la o emisiune televizată, în cadrul a două conferințe și la două evenimente publice, unde au contactat cu presa.
Remarcăm la acest capitol, deschiderea conducerii formațiunii față de mass-media. Totodată, dacă e să ne referim și la comunicarea pe rețelele de socializare, nu o dată liderul socialiștilor a făcut declarații și a publicat diverse acte și acuzații pe pagina sa de Facebook, ce ulterior au fost preluate de mass-media, preponderent on-line, și incluse în materialele jurnalistice.
De asemenea și alți exponenți ai formațiunii se implică în discuțiile de pe rețelele de socializare și fac anunțuri acolo, interacționând astfel și cu presa și cu electoratul de pe on-line.
Un alt punct de referință este și pagina web www.socialistii.md, care este disponibilă atât pentru presă, cât și pentru cetățeni. Partidului Socialiștilor și-a decorat pagina web (www.socialistii.md), în mai multe nuanțe de roșu, care este culoarea formațiunii.
Antetul paginii este construit doar din sigla partidului, denumirea formațiunii și 7 rubrici care sunt împărțite în subrubrici.
De menționat că, formațiunea are și un ziar – „Socialiștii”, iar pe site acesta poate fi descărcat în format electronic.
În partea centrală de sus, sunt trei articole principale care se schimbă permanent. Iar puțin mai jos – o bandă rulantă cu știrile pe scurt. În partea dreaptă este o coloană ce se referă la condițiile în care poți adera la partid. Mai jos sunt mai multe materiale video cu declarații, discursuri, luări de cuvânt etc., după care urmează rubricile ce țin de întrebări, arhivă și câteva link-uri utile. În centrul paginii sunt plasate anunțurile și noutățile din cadrul partidului, dar și alte titluri importante pentru membrii PSRM.
Pagina web este disponibilă în două limbi (moldovenească și rusă), informația fiind actualizată permanent.
În partea stângă de jos sunt publicate două adrese web: una mai veche a partidului, care conține aceeași informație ca și pagina nouă; a doua este a organizației de tineret a partidului, care, fiind accesată, te duce direct la site-ul organizației „Garda Tânără”.
În general, la capitolul comunicare cu presa, PSRM se vede că are o strategie prestabilită care îi permite să acționeze și să comunice eficient. Mai mult decât atât, se cunoaște că liderul socialist organizează anual, în perioada sărbătorilor de iarnă o întâlnire cu redactorii-șefi ai instituțiilor, dar și cu liderii de opinie cu diverse viziuni, astfel pentru a stabili noi contacte, dar și pentru a menține relațiile existente sau a dezvolta altele noi.
Din experiența jurnaliștilor, aflăm că presa poate contacta direct și cu reprezentanții PSRM, fără a avea nevoie de intermediere cu secretarul de presă. Igor Dodon, Ion Ceban, Vlad Bătrîncea, dar și alții, pot fi contactați direct telefonic pentru diverse reacții sau opinii.
Partidul Liberal Democrat din Moldova
Partidul Liberal Democrat din Moldova (abreviat PLDM) este o formațiune politică de centru-dreapta din Republica Moldova. Congresul de constituire a partidului a avut loc la 8 decembrie 2007, președinte fiind ales Vlad Filat.
Grupul de inițiativă al partidului a fost centrat inițial în jurul lui Filat, fost membru marcant în Partidul Democrat din Moldova, care a fost dezamăgit de direcția luată de acea formațiune politică sub conducerea lui Dumitru Diacov. Curând, un număr foarte mare de filiale locale ale Partidului Popular Creștin Democrat, dezamăgite de politica de colaborare cu Partidul Comuniștilor din Republica Moldova condusă de Iurie Roșca, au trecut în masă la PLDM. Partidul a atras și un număr important de membri de vază ai societății civile. La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2010, PLDM a obținut 20,16 % din sufragii, obținând 23 de mandate de deputat în parlament.
Partidul Liberal Democrat din Moldova este pe poziția a doua ca influență după numărul de mandate în Parlament, în urma unei analize a acțiunilor formațiunii spre cooperarea cu mass-media am constatat mai multe lucruri,
Pornim de la faptul că în decurs de două luni, serviciul de presă al PLDM a emis 8 comunicate, acestea fiind trimise pe e-mail, dar și publicate pe pagina web a formațiunii. Ce ține de avize despre conferințe sau participări la emisiuni, nu au fost remarcate. Chiar dacă liderul sau alți exponenți ai formații au participat la emisiuni TV, serviciul de presă nu a informat despre acest fapt, cum o face constant, spre exemplu, PSRM partid sus-expus.
Serviciul de presă al PLDM este constituit de patru persoane: purtător de cuvânt, consultant, fotograf și operator video. Secretar de presă al PLDM este Larisa Manole, jurnalist cu experiență.
În cadrul unui interviu realizat în februarie pentru portalul Tribuna.md, Larisa Manole, secretar de presă al PLDM a vorbit despre această calitate a sa.
Larisa Manole: “Destinul a vrut să vin în echipa PLDM în 2008, practic la scurt timp după crearea partidului. Am avut o carieră de 20 de ani la Compania “Teleradio-Moldova”. O perioadă am fost redactor-șef al agenției de știri „Reporter”, după care am activat la EuroTV, în calitate de adjunct, apoi de redactor-șef al Departamentului “Actualități”.
A fost un conglomerat de circumstanțe care m-au determinat să fac această alegere, dar nu regret. Este o ocupație interesantă. Trebuie să fii mereu conectat la realitate și disponibil la orice oră pentru reprezentanții mass-media. Se întâmplă și cazuri haioase. Spre exemplu, vara trecută, într-o zi de odihnă, am decis să ieșim cu prietenii la natură. Știam că primarul localității spre care ne îndreptam este membru al PLDM și l-am rugat la telefon să ne permită să ne odihnim pe malul lacului. Desigur, m-am prezentat, spunându-i că sunt Larisa Manole. În scurt timp, primarul ni s-a alăturat, am discutat mult, inclusiv despre politică și despre PLDM. La un moment dat, după vreo oră de conversație, domnul respectiv face ochii mari, se lovește cu palma peste frunte și zice: Doamne, dar Dvs. sunteți Larisa Manole de la PLDM! Atunci am înțeles că mă ținea minte de la televizor și inițial nu făcuse legătură cu poziția pe care o ocup la partid”.
Ce ține de comunicarea cu mass-media și mesaje transmise, nu sunt unice cazurile când informații și declarații apar pe contul de Facebook al liderului PLDM, Vlad Filat, acestea fiind preluate pe larg de mass-media și incluse în produse jurnalistice specifice presei on-line.
Fiind în albia on-line-ului constatăm că PLDM acordă o atenție sporită comunicării pe rețelele de socializare Facebook și Twitter. Formațiunea are o pagină pe Facebook cu 5960 de like-ri și este actualizată constant. Totodată, liderul PLDM are o pagină cu peste 42 mii de urmăritori și majoritatea deputaților și miniștrilor din formațiune dețin conturi sau pagini pe rețelele de socializare, unde exprimă opinii și reacții, uneori sau unii o fac chiar constant.
Pagina web www.pldm.md este actualizată constant cu comunicate și fotografii, video. Acolo presa poate găsi informații de actualitate sau diverse detalii despre structura și activitatea partidului.
Partidul Liberal Democrat din Moldova a lansat, începând cu 28 martie 2014, și un site oficial nou, care poate fi accesat la aceeași adresă – www.pldm.md. Noul site este mai modern și mai ușor de utilizat, ceea ce va facilita comunicarea între cetățeni și echipa PLDM.
Site-ul oferă știri despre activitatea partidului la nivel central și la nivel de organizații teritoriale, precum și despre acțiunile și campaniile desfășurate. Există posibilitatea de a adresa întrebări conducerii PLDM, de a deveni voluntar, informând susținătorii partidului din prima sursă, și de a accesa paginile oficiale ale PLDM pe rețelele de socializare.
În comunicat se mai spunea atunci că, odată cu lansarea noului site oficial, PLDM își reafirmă angajamentul de a apropia Republica Moldova de Europa.“Este una din primele acțiuni pe care le întreprindem pentru a continua angajamentul nostru de a interacționa cu cetățenii, utilizând modalități noi și interactive de comunicare în promovarea parcursului european al țării și a obiectivului major de a integra Republica Moldova în marea familie europeană”, spun liberal-democrații.
