Comunicarea de Criza In Gestionarea Crizei Organizationale

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COMUNICAREA DE CRIZĂ ÎN GESTIONAREA CRIZEI ORGANIZAȚIONALE

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Criza organizațională

Definiții și abordări teoretice

Tipologia crizelor

Etapele procesului de evoluție a unei crize organizaționale

Efectele crizei organizaționale

Capitolul II. Managementul comunicării de criză în crizele organizaționale

2.1. Caracteristici ale comunicării de criză

Principii de management și planificarea comunicării de criză

Strategii ale comunicării de criză

Rolul relațiilor publice în situația de criză organizațională

Relația cu presa pe timpul crizei organizaționale

Capitolul III. Studiu de caz: gestionarea crizei organizaționale

de la spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu” 16 august 2010

Prezentarea incidentului

Gestionarea crizei de către conducerea spitalului

Etapele crizei

Pre-criza

Criza propriu-zisă

Post-criză

Eficiența deciziilor luate de actorii implicați

Gestionarea crizei cu ajutorul psihologilor

Gestionarea comunicării de către purtătorul de cuvânt

Gestionarea relației cu mass-media

Propunere de comunicare de criză

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Orice organizație se poate confrunta la un moment dat cu o situație de criză. Nu vorbim aici de crize economico-financiare, ci de cele organizaționale, generate de defecte de produs, accidente industriale sau de muncă, poluare, crize generate de impactul mediatic negativ și exploziv ca urmare a unor evenimente în care este implicată o organizație. Conform definiției dată de autoarea Cristina Coman, "criza este un eveniment care aduce sau are potențialul de a aduce unei organizații o imagine proastă și care, prin aceasta, îi pune în pericol profitabilitatea, dezvoltarea."

Această lucrare prezintă o analiză a crizelor organizaționale și a felului în care sunt și pot fi ele gestionate cu ajutorul managementului comunicării de criză. Acest tip de criză este unul dintre cele mai des întâlnite și reprezintă un fenomen complex care, dacă nu e gestionat corespuzător poate afecta întreaga structură a organizației, comunicarea, legitimitatea și imaginea acesteia.

Teoria ne arată că aceste tipuri de conflicte pot fi rezolvate și că o șansă mai mare de reușită în acest sens o au acele organizații care se pregătesc din timp pentru astfel de situații. Această pregătire trebuie făcută însă pe mai multe paliere și nu întotdeauna faptul că ne simțim apți pentru a face față unor situații de acest gen înseamnă că vom gestiona și criza așa cum trebuie. Prin studiul de față se va face o trecere în revistă a situațiilor care pot fi numite “crize” și a pașilor legați de managementul acestora.

Am ales tema Comunicarea de criză în gestionarea crizei organizaționale deoarece consider că este o problemă de actualitate în societatea noastră în care lucrurile se mișcă foarte rapid. Este un aspect cu care se confruntă fiecare organizație la un moment dat, însă la intensități diferite, în funcție de echipa de manageri și pr-iști specializați care pot opri declanșarea crizei, dar mai ales amplificarea acesteia. Așadar, este foarte important ca organizația să fie pregatită pentru astfel de crize, să aibă o echipă în acest sens, deoarece, în prezent există factori care pot conduce o criză în direcția distrugerii imaginii companiilor.

Am structurat lucarea pe trei capitole, primele două de teorie, iar cel de-al treilea- studiul de caz. În primul capitol am făcut o introducere în contextul de criză, axându-mă pe cea organizațională și am avut ca scop aflarea răspunsului la întrebarea: dacă se poate vorbi de o generalizare a ideii că orice organizație poate trece la un moment dat printr-o situație de criză și dacă acest lucru se datorează unor factori din interiorul organizației sau din afara ei.

În cel de-al doilea capitol am studiat caracteristicilor unei astfel de situații de criză și consecințele sale, dar mai ales dacă o organizație poate fi pregătită să răspundă unei crize și ce trebuie făcut în acest sens.

Riscul unei crize organizaționale trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și cu o atitudine proactivă, procesul de comunicare cu publicurile trebuie să se desfășoare permanent și existența unui plan de management al crizei și înființarea unei celule de criză sunt esențiale, lucru evidențiat în studiul de caz care va fi prezentat în capitolul al treilea.

CAPITOLUL 1. CRIZA ORGANIZAȚIONALĂ

Criza: Definiții și abordări teoretice

În societatea în care trăim astăzi și în care sistemele organizaționale sunt din ce în ce mai extinse, crizele devin situații aproape inevitabile. Organizațiile sunt pe zi ce trece mai complexe în ceea ce privește scopul lor, iar această epocă a “responsabilității industriilor” face ca situațiile de acest gen să fie considerate într-un sens, „evenimente normale” de către manageri. Cert e că nicio organizație nu e scutită de apariția unei astfel de situații, fie ea insituție publică sau privată.

Conceptul de criză se întâlnește într-o arie largă de domenii pornind de la criza politică, criza economică, socială, criza organizațională și până la criza individuală, familială sau de identitate care se manifestă la nivelul indivizilor. Conform opiniilor experților în domeniul managementul crizelor și al comunicării de criză, acest concept nu are o singură definiție, unanim acceptată și atotcurpinzătoare, ci întrunește mai multe elemente de o importanță deosebită și poate fi abordat din mai multe perspective. Astfel, definițiile crizelor cuprind o arie largă de domenii printre care se numără și relațiile publice, managementul și comunicarea organizațională.

Ion Chiciudean și Valeriu Țoneș inventariază în cartea lor „Gestionarea crizelor de imagine” multitudinea domeniilor în care apare conceptul de „criză”. Astfel că medicina, științele economice, psihologia, sociologia, diplomația, relațiile internaționale sunt tot atâtea științe care înregistrează acest fenomen prin prisma ariilor lor de interes. În accepțiunea celor doi autori mai sus amintiți, cel mai apropiat de domeniul nostru de cercetare este conceptul sociologic, deoarece „definește cel mai adecvat starea organizației într-un asemenea impas.” Această definiție citată de cei doi autori ar fi următoarea: „o perioadă în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăților, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt ce face dificilă funcționarea normală, declanșându-se puternice presiuni spre schimbare. ”

O definiție aparte evidențiază importanța publicurilor unei organizații în evaluarea unei crize și aparține autorilor lucrării The Handbook of Crisis Communication, Timothy Coombs și Sherry Holladay: „percepția unui eveniment neprevăzut care amenință așteptările importante ale stakeholderilor, poate avea un impact grav asupra performanței unei organizații și poate genera rezultate negative.”. Astfel, autorii consideră că opiniile publicurilor sunt cele care creează un anumit înțeles al crizei, pe care o tratează subiectiv și o raportează la legăturile lor cu ceea ce se leagă de criză.

Michael Regester și Jude Larkin definesc criza ca fiind „un eveniment care aduce compania în poziția de subiect al atenției generale, potențial nefavorabile din partea mijloacelor de comunicare naționale și internaționale și a altor grupuri cum ar fi clienții, acționarii, angajații, și familiile acestora, politicienii, sindicatele, și grupurile de presiune pentru protecția mediului care dintr-un motiv sau altul, au un interes legitim în ceea ce privește activitățile organizației. Nu se mai pune problema dacă va interveni o criză majoră; problema este când, cum și de ce natură va fi ea.”

Definția dată de John Burnett este mult mai largă decât cele amintite deja și poate chiar mai practică pentru ceea ce vrea această lucrare să demonstreze. El punctează că evenimentele trebuie văzute prin prisma organizațiilor care trec prin ele. De aceea, acesta respinge părerea potrivit căreia singurele crize care trebuie combătute sunt catastrofele, în schimb sugerează că managementul crizelor trebuie să devină o parte integrată în mod natural în cultura corporativă precum și faptul că acesta ar trebui să fie văzut ca un continuum. Așa cum notează el, „orice mică discrepanță poate deveni o criză majoră dacă nu este strunită bine.” De aceea nu este greșit să spunem că există o relativitate a conceptului de criză pentru că ceea ce poate fi un mic incident pentru unii, poate însemna o mare criză pentru alții. Diferența este dată de cât de pregătită este o organizație să „strunească” un astfel de eveniment din toate punctele de vedere, dar mai ales al competenței și al strategiilor elaborate în prealabil.

O altă definiție este legată de caracterul previzibil al crizelor și aparține lui Thierry Libaert în lucrarea Comunicarea de criză: „ultima fază a unui lanț de disfuncționalități care pun în pericol reputația și stabilitatea unei organizații.” Libaert atrage atenția asupra faptului că„realitatea evenimentului se șterge în fața percepției și a diverselor reprezentări ale părților implicate.”

De aceeași părere sunt și autorii Chiciudean și Țoneș: „crizele pot avea o evoluție aproape liniară, de la incident la criză, prin parcurgerea unor trepte intermediare (incident, accident, conflict) care reprezintă, deopotrivă, semnale de alarmă dar și oportunități de întărire a organizației și de reducere a posibilităților de producere a acestora”. Alți autori, în schimb, printre care se numără și Patrick Lagadec, argumentează că avem de-a face cu o idee greșită, dar comună, potrivit căreia aceste crize sunt precedate de semnale de alarmă care sunt și recepționate la timp pentru ca sistemele de protecție si acțiune să fie activate. Acest autor spune că „de cele mai multe ori crizele încep într-un mod diferit: nu există nici un semn de atenționare, ori primele semnale sunt percepute deformat sau chiar respinse în ideea că ele nu pot însemna ceea ce par să sugereze.” Se întâmplă des ca, din diferite motive, riscurile să nu fie percepute ca atare. Acest lucru duce în mod sigur la o situație de criză pentru că nesimțind nici un pericol sau vrând să îl ignorăm, nu facem altceva decât să amânăm mecanismele de intervenție iar variabila critică a timpului lucrează împotriva noastră.

Criza poate fi privită, însă și ca o oportunitate, idee pe care merg autorii W. Guth și C. Marsh care citează formula lui Gerald Meyers, spunând că o criză este „o fereastră către o oportunitate.” Meyers consideră că există șapte tipuri de oportunități pe care o criză le poate oferi și acestea sunt: criza naște eroi, accelerează schimbarea, scoate la lumină dificultățile latente, schimbă oamenii atât prin înlocuirea personalului, cât și prin modificarea comportamentului angajaților, duce la dezvoltarea de noi strategii, permite crearea de sisteme de prevenire în urma învățăturilor din criza prezentă și în cele din urmă criza sporește competitivitatea firmei, aceasta devenind mai puternică.

1.2 Tipologia Crizelor

În funcție de natura lor și de factorul declanșator, crizele pot fi clasificate în nenumărate feluri. Însă pentru a crea o imagine clară asupra acestui eveniment, voi prezenta o clasificare generalistă, în funcție de domenii pentru a înțelege mai bine proveniența acestora, dar și factorii declanșatori ce au dus la izbucnirea unui asemenea eveniment. Astfel, crizele pot fi economice, politice, sociale, educaționale, instuționale, financiar-bancare etc.

Acoperind o arie largă de activități, crizele au trezit interesul multor analiști și experți, deopotrivă. Una dintre clasificările crizelor a fost întocmită de Simion A. Booth, apud Cristina Coman, potrivit căruia există perspectiva psihologică- respectiv studierea unor cazuri clinice, perspectiva eri de oportunități pe care o criză le poate oferi și acestea sunt: criza naște eroi, accelerează schimbarea, scoate la lumină dificultățile latente, schimbă oamenii atât prin înlocuirea personalului, cât și prin modificarea comportamentului angajaților, duce la dezvoltarea de noi strategii, permite crearea de sisteme de prevenire în urma învățăturilor din criza prezentă și în cele din urmă criza sporește competitivitatea firmei, aceasta devenind mai puternică.

1.2 Tipologia Crizelor

În funcție de natura lor și de factorul declanșator, crizele pot fi clasificate în nenumărate feluri. Însă pentru a crea o imagine clară asupra acestui eveniment, voi prezenta o clasificare generalistă, în funcție de domenii pentru a înțelege mai bine proveniența acestora, dar și factorii declanșatori ce au dus la izbucnirea unui asemenea eveniment. Astfel, crizele pot fi economice, politice, sociale, educaționale, instuționale, financiar-bancare etc.

Acoperind o arie largă de activități, crizele au trezit interesul multor analiști și experți, deopotrivă. Una dintre clasificările crizelor a fost întocmită de Simion A. Booth, apud Cristina Coman, potrivit căruia există perspectiva psihologică- respectiv studierea unor cazuri clinice, perspectiva economico-politică- se referă la identificarea și conturarea unor metode de gestiunea crize) și perspectiva sociologică- angajată în studierea reacțiilor colective din timpul crizelor.

Ca principale criterii de clasificare a crizelor sunt: domeniul în care apare criza, tipul de soluții oferite și modul de rezolvare, tipul de mediu în care apare criza, urgența rezolvării sale, precum și nivelul la care aceasta apare. În funcție de domeniul în care se manifestă, identificăm crize politice, economice, culturale, ideologice, organizaționale, de comunicare, mediatice și de imagine. De asemenea, crizele pot fi naționale, locale, zonale, mondiale sau continentale. În funcție de tipul de mediu, pot apărea crize interne și crize externe. Crizele interne sunt cele care apar în interiorul unei organizații – la nivel de departament și ramură, dar și cele din interiorul unui stat. Crizele externe sunt cele care se manifestă în exteriorul unei organizații sau instituții sau chiar în afara teritoriului național. Fiecare dintre cele două tipuri de crize se poate extinde, având consecințe asupra domeniului în care acționează organizația sau generând, la rândul lor, alte tipuri de crize. În funcție de urgența rezolvării crizele pot fi imediate (cele care se petrec brusc și nu lasă timp pentru analiză și planificare), urgente (sunt cele care erup brusc, după o scurtă perioadă de incubație, dar care lasă un anumit timp pentru pregătire și pentru mobilizarea resurselor) și cele susținute (se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, permit analizarea și planificarea, însă pot avea consecințe grave asupra imaginii organizației).

Clasificarea crizelor este foarte importantă pentru identificarea unor strategii eficiente de gestionare. Tipurile de crize pot fi stabilite în funcție de criteriile pe care le aplicăm în clasificare: tipul de soluții oferite la provocările mediului social; tipul de mediu în care are loc criza; domeniul în care apare criza; urgența rezolvării crizei; nivelul la care apare criza.

După tipul de soluții și modul de rezolvare, identificăm: a) crize de dezvoltare; b) crize de legitimitate; c) crize de onestitate; d) crize de competență.

După tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.

După domeniul în care apare criza: a) crize politice; b) crize economice; c) crize ideologice; d) crize culturale; e) crize organizaționale; f) crize de comunicare; g) crize mediatice; h) crize de imagine.

După urgența rezolvării: a) crize imediate; b) crize urgente; c) crize susținute.

După nivelul la care apare criza: a) crize locale; b) crize naționale; c) crize zonale; d) crize continentale; e) crize mondiale.

Autorii lucrării Totul despre relațiile publice stabilesc tipologia crizelor în funcție de următoarele criterii:

Provocate de natură: a) violente: cutremure, incendii, furtuni; b) nonviolente: epidemii virale, atacuri ale insectelor, seceta;

Intenționate: a) violente: acte de terorism, modificarea produselor, când aceasta are ca rezultat pierderi de vieți omenești; b) nonviolente: amenințări cu bombă, preluări ostile de companii, zvonuri răuvoitoare;

Neintenționate: a) violente: explozii, focuri, scurgeri de substanțe toxice, alte accidente; b) nonviolente: probleme cu produsul, căderi de cote bursiere, eșecuri în afaceri.

 Conform Cristinei Coman, criteriile de clasificare a crizelor sunt urmatoarele: după cauze (datorate unor factori interni sau externi); după derularea în timp (bruște sau lente); după amploare (superficiale sau profunde); după nivelul la care acționează  (operaționale – afectează activitatea curentă; identitare – afectează identitatea organizației); după consecințe (afectează angajații, clienții, partenerii, opinia publică etc).

Autorii Thierry Pauchant și Ian Mitroff combină factorii interni și externi, tehnico-economici și socio umani ce declanșează o criză, oferind astfel o clasificare mai generală, dar luată drept reper și de către alți autori. Astfel, identificăm patru categorii de crize produse de: factori externi, tehnico-economici (catastrofe naturale), cei interni, tehnico-economici (defecțiuni ale utilajelor sau instalațiilor, faliment), factori externi, socio-umani (acțiuni răuvoitoare, cu scopul de a afecta organizația– terorism, răpirea unor lideri, zvonuri) și factorii interni, socio-umani (sabotaje, comunicare internă deficitară, lipsa de profesionalism sau incompetența personalului). Un exemplu în acest sens este criza prin care a trecut compania Cadbury (desfășurată în Marea Britanie și Irlanda). În iunie 2006, Cadbury anunța oficial că retrage de pe piață șapte tipuri de batoane de ciocolată după ce se descoperise că acestea sunt infestate cu salmonela. În ceea ce privește alterarea produselor din întreprindere care a dus la apariția victimelor în rândul consumatorilor, nu putem susține decât faptul ca această criză are la bază factori socio-umani. În ceea ce privește declarațiile venite din partea companiei Cadbury se observă o incoerență în informațiile date de aceasta (în declarațiile inițiale conducerea afirmă că ei nu știau nimic și nu exită nicio problemă, iar în urma investigațiilor făcute de autorități, reprezentanții Cadbury declară că de fapt știau și vor încerca remedierea situației), fapt care duce la răcirea relațiilor dintre întreprindere și mass-media, implicit a publicurilor țintă.

În lucrarea Managing a Crisis, Tom Curtin identifică, de asemenea, trei tipuri de crize

asemănătoare celor expuse mai sus:

a) cele provocate de un management defectuos al organizației: prăbușirea unor avioane, deversări de produse chimice, accidente, defecte ale produselor sau probleme cu acestea. Autorul susține că aceste crize sunt, de cele mai multe ori, cele mai grave, dar ușor de soluționat. În cea de-a doua categorie se încadrează crizele fabricate: sunt acele activități întreprinse în ideea de a pune într-o lumină nefavorabilă o organizație și de a boicota proiectele sale. Acestea au consecințe grave asupra reputației organizației, sunt cele care rămân întipărite în mințile invidizilor pe o perioadă lungă de timp și sunt foarte dificil de prevăzut sau de pregătit pentru o astfel de situație. În ultima categorie sunt crizele escaladate în urma unor accidente, precum accidentul de la Maternitatea Giulești, în care, din cauza unui incediu izbucnit în interior au murit mai mulți bebeluși. În oricare dintre situațiile de mai sus, organizația trebuie să acționeze promt și să aibă o atitudine deschisă față de toți cei implicați, cu preponderență față de publicul afectat de incident, Curtin punând acent pe eficiența unei comuncări de criză.

1.3 Etapele procesului de evoluție a unei crize organizaționale

Așa cum afirmă Doug Newsom și Bob Carrell, „nimănui nu-i face plăcere să se gândească la catastrofe, însă specialiștii în relații publice au învățat să aibă în vedere cele mai rele posibilități și să facă planuri de măsură”

Cu cât anticipăm mai bine crizele care pot izbucni în interiorul unei organizații, cu atât putem gestiona eficient problema cu care ne putem confrunta. Așadar, etapele prin care poate trece o companie pentru gestionarea unei situații de criză sunt: etapa de prevenire a crizei (moment în care se analizează factorii de risc ai organizației), desfășurarea crizei (criza a izbucnit și constituie momentul critic, în funcție de modul de gestionare a crizei, organizația poate fi blamată sau poate fi privită eroina situației pe care a depășit-o) și etapa de post-criză (depășirea situației și atingerea scopurilor în ceea ce privește refacerea imaginii și a reputației organizației).

Experții în managementul crizelor au dezvoltat diverse modele de evoluție a crizei care

vor fi prezentate în continuare. Peter Meyboom propune o evoluție a evenimentelor pe un sistem cu două axe: încredere (scăzută și înaltă) și control (slab și bun). Autorul consideră că o criză necesită resurse pentru rezolvarea lor, însă sunt controlabile. Odată cu rezolvarea acestora se reia și activitatea normală a organizației. În acest stadiu, încrederea în organizație este înaltă, iar controlul asupra evenimentelor este bun. Urgența este acea situație cu caracter neașteptat, care apare brusc, este de natură serioasă și presupune acțiune imediată prin mobilizarea unor resurse importante. La acest nivel încrederea în organizație se conservă, însă controlul asupra situației scade considerabil. Reprezintă un nou test al capacității organizației de a gestiona o criză și scoate la iveală posibilele vulnerabilități ale organizației. De obicei, în această etapă au loc intervenții externe de tip instituțional pentru a restabili echilibrul situației. Ultimul nivel și anume criza efectivă se evidențiază pe măsura trecerii timpului dacă fazele anteriore nu sunt rezolvate. Aceasta apare ca „un eveniment, dezvăluire, acuzație sau set de probleme interne și externe care amenință integritatea, reputația sau existența unui individ sau organizații.”

Autorul Kathleen Fearn-Banks clasifică etapele crizei în cinci etape de evoluție, astfel: detectarea crizei prin evenimente și situații care pot anunța iminența unei crize, printre care și semnale de la instituții din același domeniu de activitate care se confruntă cu o criză sau amenințări ce reies dintr-o simplă analiză la nivel intern în organizașie; prevenirea crizei prin monitorizarea atentă a mediului intern și extern, prin interpretarea datelor și prin luarea unor măsuri necesare pentru a preveni izbucnirea acestora, precum: dezvoltarea unor politici manageriale care să permită adaptarea activităților la evoluțiile din mediul organizației, analiza crizelor anterioare, asigurarea informației de management către angajați, transmiterea constantă de informații către consumatori sau sprijinirea activităților comunității; controlarea crizei, fază în care toate eforturile sunt îndreptate către oprirea extinderii crizei spre alte domenii de activitate ale organizației, dar și către limitarea efectelor negative pe care aceasta le are; revenirea, moment în care organizația depune numeroase eforturi pentru a reveni la procesul normal de funcționare, recâștigând încrederea publicului; învățarea, etapă în care organizația examinează criza, cauzele și evoluția, dar și modul în care a afectat activitățile obișnuite ale acesteia, eficiența strategiilor de gestionare folosite și conceperea altora noi pentru a face față unei eventuale noi crize.

Thierry Libaert a analizat patru etape de desfășurare a crizelor, printre care se numără: faza preliminară, în care apar primele semne de alertă, care se pot manifesta sub forma unor reclamații, a unor știri anonime care preluată de presă se pot transforma în criză; faza acută, în care evenimentul se produce și crește în intensitate; faza cronică, care atinge punctul culminant, iar expunerea mediatică se reduce progresiv, fenomen explicat prin faptul că imperativul reînnoirii mediatice se manifestă prin două aspecte: când o informație este completă, subiectul nu mai prezintă atractivitate și apare întotdeauna un alt subiect de intensitate superioară; faza de cicatrizare în care criza a dispărut, mediatizarea este aproape nulă, iar de cele mai multe ori o criză nu dispare niciodată în întregime deoarece motoarele de căutare de pe intern păstrează în memorie criza, iar mass-media reactualizează crize mai vechi pentru a le compara cu cele nou apărute.

Timothy Coombs a realizat un model complex al evoluției crizelor, care cuprinde trei etape împărțite la rândul lor în mai multe perioade sau tipuri de activități: etapa de pre-criză, care cuprinde mai multe perioade, printre care detectarea semnelor crizei, prevenirea crizei, bazată pe managementul problemelor, controlarea unei probleme și evitarea transformării ei în criză, evitarea riscurilor, eliminarea sau reducerea producerii riscurilor, construirea relațiilor, crearea unor relații pozitive cu publicurile relevante pentru organizație, dar și pregătirea pentru criză; etapa de criză, care implică trei trepte: recunoașterea crizei prin conștientizarea și recunoașterea crizei de către membrii organizației și realizarea unei analize a modului în care a fost etichetată criza, stăpânirea crizei prin elaborarea și aplicarea răspunsurilor sau reacțiilor la criză, reluarea afacerilor, moment în care organizația depășeste criza, iar activitatea reintră în normal; etapa post-criză în care se analizează managementul crizei, se trag concluziile necesare, se continuă comunicarea cu toate publicurile relevante, mai ales cu cele afectate.

Un punct de vedere ușor diferit de cele menționate până acum îi aparține lui J. Hendrix care a construit un model cu patru etape ale crizei, acestea constând în: cercetare (pregătirea cât mai multor scenarii posibile în situații de criză – se cercetează mediul organizației, al audienței), stabilirea unor obiective (oferirea de informații corecte și la timp tuturor categoriilor de public vizate, manifestarea grijii față de siguranța vieții persoanelor, conservarea imaginii pozitive a organizației), pregătirea (merge pe două direcții: pregătirea departamentului de relații publice pentru comunicare de criză și stabilirea centrului de informare a mass-mediei) și evaluarea (elaborarea concluziilor în ceea ce privește managementul crizei).

1.4. Efectele crizei organizaționale

Criza organizațională este una dintre cele mai grave deoarece rămân efecte care se vor simți mult timp după încetarea acesteia. O astfel de criză este generată de lucruri care nu pot fi combătute pe moment: incendii, explozii, inundații, defecțiuni tehnice, produse alterate, accidente de muncă, toate acestea lăsând în urmă victime și pierderi materiale.

După părerea lui Valeriu Țoneș și a lui Ion Chiciudean există două tipuri de efecte ale crizelor: cele legate de componenta materială și cele legate de cea simbolică. Dacă în privința pierderilor materiale lucrurile sunt clare, în ceea ce privește componenta simbolică sau existențială, cum mai e numită, cei doi autori sunt de părere că efectele crizelor în interiorul organizației sunt:

1. Primul efect „îl constituie amenințarea întregii industrii, domeniului sau ramurii de activitate care are o legătură cu criza.” O imagine negativă lăsată de o criză poate avea repercusiuni asupra întregului domeniu deoarece publicul va extrapola situația și va crede că toți cei care au afaceri în domeniu pot face aceleași greșeli, cu aceleași urmări pentru ei.

2. Al doilea efect „major al unei crize este schimbarea misiunii strategice (scopul general al organizației) a unei organizații datorită percepției bipolare(bine/rău) de către opinia publică.” Criza are puterea de a arunca o imagine nefavorabilă asupra întregii activități a organizației. Nimic din ce făcea organizația înainte nu este considerat a fi bun.

3. Cel de-al treilea efect are loc la nivel individual. „Crizele perturbă lumea subiectivă a individului, modul în care percepe lumea și pe el însuși, simțul autoevaluării, al puterii și al identității, echilibrul intern. O criză nu afectează numai structura fizică a unei organizații, ci și sistemul ei simbolic, cultura organizațională: simboluri, tradiții, credințe, mituri, valori.” Aceștia trăiesc sentimente de frică și nesiguranță, subestimează propria persoană și suferă de depresie. Totodată, intervin stresul și incapacitatea de a se adapta din nou la mediul de muncă, acestea având consecințe serioase asupra vieții lor personale și profesionale. Putem spune că odată cu criza experimentată de organizație, indivizii trăiesc și o criză existențială.

Indivizii nu se mai identifică cu o organizație în ale cărei valori nu mai cred, sunt puse sub semnul întrebării scopul și misiunea acesteia și se așteaptă întreprinderea măsurilor de reabilitare și îndeplinirea așteptărilor publicului intern și extern.

Prin efectele ei, situația de criză dintr-un sistem, pune în pericol echilibrul și starea sistemică, în principal prin:

diminuarea capacității de rezistență a sistemului în fața amenințărilor;

dezangajează de la efort componentele sistemului și afectează autoritatea și credibilitatea managerială;

paralizează activitatea în domeniile de bază;

afectează interesele vitale ale indivizilor, grupurilor, națiunilor;

produc fenomene secundare cu efecte negative pe plan economic, politic, cultural etc.;

stimulează acțiunile distinctive ale celorlalți actori sociali care nu sunt afectați de criză în scopul promovării ilicite a propriilor interese;

paralizează sistemele informatice și elementele de infrastructură tehnică;

aduc prejudicii imaginii sistemului în mediul intern și internațional;

uneori produc pierderi de vieți omenești și pagube materiale importante.

Există și opinii conform cărora o criză organizațională este mult mai gravă în profunzime decât se prezintă publicurilor sale prin diverse mijloace. În acest sens, Robert Ulmer și colaboratorii săi consideră că o astfel de criză afectează structura principală a organizației: managerii, angajații, publicurile, clienții, membri ai comunităților, inclusiv concurența. Victimele lezate direct și persoanele apropiate lor (familiile, prietenii, colegii) vor suferi pe o perioadă îndelungată de timp, întrucât crizele reprezintă evenimente marcante, care schimbă viziunea asupra vieții. Desigur că sunt afectate și categoriile de public secundare : spitale, poliție, comunități, agenții guvernamentale, furnizori, mass-media, clienți etc. Autorii subliniază faptul că, la nivel global, unele crize au un impact atât de puternic în ceea ce privește rolul de schimbare, încât devin arhetipuri atât pentru indivizi, cât și pentru comunități.

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL COMUNICĂRII DE CRIZĂ ÎN CRIZELE ORGANIZAȚIONALE

2.1. Caracteristici ale comunicării de criză

O componentă esențială în gestionarea crizei este comunicarea de criză. Aceasta nu numai că poate să ușureze situația de criză, dar poate să aducă organizației o reputație mai bună decât aceea de care beneficia înainte de criză. Comunicarea de criză reprezintă comunicarea dintre organizație și publicul său înainte, în timpul și după evenimentele negative. Această comunicare este astfel proiectată încât să reducă elementele periculoase care ar putea afecta imaginea organizației.

De aproximativ douăzeci de ani, numeroși autori au subliniat rolul determinant al comunicării în situațiile de criză: Gabay, Lagadec, Tixier. "Criza este însoțită în general de o criză de informație, și cine nu controlează informația, nu controlează criza. Astfel, informația necontrolată, sau absența informației mărește amplitudinea crizei, "

Comunicarea de criză este definită de Cristina Coman ca „un ansamblu de metode puse în aplicare de o organizație pentru distribuirea informațiilor atunci când se confruntă cu o situație de criză, care poate afecta publicurile ei." Comunicarea în situații de criză este parte componentă a procesului de management al crizei și cuprinde acțiunile de gestionare a strategiei, mesajului, timpului și canalelor de distribuție necesare pentru comunicarea eficientă cu presa, angajații, clienții, consumatorii și factorii de decizie.

După evaluarea stării organizației care constă atât în urmărirea daunelor provocate la nivel fizic cât și la cel simbolic, emițătorul (sursa) trebuie să-și focalizeze atenția asupra clarificării scopului și obiectivelor comunicării.Odată ce acestea au fost identificate, el trebuie să aibă în atenție “un permanent control asupra actului de comunicare, al cărui nivel va varia invers proporțional cu nivelul de implicare a destinatarului”.

Într-o enumerare succintă, comunicarea în situații de criză ar putea fi realizată prin următoarele forme: informarea personalului organizației, a comunității interne și, după caz, a mediului internațional; discursurile oficiale ale conducătorilor organizației; crearea în mod deliberat a unor evenimente de presă de către organizație; comentarea reacțiilor opiniei publice interne și internaționale; comentariile mass-media privind evenimentul produs; dezbaterile din interiorul organizației cu privire la soluționarea crizei; dezbaterile(negocierile) între organizații în vederea soluționării situației de criză sau conflict.

Principiul fundamental al gestionării crizei constă în asumarea imediată a responsabilității pentru a se recâștiga încrederea publicului, dacă aceasta a dispărut, sau pentru a o menține și dezvolta. "Comunicarea de criză implică patru mari tipuri de activități: evaluarea riscurilor, planificarea comunicării de criză, răspunsul și refacerea organizației."

Odată declanșată criza organizațională, este foarte greu să fie controlate toate activitățile de ținere în scurt a acesteia; în același timp crește și fluxul informațional, iar oferirea de informații relevante devine esențială. Din perspectiva autorilor Ion Chiciudean și George David, comunicarea de criză impune folosirea unui procedeu de urgență pentru: a) restabilirea echilibrului mediatic; b) oprirea derapajelor; c) pregătirea elementelor pentru comunicare; d) comunicarea pe baza unei strategii.

Un element important de care trebuie să ținem cont într-o comunicare în situații de criză este mesajul. În situațiile de criză și conflict mesajul trebuie să fie clar și precis. Dezideratul propus, comunicarea eficientă, depinde de precizia și acuratețea mesajului. Pentru a fi atins trebuie realizat acel transfer de informație de la o sursă către un receptor, în care ceea ce recepționează destinatarul să fie cât mai aproape de intenția sursei. Este necesar ca pe parcursul crizei să se construiască câte un mesaj pentru fiecare categorie de public, în funcție de interesele și gradul de implicare ale fiecărui public în viața organizației. Mesajele din timpul comunicării de criză trebuie să aibă următoarele caracteristici: să exprime grija organizației pentru persoanele afectate; să exprime implicarea acesteia; să reflecte consistență, bazându-se pe fapte; să reflecte coerență; să reflecte claritate (formă simplă a mesajului, evitând jargonul și limbajul științific).

