Comunicarea cu Investitorii In Companiile pe Actiuni Listate la Bursa
Comunicarea cu investitorii în companiile pe acțiuni listate la bursă
CUPRINS
Capitolul 1.Comunicarea financiară într-o companie listată la bursă
1.1. Definiția, rolul și locul comunicării financiare în comunicarea globală a companiei
1.2. Organizarea internă a comunicării financiare
1.3. Suporturi de comunicare financiară
1.4. Raportul anual
1.5. Efectele comunicării financiare
Capitolul 2. Bursa de valori București
2.1. Definirea conceptului de *bursă de valori*
2.2. Istoricul BVB București
2.3. Organizarea și funcționarea BVB București
2.4. Piețele principale și Indicii BVB București
2.5. Sistemul de tranzacționare al BVB București
2.6. Scurtă analiză a BVB în perioada crizei
Capitolul 3.Studiu al comunicării financiare în cadrul companiei AEROSTAR Bacău
3.1. Caracterizarea mediului de afaceri al Aerostar S.A. Bacău
3.2. Analiza sistemului de management din perspectiva standardelor de guvernanță corporatistă
3.3. Analiza criteriilor guvernanței corporatiste
3.4. Analiza financiară
3.5. Concluziile studiului
Capitolul 4.Concluzii și comentarii personale
Anexa. Raport audit Aerostar SA Bacău 2014
Bibliografie
Capitolul 1.
Comunicarea financiară într-o companie listată la bursă
Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă si, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale.
În această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile personale ale acestora. În general, asociații contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fără să desfăsoare o activitate în societate. aceste aporturi prezintă interes si pentru terți, deoarece răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale se limitează la aceste aporturi.
Datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social si a estompării calităților personale ale asociaților, societatea pe acțiuni mai este cunoscuta si sub denumirea de societate anonimă.
Această formă de societate este destinată realizării marilor afaceri, care necesită capitaluri însemnate. Societatea este astfel concepută ca să dreneze contribuțiile bănesti modeste pentru formarea unor capitaluri mari, necesare realizării unor investiții de anvergură. În acest scop, societatea este autorizată să facă apel la subscripția publică.
Societatea pe acțiuni este organizată și funcționează pe principii democratice. Ea are anumite organe cu competențe bine delimitate, bazate pe principiul separației puterilor: organe de deliberare și decizie; organe de administrare și reprezentare; organe de supraveghere și control.
Datorită rolului important pe care societatea pe acțiuni îl are în viața economică, Legea nr. 31/1990 republicată asigură o reglementare cuprinzătoare acestei forme de societate.
Societatea pe acțiuni este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii sunt obligați numai până la concurența capitalului social subscris.
Acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului social si, totodată, titluri reprezentative ale contribuțiilor asociațiilor la formarea capitalului social.
Societatea pe acțiuni este acea societate constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni, pentru desfăsurarea unei activități comerciale, în scopul împărțirii beneficiilor, și care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor.
Prin Legea nr. 441 din data de din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale s-au adus substanțiale modificări modalității de administrare a societății comerciale pe acțiuni.
Noua concepție privind administrarea și conducerea societății comerciale pe acțiuni a avut în vedere materializarea principiilor guvernării corporative asigurându-se și armonizarea cu reglementările Uniunii Europene.
Potrivit inovațiilor introduse, administrarea societății comerciale pe acțiuni se realizează fie prin consiliul de administrație si directori – sistemul unitar – fie prin directorat și consiliu de supraveghere – sistemul dualist.
Guvernanța corporativă presupune nu numai un concept de afaceri dar are și numeroase implicații economice, sociale si politice.
Guvernarea corporativă are ca și semnificație modalitățile prin care societățile comerciale sunt conduse și controlate. Ca atare Codul Cadbury conține principii si reguli de bază referitoare la structura, independența și responsabilitățile consiliului de administrație, controlul financiar intern și politica de remunerare a administratorilor, care tind la eficientizarea activității societății și la înlăturarea oricărei discriminări între acționari.
Proiectul prin care s-au implementat în legislația noastră principiile guvernării corporative a avut ca și direcții armonizarea impusă de către acquisul comunitar în materia societăților comerciale dar și adaptarea legislației interne la standardele O.E.C.D. în materia guvernării corporative.
Pentru a se realiza aceste deziderate s-a urmărit transpunerea mai multor Directive:
Directiva Consiliului nr. 68/151/EEC din data de 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre;
Directiva Consiliului nr. 77/91/EEC din data de 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre;
Directiva Consiliului nr. 78/855/EEC din data de 9 octombrie 1978 privind fuziunile societăților pe acțiuni;
Directiva Consiliului nr. 82/891/EEC din data de 17 decembrie 1982 privind divizarea societăților pe acțiuni;
Directiva Consiliului nr. 89/666/EEC din data de 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite tipuri de societăți care intră sub incidența dreptului unui alt stat;
Directiva Consiliului nr. 89/667/EEC din data de 21 decembrie 1982 în materia societăților comerciale cu asociat unic;
Principiile O.E.C.D. privind Guvernanța Corporativă adoptate de Organizația pentru Cooperare si Dezvoltare Economică în anul 1999, amendate în anul 2004 pentru a fi actualizate în funcție de realitățile sociale din statele membre ale O.E.C.D.
Potrivit principiilor O.E.C.D., implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparența și eficiența piețelor, să fie compatibilă cu statul de drept si să definească în mod clar repartiția responsabilităților între instanțele competente în materie de supreveghere, de reglementare și de aplicare a dispozițiilor legale.
De asemenea, un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze și să faciliteze exercițiul drepturilor acționarilor si să asigure un tratament echitabil al tuturor acționarilor, inclusiv al acționarilor minoritari si straini.
Toți acționarii trebuie să aibă posibilitatea de a obține reparația efectivă a oricărei violări a drepturilor lor. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societățile si diferitele părți participante, pentru a crea bogăție și locuri de muncă si a asigura perenitatea societăților sănătoase din punct de vedere financiar.
Definiția, rolul și locul comunicării financiare în comunicarea globală a companiei
Dincolo de clienți, resurse umane și materii prime, orice companie are nevoie de bani. Pentru a-și procura resursele, compania acționează pe mai multe piețe: pe piața comercială caută clienți pentru produsele și serviciile sale, pe piața muncii își procură resursele umane, iar pe piața capitalului își caută resursele financiare.
Pe piața capitalului (sau piața financiară), companiile cotate la bursă nu mai vând produse și servicii, ci propria lor valoare, se vând pe ele însele. Produsele pe care le promovează compania pe această piață sunt titluri sau hârtii de valoare, numite generic acțiuni. Cumpărătorii lor devin acționari ai companiei.
Pe această piață foarte specială, compania pe acțiuni trebuie să-i convingă pe investitori să cumpere și pe acționarii deja existenți să-și păstreze acțiunile și titlurile pe care ea le-a emis. argumentul său este potențialul de profit, oferit ca dividend și comunicat prin informațiile transmise către piața financiară. Pentru a vinde acest produs cu totul special, compania are nevoie de un marketing și o publicitate, la fel de speciale, mai rafinate și mai exclusive, într-un mediu riguros reglementat.
Comunicarea financiară reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse de companie în scopul informării acționarilor, a investitorilor, a autorităților de reglementare, supraveghere și control al pieței bursiere, a analiștilor financiari, a presei specializate și a publicului larg asupra plasamentelor deținute sau oportune. În sens restrâns, privește relația companiei cu acționariatul său, dar se adresează și restului comunității economice și financiare.
Obiectivul său este acela de a promova imaginea companiilor cotate, prin rezultate financiare, performanțe și speranțe. Principalii clienți sunt acționarii și investitorii, pe care-i atrage în cumpărarea și păstrarea titlurilor emise de companie.
În primul rând, comunicarea financiară are rolul de a crește notorietatea și credibilitatea companiei, în scopul atragerii investitorilor.
În al doilea rând, comunicarea financiară răspunde obligațiilor legale specifice. Orice companie cotată la bursă se supune prevederilor legale privind comunicarea financiară cu acționariatul, autoritatea fiscală și autoritatea de control și reglementare a pieței de capital.
În plus, comunicarea financiară e un teren de confruntare concurențială, unde compania convinge pe investitori să cumpere mai curând acțiunile sale decât pe ale concurenței.
Pentru a-și asigura stabilitatea și creșterea, fiecare companie transmite și primește mesaje pe câteva direcții de comunicare relativ distincte: comercială (de marketing), instituțională, internă și financiară.
Comunicarea comercială țintește consumatorul de pe piața produselor și serviciilor. Scopul ei este promovarea și vânzarea produselor. Misiunea ei este crearea încrederii în mărci și produse.
Comunicarea internă țintește salariații companiei, indiferent dacă sunt sau nu acționari. Scopul ei este stimularea motivației și atașamentului angajaților față de companie.
Comunicarea instituțională țintește întreaga opinie publică, mass-media, autoritățile, băncile, liderii de opinie și alți agenți prezenți pe piață. Misiunea sa este promovarea imaginii identitare a companiei, a logoului și a intereselor instituționale. Relațiile publice sunt responsabile de acest tip de comunicare.
Comunicarea financiară este, parțial, o componentă a Relațiilor Publice, când țintește acționariatul și investitorii. Misiunea sa este consolidarea valorii în bursă și credibilitatea în fața acționarilor.
Comunicarea financiară promovează imaginea globală a companiei pe piețele financiare.
Comunicarea financiară răspunde unor obligații legale care garanteaz ă drepturile acționarilor, transparența informațiilor și tratamentul nediscriminatoriu, indiferent de numărul acțiunilor deținute. Informațiile furnizate trebuie să permită evaluarea obiectivă și promptă a valorii plasamentelor.
Obligațiile legale privind comunicarea financiară sunt prevăzute în legislația cu privire la valorile mobiliare și bursele de valori, completate de regulamentele emise de Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM), de Bursa de Valori București (BVB) și de RaSDaQ.
În România, orice societate emitentă de valori imobiliare are obligația să redacteze:
un raport anual privind activitatea companiei, în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului financiar, distribuit tuturor acționarilor, înainte de adunările Generale ordinare. Convocarea se face cu minimum 15 zile în avans, anunțat prin ziar local și în Monitorul Oficial;
un raport semestrial privind activitatea companiei, în termen de 45 de zile de la încheierea primului semestru. Un anunț publicat în presă precizează modul de distribuire a raportugații legale care garanteaz ă drepturile acționarilor, transparența informațiilor și tratamentul nediscriminatoriu, indiferent de numărul acțiunilor deținute. Informațiile furnizate trebuie să permită evaluarea obiectivă și promptă a valorii plasamentelor.
Obligațiile legale privind comunicarea financiară sunt prevăzute în legislația cu privire la valorile mobiliare și bursele de valori, completate de regulamentele emise de Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM), de Bursa de Valori București (BVB) și de RaSDaQ.
În România, orice societate emitentă de valori imobiliare are obligația să redacteze:
un raport anual privind activitatea companiei, în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului financiar, distribuit tuturor acționarilor, înainte de adunările Generale ordinare. Convocarea se face cu minimum 15 zile în avans, anunțat prin ziar local și în Monitorul Oficial;
un raport semestrial privind activitatea companiei, în termen de 45 de zile de la încheierea primului semestru. Un anunț publicat în presă precizează modul de distribuire a raportului;
un raport curent, publicat în presă ori de câte ori intervine un eveniment important în mediul de afaceri.
Toate aceste rapoarte sunt transmise în mod obligatoriu la CNVM și la departamentul de informare a pieței de valori mobiliare pe care se tranzacționează acțiunile companiei. Rapoartele se transmit în mod obligatoriu și pe suport electronic.
1.2. Organizarea internă a comunicării financiare
Comunicarea financiară este orientată către mediul extern companiei, dar organizarea sa este o problemă internă.
Primele întrebări care caută răspunsuri în interiorul companiei sunt de genul:
Ce să spună? (Conținutul mesajelor).
Cine să spună? (Purtătorii de cuvânt).
Cum să spună? (Discurs, suport și canal de comunicare orală sau scrisă).
Cui să spună? (Țintele. Structura acționariatului).
Când să spună? (Respectarea normelor legale privind periodicitatea și termenele).
Unde să spună? (Media).
Răspunsurile la aceste întrebări conturează treptat strategia de comunicare financiară adecvată companiei. Între regulile demne de respectat în organizarea comunicării financiare, menționăm câteva:
centralizarea și specializarea personalului responsabil și a tehnologiei;
limitarea numărului de purtători de cuvânt specializați în comunicarea financiară;
instituirea unui control ferm asupra informației financiare difuzate în exterior și difuzarea unui discurs unitar, coerent și consecvent.
Purtătorii de cuvânt
Cel mai adesea, președintele Consiliului de administrație sau Directorul General reprezintă compania la nivel înalt. Ei acordă cele mai importante interviuri și primesc interlocutorii cei mai de seamă, investitori, mari acționari, ziariști economici sau analiști financiari.
Directorul financiar al companiei urmează ca rang de reprezentare în comunicarea financiară. El este interlocutorul predilect al analiștilor financiari.
Top-managerii companiei sunt disponibili pentru publicul financiar și participă la întâlnirile importante.
Dincolo de comunicarea realizată prin top-management, se recomandă desemnarea unor purtători de cuvânt oficiali, cu sarcini exprese în sfera comunicării financiare. E bine ca aceștia să nu fie schimbați prea des. Ei sunt interlocutorii oricăror categorii de public financiar, redactează discursuri, rapoarte și orice alte mesaje din sfera comunicării financiare, într-o manieră unitară.
Echipa de comunicare financiară
După desemnarea purtătorilor de cuvânt oficiali, este necesară organizarea echipei de specialiști și distribuirea rolurilor acestora. Comunicarea financiară se integrează cu oarecare dificultate în comunicarea generală a companiei, date fiind rigoarea și caracterul tehnic accentuat, necesare prezentării și explicării situației financiare a companiei.
În modelul occidental, echipa de comunicare financiară este subordonată directorului de comunicare al companiei, care acoperă toate relațiile de comunicare. Pe lângă acest director, de regulă, se întâlnesc (în regim full-time) responsabili de relațiile cu presa și de relațiile cu investitorii.
Responsabil de relațiile cu presa financiară poate fi o altă persoană decât responsabilul de relațiile cu presa generală, dacă acest lucru se justifică. În orice caz, specialistul în comunicarea financiară administrează relația cu ziariștii specializați din presa economică, financiară, bursieră. El organizează întâlniri, concepe și difuzează mesaje, analizează efectele lor și asistă la întâlnirile managerilor cu presa.
