Comunicarea cu Mass Media In Situatii de Criza
COMUNICAREA CU MASS MEDIA ȊN SITUAȚII DE CRIZĂ
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL I Comunicarea în situații de criză
1.1. Comunicarea de criză
1.2.Mass media
1.3.Teorii privind influența comunicării de masă
CAPITOLUL II Criza mediatică
2.1. Comunicatul de presă
2.2. Conferința de presă
2.3. Dosarul de presă
2.4. Noile media
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ Gestionarea comunicării de criză în Ministerul Apărării Nationale pe timpul accidentelor soldate cu morți sau răniți
3.1. Prezentarea cazului
3.2. Caracteristicile crizei
3.3. Modul de gestionare a crizei/ comunicării de criză de către Ministerul Apărării Naționale
3.4. Propuneri de gestionare a crizei/ comunicării de criză. Considerații personale
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Din cauza complexității termenului de criză, au apărut o multitudine de opinii și dezbateri, făcându-l un termen foarte controversat. Cu toate acestea, fenomenul descris de termenul “criza” nu poate fi acoperit in totalitate de niciuna dintre definiții.
O primă definiție a crizei, ar putea fi văzută ca un eveniment sau o modificare care întrerupe bunul mers al unei organizații, astfel influențând imaginea sa publică în mod negativ. Dacă dorim să definim mai complex termenul îl putem privi ca un eveniment sau mai multe evenimente neașteptate care nu fac parte din funcționarea normală sau rutina zilnică, care sunt privite ca niște amenințări la adresa obiectivelor prioritare ale unei organizații.
Cheia aici este în stabilirea diferenței dintre o criză, un incident și situațiile de urgență – termeni care sunt utilizați inter-schimbabili de către unele organizații și în special de către alte instituții .
Pentru cei mai mulți , un "Incident " are un nivel scăzut sau reprezintă o problema localizata care nu are un impact serios, care poate fi tratată cu procedurile de rutină și nu necesită implicarea conducerii superioare a unei organizații .
Mai complexă în multe feluri este comparația cu termenul " urgență " ; un termen mai emotiv și mai des folosit de către serviciile de urgență și comunitatea autorităților locale privind , în general, fie o problemă la scară largă fie una care necesită o intervenție de urgență.
În mod similar , Poliția folosește termenul " incident major " pentru a defini un incident de amploare care necesită considerabile resurse și acțiuni strategice .
Originile unei crize pot fi fie externe, în cazul în care organizația este văzută ca o victimă a unui eveniment în afara controlului său ( de exemplu, dezastre naturale ) sau interne, în cazul în care apare o criză din cauza accidentelor la locul de muncă (de exemplu, erori tehnice ) , sau din cauza erorilor sistemice , care pot fi prevenite ( de exemplu accidentele umane, fapte de organizare care cauzează un prejudiciu , sau apariția unei situații care este în afara capacitatii actuale și experienței echipei de management, ca urmare, de exemplu, a personalului cheie care nu este disponibil pentru un anumit moment).
Fenomenul criza, odată cu secolul XXI a fost fost privit ca un fenomen care generează situații cu final imprevizibil, fiind exprimat printr-o noțiune universală. Astfel, s-a creat un întreg fiasco de tip lingvistic, având în vedere multitudinea de termeni asociați crizei cum ar fi: crize economice, crizele pieței, criza locurilor de muncă, criza mondială, crize geopolitice etc. Studiul crizelor reprezintă un fenomen recent, care se bazează pe adunarea informațiilor de pe un plan sărac bibliografic.
Zamfir și Vlasceanu au oferit, de asemenea, o definiție a crizei, prezentând-o ca o perioadă în dinamica unui sistem, în care se acumulează dificultăți, izbucnesc anumite conflicte și tensiuni, ceea ce determina dificultatea funcționării normale a sistemului respectiv și declanșarea unor puternice presiuni de schimbare.
Astfel, gestionarea situațiilor de criza deivne un proces extrem de dificil care necesita anumite capacități cum ar fi: capacitatea de a prevedea crizele, anticiparea scenariilor situațiilor prevăzute, oferirea unui răspuns prompt și eficient în cazul apariției crizei.
O criză, indiferent de domeniul în care apare, prezintă anumite caracteristici:
– determină apariția de noi care cer anumite explicații despre criza, având propria versiune;
– în cazul organizațiilor, determina scăderea cifrei de afaceri, a încrederii acordate companiei, a motivației salariaților;
– determina creșterea presiunii temporale punând compania într-o situație de urgență prin obligarea furnizării de informații despre anumite consecințe ori cauze;
– în cazul în care nu se cunosc originile crizei, aceasta determina creșterea incertitudinilor;
– determina în cadrul organizației saturarea posibilităților de comunicare;
Aceste trăsături pot fi prezente mult mai intens pe anumite segmente ale unei crize și mai puțin prezente pe alte segmente.
În gestionarea crizelor , amenințarea este prejudiciul potențial pe care o criză îl poate provoca unei organizații, terților, precum și unei industrii . O criză poate crea trei amenințări similare:
– de siguranță publică
– pierderi financiare
– pierderea reputației .
Unele crize, cum ar fi accidentele industriale, pot duce la răniri și chiar pierderi de vieți omenești .
Dilenschneider a remarcat în Corporate Communications Bible, ca toate crizele amenință să afecteze reputația unei organizații . O criză reflectă slab o organizație și va afecta reputația într-o anumită măsură . În mod evident aceste trei amenințări sunt interdependente . Leziunile sau decesele vor duce la pierderi financiare și de reputație, în timp ce reputația va avea un impact financiar asupra organizațiilor .
Pentru a caracteriza și a analiza orice criză reală este necesar să se facă încadrarea într-o anumită tipologie. Concentrând tipologiile alcătuite de către mai mulți autori recunoscuți, Cristina Coman ne prezintă următoarele criterii de clasificare a crizelor:
1) după cauze (cauzate de factori interni sau externi);
2) după derularea în timp (rapide ori lente);
3) după complexitate (pot fi superficiale ori profunde);
4) după nivelul desfășurării (operaționale – care afectează negativ activitatea obișnuită;
strategice – care afectează negativ alcătuirea strategiilor;
identitare – care afectează identitatea organizațiilor);
5) după consecințe – care pot afecta clienții, partenerii, angajații precum și o parte din public);
Newsom și Colab., dorind să propună alte criterii reușesc să obțină 2 mari categorii de crize, și anume violente și non-violente, fiecare dintre acestea având la rândul lor trei subdiviziuni, și anume:
– crizele cauzate de natură;
– crizele cauzate de anumite acțiuni personale intenționate;
– crizele cauzate de acțiuni personale produse neintenționat;
În concluzie, urmând același principiu al acțiunii umane și folosind două direcții în modalitatea de a clasifica ( modurile intern-extern și intentionat-neintentionat), Coombs prezintă 4 tipuri de crize:
– accidentele – care pot fi interne sau neintenționate ( crizele cauzate de anumite probleme de ordin tehnologic);
– greșelile – adică acțiunile produse în mod neintenționat de către membrii unei organizații pe care un actor din exterior încearcă să le transforme într-o criză.
– transgresiunile – reprezintă acțiuni făcute intentioant de către anumite organizații care, în mod conștient încalca regulile unui comportament anterior (ex : falimentul unor bănci);
– terorismul – totalitatea acțiunilor realizate în mod intenționat de către agenți din exterior având scopul de a afecta o organizație în mod direct sau indirect ;
Studiile strategice din domeniul crizelor pornește de la presupunerea că imaginea unui fenomen este mai importantă decât realitatea însăși a acelui fenomen; drept consecință, aceste studii au încercat să determine felul în care comunicarea poate fi folosită pentru a reduce la minim pătarea imaginii și reputației organizației care se confrunta cu criza.
Din punct de vedere al comunicației , o criză este o problemă de afaceri sau de organizare, care este expusă în atenția publicului , și care amenință reputația unei companii și capacitatea sa de a desfășura o activitate .
O criză poate lua multe forme , inclusiv dezastre naturale sau provocate de om , poluări de mediu, întreruperi de muncă sau acte criminale, pentru a numi doar câteva . Ceea ce le transformă într-o criză este faptul că ele sunt în centrul atenției mass media.
Deși unele riscuri sunt dincolo de controlul unei companii, altele pot fi prevăzute. Cercetările arată că marea majoritate a crizelor apare atunci când companiile nu reușesc să identifice o problemă potențial controversata la o etapă mai timpurie, precum și atunci când nu reușesc să elaboreze un plan de acțiune pentru a gestiona problema înainte de emiterea ei.
CAPITOLUL I
COMUNICAREA ȊN SITUAȚII DE CRIZǍ
1.1. Comunicarea de criză
Complexitatea unei societăți contemporane, mulțimea de factori care interacționează zilnic în zona relațiilor interpersonale, au generat, generează și încă vor genera anumite conflicte care, în condiții specifice, pot evolua rapid către o situație de criză.
Criză de ordin cultural, social, economic sau instituțional, cu timpul a început să devină o stare obișnuită, iar expresia „situație de criză” a intrat în vocabularul managerilor de instituții, precum și al angajaților din presa și al publicului.
Fiind prezente anumite stări conflictuale sub formă de criză, prezente în cele mai diverse domenii și instituții, precum și nevoia de a înțelege mecanismele acestora, au reușit să convingă tot mai mulți manageri de instituții, lideri politici, specialiști din management și din relații publice, să fie preocupați de gestionarea crizelor.
Cu toate că această tendință ocupă un loc tot mai ridicat în domeniul preocupărilor profesionale, experiența de zi cu zi din țara noastră ne dovedește că puține persoane prezintă capacitatea, experiența și cunoștințele necesare pentru a putea preveni, gestiona sau eradica în mod eficient o situație de criză.
Câțiva cercetători recunoscuți ( Benoit , 1995 ; Coombs , 1995; Ware & Linkugal , 1973) au petrecut majoritatea carierei examinând retorica unui individ sau unei organizații utilizată atunci când are loc o criză . Deși , o mare parte din această cercetare inițial s-a bazat pe analizarea post discurs , analiza discursului în profunzime a reprezentat ancheta primară .
În această cercetare timpurie , studiul răspunsului comunicării de criza s-a axat pe corporații și persoane fizice interschimbabile fără a analiza prea mult unde își are răspunsul originea . Folosind analiza discursului , mulți cercetători au sugerat organizațiilor sau persoanelor fizice că ar putea folosi strategii specifice atunci când se confruntă cu o criză , dar cele mai multe dintre aceste strategii au fost limitate în analiza post evenimente în studii de caz specifice ( Allen & Caillouet , 1994; Benoit , 1995; Coombs , 1995, 1999; Ware & Linkugal , 1973) . În același timp cei care au folosit studii de caz , în general, s-au concentrat pe o situație de criză bazată pe analiza unor fapte.
Coombs ( 2007) sugerează faptul că tipul de situație de criză ( victimă , accident, și intenționat , descris anterior de Coombs că situație prevenită ) este un cadru care modelează felul cum părțile interesate interpretează situația . El explică în continuare că istoria crizei și principala prioritate poate avea " atât un efect direct cât și un efect indirect asupra reputației pe care o prezintă criza " (2007 , p . 167 ) .
Cercetările sale anterioare au stabilit că acești doi factori ar putea avea un efect direct, care este separat de nivelul de responsabilitate al crizei atribuite organizației ( Coombs , 2004) . În ceea ce privește implicațiile practice , Coombs sugerează că , dacă managerii de criză înțeleg aceste trei factori , atunci ei vor fi mai în măsură să elaboreze strategii de răspuns în fata crizei care minimizează prejudiciile reputației .
Comunicarea de crile interesate interpretează situația . El explică în continuare că istoria crizei și principala prioritate poate avea " atât un efect direct cât și un efect indirect asupra reputației pe care o prezintă criza " (2007 , p . 167 ) .
Cercetările sale anterioare au stabilit că acești doi factori ar putea avea un efect direct, care este separat de nivelul de responsabilitate al crizei atribuite organizației ( Coombs , 2004) . În ceea ce privește implicațiile practice , Coombs sugerează că , dacă managerii de criză înțeleg aceste trei factori , atunci ei vor fi mai în măsură să elaboreze strategii de răspuns în fata crizei care minimizează prejudiciile reputației .
Comunicarea de criza reprezintă o practică foarte provocatoare a comunicării datorită lipsei de timp necesar cercetării și culegerii datelor necesare, și de asemenea, informația găsindu-se extrem de greu.
O situație de criză care este atribuită unei organizații poate duce la o scădere a încrederii organizaționale. Reconstruirea încrederii după o astfel de situație de criză este crucială pentru îmbunătățirea reputației organizaționale .
Un studiu anterior a constatat că angajamentul în comunicarea transparentă, este important pentru a reconstrui încrederea după o situație de criză și pentru a menține o relație sănătoasă cu părțile interesate . Cu toate acestea, transparența organizațională în situații de criză este încă sub studiu . Prin urmare, acest studiu a contribuit la literatură de specialitate existenta prin concentrarea pe transparența în organizare și relația acesteia cu organizarea încrederii și emoțiilor companiei în situații de criză .
Acest studiu experimental a examinat influența răspunsurilor crizei și eforturile de interactivitate cu privire la măsurile dependente, transparența organizațională percepută , încrederea percepută.