Un alt element care condiționează comunicarea în situații de criză îl reprezintă mediul și canalele de comunicare. Astăzi în era informațională caracterizată printr-o acută nevoie de informație canalele de comunicare joacă un rol deosebit de important. Este inutil să deții o informație și să nu o poți transmite la timp.

2.2. Principii de management și planificarea comunicării de criză

Din perspectiva lui Timothy Coombs, managementul crizelor reprezintă un set de factori cu rolul de a combate crizele și de a reduce daunele produse de crize. Acest tip de management este un instrument proactiv folosit de organizații pentru a preveni sau a reduce efectele negative ale crizelor și a proteja organizația, publicurile relevante și domeniul respectiv de activitate de pagubele posibile.

Cele mai multe crize sunt provocate de lipsa de comunicare a liderilor cu grupurile de public, lucru întărit și de autorul James E. Grunig, care, având în vedere acest raționament, propune patru principii ale comunicării de criză: principiul relației, al responsabilității, al dezvăluirii și principiul comunicării simetrice. Primul principiu se aplică în perioadele de normalitate, când organizațiile își pot stabili legături cu publicul, iar celelalte trei sunt valabile în momentele în care criza s-a instalat deja.

Vincent Covello, cercetător în domeniul comunicării de criză, identifică șapte principii ale comunicării de criză: acceptarea și implicarea publicului ca un partener legitim al organizației; elaborarea unui plan al comunicării de criză și evaluarea eforturilor depuse de organizație; identificarea preocupărilor publicului interesat de organizație; exprimarea, de către conducerea organizației, către presă, a unui punct de vedere sincer și deschis; colaborarea și coordonarea cu toate sursele credibile; îndeplinirea tuturor cerințelor presei, pentru a se ajunge la o bună comunicare cu aceasta; transmiterea unui mesaj clar catre mass-media.

Alte principii de comunicare eficientă în caz de criză identificate sunt cele conform autorilor Ion Chiciudean și Valeriu Țoneș: Într-o criză, problemele se schimbă rapid; Desemnați un singur purtător de cuvânt; Comunicați devreme și des; Încurajați abordarea „pe ușa din față”; Luați-o înaintea evenimentelor; Dacă sunt știri proaste, comentați-le; Trimiteți toate știrile proaste deodată; Nu încercați să intrați singur în bucluc; Încetați acțiunea când sunteți în inferioritate; Învățați de pe urma dezastrelor.

În abordarea managementului comunicării de criză, planificarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de pregătire pentru acest gen de situații. Într-adevăr, organizațiile care evaluează corect pericolul crizelor cu care se pot confrunta, pregătesc din timp planuri de management al celor mai probabile scenarii de criză. "Acestea includ, printre principalele lor componente, descrierea scenariului luat în calcul, componența și responsabilitățile echipei de management al crizei (EMC), cooperarea cu alte organizații, resursele necesare și, nu în ultimul rând, planurile de comunicare de criză(PCC)." Pregătirea implică și: "crearea planului de management al crizei, selectarea și antrenarea echipei de management al crizei și efectuarea de simulări pentru a testa planul și echipa de criză."

Etapa premergătoare întocmirii unui plan de comunicare este identificarea elementelor vulnerabile ale organizației și inventarierea potențialelor crize. Pentru acest scop, va fi formată o echipă de planificare, denumită, celula de criză, alcătuită din specialiști în relații publice, juriști, directori pe diverse departamente; este entitatea care are misiunea strategică de concepere a unui Plan de Management al Crizei, dar și functii practice de implementare a planului de management, de stabilire și aplicare a strategiilor de comunicare de criză, după cum afirmă autoarea Cristina Coman.

Cea mai importantă etapă este activitatea privind elaborarea unui Plan de Comunicare de Criză(PCC), realizat de specialiști în relații publice și care are, de obicei, forma unui dosar cu instrucțiuni. În viziunea lui K. Fearn-Banks, acest plan conține, pe lângă copertă, pașii de urmat: obiectivele și principiile de acțiune ale organizației, componența și atribuțiile celulei de criză, strategia și calendarul simulării de criză, lista publicurilor implicate, centrul de control, personalul de intervenție, mijloacele de informare: comunicate, conferințe de presă, telefoane, e-mailuri, etc.

Conform autorilor Ion Chiciudean și Valeriu Țoneș, elementele principale ale unui plan de comunicare în situații de criză sunt: 1. Identificarea crizelor potențiale, 2. Analiza audienței, 3. Stabilirea echipei de comunicatori inițiali, 4. Pregătirea echipei de comunicare, 5. Desemnarea purtătorului de cuvânt, 6. Pregătirea mijloacelor necesare, 7. Stabilirea canalelor de difuzare, 8. Stabilirea contactelor cu presa, 9. Pregătirea centrului de presă, 10. Pregătirea unor liste de telefoane utile, 11. Pregătirea personalului de rezervă și administrativ, 12. Identificarea partenerilor în gestionarea crizei, 13. Pregătirea personalului implicat în gestionarea crizelor, 14. Testarea planurilor, 15. Activități de comunicare, 16. Monitorizarea, 17. Activități post-criză, 18. Evaluarea.

2.3 Strategii ale comunicării de criză

După depășirea crizei prin care a trecut organizația trebuie luat în considerare faptul că viața organizațională trebuie repusă în mișcare cu ajutorul strategiilor de comunicare, iar bunul mers al organizației, în ceea ce privește redresarea veniturilor, trebuie repusă în mișcare cu ajutorul refacerii imaginii companiei despre care vorbim.

Specialiștii care au observat și analizat managementul comunicării de criză consideră că aceasta trebuie să țină cont de trei factori: Dimensiunea Situației de criză (DSC), Strategiile de Comunicare de Criză (SCC) și de Implementarea Comunicării de Criză (ICC), studii bazate pe o abordare a crizelor ca fenomene de natură simbolică, o abordare în care imaginea despre un anume fenomen este considerată mai importantă decât realizarea acelui fenomen, astfel încât perspectiva se axează pe studierea modurilor în care comunicarea poate fi folosită pentru a evita deteriorarea imaginii unei organizații care se confruntă cu o situație de criză.

Cel mai complex model de comunicare al strategiilor de tip retoric este întocmit de W.L. Benoit a cărui lucrare se concentrează pe refacerea sau protejarea reputației. Autorul propune următoarele strategii de refacere a imaginii: strategia negării, unde întîlnim negarea simplă cu ajutorul căreia se resping acuzațiile și învinuirea, cu ajutorul căreia vina este permutată către altă persoană/organizație; strategia eludării responsabilității în cadrul căreia putem vorbi despre provocare (reprezintă o acțiune de răspuns la o altă acțiune a unei alte persoane/organizații), justificare (organizația se sustrage parțial sau total de învinuire sub pretextul că nu a avut informații suficiente despre eveniment), caracterul accidental (faptele care au condus la criză au fost accidentale, întâmplătoare) și bunele intenții (în cadrul căreia se menționează faptul că la baza acțiunilor întreprinse sunt doar fapte bune, fară intenția de a crea evenimente neplăcute sau dăunătoare); strategiile reducerii caracterului periculos al actului, în cadrul căreia se menționează faptul că evenimentele produse au un caracter negativ mult mai mic decît se stipulase anterior. În acest sens putem vorbi de obținerea sprijinului (se face apel la sentimente pozitive din partea publicului), reducerea sentimentelor negative (evenimentele negative au un caracter mai mic decât se presupune), diferențierea (se face apel la comparația dintre faptele din interiorul organizației și alte fapte) transcenderea (pentru a căpăta o conotație pozitivă, evenimentele sunt scoase din context), atacarea atacatorului (acuzatorii sunt atacați pentru a se permuta atenția către alte fapte) și compensarea (organizația se oferă spre a acoperi parțial sau total daunele produse); strategiile de corectare, în cadrul cărora se încearcă refacera faptelor reproșate sau se fac promisiuni cum că faptele produse nu se vor mai repeta; umilirea, în cadrul căreia organizația își asumă vina și își cere în mod public iertare pentru evenimentele produse.

În lucrarea sa, Accounts, Escuses and Apologie, Benoit susține că „pentru a reface imaginea unei organizații este necesar să se folosească mai multe strategii de refacere, în funcție de specificul organizației și, bineînțeles, în funcție de amploarea și caracterul evenimentului despre care vorbim”. Autorul amintit atrage atenția asupra faptului că o strategie de refacere a imaginii este necesară doar dacă organizația este acuzată public de producerea evenimentului.

Ținând cont de variabila strategiilor de răspuns la criză există și modelul propus de W.T.Coombs care are ca obiectiv modificarea percepției publicurilor. Acest model se concentrează strict pe refacerea imaginii și face referire la două constructe teoretice (neoinstituționalismul, cu ajutorul căreia organizația caștigă justificarea în raport cu regulile sociale și așteptările publicului și teoria atribuirilor care ține cont de factorii instituționali pe baza cărora publicurile emit judecăți de masură. Așadar, Coombs susține că strategia de comunicare se folosește strict cu scopul de a influența sentimentele corelate cu evenimentul ce se desfașoară. Deci, factorii care intervin în procesul de distrugere a imaginii și a reputației, potrivit lui Coombs, este gradul de responsabilitate ce trebuie intermediat în raport cu imaginea evenimentului atribuită de publicurile țintă, istoria crizelor ce face referire la gradul de consistență între criza actuală și crizele trecute, dar și relația dintre istoria crizelor și reputația organizației, unde este foarte important ca publicurile să nu fi fost neglijate în cadrul altor crize, dar, mai ales în criza prezentă.

Având în vedere cele menționate, Coombs propune următoarele strategii de răspuns la criză: a) strategiile negării – se arată faptul că nu există nici un fel de criză sau că între criză și organizație nu există o legătură cauză-efect; b) strategiile distanțării – organizația acceptă existența crizei, însă încearcă să slăbească legăturile între criză și organizație, în vederea protejării imaginii acesteia; c) strategiile intrării în grații vizează câștigarea simpatiei publicului organizației prin conectarea acesteia la activitățile valorizare pozitiv; d) strategiile umilirii presupun obținerea iertării publicului și convingerea lui să accepte criza; e) prin strategiile suferinței se urmărește câștigarea simpatiei publicului prin asumarea suferințelor produse și prin prezentarea organizației ca victimă a unei conjuncturi externe nefavorabile. Pornind de la strategiile de comunicare de criză, cel de-al doilea model elaborat de W. T. Coombs are la bază opoziția dintre acceptarea responsabilității și negarea ei. Pe această axă s-ar situa următoarele strategii: a) pocăința (organizația își cere iertare pentru acțiunile sale); b) acțiunea de remediere (organizația încearcă să repare daunele provocate de criză); c) intrarea în grații (recâștigarea simpatiei publicului); d) justificarea (prezentarea riguroasă a faptelor); e) scuza (organizația nu a intenționat să facă rău); f) negarea (nu există nici o situație de criză); g) atacarea atacatorului (afectarea imaginii acuzatorilor).

Modelul propus de Coombs face apel la strategia intrării în grațiile publicului, acest lucru fiind posibil activând partea afectivă și încercându-se manipularea și persuasiunea publicului. Cu ajutorul acestui model, organizația activează emoționalul mai mult decât raționalul, compania ținând cont de categoria de public și influențându-l astfel în funcție de ceea ce spune și mai ales cum o spune.

2.4. Rolul relațiilor publice în situația de criză

Relațiile publice reprezintă managementul comunicării ca artă și știință socială, deopotrivă. El reprezintă un efort susținut și planificat în obținerea și menținerea bunăvoinței și a înțelegerii. De asemenea, relațiile publice ajută în realizarea unei comunicări interactive, dar creează și apără reputația, totdată. Acest domeniu este preocupat de comunicare ca mijloc tactic spre influențarea opiniei și a comportamentului, spre un scop bine delimitat.

Specialiștii în relații publice din interiorul organizației cunosc foarte bine faptul că de foarte puține ori se ajunge ca ideile să le fie urmate. Acest lucru îngreunează într-o oarecare măsură comunicarea în mod eficient a imaginii scopurilor și obiectivelor companiei. Dacă însă relaționiștii sunt buni comunicatori și strategi, nu numai că vor schimba viziunea coducerii unei organizații, dar în mod sigur vor fi pregătiți să implementeze în mintea publicurilor o nouă viziune în ceea ce privește imaginea organizației pe care o reprezintă.

Una dintre principalele atribuții ale structurilor de relațiile publice din cadrul unei organizații este comunicarea cu publicurile acesteia: angajați, clienți, acționari, membrii comunității etc. Publicurile joacă un rol vital pentru buna desfășurare a activității unei organizații și, de aceea, comunicarea eficientă cu ele pe timp de criză reprezintă un element esențial în gestionarea crizelor organizaționale.

Așadar, în managementul crizelor, o sarcină importantă a specialiștilor în relații publice constă în elaborarea planului de comunicare de criză, ce face parte din planul general de management al crizei. În aceste situații dificile, se recomandă abordarea unei atitudini deschise și transparente, facilitând accesul la informație atât publicului, cât și celor care contribuie la informarea acestuia, adică jurnaliștilor. Specialiștii în relații publice au rolul de a menține permanent legătura cu jurnaliștii, astfel încât aceștia să transmită datele în mod eficace și în timp util. Astfel, în prioadele de criză, specialiștii în relații publice trebuie:

să se informeze în detaliu asupra evenimentelor, cauzelor acestora și a consecințelor imediate și viitoare; ei trebuie să facă această evaluare atât asupra organizației, cât și asupra partenerilor și asupra societății în ansamblu;

să cunoască toate măsurile luate (înaintea, în timpul și după eveniment);

să convoace presa înainte chiar ca aceasta să ceară un asemenea lucru și eventual să stabilească un “cartier general” dotat cu toate facilitățile necesare, unde jurnaliștii să știe că vor găsi în permanență informații verificate;

să aducă la cunoștința ziariștilor faptul că ei reprezintă sursa cea mai importantă de informații corecte și de actualitate, să păstreze o evidență a tuturor faptelor și informațiilor comunicate presei, astfel încât să se evite repetarea acestora;

să răspundă la întrebările ziariștilor în mod clar și detaliat, să faciliteze accesul jurnaliștilor la locul evenimentelor, să îi familiarizeze cu zona respectivă și să vegheze la siguranța lor;

să identifice interlocutorii din organizație, care corespund, prin cunoștințele lor, așteptărilor ziariștilor și să îi pregătească pentru întâlnirea cu presa;

Doug Newsom și colaboratorii săi, în lucrarea Totul despre relațiile publice, oferă o listă de acțiuni esențiale ce trebuie întreprinse de structurile de relații publice: a) practicianul de relații publice trebuie să hotărască dacă este necesară înființarea unui centru de presă ținând cont de caracteristicile crizei; b) menținerea contactului cu reporterii și oferirea tuturor informațiilor ce sunt în interesul companiei; c) verificarea textului declarațiilor și formularea răspunsului la întrebări; d) ghidarea reporterilor în zona dezastrului; e) menținerea unui contact strâns cu membrii presei; f) monitorizarea tuturor informațiilor care au fost făcute publice pentru a se evita repetarea informațiilor și apariția relatărilor conflictuale; g) păstrarea confidențialității în ceea ce privește identitatea victimelor până la informarea familiilor acestora; h) recunoașterea faptelor deja cunoscute de către presă, definitivarea informației despre acestea și evitarea speculațiilor în legătură cu orice subiect legat de criză.

Pentru ca imaginea unei companii să fie refăcută sau chiar îmbunătățită este nevoie de o eforturi de lungă durată din partea specialștilor de relații publice pentru a demonstra bunele intenții si caracterul sincer ce stau la baza campaniei și implicit, a companiei. O bună reputație, ca și imaginea de altfel, implică în mod automat o atitudine sinceră, onestă dar și o transparență în ceea ce privește comunicarea și transmiterea informațiilor despre organizație.

2.5. Relația cu presa pe timpul crizei organizaționale

Orice criză proiectează brusc, în actualitatea presei, o organizație. Aceasta se vede aruncată în partea din față a scenei și descoperă că presa, prin tehnicile ei specifice de a defini realitatea crizei, proiectează o imagine care duce la pierderea încrederii publicului în fiabilitatea organizației.

Problemele comunicaționale ale unei organizații confruntate cu o criză se desfășoară pe patru niveluri:

a) Comunicarea în interiorul fiecărei organizații;

b) Comunicarea cu publicul organizației;

c) Comunicarea cu actorii crizei;

d) Comunicarea cu presa.

În relațiile lor cu presa, majoritatea organizațiilor își construiesc strategii de comunicare bazate pe un model asimetric, ele transmit informații presei și urmăresc felul în care aceste mesaje sunt preluate și prelucrate de instituțiile mass-media. Uneori, nemulțumite de comportamentul presei, ele transmit noi mesaje, de tip drept la replică, fără să efectueze însă o evaluare internă a propriului sistem de comunicare cu presa și, în general, cu mediul extern. Mass-media reprezintă unul dintre publicurile esențiale ale unei organizații și, totodată, principalul vehicul al comunicării de criză, influențând interpretarea evenimentelor și formarea opiniilor în legătură cu criza experimentată de organizație.

Practicienii în relații publice susțin că primele ore după declanșarea crizei sunt esențiale, deoarece este foarte important ca organizația să dea primele detalii despre ceea ce s-a petrecut. Înainte de a emite orice fel de declarație în presă sau chiar de a redacta comunicate de presă este foarte important ca în interiorul celulei de criză să se stabilească purtătorul de cuvânt.

Transparența în comunicarea cu cu mass-media dă avantajul organizației de a fi sursa principală de transmitere a informațiilor și de a avea control asupra mesajelor. Lipsa comunicării din partea organizației creează suspiciuni și reprezintă un bun motiv pentru răspândirea zvonurilor. Bibliografia de specialitate abordează pe larg modalitățile de comunicare cu presa pe timp de criză. Modalitățile cel mai des folosite sunt: declarația de presă, comunicatul de presă, conferința de presă, dosarul de presă, briefing-ul de presă.

Declarația de presă trebuie difuzată la scurt timp după ce are loc evenimentul care declanșează criza și cuprinde informații esențiale despre evenimentele petrecute, precum: natura incidentului, locul de producere a incidentului, detalii privind victimele și răniții detalii privind zonele afectate, detalii privind impactul asupra mediului, detalii privind acțiune care urmează a fi întreprinsă în beneficiul clienților etc. Comunicatul de presă joacă un rol foarte important deoarece prin el organizația devine sursă unică și credibilă de informare. Acesta „oferă explicația oficială a companiei despre cele întâmplate” și, de obicei, trebuie să conțină: prezentarea, pe scurt, a evenimentului; precizarea modului și a măsurii în care organizația este responsabilă de situația de criză; numele persoanei care conduce echipa de management al crizei; modul în care se preconizează rezolvarea problemei. Conferința de presă poate constitui un mijloc eficient și rapid de informare a jurnaliștilor, dar totodată se poate concretiza și într-un eșec în cazul în care reprezentanții organizației nu sunt bine pregătiți. Așadar, organizarea unei conferințe de presă trebuie hotărâtă de echipa de management al crizei. Dacă se ia această decizie, trebuie pregătite dinainte toate detaliile (informații, atitudini, strategii) ce vor fi prezentate în fața jurnaliștilor, iar purtătorul de cuvânt trebuie să fie pregătit pentru a reacționa eficient în momente de stres și de presiune caracteristice acestor situații. Dosarul de presă este un instrument util în comunicarea cu presa pe timp de criză și se recomandă ca acesta să fie pregătit din timp, sub forma unui „dosar cadru” cu date despre organizație. De obicei, dosarul de presă trebuie să cuprindă: un comunicat de presă referitor la situația de criză; date generale despre organizație; istoricul organizației; lista cu membrii echipei de criză și fotografii ale principalilor membri ai echipei. Briefing-ul de presă reprezintă o tehnică specifică situațiilor de criză și se aseamănă cu conferința de presă. Deosebirea constă în faptul că se supune discuției un singur subiect, timpul alocat pentru dezbatere fiind mai scurt decât în cazul conferinței. Briefing-ul se organizează, de obicei, în cazul unor evenimente neplăcute din viața organizației.

CAPITOLUL 3. GESTIONAREA CRIZEI ORGANIZAȚIONALE DE LA SPITALUL „PROF. DR. PANAIT SÎRBU”

16 AUGUST 2010

Am ales să exemplific noțiunile teoretice prezentate în prima parte a lucrării prin studiul de caz numit Gestionarea crizei de la Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu”. Scopul părții aplicative este să analizez modul în care s-a comportat organizația în criză în cazul incendiului de la Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu” din data de 16 august 2010, din București, în urma căruia au decedat 6 nou născuți, iar alți 5 au suferit vătămări corporale grave. Întregul eveniment a declanșat o criză puternică care a pus la grea încercare autoritățile competente și a avut un impact deosebit de mare în întreaga țară. Felul în care a fost gestionată criza și cauza declanșării incendiului a ridicat numeroase întrebări.

Acest studiu de caz a fost fundamentat pe ideea că spitalul afectat de criză este o instituție publică de o mare complexitate, care are legături permanente cu mediul său social. Având în vedere acest considerent, o asemenea organizație trebuie să dispună și de mecanisme de reglare a a unei situații neprevăzute și să rămână ca niște învățăminte pentru desfășurarea activității pe viitor.

O să încep print-o scurtă prezentare a instituției: domeniul de activitate este cel medical, iar misiunea este aceea de a asigura servicii medicale care să corespundă nevoilor cetățenilor. În ultimul an, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Panait Sîrbu” din Bucuresti a fost renovat. Sectia de neonatologie, sala de travaliu, sala de nasteri, blocul operator, serviciul de internari sunt complet renovate si echipate cu aparatura de ultima generatie. Toate sectiile, saloanele si holurile spitalului sunt dotate cu detectoare de fum de ultima generatie si camere de luat vederi pentru control permanent. Toate circuitele electrice au fost refacute la standarde profesionale, la fel si echipamentele de producere a oxigenului.

Structura spitalului este următoarea:

1. Obstetrică- Ginecologie I

2. Obstetrică – Ginecologie II – Infertilitatea cuplului

3. Obstetrică – Ginecologie III

4. Obstetrică Ginecologie Operatorie IV

5. Neonatologie (nou-născuți)

6. Anestezia Terapie Intensivă

7. Fertilizare în vitro

8. Centrul Național de Planificare Familială și Contracepție

9. Departamentul de UroGinecologie

10. Radiologie și Imagistică

11. Kinetoterapie prenatală și postnatală

12. Psihologie

13. Școala Mamei

14. Laboratoare: Laborator Analize Medicale; Laborator Anatomie Patologică

15. Farmacie.

Personalul spitalului însumează 333 de posturi, dintre care 50 de medici profesioniști cu competențe în diverse domenii medicale. În anul 2011 au venit pe lume 3550 de copii, 44 au fost transferați de la maternități de nivel I, 110 au fost prematuri sub 1500 g, iar 404 s-au născut prematur (înainte de vârsta gestațională de 37 săptămâni). Toti au avut evoluții favorabile din punct de vedere neurologic, lucru confirmat de catre serviciul de neurologie pediatrică. Nu a fost nici un caz de retinopatie de prematuritate care să necesite intervenție chirurgicală. Secția de Neonatologie din cadrul Maternitatii Giulești este pe locul III în țară și pe locul II în București ca număr de prematuri tratați în ATI. 

În realizarea studiului de caz de față am folosit surse din mai multe părți, cu preponderență mass-media online, printre care: Mediafax, Realitatea, Antena3., stirileprotv.ro România Liberă, Ziare.com., Gândul, Adevărul, Jurnalul Național etc. Criza a fost mult dezbătută, având în vedere gravitatea acesteia prin faptul că s-a soldat cu victime, producând pagube iremediabile. Chiar și acum, la patru ani de la producerea incidentului, au mai apărut știri legate de acest eveniment nefericit și de pedepsirea celor vinovați, pe care le voi dezbate pe parcursul acestui studiu.

3.1. Prezentarea incidentului

În data de 10 august 2010, în jurul orei 18:40, Maternitatea Giulești (Spitalul Clinic de Obstretică și Ginecologie ,,Prof. Dr. Panait Sârbu”) s-a confruntat cu o mare criză, cu cele mai grave consecințe existente până acum într-o organizație de acest tip. Un incendiu puternic s-a declanșat în cadrul secției de reanimare nou-născuți, situată la etajul doi al spitalului din cauza instalației de aer condiționat. Focul s-a extins imediat pe o suprafață de aproximativ 30 de metri pătrați, trei bebeluși pierzându-și viața pe loc, unul fiind intoxicat cu funingine, iar ceilalți doi murind din cauza lipsei de oxigen. Restul bebelușilor au fost transportați de urgență împreună cu mamele lor la Spitalul Grigore Alexandrescu, doi dintre ei decedând iar alți șase fiind internați în cadrul acestui spital în stare foarte gravă cu arsuri pe aproximativ 30-40% din corp, reușind să supraviețuiască. Fiind vorba de un incendiu, au fost produse și pagube materiale: distrugerea în totalitate a aparaturii medicale și a celorlalte obiecte existente în salon.

Focul a fost declanșat în urma unui scurtcircuit la ștecherul unui aparat de aer condiționat. Incendiul a fost stins după aproximativ jumătate de oră. La fața locului au intervenit imediat echipaje SMURD, Ambulanțe, Pompierii, Poliția Rutieră și Jandarmii, reprezentanți ai Ministerului Sănătății, sărind în ajutor și reprezentanți ai altor maternități și spitale din București. Nu s-ar fi ajuns însă la acest incident dacă asistenta care era de gardă ar fi fost prezentă în salon. Femeia a declarat ulterior că plecase la toaletă și a încuiat ușa. Lipsa ei timp de aproximtiv 12 minute a făcut imposibilă sesizarea momentului incendiului și luarea măsurilor de evacuare a nou-născutilor.

Incendiul de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. dr. Panait Sârbu” a fost anunțat la Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București, la ora 18:36, prin intermediul serviciului pentru apel unic de urgență 112, care a alarmat Secția de Pompieri „Grozăveși”, în data de 16.08.2010, la ora 18:37. Incendiul a fost observat de către un vizitator (tatăl unui copil internat) și a fost anunțat la Dispeceratul 112 de mai multe persoane.

Evenimentul a constat în producerea unui incendiu la Secția de reanimare nou-născuți prematur, situat la nivelul etajului 2 al spitalului.

Ofițerul operativ, din Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București, a alertat Garda de Intervenție a Secției Grozăvești din cadrul Grupului de Intervenție nr. 1 și a ordonat deplasarea cu toate forțele, trei autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de intervenție și salvare de la înălțimi, precum și o Unitate de Terapie Intensivă Mobilă din cadrul Detașamentului S.M.U.R.D. „Grozăvești”, – ajungând la locul intervenției în jurul orei 18:43.

După efectuarea recunoașterii preliminare, s-a constatat că incendiul se manifesta cu degajări mari de fum și gaze toxice, în zona secției de reanimare nou-născuți prematur (la nivelul etajului 2), arzând cu flacără deschisă și existând posibilitatea extinderii la nivelul acoperișului. Personalul care își desfășura activitatea în unitatea respectivă a încercat să acționeze pentru localizarea incendiului realizând un dispozitiv liniar, cu o linie de furtun tip „C”, alimentarea făcându-se de la un hidrant interior de la nivelul etajului 2.

S-a procedat la formarea de echipe, care au acționat pentru evacuarea celor 11 nou-născuți prematur aflați în pericol, aceștia fiind preluați de către echipe medicale ale spitalului, formate pe timpul salvării. Concomitent cu operațiunile de salvare a nou-născuților prematur s-a realizat un dispozitiv de stingere de la hidrantul interior, situat la nivelul etajului 2, prin prelungirea liniei de furtun cu care s-a încercat stingerea incendiului decătre vizitatori și personalul spitalului aflat la acel moment la locul producerii evenimentului.

Asistenta, pe nume Florentina Cîrstea care trebuia să supravegheze salonul în care se aflau bebelușii, a fost arestată preventiv pentru 29 de zile, anchetatorii stabilind că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului, în sensul că nu a efectuat o supraveghere continuă a bebelușilor aflați în salonul de Terapie Intensivă din cadrul Maternitătii Giulești. De asemenea, fostul manager al unității sanitare, Bogdan Marinescu, șeful serviciului tehnic, Vasile Dima, șeful secției neonatologie, Adrian Ioan Toma și electricianul Gigel Oprea au fost acuzați de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

3.2. Gestionarea crizei de către conducerea Spitalului „Prof. Dr. Panait Sîrbu”

Fiind vorba de un eveniment extrem de complex și care a creat efecte media un timp îndelungat, prezentul studiu se axează preponderent pe relaționarea cu media din timpul operațiunilor, având ca bază de documentare știri din perioada respectivă, analizate din mai multe puncte de vedere.

Cel mai mare impact media a fost creat de imaginile transmise în direct de televiziunile aflate la fața locului.

Purtătorul de cuvânt al ISUMB a făcut prima declarație oficială la aproximativ 15 minute de la producerea evenimentului, atunci când informațiile deținute au permis acest lucru, continuând relaționarea cu mass-media prin aplicarea regulilor instituționale, până la sosirea la fața locului. Coordonarea intervenției de către doctorul Arafat a cuprins și această activitate, dumnealui anunțând presa că va face declarații la final, informând Purtătorul de cuvânt al ISUMB că această decizie este bazată pe starea precară de sănătate a nou-născuților și pe imposibilitatea identificării lor în timp util, astfel încât să fie informată familia. PC al ISUMB a continuat transmiterea informațiilor, dar ținând cont de faptul că mandatul de comunicator se limita la forțele de intervenție ale ISUMB, iar echipajele de pompieri S.M.U.R.D. se aflau în acel moment sub coordonarea doctorului Arafat, care decisese să nu transmită date punctuale referitoare la starea de sănătate a pacienților, informațiile nu au mai fost actualizate. Acestea s-au limitat la ce se petrecuse în primele 30 de minute ale intervenției și, la modul general, la acțiunea care se desfășura în clădire și de principiu, care ar urma să se desfășoare ulterior.

Legătura privind corectitudinea celor din urmă s-a ținut personal cu coordonatorul intervenției, în măsura posibilităților acestuia, care, în același timp, se consulta cu autoritățile aflate la fața locului, realiza întreg fluxul decizional de triaj, prim ajutor, transport, alocare resurse și cooperare între instituții.

În cele ce urmează voi detalia modul în care a evoluat relația dintre presă (Antena1, Antena3, ProTv, RealitateaTv – transmisii direct- Posturi radio – Știri) și actorii implicați din partea spitalului.

Ora 19:08 – ajuns la fața locului, reporterul special transmite că incendiul s-a produs la secția de terapie intensivă pentru copii, că este vorba de 11 copii și enunțând drept cauză probabilă a incendiului un scurt circuit la aparatul de aer condiționat (informații netransmise de cineva oficial). După acesta prin telefon intră Purtătorul de cuvânt al ISUMB cu informațiile inițiale, fără a da vreun indiciu asupra cauzelor; se confirmă numărul de 11 copii evacuați (cifră furnizată tot de presă anterior în vederea confirmării). Informațiile în acel moment nu erau complete, nici cele de ansamblu și nici cele de detaliu, așa că au fost luate marje de siguranță folosindu-se sintagme ce nu pot fi invocate ulterior ca informări incorecte sau incomplete, încercându-se să se explice contextul desfășurării operațiunilor din interior, în condițiile în care intervenția în direct a durat 7 minute.

S-a punctat faptul că incendiul este lichidat, dar spre finalul inervenției în direct, prezentatoarea a cerut explicații pe marginea unei declarații făcute prin telefon de Purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, conform căreia, bebelușii ar fi fost evacuați pe geam. PC al ISUMB, neavând date despre o astfel de evacuare dar nici alte date care să infirme în totalitate afirmațiile unei alte voci oficiale, nu a comentat, asigurând totodată despre profesionalismul echipajelor care intervin și care indiferent de procedurile aplicate acționează.

Ora 19:24 – Antena 1 transmite în direct timp de 25 de minute și ProTv timp de 28 minute. Sunt luate interviuri părinților care sunt speriați și nemulțumiți de faptul că nu știu nimic despre soarta copiilor. E folosită de câteva ori sintagma „pompierii S.M.U.R.D.”, asupra căreia insistase Biroul Relații Publice al ISUMB în ultimele luni, pentru a recupera din deficitul de identitate și asociere.