Referindu-ne la contactarea directă de către presă a reprezentanților formațiunii, jurnaliștii susțin că la majoritatea se poate suna și primi un răspuns sau un interviu, mai puțin cu președintele partidului, cu care convorbirile, interviurile, etc. Se stabilesc prin intermediul secretarului de presă.
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (abreviat PCRM) este un partid politic din Republica Moldova, prezent în Parlamentul Republicii Moldova fără întrerupere din anul 1998. Președintele partidului este Vladimir Voronin. Actualmente partidul este în opoziție, cu circa o cincime din fotolii în parlament. PCRM este unul dintre cele mai puternice partide comuniste europene actuale, fiind la putere timp de opt ani, între 2001 și 2009. La alegerile din 30 noiembrie 2014, comuniștii au acumulat 21 de mandate în Legislativ.
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova are o abordare diferită cu mass-media. Dacă din 30 ianuarie nu a mai trimis pe adresa de e-mail niciun comunicat, atunci în decurs de două luni, pa pagina web a partidului au fost publicate 96 de comunicate, articole și anunțuri, pagina fiind constant actualizată, în unele cazuri de câteva ori pe zi.
În timp ce majoritatea partidelor și-au conceput site-urile drept o carte de vizită în lumea virtuală, PCRM a decis să meargă pe altă cale – site-ul său are la bază conceptul de „portal informațional-analitic”.
www.pcrm.md se deosebește radical de site-urile altor partide.
La crearea site-ului s-a ținut cont de regula de succes a unui site informațional și anume cea a design-ului simplu și a celor trei culori. Culorile utilizate sunt roșu (culoarea distinctivă a partidului), gri închis și alb.
Antetul paginii este decorat în roșu și implică denumirea partidului, logo-ul, sloganul „Moldova alege victoria” și drapelul formațiunii. Platforma include nouă rubrici orizontale ce oferă diverse informații specifice unui site reprezentativ.
În partea de sus a paginii principale, este amplasat un banner în mișcare și acesta informează despre schimbările făcute de PCRM.
De menționat că site-ul este disponibil în „limba moldovenească” și rusă. Totuși, 50% din materialele din versiunea „moldovenească” sunt disponibile tot în limba rusă. Platforma nu este foarte frecvent actualizată, ultima postare fiind făcută pe 10 iulie curent.
Totodată, pe partea stângă a site-ului sunt amplasate mai multe bannere ce informează și conduc către alte site-uri ale organizațiilor și activităților formațiunii.
Ce ține de serviciul de presă, reprezentant este Svetlana Ivanova, care însă este greu de găsit sau e greu de obținut o reacție. Este mai rapid și eficient contactul direct cu conducerea formațiunii: Artur Reșetnicov, Violeta Ivanov, Oleg Reidman și alții.
Partidul Comuniștilor nu se remarcă foarte mult nici prin evenimente și participări, rare prezențe ale președintelui Vladimir Voronin. Nici pe rețelele de socializare, formațiunea nu are o pagină și nici liderul acesteia nu este prezent.
Pe când Artur Reșetnicov, Anatolii Zagorodnîi, Inna Șupac, Elena Bodnarenco pot fi contactați chiar și pe Facebook și aceștia vor veni cu un răspuns, după caz.
Interacțiunea serviciului de presă cu presa, dar și a exponenților formațiunii este una mai degrabă sporadică sau definită de circumstanțe, evenimente de amploare, ședințe de Parlament, etc.
Constatăm că, PCRM nu are o politică stabilită și o strategie clară la capitolul comunicare cu presa.
Partidul Democrat din Moldova
Partidul Democrat din Moldova a fost înființat pe 8 februarie 1997 sub denumirea "Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă". Congresul din 17 octombrie 1998 a ales organele de conducere ale partidului și a adoptat Statutul și Programul Politic bazat pe principiile social-democrației. La alegerile parlamentare din 1998, Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă a obținut 18.64% din voturi (24 din 101 locuri în Parlament). Dumitru Diacov, președintele formațiunii, a fost ales ca speaker al legislativului. La 19 iulie 2009 Congresul Extraordinar al PDM l-a ales în calitate de președinte al formațiunii pe Marian Lupu.
În prezent, democrații dețin 19 mandate de deputat.
O situație ieșită din comun este la Partidul Democrat din Moldova, la capitolul comunicare cu media, care deși este printre cele mai influente formațiuni din țară, nu deține un departament pentru relații cu presa. Deja de mai bine de un an, PD nu are un serviciu de presă și un purtător de cuvânt care să fie cunoscut presei. Anterior, secretar de presă era Irina Gâscă, actualmente purtător de cuvânt la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor. Contactată și acum, ea poate declara în numele partidului însă, sub solicitarea de a nu fi citată oficial în materiale.
Solicitat un membru al aparatului central al formațiunii, la întrebarea cine e secretarul de presă, a răspuns: “tot acea persoană care a fost și până acum”. Ce privește de numele persoanei, nu a mai răspuns nimic, evitând întrebarea.
În cadrul unui interviu realizat, în februarie 2012, Irina Gîscă vorbea despre activitatea sa de secretar de presă.
“Irina Gîscă: Sunt șefa Serviciului de presă al PDM din iunie 2010. Mi-am început activitatea în calitate de reporter la o agenție de presă, după care – la alte instituții media, apoi am lucrat o perioadă la Serviciul de presă a Guvernului.
Este o alegere profesională neobișnuita și interesantă, o posibilitate de a vedea din interior evenimentele politice, fără a te implica direct în lupta politică. La sediul partidului mă aflu toată ziua, dar ziua de muncă, de obicei, nu se încheie odată cu orele de program. Evenimentele la care participă reprezentanții partidului se pot produce oricând, la orice oră. Orice „confruntare” în care este implicată o forță politică este una specială, pentru cei care trebuie sa comunice publicului acțiunile, poziția partidului”.
Totodată, jurnaliștii apelează direct la exponenții formațiunii cum ar fi, Dumitru Diacov, Sergiu Sîrbu, Valentina Stratan și alți democrați care sunt deschiși spre comunicare cu presa.
Așa cum nu există un serviciu de presă, evident comunicatele nu sunt transmise presei prin intermediul e-mail-urilor. Ce ține de pagina web, de foarte multe ori, comunicatele/materialele informative sunt preluate de pe portalul www.publika.md, fiind indicată sursa în partea de jos.
În perioada martie-aprilie au fost publicate 36 de noutăți legate de activitățile partidului.
Totodată, anumite solicitări ale presei sunt intermediate și de un reprezentant al Organizației de Tineret, Ion Harghel, care activează la partid și care este și blogger. Acesta însă nu are statut de secretar de presă sau membru al serviciului de presă.
Partidul Democrat din Moldova (PDM) și-a modificat pagina web – www.pdm.md în iunie 2013. a rămas în aceleași trei culori ca și precedenta: albastru, roșu (culorile simbol ale democraților) și alb.
Anterior, reprezentantul Serviciului de presă al PDM a declarat pentru portalul nostru că schimbările au fost făcute pentru a oferi vizitatorilor mai multă informație, acum site-ul fiind mai bine structurat.
Site-ul are un design simplu, dar accesibil pentru vizitatori. Partea de sus a paginii este completată de șase rubrici și anume: PDM, Echipa PDM, PDM internațional, Arhiva Știri, Campanii PDM și Contacte. Denumirile rubricilor sunt traduse în rusă și engleză. Conținutul acestora, însă, este doar în română.
Pe pagină de pornire pot fi accesate știrile interne ale PDM, dar și știrile despre partid. Totodată, site-ul formațiunii include numeroase imagini foto, video, bannere și o căsuță de abonare la știrile democraților. Iar informațiile sunt actualizate constant.
Dacă e să ne referim al rețele de socializare, atunci mesaje constante vedem de la Andrian Candu și Sergiu Sîrbu. Ceilalți publică mai degrabă ocazional, iar unii nu sunt activi și nu reacționează la solicitările presei, în cazul în care acestea parvin.
Nu putem vorbi aici de o strategie de comunicare clară sau de anumite scopuri în relația cu mass-media. Analizând situația descrisă, am putea constatata chiar lipsa de implicare și responsabilitate a formațiunii pentru imaginea sa, având în vedere poziționarea acesteia.
Partidul Liberal
Partidul Liberal este un partid politic de dreapta din Republica Moldova. Partidul Liberal (PL) este succesorul de drept al Partidului Reformei, constituit la 5 septembrie 1993. Președintele partidului este Mihai Ghimpu, iar prim-vicepreședinți sunt Dorin Chirtoacă, Corina Fusu și Anatol Șalaru.