Responsabil de relația cu analiștii și investitorii poate fi, de la caz la caz, persoana descrisă mai sus sau alta, cu sarcini specifice. aceasta este autorizată pe relația cu autoritățile de reglementare, supraveghere și control ale pieței bursiere (CNVM sau BVB). Deasemenea, asigură supravegherea tranzacțiilor și a cursului titlurilor companiei, colectează informațiile difuzate de agenții de bursă și monitorizează evoluția imaginii companiei în opinia analiștilor financiari.
Responsabil de relația cu acționarii individuali este persoana care răspunde cererilor individuale de informație financiară. Sarcinile specifice pot fi cumulate cu cele descrise deja sau pot fi încredințate uneia sau mai multor persoane distincte.
În echipa de comunicare financiară, mai sunt desemnați expres și responsabili cu pregătirea adunărilor generale, redactarea raportului anual, semestrial și curent, dar și cu publicitatea financiară.
Publicul-țintă
Pentru ca mesajele să ajungă la țintă, compania trebuie să identifice publicul căruia i se adresează. În România, majoritatea întreprinderilor pot identifica ușor structura acționariatului, cota de capital deținută și repartizarea lor pe localități, prin consultarea registrelor de acționari. Categoriile de public cărora se adresează compania pot fi ținte primare și ținte secundare. Țintele primare se referă la:
Investitorii individuali. În România, cetățenii au devenit acționari prin Programul de Privatizare în Masă. Majoritatea sunt puțin informați asupra mecanismelor bursiere. au nevoie de informații deja prelucrate și ușor accesibile, cum ar fi scrisorile către acționari și sintezele rapoartelor anuale.
Investitorii instituționali, români și străini. Sunt participanții majoritari pe piața bursieră, cu viteză de reacție la mișcările pieței. au nevoie de informații în timp real, care pot fi adresate direct, telefonic, prin fax, Internet sau prin comunicate de presă în publicații financiare.
Analiștii financiari și ziariștii. Sunt cei care apreciază performanțele companiilor cotate pe baza unor criterii precum: indicatorii contabili principali (cifra de afaceri, rezultatele activității de bază, dividendele, impozitele), indicatorii de marjă (operațională, curentă, de exploatare sau netă), indicatori de rentabilitate (a capitalurilor proprii consolidate, a capitalurilor investite, rata profitului etc.).
Societățile de Valori Mobiliare, în calitatea lor de intermediari pe piața valorilor mobiliare.
Băncile.
Salariații proprii.
autoritățile de reglementare și control al pieței (CNVM, în România).
Țintele secundare ale comunicării financiare sunt: clienții, furnizorii, concurenții, opinia publică, elevii și studenții, viitorii salariați ai companiei.
1.3. Suporturi de comunicare financiară
Comunicarea financiară a companiei răspunde obligațiilor legale privind informarea și dialogul cu acționariatul. Cele mai importante suporturi comunicaționale de care dispune sunt:
adunările generale ordinare, extraordinare și speciale;
raportul anual, semestrial și curent;
relațiile cu presa generală, economică și financiară;
relațiile cu investitorii și analiștii financiari;
publicitatea financiară și anunțurile legale;
relația cu acționarii individuali;
relația cu acționarii salariați;
alte evenimente, acțiuni și documente de informare financiară.
adunările generale
Pentru societățile pe acțiuni, Adunarea Generală constituie organul de conducere care oferă întregii colectivități de acționari posibilitatea de a se exprima.
Adunarea Generală Ordinară este întâlnirea anuală cu acționarii și oferă un moment privilegiat de informare și dialog.
Din multitudinea de aspecte legate de întrunirea acesteia, ne vom opri doar asupra celor care privesc comunicarea.
Cu ocazia adunărilor generale, acționarii sunt informați asupra rezultatelor financiare ale activității companiei și ajung să o cunoască
mai bine prin accesul lor la:
situațiile financiare ale exercițiului financiar precedent;
premisele și primele tendințe în contul exercițiului curent;
perspectivele exercițiului curent.
În vederea participării la aGa (conform CNVM), acționarii au dreptul de a lua cunoștință de:
materialele și documentele ce vor fi discutate în adunarea Generală;
informațiile cu caracter general care privesc acționariatul;
informațiile specifice aferente fiecărui punct înscris pe ordinea de zi.
Conținutul minimal al materialelor informative, indiferent de felul adunării Generale convocate, trebuie să informeze asupra:
numărului total de acțiuni aflate în circulație și ai căror deținători sunt convocați;
acționarilor semnificativi (peste 5% din numărul de titluri emise);
valorii acțiunilor deținute de administratori sau manageri;
procedurilor de votare și de numărare a voturilor;
drepturilor de retragere a acționarilor.
Documentele și rapoartele supuse dezbaterii aGa sunt, în limitele obligațiilor legale, următoarele:
bilanțul contabil;
contul de profit și pierdere;
raportul administratorilor (darea de seamă);
raportul cenzorilor externi (pentru societățile deschise);
raportul cenzorilor interni.
Toate aceste documente, împreună cu materialele informative sunt ținute la dispoziția acționarilor cu cel puțin 15 zile înainte de întrunirea adunării Generale.
Convocarea AGA
Pregătirea AGA înseamnă atât convocarea acționarilor, cât și oferta documentelor la care au acces. AGA nu se poate reuni și lua hotărâri în mod valabil decât dacă a fost legal convocată. Ca excepție, formalitățile de convocare pot lipsi dacă acționarii se întâlnesc în plen și iau în unanimitate decizia să țină o adunare Generală.
În principiu, competența și dreptul de a convoca adunarea Generală le au:
Consiliul de administrație sau președintele acestuia,
cenzorii,
acționarii cu minimum 10% din capitalul social,
lichidatorii și mandatarii judiciari, numiți prin hotărâre judecătorească.
Publicitatea legată de convocare se face cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată, prin anunț publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, și într-un ziar de largă răspândire locală sau națională.
Dacă regulamentele în vigoare pe piețele financiare cer mai mult decât minimumul prevăzut în obligațiile legale, aceste regulamente vor fi respectate.
Conținutul convocării cuprinde în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
denumirea societății;
data de referință a înregistrării deținătorilor de valori mobiliare în Registrul acționarilor;
data, ora și locul în care se va ține adunarea Generală;
ordinea de zi (exemplu: aprobarea raportului anual, alegerea administratorilor, alegerea cenzorului extern independent, emisiunea de valori mobiliare, modificări în statutul societății, reorganizarea societății, lichidarea sau dizolvarea anticipată a societății etc.);
modalitatea de distribuire a documentelor referitoare la problemele incluse în ordinea de zi;
modalitatea de obținere a formularului de procură specială pentru reprezentare;
data limită de depunere/expediere a procurilor și modul de difuzare a Raportului anual către acționari.
Lista de prezență la AGA este un document important, întocmit cu respectarea procedurilor legale. Cuprinde numele acționarilor prezenți sau reprezentați cu procură, numărul de acțiuni deținute de fiecare acționar prezent sau reprezentat, cu indicarea procentului de participare la capital și procesul-verbal al cenzorilor pentru acțiunile la purtător.
Valoarea probatorie a listei de prezență privește numărul de acționari și de procuri, nu și faptul că acționarii rămân până la sfârșitul ședinței.
Hotărârile luate de AGA în condiții legale de cvorum și majoritate sunt respectate de toți acționarii prezenți sau absenți. Cele contrare legii sau statutului societății pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, dar, atenție, numai de către acționarii care n-au fost prezenți sau care au votat împotrivă și au avut grijă să se consemneze acest lucru în procesul-verbal.
Procesul-verbal al aGa este un alt document cu valoare probatorie pentru faptul că hotărârile au fost luate în mod legal și statutar. El este înscris în registrul de deliberări al AGA, semnat de Președinte și de secretar. Mențiunile obligatorii pe care le conține prin efectul Legii 31/1990 (Organizarea societăților comerciale) privesc:
constatarea îndeplinirii formalităților de convocare;
data și locul desfășurării adunării Generale;
prezența acționarilor și numărul de acțiuni;
rezumatul lucrărilor și al dezbaterilor;
formularea explicită a hotărârilor adoptate;
declarațiile acționarilor în ședință, dacă cer în mod expres să fie consemnate în procesul-verbal.
În procedura occidentală, protocolul obișnuit după aGa include un cocktail, un spectacol și unele cadouri pentru acționari. Uzanțele protocolare sunt respectate și atunci când numărul participanților este considerabil. France Telecom, de pildă, are în jur de 2,5 milioane de acționari și în jur de 4 000 de participanți la o adunare Generală.
Publicitatea ulterioară aGa este obligatorie, prin efectul legii, și vizează trei componente:
Comunicarea cu administrația Financiară, unde sunt transmise: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, raportul administratorilor, raportul cenzorilor și procesul-verbal.
Comunicarea cu Registrul Comerțului, unde sunt transmise copii ale bilanțului și ale celorlalte documente deja menționate.
Comunicarea cu piața de valori mobiliare și CNVM, care presupune: anunț în Monitorul Oficial; raport către CNVM și raport către departamentul de informare al pieței de valori mobiliare pe care se tranzacționează acțiunile companiei.
1.4. Raportul anual
În România, societățile comerciale cotate la bursă sunt obligate să redacteze și să publice trei categorii de rapoarte:
raportul curent,
raportul semestrial și
raportul anual.
Numeroase companii cotate la burse străine întocmesc și rapoarte trimestriale. Deși nu au obligații legale în acest sens, o fac pentru a-și crește credibilitatea.
În cele ce urmează, vom prezenta modelul occidental și cel românesc (conform Regulamentului CNVM în vigoare) de redactare a Raportului anual, fără a ne referi expres asupra Raportului semestrial obligatoriu și a Raportului curent.
În Occident, Raportul anual este un document obligatoriu, prin efectul legii, pe care companiile îl transformă într-o broșură atractivă, carte de vizită și publicație utilă atât informării financiare, cât și punerii în valoare a imaginii și creșterii prestigiului companiei.
Este documentul cel mai important și mai luat în serios, înaintea oricăror altor publicații de întreprindere, pentru că prezintă situații financiare certificate, sub semnăturile președintelui și ale cenzorilor.
Raportul țintește un public mai larg decât acționariatul și constituie baza oricăror alte documente furnizate de societate, cum ar fi dosarul de presă, broșura sau placheta de prezentare.
Prima parte a Raportului anual este o prezentare generală a companiei, de 16 până la 32 de pagini, care pune în valoare calitatea managementului, strategia, atuurile și dinamismul companiei. Este tehnoredactată și tipărită în condiții speciale de formă, ilustrație și grafică. Oferă o imagine clară despre întreprindere, despre filosofia, valorile și particularitățile sale. Structura uzuală a primei părți a Raportului anual ar putea cuprinde:
Coperta, pe care figurează numele și sigla companiei, cu mențiunea exercițiului financiar la care se referă: Raport anual 200x. De regulă, mai cuprinde una ori mai multe ilustrații sau fotografii în policromie, sugestive pentru imaginea companiei.
Coperta 2 conține prezentarea întreprinderii, de regulă, un text de 10-15 rânduri, care sintetizează istoricul, poziționarea, produsele, piețele și Bursa la care este cotată compania. Uneori, tot aici se inserează și sumarul.
Pagina de gardă inserează un tabel cu cifrele-cheie, pe ultimii trei ani: cifra de afaceri, valoarea și ponderea exportului, repartiția Ca pe produse sau activități, investițiile curente, rezultatul net, dividendele vărsate, personalul, bugetul cercetării, beneficiul net pe acțiune etc. Informațiile numerice pot fi dublate de grafice, care sugerează dinamica.
Pagina 2 este destinată, de regulă, prezentării echipei manageriale, a Consiliului de administrație și a cenzorilor.
Pagina 3 este destinată mesajului strategic al președintelui sau directorului general către acționari și parteneri. De regulă, include și fotografia persoanei care lansează mesajul. Discursul este orientat spre viitor și centrat pe valorile și filosofia companiei.
Pagina 4 poate fi destinată unei prezentări generale mai amănunțite a companiei, în special atunci când este vorba de primul raport anual. În stilul unui articol de ziar, cu caracter descriptiv, sunt oferite informații despre înființarea companiei, poziționare, istoric și evenimente importante, nume ilustre legate de evoluția companiei, invenții, clienții mari etc. Pentru a o face atractivă, sunt inserate și elemente cu caracter anecdotic.
Pagina 5 cuprinde fapte și evenimente semnificative ale exerci țiului, în termeni economici, financiari, sociali, bursieri, ca și cesionări de active, produse noi și implantări pe noi piețe.
Pagina 6 poate fi dedicată prezentării evoluției la Bursă și principalelor elemente caracteristice ale acțiunilor: capitalul social și distribuția acționariatului, în formă grafică; numărul de acțiuni; numărul de acționari individuali; dividendele vărsate în cursul ultimilor trei ani; grafice sugerând dinamica cursului acțiunilor; grafice sugerând dinamica tranzacțiilor la bursă etc.
Pagina 7 poate fi dedicată personalului companiei. Prezentarea resurselor umane înseamnă cifre și comentarii privind numărul salariaților, structura și evoluția pe ultimii trei ani, evoluția salarizării, sindicalizarea, protecția socială și formarea continuă a personalului.
Pagina 8 poate fi consacrată cercetării și creației, în măsura în care preocupările de această natură sunt importante pentru profilul companiei. Dacă informațiile nu sunt confidențiale, sunt prezentate sumar departamentul de proiectare-cercetare, obiectivele acestuia, rezultatele semnificative, investițiile în domeniu, personalul implicat, unele invenții și brevete.
Paginile 9-15, când este cazul, sunt consacrate descrierii sectoarelor de activitate și liniilor de produse. Fiecărui sector de activitate și fiecărei linii de produse li se dedică un paragraf distinct, care se constituie într-un gen de microraport anual, cu date privind cifra de afaceri, activele, investițiile, personalul, piețele, tehnologiile etc. aferente sectorului sau liniei de produse.
Ultima pagină a primei părți a Raportului anual reamintește numele directorului de comunicare sau responsabilului de relația cu acționarii, adresa, telefon, fax, e-mail și site-ul Internet.
Partea a doua prezintă comunicarea financiară propriu-zisă și se întinde pe 5 până la 100 de pagini. Se adresează, în primul rând, organismelor de reglementare și control al pieței, analiștilor financiari și investitorilor naționali sau străini. Este sobră, tehnică, înțesată de tabele și grafice, dar rareori ilustrată cu fotografii. În principiu, structura minimală a acestei secțiuni ar putea cuprinde:
Pagina 1: sumar.