Se aduce din nou aminte de presupusul aer condiționat și se insistă pe această variantă, fără a se identifica sursa informațiilor. Neavând alte informații noi, se ridică probleme cum ar fi rampele de acces în spital și că nimeni din conducerea spitalului nu a făcut o informare oficială. Se fac comentarii în direct asupra evacuării care se desfășoară în acel moment. Se vede diferența între comentariile reporterului de teren și ale celui din studio, corespondenții permanenți ai ISUMB și cei trimiși special doar pentru a relata acest eveniment; în aceste condiții, când este nevoie de multe comentarii bazate pe informații puține, contează foarte mult să nu se creeze speculații grave și jurnaliștii să nu se hazardeze în afirmații negative.

Se menține transmisia în direct, se face o afirmație conform căreia e o proastă coordonare a activităților deoarece e o mașină parcată în fața spitalului și nu o mută nimeni de acolo. Doctorul Arafat refuză încă o dată să ofere mai multe informații – fiind o măsură corectă din punct de vedere deontologic și al drepturilor pacientului. Un reprezentant al Direcției de Sănătate, asaltat de un reporter, spune că toți copiii sunt în regulă.

Antena 1 dă pe post o înregistrare a transmisiei voce, date între echipajul ajuns primul la fața locului și dispecerat, spunându-se că este vorba de solicitarea făcută de reprezentantul maternității.

Ora 20:30 – Se menționeză suprafața afectată de incendiu (20-30 mp), ca informație declarată de doctorul Oprița pentru Mediafax. La scurt timp după acest moment, doctorul Arafat face informarea că sunt 3 copii decedați, iar PC al ISUMB trasează măsurile luate – stingere, evacuare copii, femei în travaliu. A contat foarte mult cooperarea dintre comunicatori deoarece era important fiecare detaliu.

Ora 22:00 – Comunicări finale – doctorul Arafat a vorbit despre victime – impact emoțional – iar doctorul Oprița și colonelul Oltean au oferit datele tehnice și statistice ale intervenției.

În ceea ce privește conducerea Maternității Giulești, aceasta a făcut primele declarații publice în cadrul conferinței de presă organizată a doua zi după incendiu, în data de 17 august 2010. La această conferință au participat ministrul sănătății Cseke Attila, subsecretarul de stat Raed Arafat, viceprimarul Victor Iovici, directorul Maternității Giulești Bogdan Marinescu și directorul spitalului Grigore Alexandrescu, unde au fost transportați bebelușii din salonul de Terapie Intensivă, Radu Bălănescu. Informațiile oferite nu au fost foarte utile, însă au fost preluate de toată presa care era dornică de a afla cât mai multe informații legate de evenimentul produs.

Cu toate acestea, mass-media nu au trecut cu vederea întârzierea cu care s-au făcut declarațiile publice, fiind punctată ca un aspect negativ în ceea ce privește gestionarea crizei de către Maternitatea Giulești. De asemenea, s-a constatat, în urma vizionării filmulețelor de pe camerele de luat vederi, că personalul spitalui nu a reacționat în niciun fel la stingerea incendiului și salvarea victimelor, semn că nu era pregătit pentru astfel de situații de urgență.

Nici specialiștii în relații publice din cadrul spitalului nu au reacționat în conformitate cu îndatoririle lor, prin faptul că nu au oferit informații de nicio natură publicurilor maternității, în speță familiilor victimelor. Dacă este acceptabil că nu au fost date lămuriri presei, în ceea ce privește informarea rudelor pacienților, este de neconceput că nu li s-a acordat atenția cuvenită, în condițiile în care acestea cereau informații în disperare și perfect justificat.

O altă reacție total deplasată a fost cea a fostului manager Bogdan Marinescu, care a refuzat să dea declarații. În Rechizitoriul publicat de către Parchet s-a dovedit, în urma interceptării conversațiilor telefonice ale unor angajați cheie din cadrul maternității, că managerul Bogdan Marinescu a încercat să furnizeze informații false. Astfel, imediat după producerea incendiului, fiind conștient de faptul că va fi acuzat de management ineficient și încălcarea dispozițiilor legale cu privire la înființarea Serviciului de Prevenire și Protecție, Bogdan Marinescu a încercat să îi oblige pe anumiți angajați să semneze niște documente conform cărora aceștia făceau parte din Comitetul de Sănătate și Securitate în Muncă. Acest comitet trebuia trebuia să existe de mult timp și avea în atribuțiile sale aplicarea Legii sănătății și securității în muncă.

În urma celor relatate mai sus este evident că evenimentul a reprezentat o amenințare prin faptul că s-a soldat cu victime. Pe lângă aceasta, a existat, de asemenea și o amenințare asupra bunurilor: clădirea maternității, aparatura medicală. Ideea de urgență a fost prezentă în fiecare moment. Era necesar să se intervină cât mai repede cu putință pentru a se mări șansele de supraviețuire a nou-născuților și pentru a se evita extinderea incendiului. Senzația de incertitudine a venit din modul în care s-a desfășurat efectiv operațiunea de salvare la fața locului, din lipsa informațiilor privind cauzele izbucnirii incendiului și numărul victimelor. Acest incendiu a venit ca un șoc paralizant în primă fază asupra autorităților competente de la fața locului deoarece nu știau cu ce fel de situație se confruntă și cât de gravă este, fapt ce a dat naștere la unele declarații contradictorii ale autorităților competente să gestioneze criza.

Aceste declarații contradictorii au scos în evidență faptul că organizația nu a fost pregătită pentru o astfel de situație, nu exista o echipă care să asigure managementul crizei și nici măcar un Plan de Comunicare de Criză prin care să se expună clar și deschis lămuriri publicurilor țintă.

3.3. Etapele crizei

3.3.1. Pre-criza

Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu” a mai avut incidente în trecut, generate de comporatamentul defectuos al personalului medical care au dus la afectarea imaginii acestuia. În acest sens amintesc următorul caz: o femeie de 39 de ani, din București, a fost lăsată să avorteze singură, în miez de noapte la Maternitatea Giulești după ce medicul de gardă a refuzat să o ajute, pe motiv că nu-i permite religia musulmană. Soțul femeii a fost cel care a adus pe lume copilul. Femeia, însărcinată în șase luni, fusese programată pentru întrerupere de sarcină, după ce aflase că fătul se va naște cu sindromul Down. Motivul pentru care a aflat diagnosticul atât de târziu a fost acela că medicii au refuzat să-i facă gratuit o analiză complexă, care este decontată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNSAS), trimițând-o însă la clinicile private. Reprezentanții maternității nu au recunoscut însă acuzațiile, despre care au spus că sunt false."Medicul care era de gardă nu a greșit cu nimic“ "Există libertate de convingeri religioase și în medicină, dar pacientul nu trebuie abandonat până când nu intervine un alt medic care nu are restricții religioase,“ a declarat Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România. Purtătorul de cuvânt de atunci nu a ȋndeplinit atributiile corespunzatoare întrucât acesta: nu a gestionat consistența și acuratețea mesajului transmis; nu s-a dovedit a fi un bun comunicator (nu a ascultat și nu a răspuns ȋn mod adecvat jurnaliștilor); nu a manifestat interes pentru persoanele afectate; nu a satisfacut nevoia de informare a publicurilor cu privire la incident; nu a adoptat un comportament corespunzator funcției sale.

În ceea ce privește activitățile de malpraxis, a mai existat un caz grav în istoria spitalui: patru bebeluși născuți prematur au fost șterși pe cap cu o soluție dezinfectantă extrem de concentrată ce nu era pentru uz uman. Această soluție le-a afectat pielea capului, provocându-le arsuri și infecții. Însă, atunci s-a ascuns adevărul, nefiind nimeni acuzat pentru incidentul produs. Mai tarziu, părinții unuia dintre copii au dat în judecată asistentele responsabile de îngrijirea copilașilor, dar și Maternitatea Giulești, însă fără rezultate. Nimeni nu și-a asumat răspunderea pentru cele petrecute.

3.3.2. Criza propriu-zisă

În data de 16 august 2010, în jurul orei 18:30, un incendiu puternic s-a declanșat în cadrul secției de reanimare nou-născuți de la Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, din cauza instalației de aer condiționat. Focul s-a extins imediat pe o suprafață de aproximativ 30 de metri pătrați, trei bebeluși pierzându-și viața pe loc, unul fiind intoxicat cu funingine, iar ceilalți doi murind din cauza lipsei de oxigen. Restul bebelușilor au fost transportați de urgență împreună cu mamele lor la Spitalul Grigore Alexandrescu, doi dintre ei decedând iar alți șase au fost internați în cadrul acestui spital în stare foarte gravă cu arsuri pe aproximativ 30-40% din corp, reușind să supraviețuiască. Fiind vorba de un incendiu, au fost produse și pagube materiale: distrugerea în totalitate a aparaturii medicale și a celorlalte obiecte existente în salon.

Focul a fost declanșat în urma unui scurtcircuit la ștecherul unui aparat de aer condiționat. Incendiul a fost stins după aproximativ jumătate de oră. La fața locului au intervenit imediat echipaje SMURD, Ambulanțe, Pompierii, Poliția Rutieră și Jandarmii, reprezentanți ai Ministerului Sănătății, sărind în ajutor și reprezentanți ai altor maternități și spitale din București. Nu s-ar fi ajuns însă la acest incident dacă asistenta care era de gardă ar fi fost prezentă în salon. Femeia a declarat ulterior că plecase la toaletă și a încuiat ușa. Lipsa ei timp de aproximtiv 12 minute a făcut imposibilă sesizarea momentului incendiului și luarea măsurilor de evacuare a nou-născutilor.

Un alt aspect important a aceastei etape a crizei îl reprezintă procesul penal cu care s-a confruntat Maternitatea Giulești. Potrivit rechizitoriului, incendiul s-a produs și s-a amplificat ca urmare a nerespectării mai multor obligații de serviciu de către funcționari publici din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrica și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sârbu", după cum urmează: nerespectarea obligației de supraveghere permanentă a Salonului de Terapie Intensivă nou–născuți, insuficiența numărului de asistente la Salonul de Terapie Intensivă, nerespectarea măsurilor de organizare a activității de sănătate și securitate în muncă, verificarea superficială a prizei de la care s-a declanșat incendiul, neplanificarea activităților de prevenire și stingerea incendiilor.

Procurorii Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus în data de 6 decembrie 2010, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpaților: Cîrstea Florentina Daniela și Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sârbu", pentru ucidere din culpă (cu consecința decesului a șase nou-născuți) și vătămare corporală gravă din culpă (cinci infracțiuni); Marinescu Bogdan, Dima Vasile, Toma Adrian Ioan și Oprea Gigel, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave. În urma incidentului, ministrul Sănătății, Cseke Attila a ordonat închiderea maternității până la finalizarea anchetei privind cauzele care au dus la declanșarea incendiului, urmând ca activitatea acesteia să se reia numai în momentul când va prezenta siguranță deplină și după ce se va efectua igienizarea completă a acesteia.

Având în vedere gravitatea situației, închiderea maternității a reprezentat o decizie corectă. Aceasta a fost redeschisă după ce a fost renovată și utilată în așa fel încât să corespundă standardelor de siguranță necesare desfășurării unei astfel de instituții.

3.3.3. Post-criza

Etapa post criză este una destul de delicată, deoarece pe timpul crizei organizația nu a avut pregătirea necesară de a o gestiona, neexistând o strategie de comunicare de criză. Așadar, acum îi revine sarcina dificilă de a face toate demersurile pentru recâștigarea încrederii publicurilor sale precum și restabilirea valorilor fundamentale ale organizației pentru a-și derula activitatea în normalitate.. Reprezentanții spitalului pun accent pe ideea că toți actorii s-au implicat în refacerea instituției și că s-au creat condiții de siguranță maximă, lucru care face imposibilă repetarea unui astfel de eveniment.

S-a investitit și în personal, pentru a nu mai exista situația în care să rămână nesupravegheată o cameră. Sunt două asistente la șapte paturi, iar la secția de Post-terapie, fiind două asistente la 14 nou-născuți. În modernizarea Maternității Giulești, primăria a investit peste 830 000 de euro; Doru Pană, purtătorul de cuvânt al Spitalului ,,Prof. Dr. Panait Sârbu”, a declarat pentru Mediafax că acum maternitatea are în dotare ,,senzori de fum, uși profesionale care se închid automat, iar dacă se oprește curentul, se deschid instantaneu.

Cum era de așteptat, în urma incidentului, încrederea oamenilor în acest spital a scăzut semnificativ. Incendiul de la maternitate a afectat într-o măsură mare reputația actuală a acesteia deoarece, conform declarației purtătorului de cuvânt de la maternitatea Giulești, numărul de nașteri a scăzut în perioada imediat următoare.

La aproape patru ani (martie 2014) de la incendiul de la maternitatea Giulești, în urmă căruia au murit șase bebeluși, au fost făcute publice cauzele tragediei. Astfel, în motivarea magistraților de la Judecătoria Sectorului 6 București se arată că personalul nu a respectat normele, iar asistență găsită vinovată a pierdut vremea după hârtie iginienică. Aceștia susțin și că planul de stingere a incendiilor a fost încălcat. La 16 august 2010, Secția de Terapie Intensivă a Maternității Giulești a fost cuprinsă de flăcări. În urmă tragicului eveniment, șase bebeluși au murit, iar cinci au fost mutilați. Asistență Florentina Daniela Cârstea a fost trimisă în judecată în decembrie 2010 pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă din culpă. În iunie 2013, avocatul acesteia a cerut achitarea pe motiv că întreagă vină o poartă șeful Secției neonatologie a Spitalului "Panait Sârbu", medicul Adrian Ioan Toma. Procurorul a susținut că pentru neglijență de care a dat dovadă și pentru celelalte fapte de care este acuzată, asistență trebuie să fie condamnată la o pedeapsa cu închisoare în regim de detenție, iar cuantumul anilor de închisoare să fie orientat spre maximum prevăzut de lege. Această a fost condamnată la doi ani și două luni de închisoare cu executare.

3.4. Eficiența deciziilor luate de actorii implicați

În toate știrile s-a vorbit separat de numărul forțelor de ordine aflate la fața locului, dar din intervenție a reieșit importanța acestora, importanța fiecărei structuri specializate și colaborarea eficientă sub coordonare unică (exista riscul ca atunci când nu se face schimb de

informații să existe date diferite despre eveniment, iar publicul să fie contrariat).Au fost luate

măsuri privind colaborarea mai intensă pe partea de comunicare, fiind abordat principiul vocii unice, în conformitate cu principalele activități ale fiecărei structuri.

În acest moment, la inițiativa ISUMB, la nivelul capitalei, purtătorii de cuvânt ai ISUMB, Jandarmeriei, DGPMB și Poliției Rutiere se consultă imediat după producerea unui eveniment major în zona de competență, și doar „titularul de caz” oferă date în direct despre evenimentul respectiv, de principiu putând a fi oferite date și de către ceilalți Purtători de Cuvânt, însă doar despre domeniul propriu, făcând trimitere la „titular”. S-a constatat importanța explicațiilor referitoare la procedurile de lucru ale ISUMB, trasate din experiența reporterului în urma colaborării, contând foarte mult în momentul în care nu avea date, dar trebuia să mențină o știre „caldă” (explicații anterior despre complexitatea și dificultatea acestora, precum și despre modificarea continuă a informațiilor despre un eveniment în desfășurare.

S-a aplicat din acel moment aceeași „procedură” pentru toți jurnaliștii noi în colaborarea cu ISUMB și nu numai – respectiv, întâlniri la sediul ISUMB periodic pentru discuții despre colaborări viitoare, procedurile standard de lucru și diferențele între evenimentele de amploare și cele uzuale – identificare și prezentare.

Un actor important în luarea deciziilor a fost doctorul Raed Arafat, care a declarat că în urma acestei tragedii s-a născut Planul Roșu și au fost create reguli care să fie strict respectate în caz de urgență, cum ar fi: noi reglementări în comunicarea cu presa pe teren. Una dintre declarațiile acestuia a fost următoarea: „când am sosit eu, colegii de la spital, de acolo, lucrau să-i stabilizeze pe copii, după ce i-au scos din salonul incendiat. Colegii de la SMURD au colaborat cu ei și au dus copiii la „Grigore Alexandrescu“, după care au fost transportate femei care erau în travaliu, aproape de naștere, pentru că nu mai aveau condiții. Au fost transportate în mașinile mari, însoțite de ginecologi de la Matenritatea Giulești, după care a fost transferat restul persoanelor stabile, mame, copii; toți au fost transportați către diferite maternități. Deci au fost mai multe etape: etapa de evacuare a celor mai grav afectați , aceștia erau cei 8 nou-născuți arși, în stare gravă, după care a fost evacuarea femeilor în travaliu într-un mod foarte controlat și chiar dacă ar fi fost să nască în mașină puteau să fie asistate; din fericire, niciuna nu a născut în mașină și au născut la maternitate, la Filantropia, după ce au ajuns. După care a urmat evacuarea celor care aveau cele mai ușoare probleme, dar pentru care spitalul nu mai oferea condiții în care să stea. La locul intervenției s-a colaborat foarte bine. ”

Amploarea evenimentului și numărul de victime au condus la crearea unei situații extrem de grave, incerte și urgente și, în multe momente, unitățile de decizie păreau că nu își cunoșteau foarte bine atribuțiile. Doar permanentele ordine ale lui Raed Arafat le mai determinau să acționeze într-un sens sau altul. Deși a fost o situație unică pentru el la acel moment, acesta a realizat imediat punctele pe care trebuie să se axeze în gestionarea crizei: salvarea nou-născuților, evitarea apariției de noi victime, aspectele legate de stabilirea vinovaților, cauza producerii incendiului fiind lăsată pe locul doi și atribuită experților.

Alături de Raed Arafat, implicat în luarea deciziilor a fost și ministrul sănătății Cseke Attila, care a coordonat acțiunile de salvare a pacienților din cadrul Maternității Giulești și remedierea consecințelor incendiului. La comanda și rugămintea lui, s-au moblilizat mai multe forțe din subordinea Ministerului Săntății, dar și spitale din mediul privat și cel public. Colonelul Dorin Oltean a avut sarcina de a coordona activitatea pompierilor din cadrul grupului de salvare al ISU București, doctorul Bogdan Oprița care a dirijat activitatea echipei SMURD dar și Poliția și Jandarmeria.

Deși liderii implicați au făcut toate eforturile de salvare a situației, într-o criză de așa amploare, nu puteau evolua lucrurile fără dificultate. Nu s-au putut oferi informații clare despre ceea ce s-a întâmplat pentru că totul s-a petrecut rapid, mai ales că nu existau informații privind cauzele care au condus la declanșarea unui incendiu de asemenea intensitate. De asemenea, autoritățile competente nu știau cu ce tip de situație se confrunta și mai ales cât de gravă era, nu se cunoștea identitatea părinților copiilor decedați, lucru ce a îngreunat considerabil operațiunile de salvare, însă în același timp a pus în dificultate și pe decident care trebuia să acopere aspectul informării posibililor părinți a nou-născuților decedați în incendiu.

În cele de mai sus am expus reacția actorilor la criza declanșată, modul în care au reacționat liderii în luarea deciziilor și pot spune că acesta este un aspect pozitiv în studiul de față, în sensul că au fost luate decizii corecte și în timp cât s-a putut de scurt.

Din punctul meu de vedere, marea problemă a ținut strict de conducerea maternității, care a fost depășită de situația creată, neștiind cum să reacționeze nici cu presa, dar nici cu familiile victimelor. Nu a avut oameni pregătiți în acest sens, comunicarea fiind un punct slab în criza prezentată.

3.5. Gestionarea crizei cu ajutorul psihologilor (Propunere)

Spitalele din România nu au psihologi sau nu au suficienți, din lipsa fonduri și de posturi. Dar, există niște priorități – asigurarea vieții și apoi calitatea ei. Nu există echipe de psihologi de urgență care să fie mobilizate în situații critice, nici psihologi ai spitalelor, nici psihologi din afară spitalelor. În situațiile de urgență prioritatea este să salvăm viața și integritatea corporală, atât cât e posibil, apoi ne îngrijim și de suflet.

La Maternitatea Giulești era nevoie de psihologi clinicieni de urgență, mai ales pentru familiile și lăuzele care și-au pierdut nou-născuții. În condiția emoțională vulnerabilă a lăuzei, o pierdere brutală și tot ce aduce cu ea trebuie neapărat asistată de un specialist. Rudele, la fel, instinctul specific de protecție care apare la nivelul familiei când se naște un copil amplifică reacțiile de durere, furie și disperare la pierderea bruscă, violență, atât la mamă, cât și la tată și la rudele apropiate. Toți trebuie să fie îngrijiți, este o traumă a familiei și a fiecăruia în parte.

Aceeași atenție necesitau lăuzele și familiile lor ai căror nou-născuți au fost afectați dramatic și au fost îngrijiți la Spitalul Grigore Alexandrescu pentru arsurile grave. Aceste familii suportă în plus față de suferință copiilor incertitudinea supraviețuirii acestora și incertitudinea generată de pierderea temporară a identității copiilor. Psihologic vorbind, este o pierdere temporară, familia și-a pierdut temporar copilul, copilul și-a pierdut temporar identitatea. Familia trebuie ajutată, în mod special cuplul de părinți, în mod excepțional mama.

Dar și pentru celelalte femei internate, lăuze și gravide și pentru rudele lor era nevoie de asistență psihologică. Un eveniment brutal amenință liniștea și stabilitatea unității mama-copil, se produce o stare de stres majoră care afectează nu doar mama, ci și copilul, nu doar gravida, ci și copilul pe care îl poartă, indiferent de vârsta gestațională. Se poate întâmpla ca manifestarea asociată stresului produs de traumă să fie temporară și trece de la sine sau poate să fie rezistentă în timp și necesită asistență de specialitate. În zilele următoare, riscul de sindrom de stres posttraumatic scade simțitor și la mamă și la copil. Vorbind despre gravidele în travaliu care au traversat această zi, schimbarea cadrului în care are loc travaliul, sub presiunea unui eveniment dramatic, cu impact emoțional major, produce un stres emoțional teribil femeii în travaliu și copilului în curs de a se naște. De aceea este nevoie în astfel de situații excepționale de suport psihologic, al cărui rol este de asigurare din scurt a unui cadru de stabilitate emoțională.

Pentru toate aceste motive, prezența psihologului clinician este esențială, și nu doar în acel moment, la o oră, două, trei, o zi după tragedie, ci zile și luni după aceea, este nevoie de un cadru în care acești oameni să fie asistați și să se poată întoarce pentru suport. De aceea persoanele traumatizate trebuie asistate prin modalități specifice, astfel încât să aibă asigurată șansa vindecării, să traverseze în siguranță procesul dificil de la pierdere, șoc, stres la un nou sens de viață, de la traumă la vindecare. Serviciul psihologic ar trebui să intervină de urgență, să mobilizeze la rândul lor colegii din afară sistemului spitalicesc, să creeze echipe și să asigure cadre de asistență în afară spitalelor pentru familiile afectate.

3.6. Gestionarea comunicării de către Purtătorul de cuvânt (Propunere)

Datorită specificului activității sale, purtătorul de cuvânt reprezintă principala sursă de informare a jurnaliștilor. În cazul crizei de la Maternitatea Giulești, activitatea acestuia nu a fost eficientă și nu a putut face față situației generate. Pentru a fi implicat un purtător de cuvânt trebuie: să posede abilități speciale de comunicare; să reziste presiunilor presei; ofere informațiile solicitate într-un mod clar și coerent; să cunoască foarte bine informațiile pe care le prezintă, istoricul și tradițiile organizației; să aibă noțiuni temeinice despre tehnicile de comunicare ale instituției, structurile și mijloacele mass-media.

Purtătorul de cuvânt al Spitalului „Prof. Dr. Panait Sîrbu” ar fi trebuit să pună acccentul pe comunicare, menită în primul rând să conducă la realizarea sarcinilor și atingerea obiectivelor specifice, generale și instituționale, ca un tot unitar; În acest sens, situațiile de urgență, indiferent de specificul lor, dau naștere în rândul publicului la reacții psihologice inevitabile, precum teama și anxietatea; comunicarea fiind strâns legată de reacție, organizarea acesteia trebuie să iasă în întâmpinarea acestui orizont de teamă pe care oamenii și-l construiesc din cauza situației create, a neîncrederii și a lipsei de informație;

Comunicarea în masă cu publicul este intermediată în majoritatea cazurilor de

mass-media; Problemele ce pot apărea sunt: răspândirea zvonurilor, a știrilor false, stăpânirea panicii, exagerările în timpul unei situații de urgență, neacordarea importanței cuvenite sau lipsa de deschidere a populației din anumite segmente, față de informarea preventivă (informarea preventivă se poate face și în timpul unei situații de urgență în vederea prevenirii producerii unui efect al acesteia sau al unei alte situații de urgență). Inițiativa informării este esențială, iar competența persoanelor desemnate să mențină relația mediatică depinde în primul rând de informația pe care o dețin.

Chiar și în situația de criză de față ar fi putut exista o mai bună gestionare a comunicării de către purtătorul de cuvânt prin menținerea unui nivel acceptabil al transparenței activităților, pentru a se crea avantajul fluidizării informației în cadrul comunicării instituției cu presa. Prin fluidizarea informației, comunicarea va fi tratată cu seriozitate, pe când lipsa informației în timp util nu poate crea decât speculații pe marginea subiectului abordat. Blocarea comunicării oportune și imposibilitatea verificării veridicității și exactității informației, indiferent de cauzalitate, atrag reacții negative din partea presei și a

publicului, putând crea confuzie și/sau prejudicii imagologice;

Situația de urgență poate fi din start sau poate deveni o situație de criză mediatică, ceea ce implică atât comunicarea riscului, cât și identificarea sentimentelor de frustrare sau furie moral justificată, după caz, a mass-media și populației, mesajele fiind transmise numai în concordanță cu principiile psihologiei sociale.

Nu trebuie neglijate principiile de bază ale comunicării:

a) transparență, obiectivitate și echidistanță: transmiterea completă, nedistorsionată, conformă cu realitatea și nepărtinitoare a informațiilor despre activitate;

b) coerență și siguranță: conceperea, coordonarea și desfășurarea acțiunilor de transmitere a informațiilor într-un mod competent, unitar și fără contradicții, prin asumarea responsabilității;

c) utilitate, eficiență și oportunitate: construirea mesajelor instituționale, raportate la nevoile de informare ale mass-media și publicului interesat, ținând cont de existența unui raport optim între resursele utilizate și rezultatele obținute;

d) legalitate și corectitudine: comunicarea informațiilor de interes public, cu respectarea drepturilor și libertăților constituționale, astfel încât să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție prin prezentarea cauzalității nejustificate, să nu fie lezate demnitatea, viața particulară a persoanei, dreptul pacientului, dreptul la imagine, măsurile de protecție a minorilor și securitatea națională;

e) integritate: această caracteristică promovată în rândul personalului reprezintă calitatea esențială a reprezentanților instituției în relația cu mass-media, respectând unul din principiile instituționale de bază – Toleranță Zero în privința corupției.

3.7. Gestionarea relației cu Mass-media

Relația dintre decidenți, media și public este esențială în momente de criză. Actorii reacționează diferit în cazul comunicării, unii defensiv, ceea ce determină costuri de imagine, alții activ și deschis, menținând inițiativa, oferind informații, stabilind relații apropiate cu mas-media. Unii monitorizează reacțiile publicului și mediei la mesaje și acționează în baza feed-back-ului, în timp ce alții sunt surprinși nepregătiți la o amplificare a problemelor de credibilitate .

Mediatizarea determină în țară modul subiectiv în care se reflectă dezastrele sau crizele și nu îmbină foarte bine teoria tradițională a crizei cu măsurile obiective rezultate dintr-o analiză la rece a numărului de victime sau a distrugerilor materiale.

În cazul de la Maternitatea Giulești, media a accentuat într-adevăr criza și a pus o presiune foarte mare asupra decidenților. Unul dintre aceștia, Raed Arafat, a încercat să păstreze o legătură cu presa, dar acest lucru a dus la distragerea atenției; în loc să se ocupe de gestionarea și buna desfășurare a operațiunii de salvare și evacuare, decidentul a trebuit să se ocupe și de liniștirea spiritelor, pentru a nu crea un haos și mai mare.

Credibilitatea a reprezentat un atu obiectiv pentru decident, mai degrabă pentru instituția pe care o coordona : SMURD-ul. Reputația acestei instituții și a celor care o coordonează, performanțele din trecut, succesele operațiunilor la care a intervenit SMURD au influențat modul în care publicul a interpretat evoluția crizei de la maternitatea Giulești. SMURD-ul face parte dintr-o entitate care se bucură de o mare încredere din partea populației. Românii au mare încredere în intervenția de urgență. Imaginea, prezența SMURD la fața locului incendiului a avut un impact pozitiv, contribuind la calmarea mulțimii.

Modul în care au fost amplificate faptele de către presă desemnează caracterul imaginii formate. Se observă faptul că evenimentul a avut o reprezentare puternic negativă în presă, care s-a menținut pe tot parcursul intervalului analizat. Principalele teme abordate în articole au fost moartea a șase bebeluși, rănirea gravă a altor cinci, incompetența de care a dat dovadă conducerea Maternității Giulești în asigurarea personalului necesar la secția de Terapie Intensivă și a condițiilor de defsășurare a activităților în siguranță, declarații dureroase ale victimelor, părinților copiilor decedați și ale martorilor și identificarea responsabililor pentru izbucnirea incendiului.

Este important să fie pus accentul pe analizarea actorilor care sunt capabili să evalueze experiența proprie și să utilizeze rezultatele pentru schimbare. Pentru aceasta, relația între actorii implicați este esențială și se referă la utilizarea de către diferiți actori a feed-back-ului în legătură cu performanțele în timp de criză, prin modificarea reacțiilor și practicilor. Este nevoie ca mass-media să primească informații la timp însă pentru acest lucru nu trebuie neglijată gestionarea situației de risc și trebuie privit cazul cu obiectivitate.

Pe durata unei crize, însă, există tendința ca mass-media să prezinte, cu predilecție, aspectele negative legate de activitatea organizației. În aceste momente, contează mai puțin corectitudinea și legalitatea acțiunilor anterioare, grija față de binele public pe care organizația le-a probat anterior crizei. De aceea, liderii organizației și structurile de relații publice sunt obligați să găsească mijloacele capabile să reducă mediatizarea negativă, să asigure, în același timp, o informare echilibrată a publicului.

3.8. Propunere de comunicare de criză în cazul Maternității Giulești

Comunicarea în situații de criză este parte componentă a procesului de management al crizei și cuprinde acțiunile de gestionare a strategiei, mesajului, timpului și canalelor de distribuție necesare pentru comunicarea eficientă cu presa, angajații, pacienții și factorii de decizie. Comunicarea în caz de criză trebuie să se focalizeze pe facilitarea dezamorsării crizei prin metode de comunicare eficientă și rapidă.

Gestionarea situației de criză declanșată la Maternitatea Giulești un trebuie să implice, din perspectiv mea, un număr mare de oameni, ci doar aceia care cunosc foarte bine istoria insitiției și detaliile crizei apărute. În cea mai mare parte, publicul va judeca răspunsul la criză al unei organizații aproape numai pe baza știrilor mass-media. În acest fel, percepția publicului despre răspunsul sau acțiunile unei organizații va fi în cea mai mare măsură determinat de modul în care aceasta comunică.

În situația prezentată, nevoia de a înțelege percepția publicurilor asupra riscului este importantă. Nu trebuie ignorată îngrijorarea publicului și nu trebuie transmis mesajul că “nu ar trebui să se îngrijoreze”. Gestionarea percepției și așteptărilor publicului reprezintă un factor-cheie pentru obținerea înțelegerii și sprijinului de care organizația are nevoie în situații dificile.

În acest sens propun următoarea strategie de comunicare:

Pregătirea echipei de gestionare a crizei: stabilirea unei politici de informare publică și a mesajelor de bază, începând ci informarea echipei de gestionare a crizei cu privire la reacțiile publicului, presei și acționarilor, astfel încât să nu opereze în necunoștință de cauză.

Informarea publicului-cheie: angajații Maternității, pacienții și familiile victimelor, autoritățile publice, mass-media și publicul larg. Relațiile cu comunitatea sunt importante în acest caz, în care există victime în urma incidentului.

Anticiparea și rezolvarea nevoilor jurnaliștilor. Competiția între mijloacele de presă este reală. Există termene limită care trebuie respectate. Presa scrisă are nevoie de documentare cât mai complete și de fotografii, radioul are nevoie de "voci" autorizate iar televiziunea de imagini de la fața locului. Chiar dacă marea parte a atenției trebuie să se focusese pe gestionarea crizei organizaționale, o echipă este nevoie să țină legătura și cu presa, altfel vor apărea speculații.

Pregătirea canalelor prin care publicul poate exprima opinii: linii telefonice gratuite, rețele de calculatoare, sisteme de fax la cerere, întâlniri publice.

Asigurarea vizibilității pe timpul crizei. Tăcerea și invizibilitatea sunt semne ale lipsei de voință, ale incompetenței și fricii, care pun sub semnul întrebării faptul că respectiva criză este sub control, iar acest lucru va da curs interpretărilor subiective.