Tacticile de comunicare în faza de pre-criză pot include următoarele : cercetarea și colectarea de informații despre riscurile specifice ale crizei asupra organizației; crearea unui plan de gestionare a crizelor , care include luarea deciziilor cu un anumit timp înainte cu privire la cine se va ocupa de aspectele specifice ale unei crize în cazul în care apare ; pregătirea unor șabloane de comunicate de presă pentru organizarea echipei de relații publice în caz de criză ; și lanțul de comandă pe care toți angajații îl vor urma în diseminarea de informații asupra tuturor audientelor în timpul unei situații de criză . O echipă rapidă de comunicare de criză ar trebui să fie organizată în faza de pre – criză și toate persoanele care vor ajuta ar trebui să fie instruite.
Tacticile de comunicare de criză în faza de criză pot include următoarele : identificarea incidentului ca o criză de către echipa de gestionare a crizelor organizației ; colectarea și prelucrarea de informațiilor pertinente pentru echipa de management al crizelor în scopul luării deciziilor și , de asemenea, difuzarea de mesaje de criză atât publicului intern cât și extern al organizației .
Un sistem eficient de gestionare a comunicării de criza necesita flexibilitate pentru a putea face trecerea de la o situație normală la una de criza fără a schimba responsabilitățile și competentele structurilor care se ocupa de comunicarea organizațională. Un sistem de comunicare pe timp de criza trebuie să fie capabil să aibă caracteristici precum consistentă, eficientă și coerentă.
Ca principii de funcționare ale sistemului putem enumera:
– controlarea crizei se va face prin gestionarea eficientă a informației;
– este necesar ca informația să fie adecvată cerințelor publicului și să satisfacă astfel dorința publicului;
– comunicarea să fie în centrul acțiunilor efectuate pentru gestionarea crizei;
– gravitatea situației este direct proporțională cu nevoia publicului de a se informa;
– de asemenea, gravitatea situației este direct proporțională cu efectul pe care informațiile îl vor avea asupra publicului;
– tipul crizei și gravitatea vor fi criterii în alegerea politicii corecte de comunicare;
Comunicarea de criza are la baza 4 principii propuse de James E. Grunig:
– principiul relației – se referă la necesitatea stabilirii unei relații solide intre organizații și public pentru o mai bună gestionare a problemelor. Însă există situații în care acestea apar neașteptat, cum ar fi accidentele, dezastrele naturale.
– principiul responsabilității – impune necesitatea asumării responsabilității de către organizație pentru o problemă apărută, indiferent dacă aceasta nu a fost provocată de ea.
– principiul dezvăluirii – se referă la faptul că organizația trebuie să comunice toate informațiile deținute, referitoare la cauzele generării crizei. În cazul în care nu deține informațiile necesare va trebui să declare ca o să fie transparenta în cazul în care va deține toate informațiile, altfel imaginea organizației va avea de suferit.
– comunicarea simetrică – consta în considerarea interesului publicului la fel de importante ca cele ale organizației. Acest principiu este absolut esențial în elaborarea strategiilor relațiilor publice, fiind obligatorie o comunicare simetrică cu publicul, în momentul crizei.
În anii 1930 , pentru a asculta la radio, casa trebuia să fie conectată la electricitate. Trebuia conectat aparatul radio la o priză electrică, cu mobilierul poziționat astfel ca familia să poată să asculte programele
Tehnologia de azi face posibilă folosirea fără fir a canalelor mass-media ( de multe ori numit Wi-Fi , o abreviere pentru Wireless Fidelity ) . Tehnologiile noi vă oferă acces la toate canalele mass-media în aproape orice locație, fără fire . Poți să stai pe veranda din fața casei și să vezi filme pe laptop , să asculți muzică la radio prin satelit, să citești cărți , ziare și jocuri video pentru telefonul mobil.
1.2. Mass-media
Media înglobează totalitatea mediilor de informație publice care pot ajunge la o masă de oameni, cum ar fi: radio, internet, televiziune, presa scrisă.
Mass-media se referă la canalele de comunicare care implică transmiterea de informații într-un anumit fel sau forma unui număr mare de oameni ( deși problema exactității acestui " număr mare " necesar pentru a se califica ca o " masă " este ceva care , în general, a fost lăsat nedefinit) .
Un mediu de masă ( cum ar fi televiziunea ) este, în general, clasificat ca " unu-la-mulți ", adică o persoană ( cum ar fi un autor de carte , creatorii unui program de televiziune sau un regizor de film ), comunică mai multor oameni ( publicului ) " în același timp " într-o manieră încât este în mare parte impersonal deoarece comunicarea se face într-o singură direcție , în sensul că cei care comunica un mesaj unui public nu primesc feedback simultan de la acea audiență.
Dutton et al ( 1998) sugerează că, în mod tradițional ( o calificare importantă care va fi dezvoltată în continuare) , mass-media a fost diferențiat de alte tipuri de comunicare ( cum ar fi comunicarea interpersonală care se formează pe un sistem unu-la – unu ) din pricină a patru caracteristici esențiale:
1. Distanța : Comunicarea între cei care trimit și primesc mesaje este: impersonală, lipsită de rapiditate și este de un singur fel ( de la producător / Creator al Informarea consumatorilor / publicului ) .
Când se uita la un film , de exemplu , indiferent de cât de implicat emoțional devine publicul, nu poate afecta în mod direct ceea ce se desfășoară pe ecran .
2. Tehnologie : comunicarea în masă necesită un sistem, cum ar fi un receptor de televiziune , o metodă de imprimare și așa mai departe , care permite mesajelor să fie trimise și primite .
3. Scala : O caracteristică a unui mediu de masă, este că implică comunicarea simultană cu mai mulți oameni ; de exemplu, același comportament de stat în cameră și urmărit un anumit program este reprodus în mii de alte camere de locuit, nu doar dintr-o întreaga țară, dar și de pe tot globul .
4. Marfă : O caracteristică interesantă a comunicării în masă este că vine la un anumit preț.
Rolul mass media în societate poate fi concretizat prin următoarele funcții:
– influențare;
– educație;
– informare;
– divertisment;
– socializare;
Societățile sofisticate sunt dependente de mass-media pentru a furniza informații sănătatoase . Marshall McLuhan numește mass-media " extensia omului . " GL Kreps și BC Thornton cred că mass-media extinde " capacitatea oamenilor de a comunica , de a vorbi altora departe , de a auzi mesaje, a vedea imagini care nu ar fi disponibile fără mass-media " (1992 , p . 144 ) .
Mass-media sunt de natură să faciliteze efectele pe termen scurt , pe termen mediu , precum și pe termen lung asupra publicului. Obiective pe termen scurt includ expunerea publicului la concepte sănătatoase și clare ; crearea de conștientizare și cunoaștere ; modificarea cunoștințelor depășite sau incorecte ; și consolidarea reamintirii audienței de reclame speciale sau anunțuri de servicii publice, promoții , sau titluri de programe .
Obiectivele pe termen mediu includ toate cele de mai sus , precum și schimbările de atitudini , comportamente , și percepții ale normelor sociale . În cele din urmă, obiectivele pe termen lung încorporează toate sarcinile menționate mai sus, adăugând în plus concentrarea pe restructurarea normelor sociale percepute , precum și întreținerea schimbării de comportament .
Dovezile de realizare a acestor trei niveluri de obiective sunt utile în evaluarea eficacității mass-media .
Mass-media îndeplinește trei funcții principale : educarea , modelarea relațiilor publice , precum și pledarea pentru o anumita politică sau un anumit punct de vedere . Ca instrumente de educație , mass-media nu împărtășește numai cunoștințe, dar poate fi o parte a eforturilor mai mari ( de exemplu , marketing social ), pentru a promova acțiuni de utilitate socială .
Ca instrumente de relații publice , mass-media ajuta organizațiile în realizarea credibilității și respectului între liderii de opinie eficienți, părțile interesate și alte surse de informații. În cele din urmă , ca instrumente de pledare , mass-media ajuta liderii în stabilirea unei agende politice , modelarea dezbaterilor despre problemele controversate și câștigarea de sprijin pentru anumite puncte de vedere .
Deși libertatea de exprimare constituie baza libertăților individuale, în practică, ea are un caracter care este valabil numai cu libertatea mass-media . În același timp, este, de asemenea, cerința de bază a presei liberalizate .
Oportunitățile de comunicare, care se dezvolta și progresează rapid întâlnesc numeroase obstacole existente legate de exprimarea și răspândirea gândurilor nule și fără sens.
Nucleul de libertate a presei este libertatea de gândire și exprimare . Este imposibil să se menționeze despre libertatea mass media și a comunicării fără existența libertății persoanelor fizice în exprimarea gândurilor lor și anume, libertatea de gândire și vorbire.
Mass-media este un mediu care este destinat unui public larg . Acesta poate lua forma de mediu audiovizual, cum ar fi televiziunea și radioul, sau suporturi de imprimare , cum ar fi ziarele și revistele . O deosebită importantă o are mediul Internet, care captează din ce în ce mai multă atenție din partea publicului.
Mulți oameni din întreaga lume se bazează pe această formă de mass-media pentru știri și divertisment, prin urmare este o industrie uriașă .
De obicei , mass-media are scopul de a ajunge la o piață foarte mare, cum ar fi întreaga populație a unei țări. În schimb , presa locală acoperă o populație și o zonă mult mai mică, concentrându-se pe știri regionale de interes, în timp ce mass-media de specialitate este prevăzută pentru anumite grupuri demografice .
Sociologii se referă la acest lucru ca la o cultură mediată în care mass-media reflectă și creează cultura . Comunitățile și indivizii sunt bombardați constant cu mesaje de la o multitudine de surse, inclusiv TV , panouri , precum și reviste. Aceste mesaje promovează nu numai produse, ci și stări de spirit, atitudini , și un sentiment față de ceea ce este și nu este important.
Mass-media face posibil conceptul de celebritate : fără abilitatea de a crea filme, reviste și știri care să ajungă la mii de kilometri , oamenii nu ar putea deveni celebri .
Nivelul actual de saturație al mass-media nu a existat dintotdeauna. În trecut, în anii 1960 și 1970 , televiziunea , de exemplu , a constat în primul rând în trei rețele , radiodifuziunea publică și câteva stații locale independente . Chiar și așa , unele gospodării din clasa de mijloc nici măcar nu dețineau un televizor.
Influența mass-media asupra societății a fost în creștere rapidă și s-a reînnoit permanent în comunitate. Influența mass-media este legată și de alte aspecte, cum ar fi natura unui comunicator, conținutul / informațiile din media în sine, precum și răspunsurile din partea comunității.
În mod conștient sau inconștient, oamenii sunt adesea influențați de mass-media, cum ar fi convingerea de a utiliza un anumit produs sau a fi indirect convins să sprijine o anumită ideologie politică sau partid politic . În legătură cu această problemă, există unele teorii contemporane legate de influența comunicării de masă care a fost clasificată în patru secțiuni, și anume :
1.3.Teorii privind influenta comunicarii de masa
Teoria diferențelor individuale
Conform acestei teorii este o nouă tendință în formarea caracterului unei persoane prin procesul de învățare . Diferența mare de mentalitate și motivația pe baza experienței de învățare . Mediul va influența atitudinile, valorile și credințele la care personalitatea să vrea să răspundă la informații primite .
Teoria categorizării sociale
Clasificarea socială se bazează pe nivelul veniturilor, sex, educație, rezidență sau religie . În această teorie se spune că persoanele care au anumite trăsături tind împreună să formeze aceleași atitudini în fața anumitor stimuli . Această ecuație afectează răspunsurile lor la receptarea mesajelor transmise în mass-media.
Teoria relațiilor sociale
Conform acestei teorii majoritatea oamenilor care primesc mesaje din mass-media au obținut mai multe informații prin relații sau contacte cu alte persoane, mai degrabă decât prin acces direct la mass-media . În acest caz , relațiile inter- personale au o influență puternică asupra livrării de informații de către mass-media .
CAPITOLUL II
CRIZA MEDIATICA
In numeroase cazuri, criza mediatică amplifică criza originară; acest fapt se întâmplă cel mai adesea atunci când conducerea organizației intră în panică și încearcă fie să se justifice în mod excesiv, fie să contraatace în mod agresiv, fie să nege amploarea faptelor și emoțiilor provocate de criză.
Când organizația vede în prezentarea faptelor de către presă o amenințare și, în consecință, ascunde informațiile, atunci materialele despre criză sunt distorsionate, iar publicul consideră că resursele organizației de a face față crizei sunt mult mai reduse. Teama că dezvăluirea unor date va dăuna imaginii organizației garantează, de fapt, publicărea continuă și detaliată a unor informații despre criză chiar și mult timp după încetarea acesteia. Și aceasta pentru că presa va apela la surse exterioare organizației, care adesea dau naștere la zvonuri și speculații (Newsom et al., 1993, p. 562).
Mass-media aduce constant în atenția opiniei publice organizații care se confruntă cu situații de criză. Presa este mai atrasă de evenimentele „nefericite" decât de cele curente, deoarece aceste fapte ies din comun, au un potențial mai mare de dramatism și implică mai multe categorii de oameni (de la cei obișnuiți: victime, familiile lor, vecini și colegi până la reprezentanți ai oficialităților : autorități administrative, lideri ai marilor companii, factori de decizie politică).