Paginile 2-3: situația economică și contabilă pe ultimii 3 ani:
Elemente de bilanț : active reprezentând cel puțin 10% din total; numerar și alte lichidități; profit reinvestit; total active și pasive curente.
Rezultate: vânzări; venituri brute; posturi de cheltuieli reprezentând cel puțin 20% din veniturile brute; provizioane; cesionări de active imobilizate; dividende declarate și plătite.
Cash flow; fluxuri de lichidități pentru activitatea de bază, curentă sau de exploatare, pentru activitățile de investiții și pentru activități de finanțare.
Pagina 4: bilanțul individual al companiei pe ultimii trei ani sau bilanțul consolidat al grupului.
Pagina 5: contul de profit și pierdere individual sau, după caz, consolidat, pe ultimii trei ani.
Pagina 6: anexe la bilanț și alte comentarii asupra situației financiare. Sunt explicate principiile folosite pentru închiderea conturilor, metodele contabile folosite, modalitățile de amortizare, politica de constituire a provizioanelor.
Pagina 7: rapoartele cenzorilor externi independenți și ale celor interni
Conținutul legal al Raportului anual
În România, legislația cere redactarea Raportului anual într-un termen relativ scurt, adesea insuficient pentru realizarea condițiilor de conținut și formă ale unui raport occidental. Conținutul legal cerut de legislația română în vigoare pentru Raportul anual privește:
Activitatea societății:
Activitatea propriu-zisă: activitatea de bază, data înființării, fuziuni sau reorganizări, achiziții sau înstrăinări de active, schimbări majore intervenite în planul de afaceri.
Produse și servicii: principalele produse și servicii, principalele piețe, clienți și metode de distribuție, produse în pregătire, concurenții principali, clienți cu impact major, peste 10% din vânzările și profitul societății, furnizori importanți.
Mediul concurențial: cota de piață deținută de companie și cotele principalilor concurenți, număr de competitori semnificativi, produse și servicii concurente, evoluții probabile pe piață.
Resursele umane: număr de salariați, evoluția, repartizarea pe categorii, relațiile cu sindicatele, formarea și școlarizarea.
Analiza tendințelor de evoluție și a factorilor de incertitudine care pot afecta semnificativ solvabilitatea companiei.
Analiza efectelor cheltuielilor curente și anticipate asupra situației financiare a societății, cu indicarea surselor de finan- țare.
Active corporale, gradul de uzură, amplasamente, aspecte privind dreptul de proprietate.
Piața pe care sunt tranzacționate valorile mobiliare emise de societate.
Lista administratorilor: nume, funcție, numărul acțiunilor deținute, litigii, contracte, alianțe și înțelegeri cu persoane care au fost numite administratori. Echipa de management executiv: nume, funcție, perioada în care asigură conducerea societății, număr de acțiuni deținute, litigii.
Situația financiar-contabilă prezintă: elemente de bilanț, cont de profit și pierdere, cash flow și unele anexe explicative la bilanț și la contul de rezultate.
Tirajul și difuzarea Raportului anual
În vederea estimării tirajului și a alegerii procedurilor de difuzare a raportului este utilă crearea unui fișier care să cuprindă numele persoanelor și ale organizațiilor destinatare: acționari semnificativi, investitori, analiști, ziariști, organe de reglementare și control, camere de comerț, ministere, societăți de valori mobiliare, investitori instituționali români și străini, bancheri, clienți, furnizori, salariații acționari, sindicate etc.
În principiu, estimarea tirajului raportului se poate realiza după o grilă de genul următor:
Consiliul de administrație – 20 de exemplare.
Sindicate – 5 exemplare.
Investitori instituționali români și străini – 50 de exemplare.
alte categorii de investitori – 50 de exemplare.
Ministere de resort, ambasade, consulate – 30 de exemplare.
Societăți de valori mobiliare – 150 de exemplare.
Burse de valori – 20 de exemplare.
Bănci – 25 de exemplare.
Universități – 10 exemplare.
Clienți, furnizori – 50 de exemplare.
Presa economică și financiară – 50 de exemplare.
Acționari principali (care solicită expres) – 25 de exemplare.
Exemplare arhivate și păstrate de la un an la altul – minimum 100 de bucăți.
Difuzarea către analiști, ziariști, acționari principali și organe de reglementare și control al pieței poate fi făcută prin poștă, prin mijloace electronice (raport pe site-ul companiei) sau la sediul firmei, direct, cu ocazia unor vizite, evenimente speciale, târguri și saloane.
Relația cu presa
Presa nu figurează în mod expres între obligațiile legale de informare financiară, dar relația cu presa constituie un suport inevitabil în comunicarea financiară. Principalele instrumente de comunicare cu presa pot fi:
anunțurile de publicitate financiară, pentru care compania cump ără spațiu publicitar și decide conținutul, formatul și data aparițiilor.
Comunicatul de presă, redactat de companie și remis presei, pe care ziariștii îl pot publica sau nu, parțial sau în totalitate, întocmai sau cu reformulări, omisiuni, stilizări sau adăugiri.
Dosarul de presă, care oferă un pachet de informații, documente, comunicate, plachete, pliante, fotografii.
Conferința de presă, care oferă posibilitatea dialogului cu jurnaliștii și înmânarea directă a unor dosare sau comunicate de presă.
Vizitele de presă, eventual cuplate cu vizitele unor personalități, investitori, bancheri sau clienți de mare prestigiu.
Interviurile oferite presei de membrii echipei de management a companiei.
Relația cu investitorii și analiștii financiari
Investitorii și analiștii sunt destinatarii privilegiați ai documentelor purtătoare de informație financiară editate de companie. Relațiile directe, personalizate prin administratori, manageri, purtători de cuvânt, persoane de contact și animatoare sunt cele mai eficace. Se mai poate apela și la:
Reuniuni de informare, organizate o dată sau de două ori pe an, în compania investitorilor, însoțite de prezentări, demonstrații și comentarii asupra performanțelor companiei.
Întâlniri individuale, față în față cu investitorii și analiștii, mai mult sau mai puțin provocate și regizate de conducerea companiei.
Mese de afaceri, cocktailuri, spectacole închiriate și vizite ale investitorilor potențiali în întreprindere, pentru a o cunoaște mai bine.
Călătorii de afaceri în străinătate (road shows) organizate de bănci, agenții de relații publice și comunicare, călătorii care permit managerilor să contacteze direct investitori străini, individuali sau instituționali. Destinații privilegiate pentru road show-uri: Londra (prima piață financiară a Europei, frecventată de magnații americani și asiatici), Paris, Frankfurt, New York, Geneva, Zürich etc.
Publicitatea financiară legală
Publicitatea financiară, sub forma mesajelor conținând rezultatele financiare pe care compania le difuzează în presa scrisă și audiovizuală generală, se adresează cu prioritate acționarilor individuali, dar interesează și alți actori de pe piața de capital. această publicitate poate fi limitată în conținut, în frecvența de apariție și în alegerea canalelor media, până la respectarea strictă a obligațiilor legale.
Nimic nu împiedică însă întreprinderea să procedeze la o publicitate financiară lărgită în presă, prin care să-și informeze mai bine acționarii și să se facă cunoscută, dacă dorește acest lucru.
În conformitate cu legea română, publicitatea financiară în presă este obligatorie doar în ceea ce privește convocarea adunărilor generale și publicarea procesului-verbal. Ea răspunde recomandărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care garantează transparența informației financiare difuzate de societățile cotate și accesul simultan la informație al tuturor acționarilor.
Un program standard de publicitate financiară presupune parcurgerea următoarelor etape și operații:
Stabilirea unui plan calendaristic anual al informării financiare.
Identificarea precisă a informațiilor din conținutul anunțului de publicitate financiară. În principiu, va fi vorba de: rezultatele anuale și semestriale (cifra de afaceri, rezultatul net al exercițiului și rezultatul net pe acțiune), anunțul de convocare AGA și modul de distribuire a raportului.
Stabilirea țintelor cărora le sunt destinate mesajele.
alegerea acelor media de informare care ating mai bine țintele vizate.
alocarea unui buget destinat acoperirii costurilor de publicitate financiară.
Cumpărarea spațiului publicitar și construirea unui media-plan, cu aparițiile pe intervale orare, în audiovizual.
Media-planul pentru publicitate financiară se orientează cu predilecție în două direcții:
media care tratează mediul economic și bursier: Ziarul Financiar, Nineoclock, Bursa, Economistul, Capital, Piața financiară, Tribuna economică, adevărul economic, Monitorul financiar, Romanian Business Journal, Les Echos, La Tribune, Financial Times, The Wall Street Journal, aP Dow Jones;
presa generală, cu largă răspândire și credibilitate: Curentul, adevărul, Monitorul, România Liberă, Evenimentul zilei, Ziua, Național, Curierul Național, Cotidianul, TVR 1 și 2, ProTV, antena 1, Prima, Național, Le Figaro, Frankfurter allgemeine Zeitung, The International Herald Tribune etc.).
Media-planul mai poate include și panouri de afișaj, mediul electronic, telefon, fax și e-mail. Comunicarea intensă în presă este importantă și în context de criză, pentru că întărește încrederea și atașamentul acționarilor față de companie și oferă posibilitatea de a dezamorsa și stăpâni zvonurile.
Relația cu acționarii individuali
Companiile cotate occidentale trimit anual una sau două scrisori către acționari, în special către cei care-și manifestă expres dorința de a primi mai multe informații financiare. În principiu, scrisorile trimise acționarilor conțin mesajul președintelui sau al directorului general și prezintă schimbările importante ce au intervenit de la scrisoarea anterioară. Sunt reamintite cifrele-cheie și produsele care au nevoie de sprijin și popularizare.
Alte companii iau inițiativa creării unor cluburi ale acționarilor, oferind o informare financiară cvasipermanentă. Membrii acestor cluburi (deținători ai unui număr mare de acțiuni) pot beneficia de reduceri de prețuri la produsele companiei, pot primi locuri la spectacole și participă la reuniuni de informare și formare.
Comitetele de acționari (acționari observatori) sunt structuri de reprezentare a acționarilor individuali (grupuri de 10-20 de persoane) cărora compania le propune să urmărească și să controleze îndeaproape anumite activități, pentru a oferi presei și altor acționari ceea ce au constatat.
Reuniunile cu acționarii constituie o altă cale de comunicare, în special pentru cei aflați în alte localități decât cele de domiciliu ale companiei. acestea au rolul de a informa și oferi un cadru de dialog, în special cu acei acționari care n-au putut participa la adunările generale.
Un hot-line plătit de companie și pus gratuit la dispoziția acționarilor care doresc să contacteze serviciul PR pentru informații financiare poate fi o altă cale de comunicare telefonică permanentă.
Ghidul acționarului, document difuzat odată cu raportul anual și ori de câte ori este solicitat expres, poate fi un alt instrument specific de informare a acționariatului. Ghidul se compune din două părți:
una instructivă și metodologică, cu informații despre piețele de capital, drepturile și obligațiile acționarilor, evoluțiile cursului acțiunilor
una instituțională, cu aspectul unui mini-raport anual ce conține cifrele-cheie și unele informații despre management, strategie, produse și mediul de afaceri.
Relația cu acționarii salariați
Această relație ține de comunicarea internă a companiei cu ținta cel mai ușor de atins. Practic, vizează întregul personal, în măsura în care fiecare salariat poate fi considerat un potențial acționar.
Principalele suporturi și proceduri de comunicare cu publicul intern sunt: reuniunile informale, scrisorile interne, instrucția de specialitate pe piața de capital, ghidul acționarului etc.
Alte acțiuni și suporturi
Există o gamă largă de alte acțiuni și suporturi nespecifice de comunicare financiară, care nu se încadrează în nici una dintre categoriile deja menționate: site Internet, multimedia, sondaje de opinie, studii de imagine, teleconferințe, filme de prezentare, plachete, broșuri, pliante și altele.
Site Internet
Deschiderea site-ului companiei servește o gamă largă de obiective: consolidarea imaginii identitare a companiei, popularizarea mărcilor, promovarea produselor și a serviciilor, prezentarea vânzărilor, demonstrații, telemarketing și, desigur, informarea financiară și bursieră.
Vizitarea unui site este comparabilă cu răsfoirea selectivă a unei reviste. Se face clic pe un banner cu indicativul investor relations sau annual report. Sumarul unui site vizitat de acționari, analiști, ziariști, investitori și studenți ar putea avea următoarea structură-cadru:
Fișier 1 : mesajul președintelui sau al directorului general, strategia și filosofia companiei.
Fișier 2 : profil și obiect de activitate.
Fișier 3 : istoric, personalități ilustre, evenimente memorabile, întâmplări cu caracter anecdotic.
Fișierele 4, 5 și 6 : informații financiare: cifre-cheie, raport anual, mesaje pentru acționariat.
Fișier 7 : administratorii, echipa de management.
Fișierele 8-12 : comunicate financiare, rapoarte anuale, semestriale sau curente.
Fișier 13 : evoluția cotațiilor pe piața de valori mobiliare, comentarii.
Fișierele 14-15 : diverse, contacte, anunțuri, dialog e-mail etc.
Sumarul site-ului poate fi prezentat în limba română și încă în una-două limbi străine. Forma editorială, grafica și ușurința accesului la site influențează asupra impactului său.
Sondajele de opinie
Periodic, companiile cotate procedează la sondaje de opinie și studii de imagine, pentru a cunoaște percepțiile acționariatului și ale altor categorii de public. astfel, echipa de comunicare financiară își poate ajusta discursul și optimiza mesajul.
Sondajele merită să fie realizate de agenții specializate. Sondajele efectuate de personalul propriu comportă o notă de subiectivism prea adesea inacceptabilă.
Sondarea opiniei acționariatului vizează așteptările diverselor categorii de public, sensibilitatea lor la comunicarea financiară și imaginea globală a companiei, la credibilitatea echipei de management și la atractivitatea titlurilor emise de companie.
În sondajele realizate pe bază de chestionar, administrarea chestionarului poate fi făcută la adunările generale, prin poșta clasică sau e-mail, prin telefon sau întâlniri față în față.
Teleconferințele
În ziua prezentării rezultatelor financiare anuale sau semestriale, unele companii occidentale, cu acționari răspândiți în diverse zone ale globui, organizează teleconferințe (conference-call) internaționale. În acest scop, acționarii, investitorii și analiștii din diverse colțuri ale lumii sunt invitați ca, la o anumită oră, să formeze un număr de telefon, la care președintele sau purtătorul de cuvânt al companiei va prezenta sintetic rezultatele financiare. După discursul de prezentare urmează un dialog în care se pun întrebări și se fac comentarii.