La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, PL a obținut 13 mandate în Parlament.
În timp ce pe pagina web www.pl.md identificăm 40 de comunicate publicate timp de două luni, nu putem spune același lucru despre partea cu adresele de e-mail. Comunicatele nu sunt transmise și pe adresa electronică.
Totodată, în mare parte, sunt publicate comunicate și mai rar anunțuri. În lunile martie și aprilie nu a fost publicat niciun anunț.
Secretar de presă și fotograf este Marina Vâzdoagă.
Deși aparent pagina web a Partidul Liberal (PL) – www.pl.md este decorată în albastru (culoarea specifică a formațiunii) și alb, de fapt site-ul este conține cinci nuanțe de albastru și alb, ceea ce deranjează din punct de vedere estetic.
Platforma e divizată în trei coloane: pe stânga – video, pe mijloc – cele mai recente comunicate, pe dreapta – alte știri și declarații. În partea de sus, sunt prezente drapelele RM, UE, NATO și al României, însoțite de: „Libertate și economie liberă”, „Integrare” și „Unitate”.
Totodată, site-ul include unsprezece rubrici amplasate orizontal în partea de sus. Astfel, informația este ierarhizată și mai ușor poate fi identificată. Cât privește datele de contact și harta site-ului, acestea au fost amplasate în subsolul paginii.
Site-ul www.pl.md are doar versiunea română și este actualizat constant. Specific paginii este că la finalul fiecărui material este notat numărul de accesări.
Pe de altă parte, liberalii sunt foarte activi pe Facebook. Extrem de activi chiar sunt: Valeriu Munteanu și Mihai Ghimpu. Totodată, ar mai fi Veronica Herța, Iurie Năstas, Veaceslav Untilă, Alina Zotea și alții.
De obicei comunicarea între presă și partid are loc prin comunicatele plasate pe site, întâlnirile jurnaliștilor cu liberalii la evenimente publice, dar și participarea liderilor în emisiuni.
Partidul Nostru
Partidul Nostru este un partid politic de centru-dreapta, din Republica Moldova. Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova (PȚCDM) s-a constituit la 20 mai 1994. Conferința de constituire a PȚCDM a aprobat Programul și Statutul partidului și l-a ales pe Vladimir Reus în funcția de președinte al formațiunii. La 26 iunie 2004, a fost convocată Conferința a V-lea Națională a PȚCDM, care a ales un nou președinte al partidului, pe fostul prim-viceprim-ministrul Nicolae Andronic. Conferința a V-lea a decis elaborarea un nou program al partidului, la baza căruia vor fi puse tezele Manifestului Conservatorist “Credință, Muncă și Capital, Familie și Țară”. Conferința a IV-a din 28 mai 2005 a adopt decizia de modificarea a denumirii formațiunii în Partidul Popular Republican (PPR), a adoptat Statutul și Programul PPR. Pe 13 aprilie 2014 a avut loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și partidul a fost redenumit în „Partidul Nostru”
Responsabil de relații cu presa la Partidul Nostru este Nicolae Mărgărint.
El a activat din 2008 și până în prezent în calitate de secretar de presă al Partidului Național Liberal. “Am lucrat câțiva ani în calitate de jurist la Liceul de limbi moderne și management, apoi am activat și la un portal de știri. Am dorit însă să activez pentru o formațiune politică, deoarece îmi place politica”, declara el într-un interviu.
Din 2014, de la crearea Partidului Nostru, el a venit în calitate de purtător de cuvânt al acestei formațiuni.
Deși este un partid recent apărut, acesta din start și-a definit un serviciu de presă prin care a stabilit legături cu presa.
Dacă e să ne uităm la cele două luni analizate, atunci au fost emise 17 comunicate, inclusive anunțuri, despre acțiunile și evenimentele de partid, dar și ai conducerii formațiunii.
Acesta partid la capitolul comunicare este unul deosebit din mai multe aspect și aici ne referim la faptul că liderul formațiunii, Renato Usatîi, era la Moscova.
Acesta comunică cu mass-media, însă indirect. Direct o face doar cu mass-media din Federația Rusă. Pentru presa și cetățenii din RM, Usatîi public numeroase postări, practice zilnic, pe Facebook și Instagram. În general, acesta este liderul de partid care utilizează cel mai mult tehnologiile avansate. Acesta postează frecvent declarații, fotografii și mai ales fotografii de tip selfie, specific celor mai versați în domeniul tehnologiilor avansate.
Atunci când era în Federația Rusă, acesta a desfășurat și două conferințe la agenții de presă de acolo, evenimentele fiind transmise on-line și în Republica Moldova. La început de mai, acesta a revenit la Chișinău și continuă să comunice cu electoratul prin metodele sale inovative cu care a obișnuit déjà.
Exponenții Partidului Nostru pot fi contactați atât prin intermediul responsabilului de relații cu presa, cât și telefonic sau pe rețele de socializare.
Partidul Nostru are și o pagină web, care inițial era ca un blog, pagină personală a liderului Renato Usatîi, ulterior mizând pe imaginea lui, acesta a devenit site-ul formațiunii. Adresa paginii este www.ru1.md.
Partidul Popular European din Moldova
Partidul Popular European din Moldova (PPEM), pe care îl va conduce Iurie Leancă, este întemeiat pe doctrina conservatoare, de centru-dreapta și a fost lansat la 23 martie curent. „Integrarea europeană este singura cale pentru modernizarea țării și trebuie să devină o idee națională. În același timp, avansând în procesul de aderare la UE, Republica Moldova, ca și alte țări din Europa, trebuie să aibă relații bune atât cu Vestul, cât și cu partenerii tradiționali din Est”, se arată în manifestul noului partid.
Partidul Popular European din Moldova este cel mai nou partid constituit în politica autohtonă. Acesta încă nu este înregistrat la Ministerul Justiției. De altfel, formațiunea a acționat mai mult neoficial sau fără un mesaj clar și coincis transmis mass-mediei și electoratului pe larg.
Formațiunea atunci când a început să colecteze semnături pentru înregistrare, și-a creat și un serviciu de presă. Serviciul de presă al formațiunii a emis primul comunicat la 29 martie curent. Până atunci însă, declarațiile și evenimentele viitoarei formațiuni erau expuse pe Facebook, îndeosebi pe pagina ex-premierului Iurie Leancă.
Pe acea pagină erau practic publicate zilnic reacții, declarații și fotografii ale lui Leancă sau ale altor persoane implicate în constituirea noii formațiuni.
În decurs de o lună, au fost emise 19 comunicate și anunțuri. Serviciul de presă informează prin e-mail și despre participările exponenților formațiunii la emisiuni TV sau despre evenimente ce vor urma.
Totodată, formațiunea are și o pagină web., pe care în prim-plan apare liderul și echipa PPEM. Adresa paginii care set actualizată constant și care are culorile partidului, este www.ppe.md.
Purtător de cuvânt al PPEM este Elena Moldoveanu, șef al serviciului de presă în Guvernul Leancă.
Elena Moldoveanu însă nu semnează comunicatele, acestea având în partea inferioară a paginii adresă de e-mail și număr de telefon fără a fi specificată o persoană anume, de contact.
Pe de altă parte, în certarea noastră trebuie să menționăm și un top al celor mai active și transparente formațiuni în relația cu mass-media. Este vorba despre un clasament realizat de portalul www.tribuna.md – unicul portal specializat exclusiv pe domeniul politic. De menționat că acest clasament este realizat în baza comunicatelor de presă publicate pe paginile oficiale ale partidelor în primele nouă luni ale anului trecut.
Potrivit acestui top, care a fost realizat în decembrie 2014, formațiunile analizate de noi mai sus, se regăsesc pe următoarele poziții.
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) ocupă poziția întâi: “PLDM este considerat unul din principalele partide din țară. Formațiunea este una foarte activă și vizibilă, iar numărul de comunicate de presă confirmă acest lucru. De la 1 ianuarie 2014 pînă în prezent, PLDM a postat pe pagina oficială, dar și a difuzat presei circa 900 comunicate. Cele mai multe țin de activitatea zi de zi a Președintelui PLDM, Vlad Filat, dar și de activitățile celorlalți membri activi din partid”.