In cea mai mare parte a timpului, organizațiile nu se bucură de atenția mass-mediei: specialiștii în relații publice depun eforturi impresionante pentru a stârni interesul pentru un comunicat referitor la o inaugurare sau un raport anual de activitate ori pentru a obține o sală plină pentru o conferință de presă.
De îndată însă ce organizația se confruntă cu o criză, ea devine interesantă pentru presă. în asemenea situații, jurnaliștii au un comportament aparte, dictat de imediatețea evenimentului, nevoia de a avea repede acces la informații interesante, concurența între medii, goana după senzațional etc.
2.1. Comunicatul de presă
Intr-o criză, primele ore după declanșare sunt esențiale. Pentru că este extrem de important ca organizația să fie prima care vorbește despre cele întâmplate, trebuie să se redacteze și să se transmită urgent presei un comunicat. Acesta are rolul de a informa jurnaliștii despre situația creată și despre deciziile care au fost deja luate. Un comunicat transmis rapid arată presei că organizația este deschisă către așteptările jurnaliștilor și dorește să comunice cu mass-media. în plus, chiar dacă nu conține multe informații precise (lucru greu de realizat într-un timp atât de scurt) și conține mai multe informații de background, el temperează pentru câtva timp foamea jurnaliștilor și oferă organizației un interval de culegere și verificare a informațiilor despre eveniment.
Acest comunicat, care, de obicei, nu este mai lung de o pagină, trebuie să
conțină (Ten Berge, 1990, p. 178):
– o prezentare, pe scurt, a evenimentului;
– precizarea locului și a momentului când s-a petrecut;
– precizarea numărului (estimat) al victimelor (morți sau răniți – dacă este
cazul) sau a pagubelor produse (în cazul deversărilor sau contaminărilor, a
ariei afectate, a impactului asupra mediului natural);
– precizarea modului și a măsurii în care organizația este responsabilă pentru situația de criză (dacă sunt informații în acest sens, în primele momente);
– prezentarea modului în care se preconizează rezolvarea problemei, a măsurilor care au fost deja luate ;
– informații despre ancheta în curs și despre instituțiile oficiale implicate ;
– numele persoanei care conduce echipa de management al crizei și o declarație a acesteia (exprimă regretul, își asumă răspunderea, transmite un mesaj familiilor victimelor sau anunță faptul că nu organizația este reponsabilă pentru eveniment etc).
M. Regester și J. Larkin recomandă ca același comunicat să fie trimis și instituțiilor care sunt implicate în rezolvarea crizei: poliția, spitalele, pompierii etc. Astfel, aceste instituții vor avea informații despre eveniment și va exista o concordanță a versiunilor transmise presei de către actorii implicați direct sau indirect în criză. Comunicatul de presă, prin natura lui, permite jurnaliștilor să selecteze anumite părți ale textului și să pună titlurile pe care le consideră elocvente. In plus, el oferă posibilitatea ca reporterii să urmărească evenimentul și să solicite noi informații. Dacă organizația urmărește creșterea cuverturii mediatice, este un instrument util. Dacă se urmărește controlul asupra comunicării, atunci interviurile și conferințele de presă sunt mijloacele cele mai potrivite.
După ce a fost difuzat primul comunicat de presă, vor fi trimise, periodic, și altele, astfel încât publicul să fie ținut la curent cu evoluția evenimentului și eforturile organizației de a limita amploarea acestuia. De asemenea, vor putea fi făcute scurte înregistrări pentru radio și televiziune, cu scopul de a fi furnizate informații suplimentare și de a se dovedi presei că organizația este deschisă și că nu are nimic de ascuns.
2.2. Conferinta de presa
După declanșarea crizei și având în vedere că interesul presei va fi cu atât mai mare cu cât criza are urmări mai grave, echipa de criză trebuie să decidă dacă este sau nu cazul să organizeze o conferință de presă. Aceasta poate să reprezinte un mijloc eficient și rapid de informare a jurnaliștilor, prin care se câștigă timp și se răspunde întrebărilor, nelămuririlor sau atacurilor presei.
Dar, în același timp, în cazul în care reprezentanții organizației nu sunt bine pregătiți, nu dețin informații suficiente sau nu sunt dispuși să le prezinte onest presei, conferința poate fi un eșec. Pe de altă parte, ea este un mijloc de comunicare ce creează o anumită distanță între liderii organizației și jurnaliști: de aceea, un specialist în relații publice evocat de D. Ten Berge, recomandă stabilirea, mai întâi, a unor contacte personale, „pe teren", cu corespondenții aflați la locul crizei:
Cel mai adesea, cei din companie cred că singurul mod în care poți să obții o prezentare în presă este să trimiți un comunicat sau să organizezi o conferință de presă. Cel mai adesea, ei nu sunt suficient de subtili pentru a se gândi și la alte strategii de comunicare. Dacă aș fi reprezentantul acelei companii, m-aș duce să întâlnesc reporterii care acoperă respectivul eveniment, în mod informativ, pe terenul lor de lucru. Este foarte important ca mai întâi să mă duc eu la ei, nu să îi fac pe ei să vină la mine (…) Abordarea mea se bazează pe ideea – cum pot să te ajut în munca ta.
In consecință, decizia de a organiza o conferință de presă trebuie luată cu mare grijă, după o consultare atentă cu specialiștii în relații publice. L. Barton sugerează că, înainte de a lua acest tip de hotărâre, este bine să se răspundă la următoarele întrebări:
– ce se va obține prin organizarea conferinței ?
– ce alternative există la conferința de presă ?
– răspunsurile care pot fi date la întrebările jurnaliștilor vor contribui la clarificarea problemelor sau vor genera noi confuzii ?
– distribuirea unei declarații de presă, dinainte pregătită, în timpul conferinței va servi la clarificarea chestiunilor controversate sau va complica înțelegerea lor?
Dacă s-a hotărât că o conferință de presă este oportună, atunci ea trebuie să fie organizată și condusă de către persoane cu experiență în comunicarea cu presa. în cadrul echipei de criză vor fi discutate și stabilite pozițiile (informații, atitudini, strategii) ce vor fi susținute în fața jurnaliștilor și va fi pregătit purtătorul de cuvânt desemnat să facă față eventualelor întrebări ale jurnaliștilor.
Este extrem de important ca purtătorul de cuvânt al organizației să fie președintele sau un lider de vârf, deoarece acest fapt conferă mai multă credibilitate declarațiilor. înainte de a avea loc întâlnirea cu jurnaliștii, el trebuie să fie bine pregătit, prin simularea unor situații de criză – numai în aceste condiții va putea să reacționeze eficient în momentele de stres și de presiune caracteristice unor asemenea situații.
O altă recomandare utilă este aceea de a pregăti și un purtător de cuvânt de rezervă, pentru cazurile în care, din diverse motive, președintele organizației nu poate apărea la întâlnirea cu jurnaliștii.
Aceste personalități trebuie să ofere presei declarații-cheie, mesaje pe care doresc să le transmită publicului și care trebuie să fie reținute și preluate de către jurnaliști. Ele pot să aibă un caracter mai general (subliniind faptul că organizația este preocupată de protejarea consumatorilor sau victimelor unui accident) sau unul mai precis, chiar tehnic: în cazul crizei declanșate de acuzația că în dozele și sticlele cu Pepsi apar seringi, au fost prezentate presei imagini ale procesului de producție (automatizat) și declarații ale inginerilor care arătau că pe acel segment de producție nu pot pătrunde angajați care să scape accidental sau să pună intenționat obiecte în recipientele respective.
De asemenea, se recomandă să nu fie aduși în fața presei toți liderii organizației: chiar dacă astfel prezidiul va arăta impunător, este posibil ca nu
toți managerii să aibă competențe în domeniile implicate în criză și să ofere jurnaliștilor răspunsuri incomplete sau chiar greșite. în schimb, este util să fie invitați experți din alte domenii, care pot clarifica unele aspecte tehnice ale crizei (specialiștii în medicină au explicat presei că SIDA nu se transmite prin mâncare, în cazul crizei restaurantelor Snapps).
M. Regester și J. Larkin susțin că este bine să se propună reprezentanților televiziunii interviuri cu managerii, după conferința de presă. Pentru a susține această strategie, ei aduc două argumente :
a) televiziunea se adaptează mai greu la spațiul și stilul de comunicare al conferinței de presă (probleme cu lumina, captarea sunetului fără distorsionări, fragmentarea discursurilor). Interviul într-o încăpere separată permite realizarea condițiilor tehnice și personalizarea mesajului.
b) interviul de după conferință permite corectarea unor erori făcute de unii reprezentanți ai organizației în timpul conferinței: de exemplu, în timpul conferinței de presă după scufundarea petrolierului Braer lângă insulele Shetland, patronul companiei respective a fost întrebat dacă, în lumina celor întâmplate, va continua să dirijeze petrolierele prin strâmtoarea îngustă dintre aceste insule și nordul Scoției. El a răspuns spontan că, dacă de sute de ani toate navele folosesc această rută, nu vede de ce ar trebui să o abandoneze de acum înainte. A doua zi, un cotidian a publicăt pe pagina întâi o fotografie cu uriașa pată de petrol și titlul: „Aș face la fel – declară proprietarul vasului Braer". Sfătuit de specialiștii în relații publice, la interviul acordat BBC după conferință, același patron a spus : „Vom studia cu atenție rezultatele anchetei și recomandările care ni se vor transmite și vom adopta aceste recomandări pentru a îmbunătăți siguranța transporturilor și a reduce amenințările la adresa mediului înconjurător". Cum milioane de oameni urmăresc programele de televiziune (iar acest public este mult mai numeros decât cititorii de ziare), imaginea finală a fost pozitivă, iar eroarea inițială a fost remediată.
2.3. Dosarul de presă
Dosarul de presă este unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare cu presa în situații de criză. Un asemenea dosar trebuie să cuprindă:
– un comunicat de presă referitor la situația de criză;
– o hartă cu distribuția spațială a organizației, dacă este cazul, cu locul unde
s-a produs accidentul sau evenimentul respectiv ;
– istoricul organizației;
– lista cu membrii echipei de criză și datele lor de contact;
– fotografii ale principalilor membrii ai echipei;
– informații preluate din baza de date pregătită în perioada de normalitate (număr de angajați, dotări, investiții, proceduri de fabricare, cadrul legislativ și reglementările interne etc).
Deoarece elaborarea unui dosar de presă cere mult timp, este necesar ca specialiștii în relații publice să pregătească, în perioadele de „calm", o seama de „dosare-cadru", care conțin datele esențiale despre organizație. Ele vor fi împachetate și păstrate cu grijă, pentru a putea fi preluate, actualizate și distribuite cu rapiditate în situațiile de criză. în aceste momente se mai adaug ultimele informații, precum și comunicatul de presă care prezintă evenimentul, apoi dosarele de presă sunt trimise cu operativitate către redacții.
Noile media
In condițiile generalizării folosirii noilor media (Internetul, care implică site-urile organizațiilor, blogurile, forumurile de dezbateri, facebook, podcast și videocast etc.) și telefonia (fixă și mobilă, SMS-urile, accesul la Internet prin telefon etc), posibilitățile de transmitere a informației se „democratizează" : un pieton cu un telefon mobil aflat întâmplător la locul unui eveniment fotografiază sau filmează și apoi difuzează informațiile pe Youtube, pe un blog personal sau prin media clasică, mult înaintea jurnaliștilor.
Blogurile unor persoane particulare se bucură de mai multe accesări – deci au o audiență și o putere de influențare a opiniei unor publicuri mai mare decât anumite ziare, reviste sau posturi de radio. în plus, aceste posibilități tehnice fac informația să circule cu o viteză mult mai mare și să ajungă la publicuri extrem de variate, greu de identificat și măsurat. în aceste condiții, atât instituțiile de presă, cât și organizațiile trebuie să își adapteze strategiile de comunicare și să aibă reacții rapide.
Un exemplu elocvent de criză declanșată prin intermediul Internetului este aceea a grupului Intel, care, în iunie 1994, a lansat un cip Pentium care conținea un defect (campania de lansare a costat 80 de milioane de dolari). Intel a decis să nu retragă produsul și să nu facă publică informația: argumentul lor era că șansa de eroare ar fi fost de 1 la 9 miliarde de operații. În noiembrie, un matematician anunță pe Internet că defectul respectiv poate conduce la erori importante în calculele matematice complexe. în zilele următoare încep să apară pe Internet plângeri ale altor consumatori.
Președintele Intel, Andrew George, și-a cerut scuze pentru defecțiune, dar a anunțat că nu vor fi schimbate cipurile decât la cei care folosesc calculatoarele pentru calcule matematice de mare complexitate – decizie pe care a justificat-o prin afirmația că nici un cip nu e perfect. Numeroși utilizatori de calculatoare Pentium au protestat, pe Internet, considerând aceste afirmații ca arbitrare și disprețuitoare.
Această întâmplare a devenit un subiect de presă la începutul lunii decembrie, când IBM a transmis un comunicat în care arăta că eroarea apare mult mai frecvent și afectează și calcule mai puțin sofisticate. IBM anunța că nu va mai livra calculatoare care folosesc cipurile Intel. Cum Intel a refuzat să înlocuiască cipurile, amplificând nemulțumirea consumatorilor, foarte curând acțiunile Intel au scăzut cu 6,5%. Abia la sfârșitul lunii decembrie, Intel a anunțat că va schimba procesoarele cu cipul defect și și-a cerut scuze pentru daunele provocate.