Gestionarea mesajului. Păstrarea mesajului clar, sincer și consistent. Dacă mesajul este fals, prematur sau nebazat pe fapte și informații care sunt la dispoziția publicului, atunci nu trebuie difuzat.

Gestionarea percepției care reflectă competența, adevărul și transparența. Presa și publicul reacționează mai ales pe baza percepțiilor de competență, adevăr, deschidere, transparență etc. Dacă nu se comunică aceste valori, atunci poate să apară percepția opusă. Dacă se instaurează o percepție negativă încă de la începutul unui răspuns în caz de criză, ulterior este foarte greu de înlăturat. De asemenea, trebuie corectate relatările neadevărate din presă și care sunt orientate pe un drum greșit.

Realizarea comunicării interne înaintea efectuării declarațiilor publice. În cazul de față este esențial să se comunice cu angajații spitalului. Ei sunt afectați de cele petrecute și vor avea un rol vital în credibilitatea efortului de comunicare cu exteriorul. De asemenea, angajații pot descoperi problemele foarte devreme, acționând ca niște semnale de avertizare timpurii. Ei pot fi și cei mai buni ambasadori ai instituției dacă sunt bine informați când încearcă să ajute efortul de comunicare.

Păstrarea contactului cu familiile victimelor: mai mult ca în oricare altă situație, gestionarea crizei de la maternitatea Giulești implică o atenție deosebită acordată familiilor victimelor, fiind o tragedie de o mare amploare.

Construirea mesajelor

Mesajele eficiente sunt rezultatul unui proces de armonizare a scopurilor comunicatorului cu nevoile audienței-țintă. Mesajele devin semnificative dacă sunt simple, clare și concise. Conform sondajului Biroului American de Publicitate, oamenii își aduc aminte: 10% dinceea ce citesc, 20% din ceea ce aud, 30% din ceea ce văd și 50% din ceea ce revăd. De asemenea, culorile materialelor de prezentare măresc atenția și reamintirea de la 55% până la 78%.

Este important ca mesajele să se individualizeze în funcție de publicul țintă:

– în cazul publicului intern al instituției trebuie să se expună cu claritate evenimentul tragic, iar cauzele și consecințele în mod sincer și transparent; să fie exprimarea regretului și a empatiei față de victime, asumarea responsabilității și expunerea măsurilor întreprinse pentru remedierea situației;

– în cazul familiilor victimelor: expunerea informațiilor în mod transparent, furnizarea constantă a informațiilor de ultimă oră și desfășurarea acțiunilor de cercetare a cauzelor producerii incendiului; fapul că se fac toate eforturile de a salva ce se mai poate și transmiterea condoleanțelor familiilor victimelor.

– în cazul mass-media: oferirea informațiilor pe care le deține Maternitatea Giulești în legătură cu evenimentele petrecute în mod rapid și transparent: operațiunile de salvare și de remediere a situației s-au desfășurat în mod normal, echipajele de intervenție dând dovadă de comportament profesional și uman exemplar; Maternitatea Giulești face toate eforturile de a se coordona cu instituțiile autorizate pentru a depista cauzele incendiului și pentru a identifica vinovații de producerea acestui eveniment tragic

În ceea ce privește transmiterea mesajelor și realizarea comunicării, comunicatorul trebuie să se asigure că: nu devine o problemă însăși calitatea comunicării, conduce procesul de comunicare într-un mod mai degrabă proactiv decât reactiv; ține un control ferm asupra celor care vorbesc în numele organizației. Ori de câte ori este posibil, limitează comunicarea la o singură persoană; informează în mod riguros toți oficialii-cheie înaintea oricărui anunț și inventariază toate întrebările incomode pentru a asigura consistența mesajelor; demonstrează că îi pasă de oameni, un neagă îngrijorarea lor.

Aplicarea unui PLANUL DE COMUNICARE ÎN CAZ DE CRIZĂ

Un plan eficient de comunicare în caz de criză trebuie: să definească strategiile de răspuns care pot fi implementate când apar crizele; să asigure resurse de comunicare și responsabilități; să permită ajungerea la audiența-țintă cu mesaje-cheie; să permită managerilor comunicării în caz de criză să lanseze informații publice și campanii de relații mass-media imediat sau în timpul desfășurării crizei.

Planul de comunicare de criză este cel care a lipsit în cazul Maternității Giulești. O să prezint în continuare o schemă a elementelor dintr-un astfel de plan care ar fi ușurat semnificativ gestionarea cizei în ceea ce privește partea de comunicare:

1. Identificarea crizelor potențiale: Se identifică și se analizează problemele sau evenimentele care pot genera o criză. Se întocmesc următoarele documente: liste cu cele mai importante evenimente (incidente, accidente etc.) care au avut loc în organizație în ultimii 10 ani; liste cu evenimentele care pot să apară în noile condiții de funcționare a organizației.

2. Analiza publicurilor: Se stabilește publicul-țintă pentru organizație în timpul crizei. Analiza va scoate în evidență categoriile de public-țintă, locul și rolul acestora, stabilind o ierarhie bazată pe relevanță și importanță. În cazul de față, toate publicurile sunt importante, însă o atenție deosebită trebuie acordată familiilor victimelor și mass-medie care poate amplifica criza.

3. Stabilirea echipei de comunicatori inițiali: Această echipă este alcătuită din personalul specializat în relații publice sau personalul operațional local, specific diferitelor domenii de activitate. Membrii echipei sunt pregătiți să dea mesaje limitate și să răspundă întrebărilor inițiale ale presei, înainte de sosirea echipei de comunicare în caz de criză.

4. Pregătirea echipei de comunicare în caz de criză: Echipa de comunicare în situații de criză trebuie să aibă o competență mai largă. Ea va cuprinde specialiști din toate domeniile de activitate ale organizației și din toate structurile importante ale acesteia. Ea va fi condusă de membri ai managementului insituției, care au putere de decizie.

5. Desemnarea purtătorului de cuvânt: Purtătorul de cuvânt poate fi cel stabilit înainte de apariția crizei sau poate fi numit numai pentru situații de criză. El trebuie să fie un bun specialist în relații publice și un bun cunoscător al activității organizației.

6. Pregătirea mijloacelor necesare: Este necesară pregătirea unei varietăți de mijloace, pentru a putea reacționa oportun în situații de criză. Sunt incluse aici: comunicate inițiale de presă și mesaje (pregătite pentru toate tipurile potențiale de crize, evenimente sau probleme), anunțuri, documentare, foi cu desfășurarea evenimentelor, casete video și audio, anunțuri pe Internet sau e-mail, linii telefonice și fax gratuite, canale pentru anunțuri de urgență etc.

7. Stabilirea canalelor de difuzare: În funcție de categoriile de public-țintă, trebuie stabilite și canalele de difuzare a informațiilor: canale directe (briefing-uri, adunări publice, telefoane etc.) și canale indirecte (scrisori, e-mail-uri etc.).

8. Stabilirea contactelor cu presa: Crearea posibilității de răspuns rapid prin identificarea persoanelor de legătură la fiecare mijloc de presă (ziariști acreditați), a numerelor de telefon, stabilind, pentru situațiile dificile, pe cine sunați, când sunați și cum rezolvați problema.

9. Pregătirea centrului de presă: stabilesc membrii centrului de informare dintre specialiștii în domeniul relațiilor publice, în domeniul comunicării telefonice, în domeniul informaticii etc. Ei trebuie să dispună de linii telefonice, stații de radio portabile, telefoane celulare, calculatoare și alte mijloace necesare informării în interiorul și exteriorul organizației.

10. Pregătirea unor liste de telefoane utile: Se pregătesc liste cu numere de telefon care se actualizează permanent. O listă trebuie să cuprindă pe toți cei care sunt desemnați să răspundă în cazul unei crize, incluzând și pe experții din diferite domenii de activitate. Numerele de telefon se schimbă des, ceea ce înseamnă că aceste liste trebuie verificate și aduse la zi cel puțin o dată pe lună. Va fi realizat, de asemenea, un sistem de anunțare a personalului în cazul întreruperii liniilor telefonice.

11. Pregătirea personalului de rezervă și administrativ: Pentru toate structurile implicate în gestionarea crizei, trebuie stabilit personal de rezervă adecvat. Dacă o criză durează mai mult de 24 de ore, este necesară planificarea înlocuirii personalului.

12. Identificarea partenerilor în gestionarea crizei: Capitolul parteneri include: personalul de intervenție de urgență (pompieri, jandarmi, armată, poliție etc.), structuri guvernamentale, asociații industriale, grupuri pentru protecția mediului, grupuri comunitare, oficiali în domeniul sănătății și siguranței etc. Este esențială stabilirea unor legături puternice cu aceste organizații pentru că ele au un rol major în restabilirea situației normale și pentru că, de obicei, sunt percepute de public ca fiind mai credibile.

13. Pregătirea personalului implicat în gestionarea crizelor: Toate persoanele care trebuie să comunice pe timpul crizei vor fi instruite. Pregătirea trebuie să pună accentul pe următoarele activități: înțelegerea riscurilor și a formelor de manifestare a crizelor; cunoașterea modalităților de comunicare cu publicul intern și extern în mod direct sau prin presă; formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări dificile; întocmirea planurilor și realizarea mijloacelor pentru comunicarea în situații de criză (istoricul organizației, rapoarte de mediu, hărți și grafice, date biografice despre lideri, documentare despre mijloacele de producție, infrastructură și angajați, lista produselor și serviciilor realizate de organizație și caracteristicile acestora etc.).

14. Activități de comunicare: În primele două ore de la producerea crizei sunt necesare: alegerea planului adecvat; culegerea informațiilor despre evenimente; definirea naturii crizei; stabilirea purtătorului de cuvânt; confirmarea faptelor printr-un comunicat inițial de presă; pregătirea materialelor pentru presă.

15. Monitorizarea: Este vital pentru echipa de comunicare în caz de criză să urmărească și să măsoare reacția publicului și a presei. Este necesară alocarea de personal pentru: monitorizarea tuturor canalelor mass-media; analiza de conținut a tuturor știrilor de presă; analiza comentariilor și întrebărilor puse pe Internet; stabilirea tendințelor/direcțiilor comentariilor și întrebărilor puse de personalități și lideri de opinie; ascultarea activă a opiniilor comunității și înțelegerea problemelor cu care se confruntă datorită crizei din organizație.

16. Activități postcriză: După ce criza s-a terminat, se va trece la: difuzarea unui comunicat final în care se trage concluzia asupra celor întâmplate și asupra pașilor ce se vor parcurge pentru restabilirea normalității; realizarea unui program de comunicare internă pentru a împărtăși învățămintele și concluziile rezultate pe timpul crizei; audiențe și scrisori pentru cei care au fost afectați de criză; scrisori de mulțumire organizațiilor partenere și celor care au participat la gestionarea crizei.

18. Evaluarea: de îndată ce criza a încetat și atenția presei a scăzut în intensitate, este necesară analiza comunicării pe timpul crizei, care să includă: analiza mesajelor emise; analiza opiniei și atitudinii publicului; reacțiile angajaților și sugestiile lor pentru îmbunătățirea comunicării; reacția/concluziile din partea organizațiilor partenere și a altor colaboratori.

CONCLUZII FINALE

Concluzii la partea teoretică

În organizații, crizele sunt tot mai prezente la momentul actual reprezentând și un subiect răspândit în mass-media. Acestea reprezintă evenimente care afectează întregul sistem organizațional, atât la nivel fizic, cât și la nivel simbolic, punând în pericol principiile fundamentale și însăși rațiunea de a exista a unei organizații. O criză se poate manifesta în mediul intern sau extern, la nivel național, local, zonal, mondial sau continental. De asemenea, o criză poate fi produsă de factori umani sau de cei ce țin de universul fizic, dar și de un management defectuos. Se recomandă ca organizația să fie pregatită pentru astfel de situații, să aibă o echipa de managemenet al crizelor și un plan general în care este inclus planul de comunicare pe timp de criză. Trebuie să existe o deschidere către public și mass-media, prin oferirea de informații utile, de către un purtător de cuvânt.

Strategiile de răspuns la criză cele mai bune sunt considerate cele de umilire, dupa cum afirmă și autorul Coombs, prin care organizația își recunoaște vina, își asumă responsabilitatea și face demersuri de remediere a situației, pentru a evita repetarea unor evenimente similare. Consider că dacă există un management al crizelor eficient, aceastea pot fi percepute și ca o oportunitate, ca o șansă spre schimbare, spre ridicarea standardelor de activitate, îmbunătățirea strategiei și creșterea competitivității.

O organizație aflată în criză poate fi foarte vulnerabilă în fața unor factori externi și de aceea trebuie să aibă în vedere acest aspect deosebit de important, gestionarea propriilor crize, căci în caz contrar, situațiile mai grave ar putea duce la dispariția lor de pe piață. Social media sau alte canale de comunicare este nevoie să fie folosite pentru un feedback cât mai pozitiv, să fie exprimată grija pentru o imagine cât mai bună, dar sinceră, fără ascunzișuri. Cu siguranță, așa va crește gradul de încredere în organizație și se va îmbunătăți considerabil imaginea acesteia, pe timp îndelungat.

Este recomandat ca, încă din perioada în care apar semnale de proastă funcționare a instituției, să se înființeze o echipă de management al crizei care are ca sarcină principală prevenirea crizelor, iar în cazul apariției acestora, echipa trebuie să se ocupe de managementul eficient al situațiilor dificile și îmbunătățirea imaginii acesteia. Comunicarea de criză joacă un rol vital în ceea ce privește formarea percepției publicurilor despre organizația în cauză. De aceea, celula de criză trebuie să aibă pregătit dinainte un plan general de management al crizei, în care este inclus și planul de comunicare pe timp de criză. Comunicarea permanentă cu toate publicurile organizației și răspunderea nevoilor mass-mediei sunt esențiale. Pentru aceasta, este importantă crearea unui centru de presă care să mențină legătura cu jurnaliștii și să le ofere informațiile necesare și, totodată, comunicarea în timp util a informațiilor vitale despre criza traversată prin intermediul unui purtător de cuvânt. Pe timp de criză, acesta reprezintă imaginea organizației și trebuie să fie o persoană bine instruită, care deține informații complete în legătură cu criza și care are capacitatea de a le transmite în mod clar, manifestând preocuparea organizației pentru persoanele afectate de criză.

Concluzii la studiul de caz

Criza de la Maternitatea Giulești, analizată în cadrul lucrări de față, a fost una de tip organizațional la bază. Ca majoritatea crizelor și aceasta s-a declanșat brusc, cu atât mai mult cu cât cauza a fost de natură tehnică: supraîncălzirea ștecherului de la aparatul de aer condiționat din salonul de Terapie Intensivă a secției de Neonatologie, care a provocat incendiul de proporții. Însă, această cauză a fost coroborată de una umană, internă, prin faptul că personalul spitalului nu a acționat la stingerea incendiului, deși ar fi avut această posibilitate. Aici vorbim de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către personalul maternității, care dacă s-ar fi aflat în salon în momentul izbucnirii incendiului ar fi putut transporta bebelușii într-un loc sigur.

Fiind vorba de un domeniu atât de sensibil, cel al sănătății, unde lucrurile trebuie să meargă ca la carte, impactul crizei a fost unul imens. Au existat consecințe asupra mai multor actori implicați: în primul rând au murit 6 bebeluși, iar familiile acestora au rămas marcate pe viață; nici personalul intern nu a trecut ușor peste traumă, fiind afectată structura organizației atât la nivel fizic, cât și simbolic. În momentul de față, spitalul a fost renovat la standarde înalte și același principiu s-a aplicat și la alte unități spitalicești, în speță au fost refăcute instalațiile electrice pentru a nu mai exista pe viitor evenimente tragice.

Personalul organizației trebuia să facă demersuri pentru remedierea situației, imediat cum criza s-a declanșat. Este foarte greu să existe o gestionare eficientă a unei astfel de situații dacă o instituție nu prevede că se poate confrunta la un moment dat cu un asemenea caz. Spitalul trebuia să aibă un Plan de Management al crizei bine pus la punct, să fie pregătit pentru ce e mai rău și să identifice semnele care ar putea duce la crize, să construiască politici care să permită implementarea unor strategii de criză. Nu este deloc de neglijat nici etapa post-criză: organizația trebuie să învețe din greșeli și să își consolideze imaginea în așa fel încât publicurile sale să își păstreze încrederea în ea pe viitor.

În ceea ce privește procesul de gestionare a consecințelor crizei Maternității Giulești, nu a existat o celulă de criză, nu s-au făcut declarații publice, nu au fost emise comunicate de presă și toate materialele necesare pentru o comunicare deschisă. Mai mult, nu s-a colaborat eficient cu mass-media, nu au existat strategii de gestionare a consecințelor crizei organizaționale și comunicarea de criză din partea maternității a fost foarte redusă pe timpul crizei. Primele declarații oficiale din partea organizației au fost făcute de purtătorul de cuvânt la o lună după incendiu, la momentul în care s-a anunțat redeschiderea spitalului.

Deși autoritățile s-au mobilizat și s-au coordonat bine în înlăturarea pericolului și salvarea victimelor, în ceea privește gestionarea crizei de către Maternitate, aceasta a fost îndoielnică. Acest lucru a dus și la o criză mediatică, deoarece mass-media au oferit informații în mod subiectiv, fără a avea surse sigure. Tocmai de aceea, spre finalul studiului am scris câteva propuneri personale referitoare la cum ar fi putut să acționeze Maternitatea Giulești în gestionarea crizei declanșate și ar trebui să fie ca un ghid de organizare internă util în orice organizație, cu atât mai mult în cazul uneia cum a fost cea de față: o instituție de salvare de vieți.

BIBLIOGRAFIE

BARRY McLonglin, Risk and Crisis Communication, Ottawa, Canada, McLonglin Multimedia Publishing Ltd,1996

BOUZON Arlette, Comunicarea în situații de criză, București, Editura Tritonic, 2006

BURNETT John, Managing Business Crises. From Anticipation to Implementation, Quorum books, Westport, 2002

CHICIUDEAN Ion și DAVID George, Managementul comunicării în situații de criză, București, Editura Comunicare.ro, 2011

CHICIUDEAN Ion și ȚONEȘ Valeriu, Gestionarea crizelor de imagine, București, Editura Comunicare.ro, 2010

COMAN Cristina, Comunicarea de criză.Tehnici și strategii, Iași, Editura Polirom, 2009

COMAN Cristina, Relațiile Publice: principii și strategii, Iași, Editura Polirom, 2001

COMAN Cristina, Relațiile Publice și mass-media, Iași, Editura Polirom, 2004

COOMBS W. Timothy,  Crisis Management and Communications, Institute for Public Relations, 2007

COOMBS W. Timothy, Sherry Holladay, The Handbook of Crisis Communication, Wiley-Blackwell, 2010

COOMBS W. Timothy, Ongoing Crisis Communication: Planning, Managing and Responding, Londra, Sage, 2007

CURTIN Tom, Managing a Crisis, New York, Palgrave MacMillan, 2005

DAVID George, Relații publice – garanția succesului, București, Editura Oscar Print, 2003

DAVID Guth, Charles MARSH, Public Relations: A Values-Driven Approach, Boston,

DOUG Newsom și BOB Carrell, Redactarea materialelor de relații publice, Editura Collegium, 2004

FEARN-BANKS Kathleen, Crisis Communication: A Casebook Approach, ed. a III-a, New Jersey, Lawrence Erlbaum Publishers, 2007

FEARN-BANKS Kathleen, apud  Cristina Coman,  Relațiile Publice: principii și strategii, Iași, Editura Polirom, 2001

HENDRIX Jerry, Public Relations Cases, Belmont, Wadsworth Publishing, 1995

LAGADEC Patrick , Preventing Chaos In a Crisis-Strategies for Prevention, Control and Damage Limitation, tradus în engleză de Jocelyn M. Phelps, McGraw-Hill Book Company, London, 1993

LARKIN Jude, REGESTE Michael, Managementul crizelor și al situațiilor de risc, Comunicare.ro, 2003, București,

LIBAERT Thierry, Comunicarea de criză, București, Editura C.H. Beck, 2008

NEWSOM Doug, TURK Judy VanSlyke, KRUCKEBERG Dean, Totul despre relațiile publice, Iași, Editura Polirom, 2003

TRAN Vasile, STĂNCIUGELU Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

Dicționare

BORLANDI, Massimo, BOUDON, Raymond, CHERKAOUI, Mohamed, VALADE, Bernard (coord.). (1993). Dictionnaire de la pensée sociologique. Paris: Presses Universitaires de France

VLĂSCEANU, L., ZAMFIR,C, Dicționarul de sociologie, București, Editura Babel, 1993.

Articole științifice

COOMBS, T. (2004). Impact of past on current crisis communication: Insights from situational crisis communication theory. Jornal of bussines communication, vol 41, nr 3;

COOMBS, T. W., (2007). Attribution Theory as a Guide for Post-Crisis Communication Research. Public Relations Review, vol. 33, nr. 2

COVELLO Vincent, Basic Principles for Crisis Communications, www.globalprblog.com

GRUNIG James E., Rolul relațiilor publice în management  și contribuția acestora la funcționarea eficientă a organizațiilor, www.praward.ro

W. T. Coombs, An Analysis Framework For Crisis Situations: Better Responses for Better Understanding the situation, „Journal of Public Relation Research”,

Surse web

http://www.gov.ro/upload/ articles/109474/nfoug-48-2010.pdf

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/incendiu-la-maternitatea-giulesti-4-bebelusi-au-murit-7-sunt-raniti-grav-196648.html

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/bebelusii-decedati-la-maternitatea-giulesti-nu-se-aflau-in-incubator-196738.html

http://stiri.rol.ro/foto-video-incendiu-la-maternitatea-giulesti-trei-bebelusi-au-murit-alti-opt-in-pericol642132.html,

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/incendiu-la-maternitatea-giulesti-4-bebelusi-au-murit-7-sunt-raniti-grav-196648.html,

Incendiul de la Maternitatea Giuleşti a avut două etape, cauza fiind un conductor improvizat

http://www.mediafax.ro/social/inca-un-bebelus-de-la-maternitatea-giulesti-a-murit-bilantul-a-ajuns-la-sase-victime-7201475, site accesat la data de 08 iunie 2013,

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8102349-dosarul-incendiului-maternitatea-giulesti-5-pesoane-trimise-judecata.htlm,

http://www.gandul.info/stiri/fostul-manager-al-maternitatii-giulesti-si-asistenta-florentina-carstea-deferiti-justitiei-in-cazul-incendiului-soldat-cu-moartea-a-sase-bebelusi-7784260

http://www.agerpres.ro/media/index.php/justitie/item/25844-Mama-unuia-dintre-bebelusii-morti-in-incendiul-de-la-Maternitatea-Giulesti-audiata-de-procurori.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cauzele-exploziei-de-la-maternitatea-giulesti-903349.html,

http://www.instituteforpr.org/topics/crisis-management-and-communications/

http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/78122-Purtatorul-de-cuvant-al-Maternitatii-Giulesti-Nu-se-mai-poate-repeta-tragedia-de-anul-trecut.html,

REPORTAJ: Doi ani de la incendiul din Maternitatea Giuleşti. Medicii spun că este imposibilă repetarea unei astfel de drame

(http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/78122-Purtatorul-de-cuvant-al-Maternitatii-Giulesti-Nu-se-mai-poate-repeta-tragedia-de-anul-trecut.html

http://www.mediafax.ro/social/reportaj-doi-ani-de-la-incendiul-din-maternitatea- giulesti- medicii-spun-ca-este-imposibila-repetarea-unei-astfel-de-drame-9952703

Documente

Rechizitoriu nr. 855/P/2010, 06 decembrie 2010. http://www.romania- actualitati.ro/files/Rechizitoriu%20Maternitatea%20Giule%C5%9Fti.pdf

Legea nr. 95/14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/40/3/ leg_pl043_06.pdf

ANEXE

ANEXA 1

Incendiul de la maternitatea Giulesti

Filmul tragediei de la Maternitatea Giulești

Sursa: pompierii.info

Luni, 16 august, ora 18.36 – La Inspectoratul Situațiilor de Urgență se înregistrează anunțul că un incendiu a izbucnit la Maternitatea "Panait Sârbu", cunoscută sub numele de Giulești. Sunt suspiciuni că incendiul a fost declanșat de un scurt circuit produs de la o improvizație de alimentare a aparatului de aer condiționat, aflat în secția de Terapie Intensivă a maternității.

• 18.37 și 17 secunde – Este anunțată unitatea de pompieri cea mai apropiată de locul tragediei, unitatea Grozăvești.

• 18.40 – Doctorul Ion Ionuț, aflat de garda la maternitate, sparge hidroforul de la etajul al doilea al clădirii și smulge furtunul pentru a stinge incendiul.

• 18.43 – Mașinile de pompieri sosesc la locul intervenției. Două minute mai târziu, incendiul este localizat și începe evacuarea celor 11 nou-născuți aflați la terapie intensivă. Bebelușii sunt toți prematuri, iar unul dintre ei are o malformație cardiacă congenitală. Acesta suferă un stop cardiorespirator fiind resuscitat pe loc până să fie urcat în ambulanță. Trei nou-născuți sunt declarați morți la Spitalul Giulești.

• 19.03 – Echipele speciale de intervenție sting incendiul.

• 19.50 – Primul transport uman cu un nou-născut provenit de la maternitatea "Panait Sârbu" este primit la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu". "Ambulanțele au venit în continuu până la ora 20.22", spune pentru Gândul dr. Raluca Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al spitalului.

• 20.30 – La Spitalul Filantropia naște prima dintre cele 5 gravide aflate în travaliu, transportată de la "Panait Sârbu". În timpul nopții se mai înregistrează alte două nașteri, mămicile provenind de la Giulești.

• 23.30 – Această este ora la care au fost lichidate consecințele incendiului izbucnit la Maternitatea "Panait Sârbu", potrivit colonelului Stelian Dudus, șeful ISU București. 24 de autospeciale ale inspectoratului au fost mobilizate la locație și 110 cadre specializate în situații de urgență au fost implicate efectiv, potrivit sursei citate. Au fost transferați 114 pacienți, din care 53 de nou-născuți și 61 de femei.

• Marți, 17 august, ora 01.30 – La Spitalul "Grigore Alexandrescu" se înregistrează decesul unuia dintre bebelușii proveniți de la "Panait Sârbu"

• 08.00 – La "Panait Sârbu", șeful unității medicale, prof. dr. Bogdan Marinescu declanșează o anchetă internă administrativă pentru a află ce s-a întâmplat exact. Dimineață se prelevează probe ADN de la părinții și copiii implicați în tragedia de la Giulești.

• 11.00 – La sediul Ministerului Sănătății se organizează o conferință de presă. Cei prezenți trec în revista rezultatele operațiunii, se felicita pentru colaborare și evita să ofere răspunsuri sau să caute vinovați invocând așteptarea rezultatelor anchetei demarată de Procuratura.

• 13.15 – Legiștii finalizează necropsia în cazul a trei dintre cei patru bebeluși morți în urmă incendiului de la Maternitatea Giulești, în cazul unuia fiind stabilit că a fost intoxicat cu funingine, în timp ce ceilalți doi au decedat din cauza lipsei de oxigen. Procurorii încep urmărirea penală în rem pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă. Întregul personal medical de la spital, aflat de serviciu pe 16 august, precum și conducerea secției sunt audiați de procurori.

• 18.10 – Pronosticul medicilor de la "Grigore Alexandrescu" este în continuare extrem de rezervat în ceea ce privește șansele de supraviețuire ale nou-născuților arși. "Doi dintre ei sunt intubati, iar 5 sunt la incubatoare", spune pentru Gândul dr. Raluca Alexandrescu. Sunt foarte mici și au și problema prematurității, mai spune sursă citată.

Citat:O explozie a avut loc, luni după-amiază, în secția de Terapie Intensivă a Maternității Giulești, transmit televiziunile de știri. Patru bebeluși au murit iar "alți 7 copii sunt în stare gravă.

Update: Un bebeluș a murit în cursul nopții la spitalul Grigore Alexandrescu. Bebelușul era născut prematur și a murit în urmă unui stop cardiorespirator. Bebelușul suferise arsuri pe 80% din suprafață corpului și nu a fost încă identificat.

În total au fost evacuate 113 persoane, respectiv 53 de copii și 60 de femei. Cinci dintre bebelușii aduși la Spitalul Grigore Alexandrescu sunt băieți, iar trei sunt fete. Doar unul dintre ei are șanse mai mari, în condițiile în care are arsuri doar pe 7% din corp, spre deosebire de ceilalți care au arsuri peste 50% din corp, conform unor surse apropiate anchetei.Toți copiii trimiși la Spitalul Grigore Alexandrescu au fost stabilizați. Din cauza că brățările de pe mâinile copiilor au ars în incendiu, trei dintre bebeluși vor fi identificați pe baza testelor ADN.

Explozia produsă în Secția Terapie Intensivă de la Maternitatea Giulești ar fi fost declanșată de un scurtcircuit, probabil de la o improvizație de alimentare a aerului condiționat, respectiv de la neizolarea a două fire, au declarat, pentru Mediafax, surse judiciare. Conexiunea respectivă trecea prin spatele unui dulăpior din lenn care, din cauza căldurii s-a încins și în final a început să ardă mocnit, ceea ce a declanșat incendiul.

O conferință de presă pe tema situației de la maternitatea Giulești va avea loc, marți, la ora 11,00, la Ministerul Sănătății. Subsecretarul de stat în Ministerul Sănătății, Raed Arafat, a declarat, luni seară, că, potrivit primelor estimări, aproximativ 40 de femei și copii se aflau în Maternitatea Giulești, la momentul producerii exploziei, o statistică finală urmând să fie anunțată marți dimineață, informează Mediafax.

"Toate gravidele evacuate de la Maternitatea Giulești sunt în stare bună. Doar trei copii de la Spitalul Grigore Alexandrescu mai trebuie identificați, dar împreună cu procuratura se încearcă rezolvarea acestei situații prin testare ADN. De altfel, toți copiii de la Grigore Alexandrescu au fost stabilizați", a declarat Raed Arafat, după vizită la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Arafat a adăugat că a fost făcută o mobilizare generală pentru că Spitalul Grigore Alexandrescu să aibă toate posibilitățile pentru a trata copiii. Astfel, au fost aduse echipamente suplimentare de la spitalele Budimex, Militar și Polizu. În plus, o parte din medicii de garda de la Maternitatea Giulești au fost aduși la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Directorul medical al Spitalului clinic Grigore Alexandrescu din București, Radu Bălănescu, a precizat luni noapte că toți cei opt bebeluși aduși de la Maternitatea Giulești sunt în viață, starea acestora fiind stabilă, informează Agerpres. Potrivit reprezentantului unității spitalicești, din cei opt nou născuți, trei sunt intubati.

"Au venit de acasă medici, neonatologi, chirurgi plasticieni, de la unitatea primire urgență. Avem tot ceea ce este nevoie. S-a deschis farmacia. Sunt sub strictă supraveghere, sunt evaluați de medici plasticieni. Una dintre probleme este aceea că nu toți au fost identificați", a precizat directorul medical, într-o declarație de presă.

Douăzeci de mame și tot atâția copii au fost aduși de la Maternitatea Giulești la Spitalul Caritas din Capitală, unde personalul medical a fost dublat, iar unitatea sanitară a ajuns, astfel, la capacitate minimă, a spus Bogdan Jansen, managerul unității sanitare.

Potrivit primelor informații, deflagrația a fost urmată de un incendiu, care a fost stins de echipajele de pompieri. Deocamdată, cauzele exploziei produse la etajul al ÎI-lea al clădirii nu sunt cunoscute, însă deflagrația ar fi avut loc la o instalație de aer condiționat care a fost reparată în urmă cu câteva zile.

Purtătorul de cuvânt al ISU București, Anca Onofrei, a spus că incendiul a fost localizat la la etajul doi al clădirii, fiind foarte mult fum în Secția Terapie Intensivă.

Onofrei a adăugat că bebelușii au fost duși, în câteva secunde, un etaj mai jos, în incubatoare, de unde au fost preluați de medicii specializați și predați ambulanțelor SMURD care i-au dus la spitalele Floreasca, Universitar de Urgență și Grigore Alexandrescu.

La față locului au fost trimiși și câteva zeci de jandarmi, pentru a asigura securitatea zonei. Atmosfera a devenit tensionată, după ce unor mame li s-a făcut rău atunci când au început să circule zvonuri legate de moartea unor bebeluși.

"În jurul orei 19.00 au început să circule zvonuri legate de moartea unor dintre nou-născuți, moment în care situația a scăpat de sub control. Părinții implorau medicii, polițiștii sau jandarmii să le spună dacă zvonurile sunt adevărate, însă aceștia nu-i puteau lămuri, ceea ce a accentuat starea de incertitudine și de neliniște", relatează Mediafax.