1.5. Efectele comunicării financiare
Comunicarea financiară produce efecte mai mult sau mai puțin favorabile pentru poziția companiei pe piața de capital. acestea pot fi și trebuie evaluate periodic, pentru a lua măsuri în consecință.
Primul efect important al politicii de comunicare financiară se traduce în evoluția cursului acțiunilor companiei, chiar dacă fluctuațiile depind de numeroși alți factori, precum: ratingul de țară, de ramură, mediul economic, juridic și politic și evoluția mondială a piețelor bursiere.
Al doilea efect important al politicii de comunicare financiară se concretizează în gradul de subscriere la emisiunile de valori mobiliare inițiate de companie pe piața de capital.
Măsurarea celor două categorii de efecte se bazează pe criterii specifice pieței bursiere:
Cursul acțiunilor emise de companie și volumul tranzacțiilor constituie indicatorii cei mai relevanți pentru sănătatea financiară și succesul politicii sale de comunicare financiară.
Volatilitatea titlului, indice care exprimă evoluția cursului acțiunilor companiei în raport cu evoluția pieței bursiere în ansamblul său, arată în ce măsură cursul acțiunilor proprii este influențat de factori care nu depind de companie.
Lichiditatea titlului, dată de numărul de tranzacții zilnice, măsoară atractivitatea pe piața de capital. Cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât acțiunile sunt mai atractive, mai ușor de vândut.
Durata medie de păstrare a titlurilor, ca interval de timp scurs între cumpărarea și vânzarea lor, măsoară încrederea și fidelitatea investitorilor față de companie. Durata redusă de păstrare indică caracterul speculativ al operațiunilor pe termen scurt. Cu cât durata de păstrare crește, cu atât crește și ponderea investitorilor fideli, pe termen lung, care nu reacționează violent la mișcările pieței.
Al treilea efect relevant al politicii de comunicare financiară privește stimularea interesului analiștilor financiari în difuzarea de comentarii și prognoze asupra companiei. O comunicare financiară eficace sporește interesul analiștilor pentru companie.
Al patrulea efect important este reflectat de evoluția acționariatului, ca număr și structură.
În sfârșit, o altă categorie de efecte măsurabile ale comunicării financiare se referă la interesul, atitudinea și opinia presei, la numărul și conținutul apelurilor telefonice și ale scrisorilor de la acționari și la numărul de cereri de angajare prezentate serviciului de resurse umane al companiei.
Capitolul 2
Bursa de Valori București
Bursa de Valori reprezintă locul, unde vânzătorul și cumpărătorul se întâlnesc reciproc, unde prețurile se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur procesul se reglementează de anumite norme, adică putem spune, că această piață are o forma organizată. În calitate de marfă apar valorile mobiliare, iar prețurile lor sunt reprezentate de cotările acestor valori mobiliare la bursă.
2.1. Definirea conceptului de *bursă de valori*
Privită prin prisma conținutului activității, bursa de valori reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale economiei de piață, o culme a pieței, maturitatea, si chiar chintesența ei.
Dezvoltarea comerțului începută în timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani până a găsit această formă sublimată de tranzacții, inventând bursa. Spiritul acestei instituții este însă marcat de tradițiile comerciale, istorice, culturale ale țării în care ea funcționează și reglementările ei specifice variază de la meridian la meridian și pe același meridian la diverse latitudini. Rămân comune însă principiile generale de funcționare, definirea elementelor fundamentale sunt aceleași, doar mecanismele, inter-relațiile, autoritatea, participarea, intimitatea bursei fiind cele specifice fiecărei țări în parte.
Regimul juridic al burselor constituie forma sub care aceste instituții se organizează, într-o țară sau alta, fie sub formă de asociații pe acțiuni, fie ca asociații comerciale. Sunt și situații în care bursele funcționează în cadrul Camerelor de Comerț și Industrie, că sectoare cu activități distincte.
Pe plan internațional, ca și în cazul României de aproximativ 5 ani de altfel, funcționează burse de drept privat ca societăți pe acțiuni.
Bursa publică este organizată și reglementată prin legi speciale și este specifică, cu predilecție, dreptului continental (Franța, Belgia, Italia) Bursa privată, în schimb, este o asociație a persoanelor fizice și juridice, create în condițiile legii, care reglementează constituirea, exploatarea și dezvoltarea unei piețe secundare de capital.
În istoria comerțului, se cunosc mai multe categorii de tranzacții care s-au dezvoltat de-a lungul timpului, până când s-a realizat o concentrare a ofertei și a cererii într-o piață adăpostită de o instituție ce poartă denumirea de bursă.
În esență, noțiunea de bursă indică locul de întâlnire a cumpărătorilor și vânzătorilor, în sensul unui spațiu de concentrare a cererii și a ofertei. acest conținut rezultă din definițiile date în documentele de specialitate.
Astfel în legea română asupra burselor din 1929 – legea Madgearu – se arată: ”bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe comercianți, industriași, producători, armatori și asiguratori în vederea negocierii valorilor publice și private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor și acoperirii riscurilor de tot felul”.
Legea 52/94 (la momentul actual abrogată) privind valorile mobiliare și bursele de valori definea bursa de valori astfel: “instituție cu personalitate juridică asigurând publicului prin activitatea intermediarilor autorizați sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă și echitabilă a tranzacțiilor cu valori mobiliare și care constituie piața oficială și organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă oferind economiilor investite în ele garanția morală și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității respectivelor valori mobiliare”.
Bursa înseamnă instituția ce găzduiește o piață bursieră. Bursa, în sens general, poate defini o piață specifică (de produse, metale, acțiuni etc.), dar bursa, în înțelesul ei curent, este o instituție a economiei de piață în care se manifestă o piață organizată, liberă, eficientă, transparentă, corectă, adaptabilă, lichidă. Piețele de capital au, de fapt, în bursă imaginea perfectă, confundându-se chiar cu aceasta în unele situații.
O altă definiție ce putem să o atribuim bursei ar fi următoarea: un segment al pieței financiare, o piață secundară organizată, transparentă și supravegheată, pe care se încheie tranzacții referitoare la valori mobiliare și derivate ale acestora.
Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare, în acest caz, ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator și diversificator al productiei rentabile, precum și un detector al productiei nerentabile.
În ceea ce privește obiectul bursei de valori, menționăm:
a) Valori mobiliare (titluri financiare): acțiuni, obligațiuni, bonuri și bilete de tezaur,
titluri de rentă, etc.
Valorile mobiliare sunt considerate instrumente negociabile emise în formă materializată, sau evidențiate prin înscrieri în cont, care conferă deținătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii și în condiții specifice privind emisiunea acestora. Valorile mobiliare sunt considerate titluri financiare. astfel ele pot fi considerate titluri de proprietate sau de creanță, care confirmă titularului dreptul său patrimonial, de o anumită mărime și asupra unei entități bine stabilite, precum și posibilitatea de a le transforma oricând în bani, pe piața de capital.
În sens restrâns, valorile mobiliare sunt hârtiile de valoare – acțiuni și obligațiuni – emise de o anumită societate de valori mobiliare.
b) Valute selective;
c) Produse bursiere derivate: contracte futures, contractele la termen de tip forward, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa,
optiuni pe rata dobânzii, etc.
Contractul futures a apărut în Japonia în secolul al XVIII-lea în legătură cu comerțul de orez. Forma modernă s-a conturat la jumătatea secolului trecut și în prezent aceste contracte s-au extins de la mărfuri la valute, instrumente financiare și alte active. Un contract futures constă în angajamentul părților de a livra, respectiv de a prelua, la o dată viitoare (într-o anumită lună), o marfă sau o valoare determinată, la un preț convenit în momentul contractării dacă la scadență poziția operatorului rămâne deschisă. Cel care își asumă obligația de a prelua marfa (cumpărătorul) deschide o poziție “lungă” (long), în timp ce vânzătorul futures are o poziție “scurtă” (short).
Contractele la termen de tip forward pot avea ca obiect mărfuri, valute sau alte bunuri.
Un contract forward este un acord între două părți, vânzătorul și cumpărătorul, de a livra și respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă sau o valoare la un preț stabilit în momentul contractării.
Opțiunea este un contract prin care una din părți, vânzătorul opțiunii vinde celeilalte părți, cumpărătorul, dreptul de a cumpăra un activ (marfă, valută sau instrument financiar) sau de a vinde un activ în anumite condiții ( preț, termen de valabilitate ). După natura lor, acestea sunt două tipuri de opțiuni: cele de cumpărare și cele de vânzare.
La momentul actual, la Bursa de Valori București se tranzacționează următoarele tipuri de instrumente financiare: acțiuni, drepturi, obligațiuni, unități de fond și contracte futures.
Cât despre rolul principal al bursei de valori, acesta este de a facilita acumularea fondurilor necesare finanțării activității economice și de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea își îndeplinește acest rol mai ales prin operațiunile de vânzare și cumparare de acțiuni și obligațiuni emise de societățile pe acțiuni. Cei care doresc să devină proprietari și să participe nelimitat la riscuri și beneficii cumpără acțiuni simple, iar cei ce nu doresc să-și asume riscuri și beneficii nelimitate cumpără acțiuni preferențiale cu un venit fix și cu un risc minimal, și, nu în ultimul rând, cei care nu doresc să devină proprietari ci numai creditori, micșorându-și riscul la maximum, cumpără obligațiuni cu un venit fix exprimat procentual și denumit cupon.
Semnificația burselor de valori pentru economia de piață depășește hotarele pieței de valori organizate. Bursele de valori au efectuat o revoluție și în problema lichidității capitalului.
”Minunea” constă în faptul că pentru investitor practic a dispărut diferența între alocările mijloacelor bănești pe termen lung și scurt. În scopul dezvoltării relațiilor bursiere s-au stabilit posibilități când pentru fiecare acționar investițiile au un caracter într-atât de lichid, ca și banii cash, deoarece pot fi în orice moment vândute la burse.
Dacă în condițiile economiei de piață actuale ar trebui să ne privăm de burse, atunci resursele întreprinderilor ar fi reduse la cele proprii, ceea ce ar duce la micșorarea profiturilor. Băncile pot completa capitalurile prin credite, însă capitalul propriu nu vor putea să-l ofere. Dar prin emisia valorilor mobiliare ce se cotează la bursă investițiile profitabile pot fi realizate. astfel rolul burselor în economie este considerabil și practica mondială confirmă acest fapt. Transparența tranzacțiilor bursiere precum și protecția investitorilor sunt de asemenea valori fundamentale ale oricărei burse care se regăsesc în activitatea operațională de zi cu zi a bursei.
În plus, rolul burselor crește și datorită următoarelor funcții ale acesteia:
Organizarea unei piețe vaste . Prin reglementări, prin condițiile generale și prin concentrarea cererii și ofertei se realizează o piață vastă cu un număr important de participanți, piața astfel obținută fiind semnificativă în dimensiune și mai ales în calitate, respectiv în puritatea condițiilor de concurență asigurate.
Formarea unui preț corect . Mecanismele de formare a prețului urmăresc riguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii și al ofertei să se realizeze în punctul ce reprezintă prețul corect, acesta fiind preț reprezentativ pentru întreaga piață de referință.
Armonizarea a prețurilor . Bursa realizează și difuzarea informațiilor care apoi realizează armonizarea prețurilor pe întreaga economie. Informația bursieră deci joacă rolul de mediator pe piața națională stabilind prețul de referință, celelalte produse sau servicii armonizându-se cu acesta.
Acoperirea riscurilor . Prin intermediul pieței bursiere, a mecanismelor specifice de tranzacții se realizează operațiuni de acoperire a riscului. Participanții la piață sunt motivați diferit astfel încât unii sunt dispuși să preia un risc mai mare în condițiile unui profit potențial mai mare pe când alții nu sunt dispuși să riște. Transferul riscului de la participanți cu aversiune față de risc la participanți cu dispunere la risc se realizează prin bursă, cu ajutorul operațiunilor de acoperire a riscului (hedging).
Barometru economic . Evoluția pieței bursiere are un caracter de predictibilitate. astfel cursul stabilit în bursă devine un instrument de analiză economică și evaluare. El intră în calcul pentru stabilirea politicilor economice și în același timp devine un semnal de acțiune pentru agenți economici, guverne sau autorități locale, fiind cel mai realist instrument de prognoză.
Feed – Back economic . Semnalul generat de evoluția pieței bursiere, devine criteriu de decizie economică, cursul bursier, indicii de bursă fiind considerați semnale pe baza cărora reacționeză actorii de pe piață.
2.2. Istoricul BVB București
Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori București, denumită “BVB“, iar peste o saptămână a apărut și cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. Volumul tranzacțiilor era însă redus, iar cota oficială dispare în câteva zile, deoarece intermediarii și unele bănci preferau să lucreze în afara cotei, direct cu clienții.
Legea asupra burselor de comerț din 9 mai 1904 aduce o nouă organizare a burselor de
comerț în vechiul regat, organizare a cărei necesitate a fost determinată de rezultatele puțin satisfăcătoare ale legii din 1881. La baza reformei burselor de comerț din 1904 a fost pus principiul libertății tranzacțiilor în materie de bursă. Pentru aplicarea lui a fost creat în cadrul bursei un organ nou, pe lângă cel al mijlocitorilor oficiali, și anume cooperațiunea bursei. Dacă în baza Legii din 1881 operațiunile de bursă nu puteau fi făcute direct, ci numai prin intermediul mijlocitorilor oficiali, prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua asemenea operațiuni direct între membrii corporațiunii bursei, însa doar pentru operațiunile pe cont propriu, nu și pentru cele de intermediere
Activitatea bursei este afectată de evenimentele social – politice ale vremii: în timpul Răscoalei din 1907 cursul unor valori marchează o scădere; războiul balcanic din 1912 -1913 duce la pierderi masive de curs, recuperate însă ulterior; în timpul primului război mondial bursa rămâne închisă.
Bursa se redeschide și cunoaște o activitate deosebit de intensă în octombrie 1918: cursurile sunt în continuă creștere; localul bursei devine neîncăpător, “o psihoză atrage lumea spre speculă“. Întreaga perioadă 1919 -1925 a fost caracteristică pentru o “piață bullish”, creșterea fiind impulsionată, pe rând, de diferite categorii de valori: la început acțiunile societăților de transport, apoi cele bancare și ale societăților de asigurare.