Alte crize pot să fie generate de răspândirea unui zvon pe Internet: numărul mare de utilizatori și viteza enormă cu care sunt transmise datele pot genera reacții neașteptate ale acționarilor sau ale publicurilor interesate de organizație. K. Fearn-Banks oferă câteva exemple: zvonurile despre omul de afaceri Tommy Hilfiger, care ar fi făcut comentarii rasiale la o celebră emisiune a lui Oprah Winfrey (unde, de altfel, nu a fost niciodată invitat!), zvonuri despre faptul că firma KFC nu își prezintă niciodată numele întreg (Kentucky Fried Chicken) deoarece vrea să ascundă faptul că produsele nu sunt făcute din carne de pui crescuți normal, ci din pui conectați la tuburi prin care li se pompează substanțe nutritive, zvonul despre otrăvirea animalelor de către Procter & Gamble, care testează pe ele produsele cosmetice.
Un caz aparte este cel al unui webmaster care s-a hotărât să posteze pe site-ul lui mai multe considerații personale despre celebrele gogoși Donkin Donuts. în scurtă vreme, a primit numeroase reacții (peste 500 de e-mailuri pe săptămână). Cu această ocazie, a descoperit că vizitatorii site-ului său intraseră folosind portalul Yahoo: deoarece Donkin Donuts nu avea un site propriu, Yahoo indexase site-ul său ca un site al opiniilor consumatorilor despre Donkin Donuts. Webmasterul respectiv a înregistrat repede un domeniu sub titulatura „donkindonuts.org" și a transferat toate remarcile și comentariile de pe site-ul său pe noul site. Discuțiile vii de pe acest site, nu neapărat critice la adresa Donkin Donuts, au determinat specialiștii de relații publice ai corporației americane să intervină pe site, să ofere răspunsuri și informații și să transmită liderilor companiei ecourile primite astfel.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
GESTIONAREA COMUNICĂRII DE CRIZĂ ÎN MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PE TIMPUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU MORȚI SAU RĂNIȚI
3.1. Prezentarea cazului
Orice organizație seqpoate confrunta cuqo situație deqcriză care arqputea genera disfuncționalitățiqîn interiorul eiqsau ar puteaqafecta reputația deqcare se bucurăqîntr-o comunitate. Uneleqcrize pot fiqanticipate, altele nuqsunt previzibile. Realitateaqarată că, oricâteqmăsuri ar fiqluate pentru stopareaqsau controlarea uneiqcrize, ea nuqpoate fi evitată. Criza poate aduceqprejudicii organizației, dacăqnu este gestionatăqcorect, mai alesqdin punctul deqvedere al comunicării.
Aderarea României la AlianțaqAtlanticului de Nordqa presupus, așaqcum bine seqcunoaște, participarea cuqtrupe în cadrulqforțelor multinaționale deqimpunere sau menținereqa păcii. Dupăqatentatele din 11qseptembrie, Statele Uniteqale Americii șiqaliații au apreciatqcă terorismul internaționalqși proliferarea armelorqnucleare reprezintă principaleleqamenințări la adresaqpăcii. Dezvoltarea capacitățilorqde ,,proiecție aqputerii” și asigurareaqsecurității în cadrulqNATO au determinatqparticiparea la misiuniqde combatere aqterorismului și gestionareqa păcii înqAfganistan și, ulterior, în Irak.
România aqdislocat primul Batalionqde Infanterie înqteatrul de operațiiqdin Afganistan în ianuarieq2002. La scurtqtimp, alte efectiveqau întregit ofertaqinițială a României, participantă, de acumqla două operațiuni, în cadrul aceluiașiqteatru: misiunea ,,EnduringqFreedom”, de tipqcoaliție, împreună cuqarmata SUA, șiqmisiunea ISAF, subqegida NATO, pentruqprima dată activată, în deplin consens, în virtutea articoluluiq5 al TratatuluiqNord Atlantic (dupăqatacul terorist asupraqSUA, din 11qseptembrie 2001).
Pentru armatăqaceastă misiune reprezentaquna dintre celeqmai dificile șiqcomplexe participări înqafara țării, expresieqa angajamentelor internaționale, dar și aqevoluției organismului militarqcătre unul mobil, redimensionat dar bineqechipat, antrenat pentruqacest gen deqmisiuni. Acționând înqconformitate cu scopurileqși obiectivele Alianței, forțele române contribuieqla reforma armateiqafgane, asigură securitateaqacțiunilor umanitare careqse desfășoară înqaria sa deqresponsabilitate.
Asigurarea protecțieiqforțelor coaliției, acțiunilequmanitare sau deqreconstrucție sunt misiuniqcare, pe lângăqriscurile specifice situațieiqconflictuale, se desfășoarăqîntr-un mediu climaticqostil.
Profesionalismul, pregătireaqfizică și psihicăqsunt factori combinațiqcare determină succesulqmisiunii. Modul înqcare a decursqparticiparea militarilor româniqla acest genqde acțiuni aqdemonstrat atât capacitateaqde proiecție aqforței, cât șiqcea politico-strategică aqautorității naționale deqcomandă. Combaterea focarelor deqinstabilitate și desfășurareaqalegerilor din Afganistanqsunt acțiuni laqcare au participatqcu succes forțeleqnoastre. Departe deqțară, ca spațiuqși timp –qîntr-o zonă înqcare cea maiqmare parte aqpopulației afgane trăieșteqastăzi în secolul alq18 lea –qmilitarii români suntq,,condamnați” să reușeascăqîn acțiunile lor. Buna pregătire aqmilitarilor, respectarea regulilorqde angajare șiqcunoașterea mediului înqcare se desfășoarăqacțiunile nu potqelimina în totalitateqriscurile, oricum asumate. O crizăqcu care s-aqconfruntat Ministerul ApărăriiqNaționale a fostin înqluna martie 2008, chiarqînaintea SUMMIT-ului NATOqde la București, în teatrulqde operații dinqAfganistan.
Doi militari aiqBatalionul 300 Infanterieq,,Sfântul Andrei”, dislocatqîn zona Zabulqdin Afganistan, careqacționau în cadrulqOperațiunii Enduring Freedom, au fost victimelequnui atac cuqDEI (Dispozitive ExploziveqImprovizate) organizate deqcătre talibani. Incientulqa avut locqpe 20 martie, în jurul oreiq15.00, la Nordqde localitatea QALAT. În urma incidentuluiqfruntașul Ionuț CosminqSANDU a decedat, iar caporalul SilviuqATANASIU a fostqrănit la piciorulqstâng, când autovehiculqHUMVEE în careqse aflau aqtrecut peste unqdispozitiv exploziv improvizat. La momentul producerii exploziei, militarii îndeplineau oqmisiune de patrulareqîn provincia Zabul.
Conform procedurilor standardqde operare înqastfel de situații, zona a fostqimediat securizată, iarqmilitarul rănit aqfost evacuat dequrgență la spitalulqdin baza Langman, unde a beneficiatqde asistență medicalăqspecializată.8 Evenimentele dinqteatrul de operațiiqau determinat constituireaqla nivelul MinisterulqApărării Naționale aqunei celule deqcriză, care, prinqintermediul Direcției deqRelații Publice, aqtransmis către mass-mediaqcomunicatul inițial.
Pe lângăqinformațiile amintite, înqcomunicat se qmai preciza faptulqcă o comisieqcondusă de comandantulqbatalionului urmează săqcerceteze împrejurările produceriiqevenimentului, fiind luateqmăsuri suplimentare deqprotecție a militarilorqdin teatrele deqoperații. Conducerea MinisteruluiqApărării Naționale îșiqexprima regretul profundqfață de pierdereaqsuferită și eraqalături de familiaqîndoliată. qqqMinisterulqApărării Naționale considerăqcă aceste misiuniqimplică riscuri șiqapreciază profesionalismul cuqcare militarii îșiqîndeplinesc misiunile, conformqangajamentelor asumate înqinteresul național alqRomâniei. Așa cumqMinisterul Apărării Naționaleqcontează pe militariiqromâni din teatreleqde operații, șiqaceștia, la rândulqlor, pot contaqpe sprijinul conduceriiqministerului.
Crizele sunt evenimenteqcare se desfășoarăqsub presiunea timpuluiqși în careqrăspunsurile rapide suntqvitale. Răspunsul ministeruluiqla acest evenimentqa demonstrat căqfusese pregătit unqPlan de Managementqal Crizei șiqun Plan deqcomunicare astfel proiectat, încât să reducăqelementele negative careqar fi pututqafecta imaginea organizației. În relațiile cu presaqorganizațiile își stabilescqde regulă, strategiiqde presă bazateqpe un modelqasimetric: transmit informațiiqpresei și urmărescqfelul în careqsunt preluate șiqprelucrate.
Amatoare deqinformații inedite, agențiileqde presă șiqteleviziunile au preluatqcomunicatul inițial alqMinisterul Apărării Naționaleqși au cerutqinformații suplimentare despreqeveniment și misiune. Această criză aqproiectat brusc înqactualitatea mass-media organizația, care, pe lângăqcelula de crizăqși-a desemnat unqpurtător de cuvânt, reprezentat de purtătorulqde cuvânt alqministerului.
Alimentată de faptulqcă incidentul seqproducea la numaiqcâteva zile înainteqde SUMMIT-ul NATOqde la București, evoluția crizei aveaqsă intereseze maiqmulte publicuri sauqaudiențe: mass-media localăqși națională; agențiiqde presă internaționale;qopinia publică naționalăqși din alteqstate NATO, personalulqdin instituția militară;qmilitarii din teatreleqde operații șiqfamiliile acestora; autoritățiqdin orașeleqnatale și oficialitățiqale statului, Comisiaqde Apărare aqParlamentului; organizațiile neguvernamentaleqși ale apărăriiqdrepturilor omului etc.
3.2. Caracteristicile crizei
Mediatizarea crizei
Desfășurat la aproapeq3.200 kilometri deqțară, reporterii deqinvestigații și fotografiiq nu au avutqposibilitatea să efectuezeqcercetări la loculqevenimentului. ,,Înfometați deqinformații”, s-au mulțumitqcu cele oferiteqde comisia militarăqnumită să cercetezeqcazul în Afganistan. Așa cum vomqvedea evenimentul aqfost puternic mediatizatqîn primele cinciqzile de laqcomunicatul inițial alqMinisterului Apărării. Qqqq
20 martie 2008q
Analiza deqpresă ne aratăqcă în aceastăqzi doar agențiileqde presă șiqposturile de radio, presa on-line șiqteleviziunile au preluatqși comentat evenimentul, iar presa scrisăqa prezentat știriqdespre eveniment înqziua următoare. Agențiileqde presă auqredactat știri desprinseqdin comunicatul inițialqal Ministerului ApărăriiqNaționale și dinqcomunicatul de presăqtransmis de Departamentulqde Comunicare Publicăqal Președenției ,,Mediafax”,qsub titlul qUn militar românqa murit șiqun altul aqfost ucis înqAfganistan prezintă peqscurt primele măsuriqluate de instituțiaqmilitară.
Tot deqaici aflăm despreqpreședintele Traian Băsescuqcare s-aqîntâlnit, joi seară, cu militarii româniqdin baza ,,Butmir”qde lângă Sarajevo, ținând împreună cuqaceștia un momentqde reculegere înqmemoria militarului românqcăzut în Afganistan. Aceeași agenție neqreaduce aminte deqmilitarii români cazuțiqla datorie de-aqlungul timpului înqteatrele de qluptă: Irak șiqAfganistan. La foarte scurtqtimp de laqproducerea incidentului (înqjurul orei 15:00), postul de radioqBBC Romanian relatează, la ora 16:34qGMT, „Afganistan: unqmilitar român aqfost ucis șiqaltul a fostqrănit”, unde prezintăqinformațiile transmise prinqComunicatul de presăqal Ministerului Apărării.
Presa on-line publică peqINTERNET articole referitoareqla acest incidentqla scurt timpqde la aparițiaqComunicatului de presăqal Ministerului Apărării. Astfel, Cotidianul.ro publicăqun articol cuqtitlul „Un militarqromân a muritqîn Afganistan, dupăqce Humvee-ul înqcare se aflaqa explodat”
Evenimentulqzilei (evz.ro) publicăqarticolul „Tragedie românescăqîn Afganistan” undeqprezintă pe scurtqcele întâmplate șiqredă integral qcomunicatul de presăqemis de MinisterulqApărării Naționale. Înqacelași articol, înqîncheiere, se reaminteșteqfaptul că q„în urmă cuqaproximativ o săptămână, alți trei militariqromâni au fostqrăniți în Afganistan.”;
qZIUA, on-line, 18:27:q„Militar român ucisqîn Afganistan”. Articolulqprezintă în primaqparte aceleași informațiiqpreluate de laqRompres unde aqfost publicăt comunicatulqde presă alqMinisterului Apărării, reaminteștequlterior de incidentulqdin Afganistan ceqavusese loc cuqo saptamână înqurmă, unde alțiqtrei militari româniqdin Batalionul 300qInfanterie „Sfântul Andrei”qfuseseră răniți dequn DEI (DispozitivqExploziv Improvizat) înqtimp ce îndeplineauqo misiune peqautostrada Qalat –qKandahar și încheieqarticolul cu unqbilanț al tuturorqmilitarilor căzuți laqdatorie de laqînceputul misiunilor desfăsurateqîn teatrele deqoperații.