Declaratia unui martor ocular (Gabriel Maliscki) vorbeste despre niste geamuri care cad:

Sursa: http://forum.pompierii.info/subiect-incendiul-de-la-maternitatea-giulesti

ANEXA 2

Motivarea în cazul "incendiul de la Giulești": Asistenta era plecată după șervețele, ca să meargă la WC. Personalul spitalului nu a avut "activități concrete de combatere a incendiului"

Sursa: Antena 3.ro

Foto: Intact Images

Nou-născuții de la Maternitatea Giulești nu au putut fi evacuați imediat după izbucnirea incendiului din cauza lipsei asistentei din salonul de terapie intensivă, aceasta fiind plecată după șervețele igienice, ca să meargă la toaletă, arată Judecătoria sectorului 6,  în motivarea condamnărilor din acest dosar, informează Mediafax.

Potrivit documentului citat, asistenta ar fi fost în măsură să constate imediat producerea incendiului.

"În ceea ce privește motivul pentru care inculpata a părăsit salonul Terapie Intensivă și activitățile pe care le-a efectuat în salonul Cezariene, potrivit declarațiilor martorei M. D. și ale inculpatei Cîrstea, aceasta din urmă a venit în salonul Cezariene și i-a solicitat martorei șervețele igienice pentru a merge la toaletă. Totodată, din orele afișate pe înregistrări, instanța reține că inculpata Cîrstea Florentina Daniela a rămas în acest salon timp de 4 minute, durată ce este considerabil mai mare decât cea necesară pentru lua șervețele igienice. Mai mult, chiar inculpata a declarat: <În salonul de cezariene se afla M D?și i-am spus că urmează să vină finul meu, în jurul orelor 19.15, să ne ducă la domiciliile noastre>", se arată în motivarea instanței care a decis condamnarea asistentei Florentina Cîrstea la doi ani și două luni de închisoare cu executare.

Instanța a avut în vedere, conform motivării, și gravitatea faptei, precum și atitudinea procesuală a asistentei Cîrstea – oferirea de justificări pentru lipsa din salon, atribuirea vinovăției către alte persoane -, din care rezultă că nu conștientizează vinovăția sa și gravitatea faptelor comise.

Din declarațiile martorilor audiați în acest dosar, judecătorul a ajuns la concluzia că personalul medical și agenții de pază au încercat să împiedice răspândirea incendiului prin închiderea ușilor, acesta deplasându-se dinspre și înspre salonul Terapie Intensivă, "fără activități concrete de combatere a incendiului".

De asemenea, instanța a luat în considerare și una dintre declarațiile martorilor, conform căreia, în timpul incendiului, nu exista vreun membru din cadrul spitalului care să dea indicații cu privire la gestionarea acestuia.

Pe 9 iulie 2013, asistenta Florentina Cîrstea a fost condamnată de Judecătoria Sectorului 6 la doi ani și două luni de închisoare cu executare, fostul manager Bogdan Marinescu a primit o amendă penală de 6.500 de lei, iar Maternitatea Giulești, o amendă penală de 400.000 de lei.

Potrivit deciziei instanței, Florentina Cîrstea a fost condamnată la doi ani și două luni de închisoare pentru ucidere din culpă și la cinci pedepse de câte zece luni de închisoare pentru vătămare corporală gravă din culpă, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de doi ani și două luni.

Maternitatea Giulești a fost condamnată la 400.000 de lei amendă penală pentru ucidere din culpă și la cinci pedepse de câte 80.000 de lei amendă penală. Dacă această decizie va rămâne definitivă, Maternitatea Giulești urmează să execute pedeapsa cea mai grea.
Incendiul a izbucnit în 16 august 2010, în jurul orei 18.30, în salonul de Terapie Intensivă nou-născuți, din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sârbu" – Maternitatea Giulești.

Atunci au fost duși la Spitalul "Grigore Alexandrescu" opt bebeluși din secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Maternității Giulești, trei dintre aceștia decedând în zilele următoare, din cauza complicațiilor. Alți trei bebeluși au murit în incendiu, iar două perechi de gemeni – doi băieței și un băiețel și o fetiță – și o altă fetiță au fost salvați de medicii din Spitalul "Grigore Alexandrescu".

Sursa: http://www.antena3.ro/romania/motivarea-in-cazul-incendiul-de-la-giulesti-asistenta-era-plecata-dupa-servetele-ca-sa-mearga-la-wc-248391.html#

ANEXA 3

Cauza declanșării focului la Maternitatea Giulești rămâne necunoscută

1 septembrie 2010

Sursa: adevarul.ro

După prima zi de simulări   în camera replică a salonului ars la Maternitatea Giulești, specialiștii nu au încă o concluzie clară.  Reconstituirea de la Petroșani respectă 98 % originalul. Studierea cauzelor incendiului de la Maternitatea Giulești este făcută la Petroșani de 30 de specialiști care lucrează 15 ore pe zi

Astăzi este a doua zi în care specialiștii de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX) Petroșani studiază cauzele producerii incendiului cu urmări tragice de la Maternitatea „Giulești”. Potrivit lui dr. Ing. Constantin Lupu, directorul INSEMEX Petroșani, după o primă zi de experimente  nu s-a putut trage o concluzie clară a cauzelor care au dus la declanșarea incendiului.  „Este o informație vitală pentru a definitiva expertiza, dar din păcate din testele făcute ieri în replica contruită aici la salonul maternității nu am putut trage o concluzie clară”, a declarat Constantin Lupu pentru Adevărul de Seară. Specialistul a mai precizat că marja de eroare a evaluării tehnice care se face la Petroșani  pentru a determina ce a dus la izbucnirea focului este de doar doi la sută, concluzia finală fiind prin urmare de o mare acuratețe. Soluția,  în raportul pompierilor?

 Astăzi, specialiștii de la INSEMEX Petroșani, studiază documentele aferente producerii tragediei de la București. „Sunt câteva zeci de dosare voluminoase. Cred că vom putea face pași înainte după studierea raportului făcut de pompieri. Astăzi am primit și documentațiile tehnice ale echipamentelor care au ars acolo. Datele din aceste înscrisuri pot să ne aducă noi elemente necesare pentru a stabili  cât mai exact temperatura atinsă în salonul incendiat”, a declarat sursa citată. Acesta nu a putut da un termen până la care INSEMEX va putea da un raport final privitor la cauzele incendiului de la Maternitatea Giulești. S-a făcut însă precizarea că în expertiza tehnică derulată sunt cooptați 30 de specialiști care au un program zilnic de lucru de 15 ore. Singurul lucru stabilit clar până acum de ancheta derulată la Petroșani este că la Maternitatea Giulești nu a fost vorba de o explozie, ci, probabil, focul a pornit la un scurt-circuit al instalației electrice.

Sursa: adevarul.ro/locale/hunedoara/cauza-declansarii-focului-maternitatea-giulesti-ramane-necunoscuta-1_50ae5b7b7c42d5a6639c06cd/index.html

ANEXA 4

Un an de la incendiul de la Maternitate: Dosarul „Giulești”, un proces fără vinovați

Sursa:adevarul.ro

Persoanele implicate în procesul deschis de părinții victimelor incendiului de anul trecut de la Maternitatea Giulești vor fi audiate de magistrați la 29 august 2011. Acesta este noul termen în dosarul care se judecă la Judecătoria Sectorului 6. Până acum au mai fost încă 11 termene de judecată, însă cauza a fost amânată din diverse motive. Printre inculpați se află asistenta Florentina Cârstea, cea care avea în grijă salonul în care a avut loc incidentul și directorul maternității Bogdan Marinescu. Asistenta Florentina Cârstea a fost și singura persoană arestată în acest dosar, la câteva zile după incendiul de anul trecut. Judecătorii au hotărât eliberarea ei în octombrie 2010. În rechizitoriul aflat la dosar se arată că asistenta „a părăsit în mod nejusitificat salonul, lipsind aproximativ 12 minute, ceea ce a făcut imposibilă sesizarea momentului izbucnirii incendiului și luarea măsurilor de evacuare a nou-născuților, cu consecințe extrem de grave, respectiv decesul a șase nou-născuți și vătămarea gravă a altor cinci”. Mai citiți și: Asistentele din "maternitățile groazei" lasă copiii nesupravegheați Florentina Cârstea a fost reangajată la Materniatea Giulești în acest an, pentru că beneficiază de prezumția de nevinovăție până când se va termina procesul. În urma incendiului de la 16 august 2010 șase bebeluși au murit.

Sursa: adevarul.ro/news/eveniment/un-an-incendiul-maternitate-dosarul-giulesti-proces-vinovati 1_50ad7d0c7c42d5a663961a97/index.html

ANEXA 5

Bogdan Marinescu, directorul Maternității Giulești: „dacă voi fi găsit vinovat, îmi dau demisia“

Sursa: adevarul.ro

Directorul Maternității Giulești, doctorul Bogdan Marinescu, a declarat, astăzi că așteaptă finalizarea anchetei și că, dacă va fi găsit vinovat, va analiza posibilitatea demisiei.

"Aștept finalizarea anchetei. Dacă voi fi găsit vinovat voi analiza posibilitatea unei demisii", a spus Bogdan Marinescu. El a adăugat că știe că în Secția Terapie Intensivă pentru nou-născuți era prezentă o asistentă, dar a subliniat, încă o dată, că așteaptă rezultatul anchetei. Procurorii au început urmărirea penală in rem pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă în cazul accidentului de la Maternitatea Giulești, a declarat Marius Iacob, procuror șef al Secției Urmărire Penală a Parchetului instanței supreme.

Procurorul Marius Iacob a mai spus că în câteva zile ar trebui să fie finalizate concluziile specialiștilor legate de cauzele tragediei. Până la finalizarea anchetei, Maternitatea Giulești

rămâne închisă.

Sursa: http://adevarul.ro/continut/stiri/maternitatea-giulesti

ANEXA 7

R O M Â N I A

MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Secția de urmărire penală și

criminalistică Laura Codruța Kovesi

Nr. 855/P/2010

R E C H I Z I T O R I U

06 decembrie 2010

Procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică,

Examinând materialul de urmărire penală din dosarul având ca obiect incendiul produs în data de 16.08.2010 la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, privindu-i pe:

-învinuita persoană juridică Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 2 și 5 din Codul penal și cinci infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal;

-inculpata Cîrstea Florentina Daniela, cercetată în prezent în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 2 și 5 din Codul penal și cinci infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal;

-învinuitul Marinescu Bogdan, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave) și art.37 alin. 3 teza a doua din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

-învinuitul Toma Adrian Ioan, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

-inculpatul Dima Vasile, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

-învinuitul Oprea Gigel, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

EXPUNEM:

Situația de fapt În data de 16.08.2010, în jurul orelor 1830, în Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți, din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, a izbucnit un incendiu în urma căruia șase nou-născuți aflați în salon au decedat, iar alți cinci au suferit vătămări corporale grave. De asemenea, s-a produs o pagubă materială de 1.500.602 RON, prin distrugerea aparaturii medicale și a celorlalte obiecte existente în salon.

Prin natura sa, circumstanțele și consecințele produse, evenimentul prezintă unicitate în plan național, având un impact social deosebit.

Cei șase nou-născuți care au decedat în urma incendiului sunt următorii:

1.B.C.A. (născut în data de 06.08.2010, decedat în data de 16.08.2010) Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex masculin, născut la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu” a fost violentă. Ea a fost cauzată de o insuficiență cardio – respiratorie acută, consecutivă unei asfixii anoxice, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc. Leziunile traumatice constatate la examenul extern al cadavrului (arsuri de gradul I/II pe cca. 25-30% din suprafața corporală) s-au putut produce prin contact cu atmosfera supraîncâlzită si au legătură directă de cauzalitate cu decesul. În afara leziunilor de arsură de la nivelul capului, corpului și membrelor nu s-au constatat alte leziuni traumatice. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei 0, cu ambele aglutinine absente sau oricărei altei grupe cu markerii specifici de grup distruși și conține 15% carboxihemoglobine.

2. P.G.M. (născută la data de 12.08.2010, decedată în data de 16.08.2010). Potrivit

raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex feminin, născută la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu” a fost violentă. Ea a fost cauzată de o insuficiență cardio – respiratorie acută consecutivă unei anoxii anoxice, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc. Leziunile traumatice constatate la autopsie (arsuri de radele I/II pe 25% din suprafața corporală) s-au putut produce prin expunere la atmosfera supraîncălzită și au legătură de cauzalitate, directă, imediată, cu decesul; în afară de leziunile de arsură nu s-au mai constatat leziuni traumatice. Examen serologic – sângele recoltat la autopsie aparține grupei A cu aglutinina beta absentă. Examen toxicologic – sângele recoltat la autopsie conține 5 % carboxihemoglobină.

3. D.M. (născut în data de 16.08.2010, decedat în data de 16.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex bărbătesc, a fost violentă. Ea a fost cauzată de o intoxicație acută cu fum asociată cu asfixie anoxică, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc, la un nou – născut cu arsuri termice de gradele II/III pe cca. 75% din suprafața corporală, prin expunerea la atmosfera supraîncălzită. Arsurile interesează partea ventrală a corpului, regiunile anatomice facială, pavilioane auriculare, torace anterior, membrele superioare și inferioare, zone inghinale și genitale – unde sunt mai superficiale. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunerea la atmosfera supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din data de 16.08.2010. Din punct de vedere morfo – patologic, leziunile de arsură termică cutanate constatate la cadavru sunt profunde, acoperite de funingine, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone violaceu negricioase extinse, pe suprafața cărora sunt prezente parcelar flictene denudate, precum și necroze incipiente la nivelul degetelor ambelor picioare. În afara arsurilor termice nu s-au constatat alte leziuni traumatice. Între leziunile traumatice termice asociate sindromului asfixic și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din data de 16.08.2010. Examenul histopatologic efectuat a confirmat constatările macroscopice: leziuni hipoxice cerebrale cardiace, pigment granular brun –negricios în căile respiratorii, trahee, bronhii și intraalveolar (precum și în stomac). Sângele recoltat de la cadavru conține 10% carboxihemoglobină, testare pentru acid cianhidric fiind negativă. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei 0, cu ambele aglutinine absente sau oricărei altei grupe cu markerii specific de grup distruși. Decesul datează din data de 16.08.2010.

4. F.A.G. (născută 16.07.2010, decedată la 17.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex femeiesc, în vârstă de 1 lună a fost violentă. Corelând datele clinice și paraclinice cu constatările necroptice rezultă că moartea a fost cauzată de șocul postcombustional (inițial resuscitat cu stadiul encefalopatie hipoxică postresuscitare), consecința arsurilor termice de gradele II/III pe cca. 60% din suprafața corporală și a arsurilor de căi superioare, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc cu atmosferă supraîncălzită și fum produs la data de 16.08.2010. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunere la atmosferă supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din 16.08.2010. Leziunile de arsură termică cutanate constatate macroscopic la cadavru sunt profunde, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone roșii – violacee extinse, pe suprafața cărora sunt prezente parcelar flictene denudate în regiunea facială, torace anterior, abdominal stâng, ambele membre toracice (parcelar și pe fața posterioară) și membrele pelvine față anterioară. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din 16.08.2010. Pe corp nu prezintă alte leziuni traumatice în afara arsurilor termice menționate. Examenul intern al cadavrului a evidențiat malformații ale sistemului nervos central (malformație proriferativă displazică glio – neuronală de tip hamartom, posibil în cazul unei scleroze tuberoase) și malformație cardiovasculară (cardiomegalie cu transpoziție de vase mari și defect septral ventricular) fără legătură cauzală cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei B cu aglutinina alfa absentă sau grupei AB cu antigenul A distrus; Rh (D) pozitiv și conține 5% carboxihemoglobină. Decesul datează din 17.08.2010 (în condiții de spitalizare la Spitalul "Grigore Alexandrescu” – prin transfer de la Maternitatea "Panait Sîrbu”, unde s-a produs incendiul).

5. D.E.S. (născcut la data de 16.08.2010, decedat la 18.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex masculin, în vârstă de 2 zile, a fost violentă. Decesul s-a produs prin șoc postcombustional consecința arsurilor termice grad II/III pe circa 30% din suprafața corporală și a arsurilor de căi respiratorii superioare, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc cu atmosferă supraîncălzită și fum produs la data de 16.08.2010. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunere la atmosferă supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din 16.08.2010. Leziunile de arsură termică cutanate sunt profunde, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone violaceu negricioase extinse pe suprafața cărora sunt prezente flictene cu lichid limpede alternând cu flictene denudate și necroze incipiente în regiunea facială și la extremitatea primelor trei degete ale ambelor picioare. Arsurile de gradul I fiind consecința unor modificări locale funcționale nu au expresie macroscopică morfo – patologică. Arsurile interesează partea ventrală a corpului, legiunile anatomice facială, auriculară stângă, membre toracice predominant stâng – parcelar și ambele membre pelvine. În afara arsurilor termice nu s-au constat alte leziuni traumatice. Între leziunile traumatice termice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din 16.08.2010. Examenul histopatologic confirmă leziunile de arsură a mucoasei căilor aeriene (trahee, bronhii și bronhiole), plămânii prezentând detresa respiratorie acută în faza exudativă, arsuri profunde tegumentare și viscere cu extravazări hematice perivasculare și interstițiale și alterări distrofice (miocard, ficat, rinichi). Examenul toxicologic pe material cadaveric: benzodiazepine și cloramfenicol. Sângele aparține grupei 0. Decesul datează din data de 18.08.2010 și a survenit în cursul internării în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu” (internat în perioada 16-18.08.2010).

6. B.G.D. (născut la 05.08.2010, decedat la 12.09.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea sugarului, de sex masculin, a fost violentă. Ea a fost cauzată de o bronhopneumonie, complicație survenită în evoluția unor arsuri de gradul II și III pe 70% din suprafața corporală, la un nou – născut prematur. Leziunile de arsură s-au putut produce prin expunere prelungită în mediul supraîncălzit și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. La autopsie nu s-au constatat alte leziuni de violență la nivelul capului, trunchiului și membrelor în afara leziunilor de arsuri în curs de cicatrizare. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei B cu aglutinina alfa absentă sau grupei AB cu antigenul A distrus. Nu s-au putut recolta probe pentru determinări toxicologice din cauza spitalizării prelungite.

Cei cinci nou – născuți rămași în viață sunt următorii:

1. C.M.D., născută în data de 11.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului

Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minora a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunerea la atmosferă supraîncălzită pe circa 60% din suprafața corporală, produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale (23.09.2010) s-au constatat leziuni parțial vindecate în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorei a fost pusă în primejdie. Pentru alte aprecieri medico-legale necesită reexaminare la circa 1 an de la data producerii leziunilor.

2. S.R.M., născut în data de 15.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. Leziunile traumatice au necesitat circa 45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate sau sluțire. 3. S.Ș.M., născut în data de 15.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. Leziunile traumatice au necesitat circa 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate sau sluțire. 4. C.A., născută la data de 12.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minora a prezentat la data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale s-au constatat leziuni parțial vindecate, parțial în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile, leziunile necesită 50- 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu determină sluțire. Viața minorei a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate.

5. C.Ș., născut la data de 12.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat la data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale s-au constatat leziuni parțial vindecate, parțial în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu determină sluțire. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate.

* * *

Secția de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” funcționează în Corpul A, cu precizarea că trei dintre saloanele secției ( Terapie Intensivă nou – născuți, Cezariene și Nou – născuți normoponderali) sunt amplasate la etajul 2. Conform schiței din vol. 17, fila 21, saloanele menționate sunt amplasate pe aceeași latură a holului în următoarea ordine: Salonul Nou – născuți normoponderali, Salonul de Cezariene (aceste două saloane au și o ușă comună) și Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți. Între Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți și cel de Cezariene se află biroul medicului de gardă de pe secție.

În data de 16.08.2010, potrivit planificării, era de serviciu, la Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți, al Secției Neonatologie, de la etajul doi al Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, pe o tura de 12 ore, care a început la ora 0700 și se finaliza la orele 1900, o singură asistenta și anume Cîrstea Florentina Daniela.

În jurul orei 1800, în salon au avut loc vizitele părinților, iar după terminarea acestora în interior a rămas inculpata Cîrstea Florentina Daniela împreună cu 11 nou – născuți care prezentau afecțiuni medicale, unii dintre ei fiind născuți prematur. Trei dintre aceștia se aflau în pătuțuri neacoperite, iar ceilalți opt erau în șase incubatoare.

Potrivit raportului de tură pe care asistenta l-a încheiat imediat după terminarea vizitei părinților, în salon se aflau 11 nou – născuți, consemnați de aceasta. în modul următor: "C, C I, C II, S I, S II, D, B, A, B, F, 100 D”.

În raportul de tură întocmit de Cîrstea Florentina Daniela se menționează următoarele: "C – gareaj – 4ml, alf – 3g; a urinat, nu a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o.; desaturări pe agitații; C I – gareaj – 4ml, ALF – 3g; a urinat, nu a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o.; eritem alergic accentuat; C II – repaus digestiv, a urinat, a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează; O2 în incubator; S I și S II – repaus digestiv a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, destaturări pe agitații; D – repaus digestiv, a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează, O2 în incubator, edeme ale membrelor inferioare; B – gareaj – 9 ml, ALF – a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, nu se destaurează; A – biberon 25-30 M1, tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează; B – biberon 50 plus M1, tratament plus pev. conf. f.o; F – gareaj 42 M1, a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, oxigeno – dependență; 100 D – din grupe pentru geamăt, vărsături și cianoză în timpul alimentației; s-a făcut bolus pev. și tratament conf. f.o; stă cu O2 sub cord cefalic; nu geme nu se desaturează”.

La ora 1819, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a avut o convorbire telefonică cu martorul D.D.C, discuția fiind confirmată atât de asistentă cât și de martor. Astfel, asistenta a declarat că nu își amintește care a fost ultimul părinte care a ieșit din salon ca urmare a programului de vizite, însă la scurt timp a fost sunată de martor pe mobilul său, care urma să vină să o ia cu autoturismul și să o ducă la domiciliu după terminarea programului. Martorul a declarat : "în data de 16.08.2010, la ora 1819 am sunat-o pe Cîrstea Florentina de pe telefonul meu mobil pe telefonul mobil al acesteia. Știu exact ora la care am sunat-o deoarece am desfășurătorul acasă. Am discutat cu ea aproximativ un minut. Soții Cîrstea urmau să ne boteze copilul, iar botezul urma să aibă loc pe data de 21.08.2010. Trebuia ca împreună cu soția mea să merg acasă la soții Cîrstea pentru a stabili detaliile botezului. Din acest motiv, am sunat-o pe Cîrstea Florentina și i-am spus că o să trec să o iau de la muncă. Am întrebat-o la ce oră să vin și mi-a spus să vin pe la 1915. M-a întrebat dacă pot să o iau și pe colega ei D. și eu i-am spus în glumă că nu am loc decât în brațe. Mi-a spus și ea în glumă că o să-i spună asta D.. Altceva nu am mai discutat.”

La ora 1824, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a părăsit salonul de terapie intensivă nou – născuți și nu a mai revenit în acesta, iar la ora 1836, martora B.M. (medic rezident, de serviciu pe Secția Neonatologie), aflându-se pe holul Secției de Neonatologie și sesizând că pe sub ușa salonului de terapie intensivă nou – născuți iese fum a anunțat telefonic evenimentul la sistemul cu număr unic de urgență 112. Coroborând datele rezultate din percheziția informatică realizată la Institutul de Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații în legătură cu imaginile stocate de camerele de supraveghere de pe holul etajului 2 al Secției de Neonatologie, cu procesele – verbale de constatare încheiate de organele poliției judiciare și cu aspectele relatate de către persoanele audiate rezultă că din momentul în care, la ora 1824, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a părăsit pentru ultima oară salonul de terapie intensivă nou – născuți și până când, aflată în salonul de cezariene al aceleiași secții și alertată de strigătele martorei B.M., a trecut un interval mai mare de 12 minute. Facem precizarea că orele existente pe imaginile de pe camerele de supraveghere nu sunt cele reale (sistemul funcționa normal, însă exista un decalaj de 40 de minute între ora afișată pe camera de supraveghere și ora exactă). Timpii au fost însă stabiliți cu certitudine prin raportare la momentul în care martora B.M. este observată pe camerele de supraveghere anunțând sistemul cu număr unic de urgență 112, ora acestui moment stabilindu-se în mod exact că este 1836.

Astfel, în data de 16.08.2010, ora 1824, fără a avea un motiv întemeiat, inculpata Cîrstea Florentina Daniela, a părăsit Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți și a intrat în Salonul de Cezariene, acolo unde se afla martora M.D. (asistentă de serviciu pe acel salon). Menționăm că Salonul de Cezariene are o ușă comună cu Salonul de Nou – născuți (normoponderali), acolo unde se afla asistenta de serviciu pe acest salon, F.C. Martora M.D a confirmat faptul că inculpata Cîrstea Florentina Daniela a venit în jurul orei 1825 în salonul de cezariene: "în jurul orei 1825, colega mea de la terapie intensivă nou – născuți (reanimare) a intrat în salonul de cezariene și m-a întrebat dacă am șervetele sau hârtie pentru a merge la toaletă. După această discuție a sunat telefonul la mine în salon am ridicat receptorul și am răspuns; era cineva de la sala de operații și am fost anunțată că urma să se efectueze o cezariană și că trebuie să mă prezint la sala de operație de la etajul 1. Am anunțat-o pe F.C. că plec la sala de operație și am plecat imediat, ieșind pe hol. Am bătut la camera de gardă, acolo unde se afla doctorița M.R., am anunțat-o și pe ea, care a ieșit după mine și m-a urmat la câteva secunde. Eu am coborât pe scările de lângă sala de nașteri (scara de serviciu) iar doctorița M. pe aceleași scări, după mine”). Imaginile de pe camerele de supraveghere confirmă declarația martorei.

La circa 4 minute de la momentul în care inculpata Cîrstea Florentina Daniela a intrat în salonul de cezariene, aceasta a părăsit salonul de cezariene pentru a se deplasa la toaleta situată vis – a – vis, unde a stat circa 1 minut, după care a intrat din nou în salonul de cezariene, și nu în salonul de terapie intensivă nou – născuți, acolo unde trebuia să își desfășoare activitatea. Și cu privire la acest aspect imaginile reținute de camerele de supraveghere sunt confirmate de declarația martorei F.C.: "la un moment dat, Flori a ieșit din salonul de cezariene și s-a întors într-un timp foarte scurt. Precizez că în momentul în care Flori a revenit în salonul de cezariene, Dana a plecat la operație la etajul 1, la o cezariană, cu doctorița M (doctorița M urma să fie anunțată de D.

După ce s-a întors de la toaletă, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a intrat în Salonul de Cezariene și apoi, pe ușa comună, în Salonul de nou – născuți (normoponderali), acolo unde a purtat o discuție cu martora F.C. (martora M.D., între timp plecase la sala de operații). Cu privire la această discuție, martora F.C. a relatat: "în momentul în care Flori s-a întors a intrat din nou în salonul de cezariene și apoi, prin ușa care comunică, în salonul de nou – născuți. Eu i-am spus lui Flori că nu aș mai vrea să lucrez pe tură cu D. iar Flori mi-a spus că eu nu știu cum să vorbesc și cum să o iau pe D.. Menționez că aveam o comunicare mai dificilă cu D.. Flori mi-a spus că nu rezolv nimic dacă mă mut de pe tură. La un moment dat, în timp ce mă aflam în această discuție cu Flori s-au auzit zgomote pe hol”.

În timp ce inculpata Cîrstea Florentina Daniela purta discuția susamintită cu martora F.C., camerele de supraveghere au surprins pe holul din fața Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți al Secției de Neonatologie, o persoană care se oprește în fața ușii timp de 26 de secunde. Această persoană a fost identificată în persoana martorei P.R, liftieră la spital. Martora este prima persoană care a constatat incendiul și s-a aflat în imposibilitatea de a interveni în vreun fel, neavând cartelă de intrare în salon. Martora a declarat: "întrucât cabina liftului este neaerisită, iar afară era caniculă, iar în acel moment nu am avut nicio comandă la lift, am iești din lift, la aproximativ 3-4 m, cam în dreptul ușii cabinetului medicilor, în dreptul unui geam deschis de pe hol. Apreciez că am stat la geam aproximativ 2 minute, când am simțit în spatele meu o căldură puternică, trosnituri asemănătoare unui foc de lemne. Întorcând capul spre stânga am observat cum pe sub ușa salonului de reanimare copii, iese fum”.. Martora a mai relatat că în acel moment era singură pe hol și că după ce a simțit căldura de la incendiu a coborât pe scări pentru a anunța alte persoane că "arde la copii”.

După momentul în care liftiera părăsește holul, imaginile de pe camerele de supraveghere au surprins-o pe martora B.M., constatând, la rândul ei, existența unui incendiu în salonul de terapie intensivă nou – născuți. Martora a declarat: "în jurul orelor 1830, am ieșit din camera de gardă unde mă aflam singură și am hotărât să merg la salonul de terapie intensivă, pentru a vedea ce fac nou – născuții. După ce am ajuns în dreptul scărilor am observat că din salonul de terapie intensivă ieșea un fum negru, pe sub ușă și pe deasupra ușii, ușa fiind închisă. Este vorba de prima ușă a salonului, amplasată lângă ușa celei de a doua camere de gardă. Menționez că salonul de terapie intensivă are două uși de acces, cea de-a doua fiind amplasată lângă sala de nașteri și care se deschide cu cheia. Nu pot preciza dacă în acea zi această ușă era descuiată. Când am ajuns în dreptul ușii de terapie intensivă, mi-am dat seama că înăuntru a avut loc un incendiu și întrucât mi-a fost frică să nu se facă ventilație nu am încercat să intru în salon și am sunat imediat la serviciul 112, unde am anunțat că a izbucnit un incendiu”.

Martora B.M. a sunat de pe telefonul său și a purtat discuții cu doi operatori 112, primul de la Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgență din București (operator 1) și al doilea de la Dispeceratul de Urgență al Inspectoratului pentru Situații de Urgență din București ( operator 2). Discuția a fost înregistrată de către Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2008. Redăm în continuare discuția purtată:

"OPERATOR 1: 112.

B.M: Alo! Bună ziua! Vă rog frumos la Giulești rapid ……. terapie intensivă …. copii, cred că a explodat ceva aici.

OPERATOR 1: Unde domnule?

B.M.: … Maternitatea Giulești.

OPERATOR 1: Maternitatea Giulești?

B.M.: Maternitatea Giulești, da. Terapie Intensivă copii …..(neinteligibil, pe fundal se aude gălăgie foarte mare)

OPERATOR 1: Imediat, imediat, rămâneți vă rog la telefon.

B.M.: Da, vă rog.

OPERATOR : Vorbim imediat cu pompierii.

B.M.: Am sunat eu acuma –( îi spune unei persoane din apropierea sa – se aude gălăgie în fundal) ……. în terapie.

OPERATOR 2: Da, vă rog!

B.M.: Domnule, a explodat ceva. Nu știu ce se întâmplă. Este un fum negru. Haideți că sunt tuburi de oxigen.

OPERATOR 2: La maternitate? Chiar la Maternitatea Giulești.

B.M.: Da. Maternitatea Giulești, în terapie intensivă, copii.

OPERATOR 2: La ce etaj este?

B.M.: Etajul doi.

OPERATOR 2: Etajul doi, și este fum mult?

B.M.: Etaj….. e fum foarte mult,….. negru, mie mi-e frică să deschid ușa, și sunt toți copiii în incubator.

OPERATOR 2: Da, bine. Au plecat pompierii la dumneavoastră. Bine.”

Până la apariția pompierilor, pe holul Secției de Neonatologie s-au strâns mai multe persoane (cadre medicale, alți angajați ai spitalului, persoane internate și persoane aflate în vizită). Niciuna din aceste persoane nu a intrat în salonul de terapie intensivă, acolo unde se desfășura în continuare incendiul, pentru a încerca să salveze viețile nou – născuților. Inclusiv inculpata Cîrstea Florentina Daniela, alarmată de țipetele de pe hol, a ieșit să vadă ce se întâmplă fără însă a interveni în vreun fel.

Cu privire la momentele de la anunțarea evenimentului la sistemul 112 și până la apariția pompierilor relevantă este declarația martorului I.I.A. (medic în cadrul spitalului): "în ziua de 16.08.2010 m-am dus la sala de operații aflata la etajul 1 al clădirii A, clădire în care se află și saloanele Secției de Neonatologie. În timp ce mă aflam în sala de operații, la orele 1840, a sunat pe telefonul mobil asistenta B.E., care mi-a spus că a izbucnit un incendiu la reanimare nou – născuți. Eu am ieșit din sala de operații și m-am deplasat la etajul 2, unde am constat că pe hol erau adunate mai multe persoane (cadre medicale, paciente și vizitatori) și că era foarte mult fum. Datorită fumului nu am reușit să mă apropii de Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți. Mi-am făcut o mască cu un prosop ud și, ajutat de un vizitator, am scos furtunul de la hidrant și am pornit hidrantul pentru a încerca să dispersăm fumul de pe hol. Am reușit să ajungem până la ușa Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți, după ce am prelungit furtunul de la hidrant. Am pătruns în salonul în care izbucnise incendiul și am văzut ceva roșu, incandescent, motiv pentru care am îndreptat furtunul cu apă spre acel loc. În acest moment au apărut pompierii, iar eu și vizitatorul am ieșit din salon”.