Partidul Liberal(PL) se regăsește pe locul doi: “Locul doi în clasament îl ocupă PL – un alt partid parlamentar activ. În ultima perioadă, PL mai mult se manifestă ca o forță de opoziție, criticând puterea pentru diverse acțiuni. De la 1 ianuarie 2014 până în prezent, partidul a postat pe pagina oficială circa 280 comunicate de presă, care prezintă activitățile formațiunii”.
Pe locul trei s-a clasat Partidul Democrat din Moldova (PDM): “”Bronzul” în clasamentul nostru îi revine PDM, un alt partid activ de la guvernare care participă la continuarea procesului de democratizare și integrare europeană al R. Moldova. Astfel, în primele nouă luni, formațiunea a publicat pe pagina oficială circa 265 comunicate de presă, prin care își prezintă reușitele sau deciziile de partid”.
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a intrat ]n acest top pe poziția a cincea: PCRM, socotit cel mai puternic partid din Moldova, este și unul destul de active la capitolul comunicare. În nouă luni, formațiunea are postate pe pagina sa oficială circa 155 comunicate de presă. Spre deosebire de partidele menționate mai sus, PCRM publică comunicatele de presă atît în rusă, cât și în limba de stat, fără a face vreo delimitare.
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) pe atunci intra în top pe ultimul loc, adică 10: “PSRM a reușit să se impună ca un promotor al integrării euro-asiatice a Republicii Moldova. Chiar dacă este foarte mediatizat datorită evenimentelor organizate zilnic, în clasamentul nostru ocupă locul zece din motiv că pe pagina oficială sunt publicate doar comunicatele de presă din luna iunie până în septembrie – circa 70”.
Partidul Nostru și Partidul Popular European din Moldova încă în erau constituite pe atunci, de aceea ele nu se regăsesc sub nici o formă în acest clasament realizat în primele luni ale lui 2014.
Trebuie să notăm și faptul că, top-10 cele mai transparente partide la capitolul comunicare cu mass-media, s-au mai regăsit următoarele partide pe respectivele poziții: 4). Partidul Liberal Reformator din Moldova (PLR); 6). Partidul Social Democrat din Moldova (PSDM); 7). Partidul „Renașterea” (RRM); 8). Partidul Popular din Moldova (PPRM) și 9). Partidul Comunist Reformator din Moldova (PCRM).
Un alt aspect foarte important la care trebuie să ne referim în perioada actuală sunt blogurile, blogurile de partid și blogurile politicienilor. De altfel, avem un caz foarte recent care demonstrează eficiența acestor instrumente de comunicare on-line. În general, blogurile politicienilor servesc drept carte de vizită, platformă de comunicare și expunere a atitudinilor și opiniilor. Mai mulți politicieni și-au creat în ultimii ani bloguri prin care își exprimă atitudinile și opiniile, dar și comunică cu electoratul. Unii se identifică drept bloggeri de ani de zile, alții – doar de câteva luni, însă fiecare își bucură periodic cititorii cu articole. Mai jos vom prezenta câteva dintre cele mai vechi și mai populare bloguri.
Deputata liberală Ana Guțu și Vlad Filat, liderul PLDM, sunt cei mai „vechi” la capitolul blogging politic. Ambii au venit în acest domeniu în anul 2007. Ana Guțu este deținătoarea blogului http://anagutu.net/, pe care deputata comunică foarte des cu publicul despre cele mai recente evenimente, atât din activitatea proprie, cât și din activitatea liberalilor reformatori. Vlad Filat deține domen-ul www.filat.md. Acesta este suplinit cu articole noi în medie la fiecare trei zile. Uneori mai frecvent, alteori mai rar. Sloganul de pe blog este „A avea curaj înseamnă nu numai să poți spune adevărul, dar și să ai puterea să nu îl ascunzi”. Articolele de pe blog sunt despre activitatea sa și anume: discuții, decizii și vizite. Ce-i drept dacă Ana Guțu, acum nu mai este implicată în activ în politic și chiar ea publică opiniile și articolele sale, atunci la Vlad Filat lucrurile stau altfel, blogul este mai degrabă o pagină web de informare despre acțiuni și evenimente.
În 2008 a venit în blogosferă, liderul PNL Vitalia Pavlicenco. Ea este autor al www.pavlicenco.md. Sloganul din partea de sus a paginii de start este „Viața nu merită decât să o trăiești în demnitate!”. Blogul este unul „viu”, fiind reînnoit aproape în fiecare zi sau la două zile cu articole despre activitatea partidului, dar și despre activitatea personală a Vitaliei Pavlicenco. În 2009 se remarcă prin accederea în blogosferă în special ex-liderul PPCD, Iurie Roșca și liderul Mișcării Populare Antimafie, Sergiu Mocanu. Iurie Roșca scrie din 2009 pe www.iurierosca.md. Blogul este în două limbi – română și rusă, iar postări sunt publicate uneori o dată în zi, alteori – mai rar. Blogul lui Sergiu Mocanu – www.sergiumocanu.md este o pagină disponibilă doar în limba română. Postările noi apar cam câte 3-4 pe parcursul unei luni, iar uneori chiar mai frecvent, în dependență de evenimentele de actualitate. Un an mai târziu și-au creat blog mai mulți politicieni și anume: liderul PSRM, Igor Dodon, liderul PL, Mihai Ghimpu, vicepreședinții PL, Veaceslav Untilă și Valeriu Munteanu, ministrul Justiției, Oleg Efrim și Președintele CC, Alexandru Tănăse.
Blogul lui Igor Dodon – www.dodon.md este în două limbi: română și rusă. Socialistul publică pe blogul său atât articole proprii, cât și interviuri și alte articole din presă, care țin nemijlocit de activitatea sa. Frecvența apariției articolelor e determinată de importanța evenimentelor, dar, în medie, un articol e publicat o dată la patru zile. Mihai Ghimpu, este posesorul blogului www.ghimpu.wordpress.com. El salută vizitatorii cu sloganul „Sunt liberal, îmi place libertatea”. Blogul este actualizat în dependență de evenimentele la care participă politicianul, uneori mai frecvent, alteori mai rar. Se vorbește că blogul său ar fi administrat de altcineva. Blogul lui Veaceslav Untilă – www.untila.md este disponibil doar în limba română. Sloganul ales de politician este: „Dacă vrei să învingi – luptă!”. În general, blogul lui Untilă, sesizăm că se publică un articol cam o dată pe săptămână, dar în dependență de circumstanțe.
Valeriu Munteanu deține blogul www.munteanu.md, care este actualizat frecvent și pe care publică și diverse sesizări, proiecte de legi și altele. Deputatul abordează de fiecare dată cele mai recente evenimente și își expune părerea asupra a ceea ce îl stârnește interes. Și Alexandru Tănase a devenit blogger în 2011. El scrie frecvent despre activitatea sa pe www.tanase.md și despre subiectele ce vizează domeniul politic și judiciar. În 2012, în blogosferă, au venit și deputații Sergiu Sîrbu și Tudor Deliu. Sergiu Sîrbu deține blogul www.sergiusirbu.md. Aici, deputatul postează articole periodic în care își exprimă punctele de vedere. Ce-i drept în ultima perioadă nu prea au apărut postări noi pe blogul politicianului. Tudor Deliu este proprietarul blogului www.deliu.pldm.md . Deputatul se expune asupra evenimentelor, dar și publică poezii din creația proprie.
Totodată, mai mulți politicieni și-au lansat, pe parcursul acestor ani, pagini oficiale care sânt suplinite cu informații din comunicate. Printre aceștia se numără: liderul PSD, Victor Șelin cu www.selin.md, liderul PDM, Marian Lupu cu www.lupu.md, vicepreședintele Parlamentului, Liliana Palihovici, vicepreședinte al PLDM cu www.palihovici.pldm.md, deputatul PLDM Veaceslav Ioniță cu www.ionita.pldm.md, Președintele Academiei de Științe Gheorghe Duca cu www.duca.md, deputatul PLDM Iurie Chiorescu – www.chiorescu.pldm.md, liderul Partidului NOI, Victor Alexeev – http://victoralexeev.wordpress.com/, ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Valentina Buliga- www.buliga.md și alții. Și, Primarul municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă deține un blog http://dorinchirtoaca.md/. Acesta, însă, nu este funcțional, cel puțin la moment.
Cei mai noi politicienii-bloggeri, care și-au lansat bloguri anul trecut ar fi prim-vicepreședintele PD, Vlad Plahotniuc și speakerul Andrian Candu. Și dacă Plahotniuc a abandonat blogul de câteva luni, Andrian Candu este cel care publică lunar câteva articole, ultimul fiind un adevărat succes pentru bloggerul Andrian Candu. El a publicat documentul secret – reportul Kroll și a acumulat peste 70 mii de vizualizări pentru postare. Mai mulți experți în ale bloggingului și on-line-ului susțin că este probabil cel mai mare succes la capitolul accesări din blogosfera moldovenească.