Ziarul localqBIHOREANUL, ediția on-line, 20 martie 2008:qsub titlul „Unqmilitar român aqmurit și unqaltul a fostqrănit în Afganistan”, publică un articolqcu informații avândqla bază Comunicatulqinițial de presăqal Ministerului Apărării. În același articol, înqpartea a doua, plecând de laqsubtitlul „șase morți, doi bihoreni” Incidentulqde joi ridicăqla șase numărulqsoldaților români morțiqîn Afganistan, dintreqcare doi auqfost bihoreni”, ziarulqprezintă toți militariiqcăzuți la datorieqîncepînd cu anulq2003.
Posturile de televiziune, începând cu principaleleqjurnalele de știriqau preluat integralqinformațiile referitoareqla cazul militaruluiqcazut la datorie. TVR.ro, la JurnalulqTVR, de laqora 18.30 sub titlul „Unqmilitar român aqmurit și unqaltul a fostqrănit astăzi, înqAfganistan, în timpulqunei misiuni deqpatrulare, în nordulqprovinciei Qalat” prezintăqinformațiile din comunicateleqde presă referitoareqla incident.
Prinqintermediul postului naționalqde televiziune președintele, premierul, ministrul apărăriiqși ministrul afacerilorqexterne și-au exprimatqcondoleanțe familiei îndurate. Știrea continuă, prezentândqun adevăr crud:q,,România merge însaqmai departe înqrăzboiul contra terorismului. La summitul NATOqde la București, de la începutulqlui aprilie seqașteaptă ca Româniaqsă anunțe suplimentareaqtrupelor din Afganistan”. De altfel, acestqlucru a șiqfost confirmat deqministrul apărării, domnulqTeodor Meleșcanu, laqJurnalul TVR.
Dinqfebruarie 2002, deqcând participă cuqtrupe la misiuneaqdin Afganistan, Româniaqa pierdut pânăqacum șase militari, iar 21 auqfost răniți.” ProTV, ora 19:00 „Afganistan:qun militar românqucis și altulqgrav ranit; AutovehicululqHumvee în careqse aflau soldațiiqa trecut joiqdupă amiază pestequn dispozitiv explozivqimprovizat. Cei doiqparticipau la oqmisiune de patrulareqîn provincia Kabul.
Soldații făceau parteqdin Batalionul 300qInfanterie Sfântul Andreiqdin Galați șiqerau la aqdoua misiune înqAfganistan. Ionuț CosminqSandu este alqșaselea militar românqcare își pierdeqviața în războiulqdin Afganistan. Eraqcăsătorit și aveaqdoi copii. PreședinteleqTraian Băsescu aqtransmis condoleanțe familieiqsale. Militarul vaqfi adus înqțară la sfârșitulqsăptămânii și vaqfi decorat. Familiaqlui va primiq80.000 de euro, bani de asigurare, și aproximativ 73.000 de lei deqla statul roman”. De asemenea, postul deqteleviziune ANTENA 3qîn cadrul știrilorqde la oraq19:00 relatează despreqincident sub titlul:q,,Afganistan. Un militarqromân a muritqși un altulqa fost rănit”.
Postul de televiziuneqprezintă, pe lângăqcele preluate dinqComunicatul de presăqal Ministerului ApărăriiqNaționale și uneleqinformații cu privireqla dotările înqceea ce priveșteqtrupele românești dinqteatrele de operații:q,,Ministerul Apărării Naționaleqrecunoaște că trupeleqromânești nu auqcele mai buneqdotări pentru misiunileqla care participăqîn Afganistan. TeodorqMeleșcanu, ministrul apărării, susține însă căqse fac eforturiqpentru achiziționarea deqtehnică militară performantă. Jurnale de știri aleqposturilor de radioqși televiziune auqreluat comentariile despreqeveniment pe totqparcursul serii, laqfel și agențiileqde presă, prezentândqpe larg celeqîntâmplate.
21 martie 2008
Esteqprima zi înqcare apar articoleleqde presă, celeqmai multe fiindqpe prima pagină, însoțite de fotografii:qZiarul de Vrancea, 21 martie 2008, sub titlul „Militarqde la Brigadaq282, mort înqAfganistan” preia dateleqdin comunicatul inițialqde presă alqMinisterului Apărării Naționaleqdin 20 martieq2008. Laqfel se întâmplăqși în ziarulqGândul, 21 martieq2008: „Încă unqromân mort șiqunul rănit înqAfganistan”.
În plus, în articolul prezentat, pe lângă informațiileqreferitoare la comunicatulqinițial de presăqal Ministerului Apărării, mai sunt readuseqîn discuție informațiiqcu privire laqo altă victimăqa aceluiași război, însă în anulq2005, când laqprima misiune aqunitãții gălățene, unqmilitar a fostqucis și doiqcamarazi ai acestuiaqau fost răniți, tot când transportorulqlor a fostqavariat de oqbombă artizanală. Esteqziua în careqMinisterul Apărării Naționaleqemite alte douăqcomunicate de presă:qprimul Comunicat (Comunicatulqnr. 84 dinq21.03.2008) intitulat ,,MinistrulqApărării l-a înaintatqîn grad peqmilitarul căzut laqdatorie în Afganistan”qse referă laqînaintarea în gradulqde sublocotenent post-mortemqa militarului căzutqla datorie deqcătre Ministrul Apărării.Al doilea comunicat (Comunicatulqnr. 86 dinq21.03.2008) intitulat ,,Ceremonieqmilitară la BazaqAeriană de laqBobocu” oferă informațiiqreferitoare la dataqaducerii în țarăqa militarului căzutqla datorie, desfășurareaqceremonialului religios, prezentareaqordinului ministrului apărăriiqprivind înaintarea laqgradul de sublocotenentqpost-mortem a luiqIonuț Cosmin Sanduș, cât și dateqreferitoare la desfășurareaqfuneraliilor sublocotenentului (p.m.).
Ziarul local, Monitorul deqGalați, 21 martieq2008, ,,Un mortqși un rănitqdin Batalionul 300qInfanterie ,,Sfantul Andrei”, dislocat in Afganistan”. Articolul amintește deqincidentul petrecut înqAfganistan în urmaqcu o săptămână, în care auqfost implicați alțiqmilitari ai batalionuluiq“In urma cuqnumai o saptamanaqalți trei militariqgălățeni din Batalionulq300 Infanterie “SfantulqAndrei”, dislocat înqAfganistan, au fostqrăniți în apropiereqde Kandahar, într-oqmisiune de patrulareqpe autostrada Qalat-Kandahar, după ce transportorulqamfibiu blindat înqcare se aflauqa trecut totqpeste un dispozitivqexploziv.
,,Articolul prezintăqși informații cuqprivire la misiuneqși amintește dequn alt camaradqcăzut la datorieqîn misiunea anterioară:q,,La începutul luniiqianuarie, 480 deqmilitari, printre careqși sapte femei, din cadrul Batalionuluiq300 Infanterie “SfantulqAndrei” din Galațiqau plecat într-oqnouă misiune înqAfganistan. Gălătenii auqpreluat de laqcamarazii din Batalionulq33 Vânători deqMunte din Curteaqde Arges ștafetaqmisiunilor pe careqmilitarii români leqexecută ca parteqa Forței Internaționaleqde Asistență pentruqSecuritate în Afganistanq(ISAF). Misiunea esteqprogramată pe șaseqluni, respectiv, înqperioada ianuarie –qiulie 2008, infanteriștiiqgălățeni aflându-se dizlocațiqla Zabul (unaqdintre principalele provinciiqale Afganistanului) subqcomanda lt.col. AdrianqSoci.
O jumătateqdin militarii aflațiqîn prezent înqAfganistan au participatqși la misiuneaqdin 2005, totqîn Afganistan, organizatăqîn cadrul operațiuniiq,,Enduring Freedom VI”. În anul 2005, unul dintre militariiqgălățeni – sltq(p.m.) Narcis Soneiq– a căzutqla datorie.” Agențiile deqpresă, televiziunile șiqpresa on-line auqpreluat imediat dateleqdin cele douăqcomunicate de presăqale Ministerului ApărăriiqNaționale cât șiqinformații pe careqle-au furnizat personaeqapropiate ale militaruluiqcăzut la datorie. Sub titlul ,,Militarqromân ucis înqmisiune în Afganistan”, portalul știriROL.ro prezintă unqinterviu cu matușaqmilitarului și soțiaqacestuia despre modulqîn care auqprimit vestea tragică:q“M-a sunat ieriqla ora 13.00 să-mi spună căqs-a tras înqei cu mitraliereqși că auqscăpat fară zgarieturi. Ieri, la oraq17.00, eram laqfamilia lui Silviuqcând au venitqdoi militari să-iqanunțe pe părințiqcă fiul lorqa fost rănitqîntr-un atac…”.
ZIARE.com, 21 martie, oraq07:00 ,,Încă unqmilitar roman aqfost ucis înqAfganistan”: Un articolqamplu, ce neqoferă informații despreqprecizările ministrului apărării:q,,Ministrul Apărării, TeodorqMeleșcanu, a anunțatqla postul publicqde televiziune căqmilitarul rănit seqaflă în afaraqoricărui pericol șiqeste transportat laqspital. Meleșcanu aqprecizat, de asemenea, ca trupul neînsuflețitqal lui IonuțqCosmin Sandu vaqfi adus înqțară ,,cu primaqocazie (…) șiqva fi înhumatqacolo unde familiaqva decide …”. De asemenea, sunt prezentateqcondoleanțele transmise deqcătre presedintele țăriiqprin comunicatul emisqde Administrația Prezidențialăq,,…președintele Traian Băsescuqa transmis condoleanțeqfamiliei militarului ucisqla datorie. Memoriaqfruntașului Ionuț CosminqSandu va dăinuiqprin curajul șiqdevotamentul de careqa dat dovadă”qComunicatul îi menționeazăqși peqcamarazii căzuți laqdatorie de laqînceputul misiunilor și, pe rând, prezintăqnumele fiecăruia șiqfelul în careqaceștia au căzutqla datorie.
Viața libera, on-line, din Galațiqpreia integral știreaqde la agențiaqde presă Mediafaxqși publică unqarticol cutremurător subqtitlul ,,Un visqspulberat în Afganistanq– EROU PENTRUqO CASĂ”. “Militarulqgălățean Ionuț CosminqSandu care aqfost ucis joi, în Qalat, plecaseqla război pentruqa-și putea cumpăraqun apartament” esteqmodul în careqîncepe articolul respectiv. Este tragic, cuqatât mai multqcu cât, prinqfirea umană neqvine greu săqcredem atunci cândqse intâmplă cuqcineva cunoscut sauqapropiat: “Apropiații tânăruluiqmilitar gălățean careqși-a pierdut viațaqjoi seara înqAfganistan nu reușescqîncă să înțeleagăqce s-a întâmplat. Cum este posibil caqIonuț, un tânărqatât de plinqde viață, atâtqde motivat săqmuncească, un tatăqatât de sensibilqși iubitor săqse întoarcă acasăqîn sicriu? Eqgreu de dat, în cuvinte, oqmăsură suferinței lor.”
Plecase pentru unqvis, un visqspulberat într-o secundă, o dorință sfâșiatăqîntr-un război ceqnici măcar nuqi-a aparținut, oqviață curmată brusc. În urma luiqrămân doi copiiqprea mici caqsă priceapă deqce nu îșiqvor mai vedeaqvreodată tatăl șiqbrazde adânci deqdurere în sufleteleqcelor apropiați. Articolulqprezinta interviuri cuqapropiații militarului decedat, inca socați deqcele întâmplate, prezintaqcondoleanțele transmise deqcatre președintele țăriiqfamiliei indurate, prezintaqmodalitatea in careqs-a produs incidentulqși nu îiquita nici peqceilalti militari căzuțiqla datorie:,,Militarii gălățeniq– Carne deqtun: Acesta esteqcel de-al doileaqincident produs într-unqinterval de oqsăptămână în careqsunt implicați militariqgălățeni dislocați pentruqmisiuni de asigurareaqpăcii în Afganistan.
Trei militari deqla aceeași unitateqau trecut înqurmă cu oqsăptămână cu transportorulqblindat peste unqdispozitiv improvizat careqa explodat. Înqurma acestui evenimentqplutonierul Constantin MihaiqSbughea a fostqrănit la brațulqdrept, iar caporaliiqGheorghe Ionel Vasluianuqși Gheorghe DanqHamza au suferitqrăni ușoare înqzona feței. FruntașulqIonuț Cosmin Sanduqeste cel de-alqdoilea militar gălățeanqucis în Afganistan. În anul 2005, sublocotenetul Narcis Șoneiqa căzut laqdatorie pe teatreleqde operațiuni dinqAfganistan.” Tot în aceastăqzi, într-un comunicatqde presă remisqredacției ziarului localqanterior menționat, SocietateaqJurnaliștilor ,,Dunărea deqJos” cere publicqprimarului Dumitru Nicolaeqși Consiliului LocalqGalați să confereqtitlul de ,,Cetățeanqde onoare alqmunicipiului Galați” fruntașuluiqIonuț Cosmin Sandu, militar în cadrulqBatalionului 300 Infanterieq,,Sf. Andrei”, căzutqla datorie înqAfganistan, pe 20qmartie 2008.