Din raportul de evaluare a intervenției din data de 16.08.2010 de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii” al Municipiului București rezultă următoarele:

"La ora 1836, Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București a fost anunțat de izbucnirea unui incendiu la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, situat în Calea Giulești, nr. 5, sector 6, București.

Ofițerul operativ de la Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București a alertat Garda de Intervenție a Secției Grozăvești din cadrul Grupului de Intervenție nr. 1 și a ordonat deplasarea cu toate forțele, 3 autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de intervenție și salvare de la înălțimi, precum și o Unitate de Terapie Intensivă Mobilă din cadrul Detașamentului S.M.U.R.D. "Grozăvești”, ajungând la locul intervenției în jurul orelor 1843.

După efectuarea recunoașterii preliminare, plutonier adjutant V.C. constată că incendiul se manifestă cu degajări mari de fum și gaze toxice, în zona Secției de reanimare nou – născuți prematur (la nivelul etajului 2), arzând cu flacără deschisă și existând posibilitatea extinderii la nivelul acoperișului.

În secția respectivă se aflau 11 copii nou – născuți prematur. S-a procedat la formarea de echipe, care au acționat pentru evacuarea celor 11 nou – născuți prematur aflați în pericol, aceștia fiind preluați de către echipe medicale ale spitalului, formate pe timpul salvării.

Concomitent cu operațiunile de salvare a nou – născuților prematur s-a realizat un dispozitiv de stingere de la hidrantul interior, situat la nivelul etajului 2, prin prelungirea liniei de furtun cu care s-a încercat stingerea incendiului de către vizitatori și personalul spitalului, aflat la acel moment la locul producerii evenimentului.

În acest timp s-a procedat la protecția unui salon de nou – născuți, în care se aflau 30 de copii și 5 cadre medicale”.

*

După efectuarea operațiunilor de salvare și de stingere a incendiului de către pompieri s-a constatat decesul a trei nou – născuți: B.C.A, P.G.M. și D.M. Ceilalți 8 nou – născuți aflați la momentul incendiului în salonul de terapie intensivă au fost transportați de urgență la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu”. În ciuda eforturilor depuse de cadrele medicale ale acestui spital, în timpul internării au mai decedat încă trei nou – născuți, astfel încât numărul deceselor a ajuns la șase. Astfel, în data de 17.08.2010 a decedat F.A.G., în data de 18.08.2010 a decedat D.E.Ș iar în data de 12.09.2010 a decedat B.G.D. Au mai rămas în viață, în prezent fiind externați, alți cinci nou – născuți: C.M.D., C.A., C.Ș., S.R.M., S.Ș.M.

* * *

În cauză a fost întocmită o expertiză tehnică cu privire la evenimentul produs în data

de 16.08.2010, de către Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Securitate

Minieră și Protecție Antiexplozivă – INSEMEX Petroșani.

În baza constatărilor făcute privind cercetările efectuate pentru expertizarea

evenimentului produs la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu",

în Salonul de Terapie Intensivă din cadrul Secției de Neonatologie, Comisia de Experți a

formulat următoarele răspunsuri la obiectivele expertizei tehnice, stabilite de către organul de

urmărire penală:

Instalația de aer comprimat furnizează aer comprimat medicinal, purificat, uscat, vital

pentru funcționarea aparatelor de respirație artificiala aferente fiecărei camere.

În interiorul secției TI nou-născuți se găsesc amplasate un număr de 12 prize de aer

Comprimat, distribuite astfel:

-5 prize aer pe peretele din stânga ușii principale de acces;

-5 prize aer amplasate pe peretele din dreapta ușii secundare de acces;

-2 prize de aer amplasate pe peretele unde se găsesc ușile de acces.

* * *

Analiza materialului probator

Din analiza și coroborarea probelor rezultă că incendiul din data de 16.08.2010 s-a produs și s-a amplificat ca urmare a nerespectării mai multor obligații de serviciu, de către funcționari publici din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” , după cum urmează:

– nerespectarea obligației de supraveghere permanentă a Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți;

– neluarea măsurilor de asigurare a unui număr suficient de asistente la Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți;

– neluarea măsurilor de organizare a activității de sănătate și securitate în muncă;

– verificarea superficială a prizei de la care s-a declanșat incendiul;

– neplanificarea activităților de prevenire și stingerea incendiilor.

Luate în ansamblu, toate aceste aspecte atrag, în primul rând, răspunderea penală a persoanei juridice Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” și în particular, răspunderea penală a funcționarilor publici din cadrul unității care erau obligați să ia respectivele măsuri.

Sub aspectul infracțiunilor reținute, trebuie arătat că latura obiectivă a acestora se caracterizează prin încălcarea din culpă a cel puțin uneia din atribuțiile de serviciu de către persoana împuternicită să le exercite, în modalitatea neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase.

Așadar, condițiile preexistente au în vedere obligația funcționarilor de a–și îndeplini corect și complet atribuțiile ce le revin pentru a nu vătăma interesele legale ale persoanelor fizice sau a nu produce pagube materiale. Deci, faptele culpabile ale învinuiților și inculpaților care nu și-au îndeplinit atribuțiile funcționale, în mod corect și complet, în raport cu obligațiile fiecăruia în parte, pentru a asigura condiții tehnice, de personal la nivelul secției în care s-a produs incendiul, la care se adaugă neîndeplinirea atribuțiilor din cauza cărora s-a produs decesul, respectiv vătămarea corporală gravă a nou – născuților și distrugerea Secției de Terapie Intensivă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute, proporția culpelor urmând a fi stabilită cu ocazia individualizării pedepselor.

În continuare, vom prezenta pe larg modalitățile în care au fost încălcate obligațiile susmenționate.

Analiza materialului probator referitor la inculpata

Cîrstea Florentina Daniela

Având în vedere prevederile legale în vigoare la data săvârșirii faptei și mențiunile din fișele posturilor ale asistentelor care își desfășurau activitatea în cadrul Salonului de Terapie. Intensivă al Secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, rezultă că asistenta (asistentele) de terapie intensivă de pe o tură aveau obligația de a nu părăsi în mod nejustificat salonul unde se aflau nou – născuții.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Ordinul 1500/2009 al Ministrului Sănătății, privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare, terapia intensivă (TI) reprezintă nivelul cel mai ridicat de îngrijire dintr-o unitate sanitară cu paturi, iar pacienții îngrijiți în terapie intensivă necesită o îngrijire specializată și utilizarea prelungită a metodelor de supleare a funcțiilor și organelor.

Pe de altă parte, în fișele posturilor ale asistentelor de terapie intensivă din cadrul Salonului de Terapie Intensivă a Secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, este menționată obligația de supraveghere în permanență a stării bolnavilor.

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române termenul "permanent” are semnificația următoare: "care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt”.

Obligația de supraveghere permanentă a stării bolnavilor, nu trebuie privită doar din punct de vedere medical. Întrucât nou – născuții sunt lipsiți de capacitatea de a se autoproteja, un cadru medical care are obligația îngrijirii permanente, trebuie să împiedice acțiunea, oricăror factori, chiar și nemedicali, care ar putea prezenta un pericol pentru aceștia.

Mai mult decât atât, din cuprinsul declarațiilor existente la dosarul cauzei, precum și din procesele – verbale de redare a interceptărilor unor convorbiri telefonice (înregistrate în baza Încheierii nr. 207/18.08.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București) rezultă că asistentele erau conștiente de faptul că nu trebuiau să părăsească în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă, iar atunci când motive justificate ar fi impus părăsirea salonului (cum ar fi, spre exemplu, mersul la toaletă) trebuiau să anunțe un alt cadru medical care să le înlocuiască.

Desigur că, dincolo de prevederile menționate în fișele posturilor, o bună organizare managerială ar fi impus redactarea unui regulament sau oricărei dispoziții scrise, pe Secția de Neonatologie, care să prevadă în amănunt toate situațiile în care o asistentă ar fi putut să părăsească în mod justificat salonul și cadrul medical care trebuia să o înlocuiască pe parcursul acelor momente. În lipsa unui asemenea document nu putem, însă, să ajungem la o soluție contrară în care asistentele ar fi putut părăsi oricum și oricând un salon de reanimare.

Astfel, martora A.E.G. (asistentă șefă la Secția de Neonatologie), a menționat: "nu știu să existe vreo dispoziție scrisă emisă de conducerea maternității în care să se specifice clar procedura pe care trebuie să o respecte asistenta de la terapie intensivă când ar părăsi salonul în mod justificat. Cunosc că există obligația supravegherii permanente a salonului de către asistenta de serviciu. Menționez că în nici într-un caz între orele 18-1830, asistenta de la terapie intensivă nu avea voie să părăsească salonul întrucât era program de alăptat”.

Martora P.G. (asistentă de terapie intensivă) a declarat: "din fișa postului rezultă obligația de supraveghere permanentă, iar noi înțelegeam că atunci când părăseam în mod justificat salonul trebuie să anunțăm pe cineva. De regulă anunțam medicul de gardă sau una din colege.”

Martora B.R.M. a declarat: "când lucram singură pe tură mi se întâmpla să mai ies maxim 1-2 minute din salon pentru a merge la toaletă În această situație nu anunțam vreo colegă întrucât lipseam foarte scurt timp. Dacă însă lipseam mai mult anunțam întotdeauna o colegă sau medicul de gardă, pentru a mă înlocui .”

Martora R.S. a declarat: "de obicei rugam medicul rezident să mă înlocuiască dacă aveam vreo urgență care impunea ieșirea mea din salon sau rugam asistenta de la cezariene să mă înlocuiască pentru scurt timp”.

Martora U.A. a declarat: "au fost situații, pe tura de noapte, când eram singură și când trebuia să merg până la toaletă și a trebuit să părăsesc salonul neavând pe cine să anunț, dar nu lipseam decât 1-2 minute și atunci lăsam ușa salonului deschisă”.

Din toate aceste declarații rezultă că asistentele cunoșteau foarte clar obligația de a nu părăsi salonul, iar atunci când situații de forță majoră ar fi impus părăsirea justificată a acestuia apelau, de regulă, la un alt cadru medical care trebuia să le înlocuiască. Relevantă este în acest sens o convorbire telefonică din data de 23.08.2010 între martora A.E.G și o anume M:

"A.E.G.: Asta e cu totul altceva! E o anchetă pe care n-o face Ordinul Asistenților, n-o face nea Toni, înțelegi? Aici e vorba de multe alte lucruri, mult mai grave.

M.: Știu.

A.E.G: Da?

MARINELA: Știu asta. Așa este, dar nu mai pot, nu mai pot.

A.E.G: De ce nu mai poți? De câte ori ai plecat tu din Terapie,M?

M.: Am plecat, dar tot timpul am spus unde mă duc.

A.E.G: Și n-ai lăsat pe cineva în loc?

M.: Ba da, am lăsat.

A.E.G.: Și-atunci?

M: Vrei să-ți spun că-n ultimul moment mă duceam, am avut o dată, făceam pe mine, scaune proaste și am sunat-o la ora 2 noaptea pe A – eram jos la etajul 1 și i-am spus: vezi că stau mai mult pe WC, du-te acolo să nu moară ăia!

A.E.G.: Da? Ai făcut ceva.

M, ți-am mai spus: din anumite puncte de vedere, dacă eu n-am ce să-i reproșez lu' Flori, este faptul că, din punct de vedere profesional, era ok, da? Asta e, s-a întâmplat. Trebuia să fie conștientă, toate care pleacă din Terapie anunță, cheamă medicul, cheamă rezidentul și stă acolo. Și eu am lucrat, știi foarte bine că am lucrat și eram fumătoare și tot timpul lăsam pe cineva în Terapie. Sau, de multe ori, când n-aveam pe cine să las, știi foarte bine unde fumam, da?

M: (oftează)

A.E.G.: Sau, de obicei, dacă plecam la toaletă, lăsam ușa deschisă la Reanimare s-aud în WC. Eu nu vreau să acuz pe nimeni, dar nu ai ce să faci. E o anchetă care, ți-am zis, n-o face Toni și nici Ordinul Asistenților.”

O altă convorbire relevantă este cea din data de 23.08.2010, a martorei B.M. (medic rezident) și o anume M.:

"M.: Și asistenta aia avea obligația de a sta în salon, nu?

B.M.: Mă, știi și tu că Terapia Intensivă nu se părăsește niciodată, nu se lasă niciodată singură. Uită-te și tu, 12 minute! Ce e, mă, 12 minute? E nimic.”

Dintr-o altă convorbire purtată de martora A.E.G. cu o anume M. reies următoarele:

"A.E.G.: Asta așa e, Marinela, da' ți-am zis, eu nu cred că voi plecați din salon atâtea minute și vă lăsați totul vraiște.

M.: Adevărul ăsta este, că n-am în, ce să spun, tot timpul…

A.E.G.: Erau ture în care n-ajungeam la WC decât la sfârșitul programului, adu-ți aminte!

M.: Eu mă știu pe mine că, și când ieșeam, le spuneam: vedeți că sunt pan' la WC sau vedeți că sunt… Și, vorba aceea, tu ai văzut că tura noastră mânca și-ntr-adevăr, mai ai văzut că … da' unde mâncăm? Ai văzut unde mâncăm.”

De asemenea, redăm un alt pasaj dintr-o convorbire purtată de martora B.M. cu o anume C:

"B.M.: Ea e cel mai ușor de identificat, știi, și zice: dom-le, uite, scria să stai aici 24 din 24, scrie. Ai stat sau nu ai stat? Da, tu ești vinovată, înțelegi?

C.: Și la toaletă când te duci, ce faci?

B.M: Trebuie să lași pe altcineva în loc.

C. : Da.

B.M.: Oricum, urâtă situație, urâtă, urâtă rău de tot. Și uite așa am aflat și cum a fost. Și într-adevăr, D și cu Flori, erau prietene foarte bune.

Constantina: Dar ele erau cele mai rele.

B.M.: Erau și cele mai rele. Da, mă, uite, vezi cum se întâmplă până la urmă să fie…”

*

Prin nerespectarea supravegherii permanente care-i revenea, asistenta Cîrstea Florentina Daniela, părăsind în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, a împiedicat constatarea imediată a producerii incendiului și luarea rapidă a măsurilor de stingere a acestuia și implicit de salvare a vieții celor șase nou – născuți și limitării vătămărilor celorlalți cinci.

Trebuie să precizăm că, anterior începerii urmăririi penale față de Cîrstea Florentina Daniela, aceasta a dat declarații atât organelor de poliție cât și Inspectoratului Teritorial de Muncă București, în cadrul anchetei privind accidentul de muncă intervenit.

În cadrul acestor declarații, asistenta a menționat un aspect pe care după începerea urmăririi penale nu și l-a mai menținut.

Aspectul vizează constatările asistentei anterior părăsirii salonului de nou – născuți. Astfel, în declarația dată la organele de poliție în data de 17.08.2010 (pe care și-a menținut-o și cu prilejul declarației date în data de 18.08.2010) a declarat: "în jurul orelor 1830, în timp

ce hrăneam gemenii familiei C., am auzit la un moment dat un fâsâit. Am crezut că este vorba de un furtun de la barbotorul cu oxigen, întrucât și cu altă ocazie s-a mai întâmplat să sară furtunul. Din totalul incubatoarelor doar 4 erau alimentate cu oxigen. Am verificat și nu era vorba de niciun furtun de oxigen. Aproape instantaneu am simțit un miros de plastic topit fără a vedea fum sau flacără. Am verificat incubatoarele, displayul acestora și totul era în regulă (…) apoi am trecut pe lângă frigider să văd dacă sunt probleme însă mirosul nu venea nici de acolo, am verificat apoi aparatul de sigilat probe care merge la sterilizare și nici de aici nu emana niciun miros.”

În declarația dată la Inspectoratul Teritorial de Muncă București a precizat: "m-am apucat să dau unui copil să mănânce, moment în care am auzit un fâsâit, crezând că era un furtun de oxigen ieșit din barbotor (lucru care s-a mai întâmplat destul de des) și am simțit miros de ars asemănător cu mirosul ce rezultă din sigilarea pungilor de trimis la sterilizare.

Am verificat incubatoarele, frigiderul, aparatul de sigilat și apoi am ieșit din salon să merg să-i spun doamnei doctor.”

După ce a revenit asupra acestor declarații, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a fost întrebată de ce inițial a făcut respectivele afirmații.

Inculpata nu a dat o justificare clară în legătură cu motivațiile declarării necorespunzătoare a adevărului din declarațiile mai sus amintite, precizând că ar fi afirmat acest lucru întrucât cadre din spital i-au spus că este mai bine să declare că s-a aflat în salon în momentul producerii incendiului. Această justificare este însă neverosimilă, întrucât chiar dacă anumite persoane i-ar fi făcut cunoscut faptul că este mai bine pentru ea să declare că nu a părăsit salonul, nu se justifică nici într-un fel mențiunea că a simțit miros de ars. Trebuie observat, însă, un aspect foarte importat și anume că aceste declarații asupra cărora inculpata Cîrstea Florentina a revenit se coroborează cu constatările expertizei tehnice efectuate la INSEMEX Petroșani. Astfel, din expertiză rezultă că sursa de inițiere a fost supraîncălzirea elementelor de contact ale ștecherului montat pe cablul de alimentare cu energie electrică al aparatului de condiționare a aerului AC1. Or, mirosul de ars pe care l-a simțit inculpata este specific creșterii de temperatură de pe elementele ștecherului. Acest fapt demonstrează că în momentele imediat anterioare aprinderii materialului plastic al carcasei ștecherului și al izolației cablului, inculpata se afla în salon. După efectuarea unor verificări sumare, inculpata a părăsit în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă.

Cu privire la declarațiile neadevărate pe care inculpata Cîrstea Florentina Daniela le-a făcut în cursul anchetei, sunt interesante și relevante reacțiile unor cadre medicale, care reies din interceptările convorbirilor telefonice.

Într-o conversație telefonică martora B.M. afirmă: "băi, nu, deci Flori nu are nicio șansă. Au totul filmat, deci e….. minut cu minut și secundă cu secundă. De când a ieșit din terapie a intrat în cezariene, în salon. Când a ieșit, când am intrat eu. Nu știu, deci pur și simplu este cea mai mare prostie și idioțenie să nu spui adevărul.”

Într-o convorbire efectuată între martora B.M. și numita C. se fac următoarele afirmații:

"B.M.: Și, în fine, au zis că au mâncat împreună și zice: stăteau și mă bârfeau pe mine, cum o pup în fund pe șefa și așa. Și a zis că: m-am și supărat pe ele și m-am dus și le-am spus că: fetelor, eu… nu mai vreau să fiu cu voi pe tură, că sunteți rele, sau ceva de genul ăsta. Și după aceea, doamna D, au sunat-o să se ducă la cezariană și a plecat la cezariană și Flori a rămas în continuare să-i pregătească masa pentru bebeluș, știi, să-i pregătească scutecul și alea, pampers și, na, știi și tu.

C: A, să pregătească pentru cezariene.

B.M.: Da, să pregătească … cezariană.

C: Ihî.

B.M.: Și, uite, așa a fost. Ea spune că a lipsit, într-adevăr, a stat cu D acolo, peste 10 minute.

C.: Da. Credeam că 3 minute.

B.M.: Și ea a sunat acuma… Și după aceea a zis că: știi că a venit D și m-a tras de mână. Și acum îmi explic eu, de ce doamna D, făcea așa niște presiuni din astea fantastice și pe mine. Că să zic că am fost cu C și așa și că nu am văzut nimic, că e mai bine și că tra, la, la. Că nu înțelegeam, mă, frate, care e. Dar ele, erau deja panicate, pentru că știau, că lipsise într-adevăr, mult.

C: Am înțeles. Da, măi, dar a fost așa… Adică și ea e de vină, că ea a făcut ceva.

B.M.: Măi, nu a făcut ea, dar acuma îți dai seama. Că totuși, să lipsești 10 minute sau un sfert de oră din terapie, nu prea e în regulă.”

În altă convorbire aceeași martoră face următoarea afirmație:

"B.M.: Nu știu. Mă, nu înțeleg ce țap ispășitor, că au. Probabil că asistenta este, o să intre la fund destul de mult. Deci, țap ispășitor există. De ce vor s-o bage și mai adânc decât e, asta iarăși nu pot să știu. Ea, într-adevăr, ea a făcut o mare prostie, faptul că nu a spus…, nu a declarat din start: da, dom-le, nu am fost acolo, am lipsit 10 minute, un sfert de oră. Știu că a lipsit, și asta e, păcatul ei. N-are decât… Cine știe, bă Mia, o trage și ea păcatul din urmă. Că știi și tu că nu se întâmplă niciodată…, când pățești o chestie d-asta, clar ai de tras…E o vacă de tras din urmă. Ca și la mine. Crezi că drumurile astea pe la Procuratură sunt degeaba? Sunt… de tras din urmă păcate. Asta e.” Tot martora B.M., afirmă într-o convorbire:

"Deci, nu e nicio șansă de scenariu și așa pentru că se vede foarte clar momentul când a ieșit din terapie, a intrat în salon, a ieșit din salonul respectiv, s-a plimbat pe nu știu unde, a fost și-n alătă parte, s-a-ntors în salonul respectiv, apoi sunt eu, care trec pe culoar, văd focul și anunț. Deci toate sunt…(…)Da. Sunt înregistrate toate momentele și identificate toate personajele din film. Deci, e destul…” În altă convorbire purtată de martora A.E.G cu numita M. are loc următorul dialog:

"A.E.G.: Și dacă știi…

M: Nu mult, măi, nu mult. Cred că a lipsit… Cât putea, măi, să lipsească, mă? Că s-a dus pan' la WC sau că cine știe… Unde, mă, putea să se ducă Flori, mă? Că nu…

A.E.G: S-o ajute pe D! Da?

M: Care, care D?

A.E.G.: Pe D.M, s-o ajute la copii, dragă, să facă copiii. Vrei să spun eu mai multe? De parcă voi n-ați ști și n-ați bănui.

M: La ora aia?

A.E.G.: La ora aia.

M: Păi, la ora aia D era la cezariene. Era la cezariană, mă.

A.E.G.: M, tu ai fost acolo?

M.: Păi, am înțeles că s-a făcut o cezariană.

A.E.G.: Te-ntreb! Tu ai fost acolo? Ai habar despre ce e vorba?

M.: N-am fost, așa este.

A.E.G.: Păi și-atunci de ce vorbiți fără să știți? Eu înțeleg, putem s-o luăm pe alte părți, pe faptul că aveam lipsă de personal, alte tâmpenii de genul ăsta. Da' nu poți să afirmi că ea a fost acolo, când ea nu a fost acolo.

M: (oftează)

A.E.G.: Nu e momentul să vorbesc. La momentul oportun, o să spun și eu ce am de spus, dar asta la sfârșit, pentru că asta se întâmplă pentru că am fost prea bună cu voi și nu am făcut niciun raport și v-am lăsat ceea ce vreți.

M.: Știu asta, știu.

A.E.G: Dacă am ceva să-mi reproșez în toată chestia asta e că nu m-am băgat și-am zis: băi frate, suntem colege și înțelegi de vorbă bună. Nu mai spun de alte căcaturi dacă… Dacă erați 2 pe grafic?

M:: A, m-am gândit, stai liniștită!

A.E.G.: Da? A ținut cont cineva când eu vă spuneam: băi, …

M.: Știu, nu tre' să-mi spui.

A.E.G.: M-a ascultat cineva? Nu m-a ascultat nimeni.

M.: Știu. A.E.G.: De-asta spun: astea sunt fapte care se-ntâmplă pentru că nu ați ascultat ce vă spuneam. Voi, când vă spuneam: băi, mare atenție, băi, nu știu ce! N-a contat părerea mea.

M.: Uite, vezi că tot de la instalația aia de aer condiționat a pornit?

A.E.G.: Da.”

Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/files/Rechizitoriu%20Maternitatea%20 Giule%C5%9Fti.pdf

ANEXA 8

Obstetrică Ginecologie

Incubatoare Neonatologie

Intervenție SMURD

Pagube în urma incendiului

BIBLIOGRAFIE

BARRY McLonglin, Risk and Crisis Communication, Ottawa, Canada, McLonglin Multimedia Publishing Ltd,1996

BOUZON Arlette, Comunicarea în situații de criză, București, Editura Tritonic, 2006

BURNETT John, Managing Business Crises. From Anticipation to Implementation, Quorum books, Westport, 2002

CHICIUDEAN Ion și DAVID George, Managementul comunicării în situații de criză, București, Editura Comunicare.ro, 2011

CHICIUDEAN Ion și ȚONEȘ Valeriu, Gestionarea crizelor de imagine, București, Editura Comunicare.ro, 2010

COMAN Cristina, Comunicarea de criză.Tehnici și strategii, Iași, Editura Polirom, 2009

COMAN Cristina, Relațiile Publice: principii și strategii, Iași, Editura Polirom, 2001

COMAN Cristina, Relațiile Publice și mass-media, Iași, Editura Polirom, 2004

COOMBS W. Timothy,  Crisis Management and Communications, Institute for Public Relations, 2007

COOMBS W. Timothy, Sherry Holladay, The Handbook of Crisis Communication, Wiley-Blackwell, 2010

COOMBS W. Timothy, Ongoing Crisis Communication: Planning, Managing and Responding, Londra, Sage, 2007

CURTIN Tom, Managing a Crisis, New York, Palgrave MacMillan, 2005

DAVID George, Relații publice – garanția succesului, București, Editura Oscar Print, 2003

DAVID Guth, Charles MARSH, Public Relations: A Values-Driven Approach, Boston,

DOUG Newsom și BOB Carrell, Redactarea materialelor de relații publice, Editura Collegium, 2004

FEARN-BANKS Kathleen, Crisis Communication: A Casebook Approach, ed. a III-a, New Jersey, Lawrence Erlbaum Publishers, 2007

FEARN-BANKS Kathleen, apud  Cristina Coman,  Relațiile Publice: principii și strategii, Iași, Editura Polirom, 2001

HENDRIX Jerry, Public Relations Cases, Belmont, Wadsworth Publishing, 1995

LAGADEC Patrick , Preventing Chaos In a Crisis-Strategies for Prevention, Control and Damage Limitation, tradus în engleză de Jocelyn M. Phelps, McGraw-Hill Book Company, London, 1993

LARKIN Jude, REGESTE Michael, Managementul crizelor și al situațiilor de risc, Comunicare.ro, 2003, București,

LIBAERT Thierry, Comunicarea de criză, București, Editura C.H. Beck, 2008

NEWSOM Doug, TURK Judy VanSlyke, KRUCKEBERG Dean, Totul despre relațiile publice, Iași, Editura Polirom, 2003

TRAN Vasile, STĂNCIUGELU Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

Dicționare

BORLANDI, Massimo, BOUDON, Raymond, CHERKAOUI, Mohamed, VALADE, Bernard (coord.). (1993). Dictionnaire de la pensée sociologique. Paris: Presses Universitaires de France

VLĂSCEANU, L., ZAMFIR,C, Dicționarul de sociologie, București, Editura Babel, 1993.

Articole științifice

COOMBS, T. (2004). Impact of past on current crisis communication: Insights from situational crisis communication theory. Jornal of bussines communication, vol 41, nr 3;

COOMBS, T. W., (2007). Attribution Theory as a Guide for Post-Crisis Communication Research. Public Relations Review, vol. 33, nr. 2

COVELLO Vincent, Basic Principles for Crisis Communications, www.globalprblog.com

GRUNIG James E., Rolul relațiilor publice în management  și contribuția acestora la funcționarea eficientă a organizațiilor, www.praward.ro

W. T. Coombs, An Analysis Framework For Crisis Situations: Better Responses for Better Understanding the situation, „Journal of Public Relation Research”,

Surse web

http://www.gov.ro/upload/ articles/109474/nfoug-48-2010.pdf

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/incendiu-la-maternitatea-giulesti-4-bebelusi-au-murit-7-sunt-raniti-grav-196648.html

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/bebelusii-decedati-la-maternitatea-giulesti-nu-se-aflau-in-incubator-196738.html

http://stiri.rol.ro/foto-video-incendiu-la-maternitatea-giulesti-trei-bebelusi-au-murit-alti-opt-in-pericol642132.html,

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/incendiu-la-maternitatea-giulesti-4-bebelusi-au-murit-7-sunt-raniti-grav-196648.html,

Incendiul de la Maternitatea Giuleşti a avut două etape, cauza fiind un conductor improvizat

http://www.mediafax.ro/social/inca-un-bebelus-de-la-maternitatea-giulesti-a-murit-bilantul-a-ajuns-la-sase-victime-7201475, site accesat la data de 08 iunie 2013,

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8102349-dosarul-incendiului-maternitatea-giulesti-5-pesoane-trimise-judecata.htlm,

http://www.gandul.info/stiri/fostul-manager-al-maternitatii-giulesti-si-asistenta-florentina-carstea-deferiti-justitiei-in-cazul-incendiului-soldat-cu-moartea-a-sase-bebelusi-7784260

http://www.agerpres.ro/media/index.php/justitie/item/25844-Mama-unuia-dintre-bebelusii-morti-in-incendiul-de-la-Maternitatea-Giulesti-audiata-de-procurori.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cauzele-exploziei-de-la-maternitatea-giulesti-903349.html,

http://www.instituteforpr.org/topics/crisis-management-and-communications/

http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/78122-Purtatorul-de-cuvant-al-Maternitatii-Giulesti-Nu-se-mai-poate-repeta-tragedia-de-anul-trecut.html,

REPORTAJ: Doi ani de la incendiul din Maternitatea Giuleşti. Medicii spun că este imposibilă repetarea unei astfel de drame

(http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/78122-Purtatorul-de-cuvant-al-Maternitatii-Giulesti-Nu-se-mai-poate-repeta-tragedia-de-anul-trecut.html

http://www.mediafax.ro/social/reportaj-doi-ani-de-la-incendiul-din-maternitatea- giulesti- medicii-spun-ca-este-imposibila-repetarea-unei-astfel-de-drame-9952703

Documente

Rechizitoriu nr. 855/P/2010, 06 decembrie 2010. http://www.romania- actualitati.ro/files/Rechizitoriu%20Maternitatea%20Giule%C5%9Fti.pdf

Legea nr. 95/14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/40/3/ leg_pl043_06.pdf

ANEXE

ANEXA 1

Incendiul de la maternitatea Giulesti

Filmul tragediei de la Maternitatea Giulești

Sursa: pompierii.info

Luni, 16 august, ora 18.36 – La Inspectoratul Situațiilor de Urgență se înregistrează anunțul că un incendiu a izbucnit la Maternitatea "Panait Sârbu", cunoscută sub numele de Giulești. Sunt suspiciuni că incendiul a fost declanșat de un scurt circuit produs de la o improvizație de alimentare a aparatului de aer condiționat, aflat în secția de Terapie Intensivă a maternității.

• 18.37 și 17 secunde – Este anunțată unitatea de pompieri cea mai apropiată de locul tragediei, unitatea Grozăvești.

• 18.40 – Doctorul Ion Ionuț, aflat de garda la maternitate, sparge hidroforul de la etajul al doilea al clădirii și smulge furtunul pentru a stinge incendiul.

• 18.43 – Mașinile de pompieri sosesc la locul intervenției. Două minute mai târziu, incendiul este localizat și începe evacuarea celor 11 nou-născuți aflați la terapie intensivă. Bebelușii sunt toți prematuri, iar unul dintre ei are o malformație cardiacă congenitală. Acesta suferă un stop cardiorespirator fiind resuscitat pe loc până să fie urcat în ambulanță. Trei nou-născuți sunt declarați morți la Spitalul Giulești.

• 19.03 – Echipele speciale de intervenție sting incendiul.

• 19.50 – Primul transport uman cu un nou-născut provenit de la maternitatea "Panait Sârbu" este primit la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu". "Ambulanțele au venit în continuu până la ora 20.22", spune pentru Gândul dr. Raluca Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al spitalului.

• 20.30 – La Spitalul Filantropia naște prima dintre cele 5 gravide aflate în travaliu, transportată de la "Panait Sârbu". În timpul nopții se mai înregistrează alte două nașteri, mămicile provenind de la Giulești.