Totodată, trebuie să precizăm că au fost și sunt mai mulți politicieni-bloggeri doar că aceștia fie au lansat website-urile și le-au abandonat, fie scriu foarte rar, fie blogurile lor nu sunt niște jurnale personale, dar niște instrumente de informare despre activitatea lor, având un format oficial.
Tot aici, trebuie să ne referim și la presa de partid sau publicațiile emise de partide, care de asemenea, pot servi și ca intermediari cu mass-media, oferind informații diverse nu doar la nivel central, dar și local.
Chiar dacă unele formațiuni le consideră a fi depășite deja, altele continuă să producă ziare de partid.
Unicul ziar de partid ce poate fi găsit în vânzare este „Comunistul”, editat de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Acesta apare în două limbi, varianta rusă fiind diferită de cea în limba de stat. Acesta apare săptămânal, începând cu anul 1995. Puncte de vedere apropiate comuniștilor mai exprimă publicațiile „Grenada” și „Puls Dnea”.
PLDM („Stejarul”), Mișcarea Antimafie („Țara mea”) și Partidul Socialiștilor („Socialiștii”) sunt emise și distribuite gratis membrilor, simpatizanților partidului, iar uneori și altor cetățeni.
Și Partidul Liberal a avut publicația proprie, la care a renunțat acum patru ani. Acesta edita „Buletinul informativ”, care însă a apărut doar în 3 ediții. Avea un tiraj de 10 mii de exemplare și un volum de 16 pagini. Potrivit șefei Departamentului Imagine și Comunicare a PL, Marina Vîzdoagă, în prezent, partidul nu mai are propria publicație.
PDM a avut în trecut o publicație proprie, care se numea „Dialog”. La moment, democrații nu au nici ziar și nici buletin informativ electronic. Unica posibilitate de lua cunoștință de acțiunile lor este site-ul formațiunii și abonamentul la știrile PDM care pot fi primite prin poșta electronică.
Partidul Nostru și Partidul Popular European nu au publicații tipărite.
Precizăm că, potrivit Legii cu privire la partidele politice, acestea au dreptul „să fondeze și să dispună de mijloace de informare în masă proprii și să desfășoare activitate editorială în conformitate cu legea”.
Ziarele de partid erau destul de populare în perioada 1990-2000. Atunci apăreau publicațiile „Țara” (PPCD), „Mesager” (Partidul Forțelor Democratice), „Luceafărul” (Partidul Renașterii și Consilierii), „Reforma” (Partidul Reformei, care ulterior și-a schimbat denumirea în PL), „Pămînt și oameni” (Partidul Agrar), „Republica” (Partidul Social Democrat) etc. Majoritatea acestora și-au încetat activitatea după ce au apărut mai multor ziare independente.
2. INTERACȚIUNEA PRACTICĂ A MASS-MEDIA ȘI A SERVICILOR DE PRESĂ DE PARTID
O altă parte a cercetării noastre a fost interacțiunea directă cu secretarii de presă pentru a vedea disponibilitatea lor, dar și a obține informații despre cum se realizează comunicarea de partid cu mass-media, dar și de când activează , de când a fost creat serviciul de presă, dar și ce canale și instrumente de comunicare se folosesc.
Solicitarea către ei a fost efectuată în mod normal, oficial, cum ar solicita un jurnalist informație pentru un material, cu date și întrebări concrete. Solicitarea a fost trimisă în mod repetat.
În urma celor șapte solicitări, am primit doar două răspunsuri. Purtătorul de cuvânt al Partidului Liberal a declarat că este foarte ocupat acum și e implică în numeroase activități și informații și va reveni când va putea.
Unicul serviciu de presă care a răspuns a doua zi, a fost Partidul Liberal Democrat din Moldova.
Potrivit solicitării noastre, am aflat că formațiunea comunică prin mai multe mijloace și anume:
“Comunicatul de presă Reprezintă o metoda activă de difuzare a informației, în format scris, simplă și eficace, cu ajutorul căreia se transmite oficial presei o informație despre PLDM, cu scopul diseminării unui mesaj către publicul țintă. Prin intermediul comunicatului de presă aducem la cunoștință mass-mediei despre producerea unui eveniment, înștiințăm că se va produce un eveniment în viitor și prezentăm informații suplimentare despre un eveniment deja relatat în presă.
Conferința de presă. Prin intermediul acestui mijloc de comunicare popularizăm sau aducem la cunoștința publicului larg a unui eveniment care suscită interes; economisim timpul, prin oferirea posibilității jurnaliștilor de a adresa întrebări conducerii partidului; furnizăm informațiilor despre un anumit proiect de mare anvergura mai multor mijloace de comunicare în masa, simultan.
Briefingul se refera la un singur subiect, în scopul prezentării pe scurt a unor informații sau de informare la zi privind activități, proiecte în desfășurare. Organizăm un briefing în cazul mediatizării unor evenimente negative, când există riscul ca acestea să fie greșit prezentate și interpretate în presă.
Dreptul la replică. Reprezintă o reacție a partidului față de un punct de vedere vehiculat în presă, menit să corecteze anumite informații care aduc prejudicii imaginii sale.
Interviul este o forma pasiva de difuzare a informațiilor, în care se răspunde întrebărilor jurnalistului. Interviurile se solicita cu scopul aprofundării de către presă a unor informații primite cu ocazia unor comunicate de presă sau știri
Dosarul de presă. Reprezintă o modalitate conexă de transmitere a informațiilor către mass-media, constând în detalii despre un eveniment, o persoana, o activitate etc. Cuprinde informații menite să-l ajute pe jurnalist să înțeleagă specificul formațiunii politice. Se elaborează cu ocazia unor evenimente speciale”.
La capitolul, canale de comunicare, mijlocul prin intermediul căruia un mesaj ajunge de la serviciul de presă la jurnaliști, serviciul de presă al PLDM folosește următorii intermediari:
“- poșta electronică
– site-ul www.pldm.md
– televiziunea
– radioul
– ziarul
– mediul on-line”.
Totodată, am aflat și care sunt principiile comunicării PLDM cu presa:
“- identificarea persoanelor de contact din instituțiile de presă și cultivarea colaborării cu acestea
– îmbunătățirea designului și structurii paginii www.pldm.md
– negociere directă comunicator – jurnalist pentru durata răspunsului la solicitare
– limbaj cât mai accesibil și clar al comunicatorului, mai ales în situații de criză
– deschidere și grijă sporită în vehicularea informației”.
De menționat că, în cazul interacțiunii cu secretarii de presă privind solicitarea informații pentru realizarea materialelor jurnalistice, PSRM, PL și Partidul Nostru de fiecare dată răspund cu promptitudine.
Pe de altă parte, pentru echilibru și echidistanță am realizat și un mini-sondaj printre jurnaliști. Am solicitat implicarea a 15 de jurnaliști, în cele din urmă am recepționat 8 răspunsuri ale jurnaliștilor ce activează în cadrul instituții diferite și anume, agenții de presă, media on-line și televiziune. Aici am enumera: deschide.md, curentul.md, moldova.org, agora.md, unimedia.info, Jurnal TV, IPN, etc.
Jurnaliștii contactați au oferit răspunsuri referitor la interacțiunea lor cu serviciile de presă ale celor șapte partide sus-analizate.
Aceștia au răspuns următorului formular:
„Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări ce vizează formațiunile politice: PSRM, PLDM, PCRM, PL, PD, PN și PPEM, în contextul comunicării cu mass-media.
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Des
Uneori
Deloc
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))? PSRM, PLDM, PCRM,
PL, PD, Partidul Nostru, PPEM.
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?”.
În urma sondajului, am cules răspunsuri diferite.
La întrebarea câte de des interacționează cu serviciile de presă în activitatea lor, majoritatea jurnaliștilor au specificat “des”.
Ce ține de “cel mai receptive secretar de presă”, am obținut următoarele mențiuni: PCRM, PLDM, PL și PSRM. Mai puțin receptive ar fi PPEM, PD și Partidul Nostru.
Totodată, la capitolul solicitare de informații, de cele mai multe ori informația este oferită în cazul PL, Partidul Nostru, PSRM și PLDM.