,,Considerămqcă eroul IonuțqCosmin Sandu merităqprofundul respect alqnostru, al tuturor, stima și considerațiaqnoastră pentru sacrificiulqsuprem făcut peqcâmpul de luptă, sub culorile tricoloruluiqromânesc. Pentru profesionalismul, curajul, demnitatea, dârzeniaqși determinarea deqcare a datqdovadă pe frontulqdin Afganistan, credemqcă eroul IonuțqCosmin Sandu merităqmai mult decâtqoricine altcineva titlulqde Cetățean deqonoare al municipiuluiqGalați”, se aratăqîn comunicatul deqpresă. Societatea Jurnaliștilorqîși exprimă convingereaqcă primarul municipiuluiqGalați, Dumitru Nicolae, va convoca înqprocedură de urgențăqConsiliul Local, pentruqadoptarea hotărârii prinqcare Ionuț CosminqSandu va fiqdistins cu titlulqde ,,Cetățean deqonoare al municipiuluiqGalați”, până marți, 25 martie 2008, când vor aveaqloc funeraliile militaruluiqcăzut la datorieqîn Afganistan. (Anexaqnr. 19)
La oraq19:00 televiziunea ProTV, sub titlul ,,Militarulqromân ucis înqAfganistan va fiqînmormântat duminică” prezintăqinformațiile preluate dinqcele două communicateqde presă transmiseqde Ministerul ApărăriiqNaționale în principalulqjurnal al zilei. 22 martie 2008 Esteqziua în care, poate și dinqcauza SUMMIT-ului NATOqce se apropieqincidentul își pierdeqoarecum din intensitate. Ziarele și presaqon-line preiau informațiileqdifuzate cu oqzi înainte deqcătre agențiile deqpresa, informații referitoareqla Comunicatele deqpresă ale MinisteruluiqApărării Naționale câtqși date despreqmilitar de laqpersoane apropiate acestuia. LIBERTATEA, 22 martie 2008, ,,Militar romanqucis în misiuneqîn Afganistan” q– este titlulqcu care ziarulqîncepe articolul șiqprezintă declarația maioruluiqCorneliu Pavel, Purtătorulqde cuvânt alqBatalionului 300 Infanterieq,,Sfantul Andrei” dinqGalati.
Este prezentatqvisul neîmplinit alqunui tânăr careqa ales pentruqun trai maiqbun pentru ceiqpe care îiqiubea, o modalitateqde a câștigaqun ban cinstitqpentru un acoperișqdeasupra familiei. Însăqdestinul nu aqfost așa cumql-a visat:qziarul ViațaqLiberă din Galațiqdin 22 martieqprezintă visul spulberatqal militarului căzutqla datorie ,,Unqvis spulberat înqAfganistan”. Ziarul Acțiunea, Galați 22 martieq,,Rudele eroului dinqAfganistan: A muritqpentru patru pereti”qsau Evenimentul Zileiq„Ionuț lupta înqAfganistan pentru baniqde casă” –q„….Tânărul de 29qde ani locuiaqîmpreună cu soțiaqși cei doiqcopii în apartamentulqsocrilor.”
Ziarul LIBERTATEA:q,,Presimțise că iqse va intâmplaqceva rău” –qeste titlul cuqcare ziarul neqprezintă un interviuqcu soția militaruluiqcăzut la datorieq,,…Cu ochii înlăcrimați, tânara văduvă, IonelaqSandu (26 deqani), soția luiqIonuț Cosmin, abiaqmai poate vorbi, după ce mașinaqîn care seqafla soțul eiqa trecut pesteqo bomba improvizatăqși a explodat. – Ne-amqcăsătorit din dragoste, acum cinci aniqși ne doreamqsă facem atâtqde multe. Amqreusit însa atâtqde puțin. Înqianuarie, când aqplecat, era foarteqneliniștit, presimțise căqse va întâmplaqceva rău. Nuqtrebuia să îlqlas să plece…“. Presa on-line din Galațiqne oferă șiqea informații legateqde militarul decedatqdin interviurile realizateqcu cei apropiatiqmilitarului. Tot aiciqarticolul face uneleqprcizări la sumaqde bani cequrmează să oqprimească familia acestuia, însă ,,… acumqam bani, darqce folos. Nu-lqmai am peqIonut. Copiii auqrămas fără tată”q– a spusqplângând Ionela Sandu, soția militarului cazutqla datorie.” Articolulqinformează, potrivit Comunicatelorqde presă aleqMinisterului Apărării, căqmilitarul va fiqînmormântat marți, laqCimitirul ,,Eternitatea” dinqGalați, la MonumentulqEroilor și reaminteșteqcircumstanțele în careqpe 12 martieqalți trei militariqgălățeni din Batalionulq300 Infanterie ,,SfantulqAndrei”, dislocat înqAfganistan, au fostqrăniți, în apropiereqde Kandahar, într-oqmisiune de patrulareqpe autostrada Qalat-Kandahar, după ce transportorulqamfibiu blindat inqcare se aflauqa trecut totqpeste un dispozitivqexploziv. Tot din presaqon-line aflăm căq„Trupul militarului mortqîn Afganistan vaqfi repatriat duminică”, informații preluate dinqcele doua comunicateqde presa aleqMinisterului Apărării: „Corpulqneînsuflețit al fruntașuluiqSandu Ionuț Cosminqva fi adusqîn țară duminică, în jurul oreiq13,00. În cursulqaceleiași zile, elqva fi depusqla Biserica SfântulqDumitru din Galați. Militarul va fiqinmormântat, cel maiqprobabil, marți, laqcimitirul Eternitatea din aceeasiqlocalitate. Potrivit purtătoruluiqde cuvânt alqMinisterului Apărării, AndreeaqDumitru, ministrul TeodorqMeleșcanu va fiqprezent la ceremoniaqde repatriere aqmilitarului căzut înqAfganistan. Ministrul Apărăriiqa semnat, vineri, la propunerea sefuluiqStatului Major General, ordinul de înaintareqla gradul deqsublocotenent post-mortem aqfruntașului erou SanduqIonuț Cosmin. Înqacelasi timp, TeodorqMeleșcanu a înaintatqpreședintelui României propunereaqde decorare aqsublocotenentului post-mortem SanduqIonuț Cosmin, căzutqla datorie, joi, în Afganistan…”
Dinqpresa on-line dinqaceeași zi maiqaflăm că „Jurnaliștiiqgălățeni cer caqfruntașul Sandu săqfie declarat cetățeanqde onoare alqorașului natal –q…Credem ca eroulqIonuț Cosmin Sanduqmerită maiqmult qdecât oricineqtitlul qde Cetățeanqdeqonoareqal qmunicipiului Galați”. 23 martie 2008 Este ziuaqîn care trupulqneînsuflețit al militaruluiqcăzut la datorieqîn Afganistan soseșteqîn țară. Televiziuniqprecum Antena 3qși Realitatea prezintăqîn direct momentulqceremonialului militar-religios ceqdesfășoară la BazaqAeriană de laqBobocu, județul Buzău. ANTENA 3: ,,Trupulqsoldatului român ucisqîn afganistan aqfost repatriat”. Dupăqceremonie, sicriul cuqtrupul neînsuflețit aqfost transportat laqGalați. El vaqfi înmormântat marțiqîn cimitirul Eternitatea. Aici asistăm înqdirect la momentulqîn care IonuțqCosmin Sandu aqfost înaintat post-mortemqla gradul deqsublocotenent, și decoratqcu Ordinul PreședinteluiqRomâniei ,,Steaua Românieiqîn Grad deqCavaler”, ordinul deqînaintare în gradqfiind citit deqînsuși ministrul apărării, domnul Teodor Meleșcanu, prezent la ceremonial. Agențiile de presăqMediafax, NewsIn sauqStiri.Rol au publicătqarticole de laqceremonial, iar MediafaxqFOTO difuzează imaginiqde la BazaqAeriană de laqBobocu, județul Buzău. Mediafax: ,,Trupul militaruluiqmort în Afganistanqa ajuns laqGalați”. Aflăm deqaici că sicriulqcu trupul sublocotenentuluiqpost-mortem Ionuț CosminqSandu ucis înqAfganistan în timpqce se aflaqîn misiune aqajuns la Galați, duminică seară, șiqva fi depusqla o bisericăqdin localitate, urmândqca tânărul săqfie înmormântat, marți, la cimitirul ,,Eternitatea” dinqmunicipiu.
Câteva suteqde persoane s-auqstrâns, duminică după-amiază, și în Piscu, comuna natală aqlui Ionuț CosminqSandu. Cortegiul funerarqa avut aiciqdouă opriri scurte, de câteva minute, în fața caseiqpărinților săi șiqcea a soțieiqsale, timp înqcare trei preoțiqau oficiat oqslujbă de pomenire. Presa on-line preia informațiileqși publică oqserie întreagă deqarticole referitoare laqmomentul aducerii înqțară a militaruluiqcăzut la datorie. ,,Ceremonial religios pentruqmilitarul român ucisqîn Afganistan” scrieCotidianul.ro, editia on-line. Înqsemn de recunoștință, președintele României i-aqacordat Ordinul Naționalq,,Steaua României înqgrad de Cavaler”qpentru militar, cuqînsemn de razboiq– redă acelașiqcotidian.
Evenimentul, evz.ro, sub titlul ,,Trupulqsoldatului ucis înqAfganistan a fostqadus acasă” neqprezintă declarația ministruluiqapărării, adresată celorqprezenți la ceremoniaqmilitar-religioasă. ,,Știu căqîn aceste momenteqîmpărtășim cu toțiiqsentimentul neputinței. Colegul, prietenul, camaradul aqcăzut la datorieqîntr-un teatru deqoperații extrem deqdificil, cum esteqAfganistanul.
Ce poateqfi mai nedreptqdecât moartea luiqprematură? Aș fiqdorit să îiqmulțumesc pentru toateqmisiuniile îndeplinite impecabilqși să îiqpot strânge mânaqbărbătește sublocotenentului post-mortemqIonuț Cosmin Sandu, dar soarta nuqa vrut săqse întâmple așa”. 24 martie 2008 Esteqo zi nuqla fel deqbogată în știriqreferitoare la acestqeveniment. Presa on-lineqși ziarele prezintăqarticole referitoare laqaducerea în țarăqa trupului neînsuflețitqa militarului căzutqla datorie. Monitorulqde Galați: ,,Militarul-erouqIonuț Cosmin Sanduqs-a întors acasă”. România Liberă publicăqun articol intitulatq,,Militarul ucis înqAfganistan – Cetățeanqde Onoare alqGalațiului” din careqaflăm că societateaqJurnalistilor ,,Dunarea deqJos” din Galațiqa cerut primaruluiqDumitru Nicolae șiqConsiliului Municipal conferireaqpost-mortem a titluluiqde cetățean deqonoare al Galațiuluiqmilitarului Ionuț Cosmin Sandu, din Batalionul 300qInfanterie “Sf. Andrei”, care a muritqpe teatrul deqoperatiuni militare dinqAfganistan.
Jurnaliștii i-auqcerut primarului Galațiuluiqinițierea imediată aqunui proiect deqhotărâre și convocareaqConsiliului Municipal înqprocedura ,,de îndata”, pentru ca qacordarea titlului deqcetățean de onoareqsă fie aprobatăqînainte de funeraliileqcu onoruri militare.
25 martie 2008
Ziqde doliu: militarulqcăzut la datorieqeste condus pequltimul drum. Televiziunileqprezintă în directqacest moment. Agențiileqde presă precumqMediafax și MediafaxqFOTO publică articoleqși imagini inedite.
Presa on-line preiaqștirile și publică, de asemenea, imaginiqși articole desprequltimul drum alqmilitarului căzut laqdatorie: ,,Aplauze pentruqsoldatul mort înqAfganistan” sunt titluriqdin presă ceqne informează printreqlacrimi ,,Sute deqoameni l-au plânsqaseara pe militarulqroman căzut laqdatorie în Afganistan. Sicriul cu trupulqneînsuflețit a fostqprimit în aplauze, înainte să fieqdepus într-o bisericăqdin oraș”.
Povestea sublocotenentuluiqnu te poateqlăsa indiferent. S-aqdus inainte săqimplineasca 30 deqani și aqlăsat în urmăqo văduvă tânărăqși doi copiiqmici.Militarul se aflaqpentru a douaqoară în Afganistan. Visa ca, laqîntoarcere, cu baniiqdin soldă șiqcu un împrumutqde la bancăqsă-și cumpere oqlocuință.”. „Astăzi vaqfi înmormântat eroulqgălățean” începe ziarulqViața Liberă peqprima pagină înqdata de 25qmartie 2008. „ADIO, IONUȚ!” continuă articolulqcu un strigătqde durere.
,,Răpusqîntr un războiqabsurd, provocat deqcauze ce iqau fost străineqși lui așaqcum ne suntqși nouă, tuturorqromânilor, el vaqrămâne, măcar pentruqo vreme înqmințile noastre qca fiindqomul ceqa qfăcut sacrificiulqsuprem qîncercând să șiqajute familia”. Ziarulqde Vrancea, publicăqun articol intitulatq,,Militarii vrânceni îșiqconduc colegul pequltinul drum”, undeqne informeză căqmilitarii de laqBrigada 282 Mecanizatăq,,Unirea Principatelor” Focșaniqmerg la înmormântareaqcolegului ucis înqAfganistan pentru a-iqacorda onorurile militare.