Odată cu anul 1926 încep să reapară scăderile la acțiuni, mai întâi lente, apoi precipitate. După șapte ani de piață în creștere urmează alți șapte ani de scăderi dezastruoase. De la o cursă în plină fierbere se ajunge la un număr de operatori ce “puteau fi lesne numărați“.
O nouă lege bursieră se votează în 1929, aceasta fiind necesară, înainte de toate, pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realități rezultate în urma Marii Uniri.
Această lege din 1929, care a unificat legislația bursieră, a adus și o serie de modificări de concepție și soluție juridică, impuse de cerințele dezvoltării activității bursiere în țara noastră. În primul rând, a fost mai bine definit statutul burselor, acestea fiind declarate instituții publice, beneficiind de personalitate juridică și autonomie, ele fiind puse sub supravegherea și controlul Ministerului de Industrie și Comerț. Separarea burselor de mărfuri constituie o inovație importantă.
La BVB se negociau acțiuni și efecte în operațiuni “pe bani gata“. Legea din 1929 definește operațiunile “pe bani gata“ ca fiind toate negocierile care se lichidează în ziua în care au fost încheiate, sau cel mai târziu a doua zi de bursă și pentru care părțile au depus, o dată cu ordinul de negociere, numerarul sau efectele.
O dată cu refacerea economică, după încheierea crizei economice din 1929-1933, “Bursa de efecte, acțiuni și schimb din București“, cunoaște și ea un curs ascendent, care culminează cu anul 1939, când se înregistrează perioada de vârf a acestei instituții din perioada interbelică. În 1939 se tranzacționau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului și al asigurărilor sociale.
Sfârșitul celui de al II-lea război mondial, cu întreaga turnură politică pentru România, a însemnat și sfârșitul pieței de capital și a bursei de valori. Pentru acest sector economic extrem de dinamic lovitura de grație l-a constituit procesul naționalizării economiei din iunie 1948, care a făcut ca, prin instaurarea proprietății de stat, să dispară produsele specifice: acțiunile, obligațiunile corporatiste, titlurile de stat autohtone și externe (cu echivalent în lei-aur).
După o întrerupere de 5 decenii, BVB a fost reînființată în anul 1995, prima zi de tranzacționare fiind 20 noiembrie 1995. În prima zi s-au tranzacționat 905 acțiuni la 6 companii cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continuă. La acest moment bursa tranzacționează acțiunile unora dintre cele mai importante companii din economia românească.
Orice bursă de valori este reglementată și autorizată de un organ autorizat, ce supraveghează piața respectivă. În România acest organ este Comisia Națională a Valorilor Mobiliare – CNVM.
În urma legii 274/2004, BVB i-a schimbat statutul juridic prin transformare în societate pe acțiuni ai cărei proprietari sunt SSIF-urile fondatoare. Sistemul electronic de tranzacționare a bursei se numește ARENA și conform evaluării PriceWaterhouse valorează aproximativ 1,6 mil. Euro. acesta permite accesul pe piața de la sediul SSIF-urilor, fără a exista o piața fizică. acest lucru permite desfășurarea tranzacțiilor într-un mod impersonal (nu se cunoaște contrapartida schimburilor). Platforma tehnica face ca sistemul BVB să fie o piața de licitație.
În anul 2006, Bursa de Valori a absorbit, prin fuziune, și cealaltă piață de tranzacționare a acțiunilor din România, RaSDaQ.
Sumarizăm în continuare principalele evenimente din istoria modernă a BVB:
1995 – Reînființarea Bursei de Valori București în baza unei decizii a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și începerea tranzacționării acțiunilor la Bursă. În prima ședință de tranzacționare, 28 de societăți membre ale asociației Bursei au tranzacționat acțiunile admise la Cota BVB ale unui număr de 6 emitenți de acțiuni. La sfârșitul anului numărul emitenților de acțiuni admiși la Cota BVB a ajuns la 9.
1997 – Listarea în Categoria 1 a primelor companii importante incluzând Terapia Cluj Napoca, antibiotice Iași, alro Slatina, Policolor și automobile Dacia. Numărul companiilor listate la BVB atinge 76 (13 in Categoria 1 și 63 in Categoria 2), comparativ cu 17 companii listate în anul 1996. Se lansează indicele oficial al bursei, BET.
1998 – Listări importante la Bursă: la Categoria 2 Sicomed București și Electroputere Craiova, iar la Categoria 1 Banca Transilvania, Banca agricola, Turbomecanica și Rafinăria astra Romană. La sfarșitul anului erau listate acțiunile a 126 de companii (21 la Categoria 1 și 105 la Categoria 2). Se lansează indicele compozit BET C.
1999 – Bursa lansează noul sistem de tranzacționare Horizon. Se listează cele 5 societăți de investiții financiare (SIF). Numărul companiilor listate la finele anului a fost de 127 (26 la Categoria 1 și 101 la Categoria 2). Se inființează Piața valorilor mobiliare nelisate administrată de CNVM și tranzacționate prin sistemul BVB.
2000 – Bursa lansează indicele oficial al societăților de investiții financiare, BET-FI. Sunt schimbate reglementările referitoare la admiterea și menținerea la Cota BVB in sensul creșterii cerințelor de admitere și menținere, iar aplicarea acestora este amanată pentru anul următor. Numărul companiilor listate scade la 114 (22 la Categoria 1 și 92 la Categoria 2).
2001 – Se inaugurează tranzacționarea obligațiunilor la Bursa de Valori București prin listarea a două emisiuni de obligațiuni municipale (Predeal și Mangalia). au loc două listări importante: SNP Petrom (actuala OMV Petrom) și Banca Romană pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale. Sunt retrași de la Cota BVB 52 de emitenți de acțiuni ca urmare a nerespectării condițiilor de menținere, schimbate in anul 2000. Numărul emitenților listați scade la 65 (19 la Categoria 1 și 46 la Categoria 2).
2002 – BVB devine membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori (FESE). Numărul de emitenți listați la sfarșitul anului se menține identic cu cel din anul 2001.
2003 – Introducerea noului sistem de tranzacționare arena. Inființarea Institutului de Guvernanta Corporativă. Scade numărul de companii listate la 62 (18 la Categoria 1 și 44 la Categoria 2).
2004 – Demararea fuziunii Bursei de Valori București cu Bursa Electronică Rasdaq și a demutualizarii BVB. Listări importante la BVB: Rompetrol Rafinare Constanța și Banca Comercială Carpatica. Se reduce numărul de emitenți listați la sfarșitul anului la 60 (17 la Categoria 1 și 43 la Categoria 2).
2005 – Finalizarea demutualizarii Bursei de Valori București și transformarea Bursei in Societate pe acțiuni. Introducerea tranzacționării drepturilor de preferință la Bursă (Impact). Lansarea indicelui ROTX împreună cu Bursa din Viena. BVB aniversează zece ani de la reluarea operațiunilor în 1995. Finalizarea fuziunii BVB cu Bursa Electronică Rasdaq.
2006 – Listarea acțiunilor CNTEE Transelectrica. autorizarea BVB ca operator de piață. Înființarea Depozitarului Central, instituție importantă a pieței de capital, al cărei pachet majoritar de acțiuni este deținut de BVB. Bursa devine membru asociat al World Federation of Exchanges și inaugurează secțiunea internațională pentru obligațiuni, prin listarea unei emisiuni a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
2007 – BVB devine membru cu drepturi depline al Federației Europene a Burselor de Valori. Capitalizarea pieței reglementate a BVB atinge la sfarșitul anului 24,6 miliarde euro, iar capitalizarea Rasdaq atinge 7,0 miliarde euro. Derularea prin BVB a celei mai importante oferte publice inițiale (IPO) SNTGN Transgaz (acțiuni cu drepturi de alocare). Introducerea la tranzacționare a unui nou instrument financiar: drepturile de alocare. Lansarea pieței la termen a BVB. Sunt schimbate reglementările listingului la BVB (admitere, promovare, menținere, retrogradare și retragere) prin aprobarea de către CNVM a noului set de reguli ale pieței reglementate a BVB cuprinse in Codul BVB – operator de piață.
2008 – Bursa de Valori București inaugurează secțiunea internațională pentru acțiuni, prin listarea Erste Bank (listată deja la Bursele din Viena și Praga) și secțiunea Organisme de Plasament Colectiv, prin listarea fondului STK Emergent. Se tranzacționează prima emisiune de drepturi de alocare in urmă unui IPO (SNTGN Transgaz) și se listează acțiunile emise de SNTGN Transgaz. alte evenimente importante: Lansarea indicilor BET-XT și BET-NG; Lansarea tranzacționării titlurilor de stat la BVB; Introducerea sistemului arena Gateway.
2009 – Listarea primului produs structurat la BVB – OTP WiseRO. Eliminarea suspendării pieței ca urmare a atingerii unui anumit prag al indicelui BET, introducerea ordinelor contingente. Extinderea limitelor de variație zilnică pentru valorile mobiliare cu cea mai mare lichiditate (emitenți din BET, BET-FI și secțiunea internațională). Calculul unui preț teoretic de referință că urmare a unor operațiuni corporative. Demararea listării BVB și pregătirea pentru implementarea noului model operațional, pe bază de conturi mixte (globale și individuale). a fost inregistrat primul market-maker pe piața derivatelor in Romania.
2010 – autorizarea sistemului alternativ de tranzacționare operat . de BVB. admiterea la tranzacționare a acțiunilor BVB pe piața reglementată operată de Bursă.
2.3. Organizarea și funcționarea BVB București
În aprilie 1995, prin Decizia CNVM nr. 20/21.04.1995, Bursa de Valori București se reînființează ca instituție de interes public cu personalitate juridică ce își desfășoară activitatea pe principiul autofinanțării. Compania a fost transformată din instituție de interes public în societate pe acțiuni în luna iulie 2005 și are o durată de funcționare nelimitată.
Așa cum am precizat, Bursa de Valori București este organizată ca persoană juridică română de drept privat și funcționează ca societate comercială pe acțiuni având ca obiect de activitate administrarea piețelor financiare. astfel, cadrul normativ aplicabil activității Bursei de Valori București cuprinde Legea 31/1990 privind societățile comerciale, Legea 297/2004 privind piața de capital, regulamentele CNVM și regulamentele proprii ale BVB, aprobate de CNVM.
Activitatea principală a bursei este administrarea piețelor de tranzacționare a instrumentelor financiare, precum și activități conexe obiectului principal de activitate și prevăzute de reglementările CNVM. La momentul actual, BVB operează o piață reglementată și o secțiune de piață numită Rasdaq (ce a absorbit-o în anul 2006), precum și un sistem alternativ de tranzacționare.
Principiile care guvernează Bursa de Valori București ca piață organizată de valori mobiliare sunt:
Accesibilitate: Bursa se angajează să asigure tratament egal tuturor societăților membre, respectiv societăților emitente listate la Bursă.
Informare: Bursa se angajează să asigure permanent agenților de bursă și investitorilor, suficientă informație despre societățile tranzacționate și despre prețurile valorilor mobiliare emise de acestea.
Etica pieței: Bursa se angajează să asigure ca piața valorilor mobiliare funcționează într-un mod care sporește încrederea utilizatorilor, autorităților și publicului larg în general.
Neutralitate: Bursa se angajează să acționeze neutru și să-și mențină integritatea în relația cu toți participanții la piață, precum și cu alte instituții sau organizații care supraveghează sau operează în piața de capital.
La momentul elaborării prezentei lucrări, la Bursa de Valori București exista un număr de 69 de intermediari, în scădere ușoară față de 71 la sfârșitul anului 2009 și 76 la sfârșitul anului 2008.
Bursa de Valori București este componenta centrală a unui grup ce include un operator de piață (Emitentul, respectiv Bursa de Valori București Sa), un Depozitar Central (Depozitarul Central Sa), o casă de compensare (Casă de Compensare București Sa), Fondul de Compensare a Investitorilor și Fundația Institutul de Guvernantă Corporativă.
Depozitarul Central Sa (DC) este o companie înființată în 1997, autorizat prin Decizia CNVM nr. 3567/14.12.2006 să furnizeze servicii de depozitare, registru, compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare precum și alte operațiuni în legătură cu acestea astfel cum sunt definite în Legea nr. 297/2004.
Casa de Compensare București (CCB) este o companie autorizată de CNVM să furnizeze servicii de compensare și decontare pentru tranzacțiile cu instrumente financiare pe piața reglementată la termen administrată de Bursa de Valori București.
Fondul de Compensare a Investitorilor Sa (FCI) este o persoană juridică, constituită sub forma unei societăți pe acțiuni în baza actului constitutiv aprobat de CNVM, al cărui obiect principal de activitate este colectarea contribuțiilor membrilor și compensarea creanțelor investitorilor provenind din incapacitatea unui membru de a restitui fondurile bănești și/sau instrumentele financiare datorate sau aparținând investitorilor, care sunt deținute și/sau administrate în numele acestora în cadrul presatii de servicii de investiții financiare.
Institutul de Guvernantă Corporativă (IGC) este o fundație înființată de Bursa de Valori București având drept obiectiv promovarea cuantumului internațional de cunoștințe profesionale către personalul societăților deținute public din România, derularea de programe de instruire în domeniul pieței de capital, promovarea cunoașterii realității economice și sociale naționale și internaționale și derularea de proiecte, programe, seminarii și conferințe în scopul creșterii gradului de cunoaștere al participanților și emitenților la piața de capital, în general, și la piața bursieră, în special.
Organigrama BVB este prezentată în figura de mai jos (figura 2.1.)
Figură 2.1. Organigrama BVB
Sursa: www.bvb.ro, anul: 2010
Fuziunea cu RASDAQ
Unul dintre cei mai importanți pași în evoluția pozitivă a pieței de capital din România l-a constituit fuziunea a două organisme de operare pe piața de capital Bursa de Valori București și piața secundara RASDAQ, eveniment consemnat la finele anului 2005.
RASDAQ a fost numele bursei electronice de valori mobiliare de la București. Numele este o adaptare după cel al bursei similare din New York City, NASDAQ.
Acronimul NASDAQ provine de la: Național association of Securities Dealers automated Quotation (system), iar RASDAQ provine de la: Romanian association of Securities Dealers automated Quotation (system).