Ce ține de contactarea directă a liderilor politici, jurnaliștii specifică mai frecvent PPEM, PD, PSRM, PCRM.
Întrebați cum procedează atunci când nu obțin informația solicitată, jurnaliștii au răspuns astfel:
“Caut alte surse din partid.
Căutăm alte surse, de obicei membrii ai partidului respectiv.
Insist, iar dacă nu primesc oricum răspuns – precizez că nu au dorit să facă declarații cu privire la problema dată.
Indic în știre că ofițerul de presă nu a răspuns la telefon pentru a ne oferi mai mule informații.
Sunăm membrii de partid sau liderii formațiunii.
Totodată, am întrebat jurnaliștii și care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii și ce s-ar putea face pentru ca acestea să se dezvolte eficient, răspunsurile au fost pe cât de diverse, pe atât de similare
“Deschiderea față de reprezentanții mass-media nu doar atunci când e în folosul celui vizat, dar de fiecare dată.
Deschiderea! Pentru un jurnalist este importantă orice declarație. Dacă șefa serviciului de presă nu cunoaște detalii să ne redirecționeze la un membru de partid, să ne ofere datele de contact. Din păcate la noi, fie ne ignoră și nu răspund la telefon, fie nu comentează situația.
Un teambuilding cu șefii Serviciilor de presă, unde ne-am putea cunoaște mai bine.
Să ne răspundă la telefon, iar răspunsurile să fie cele așteptate. Dacă nu în toate cazurile, măcar în opt din zece.
Receptivitatea”.
Acest sondaj ne permite să stabilim o tangență între atitudinea de mai sus a secretarilor de presă și răspunsurile jurnaliștilor în procesul de interacțiune cu aceștia. Sesizăm că deși unele partide sunt specificate drept foarte receptive, pe de altă parte sunt menționați ca formațiuni ce nu au oferit răspunsuri niciodată sau a căror secretari de presă mai bine să fie evitați să se contacteze direct liderii de partid. Experiențele sunt extrem de diferite însă toate demonstrează existența carențelor formațiunilor politice la capitolul comunicare și al capitolul eficiența serviciului de presă.
Dacă e să analizăm per ansamblu toate cele expuse mai sus, putem observa evoluția comunicării PSRM din 2014 și până în prezent, dar și a celorlalte partide.
În baza analizelor diverse efectuate, vedem că la capitolul comunicare foarte bine stă Partidul Socialiștilor, nu doar că emit foarte multe comunicate, dar și secretarul de presă e receptiv și totodată, și liderii de partid sunt destul de deschiși spre reacții și declarații pentru jurnaliști.
La Partidul Liberal Democrat din Moldova s-ar remarca o oarecare pasivitate comparativ cu campania electorală din noiembrie 1024, spre exemplu.
De cele mai multe ori, informații nu sunt oferite de serviciul de presă, ci pot fi de pe paginile de pe rețelele de socializare ale liderului sau chiar din declarațiile directe ale lui Vlad Filat. Totuși potrivit studiului nostru, jurnaliștii afirmă că serviciul de presă al PLDM este unul relativ receptiv, iar la solicitarea noastră unicul serviciu de presă de la care am primit un răspuns a fost PLDM, ceilalți ignorând probabil, intervenția noastră.
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova are o pagină web frecvent actualizată, dar secretarul de presă nu este prea receptiv, și formațiunea lipsește de pe rețelele de socializare. Tot aici am specifica și faptul că, formațiunea nu transmite comunicatele pe adresa electronică ale instituțiiloe media, nu deține nici news-lettere și nici nu se remarcă cu politicieni-bloggeri.
Partidul Liberal e catalogat de jurnaliști drept receptiv atunci când vine vorba de interacțiunea cu serviciul de presă. Comunicatele nu sunt remise pe e-mail, ci publicat pe pagina web, ceea ce uneori ar putea întârzia contactul presei cu informația, referindu-ne la faptul că e-mail-urile sunt mereu verificate într-o instituție media care mizează pe operativitate. Pe de altă parte, partidul are mai mulți politicieni-bloggeri activi și activiști ai formațiunii care promovează intens noutățile de partid.
Partidul Democrat are secretar de presă și nu are, situație confuză, pe care ei evită să o clarifice, deși nu duc lipsă de prezență în mass-media, constatăm carențele la capitolul comunicare cu mass-media, dar și cum se răsfrâng acestea asupra relațiilor cu jurnaliștii.
Partidul Nostru este activ atât în relația cu presa, cât și pe on-line: rețele, email, bloguri, iar eficiența acestora se explică prin prezența în mass-media, mai cu seamă aici subliniem filmulețe amuzante sau declarațiile scandaloase ale liderului de partid, care mereu sunt preluate pe larg în presa autohtonă.
Partidul Popular European nu poate fi apreciat deocamdată sub aspectul secretar de presă, însă comunicatele și evenimentele sunt transmise în timp util și presa cunoaște toate activitățile formațiunii. Alta este chestia că, purtătorul de cuvânt nu reacționează la solicitări, iar la finalul comunicatelor nu putem identifica o persoană de contact.
Concluzii
Recomandări
Bibliografie
Anexa nr. 1. Titluri ale comunicatelor formațiunilor transmise pe e-mail în perioada martie-aprilie 2015
PSRM:
Socialiștii au depus o coroană de flori la podul de la Vadul-lui-Vodă
Deputații socialiști au contestat unele articole din noul Cod al Educației și a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală
Председатель фракции ПСРМ Зинаида Гречаный и независимый кандидат на должность башкана Гагаузии Ирина Влах встретились с председателем Совета Федерации Федерального Собрания РФ Валентиной Матвиенко
Председатель фракции ПСРМ Зинаида Гречаный и независимый кандидат на должность башкана Гагаузии Ирина Влах встретились с председателем Совета Федерации Федерального Собрания РФ Валентиной Матвиенко
Igor Dodon și Irina Vlah întreprind o vizită de lucru în or. Kazan, Republica Tatarstan
Deputații din Duma de Stat a FR vin în vizită de lucru în Moldova
Deputații din Duma de Stat a FR – Elena Drapeko, Nicolai Valuev, Irina Rodnina și Anatoli Karpov vor vizita Moldova la invitația Partidului Socialiștilor
Consolidarea tuturor forțelor societății ca obiectiv de bază pentru victoria poporului moldovenesc și lansarea statului pe calea dezvoltării
Socialiștii au organizat o acțiune de protest împotriva creșterii tarifelor, a prețurilor la mărfuri și au cerut majorarea pensiilor
Socialiștii au primit confirmarea documentară din partea SFM din FR privind ridicarea interdicției de intrare pe teritoriul Rusiei pentru 227 cetățeni ai Moldovei
Социалисты возмущены вопиющими фактами нарушений прав человека в Молдове и требуют, чтобы международные организации вмешались в эту ситуацию
Socialiștii au marcat aniversarea a 71 de la eliberarea orașului Bălți
Socialiștii lansează acțiunea „Pădurea Victoriei”
Socialiștii au convocat ședința Consiliului Republican
Socialiștii au dat start proiectului „Pădurea Victoriei”*
Socialiștii au protestat împotriva construcțiilor ilegale și au cerut demisia lui Dorin Chirtoacă
Deputații socialiști întreprind o vizită de lucru în regiunea Krasnodar, FR
Igor Dodon a avut o întrevedere cu șeful administrației orașului Krasnodar, Vladimir Evlanov
Socialiștii stabilesc relații de colaborare cu regiunea Krasnodar, FR
PSRM propune soluții de alternativă privind politica bugetar-fiscală*
Socialiștii au îndemnat colegii din Parlamentul RM să sprijine moțiunea de cenzură de demitere a Guvernului, inițiată de PSRM
PSRM: Asumîndu-și responsabilitatea pentru adoptarea pachetului de legi cu privire la buget, Guvernul RM a încălcat mai multe articole ale Constituției.