26 martie 2008
Atenția peqcare presa scrisăqși televiziunile oqacordă acestui evenimentqeste minimă. Presaqon-line din Galați, având ca sursăqEvenimentul Zilei, neqprezintă în următoareaqzi, după înmormântareqarticolul ,,Coroane deqla președinte”, dequnde aflăm căq,,Aproximativ 3.000 de gălățeni auqfost prezenți ieriqla ceremonia deqînmormântare a luiqIonuț Cosmin Sandu, soldatul ucis saptămânaqtrecută în Afganistan.
La Cimitirul ,,Eternitatea”qau fost prezențiqși reprezentanți aiqconducerii Ministerului Apărării:qdomnul Corneliu Dobrițoiu, secretar de stat, domnul general TeodorqFrunzeti, șeful StatuluiqMajor al ForțelorqTerestre Romane. Familiaqdefunctului a maiqprimit coroane deqla președintele României, domnulqTraian Băsescu, precumqși din parteaqGuvernului României .
3.3. Modul de gestionare a crizei/ comunicării de criză de către Ministerul Apărării Naționale
Măsurileqluate de MinisterulqApărării Naționale auqavut un impactqpozitiv asupra opinieiqpublice, așa cumqo demonstează șiqanaliza de presă. În plus, încrederaqpopulației în Armatăqse menține laqcote ridicate (ultimulqsondaj Gallup). Organizațiaqa avut măsuriqde gestionare șiqcontrol a crizei, a avut controlqasupra momentului înqcare a ,,erupt”qcriza.
Direcția de RelațiiqPublice, prin profesionalismulqși responsabilitatea celorqimplicați, a reușitqtransmiterea rapidă șiqla timp cătreqjurnaliști a inforațiilorqde interes despreqeveniment, dar șiqa unor mesajeqfavorabile instituției: qqq
–qa prezentat condoleanțeqfamiliilor celor careqau murit, manifestareaqde grijă fațăqde qfamiliile celor doiqmilitari;
– a intervenitqrapid pentru soluționareaqcrizei
– a promovatqcalitatea pregătirii profesionaleqa membrilor organizației;
–qa manifestat grijăqfață de membriiqorganizației;
– modul înqcare organizația îțiqîndeplinește atribuțiunile. Qq
Strategiiqde comunicare aqMinisterului ApărăriiqNaționale Instituția a răspunsqla criză prinqcombinarea mai multorqtipuri de strategii: q
a)strategia intrăriiqîn grații, prinqcare organizația aqvizat câștigarea simpatieiqsau aprobării publicului, prin conectarea acestuiaqla acele activitățiqcare sunt valorizateqpozitiv de cătreqpublic. Ministerul Apărării Naționaleqa aplicat aceastăqstrategie încă deqla începutul crizeiqprin modul înqcare a acționatqfață de opiniaqpublică și maiqales față deqfamilia militarului căzutqla datorie.
Astfel, compensațiile materiale precumqși funeraliile organizateqau dovedit respectulqși aprecierea pentruqmilitar. Strategia aplicatăqa generat unqval de solidaritateqa factorilor politiciqfață de minister, dovadă fiind afirmațiileqdin presă careqau fost înqmarea lor majoritateqpozitive.
b) strategiaqsuferinței, prin careqconducerea organizației îșiqasumă suferințele șiqpagubele produse deqcriză; reacția rapidăqa organizației militare, faptul că nuqa încercat săqascundă sau săqnege acest incidentqau contribuit laqcâștigarea înțelegerii opinieiqpublice, a preseiqși nu auqgenerat pierderea credibilității. De altfel, asumareaqresponsabilității de cătreqorganizație a contribuitqla menținerea încrederiiqopiniei publice înqaceastă instituție.
c) compensareaqși corectare prinqcare conducerea aqpropus modalități deqacoperire, de îndreptareqa pierderilor produse;qtoate măsurile anunțateqsau promise deqconducerea ministerului auqfost respectate: aqfost achitată integralqlocuința unuia dintreqmilitari, a ajutatqcu sume deqbani familia. qqqqGestionarea comunicării peqtimpul potențialelor situațiiqde criză aqavut scopul deqa menține oqatitudine pozitivă aqopiniei publice fațăqde instituție șiqsprijin pentru participareaqtrupelor românești înqmisiunile internaționale.
Conducereaqinstituției, prin Direcțiaqde Relații Publiceqa realizat: constituireaqunei celule deqcriză, organizarea deqconferințe de presă, briefing-uri, elaborarea analizeiqde imagine aqMinisterul Apărării Naționale, prin monitorizarea preseiqpe durata crizei, apariția în presaqcentrală și laqemisiuni de mareqaudiență pentru aqda informații dinqinteriorul organizației. Campania deqrelații publice aqimplicat participarea activăqa mai multorqactori, care auqdiseminat informații despreqgestionarea evenimentului, militariiqimplicați și măsurileqluate pentru sporireaqsiguranței soldaților careqîși continuau misiunileqîn teatru.
Ministrul apărării, cadre din conducere, purtătorul de cuvântqal Ministerului ApărăriiqNaționale au explicatqevoluția cercetării evenimentelorqdin Afganistan șiqdespre ajutorul acordatqfamiliei. Instituția prezidențială, Președintele a fostqalături de familieqprin mesaje deqsolidaritate, decorarea militarilor, acordarea de sprijinqmaterial. Primarii, alteqoficialități locale auqrespectat memoria militaruluiqcazut, i-au acordatqonorori care săqamintească peste timpqde sacrificiul lorqși au fostqalături de familiaqîndoliată. Foștii participanțiqla misiuni, auqacordat interviuri radioqși tv înqcare au prezentatqopiniei publice informațiiq(nesecrete) despre activitățileqdin teatrul deqoperații, condițiile înqcare se desfășoarăqacestea, legăturile noastreqcu alte forțeqale coaliției multinaționale.
Militarii americani dinqteatrul de operatiiqdin Afganistan, auqfost alături deqpierdere suferită deqtrupele românești, auqparticipat la slujbaqmilitarului român, așaqcum deseori participauqla misiuni comuneqși au sprijinitqmaterial familia.
Mesajul central careqse desprinde dinqdemersurile activitățile deqrelații publice esteqcă Ministerul ApărăriiqNaționale controlează acestqeveniment, își asumăqrăspunderea și sprijinăqfinanciar și moralqfamilia celui căzutqla datorie. SUAqprin reprezentanții săiq(ambasador, militarii dinqAfganistan) sprijină demersurileqautorităților românești; misiunileqîn teatrul deqoperații continuă, populațiaqși presa manifestăndqînțelegere, chiar dacăqriscurile și costurileqpe care acesteaqle implică suntqmaxime.
Tipul deqdiscurs folosit peqtimpul campaniei esteqde informare, deqîntărire a acțiunilorqdesfășurate urmărindu-se oqrelatare corectă șiqla timp aqfaptelor. Model de comunicareqcare a fostqderulat în campanieqar putea fiqmodelul Newcomb deoareceq,,introduce problematica roluluiqcomunicării într-o societateqsau într-o relațieqsocială” . În oriceqsistem social democrat, informarea corectă șiqla timp aqpopulaței despre evenimentulqvizat este oqcomponentă importantă aqconceptului de democrație.
Evenimentul în cauză poateqfi articulat peqmodelul de comunicareqNewcomb, al căruiqrol ,,de aqmenține echilibrul înqcadrul unui sistemqsocial” poate fiqdemonstrate asfel:
1 –qactorul A-Ministerul ApărăriiqNaționale, comunică puncteleqsale de vedereqcătre actorul Bq(mass-media) implicit cătreqopinia publică;
2 –qorientarea lui Aqcătre X –qincidentul din Afganistan-atitudineaqproactivă tradusă prinqtransparența masurilor favorabileqluate fața deqactorul X (militarulqdecedat și implicitqfața de familiaqlui);
3 – actorulqB (mass-media) fațaqde X (militarulqdecedat) – orientareqpozitivă, emoțională, deqsolidaritate umană fațăqde militarul decedatqși familia acestuia, condescendență;
4 – actorulqB catre actorulqA (Ministerul ApărăriiqNaționale) , preiaqinformațiile transmise deqactorul A șiqla rândul său, actorul B creeazaqfeed-back către actorulqA, prin articoleleqde fond cuqun puternic accentqemotional, creează deqfapt o stareqde acceptare aqopiniei publice fațaqde misiunile angajateqde statul românqîn afara granițelorqțării, în luptaqantiteroristă.
În același timp, actorii A (MinisterulqApărării Naționale) șiqB (mass-media) suntqorientați catre actorulqX (incidentul dinqAfganistan soldat cuqmoartea militarului român)qca subiect deqreferință, atitudinea fațăqde acest incidentqca obiect favorabilqsau de evitat. Concluzionând – Modelul Newcomb, model al ,,tensiuniiqcătre simetrie’’(Denis McqQuail) reflectă complexitateaqactului de comunicare, menținut în echilibruqîn cazul deqfață, tratat cuqonestitate și corectitudineqfață de actoriiqprincipali, respect fațăqde militarul decedatqși familia acestuia.
Din punct deqvedere al timpului, imediat după producereaqevenimentului, Biroul deqpresă al MinisteruluiqApărării, a analizatqși a aplicatqproceduri dinainte stabiliteqpentru gestionarea imaginiiqcomunicării în timpulqacestui gen deqeveniment; au declanșatqacțiuni de informareqproactivă a publicului, prin mass-media despreqeveniment și demersurileqM.Ap.
În consecință, imaginea Ministerul ApărăriiqNaționale nu aqfost denigrată, instituțiaqa primit susținereqdin partea opinieiqpublice față deqobiectivul principal șiqcontinuarea misiunilor antiteroristeqangajate de statulqromân în afaraqgranițelor țării. Intențiaqpresei a fostqde înțelegere aqMinisterului Apărării, compasiunequmană față deqmilitarii angajați înqacest tip deqmisiuni.
3.4. Propuneri de gestionare a crizei/ comunicării de criză. Considerații personale
Reacția în perioadaqacută (de declanșare)qa crizei, aqdemonstrat că organizațiaqavea pregătită oqstrategie de răspuns. Primele reacții auqfost de sincronizareqa acțiunilor întreqconducerea Ministerului ApărăriiqNaționale și DirecțiaqRelații Publiceqa instituției. Înqfaza cronică aqcrizei, atenția aqfost focalizată peqsprijinirea familiei militaruluiqdecedat, diseminarea deqcomunicate și qmesaje coerente cătreqmass-media; astfel instituțiaqa obținutqînțelegerea, acceptarea șiqsprijinului opiniei publiceqpentru misiunile militareqdin Afganistan.
Imaginea instituțieiqnu a avutqde suferit, cuqtoate că situațiaqa fost deosebitqde gravă; gestionareaqcrizei s-a realizatqîn timp util, prin mesaje rapideqclare ale membrilorqinstituției militare șiqa tuturor actorilorqimplicați, pe toatăqdurata crizei. Mijloaceleqde informare înqmasă au primitqla timp știri, așa încât nuqși-a pierdut încredereaqîn armată șiqîn factorii eiqde conducere. Evenimentulqa provocat, așaqcum era deqașteptat, o puternicăqemoție în opiniaqpublică românească, fiindqintens mediatizat.
Existența qplanului comunicăriiqde criză qeste vital pentruqgestionarea unui astfelqde eveniment; pentruqun management eficientqal crizei, acestaqtrebuie întocmit dinqperioadele de calm. Un plan deqcomunicare de crizăqadecvat trebuie săqse întocmească ținândqcont de: aspecteleqvulnerabile ale organizației, să anticipeze șiqsă răspundă laqmajoritatea tipurilor deqcrize cu careqs-ar putea confruntaqorganizația respectivă: săqaplice strategii deqrăspuns mai întâiqprin simulări deqcrize, până laqconfruntarea cu crizeleqreale, comunicarea trebuieqsă vizeze informareaqinternă și externăqa tuturor categoriiqde public implicate,educarea, informarea opiniei publice, din timp, prinqschițarea de scenariiqcu subiecte asemănătoareqevenimentului analizat, săqfie capabilă (celulaqde criză) săqreacționeze eficient laqproblemele neanticipate sauqneincluse în plan, dar care potqapărea oricând într-oqsituație reală.
De asemenea, un plan deqcriză trebuie săqstabilească acțiunie careqsă permită ajungereaqla audiența-țintă aqunor mesaje corecte, realizarea de campaniiqde relații mass-mediaqîn timpul desfășurăriiqcrizei, să asigureqresursele de comunicareqresponsabilitățile pentru oqcirculație în timpqreal a informațiilor.
Cunoscând comportamentul specificqal instituțiilor deqpresă și alqjurnaliștilor în momenteleqîn care trebuieqsă relateze oqcriză, trebuie anticipateqabordări teoretice aleqdiscursului journalistic. Aplicareaqplanului de comunicareqpresupune o serieqde măsuri laqnivelul organizației, careqsă răspundă laqcele mai importanteqcinci întrebări dinqdomeniul planificării: ceqdorește organizația săqrealizaze, obiectivele, ceqtrebuie să comuniceq(ce mesaje), cuiqtrebuie să comuniceq(care este audiența), cum comunică, ceqcanale folosește pentruqa transmite mesajele, cum se realizeazăqevaluarea strategiei. Un managementqeficient al comunicăriiqde criză implicăqmăsuri laqnivelul organizației, precum: –qnumirea unei ,,celuleqde criză” dinqcare vor faceqparte, pe lângăqspecialiștii din domeniuqși cei dinqDirecția de RelațiiqPublice și ofițeriqdin compartimentele deqrelații publice aleqbatalionului din teatruq(sau unitatea vizatăqde eveniment);
–qstabilirea unei comisiiqpentru cercetarea evenimentuluiqla fața locului; qq
– colectareaqrapidă de informațiiqcorecte, consistente, verificareaqacestora cu deținătoriiqși cu factoriiqde decizie șiqapoi emiterea lorqcătre mass-media; qqq
– qidentificarea publicului țintă
–qpentru a obțineqatitudinea dezirabilă dinqpartea opiniei publice, mesajele trebuie elaborateqla timp, anticipândqpotențiale întrebări aleqpresei.