• 23.30 – Această este ora la care au fost lichidate consecințele incendiului izbucnit la Maternitatea "Panait Sârbu", potrivit colonelului Stelian Dudus, șeful ISU București. 24 de autospeciale ale inspectoratului au fost mobilizate la locație și 110 cadre specializate în situații de urgență au fost implicate efectiv, potrivit sursei citate. Au fost transferați 114 pacienți, din care 53 de nou-născuți și 61 de femei.

• Marți, 17 august, ora 01.30 – La Spitalul "Grigore Alexandrescu" se înregistrează decesul unuia dintre bebelușii proveniți de la "Panait Sârbu"

• 08.00 – La "Panait Sârbu", șeful unității medicale, prof. dr. Bogdan Marinescu declanșează o anchetă internă administrativă pentru a află ce s-a întâmplat exact. Dimineață se prelevează probe ADN de la părinții și copiii implicați în tragedia de la Giulești.

• 11.00 – La sediul Ministerului Sănătății se organizează o conferință de presă. Cei prezenți trec în revista rezultatele operațiunii, se felicita pentru colaborare și evita să ofere răspunsuri sau să caute vinovați invocând așteptarea rezultatelor anchetei demarată de Procuratura.

• 13.15 – Legiștii finalizează necropsia în cazul a trei dintre cei patru bebeluși morți în urmă incendiului de la Maternitatea Giulești, în cazul unuia fiind stabilit că a fost intoxicat cu funingine, în timp ce ceilalți doi au decedat din cauza lipsei de oxigen. Procurorii încep urmărirea penală în rem pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă. Întregul personal medical de la spital, aflat de serviciu pe 16 august, precum și conducerea secției sunt audiați de procurori.

• 18.10 – Pronosticul medicilor de la "Grigore Alexandrescu" este în continuare extrem de rezervat în ceea ce privește șansele de supraviețuire ale nou-născuților arși. "Doi dintre ei sunt intubati, iar 5 sunt la incubatoare", spune pentru Gândul dr. Raluca Alexandrescu. Sunt foarte mici și au și problema prematurității, mai spune sursă citată.

Citat:O explozie a avut loc, luni după-amiază, în secția de Terapie Intensivă a Maternității Giulești, transmit televiziunile de știri. Patru bebeluși au murit iar "alți 7 copii sunt în stare gravă.

Update: Un bebeluș a murit în cursul nopții la spitalul Grigore Alexandrescu. Bebelușul era născut prematur și a murit în urmă unui stop cardiorespirator. Bebelușul suferise arsuri pe 80% din suprafață corpului și nu a fost încă identificat.

În total au fost evacuate 113 persoane, respectiv 53 de copii și 60 de femei. Cinci dintre bebelușii aduși la Spitalul Grigore Alexandrescu sunt băieți, iar trei sunt fete. Doar unul dintre ei are șanse mai mari, în condițiile în care are arsuri doar pe 7% din corp, spre deosebire de ceilalți care au arsuri peste 50% din corp, conform unor surse apropiate anchetei.Toți copiii trimiși la Spitalul Grigore Alexandrescu au fost stabilizați. Din cauza că brățările de pe mâinile copiilor au ars în incendiu, trei dintre bebeluși vor fi identificați pe baza testelor ADN.

Explozia produsă în Secția Terapie Intensivă de la Maternitatea Giulești ar fi fost declanșată de un scurtcircuit, probabil de la o improvizație de alimentare a aerului condiționat, respectiv de la neizolarea a două fire, au declarat, pentru Mediafax, surse judiciare. Conexiunea respectivă trecea prin spatele unui dulăpior din lenn care, din cauza căldurii s-a încins și în final a început să ardă mocnit, ceea ce a declanșat incendiul.

O conferință de presă pe tema situației de la maternitatea Giulești va avea loc, marți, la ora 11,00, la Ministerul Sănătății. Subsecretarul de stat în Ministerul Sănătății, Raed Arafat, a declarat, luni seară, că, potrivit primelor estimări, aproximativ 40 de femei și copii se aflau în Maternitatea Giulești, la momentul producerii exploziei, o statistică finală urmând să fie anunțată marți dimineață, informează Mediafax.

"Toate gravidele evacuate de la Maternitatea Giulești sunt în stare bună. Doar trei copii de la Spitalul Grigore Alexandrescu mai trebuie identificați, dar împreună cu procuratura se încearcă rezolvarea acestei situații prin testare ADN. De altfel, toți copiii de la Grigore Alexandrescu au fost stabilizați", a declarat Raed Arafat, după vizită la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Arafat a adăugat că a fost făcută o mobilizare generală pentru că Spitalul Grigore Alexandrescu să aibă toate posibilitățile pentru a trata copiii. Astfel, au fost aduse echipamente suplimentare de la spitalele Budimex, Militar și Polizu. În plus, o parte din medicii de garda de la Maternitatea Giulești au fost aduși la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Directorul medical al Spitalului clinic Grigore Alexandrescu din București, Radu Bălănescu, a precizat luni noapte că toți cei opt bebeluși aduși de la Maternitatea Giulești sunt în viață, starea acestora fiind stabilă, informează Agerpres. Potrivit reprezentantului unității spitalicești, din cei opt nou născuți, trei sunt intubati.

"Au venit de acasă medici, neonatologi, chirurgi plasticieni, de la unitatea primire urgență. Avem tot ceea ce este nevoie. S-a deschis farmacia. Sunt sub strictă supraveghere, sunt evaluați de medici plasticieni. Una dintre probleme este aceea că nu toți au fost identificați", a precizat directorul medical, într-o declarație de presă.

Douăzeci de mame și tot atâția copii au fost aduși de la Maternitatea Giulești la Spitalul Caritas din Capitală, unde personalul medical a fost dublat, iar unitatea sanitară a ajuns, astfel, la capacitate minimă, a spus Bogdan Jansen, managerul unității sanitare.

Potrivit primelor informații, deflagrația a fost urmată de un incendiu, care a fost stins de echipajele de pompieri. Deocamdată, cauzele exploziei produse la etajul al ÎI-lea al clădirii nu sunt cunoscute, însă deflagrația ar fi avut loc la o instalație de aer condiționat care a fost reparată în urmă cu câteva zile.

Purtătorul de cuvânt al ISU București, Anca Onofrei, a spus că incendiul a fost localizat la la etajul doi al clădirii, fiind foarte mult fum în Secția Terapie Intensivă.

Onofrei a adăugat că bebelușii au fost duși, în câteva secunde, un etaj mai jos, în incubatoare, de unde au fost preluați de medicii specializați și predați ambulanțelor SMURD care i-au dus la spitalele Floreasca, Universitar de Urgență și Grigore Alexandrescu.

La față locului au fost trimiși și câteva zeci de jandarmi, pentru a asigura securitatea zonei. Atmosfera a devenit tensionată, după ce unor mame li s-a făcut rău atunci când au început să circule zvonuri legate de moartea unor bebeluși.

"În jurul orei 19.00 au început să circule zvonuri legate de moartea unor dintre nou-născuți, moment în care situația a scăpat de sub control. Părinții implorau medicii, polițiștii sau jandarmii să le spună dacă zvonurile sunt adevărate, însă aceștia nu-i puteau lămuri, ceea ce a accentuat starea de incertitudine și de neliniște", relatează Mediafax.

Declaratia unui martor ocular (Gabriel Maliscki) vorbeste despre niste geamuri care cad:

Sursa: http://forum.pompierii.info/subiect-incendiul-de-la-maternitatea-giulesti

ANEXA 2

Motivarea în cazul "incendiul de la Giulești": Asistenta era plecată după șervețele, ca să meargă la WC. Personalul spitalului nu a avut "activități concrete de combatere a incendiului"

Sursa: Antena 3.ro

Foto: Intact Images

Nou-născuții de la Maternitatea Giulești nu au putut fi evacuați imediat după izbucnirea incendiului din cauza lipsei asistentei din salonul de terapie intensivă, aceasta fiind plecată după șervețele igienice, ca să meargă la toaletă, arată Judecătoria sectorului 6,  în motivarea condamnărilor din acest dosar, informează Mediafax.

Potrivit documentului citat, asistenta ar fi fost în măsură să constate imediat producerea incendiului.

"În ceea ce privește motivul pentru care inculpata a părăsit salonul Terapie Intensivă și activitățile pe care le-a efectuat în salonul Cezariene, potrivit declarațiilor martorei M. D. și ale inculpatei Cîrstea, aceasta din urmă a venit în salonul Cezariene și i-a solicitat martorei șervețele igienice pentru a merge la toaletă. Totodată, din orele afișate pe înregistrări, instanța reține că inculpata Cîrstea Florentina Daniela a rămas în acest salon timp de 4 minute, durată ce este considerabil mai mare decât cea necesară pentru lua șervețele igienice. Mai mult, chiar inculpata a declarat: <În salonul de cezariene se afla M D?și i-am spus că urmează să vină finul meu, în jurul orelor 19.15, să ne ducă la domiciliile noastre>", se arată în motivarea instanței care a decis condamnarea asistentei Florentina Cîrstea la doi ani și două luni de închisoare cu executare.

Instanța a avut în vedere, conform motivării, și gravitatea faptei, precum și atitudinea procesuală a asistentei Cîrstea – oferirea de justificări pentru lipsa din salon, atribuirea vinovăției către alte persoane -, din care rezultă că nu conștientizează vinovăția sa și gravitatea faptelor comise.

Din declarațiile martorilor audiați în acest dosar, judecătorul a ajuns la concluzia că personalul medical și agenții de pază au încercat să împiedice răspândirea incendiului prin închiderea ușilor, acesta deplasându-se dinspre și înspre salonul Terapie Intensivă, "fără activități concrete de combatere a incendiului".

De asemenea, instanța a luat în considerare și una dintre declarațiile martorilor, conform căreia, în timpul incendiului, nu exista vreun membru din cadrul spitalului care să dea indicații cu privire la gestionarea acestuia.

Pe 9 iulie 2013, asistenta Florentina Cîrstea a fost condamnată de Judecătoria Sectorului 6 la doi ani și două luni de închisoare cu executare, fostul manager Bogdan Marinescu a primit o amendă penală de 6.500 de lei, iar Maternitatea Giulești, o amendă penală de 400.000 de lei.

Potrivit deciziei instanței, Florentina Cîrstea a fost condamnată la doi ani și două luni de închisoare pentru ucidere din culpă și la cinci pedepse de câte zece luni de închisoare pentru vătămare corporală gravă din culpă, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de doi ani și două luni.

Maternitatea Giulești a fost condamnată la 400.000 de lei amendă penală pentru ucidere din culpă și la cinci pedepse de câte 80.000 de lei amendă penală. Dacă această decizie va rămâne definitivă, Maternitatea Giulești urmează să execute pedeapsa cea mai grea.
Incendiul a izbucnit în 16 august 2010, în jurul orei 18.30, în salonul de Terapie Intensivă nou-născuți, din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sârbu" – Maternitatea Giulești.

Atunci au fost duși la Spitalul "Grigore Alexandrescu" opt bebeluși din secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Maternității Giulești, trei dintre aceștia decedând în zilele următoare, din cauza complicațiilor. Alți trei bebeluși au murit în incendiu, iar două perechi de gemeni – doi băieței și un băiețel și o fetiță – și o altă fetiță au fost salvați de medicii din Spitalul "Grigore Alexandrescu".

Sursa: http://www.antena3.ro/romania/motivarea-in-cazul-incendiul-de-la-giulesti-asistenta-era-plecata-dupa-servetele-ca-sa-mearga-la-wc-248391.html#

ANEXA 3

Cauza declanșării focului la Maternitatea Giulești rămâne necunoscută

1 septembrie 2010

Sursa: adevarul.ro

După prima zi de simulări   în camera replică a salonului ars la Maternitatea Giulești, specialiștii nu au încă o concluzie clară.  Reconstituirea de la Petroșani respectă 98 % originalul. Studierea cauzelor incendiului de la Maternitatea Giulești este făcută la Petroșani de 30 de specialiști care lucrează 15 ore pe zi

Astăzi este a doua zi în care specialiștii de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX) Petroșani studiază cauzele producerii incendiului cu urmări tragice de la Maternitatea „Giulești”. Potrivit lui dr. Ing. Constantin Lupu, directorul INSEMEX Petroșani, după o primă zi de experimente  nu s-a putut trage o concluzie clară a cauzelor care au dus la declanșarea incendiului.  „Este o informație vitală pentru a definitiva expertiza, dar din păcate din testele făcute ieri în replica contruită aici la salonul maternității nu am putut trage o concluzie clară”, a declarat Constantin Lupu pentru Adevărul de Seară. Specialistul a mai precizat că marja de eroare a evaluării tehnice care se face la Petroșani  pentru a determina ce a dus la izbucnirea focului este de doar doi la sută, concluzia finală fiind prin urmare de o mare acuratețe. Soluția,  în raportul pompierilor?

 Astăzi, specialiștii de la INSEMEX Petroșani, studiază documentele aferente producerii tragediei de la București. „Sunt câteva zeci de dosare voluminoase. Cred că vom putea face pași înainte după studierea raportului făcut de pompieri. Astăzi am primit și documentațiile tehnice ale echipamentelor care au ars acolo. Datele din aceste înscrisuri pot să ne aducă noi elemente necesare pentru a stabili  cât mai exact temperatura atinsă în salonul incendiat”, a declarat sursa citată. Acesta nu a putut da un termen până la care INSEMEX va putea da un raport final privitor la cauzele incendiului de la Maternitatea Giulești. S-a făcut însă precizarea că în expertiza tehnică derulată sunt cooptați 30 de specialiști care au un program zilnic de lucru de 15 ore. Singurul lucru stabilit clar până acum de ancheta derulată la Petroșani este că la Maternitatea Giulești nu a fost vorba de o explozie, ci, probabil, focul a pornit la un scurt-circuit al instalației electrice.

Sursa: adevarul.ro/locale/hunedoara/cauza-declansarii-focului-maternitatea-giulesti-ramane-necunoscuta-1_50ae5b7b7c42d5a6639c06cd/index.html

ANEXA 4

Un an de la incendiul de la Maternitate: Dosarul „Giulești”, un proces fără vinovați

Sursa:adevarul.ro

Persoanele implicate în procesul deschis de părinții victimelor incendiului de anul trecut de la Maternitatea Giulești vor fi audiate de magistrați la 29 august 2011. Acesta este noul termen în dosarul care se judecă la Judecătoria Sectorului 6. Până acum au mai fost încă 11 termene de judecată, însă cauza a fost amânată din diverse motive. Printre inculpați se află asistenta Florentina Cârstea, cea care avea în grijă salonul în care a avut loc incidentul și directorul maternității Bogdan Marinescu. Asistenta Florentina Cârstea a fost și singura persoană arestată în acest dosar, la câteva zile după incendiul de anul trecut. Judecătorii au hotărât eliberarea ei în octombrie 2010. În rechizitoriul aflat la dosar se arată că asistenta „a părăsit în mod nejusitificat salonul, lipsind aproximativ 12 minute, ceea ce a făcut imposibilă sesizarea momentului izbucnirii incendiului și luarea măsurilor de evacuare a nou-născuților, cu consecințe extrem de grave, respectiv decesul a șase nou-născuți și vătămarea gravă a altor cinci”. Mai citiți și: Asistentele din "maternitățile groazei" lasă copiii nesupravegheați Florentina Cârstea a fost reangajată la Materniatea Giulești în acest an, pentru că beneficiază de prezumția de nevinovăție până când se va termina procesul. În urma incendiului de la 16 august 2010 șase bebeluși au murit.

Sursa: adevarul.ro/news/eveniment/un-an-incendiul-maternitate-dosarul-giulesti-proces-vinovati 1_50ad7d0c7c42d5a663961a97/index.html

ANEXA 5

Bogdan Marinescu, directorul Maternității Giulești: „dacă voi fi găsit vinovat, îmi dau demisia“

Sursa: adevarul.ro

Directorul Maternității Giulești, doctorul Bogdan Marinescu, a declarat, astăzi că așteaptă finalizarea anchetei și că, dacă va fi găsit vinovat, va analiza posibilitatea demisiei.

"Aștept finalizarea anchetei. Dacă voi fi găsit vinovat voi analiza posibilitatea unei demisii", a spus Bogdan Marinescu. El a adăugat că știe că în Secția Terapie Intensivă pentru nou-născuți era prezentă o asistentă, dar a subliniat, încă o dată, că așteaptă rezultatul anchetei. Procurorii au început urmărirea penală in rem pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă în cazul accidentului de la Maternitatea Giulești, a declarat Marius Iacob, procuror șef al Secției Urmărire Penală a Parchetului instanței supreme.

Procurorul Marius Iacob a mai spus că în câteva zile ar trebui să fie finalizate concluziile specialiștilor legate de cauzele tragediei. Până la finalizarea anchetei, Maternitatea Giulești

rămâne închisă.

Sursa: http://adevarul.ro/continut/stiri/maternitatea-giulesti

ANEXA 7

R O M Â N I A

MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Secția de urmărire penală și

criminalistică Laura Codruța Kovesi

Nr. 855/P/2010

R E C H I Z I T O R I U

06 decembrie 2010

Procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică,

Examinând materialul de urmărire penală din dosarul având ca obiect incendiul produs în data de 16.08.2010 la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, privindu-i pe:

-învinuita persoană juridică Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 2 și 5 din Codul penal și cinci infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal;

-inculpata Cîrstea Florentina Daniela, cercetată în prezent în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 2 și 5 din Codul penal și cinci infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal;

-învinuitul Marinescu Bogdan, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave) și art.37 alin. 3 teza a doua din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

-învinuitul Toma Adrian Ioan, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

-inculpatul Dima Vasile, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

-învinuitul Oprea Gigel, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 din Codul penal (neglijență în serviciu care a avut consecințe deosebit de grave);

EXPUNEM:

Situația de fapt În data de 16.08.2010, în jurul orelor 1830, în Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți, din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, a izbucnit un incendiu în urma căruia șase nou-născuți aflați în salon au decedat, iar alți cinci au suferit vătămări corporale grave. De asemenea, s-a produs o pagubă materială de 1.500.602 RON, prin distrugerea aparaturii medicale și a celorlalte obiecte existente în salon.

Prin natura sa, circumstanțele și consecințele produse, evenimentul prezintă unicitate în plan național, având un impact social deosebit.

Cei șase nou-născuți care au decedat în urma incendiului sunt următorii:

1.B.C.A. (născut în data de 06.08.2010, decedat în data de 16.08.2010) Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex masculin, născut la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu” a fost violentă. Ea a fost cauzată de o insuficiență cardio – respiratorie acută, consecutivă unei asfixii anoxice, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc. Leziunile traumatice constatate la examenul extern al cadavrului (arsuri de gradul I/II pe cca. 25-30% din suprafața corporală) s-au putut produce prin contact cu atmosfera supraîncâlzită si au legătură directă de cauzalitate cu decesul. În afara leziunilor de arsură de la nivelul capului, corpului și membrelor nu s-au constatat alte leziuni traumatice. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei 0, cu ambele aglutinine absente sau oricărei altei grupe cu markerii specifici de grup distruși și conține 15% carboxihemoglobine.

2. P.G.M. (născută la data de 12.08.2010, decedată în data de 16.08.2010). Potrivit

raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex feminin, născută la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu” a fost violentă. Ea a fost cauzată de o insuficiență cardio – respiratorie acută consecutivă unei anoxii anoxice, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc. Leziunile traumatice constatate la autopsie (arsuri de radele I/II pe 25% din suprafața corporală) s-au putut produce prin expunere la atmosfera supraîncălzită și au legătură de cauzalitate, directă, imediată, cu decesul; în afară de leziunile de arsură nu s-au mai constatat leziuni traumatice. Examen serologic – sângele recoltat la autopsie aparține grupei A cu aglutinina beta absentă. Examen toxicologic – sângele recoltat la autopsie conține 5 % carboxihemoglobină.

3. D.M. (născut în data de 16.08.2010, decedat în data de 16.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex bărbătesc, a fost violentă. Ea a fost cauzată de o intoxicație acută cu fum asociată cu asfixie anoxică, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc, la un nou – născut cu arsuri termice de gradele II/III pe cca. 75% din suprafața corporală, prin expunerea la atmosfera supraîncălzită. Arsurile interesează partea ventrală a corpului, regiunile anatomice facială, pavilioane auriculare, torace anterior, membrele superioare și inferioare, zone inghinale și genitale – unde sunt mai superficiale. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunerea la atmosfera supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din data de 16.08.2010. Din punct de vedere morfo – patologic, leziunile de arsură termică cutanate constatate la cadavru sunt profunde, acoperite de funingine, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone violaceu negricioase extinse, pe suprafața cărora sunt prezente parcelar flictene denudate, precum și necroze incipiente la nivelul degetelor ambelor picioare. În afara arsurilor termice nu s-au constatat alte leziuni traumatice. Între leziunile traumatice termice asociate sindromului asfixic și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din data de 16.08.2010. Examenul histopatologic efectuat a confirmat constatările macroscopice: leziuni hipoxice cerebrale cardiace, pigment granular brun –negricios în căile respiratorii, trahee, bronhii și intraalveolar (precum și în stomac). Sângele recoltat de la cadavru conține 10% carboxihemoglobină, testare pentru acid cianhidric fiind negativă. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei 0, cu ambele aglutinine absente sau oricărei altei grupe cu markerii specific de grup distruși. Decesul datează din data de 16.08.2010.

4. F.A.G. (născută 16.07.2010, decedată la 17.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex femeiesc, în vârstă de 1 lună a fost violentă. Corelând datele clinice și paraclinice cu constatările necroptice rezultă că moartea a fost cauzată de șocul postcombustional (inițial resuscitat cu stadiul encefalopatie hipoxică postresuscitare), consecința arsurilor termice de gradele II/III pe cca. 60% din suprafața corporală și a arsurilor de căi superioare, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc cu atmosferă supraîncălzită și fum produs la data de 16.08.2010. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunere la atmosferă supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din 16.08.2010. Leziunile de arsură termică cutanate constatate macroscopic la cadavru sunt profunde, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone roșii – violacee extinse, pe suprafața cărora sunt prezente parcelar flictene denudate în regiunea facială, torace anterior, abdominal stâng, ambele membre toracice (parcelar și pe fața posterioară) și membrele pelvine față anterioară. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din 16.08.2010. Pe corp nu prezintă alte leziuni traumatice în afara arsurilor termice menționate. Examenul intern al cadavrului a evidențiat malformații ale sistemului nervos central (malformație proriferativă displazică glio – neuronală de tip hamartom, posibil în cazul unei scleroze tuberoase) și malformație cardiovasculară (cardiomegalie cu transpoziție de vase mari și defect septral ventricular) fără legătură cauzală cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei B cu aglutinina alfa absentă sau grupei AB cu antigenul A distrus; Rh (D) pozitiv și conține 5% carboxihemoglobină. Decesul datează din 17.08.2010 (în condiții de spitalizare la Spitalul "Grigore Alexandrescu” – prin transfer de la Maternitatea "Panait Sîrbu”, unde s-a produs incendiul).

5. D.E.S. (născcut la data de 16.08.2010, decedat la 18.08.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea nou-născutului, de sex masculin, în vârstă de 2 zile, a fost violentă. Decesul s-a produs prin șoc postcombustional consecința arsurilor termice grad II/III pe circa 30% din suprafața corporală și a arsurilor de căi respiratorii superioare, în condițiile unui incendiu intraspitalicesc cu atmosferă supraîncălzită și fum produs la data de 16.08.2010. Leziunile traumatice termice au caracteristicile morfologice ale arsurilor produse prin expunere la atmosferă supraîncălzită, fiind exclus contactul cu flacăra, având în vedere neafectarea pilozității corporale și pot data din 16.08.2010. Leziunile de arsură termică cutanate sunt profunde, fiind localizate la extremitățile corpului și având aspectul unor zone violaceu negricioase extinse pe suprafața cărora sunt prezente flictene cu lichid limpede alternând cu flictene denudate și necroze incipiente în regiunea facială și la extremitatea primelor trei degete ale ambelor picioare. Arsurile de gradul I fiind consecința unor modificări locale funcționale nu au expresie macroscopică morfo – patologică. Arsurile interesează partea ventrală a corpului, legiunile anatomice facială, auriculară stângă, membre toracice predominant stâng – parcelar și ambele membre pelvine. În afara arsurilor termice nu s-au constat alte leziuni traumatice. Între leziunile traumatice termice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, leziunile traumatice putând data din 16.08.2010. Examenul histopatologic confirmă leziunile de arsură a mucoasei căilor aeriene (trahee, bronhii și bronhiole), plămânii prezentând detresa respiratorie acută în faza exudativă, arsuri profunde tegumentare și viscere cu extravazări hematice perivasculare și interstițiale și alterări distrofice (miocard, ficat, rinichi). Examenul toxicologic pe material cadaveric: benzodiazepine și cloramfenicol. Sângele aparține grupei 0. Decesul datează din data de 18.08.2010 și a survenit în cursul internării în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu” (internat în perioada 16-18.08.2010).

6. B.G.D. (născut la 05.08.2010, decedat la 12.09.2010). Potrivit raportului medico – legal de necropsie al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, moartea sugarului, de sex masculin, a fost violentă. Ea a fost cauzată de o bronhopneumonie, complicație survenită în evoluția unor arsuri de gradul II și III pe 70% din suprafața corporală, la un nou – născut prematur. Leziunile de arsură s-au putut produce prin expunere prelungită în mediul supraîncălzit și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. La autopsie nu s-au constatat alte leziuni de violență la nivelul capului, trunchiului și membrelor în afara leziunilor de arsuri în curs de cicatrizare. Sângele recoltat de la cadavru poate aparține grupei B cu aglutinina alfa absentă sau grupei AB cu antigenul A distrus. Nu s-au putut recolta probe pentru determinări toxicologice din cauza spitalizării prelungite.

Cei cinci nou – născuți rămași în viață sunt următorii:

1. C.M.D., născută în data de 11.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului

Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minora a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunerea la atmosferă supraîncălzită pe circa 60% din suprafața corporală, produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale (23.09.2010) s-au constatat leziuni parțial vindecate în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorei a fost pusă în primejdie. Pentru alte aprecieri medico-legale necesită reexaminare la circa 1 an de la data producerii leziunilor.

2. S.R.M., născut în data de 15.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. Leziunile traumatice au necesitat circa 45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate sau sluțire. 3. S.Ș.M., născut în data de 15.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat în data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. Leziunile traumatice au necesitat circa 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate sau sluțire. 4. C.A., născută la data de 12.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minora a prezentat la data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale s-au constatat leziuni parțial vindecate, parțial în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile, leziunile necesită 50- 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu determină sluțire. Viața minorei a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate.

5. C.Ș., născut la data de 12.08.2010. Potrivit raportului medico – legal al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici”, minorul a prezentat la data de 16.08.2010 leziuni traumatice – arsuri prin flacără și expunere la atmosferă supraîncălzită pe circa 70% din suprafața corporală produse în circumstanțele unui incendiu. La data examinării medico – legale s-au constatat leziuni parțial vindecate, parțial în curs de vindecare. În cazul unei evoluții favorabile leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu determină sluțire. Viața minorului a fost pusă în primejdie. Nu prezintă infirmitate.

* * *

Secția de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” funcționează în Corpul A, cu precizarea că trei dintre saloanele secției ( Terapie Intensivă nou – născuți, Cezariene și Nou – născuți normoponderali) sunt amplasate la etajul 2. Conform schiței din vol. 17, fila 21, saloanele menționate sunt amplasate pe aceeași latură a holului în următoarea ordine: Salonul Nou – născuți normoponderali, Salonul de Cezariene (aceste două saloane au și o ușă comună) și Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți. Între Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți și cel de Cezariene se află biroul medicului de gardă de pe secție.

În data de 16.08.2010, potrivit planificării, era de serviciu, la Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți, al Secției Neonatologie, de la etajul doi al Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, pe o tura de 12 ore, care a început la ora 0700 și se finaliza la orele 1900, o singură asistenta și anume Cîrstea Florentina Daniela.

În jurul orei 1800, în salon au avut loc vizitele părinților, iar după terminarea acestora în interior a rămas inculpata Cîrstea Florentina Daniela împreună cu 11 nou – născuți care prezentau afecțiuni medicale, unii dintre ei fiind născuți prematur. Trei dintre aceștia se aflau în pătuțuri neacoperite, iar ceilalți opt erau în șase incubatoare.

Potrivit raportului de tură pe care asistenta l-a încheiat imediat după terminarea vizitei părinților, în salon se aflau 11 nou – născuți, consemnați de aceasta. în modul următor: "C, C I, C II, S I, S II, D, B, A, B, F, 100 D”.

În raportul de tură întocmit de Cîrstea Florentina Daniela se menționează următoarele: "C – gareaj – 4ml, alf – 3g; a urinat, nu a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o.; desaturări pe agitații; C I – gareaj – 4ml, ALF – 3g; a urinat, nu a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o.; eritem alergic accentuat; C II – repaus digestiv, a urinat, a avut scaun, s-a pus sup. cu glicerină; tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează; O2 în incubator; S I și S II – repaus digestiv a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, destaturări pe agitații; D – repaus digestiv, a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează, O2 în incubator, edeme ale membrelor inferioare; B – gareaj – 9 ml, ALF – a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, nu se destaurează; A – biberon 25-30 M1, tratament plus pev. conf. f.o, nu se desaturează; B – biberon 50 plus M1, tratament plus pev. conf. f.o; F – gareaj 42 M1, a urinat, a avut scaun, tratament plus pev. conf. f.o, oxigeno – dependență; 100 D – din grupe pentru geamăt, vărsături și cianoză în timpul alimentației; s-a făcut bolus pev. și tratament conf. f.o; stă cu O2 sub cord cefalic; nu geme nu se desaturează”.

La ora 1819, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a avut o convorbire telefonică cu martorul D.D.C, discuția fiind confirmată atât de asistentă cât și de martor. Astfel, asistenta a declarat că nu își amintește care a fost ultimul părinte care a ieșit din salon ca urmare a programului de vizite, însă la scurt timp a fost sunată de martor pe mobilul său, care urma să vină să o ia cu autoturismul și să o ducă la domiciliu după terminarea programului. Martorul a declarat : "în data de 16.08.2010, la ora 1819 am sunat-o pe Cîrstea Florentina de pe telefonul meu mobil pe telefonul mobil al acesteia. Știu exact ora la care am sunat-o deoarece am desfășurătorul acasă. Am discutat cu ea aproximativ un minut. Soții Cîrstea urmau să ne boteze copilul, iar botezul urma să aibă loc pe data de 21.08.2010. Trebuia ca împreună cu soția mea să merg acasă la soții Cîrstea pentru a stabili detaliile botezului. Din acest motiv, am sunat-o pe Cîrstea Florentina și i-am spus că o să trec să o iau de la muncă. Am întrebat-o la ce oră să vin și mi-a spus să vin pe la 1915. M-a întrebat dacă pot să o iau și pe colega ei D. și eu i-am spus în glumă că nu am loc decât în brațe. Mi-a spus și ea în glumă că o să-i spună asta D.. Altceva nu am mai discutat.”

La ora 1824, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a părăsit salonul de terapie intensivă nou – născuți și nu a mai revenit în acesta, iar la ora 1836, martora B.M. (medic rezident, de serviciu pe Secția Neonatologie), aflându-se pe holul Secției de Neonatologie și sesizând că pe sub ușa salonului de terapie intensivă nou – născuți iese fum a anunțat telefonic evenimentul la sistemul cu număr unic de urgență 112. Coroborând datele rezultate din percheziția informatică realizată la Institutul de Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații în legătură cu imaginile stocate de camerele de supraveghere de pe holul etajului 2 al Secției de Neonatologie, cu procesele – verbale de constatare încheiate de organele poliției judiciare și cu aspectele relatate de către persoanele audiate rezultă că din momentul în care, la ora 1824, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a părăsit pentru ultima oară salonul de terapie intensivă nou – născuți și până când, aflată în salonul de cezariene al aceleiași secții și alertată de strigătele martorei B.M., a trecut un interval mai mare de 12 minute. Facem precizarea că orele existente pe imaginile de pe camerele de supraveghere nu sunt cele reale (sistemul funcționa normal, însă exista un decalaj de 40 de minute între ora afișată pe camera de supraveghere și ora exactă). Timpii au fost însă stabiliți cu certitudine prin raportare la momentul în care martora B.M. este observată pe camerele de supraveghere anunțând sistemul cu număr unic de urgență 112, ora acestui moment stabilindu-se în mod exact că este 1836.