Zinaida Greceanîi a fost propusă în calitate de candidat al PSRM pentru funcția de Primar General al Chișinăului
Socialiștii cer tribunal internațional pentru oligarhii care guvernează Moldova
Comitetul executiv al PSRM a susținut candidatura Zinaidei Greceanîi la
funcția de primar general al Chișinăului și a aprobat lista consilierilor
municipali*
Igor Dodon a fost oaspete de onoare la Campionatul Mondial de Motociclism pentru Cupa „Iuri Gagarin”
PLDM:
Chiril Gaburici a participat la reuniunea PPE
Parteneriat politic: PLDM – PNL România
Vlad Filat a avut o convorbire telefonică cu Joseph Daul
Donald Tusk a reiterat sprijinul pentru Moldova
Edgars Rinkēvičs: Letonia a fost și va fi împreună cu Moldova
Vlad Filat s-a întâlnit Harlem Desir
Vlad Filat a adresat un mesaj de felicitare lui Nicolas Sarkozy
La Chișinău a avut loc Forumul Aleșilor Locali ai PLDM
Serafim Urechean este candidatul PLDM la funcția de primar general
Întrevedere Vlad Filat – Donald Tusk
PCRM
Ultimul comunicat recepționat a fost la 30 ianuarie curent.
PL
Nu trimit comunicate pe e-mail.
PD
Nu trimit comunicate, ci doare le publică pe pagina web.
P. Nostru
"Judecătoria Centru a decis că „PATRIA” nu a utilizat bani din străinătate în campania electorală"
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus pe rol două cereri ale Partidului Politic „Patria”
Președintele Partidului Nostru, Renato Usatîi, a publicat o adresare video în care anunță schimbări în conducerea de vârf a țării
Partidul lui Renato Usatîi – primul în topul preferințelor alegătorilor
Președintele Partidului Nostru, Renato Usatîi, a convenit cu autoritățile ruse asupra anulării embargoului rus pentru un șir de vinificatori și gospodării agricole din Moldova
Liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, s-a adresat la CEDO
PPEM
Partidul Popular European din Moldova a colectat, în numai trei zile, mai mult de jumătate din cererile necesare pentru înregistrare
Fundația Konrad Adenauer din Germania va sprijini Institutul de Politici și Reforme Europene din Moldova
Membri ai Partidului Forța Poporului au decis să adere la Partidul Popular European din Moldova
Partidul Popular European din Moldova începe colectarea semnăturilor și în raioane
Secretarul fracțiunii PLDM în Consiliul Municipal din Bălți părăsește formațiunea și aderă la Partidul Popular European din Moldova
Campania de semnături pentru crearea Partidului Popular European din Moldova va continua în nordul țării
Iurie Leancă și echipa PPEM intră în cursa pentru alegerile locale din iunie
Blocul Electoral condus de Iurie Leancă a depus la CEC demersul pentru a fi înregistrat și a putea participa în alegerile din iunie
Consilieri raionali și lideri ai PLDM din Florești au ieșit din partid și se alătură lui Iurie Leancă
Iurie Leancă: „Dacă am reușit să scoatem vizele într-un timp record, înseamnă că putem face și alte lucruri importante pentru Moldova”
Oazu Nantoi este candidatul PPEM la funcția de primar al Chișinăului
Anexa nr. 2. Răspunsurile jurnaliștilor la microstudiul efectuat
Adrian Platon, redactor-șef Curentul.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Uneori
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PL
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Da. PD.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Căutăm alte surse, de obicei membrii ai partidului respectiv.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PL.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PD, PCRM.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Deschiderea față de reprezentanții mass-media nu doar atunci cînd e în folosul celui vizat, dar de fiecare dată.
Cristina Aramă, editor Unimedia.info
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
6- PSRM
6- PLDM
1-PCRM
4-PL
4-PD
6-Partidul Nostru PPEM
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Atunci când avem nevoie de răspunsuri urgente sau declarații tari practic e greu să obții o reacție de la orice serviciu de presă, de la orice partid. De cele mai deseori nu obținem informație de la PCRM.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Încercăm să sunăm la membrii de partid, la deputați, deja mai ușor discutăm cu ei.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PSRM.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Uneori funcționează și această chestie. De exemplu la PSRM poți să vorbești direct cu Dodon.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Deschiderea! Pentru un jurnalist este importantă orice declarație. Dacă șefa serviciului de presă nu cunoaște detalii să ne redirecționeze la un membru de partid, să ne ofere datele de contact. Din păcate la noi, fie ne ignoră și nu răspund la telefon, fie nu comentează situația.
Ana Sîrbu, reporter Agora.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM – 2
PLDM – 3
PCRM – 1
PL – 3
PD – 2
Partidul Nostru PPEM – 4
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
De foarte multe ori, în special când era vorba de situații de conflict unde nu ar fi dorit să se implice. Partidul Liberal și Partidul Democrat
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Insist, iar dacă nu primesc oricum răspuns – precizez că nu au dorit să facă declarații cu privire la problema dată.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PL, PLDM, PPEM
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Nu.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Un teambuilding cu șefii Serviciilor de presă, unde ne-am putea cunoaște mai bine.
Mariana Galben, reporter IPN
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM 2
PLDM 2
PCRM 6
PL 5
PD 5
Partidul Nostru 1
PPEM 1
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba? PCRM, PDM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Sun membrii partidului
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat? PPEM
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă? PCRM, PDM, PL
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii? Operativitatea la acordarea răspunsurilor.
Vasile Dosca, reporter Jurnal TV
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM 4
PLDM 5
PCRM 2
PL 6
PD 1
Partidul Nostru PPEM 3
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba? PCRM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Indic în știre că ofițerul de presă nu a răspuns la telefon pentru a ne oferi mai mule informații.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat? De la Partidul Liberal, Socialiștilor, dar și Liberal-Democrat.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Da, practic la toate, însă cel mai des la PCRM
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Să ne răspundă la telefon, iar răspunsurile să fie cele așteptate. Dacă nu ăn toate cazurile, măcar în opt din zece.
Dumitru Pelin Deschide.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Des
Uneori
Deloc
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM
PLDM
PCRM
PL
PD
Partidul Nostru PPEM
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Da. PCRM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Sun[m membrii de partid sau liderii formațiunii.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
Partidul Nostru.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PPEM și Partidul Nostru.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Să răspundă mereu la telefon și să ofere informația necesară
Oxana Greadcenco, redactor-șef Moldova.org
Vă propunem să răspundeți la următoarele întrebări ce vizează formațiunile politice: PSRM, PLDM, PCRM, PL, PD, Partidul Nostru și PPEM, în contextul comunicării cu mass-media.
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Des
Uneori
Deloc
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM – 5
PLDM – 4
PCRM – 2
PL – 5
PD – 4
Partidul Nostru – 5
PPEM – 6
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Partidul Comunist.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Caut alte surse din partid.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
Partidul Liberal.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PSRM, PCRM.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Receptivitatea.
Anexa nr. 1. Titluri ale comunicatelor formațiunilor transmise pe e-mail în perioada martie-aprilie 2015
PSRM:
Socialiștii au depus o coroană de flori la podul de la Vadul-lui-Vodă
Deputații socialiști au contestat unele articole din noul Cod al Educației și a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală
Председатель фракции ПСРМ Зинаида Гречаный и независимый кандидат на должность башкана Гагаузии Ирина Влах встретились с председателем Совета Федерации Федерального Собрания РФ Валентиной Матвиенко
Председатель фракции ПСРМ Зинаида Гречаный и независимый кандидат на должность башкана Гагаузии Ирина Влах встретились с председателем Совета Федерации Федерального Собрания РФ Валентиной Матвиенко
Igor Dodon și Irina Vlah întreprind o vizită de lucru în or. Kazan, Republica Tatarstan
Deputații din Duma de Stat a FR vin în vizită de lucru în Moldova
Deputații din Duma de Stat a FR – Elena Drapeko, Nicolai Valuev, Irina Rodnina și Anatoli Karpov vor vizita Moldova la invitația Partidului Socialiștilor
Consolidarea tuturor forțelor societății ca obiectiv de bază pentru victoria poporului moldovenesc și lansarea statului pe calea dezvoltării
Socialiștii au organizat o acțiune de protest împotriva creșterii tarifelor, a prețurilor la mărfuri și au cerut majorarea pensiilor
Socialiștii au primit confirmarea documentară din partea SFM din FR privind ridicarea interdicției de intrare pe teritoriul Rusiei pentru 227 cetățeni ai Moldovei
Социалисты возмущены вопиющими фактами нарушений прав человека в Молдове и требуют, чтобы международные организации вмешались в эту ситуацию
Socialiștii au marcat aniversarea a 71 de la eliberarea orașului Bălți
Socialiștii lansează acțiunea „Pădurea Victoriei”
Socialiștii au convocat ședința Consiliului Republican
Socialiștii au dat start proiectului „Pădurea Victoriei”*
Socialiștii au protestat împotriva construcțiilor ilegale și au cerut demisia lui Dorin Chirtoacă
Deputații socialiști întreprind o vizită de lucru în regiunea Krasnodar, FR
Igor Dodon a avut o întrevedere cu șeful administrației orașului Krasnodar, Vladimir Evlanov
Socialiștii stabilesc relații de colaborare cu regiunea Krasnodar, FR
PSRM propune soluții de alternativă privind politica bugetar-fiscală*
Socialiștii au îndemnat colegii din Parlamentul RM să sprijine moțiunea de cenzură de demitere a Guvernului, inițiată de PSRM
PSRM: Asumîndu-și responsabilitatea pentru adoptarea pachetului de legi cu privire la buget, Guvernul RM a încălcat mai multe articole ale Constituției.