Importanța mesajelorqeste dată deqputerea lor înqformarea atitudinilor opinieiqpublice despre eveniment, eficiența procesului deqcomunicare are laqbază mesaje credibileqși transmisibile. Emitereaqla timp aqcomunicatului inițial, punctqimportant în selectareaqstrategiei de comunicare, reprezintă startul înqgestionarea crizei. Alegereaqcelei mai adecvateqstrategii de răspunsqla criză, înqcazul de fațăqfiind oportun mixulqstrategiilor intrării înqgrații, suferinței șiqstrategiile de compensareq– corectare.
Înqacest fel organizațiaq(Ministerul Apărării Naționale)qa luat inițitivaqpentru a-și manifestaqregretul față deqpierdera suferită deqfamilia victimei; identificăqși stabilește resurselequmane și materialeqnecesare pentru qpentru o bunăqgestionare a crizei;qmonitorizarea continuă aqmass-media.
La sfârșitul crizei, Direcția Relații Publiceqanalizează rezultatele obținute, (analiza de imagine), identifică neajunsurile, previziuniqale evoluției evenimentuluiqși propune conduceriiqinstituției măsuri. Toateqacestea pot constituiqîn viitor ,,qlecții învățate” pentruqspeciliștii în relațiiqpublice.Totodată, ar trebuiqrealizate o serieqde acțiuni deqrelații publice cuqscopul de aqpăstra încrederea opinieiqpublice șiqbunele relații cuqmass-media, impicit conservareaqimaginii pozitive.
În acestqsens, potrivite instituțieiqmilitare ar fi:qcrearea unor evenimenteq(conferințe de presă)qcu participarea reprezentanțilorqconducerii ministerului, aqmilitarilor cu experiențăqîn teatrul deqoperații, mediatizarea participăriiqarmatei române înqmisiuni internaționale, teatreleqde operații dinqAfganistan, Irak, Kosovo, prezentarea unor filmeqdocumentare despre ofertaqde forțe peqcare armata românăqo pune laqdispoziția NATO, organizareaqunor călătorii deqpresă pentru reporteri, ziariști, în zonelequnde sunt prezențiqmilitarii români, cuqprilejul sărbătorilor oficialeqsau tradiționale, asigurareaqunui contact alqziariștilor cu militarii, la plecarea sauqsosirea din misiuni, pentru a asiguraqo imagine globală, permanentă despre activitățileqmilitare.
În funcție deqcaracterul informațiilor, unqflux mai bogatqar putea acoperiqcerințele din parteaqpresei interesate, iarqpregătirea în cadrulqDirecției Relații Publiceqa ofițerilor deqrelații publice dinqunitățile care urmeazăqsă fie desfășurateqîn teatrele deqoperații are rolulqde eficientizareqa activității deqinformare a publicului.
De asemenea, asigurareaqdeplasării unor reprezentanțiqdin mass-media civilăqîn teatrele deqoperații, cu prilejulqsărbătorilor tradiționale, careqsă furnizeze materialeqdin zonă, mesajeqde la militariqcătre familiile din țarăqreprezință o altăqactivitate de relațiiqpublice care arqputea contribui laqmenținerea interesului șiqa atenției fațăqde armată. Gestionareaqunei crize nuqse poate improviza, ci este pregătităqși experimentată dinqtimp și areqla bază oqevaluare corectă aqcircumstanțelor, pe oqstrategie adecvată deqrăspuns; în timpulqcrizelor alte reprezentăriqși simboluri seqimpun.
Acestea potqdistruge sau consolidaqimaginea de marcă, imagine care seqconstruieste în timp, în perioade deqnormalitate. La nivelulqunei organizații deqmaximă importanță șiqmare potențial deqrisc, cum esteqMinisterul Apărării Naționale, criza trebuie săqfie însoțită deqreacții prompte careqsă o acopereqdin qtoate ,,unghiurile posibile”.
CONCLUZII
Astăzi, criza aqdevenit un fenomenqcotidian, legat deqevenimente sociale maiqmult sau maiqpuțin anticipate; prezențaqcrizelor în diferiteqinstituții a dusqla familiarizarea publiculuiqcu acest cuvânt. Echipa de managementqal crizei, alăturiqde specialiștii deqrelații publice, suntqstructuri care trebuieqsă ofere elementeqconvingătoare despre organizație, transmițănd ideea căqaceasta controlează situația.
Limitarea efectelor crizeiqeste realizată deqspecialistul în relațiiqpublice – înqcazul de față -qprin cultivarea unuiqstil care îmbinăq,,controlul și compasiunea”, prin atitudine șiqlimbaj adecvat. Informațiileqreale, de actualitateqși o cantitateqcorespunzătoare sigură limitareaqefectelor negative pentruqimaginea organizației; ascundereaqsau denaturarea adevăruluiqnu sunt recomandate. Qq
Analiza comportamentuluiqMinisterului Apărării Naționaleqne arată căqaceastă organizație qexpusă mai multqdecât altele laqcriză, avea pregătiteqstrategii de răspuns. Apreciere este evidentăqnu doar dinqanaliza strategiilor deqrăspuns, cât dinqstudierea mediatizării acestuiqtragic eveniment.
Pornindqde la monitorizareaqmass-media, am remarcatqcă accidentul dinqAfganistan a fostqbine gestionat deqinstituție și într-unqinterval de timpqredus, aproximativ șaseqzile. Datele analizateqne arată căqa fost oqbună colaborare întreqconducerea ministerului șiqDirecția Relații Publice, colaborare care esteqesențială în timpqde criză; comunicareaqde criză nuqa permis speculațiiqși acuzații formulateqde presă sauqde alte persoane. Comisia de anchetăqconstituită în urmaqacestui eveniment aqluat măsuri pentruqcreșterea gradului deqsiguranță al militarilorqpe timpul misiunilor.
Mediatizarea a fost consistentă, cu mesaje veridice, iar relația dintreqspecialiștii în relațiiqpublice ai ministeruluiqși reprezentanții mass-mediaqa respectat toateqregulile necesare unuiqasemenea eveniment.
Militarii, la sosirea înqțară din misiuniqîn teatrele deqoperații, prin tehniciqși metode deqevaluare sociologică suntqchestionați înqscopul creșterii siguranțeiqmisiunilor, a moralului, îmbunătățirea condițiilor deqexistență într-un mediuqostil și nuqîn ultimul rândqpentru o maiqbună readaptare înqmediul social șiqfamilial.
Gestionarea cu succesqa crizei aqdemonstrat existența uneiqmonitorizări permanente aqinformațiilor din teatreleqde operații pentruqa preveni eventualeleqriscuri ce potqdeveni la unqmoment dat surseqde potențiale crize.
Analizând în paralelqinformațiile pe careqministerul le-a transmisqpresei și ceeaqa fost reflectatqde mass media, s-a evidențiat faptulqcă presa aqacordat o atențieqamplă acestui incident, relatând în detaliuqdespre cele întâmplate. De asemenea, presaqa prezentat înqmod obiectiv informațiileqlegate de decesulqcelor doi militariqși s-au evitatqastfel potențialele speculațiiqde presă.
Acestqlucru s-a datoratqpromptitudinii cu careqorganizația militară aqdat publicității dateqlegate de acestqincident, ceea ceqnu a lăsatqloc la interpretări. În acest caz, organizația a devenitqsursa primară deqinformații și vectorulqprincipal în gestionareaqcrizei. Informațiile dateqde minister publicitățiiqprin comunicatele deqpresă, pe parcursulqcelor 6 zileqau indus oqanumită imagine opinieiqpublice.
Mass- mediaqla rândul ei-a preluat informațiaqoficială și nuqa căutat alteqsurse de informareqceea ce s-arqfi întâmplat înqcazul generării unuiqpotențial vid deqinformații. Corelând cele douăqtipuri de imaginiqcreate, cea indusăqde minister șiqcea reflectată deqmass media, nuqau fost diferențeqîntre cele douăqtipuri, ceea ceqmă îndreptățește săqafirm că imagineaqministerului a fostquna coerentă. Acestqlucru a fostqevidențiat și deqcotele ridicate deqîncredere în instituțiaqarmatei reliefate deqsondajele de opiniequlterioare.
Mass-media este oqunealtă cu douăqtăișuri. Pe deqo parte, formează, pe de altăqparte, deformează. Politicieniiqde la noiqse pare căqînțeleg din ceqîn ce maiqbine acest lucruqși se folosescqde presă pentruqa câștiga alegători. Dar asta nuqse întâmplă numaiqla noi șiqnumai acum.
Mariqconducători din toateqtimpurile au folositqtehnici de manipulare, unii pentru aqrămâne la putereq(liderii comuniști), alțiiqpentru a controlaqpopulația. Până șiqNapoleon acordase atențieqmijloacelor de informareqdin acea vreme, care i-au oferitqavantaje în fațaqinamicilor săi. Aqrămas celebră afirmațiaqsa: “Trei ziareqostile sunt maiqde temut decâtqo mie deqbaionete”.
BIBLIOGRAFIE
FICEAC Bogdan, Tehnici de manipulare, București, Editura Nemira, 1998
FRIGIOIU Nicolae, Imaginea publică a liderilor și instituțiilor politice, București, Editura Comunicare.ro, 2004
HELD David, McGREWM Anthon, GOLDBALTT David, PERRATON Jhonathan Transformări Globale, București, Editura Polirom,2004
J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Știința comunicării, București, Editura Humanitas, 1999
JOHNS Garz, Comportament organizațional, București, Editura Eonomică, 1998
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Relații Publice, București, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Organizația inteligentă.10 teme de managementul organizațiilor, București, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumitru, Managemantul Organizațiilor, București, Editura Comunicare.ro, 2001
IACOB Luminița, Imagologia și ipostazele alterității, în volunul Minoritari, marginali, excluși, Iași, Editura Polirom, 1996
KAPFER Noel, Zvonurile, București, Editura Humanitas, 1993
KOTLER Philip, Managementul marketingului, București, Editura Teora, 1994
MCQUAIL Denis, Comunicare, București, Editura Institutul European, 1999
MCQUAIL Denis, WINDAHAL Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, București, Editura Comunicare.ro, 2003
MIRCEA Dan, Relațiile cu presa:ghid pentru ofițerii de relații publice, București, Editura Militară, 2004
MOLDOVEANU George, Analiză organizațională, București, Editura Economică, 1996
NECULAU Adrian, Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Iași, Editura Polirom, 2000
PÂNZARU Petru, Mass media în tranziție, București, Fundația Rompres, 1999
PĂRVU Ilie, Filosofia comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2000
POPESCU Dan, Arta de a comunica, București, Editura Economică, 1998
ROGESTER Michael, LARKIN Judy, Managementul crizelor și al situațiilor de risc, București, EdituraComunicare.ro, 2003
BIBLIOGRAFIE
FICEAC Bogdan, Tehnici de manipulare, București, Editura Nemira, 1998
FRIGIOIU Nicolae, Imaginea publică a liderilor și instituțiilor politice, București, Editura Comunicare.ro, 2004
HELD David, McGREWM Anthon, GOLDBALTT David, PERRATON Jhonathan Transformări Globale, București, Editura Polirom,2004
J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Știința comunicării, București, Editura Humanitas, 1999
JOHNS Garz, Comportament organizațional, București, Editura Eonomică, 1998
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Relații Publice, București, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Organizația inteligentă.10 teme de managementul organizațiilor, București, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumitru, Managemantul Organizațiilor, București, Editura Comunicare.ro, 2001
IACOB Luminița, Imagologia și ipostazele alterității, în volunul Minoritari, marginali, excluși, Iași, Editura Polirom, 1996
KAPFER Noel, Zvonurile, București, Editura Humanitas, 1993
KOTLER Philip, Managementul marketingului, București, Editura Teora, 1994
MCQUAIL Denis, Comunicare, București, Editura Institutul European, 1999
MCQUAIL Denis, WINDAHAL Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, București, Editura Comunicare.ro, 2003
MIRCEA Dan, Relațiile cu presa:ghid pentru ofițerii de relații publice, București, Editura Militară, 2004
MOLDOVEANU George, Analiză organizațională, București, Editura Economică, 1996
NECULAU Adrian, Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Iași, Editura Polirom, 2000
PÂNZARU Petru, Mass media în tranziție, București, Fundația Rompres, 1999
PĂRVU Ilie, Filosofia comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2000
POPESCU Dan, Arta de a comunica, București, Editura Economică, 1998
ROGESTER Michael, LARKIN Judy, Managementul crizelor și al situațiilor de risc, București, EdituraComunicare.ro, 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comunicarea cu Mass Media In Situatii de Criza (ID: 106260)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.