RASDAQ și-a început activitatea pe 26 octombrie 1996, iar la 1 decembrie 2005 a fuzionat cu Bursa de Valori București. Pe 12 iulie 2007, capitalizarea companiilor de pe RASDAQ a depășit 8.2 miliarde euro, ca urmare a deprecierii monedei europene și a creșteriilor accentuate din anii 2006-2007. Cel mai ușor de observat efect al acestei fuziuni a fost creșterea lichidității activelor tranzacționate. De la organizarea unei singure ședințe de tranzacționare pe săptămână în anul 1995, cu un rulaj mediu zilnic de 200.000 de dolari și o capitalizare bursieră totală de 100 de milioane de dolari, astăzi Bursa de Valori București a ajuns la o capitalizare de peste 17 miliarde dolari și o valoare medie zilnică a tranzacțiilor de peste 10 milioane de dolari.
În spatele acestei fuziuni au stat însă ani de documentare, informări și planificare strategică. Deși meritele s-au împărțit sau încă se împart, ca și dividendele, la mulți sau puțini, depinde de ce parte a baricadei se privește, principalul câștigător este investitorul, român sau străin și imaginea României în Europa și în lume. Principalul avantaj este creșterea vizibilității regionale a pieței de capital din țara noastră, a eficienței tranzacționării, a modului de organizare a acesteia și a reducerii costurilor. În timp, acestea vor însemna intrări mai importante de capital pe bursă, cu consecințe favorabile pentru toți investitorii.
BVB calculează trei indici oficial pentru piața Rasdaq:
RASDAQ-C, indicele compozit al pieței Rasdaq, lansat în iulie 1998, ce include în calculație toate societățile tranzacționate pe piața Rasdaq și urmărește sintetizarea tendinței globale a prețurilor acțiunilor pe această piață;
RAQ-I, lansat în octombrie 2008, reflectă evoluția de ansamblu a prețurilor tuturor emitentilor listați pe Categoria I a pieței Rasdaq;
RAQ-II, lansat în octombrie 2008, reflectă evoluția de ansamblu a prețurilor tuturor emitentilor listați pe Categoria a II-a a pieței Rasdaq.
2.4. Piețele principale și Indicii BVB București
Bursa de Valori București operează mai multe piețe pe care se tranzacționează acțiuni, obligațiuni și alte tipuri de instrumente financiare.
Piețe de acțiuni ale BVB
BVB operează o piață reglementată (piața principală de acțiuni a Bursei) și o a doua piață de acțiuni numită Rasdaq; de asemenea, BVB a lansat relativ recent o piață nouă, organizată ca Sistem alternativ de Tranzacționare și numită aTS.
Piața reglementată. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată a Bursei de Valori București a crescut continuu începând cu 2001 până la un maxim de 13,80 miliarde lei (4,15 miliarde euro) în anul 2007, pe măsură creșterilor calitative și cantitative înregistrate de BVB, și a evoluției favorabile a prețurilor acțiunilor. Criza financiară internațională a determinat o scădere a valorii tranzacțiilor cu acțiuni la 6,95 miliarde lei (1,90 miliarde euro) în 2008 și 5,09 miliarde lei (1,20 miliarde euro) în 2009. anul 2010 a înregistrat o creștere ușoară a valorii tranzacțiilor: în primul trimestru s-au înregistrat tranzacții în valoare de 1,97 miliarde lei (1,48 miliarde euro), reprezentând 39% din valoarea înregistrată în anul 2009.
Piața Rasdaq. Pe piața Rasdaq administrată de BVB valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a atins o valoare maximă de 4,25 miliarde lei în 2007 (1,29 miliarde euro). Ulterior, valoarea tranzacțiilor a evoluat descendent, la fel ca pe piața reglementată, până la 1,56 miliarde lei (0,43 miliarde euro) în 2008 și 0,58 miliarde lei (0,14 miliarde euro) în 2009, datorită crizei financiare.
Piața de obligațiuni a BVB
Valoarea tranzacțiilor cu obligațiuni înregistrate pe piața reglementată a BVB a urmat un trend crescător, atingând 1,53 miliarde lei (0,37 miliarde euro) în primul trimestru al anului 2010, o valoare record, mai mare decât valoarea înregistrată pe întreg anul precedent Bursa de Valori București înregistrează tranzacții cu obligațiuni numai pe piața reglementată. Cu excepția tranzacțiilor pe această piață, nu există alte piețe de tranzacționare a obligațiunilor în România.
Piața la termen a BVB
Pe piața la termen a BVB se înregistrează tranzacții cu contracte futures pe acțiuni, indici și diferențe de curs valutar.
Valoarea tranzacțiilor cu contracte futures înregistrate pe primul trimestru al anului 2010 reprezintă 39% din valoarea tranzacțiilor înregistrată pe întreg anul precedent.
Alte instrumente financiare tranzacționate la BVB
La Bursa de Valori București se tranzacționează și emisiuni de drepturi (pe piața reglementată și pe piața Rasdaq) și unități de fond (pe piața reglementată).
Indicii bursieri exprimã evoluția cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse în structura indicelui cu reprezentativitate pentru piața bursierã respectivã, dând o imagine asupra evoluției pieței bursiere, la un moment dat.
În evoluția calculãrii și publicãrii acestor indici bursieri au apãrut douã mari categorii, și anume:
indici din prima generație – a cãror reprezentativitate era mai puțin elocventã pe piața bursierã, ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate, fãrã sã fie adaptate la condițiile și factorii de influențã, cât și prin nivelul scãzut al valorilor mobiliare cuprinse în structura lor, ca urmare a evoluției pieței bursiere, a necesitãții unei analize aprofundate, în primul rând;
ca urmare a necesitãții și oportunitãții efectuãrii unor tranzacții bursiere pe anumite piețe reglementate, au apãrut și indicii din a doua generație denumiți și instrumente sintetice utilizate în tranzacțiile bursiere, astfel cã au apãrut mari societãți financiare sau instituții de cercetãri a piețelor bursiere, care au elaborat indici cu nivel mare de reprezentativitate ce sunt utilizate de societãțile de intermediere în tranzacțiile pe anumite piețe reglementate, având ca obiect indicii bursieri ca suport al acestor tranzacții.
Bursa de Valori București calculează șase indici oficiali pe baza evoluției acțiunilor listate pe piața reglementată, după cum urmează:
Indicele BET (Bucharest Exchange Trading )
Este primul și cel mai cunoscut indice al bursei, lansat în septembrie 1997, este un indice de preț ponderat cu capitalizarea procentului de free float al celor mai lichide 10 companii listate pe piața reglementată a BVB.
Un exemplu al evoluției acestui indice este prezentat în figura de mai mai jos (figura 2.2.)
Figură 2.2. Evoluția BET 2007-2011
Sursa: www.bvb.ro, anul: 2010
Indicele BET- C (Bucharest Exchange Trading Indice Compozit)
Indicele compozit BET – C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor tranzacționate la Bursa de Valori București.
Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusa și de creșterea numarului de societǎți
listate la BVB.
BET-C, un indice din generația a doua, folosește formula mediei prețurilor medii ale acțiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui conține toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după formarea prețului de piață. Continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corecție, care este însăși valoarea indicelui în ziua anterioară modificării compoziției coșului indicelui.
Indicele BET- FI (Bucharest Exchange Trading – Indice sectorial pentru fonduri de investiții )
BET-FI, primul indice sectorial al BVB, lansat în octombrie 2000, reflectă tendința de
ansamblu a prețurilor Societăților de Investiții Financiare (SIF) tranzacționate pe piața reglementată a BVB. Ponderarea companiilor în indice se face cu capitalizarea procentului de
free float al acestora.
Indicele ROTX (Roumanian Traded Index)
ROTX, lansat în martie 2005, este un indice de preț ponderat cu capitalizarea procentului de free foat și reflectă în timp real evoluția acțiunilor blue chip tranzacționate la Bursa de Valori București. Indicele este diseminat în timp real de Bursa de Valori din Viena și include 15 companii în componența sa.
Indicele BET-XT (Bucharest Exchange Trading Extended Index)
Lansat în iulie 2008, BET-XT este un indice blue-chip și reflectă evoluția prețurilor celor mai lichide 25 de acțiuni tranzacționate pe piața reglementată (inclusiv acțiunile SIF), ponderea maxim a unui simbol în indice fiind 15%. Termenul de blue chip este utilizat pentru a desemna companiile considerate de top, care sunt cele mai solide, mai eficiente și mai stabile de pe piață.
Companiile blue chip vând, de regulă, produse și servicii foarte cunoscute și acceptate ca fiind de top și au ca principală caracteristică performanțele financiare pozitive, inclusiv în perioade mai dificile. acest lucru contribuie la consolidarea renumelui de companie puternică. Termenul de blue chip este împrumutat din poker, acolo unde jetoanele albastre (blue chips) sunt cele mai valoroase. În România, Petrom este considerată companie blue chip.
Indicele BET-NG (Bucharest Exchange Trading Energy & Related Utilities
Index)
Indicele BET-NG a fost lansat la data 1 iulie 2008 cu o valoare de start de 1.000 puncte, calculată retroactiv la 2 ian 2007. Metodologia BET-NG permite acestuia să constituie drept activ suport pentru instrumente financiare derivate (futures, options, etc) și produse structurate (warrante, certificate, etc). acesta este un indice sectorial și reflectă evoluția de ansamblu a tuturor societăților listate la BVB, segmentul de piață reglementată, care au domeniul principal de activitate energia și utilitățile aferente. Numărul companiilor din componența sa este variabil.
Indicele BET-NG este un indice de prețuri ponderat cu capitalizarea free-floatului a tuturor societăților din componența sa.
Un exemplu cu performanțele anuale ale tuturor indicilor calculați de BVB pentru piața reglementată de acțiuni sunt prezentate în continuare (figura 2.3.):
Figură 2.2. Performanțele anuale ale tuturor indicilor calculați de BVB
Sursa: www.bvb.ro, anul: 2011
2.5. Sistemul de tranzacționare al BVB București
Indiferent de natura contractului și de sistemul tranzacțional, realizarea efectivă a unei operațiuni bursiere presupune următoarele etape: inițierea tranzacției, prin stabilirea legăturii între client și societatea de bursă și transmiterea de către primul a ordinului de vânzare/cumpărare; perfectarea tranzacției, respectiv negocierea și încheierea contractului de către agenții de bursă; executarea contractului, adică îndeplinirea obligațiilor și obținerea drepturilor rezultate din tranzacție.
Sistemul de tranzactionare bursier
Modalitatea de tranzacționare este diferită în funcție de specificul pieței, dar mai ales în conformitate cu sistemul de tranzacționare. În practica internațională sunt utilizate mai multe modalități de negociere, printre care amintim:
negocierea pe baza de carnet de ordin. Presupune centralizarea de către agenții de bursă a ordinelor primite de la clienți într-un document intitulat carnet de ordine. acesta poate să fie deschis pentru consultarea de către agenții de bursă terți (Tokyo Stock Exchange) sau închis (New York Stock Exchange și american Stock Exchange), unde numai prețul și volumul celor mai bune cotații sunt anunțate în bursă.
negocierea prin înscrierea pe tabelă. Presupune prezentarea ordinelor astfel încât ele să poată fi văzute de toți agenții de bursă care participă la ședința respectivă. aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic (la Bursa din Toronto) sau prin înscrierea cu cretă (Hong Kong, Sydney, Singapore) a primelor două (cele mai bune) prețuri de cumpărare (BID) și vânzare (aSK).
negocierea prin anunțarea publică a ordinelor. Se practică atât pe piețele intermitente, cât și pe cele continue (Bursele din Zurich și Budapesta). Negocierile sunt deschise de un funcționar al bursei, care strigă titlul ce urmează a fi negociat. apoi, agenții de bursă anunță cu voce tare prețurile lor “bid“ sau “ask“ și caută parteneri interesați.
negocierea în “groapă“. Este o variantă a metodei descrise mai sus, singura diferență constând în aceea că tranzacționarea se realizează într-un spațiu semicircular, foarte aglomerat numit “groapă“ unde se află agenții de bursă care își strigă prețurile de vânzare/cumpărare. Este una dintre metodele cele mai spectaculoase de negociere și se practică pentru produsele care se bucură de un mare dever (cifra de afaceri) la bursă. Este o metodă tradițională folosită în SUa.
negocierea pe blocuri de titluri. are loc, de regulă, în afara sălii principale de negocieri a bursei, într-un spațiu special amenajat în incinta acesteia. La NYSE se formează așa –numita “piață de sus“ (upstairs market). Blocurile de titluri sunt tranzacționate într-un volum mare (10.000 acțiuni sau chiar mai mult). Negocierea lor este supusă unui regim special din cauza impactului puternic asupra pieței.
negocierea electronică. Presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor și de prezentare a acestora la bursă. Electronizarea poate merge și mai departe cuprinzând executarea ordinelor și decontarea tranzacțiilor. Unul dintre primele sisteme de tranzacții complet automatizate a fost introdus la Toronto, în 1977, sub denumirea “Sistemul de Tranzacționare asistat de Calculator“ (Computer assisted Trading System – CaTS).
Deci, valorile mobiliare înscrise la cota bursei pot fi tranzacționate prin mecanismele pieței continue sau intermitente în funcție de situația pieței la fiecare valoare mobiliară, utilizând pentru acestea sistemul de tranzacționare și execuție automată. Accesul la sistem este permis atât la terminalele din incinta sălii de tranzacționare, cât și la celelalte conectate la sistem situate la sediul de tranzacționare este valabil și se supune regulilor bursei până când este executat, expiră, este retras sau este anulat de către bursă.
Introducerea unui ordin în sistem se face numai în scopul cumpărării sau vânzării de valori mobiliare. Introducerea în orice alt scop va fi considerată ca fiind o încercare artificială de influențare a prețului, respectiv de manipulare a pieței.
Pentru a proteja investitorii împotriva unei modificări excesive pe termen scurt a prețului unei valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere și ofertă, cât și pentru menținerea integrității pieței, bursa permite o variație maximă a prețului unei valori mobiliare pentru o ședință de 50 % cu plus sau cu minus din prețul de închidere al ședinței precedente (inițial a fost 10 %). Limita variației de preț permite ordinelor care pot reechilibra piața și asigura lichiditatea acesteia.
În cazul tranzacționării valorilor mobiliare pe piața intermediară, ședința de tranzacționare poate fi alcătuită din una sau mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzacționare.
Ședința de tranzacționare pe piața continuă este formată din următoarele etape:
predeschiderea, cu introducerea ordinelor în sistem;
deschiderea, cu identificarea tranzacțiilor posibile, calcularea și afișarea prețurilor de deschidere și alocarea ordinelor;
sesiunea de tranzacționare propriu – zisă, care cuprinde: afișarea ordinelor rămase neexecutate; introducerea și executarea ordinelor în piață continuă și raportarea permanentă a tranzacțiilor și transmiterea informațiilor de piață;
închiderea, cu tipărirea rapoartelor de tranzacționare, afișarea prețurilor valorilor mobiliare tranzacționate și introducerea ordinelor destinate următoarei ședințe de tranzacționare, având termenul de valabilitate cel puțin până la data efectuării acesteia.