Zinaida Greceanîi a fost propusă în calitate de candidat al PSRM pentru funcția de Primar General al Chișinăului
Socialiștii cer tribunal internațional pentru oligarhii care guvernează Moldova
Comitetul executiv al PSRM a susținut candidatura Zinaidei Greceanîi la
funcția de primar general al Chișinăului și a aprobat lista consilierilor
municipali*
Igor Dodon a fost oaspete de onoare la Campionatul Mondial de Motociclism pentru Cupa „Iuri Gagarin”
PLDM:
Chiril Gaburici a participat la reuniunea PPE
Parteneriat politic: PLDM – PNL România
Vlad Filat a avut o convorbire telefonică cu Joseph Daul
Donald Tusk a reiterat sprijinul pentru Moldova
Edgars Rinkēvičs: Letonia a fost și va fi împreună cu Moldova
Vlad Filat s-a întâlnit Harlem Desir
Vlad Filat a adresat un mesaj de felicitare lui Nicolas Sarkozy
La Chișinău a avut loc Forumul Aleșilor Locali ai PLDM
Serafim Urechean este candidatul PLDM la funcția de primar general
Întrevedere Vlad Filat – Donald Tusk
PCRM
Ultimul comunicat recepționat a fost la 30 ianuarie curent.
PL
Nu trimit comunicate pe e-mail.
PD
Nu trimit comunicate, ci doare le publică pe pagina web.
P. Nostru
"Judecătoria Centru a decis că „PATRIA” nu a utilizat bani din străinătate în campania electorală"
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus pe rol două cereri ale Partidului Politic „Patria”
Președintele Partidului Nostru, Renato Usatîi, a publicat o adresare video în care anunță schimbări în conducerea de vârf a țării
Partidul lui Renato Usatîi – primul în topul preferințelor alegătorilor
Președintele Partidului Nostru, Renato Usatîi, a convenit cu autoritățile ruse asupra anulării embargoului rus pentru un șir de vinificatori și gospodării agricole din Moldova
Liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, s-a adresat la CEDO
PPEM
Partidul Popular European din Moldova a colectat, în numai trei zile, mai mult de jumătate din cererile necesare pentru înregistrare
Fundația Konrad Adenauer din Germania va sprijini Institutul de Politici și Reforme Europene din Moldova
Membri ai Partidului Forța Poporului au decis să adere la Partidul Popular European din Moldova
Partidul Popular European din Moldova începe colectarea semnăturilor și în raioane
Secretarul fracțiunii PLDM în Consiliul Municipal din Bălți părăsește formațiunea și aderă la Partidul Popular European din Moldova
Campania de semnături pentru crearea Partidului Popular European din Moldova va continua în nordul țării
Iurie Leancă și echipa PPEM intră în cursa pentru alegerile locale din iunie
Blocul Electoral condus de Iurie Leancă a depus la CEC demersul pentru a fi înregistrat și a putea participa în alegerile din iunie
Consilieri raionali și lideri ai PLDM din Florești au ieșit din partid și se alătură lui Iurie Leancă
Iurie Leancă: „Dacă am reușit să scoatem vizele într-un timp record, înseamnă că putem face și alte lucruri importante pentru Moldova”
Oazu Nantoi este candidatul PPEM la funcția de primar al Chișinăului
Anexa nr. 2. Răspunsurile jurnaliștilor la microstudiul efectuat
Adrian Platon, redactor-șef Curentul.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Uneori
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PL
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Da. PD.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Căutăm alte surse, de obicei membrii ai partidului respectiv.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PL.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PD, PCRM.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Deschiderea față de reprezentanții mass-media nu doar atunci cînd e în folosul celui vizat, dar de fiecare dată.
Cristina Aramă, editor Unimedia.info
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
6- PSRM
6- PLDM
1-PCRM
4-PL
4-PD
6-Partidul Nostru PPEM
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Atunci când avem nevoie de răspunsuri urgente sau declarații tari practic e greu să obții o reacție de la orice serviciu de presă, de la orice partid. De cele mai deseori nu obținem informație de la PCRM.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Încercăm să sunăm la membrii de partid, la deputați, deja mai ușor discutăm cu ei.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PSRM.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Uneori funcționează și această chestie. De exemplu la PSRM poți să vorbești direct cu Dodon.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Deschiderea! Pentru un jurnalist este importantă orice declarație. Dacă șefa serviciului de presă nu cunoaște detalii să ne redirecționeze la un membru de partid, să ne ofere datele de contact. Din păcate la noi, fie ne ignoră și nu răspund la telefon, fie nu comentează situația.
Ana Sîrbu, reporter Agora.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM – 2
PLDM – 3
PCRM – 1
PL – 3
PD – 2
Partidul Nostru PPEM – 4
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
De foarte multe ori, în special când era vorba de situații de conflict unde nu ar fi dorit să se implice. Partidul Liberal și Partidul Democrat
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Insist, iar dacă nu primesc oricum răspuns – precizez că nu au dorit să facă declarații cu privire la problema dată.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
PL, PLDM, PPEM
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Nu.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Un teambuilding cu șefii Serviciilor de presă, unde ne-am putea cunoaște mai bine.
Mariana Galben, reporter IPN
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM 2
PLDM 2
PCRM 6
PL 5
PD 5
Partidul Nostru 1
PPEM 1
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba? PCRM, PDM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Sun membrii partidului
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat? PPEM
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă? PCRM, PDM, PL
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii? Operativitatea la acordarea răspunsurilor.
Vasile Dosca, reporter Jurnal TV
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM 4
PLDM 5
PCRM 2
PL 6
PD 1
Partidul Nostru PPEM 3
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba? PCRM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă? Indic în știre că ofițerul de presă nu a răspuns la telefon pentru a ne oferi mai mule informații.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat? De la Partidul Liberal, Socialiștilor, dar și Liberal-Democrat.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
Da, practic la toate, însă cel mai des la PCRM
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Să ne răspundă la telefon, iar răspunsurile să fie cele așteptate. Dacă nu ăn toate cazurile, măcar în opt din zece.
Dumitru Pelin Deschide.md
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Des
Uneori
Deloc
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM
PLDM
PCRM
PL
PD
Partidul Nostru PPEM
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Da. PCRM
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Sun[m membrii de partid sau liderii formațiunii.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
Partidul Nostru.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PPEM și Partidul Nostru.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Să răspundă mereu la telefon și să ofere informația necesară
Oxana Greadcenco, redactor-șef Moldova.org
Vă propunem să răspundeți la următoarele întrebări ce vizează formațiunile politice: PSRM, PLDM, PCRM, PL, PD, Partidul Nostru și PPEM, în contextul comunicării cu mass-media.
Cât de des interacționați cu serviciile de presă ale partidelor menționate?
Foarte des
Des
Uneori
Deloc
Secretarul de presă al cărui partid l-ați cataloga drept cel mai receptiv (indicați note de la 1 la 6 (6 cea mai mică notă))?
PSRM – 5
PLDM – 4
PCRM – 2
PL – 5
PD – 4
Partidul Nostru – 5
PPEM – 6
Au fost cazuri când nu ați primit răspuns de la serviciu de presă? Despre care partid e vorba?
Partidul Comunist.
Cum procedați atunci când nu puteți obține informația de la serviciul de presă?
Caut alte surse din partid.
Serviciul de presă al cărui partid v-a oferit informații de fiecare dată când ați solicitat?
Partidul Liberal.
Există vreun partid din cele menționate de sus, în cazul cărora mai bine contactezi direct cu liderii decât cu serviciul de presă?
PSRM, PCRM.
În opinia dvs., care ar fi cheia succesului în stabilirea unor relații de durată cu jurnaliștii?
Receptivitatea.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comunicarea DE Partid CU Mass Media (ID: 106269)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.