Astfel, în data de 16.08.2010, ora 1824, fără a avea un motiv întemeiat, inculpata Cîrstea Florentina Daniela, a părăsit Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți și a intrat în Salonul de Cezariene, acolo unde se afla martora M.D. (asistentă de serviciu pe acel salon). Menționăm că Salonul de Cezariene are o ușă comună cu Salonul de Nou – născuți (normoponderali), acolo unde se afla asistenta de serviciu pe acest salon, F.C. Martora M.D a confirmat faptul că inculpata Cîrstea Florentina Daniela a venit în jurul orei 1825 în salonul de cezariene: "în jurul orei 1825, colega mea de la terapie intensivă nou – născuți (reanimare) a intrat în salonul de cezariene și m-a întrebat dacă am șervetele sau hârtie pentru a merge la toaletă. După această discuție a sunat telefonul la mine în salon am ridicat receptorul și am răspuns; era cineva de la sala de operații și am fost anunțată că urma să se efectueze o cezariană și că trebuie să mă prezint la sala de operație de la etajul 1. Am anunțat-o pe F.C. că plec la sala de operație și am plecat imediat, ieșind pe hol. Am bătut la camera de gardă, acolo unde se afla doctorița M.R., am anunțat-o și pe ea, care a ieșit după mine și m-a urmat la câteva secunde. Eu am coborât pe scările de lângă sala de nașteri (scara de serviciu) iar doctorița M. pe aceleași scări, după mine”). Imaginile de pe camerele de supraveghere confirmă declarația martorei.

La circa 4 minute de la momentul în care inculpata Cîrstea Florentina Daniela a intrat în salonul de cezariene, aceasta a părăsit salonul de cezariene pentru a se deplasa la toaleta situată vis – a – vis, unde a stat circa 1 minut, după care a intrat din nou în salonul de cezariene, și nu în salonul de terapie intensivă nou – născuți, acolo unde trebuia să își desfășoare activitatea. Și cu privire la acest aspect imaginile reținute de camerele de supraveghere sunt confirmate de declarația martorei F.C.: "la un moment dat, Flori a ieșit din salonul de cezariene și s-a întors într-un timp foarte scurt. Precizez că în momentul în care Flori a revenit în salonul de cezariene, Dana a plecat la operație la etajul 1, la o cezariană, cu doctorița M (doctorița M urma să fie anunțată de D.

După ce s-a întors de la toaletă, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a intrat în Salonul de Cezariene și apoi, pe ușa comună, în Salonul de nou – născuți (normoponderali), acolo unde a purtat o discuție cu martora F.C. (martora M.D., între timp plecase la sala de operații). Cu privire la această discuție, martora F.C. a relatat: "în momentul în care Flori s-a întors a intrat din nou în salonul de cezariene și apoi, prin ușa care comunică, în salonul de nou – născuți. Eu i-am spus lui Flori că nu aș mai vrea să lucrez pe tură cu D. iar Flori mi-a spus că eu nu știu cum să vorbesc și cum să o iau pe D.. Menționez că aveam o comunicare mai dificilă cu D.. Flori mi-a spus că nu rezolv nimic dacă mă mut de pe tură. La un moment dat, în timp ce mă aflam în această discuție cu Flori s-au auzit zgomote pe hol”.

În timp ce inculpata Cîrstea Florentina Daniela purta discuția susamintită cu martora F.C., camerele de supraveghere au surprins pe holul din fața Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți al Secției de Neonatologie, o persoană care se oprește în fața ușii timp de 26 de secunde. Această persoană a fost identificată în persoana martorei P.R, liftieră la spital. Martora este prima persoană care a constatat incendiul și s-a aflat în imposibilitatea de a interveni în vreun fel, neavând cartelă de intrare în salon. Martora a declarat: "întrucât cabina liftului este neaerisită, iar afară era caniculă, iar în acel moment nu am avut nicio comandă la lift, am iești din lift, la aproximativ 3-4 m, cam în dreptul ușii cabinetului medicilor, în dreptul unui geam deschis de pe hol. Apreciez că am stat la geam aproximativ 2 minute, când am simțit în spatele meu o căldură puternică, trosnituri asemănătoare unui foc de lemne. Întorcând capul spre stânga am observat cum pe sub ușa salonului de reanimare copii, iese fum”.. Martora a mai relatat că în acel moment era singură pe hol și că după ce a simțit căldura de la incendiu a coborât pe scări pentru a anunța alte persoane că "arde la copii”.

După momentul în care liftiera părăsește holul, imaginile de pe camerele de supraveghere au surprins-o pe martora B.M., constatând, la rândul ei, existența unui incendiu în salonul de terapie intensivă nou – născuți. Martora a declarat: "în jurul orelor 1830, am ieșit din camera de gardă unde mă aflam singură și am hotărât să merg la salonul de terapie intensivă, pentru a vedea ce fac nou – născuții. După ce am ajuns în dreptul scărilor am observat că din salonul de terapie intensivă ieșea un fum negru, pe sub ușă și pe deasupra ușii, ușa fiind închisă. Este vorba de prima ușă a salonului, amplasată lângă ușa celei de a doua camere de gardă. Menționez că salonul de terapie intensivă are două uși de acces, cea de-a doua fiind amplasată lângă sala de nașteri și care se deschide cu cheia. Nu pot preciza dacă în acea zi această ușă era descuiată. Când am ajuns în dreptul ușii de terapie intensivă, mi-am dat seama că înăuntru a avut loc un incendiu și întrucât mi-a fost frică să nu se facă ventilație nu am încercat să intru în salon și am sunat imediat la serviciul 112, unde am anunțat că a izbucnit un incendiu”.

Martora B.M. a sunat de pe telefonul său și a purtat discuții cu doi operatori 112, primul de la Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgență din București (operator 1) și al doilea de la Dispeceratul de Urgență al Inspectoratului pentru Situații de Urgență din București ( operator 2). Discuția a fost înregistrată de către Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2008. Redăm în continuare discuția purtată:

"OPERATOR 1: 112.

B.M: Alo! Bună ziua! Vă rog frumos la Giulești rapid ……. terapie intensivă …. copii, cred că a explodat ceva aici.

OPERATOR 1: Unde domnule?

B.M.: … Maternitatea Giulești.

OPERATOR 1: Maternitatea Giulești?

B.M.: Maternitatea Giulești, da. Terapie Intensivă copii …..(neinteligibil, pe fundal se aude gălăgie foarte mare)

OPERATOR 1: Imediat, imediat, rămâneți vă rog la telefon.

B.M.: Da, vă rog.

OPERATOR : Vorbim imediat cu pompierii.

B.M.: Am sunat eu acuma –( îi spune unei persoane din apropierea sa – se aude gălăgie în fundal) ……. în terapie.

OPERATOR 2: Da, vă rog!

B.M.: Domnule, a explodat ceva. Nu știu ce se întâmplă. Este un fum negru. Haideți că sunt tuburi de oxigen.

OPERATOR 2: La maternitate? Chiar la Maternitatea Giulești.

B.M.: Da. Maternitatea Giulești, în terapie intensivă, copii.

OPERATOR 2: La ce etaj este?

B.M.: Etajul doi.

OPERATOR 2: Etajul doi, și este fum mult?

B.M.: Etaj….. e fum foarte mult,….. negru, mie mi-e frică să deschid ușa, și sunt toți copiii în incubator.

OPERATOR 2: Da, bine. Au plecat pompierii la dumneavoastră. Bine.”

Până la apariția pompierilor, pe holul Secției de Neonatologie s-au strâns mai multe persoane (cadre medicale, alți angajați ai spitalului, persoane internate și persoane aflate în vizită). Niciuna din aceste persoane nu a intrat în salonul de terapie intensivă, acolo unde se desfășura în continuare incendiul, pentru a încerca să salveze viețile nou – născuților. Inclusiv inculpata Cîrstea Florentina Daniela, alarmată de țipetele de pe hol, a ieșit să vadă ce se întâmplă fără însă a interveni în vreun fel.

Cu privire la momentele de la anunțarea evenimentului la sistemul 112 și până la apariția pompierilor relevantă este declarația martorului I.I.A. (medic în cadrul spitalului): "în ziua de 16.08.2010 m-am dus la sala de operații aflata la etajul 1 al clădirii A, clădire în care se află și saloanele Secției de Neonatologie. În timp ce mă aflam în sala de operații, la orele 1840, a sunat pe telefonul mobil asistenta B.E., care mi-a spus că a izbucnit un incendiu la reanimare nou – născuți. Eu am ieșit din sala de operații și m-am deplasat la etajul 2, unde am constat că pe hol erau adunate mai multe persoane (cadre medicale, paciente și vizitatori) și că era foarte mult fum. Datorită fumului nu am reușit să mă apropii de Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți. Mi-am făcut o mască cu un prosop ud și, ajutat de un vizitator, am scos furtunul de la hidrant și am pornit hidrantul pentru a încerca să dispersăm fumul de pe hol. Am reușit să ajungem până la ușa Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți, după ce am prelungit furtunul de la hidrant. Am pătruns în salonul în care izbucnise incendiul și am văzut ceva roșu, incandescent, motiv pentru care am îndreptat furtunul cu apă spre acel loc. În acest moment au apărut pompierii, iar eu și vizitatorul am ieșit din salon”.

Din raportul de evaluare a intervenției din data de 16.08.2010 de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii” al Municipiului București rezultă următoarele:

"La ora 1836, Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București a fost anunțat de izbucnirea unui incendiu la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. dr. Panait Sîrbu”, situat în Calea Giulești, nr. 5, sector 6, București.

Ofițerul operativ de la Dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București a alertat Garda de Intervenție a Secției Grozăvești din cadrul Grupului de Intervenție nr. 1 și a ordonat deplasarea cu toate forțele, 3 autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de intervenție și salvare de la înălțimi, precum și o Unitate de Terapie Intensivă Mobilă din cadrul Detașamentului S.M.U.R.D. "Grozăvești”, ajungând la locul intervenției în jurul orelor 1843.

După efectuarea recunoașterii preliminare, plutonier adjutant V.C. constată că incendiul se manifestă cu degajări mari de fum și gaze toxice, în zona Secției de reanimare nou – născuți prematur (la nivelul etajului 2), arzând cu flacără deschisă și existând posibilitatea extinderii la nivelul acoperișului.

În secția respectivă se aflau 11 copii nou – născuți prematur. S-a procedat la formarea de echipe, care au acționat pentru evacuarea celor 11 nou – născuți prematur aflați în pericol, aceștia fiind preluați de către echipe medicale ale spitalului, formate pe timpul salvării.

Concomitent cu operațiunile de salvare a nou – născuților prematur s-a realizat un dispozitiv de stingere de la hidrantul interior, situat la nivelul etajului 2, prin prelungirea liniei de furtun cu care s-a încercat stingerea incendiului de către vizitatori și personalul spitalului, aflat la acel moment la locul producerii evenimentului.

În acest timp s-a procedat la protecția unui salon de nou – născuți, în care se aflau 30 de copii și 5 cadre medicale”.

*

După efectuarea operațiunilor de salvare și de stingere a incendiului de către pompieri s-a constatat decesul a trei nou – născuți: B.C.A, P.G.M. și D.M. Ceilalți 8 nou – născuți aflați la momentul incendiului în salonul de terapie intensivă au fost transportați de urgență la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu”. În ciuda eforturilor depuse de cadrele medicale ale acestui spital, în timpul internării au mai decedat încă trei nou – născuți, astfel încât numărul deceselor a ajuns la șase. Astfel, în data de 17.08.2010 a decedat F.A.G., în data de 18.08.2010 a decedat D.E.Ș iar în data de 12.09.2010 a decedat B.G.D. Au mai rămas în viață, în prezent fiind externați, alți cinci nou – născuți: C.M.D., C.A., C.Ș., S.R.M., S.Ș.M.

* * *

În cauză a fost întocmită o expertiză tehnică cu privire la evenimentul produs în data

de 16.08.2010, de către Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Securitate

Minieră și Protecție Antiexplozivă – INSEMEX Petroșani.

În baza constatărilor făcute privind cercetările efectuate pentru expertizarea

evenimentului produs la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu",

în Salonul de Terapie Intensivă din cadrul Secției de Neonatologie, Comisia de Experți a

formulat următoarele răspunsuri la obiectivele expertizei tehnice, stabilite de către organul de

urmărire penală:

Instalația de aer comprimat furnizează aer comprimat medicinal, purificat, uscat, vital

pentru funcționarea aparatelor de respirație artificiala aferente fiecărei camere.

În interiorul secției TI nou-născuți se găsesc amplasate un număr de 12 prize de aer

Comprimat, distribuite astfel:

-5 prize aer pe peretele din stânga ușii principale de acces;

-5 prize aer amplasate pe peretele din dreapta ușii secundare de acces;

-2 prize de aer amplasate pe peretele unde se găsesc ușile de acces.

* * *

Analiza materialului probator

Din analiza și coroborarea probelor rezultă că incendiul din data de 16.08.2010 s-a produs și s-a amplificat ca urmare a nerespectării mai multor obligații de serviciu, de către funcționari publici din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” , după cum urmează:

– nerespectarea obligației de supraveghere permanentă a Salonului de Terapie Intensivă nou – născuți;

– neluarea măsurilor de asigurare a unui număr suficient de asistente la Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți;

– neluarea măsurilor de organizare a activității de sănătate și securitate în muncă;

– verificarea superficială a prizei de la care s-a declanșat incendiul;

– neplanificarea activităților de prevenire și stingerea incendiilor.

Luate în ansamblu, toate aceste aspecte atrag, în primul rând, răspunderea penală a persoanei juridice Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu” și în particular, răspunderea penală a funcționarilor publici din cadrul unității care erau obligați să ia respectivele măsuri.

Sub aspectul infracțiunilor reținute, trebuie arătat că latura obiectivă a acestora se caracterizează prin încălcarea din culpă a cel puțin uneia din atribuțiile de serviciu de către persoana împuternicită să le exercite, în modalitatea neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase.

Așadar, condițiile preexistente au în vedere obligația funcționarilor de a–și îndeplini corect și complet atribuțiile ce le revin pentru a nu vătăma interesele legale ale persoanelor fizice sau a nu produce pagube materiale. Deci, faptele culpabile ale învinuiților și inculpaților care nu și-au îndeplinit atribuțiile funcționale, în mod corect și complet, în raport cu obligațiile fiecăruia în parte, pentru a asigura condiții tehnice, de personal la nivelul secției în care s-a produs incendiul, la care se adaugă neîndeplinirea atribuțiilor din cauza cărora s-a produs decesul, respectiv vătămarea corporală gravă a nou – născuților și distrugerea Secției de Terapie Intensivă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute, proporția culpelor urmând a fi stabilită cu ocazia individualizării pedepselor.

În continuare, vom prezenta pe larg modalitățile în care au fost încălcate obligațiile susmenționate.

Analiza materialului probator referitor la inculpata

Cîrstea Florentina Daniela

Având în vedere prevederile legale în vigoare la data săvârșirii faptei și mențiunile din fișele posturilor ale asistentelor care își desfășurau activitatea în cadrul Salonului de Terapie. Intensivă al Secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, rezultă că asistenta (asistentele) de terapie intensivă de pe o tură aveau obligația de a nu părăsi în mod nejustificat salonul unde se aflau nou – născuții.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Ordinul 1500/2009 al Ministrului Sănătății, privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare, terapia intensivă (TI) reprezintă nivelul cel mai ridicat de îngrijire dintr-o unitate sanitară cu paturi, iar pacienții îngrijiți în terapie intensivă necesită o îngrijire specializată și utilizarea prelungită a metodelor de supleare a funcțiilor și organelor.

Pe de altă parte, în fișele posturilor ale asistentelor de terapie intensivă din cadrul Salonului de Terapie Intensivă a Secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, este menționată obligația de supraveghere în permanență a stării bolnavilor.

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române termenul "permanent” are semnificația următoare: "care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt”.

Obligația de supraveghere permanentă a stării bolnavilor, nu trebuie privită doar din punct de vedere medical. Întrucât nou – născuții sunt lipsiți de capacitatea de a se autoproteja, un cadru medical care are obligația îngrijirii permanente, trebuie să împiedice acțiunea, oricăror factori, chiar și nemedicali, care ar putea prezenta un pericol pentru aceștia.

Mai mult decât atât, din cuprinsul declarațiilor existente la dosarul cauzei, precum și din procesele – verbale de redare a interceptărilor unor convorbiri telefonice (înregistrate în baza Încheierii nr. 207/18.08.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București) rezultă că asistentele erau conștiente de faptul că nu trebuiau să părăsească în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă, iar atunci când motive justificate ar fi impus părăsirea salonului (cum ar fi, spre exemplu, mersul la toaletă) trebuiau să anunțe un alt cadru medical care să le înlocuiască.

Desigur că, dincolo de prevederile menționate în fișele posturilor, o bună organizare managerială ar fi impus redactarea unui regulament sau oricărei dispoziții scrise, pe Secția de Neonatologie, care să prevadă în amănunt toate situațiile în care o asistentă ar fi putut să părăsească în mod justificat salonul și cadrul medical care trebuia să o înlocuiască pe parcursul acelor momente. În lipsa unui asemenea document nu putem, însă, să ajungem la o soluție contrară în care asistentele ar fi putut părăsi oricum și oricând un salon de reanimare.

Astfel, martora A.E.G. (asistentă șefă la Secția de Neonatologie), a menționat: "nu știu să existe vreo dispoziție scrisă emisă de conducerea maternității în care să se specifice clar procedura pe care trebuie să o respecte asistenta de la terapie intensivă când ar părăsi salonul în mod justificat. Cunosc că există obligația supravegherii permanente a salonului de către asistenta de serviciu. Menționez că în nici într-un caz între orele 18-1830, asistenta de la terapie intensivă nu avea voie să părăsească salonul întrucât era program de alăptat”.

Martora P.G. (asistentă de terapie intensivă) a declarat: "din fișa postului rezultă obligația de supraveghere permanentă, iar noi înțelegeam că atunci când părăseam în mod justificat salonul trebuie să anunțăm pe cineva. De regulă anunțam medicul de gardă sau una din colege.”

Martora B.R.M. a declarat: "când lucram singură pe tură mi se întâmpla să mai ies maxim 1-2 minute din salon pentru a merge la toaletă În această situație nu anunțam vreo colegă întrucât lipseam foarte scurt timp. Dacă însă lipseam mai mult anunțam întotdeauna o colegă sau medicul de gardă, pentru a mă înlocui .”

Martora R.S. a declarat: "de obicei rugam medicul rezident să mă înlocuiască dacă aveam vreo urgență care impunea ieșirea mea din salon sau rugam asistenta de la cezariene să mă înlocuiască pentru scurt timp”.

Martora U.A. a declarat: "au fost situații, pe tura de noapte, când eram singură și când trebuia să merg până la toaletă și a trebuit să părăsesc salonul neavând pe cine să anunț, dar nu lipseam decât 1-2 minute și atunci lăsam ușa salonului deschisă”.

Din toate aceste declarații rezultă că asistentele cunoșteau foarte clar obligația de a nu părăsi salonul, iar atunci când situații de forță majoră ar fi impus părăsirea justificată a acestuia apelau, de regulă, la un alt cadru medical care trebuia să le înlocuiască. Relevantă este în acest sens o convorbire telefonică din data de 23.08.2010 între martora A.E.G și o anume M:

"A.E.G.: Asta e cu totul altceva! E o anchetă pe care n-o face Ordinul Asistenților, n-o face nea Toni, înțelegi? Aici e vorba de multe alte lucruri, mult mai grave.

M.: Știu.

A.E.G: Da?

MARINELA: Știu asta. Așa este, dar nu mai pot, nu mai pot.

A.E.G: De ce nu mai poți? De câte ori ai plecat tu din Terapie,M?

M.: Am plecat, dar tot timpul am spus unde mă duc.

A.E.G: Și n-ai lăsat pe cineva în loc?

M.: Ba da, am lăsat.

A.E.G.: Și-atunci?

M: Vrei să-ți spun că-n ultimul moment mă duceam, am avut o dată, făceam pe mine, scaune proaste și am sunat-o la ora 2 noaptea pe A – eram jos la etajul 1 și i-am spus: vezi că stau mai mult pe WC, du-te acolo să nu moară ăia!

A.E.G.: Da? Ai făcut ceva.

M, ți-am mai spus: din anumite puncte de vedere, dacă eu n-am ce să-i reproșez lu' Flori, este faptul că, din punct de vedere profesional, era ok, da? Asta e, s-a întâmplat. Trebuia să fie conștientă, toate care pleacă din Terapie anunță, cheamă medicul, cheamă rezidentul și stă acolo. Și eu am lucrat, știi foarte bine că am lucrat și eram fumătoare și tot timpul lăsam pe cineva în Terapie. Sau, de multe ori, când n-aveam pe cine să las, știi foarte bine unde fumam, da?

M: (oftează)

A.E.G.: Sau, de obicei, dacă plecam la toaletă, lăsam ușa deschisă la Reanimare s-aud în WC. Eu nu vreau să acuz pe nimeni, dar nu ai ce să faci. E o anchetă care, ți-am zis, n-o face Toni și nici Ordinul Asistenților.”

O altă convorbire relevantă este cea din data de 23.08.2010, a martorei B.M. (medic rezident) și o anume M.:

"M.: Și asistenta aia avea obligația de a sta în salon, nu?

B.M.: Mă, știi și tu că Terapia Intensivă nu se părăsește niciodată, nu se lasă niciodată singură. Uită-te și tu, 12 minute! Ce e, mă, 12 minute? E nimic.”

Dintr-o altă convorbire purtată de martora A.E.G. cu o anume M. reies următoarele:

"A.E.G.: Asta așa e, Marinela, da' ți-am zis, eu nu cred că voi plecați din salon atâtea minute și vă lăsați totul vraiște.

M.: Adevărul ăsta este, că n-am în, ce să spun, tot timpul…

A.E.G.: Erau ture în care n-ajungeam la WC decât la sfârșitul programului, adu-ți aminte!

M.: Eu mă știu pe mine că, și când ieșeam, le spuneam: vedeți că sunt pan' la WC sau vedeți că sunt… Și, vorba aceea, tu ai văzut că tura noastră mânca și-ntr-adevăr, mai ai văzut că … da' unde mâncăm? Ai văzut unde mâncăm.”

De asemenea, redăm un alt pasaj dintr-o convorbire purtată de martora B.M. cu o anume C:

"B.M.: Ea e cel mai ușor de identificat, știi, și zice: dom-le, uite, scria să stai aici 24 din 24, scrie. Ai stat sau nu ai stat? Da, tu ești vinovată, înțelegi?

C.: Și la toaletă când te duci, ce faci?

B.M: Trebuie să lași pe altcineva în loc.

C. : Da.

B.M.: Oricum, urâtă situație, urâtă, urâtă rău de tot. Și uite așa am aflat și cum a fost. Și într-adevăr, D și cu Flori, erau prietene foarte bune.

Constantina: Dar ele erau cele mai rele.

B.M.: Erau și cele mai rele. Da, mă, uite, vezi cum se întâmplă până la urmă să fie…”

*

Prin nerespectarea supravegherii permanente care-i revenea, asistenta Cîrstea Florentina Daniela, părăsind în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă nou – născuți din cadrul Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Prof. Dr. Panait Sîrbu”, a împiedicat constatarea imediată a producerii incendiului și luarea rapidă a măsurilor de stingere a acestuia și implicit de salvare a vieții celor șase nou – născuți și limitării vătămărilor celorlalți cinci.

Trebuie să precizăm că, anterior începerii urmăririi penale față de Cîrstea Florentina Daniela, aceasta a dat declarații atât organelor de poliție cât și Inspectoratului Teritorial de Muncă București, în cadrul anchetei privind accidentul de muncă intervenit.

În cadrul acestor declarații, asistenta a menționat un aspect pe care după începerea urmăririi penale nu și l-a mai menținut.

Aspectul vizează constatările asistentei anterior părăsirii salonului de nou – născuți. Astfel, în declarația dată la organele de poliție în data de 17.08.2010 (pe care și-a menținut-o și cu prilejul declarației date în data de 18.08.2010) a declarat: "în jurul orelor 1830, în timp

ce hrăneam gemenii familiei C., am auzit la un moment dat un fâsâit. Am crezut că este vorba de un furtun de la barbotorul cu oxigen, întrucât și cu altă ocazie s-a mai întâmplat să sară furtunul. Din totalul incubatoarelor doar 4 erau alimentate cu oxigen. Am verificat și nu era vorba de niciun furtun de oxigen. Aproape instantaneu am simțit un miros de plastic topit fără a vedea fum sau flacără. Am verificat incubatoarele, displayul acestora și totul era în regulă (…) apoi am trecut pe lângă frigider să văd dacă sunt probleme însă mirosul nu venea nici de acolo, am verificat apoi aparatul de sigilat probe care merge la sterilizare și nici de aici nu emana niciun miros.”

În declarația dată la Inspectoratul Teritorial de Muncă București a precizat: "m-am apucat să dau unui copil să mănânce, moment în care am auzit un fâsâit, crezând că era un furtun de oxigen ieșit din barbotor (lucru care s-a mai întâmplat destul de des) și am simțit miros de ars asemănător cu mirosul ce rezultă din sigilarea pungilor de trimis la sterilizare.

Am verificat incubatoarele, frigiderul, aparatul de sigilat și apoi am ieșit din salon să merg să-i spun doamnei doctor.”

După ce a revenit asupra acestor declarații, inculpata Cîrstea Florentina Daniela a fost întrebată de ce inițial a făcut respectivele afirmații.

Inculpata nu a dat o justificare clară în legătură cu motivațiile declarării necorespunzătoare a adevărului din declarațiile mai sus amintite, precizând că ar fi afirmat acest lucru întrucât cadre din spital i-au spus că este mai bine să declare că s-a aflat în salon în momentul producerii incendiului. Această justificare este însă neverosimilă, întrucât chiar dacă anumite persoane i-ar fi făcut cunoscut faptul că este mai bine pentru ea să declare că nu a părăsit salonul, nu se justifică nici într-un fel mențiunea că a simțit miros de ars. Trebuie observat, însă, un aspect foarte importat și anume că aceste declarații asupra cărora inculpata Cîrstea Florentina a revenit se coroborează cu constatările expertizei tehnice efectuate la INSEMEX Petroșani. Astfel, din expertiză rezultă că sursa de inițiere a fost supraîncălzirea elementelor de contact ale ștecherului montat pe cablul de alimentare cu energie electrică al aparatului de condiționare a aerului AC1. Or, mirosul de ars pe care l-a simțit inculpata este specific creșterii de temperatură de pe elementele ștecherului. Acest fapt demonstrează că în momentele imediat anterioare aprinderii materialului plastic al carcasei ștecherului și al izolației cablului, inculpata se afla în salon. După efectuarea unor verificări sumare, inculpata a părăsit în mod nejustificat Salonul de Terapie Intensivă.

Cu privire la declarațiile neadevărate pe care inculpata Cîrstea Florentina Daniela le-a făcut în cursul anchetei, sunt interesante și relevante reacțiile unor cadre medicale, care reies din interceptările convorbirilor telefonice.

Într-o conversație telefonică martora B.M. afirmă: "băi, nu, deci Flori nu are nicio șansă. Au totul filmat, deci e….. minut cu minut și secundă cu secundă. De când a ieșit din terapie a intrat în cezariene, în salon. Când a ieșit, când am intrat eu. Nu știu, deci pur și simplu este cea mai mare prostie și idioțenie să nu spui adevărul.”

Într-o convorbire efectuată între martora B.M. și numita C. se fac următoarele afirmații:

"B.M.: Și, în fine, au zis că au mâncat împreună și zice: stăteau și mă bârfeau pe mine, cum o pup în fund pe șefa și așa. Și a zis că: m-am și supărat pe ele și m-am dus și le-am spus că: fetelor, eu… nu mai vreau să fiu cu voi pe tură, că sunteți rele, sau ceva de genul ăsta. Și după aceea, doamna D, au sunat-o să se ducă la cezariană și a plecat la cezariană și Flori a rămas în continuare să-i pregătească masa pentru bebeluș, știi, să-i pregătească scutecul și alea, pampers și, na, știi și tu.

C: A, să pregătească pentru cezariene.

B.M.: Da, să pregătească … cezariană.

C: Ihî.

B.M.: Și, uite, așa a fost. Ea spune că a lipsit, într-adevăr, a stat cu D acolo, peste 10 minute.

C.: Da. Credeam că 3 minute.

B.M.: Și ea a sunat acuma… Și după aceea a zis că: știi că a venit D și m-a tras de mână. Și acum îmi explic eu, de ce doamna D, făcea așa niște presiuni din astea fantastice și pe mine. Că să zic că am fost cu C și așa și că nu am văzut nimic, că e mai bine și că tra, la, la. Că nu înțelegeam, mă, frate, care e. Dar ele, erau deja panicate, pentru că știau, că lipsise într-adevăr, mult.

C: Am înțeles. Da, măi, dar a fost așa… Adică și ea e de vină, că ea a făcut ceva.

B.M.: Măi, nu a făcut ea, dar acuma îți dai seama. Că totuși, să lipsești 10 minute sau un sfert de oră din terapie, nu prea e în regulă.”

În altă convorbire aceeași martoră face următoarea afirmație:

"B.M.: Nu știu. Mă, nu înțeleg ce țap ispășitor, că au. Probabil că asistenta este, o să intre la fund destul de mult. Deci, țap ispășitor există. De ce vor s-o bage și mai adânc decât e, asta iarăși nu pot să știu. Ea, într-adevăr, ea a făcut o mare prostie, faptul că nu a spus…, nu a declarat din start: da, dom-le, nu am fost acolo, am lipsit 10 minute, un sfert de oră. Știu că a lipsit, și asta e, păcatul ei. N-are decât… Cine știe, bă Mia, o trage și ea păcatul din urmă. Că știi și tu că nu se întâmplă niciodată…, când pățești o chestie d-asta, clar ai de tras…E o vacă de tras din urmă. Ca și la mine. Crezi că drumurile astea pe la Procuratură sunt degeaba? Sunt… de tras din urmă păcate. Asta e.” Tot martora B.M., afirmă într-o convorbire:

"Deci, nu e nicio șansă de scenariu și așa pentru că se vede foarte clar momentul când a ieșit din terapie, a intrat în salon, a ieșit din salonul respectiv, s-a plimbat pe nu știu unde, a fost și-n alătă parte, s-a-ntors în salonul respectiv, apoi sunt eu, care trec pe culoar, văd focul și anunț. Deci toate sunt…(…)Da. Sunt înregistrate toate momentele și identificate toate personajele din film. Deci, e destul…” În altă convorbire purtată de martora A.E.G cu numita M. are loc următorul dialog:

"A.E.G.: Și dacă știi…

M: Nu mult, măi, nu mult. Cred că a lipsit… Cât putea, măi, să lipsească, mă? Că s-a dus pan' la WC sau că cine știe… Unde, mă, putea să se ducă Flori, mă? Că nu…

A.E.G: S-o ajute pe D! Da?

M: Care, care D?

A.E.G.: Pe D.M, s-o ajute la copii, dragă, să facă copiii. Vrei să spun eu mai multe? De parcă voi n-ați ști și n-ați bănui.

M: La ora aia?

A.E.G.: La ora aia.

M: Păi, la ora aia D era la cezariene. Era la cezariană, mă.

A.E.G.: M, tu ai fost acolo?

M.: Păi, am înțeles că s-a făcut o cezariană.

A.E.G.: Te-ntreb! Tu ai fost acolo? Ai habar despre ce e vorba?

M.: N-am fost, așa este.

A.E.G.: Păi și-atunci de ce vorbiți fără să știți? Eu înțeleg, putem s-o luăm pe alte părți, pe faptul că aveam lipsă de personal, alte tâmpenii de genul ăsta. Da' nu poți să afirmi că ea a fost acolo, când ea nu a fost acolo.

M: (oftează)

A.E.G.: Nu e momentul să vorbesc. La momentul oportun, o să spun și eu ce am de spus, dar asta la sfârșit, pentru că asta se întâmplă pentru că am fost prea bună cu voi și nu am făcut niciun raport și v-am lăsat ceea ce vreți.

M.: Știu asta, știu.

A.E.G: Dacă am ceva să-mi reproșez în toată chestia asta e că nu m-am băgat și-am zis: băi frate, suntem colege și înțelegi de vorbă bună. Nu mai spun de alte căcaturi dacă… Dacă erați 2 pe grafic?

M:: A, m-am gândit, stai liniștită!

A.E.G.: Da? A ținut cont cineva când eu vă spuneam: băi, …

M.: Știu, nu tre' să-mi spui.

A.E.G.: M-a ascultat cineva? Nu m-a ascultat nimeni.

M.: Știu. A.E.G.: De-asta spun: astea sunt fapte care se-ntâmplă pentru că nu ați ascultat ce vă spuneam. Voi, când vă spuneam: băi, mare atenție, băi, nu știu ce! N-a contat părerea mea.

M.: Uite, vezi că tot de la instalația aia de aer condiționat a pornit?

A.E.G.: Da.”

Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/files/Rechizitoriu%20Maternitatea%20 Giule%C5%9Fti.pdf

ANEXA 8

Obstetrică Ginecologie

Incubatoare Neonatologie

Intervenție SMURD

Pagube în urma incendiului