Așa cum am precizat deja, până în momentul executării, toate ordinele sunt modificabile sau revocabile. În cazul etapei de predeschidere, prețul de deschidere este calculat, pentru fiecare valoare mobiliară, prin algoritmul de fixing. Când în cadrul etapei de predeschidere se determină mai multe prețuri la care se pot executa tranzacții (cantități egale cu prețuri diferite), atunci prețul de deschidere va fi acela care este mai apropiat de prețul de referință.
Ordinele de cumpărare cu un preț mai mare (mai bun) decât prețul de deschidere și toate ordinele de vânzare cu prețul mai mic (mai bun) decât prețul de deschidere se execută integral, în măsura în care cantitatea de valori mobiliare este suficientă. În caz contrar, alocarea acestora se va face conform algoritmului de alocare.
Ordinele având prețul egal cu prețul de deschidere pot fi executate integral, parțial sau
deloc, conform următoarelor principii de alocare:
ordinele clienților vor fi executate înaintea proordinelor;
ordinele clienților vor fi executate conform principiului precedenței;
proordinele (ordinul de bursa introdus in sistemul de tranzactionare de catre un membru în nume propriu, utilizand un cont House – cont de valori mobiliare detinut de un membru al asociatiei BV în nume propriu – sau Staff – cont de valori mobiliare detinut de acționari semnificativi, directori, administratori, cenzori externi independenti, cenzori interni ai SVM-ului, agenti de bursa si de valori mobiliare, precum si de alti angajati ai SVM-ului indiferent de natura juridica a raportului angajat – SVM) vor fi executate conform principiului precedenței (FIFO: primul venit – primul servit).
Ordinele de cumpărare cu prețul mai mic decât prețul de deschidere și va transmite informațiile de piață către public. După calcularea prețurilor de deschidere și raportarea tranzacțiilor către membrii, cel mai bum (mare) preț de cumpărare și cel mai bun (mic) preț de
vânzare al fiecărei valori mobiliare vor constitui cotațiile de piață pentru acea valoare mobiliară.
Cotațiile bursei în orice moment arată în principal cererea și cea mai bună ofertă existente pe piață. Pentru a putea fi executate, ordinele trebuie să coincidă cu unul din aceste prețuri.
Fiecare ordin este valabil până când este executat, retras sau anulat. Prioritățile de executare a ordinelor pe piața continuă sunt:
cel mai bun preț (cel mai mare la cerere sau cel mai mic la ofertă);
ordinele clienților înaintea proordinelor la același preț;
dacă mai mulți clienți au dat ordinul la același preț, ordinea de execuție se face pe
principiul precedenței;
dacă mai multe proordine au același preț, ordinea de execuție se face pe principiul
precedenței.
Tranzactiile executate la Bursa de Valori Bucuresti se desfasoara prin sistemul electronic de tranzacționare arena. aceasta asigură preluarea electronică a ordinelor introduse de brokeri și execuția tranzacțiilor pe piețele administrate de Emitent. Platforma arena a fost dezvoltată în proporție de 100% de catre BVB. Eficientizarea accesului brokerilor la platforma de tranzactionare a BVB, folosind aplicatiile proprii de tranzactionare, a fost posibila incepand cu anul 2008 prin sistemul arena Gateway.
2.6. Scurtă analiză a BVB în perioada crizei
Odată depășită corecția negativă a indicilor BVB din perioada 1997 – 1998, cauzată la acea vreme de criză financiară care a afectat țările din asia de Sud-Est și Rusia, piața bursieră autohtonă a intrat pe o traiectorie ascendentă susținută, care a culminat cu atingerea unor maxime istorice în 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană.
Declanșarea unei noi crize financiare internaționale, în a doua jumătate a anului 2007, criză care de această dată a avut originea în cele mai dezvoltate economii ale lumii, a pus capăt trendului ascendent al indicilor BVB și a dat semnalul declanșării unei evoluții negative abrupte, care s-a inversat de-abia începând cu luna martie a anului 2009.
Această criză, ce reprezintă un eveniment cu caracter excepțional în activitatea unui operator de piață, a influențat și parametrii activității și piețele operate de BVB. Astfel, valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată a BVB a înregistrat o scădere cu 49,6% în 2008 față de 2007 și cu 26,7% în 2009 față de 2008, în timp ce valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața Rasdaq a scăzut cu 63,3% în 2008 fața de 2007 și cu 63,1% în 2009 fața de 2008.
Indicii bursieri au înregistrat, de asemenea, scăderi pe parcursul crizei; indicele BET a pierdut 70% în 2008, dar a înregistrat o creștere cu 62% în anul următor. La finalul anului 2009, toți indicii bursieri calculați de către BVB evidențiau aprecieri semnificative în raport cu valorile de închidere ale anului 2008.
Cele mai ample creșteri anuale au fost consemnate de cei doi indici sectoriali ai BVB: +90% pentru BET-FI și +71% pentru BET-NG. Sensul în care au evoluat indicii BVB în anul 2009 a fost puternic influențat de trendul imprimat de principalele burse europene.
Aprecierea anuală a indicelui compozit BET-C al BVB (+37,3%) a fost în 2009 peste media europeană, poziționând astfel piața bursieră din România printre cele mai dinamice din Europa. În condițiile în care anul 2009 nu a adus admiterea la tranzacționare de noi emitenți care să modifice în mod semnificativ valoarea sa, capitalizarea bursieră a pieței a fost influențată aproape în exclusivitate de dinamica prețurilor de tranzacționare pentru titlurile deja listate.
Astfel, dacă la finalul anului 2008 capitalizarea totală cumulată a celor două piețe de acțiuni administrate de BVB (piața reglementată și piața Rasdaq) se situa sub 15 miliarde de euro, în data de 31 decembrie 2009 același indicator se ridica la aproape 22 miliarde euro, în creștere cu 50% (aproape jumătate din capitalizarea atinsă de piețele de acțiuni administrate de BVB este data de valoarea de piață a Erste Group AG, singura companie străină ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare pe piața bursieră locală). Dacă în termeni relativi ritmul în care a urcat în anul 2009 capitalizarea companiilor locale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare la BVB a fost printre cele mai ridicate din Europa, totuși valaorea nominală a capitalizării totale a BVB rămâne una relativ scăzută, mult sub potențialul pieței de capital din România.
Creșterile de preț înregistrate în 2009 pentru marea majoritate a acțiunilor nu au determinat, însă, și un salt semnificativ al lichidității generale a pieței. Într-o oarecare măsură pierderea de lichiditate înregistrată pe piață acțiunilor a fost compensată de o creștere semnificativă a volumului de activitate cu instrumente financiare cu venit fix: nivelul înregistrat în 2009, de peste 300 milioane euro, este de aproape cinci ori mai mare decât valoarea tranzacțiilor cu obligațiuni din anul anterior. Ponderea tranzacțiilor cu obligațiuni în rulajul total al Bursei a urcat în 2009 la 19% față de doar 2% în anul precedent. Scăderea valorii de tranzacționare în anul 2009 față de anul precedent a fost, de altfel, o caracteristică pentru aproape toate piețele bursiere europene. Cu o diminuare a lichidității generale cu 42%, BVB se situează în jurul mediei europene. Nu există angajamente sau evenimente certe care pot influența în mod semnificativ perspectivele Emitentului, însă aceste perspective pot fi influențate de evoluția viitoare a piețelor financiare și economiilor internaționale, a economiei naționale și a sistemului financiar național și de alți factori asociați acestora, care, prin natura lor, au un caracter incert.
Capitolul 3.
Studiu al comunicării financiare în cadrul companiei AEROSTAR Bacău
În anul 2013, asociatia Contabililor autorizați (aCCa ) și Forumul European pentru Investitii Sustenabile (Eurosif ) au realizat un studiu despre opiniile investitorilor în ceea ce privește calitatea informațiilor non-financiare furnizate de companii, acestea fiind primele analizate pentru o eventuală investiție.
Iată câteva dintre cele mai importante rezultate:
Ce surse folosesc investitorii pentru a obține informații non-financiare? 67% dintre respondenți au afirmat că folosesc informațiile de fiecare dată cand iau decizii de investiții. Cea mai importantă sursă pe care o folosesc investitorii pentru informații sunt rapoartele de CSR, urmate de rapoartele anuale și de site-urile companiilor (figura 3.1.).
73% dintre respondenți sunt de parere ca informațiile furnizate nu sunt legate de strategia de afaceri a companiei și nici de managementul riscului, de aceea nu corespund foarte bine nevoilor lor. În plus, majoritatea investitorilor (93%) au afirmat că aceste informații sunt insuficiente pentru a le permite să facă evaluari concrete.
Figură 3.1. Principalele surse de informatii ale investitorilor
Sursa: http://www.accaglobal.com/
Ce asteptări au investitorii de la rapoartele de CSR ale companiilor? Pentru a putea folosi mai eficient informațiile non-financiare, investitorii trebuie să le poată compara. astfel, 96% dintre respondenți consideră că rapoartele de CSR ar trebui să conțina informații cantitative și indicatorii de performanță pentru a putea evalua performanța de sustenabilitate a unei companii. De asemenea, 76% sunt de părere că publicarea angajamentelor și a politicilor companiei sunt, de asemenea, esențiale. Pe lângă comunicarea realizărilor din anul precedent, companiile ar trebui să îsi stabilească și să-și comunice și obiective de viitor, conform studiului.
Ce masuri ar trebui luate la nivel de legislatie? Peste jumatate dintre respondenți (66%) cred că legislația europeană ar trebui să impună companiilor să raporteze, pe lângă aspecte legate de mediu, drepturile omului sau corupție, și aspecte precum guvernanța corporativă, impactul lanțului de aprovizionare și alte chestiuni specifice sectorului în care activează compania.
Pentru a putea face comparații între companii, majoritatea investitorilor sunt de părere că ar trebui folosite standarde comune de raportare.
Conform raportului, autoritățile europene ar trebui să îmbunătățească legislația referitoare la raportarea informațiilor non-financiare, prin:
Introducerea unor indicatori de performanță obligatorii
Incurajarea utilizării și armonizarii standardelor existente, astfel încât performanța de sustenabilitate să poată fi comparată
Imbunătățirea mecanismelor de raportare a informațiilor non-financiare
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 94 respondenti, investitori, analiști și alți stakeholderi din 18 țări din Europa, printre care Marea Britanie (21%), Olanda (13%), Belgia(11%), Franta (11%) , Germania (10%) etc.
Luând în considerare aceste aspecte, vom încerca o analiză pe firma pacient propusă: AEROSTAR Bacău. Vom urmări raportările anuale ale acesteia, axându-ne în special pe chestiunile care interesează investitorii în mod direct, conform studiului de mai sus, presupunând că la final vom putea oferi o imagine cât mai clară a situației întreprinderii în eventualitatea unei investiții în aceasta. Vom folosi date ce pot fi gasite pe diverse surse de informare, comune cu cele folosite de investitori.
3.1. Caracterizarea mediului de afaceri al Aerostar S.A. Bacău
Date de identificare
Sursa: www.bvb.ro
Obiect de activitate
Aerostar S.A. Bacău are ca obiect principal de activitate producția și repararea de aeronave și subansamble pentru acestea , precum și producția de recipienți pentru gaze petroliere lichefiate (GPL).
Din 1953, anul înființării, denumirea societății s-a schimbat succesiv din U.R.a. în I.R.av., I.av. și în cele din urmă aerostar. De-a lungul timpului, societatea s-a dezvoltat, dar întotdeauna s-a aflat în slujba clientului său principal, Ministerul apărării Naționale a României. Societatea a asigurat reparația si întreținerea pentru toate tipurile de avioane care s-au aflat în dotarea armatei române. La aerostar s-a realizat prototipul IaR-93, primul avion de luptă construit în România după al doilea război mondial.
Programele derulate de către aerostar și rezultatele obținute au constituit un pol pe care s-au realizat colaborări internaționale cu parteneri de prestigiu: Elbit Systems, Thomson CSF Communications, DaimlerChrysler aerospace, precum și mentenanța pentru avioanele civile tip SaaB 340 sau BOEING 737.
Principalele produse și servicii
Sunt reprezentate de:
– reparații medii și capitale pentru avioane militare tip L 29, L 39 Za, MIG- 21, reparații motoare de aviație și reparații ale unor agregate pentru avioanele MIG- 23, MIG- 29;
– modernizarea avioanelor MIG- 21 si MIG- 29;
– trenuri de aterizare și echipamente hidraulice pentru aeronave IaR-330, IaR 316B, IaR 93, IaK- 52;
– sisteme defensive terestre: APRA, LAROM, containere interschimbabile GRAD/LAR;
– echipamente electronice de uz militar și civil;
– construcții avioane ușoare tip IaK-52, reparații medii și capitale pentru avioane ușoare tip IaK-52.
Piața și concurența
Principalii clienți sunt reprezentați de: Ministerul apărării Naționale a României (cel mai important client), Ministerul apărării din India (principalul client extern), Ministerele apărării din Croația, Egipt, Ungaria, Bangladesh.
Principalii concurenți :
– I.A.R. Ghimbav;
– Reprezentanții societății consideră concurența străină, în special cea rusă, ca fiind principala amenințare pe termen mediu și lung.
Principalii indicatori financiari
În tabelul următor (tabel 3.3) sunt prezentate valorile indicatorilor financiari reprezentativi în perioada 2011-2013:
Tabel 3.3. Indicatori financiari ai întreprinderii.
Sursa: www.bvb.ro
3.2. Analiza sistemului de management din perspectiva standardelor de guvernanță corporatistă
Structura de conducere a societății aerostar S.a. Bacău are la bază modelul tradițional, cuprinzând trei niveluri ierarhice: (1) acționari ; (2) administratori și (3) manageri/ directori executivi.
Figură 3.4. Organigrama aerostar S.a.
Sursa: www. aerostar.ro
adunarea Generală a acționarilor
Structura acționariatului este prezentată în tabelul urmator (tabel 3.5.):
Tabel 3.5. Structura acționariatului aerostar Sa
Sursa: www. aerostar.ro
Administratori
Aerostar S.A. Bacău este administrată de un Consiliu de administrație. adunarea Generală a acționarilor din 14 decembrie 2007 a hotărât creșterea numărului de membri în Consiliul de administrație de la 6 la 7 începând cu data de 1 ianuarie 2008, și a ales ca membru al Consiliului de administrație pe domnul Varna Daniel, consilier juridic.
Componența Consiliului de administrație este următoarea (tabel 3.6.):
Tabel 3.6. Componența Consiliului de administrație
Sursa: www. aerostar.ro
Participarea administratorilor la capitalul social al societății este sub 1%. De asemenea niciunul dintre administratori nu a fost implicat , în ultimii 5 ani, într-un litigiu sau altă asemenea procedură adminitrativă cu S.C. Aerostar S.A. Bacău
Manageri
Structura conducerii executive este reprezentată în tabelul de mai jos (tabel 3.7.):
Tabel 3.7. Structura conducerii executive
Sursa: www. aerostar.ro
Participarea conducerii executive la capitalul social al societății este sub 1%, iar niciunul dintre directori nu a fost implicat , în ultimii 5 ani, într-un litigiu sau altă asemenea procedură adminitrativă cu S.C. Aerostar S.A. Bacău.
În ceea ce priveste controlul asupra managerilor, acesta este de două tipuri: intern (realizat de către administratori numiți de acționari) și extern ( realizat, la nivelul anului 2013 de un auditor independent – Marin Liana, înregistrat la Camera auditorilor Financiari din România cu nr. 841. În anul 2014 acesta a fost schimbat-vezi anexa).
Din tabelele de mai sus se observă că domnul Filip Grigore îndeplineste atât funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și pe cea de Director general, lucru ce duce la un dezechilibru între raportul de forțe dintre acesta și ceilalți administratori.
Referitor la reglementarea guvernanței corporatiste, în cadrul organizației nu există niciun cod de bună practică în acest sens.
3.3. analiza criteriilor guvernanței corporatiste
Informarea acționarilor
La societatea Aerostar S.A. Bacău nu poate fi vorba de administratori independenți din următoarele motive:
– domnul Filip Grigore îndeplinește atât funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și pe cea de Director general;
– domnul Damaschin Doru este în același timp vicepreședinte al Consiliului de administrație și Director financiar-contabil;
– domnul Toncea Mihail-Nicolae, membru al Consiliului de administrație este președinte al Consiliului de administrație și Director general al acționarului majoritar (S.C. Iarom S.A.).
S.C. Aerostar S.A. întocmește situațiile anuale consolidate și sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a șaptea a Comunității Economice Europene, aprobate prin OMFP 1752/2005.
În cadrul S.C. AEROSTaR S.A., activitatea financiar-contabilă este coordonată de Directorul financiar-contabil, care are obligația să asigure, în condițiile legii :
a) întocmirea documentelor justificative pentru orice operațiune care afectează patrimoniul societății ;
b) organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității ;
c) inventarierea patrimoniului unității și valorificarea rezultatelor acesteia ;
d) întocmirea bilanțului contabil ;
e) controlul asupra operațiunilor patrimoniale efectuate ;
f) păstrarea documentelor justificative, a registrelor și bilanțurilor contabile;
g) organizarea contabilității de gestiune adaptată la specificul unității .
Drepturile și obligațiile acționarilor
În general sunt respectate drepturile acționarilor, atât cele patrimoniale cât și cele nepatrimoniale, singura problemă fiind aceea că acționarii minoritari au acces limitat la informații, lucru ce poate fi privit ca un abuz din partea acționarilor majoritari.
În ceea ce privește dividendele, în 2012 dividendul brut a avut o valoare de 0,8700 RON/ acțiune și s-au distribuit dividende de 10.190.878 RON ( echivalentul a 75% din profitul net), iar în 2013 societatea a distribuit acționarilor un dividend brut de 0,065 RON/acțiune, valoarea totală a dividendelor distribuite către acționari fiind de 7.613.874 RON ( aproximativ 76% din profitul net pe anul respectiv).
Compoziția Consiliului de administrație
Membrii Consiliului de administrație sunt aleși de către adunarea Generală a acționarilor, iar în ceea ce privește independența administratorilor, după cum am menționat și mai sus., există mai mulți manageri în Consiliul de administrație, lucru interzis de Legea societăților comerciale.
În cadrul societății studiate, domnul Filip Grigore deține atât funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și pe cea de Director general. acest lucru, împreuna cu faptul că domnul Damaschin Doru este Director financiar-contabil și vicepreședinte al Consiliului de administrație determină o creștere a influenței și puterii managementului în fața celorlalți membri.
Măsurile anti-ofertă publică de cumparare
S.C. Aerostar S.A. Bacău nu s-a confruntat cu oferte publice de cumpărare, deci nu poate fi vorba nici despre măsuri anti-ofertă publică de cumparare.
Remunerarea conducătorilor
Există trei tehnici de stimulare a managerilor:
a. opțiuni pentru manageri de a cumpăra acțiunile companiei, într-un moment viitor, dar la un preț stabilit în prezent;
b. acțiuni oferite managerilor pe baza măsurării performanței realizate de companie prin indicatorii: profit pe acțiune (EPS), rata de rentabilitate a activelor (ROA) și rata de rentabilitate a capitalului propriu (ROE);
c. prime acordate managerilor, în funcție de profitul obținut de companie.
Avînd în vedere acete aspecte, privind prin prisma unui potențial investitor, poate că formula corectă de remunerare, care îi va determina pe manageri să urmăreasca interesul acționarilor, ar fi oferirea de opțiuni de cumpărare a acțiunilor companiei. Astfel, managerii vor acționa în vederea maximizării prețului acțiunilor în viitor, fiind direct interesați de acest lucru.
3.4. Analiza financiară
a. Analiza ratelor de lichiditate, a profitului și rentabilității
Pentru analiza acestor rate vom folosi valorile din tabelul urmator(tabel 3.8):
Tabel 3.8. Ratele de lichiditate, a profitului și rentabilității
Sursa: www. aerostar.ro
1. Lichiditatea curentă ( rata curentă)
Arată în ce masură drepturile creditorilor pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor ce pot fi transformate la nevoie în bani lichizi. Se calculează după formula:
Rc = active curente/Datorii curente
Astfel, în anul 2012 se obține o valoare de 2,43, iar în 2013 rata curentă a avut o valoare de 2,23.
Vedem astfel că firma își poate rambursa datoriile pe termen scurt pe baza valorificării activelor pe termen scurt, lichiditatea curentă situându-se peste media pe industrie (care este de 1,8).
2. Lichiditatea rapidă (rata rapidă)
Contribuie la identificarea rapidă a stării de lichiditate la nivelul întreprinderii și se calculează după formula:
Rr = active curente- Stocuri / Datorii curente
În anul 2012 se obține o rată rapidă de 1,97, anul urmator aceasta scăzând până la 1,58, ambele valori fiind peste medie (0,8).
3. Lichiditatea la vedere ( rata cash)
Este necesară pentru a avea o imagine mai concludentă asupra riscurilor de neplată și se calculează astfel:
Rcash = active de trezorerie/ Datorii curente
Dacă în 2012, valoarea de 1,70 ne arată că firma nu prezintă riscuri în ceea ce privește posibilitatea acoperirii datoriilor imediate, nu același lucru se poate spune despre anul 2013, unde valoarea de 0,08 avertizează asupra apariției în curând a unor probleme financiare.
4. Rata profitului
Arată profitul obținut la o unitate monetară din cifra de faceri și se calculează prin raportarea profitului net la cifra de afaceri, astfel;
Rp = Profit net/ Cifra de afaceri x 100
Valorile de 9,5% în 2012 , respectiv 7,35% în 2013 sunt mult peste medie (1,2%) și acest lucru dovedește un bun management al activelor și al datoriilor.
5. Rentabilitatea investițiilor
Măsoară gradul de rentabilitate al întregului capital investit în societate și se calculează ca raport între profitul net și valoarea totală a activelor, astfel:
Ri = Profit net/ Total active x 100
atât în 2012 (12,5%), cât și în 2013 (10,8%) rentabilitatea investițiilor se situează sub media pe industrie ( 13%).
6. Rata rentabilității financiare
Prezintă cea mai mare importanță pentru acționarii unei societăți, arătând adevarata valoare a investiției făcute de aceștia. Formula de calcul a acestei rate este următoarea:
Rf = Profit net/ Total capital propriu x 100
Cu o rată a rentabilității financiare de 20,1% în 2012 , respectiv 15,3% în 2013, Aerostar S.A. Bacău se situează peste medie (9,2%), ceea ce reprezintă un plus pentru echipa managerială a firmei.
b. Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Soldurile intermediare de gestiune ( SIG) sunt reprezentate de: valoarea adăugată; excedentul brut al exploatării (EBE); rezultatul exploatării ( profit sau pierdere); rezultatul curent (profit sau pierdere) și rezultatul net al exercițiului ( profit net sau pierdere).
Dintre acestea, vom acorda o atenție sporită analizei valorii adăugate, iar pentru acest lucru ne vom folosi de indicatorii din tabelul următor(tabel 3.9.):
Tabel 3.9. analiza valorii adăugate
Sursa: www. aerostar.ro
Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenite de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii .
Ea se calculează după formula:
Va = Marja comercială + Producția exercițiului – Consumuri de la terți
Producția exercițiului = Producția vândută + Venituri din producția stocată +
+ Venituri din producția imobilizată
Consumuri de la terți = Cheltuieli cu materii prime și materiale cons. + Cheltuieli cu en și apă + Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți
După efectuarea calculelor, s-a ajuns la o valoare adăugată de 77.217.034 RON pe anul 2012, respectiv 64.969.008 RON în cazul anului 2013.
În continuare vom prezenta modul în care valoarea adăugată este repartizată salariaților, creditorilor, acționarilor, precum și gradul de integrare al întreprinderii:
– valoarea adăugată distribuită salariaților
Indică ponderea din valoarea adăugată repartizată salariaților și se calculează ca raport între cheltuielile cu personalul și valoarea adăugată, astfel:
Va.s. = Cheltuieli cu personalul / Va x 100
Pe 2012 s-a distribuit salariaților 55,5% din valoarea adăugată, iar în 2013 aceștia au primit 74,8% din plusul de valoare.
Aici mai apare un indicator, și anume productivitatea muncii pe salariat, ce se calculează prin raportarea valorii adăugate la numărul de salariați ai întreprinderii. În 2012 productivitatea/salariat a avut o valoare de 49.912, iar în 2013 a suferit o scădere la 38.695.
– valoarea adăugată distribuită creditorilor
Se calculează după formula:
Va.c. = Cheltuieli financiare / Va x 100
În anul 2012 creditorii au primit 2,9% din valoarea adăugată creată , iar în 2013, 2,8%.
– valoarea adăugată distribuită acționarilor
A scăzut ca pondere în total valoare adăugată, de la 13,2% în 2006 la 11,7% în 2007, valori rezultate ca urmare a aplicării formulei de calcul:
Va.a. = Dividende / Va x 100
Analizând ponderile de mai sus, se observă un grad scăzut al finanțării întreprinderii prin credite precum și o productivitate ridicată a muncii salariaților.
– gradul de integrare al întreprinderii
Se calculează ca raport între valoarea adăugată și producție și are următoarele valori: pentru 2012, 0,548, iar pentru 2013, 0,475 cifre ce ne indică faptul că întreprinderea nu este integrată ci este în rețea (recurge la serviciile altor întreprinderi).
Valoarea adăugată este de o măsură a performanței stabilirii valorii de piață deoarece ceea ce influențează valoarea de piață a companiei este mărimea prin care profiturile, măsurate corect, cresc sau scad pe termen scurt costul capitalului necesar pentru a produce aceste câștiguri . aceasta este exact ce valoarea adăugată arată.
3.5. Concluziile studiului
S.C. Aerostar S.A. Bacău, la fel ca și majoritatea societăților listate la bursă, din păcate, sunt departe de a avea un management care să țină cont de interesele tuturor acționarilor. Ideea unei administrări cu un grad ridicat de transparență nu prea încântă administratorii societății (în special în ceea ce privește informațiile privind salarizarea).
În viziunea administratorilor, atâta timp cât acționarii nu se plâng cu glas tare de managementul societății, înseamnă că lucrurile nu trebuie schimbate. Un motiv pentru care nu sunt adoptate regulile de guvernanță corporativă ar putea fi reprezentat de faptul că aceasta presupune modificarea actului constitutiv al societății.
Ca puncte forte ale societății amintim:
– valoare ridicată a indicatorilor de rentabilitate și profitabilitate, mai ales datorită obținerii de rezultate financiare excelente;
– lichiditatea este bună, societatea reușind în continuare să se autofinanțeze, fără a apela la creditarea bancară;
– politica de dividend este foarte stabilă;
– acționariatul are o structură solidă, neexistând modificări în ultimii ani.
Ca punct slab ar fi de menționat dependența de un număr redus de clienți.
În ceea ce privește perspectivele, se dorește pătrunderea pe piețele din Uniunea Europeană, cu toate că o amenințare este reprezentată de concurența din est ( în special Rusia și Ucraina, unde există o tradiție veche în domeniu iar prețurile sunt competitive).
Capitolul 4.
Concluzii și comentarii personale
Este mai mult decât evident cã, fãrã a comunica, persoanele, ființele în general, nu pot exista.
Comunicarea reprezintã indiscutabil unul dintre “lianții” societãții. a comunica înseamnã, pe de o parte, a observa, a experimenta și a învãța, iar, pe de altã parte, a resimți și a ne exercita influența asupra mediului exterior, astfel încât acțiunile noastre sã devinã subordonate unui scop temeinic argumentat.
Comunic, deci exist!… Restrângând, putem spune despre comunicarea financiarã cã îi unește pe membrii societãții, inclusiv organizațiile, într-un dialog al cunoașterii și acțiunii eficiente în domeniul activitãții economice.
Amploarea procesului este nemijlocit legatã de evoluții generalizate. astfel, globalizarea economicã este de mai mult timp un fenomen generat de realitãți de necontestat, îmbrãcând forme complexe, uneori greu de descifrat. Intensificarea acestei dinamici a creat noi probleme, a cãror rezolvare nu mai este posibilã folosind același instru mentar valabil cu decenii în urmã.
Unul dintre impulsurile care au determinat globalizarea l-a constituit apariția și dezvoltarea companiilor multinaționale, iar, în domeniul comunicãrii financiare, obiectivul major al acestor corporații se intersecteazã cu cerințele specifice referențialelor contabile, astfel încât rezultanta – situațiile financiare – sã poatã furniza informațiile solicitate de pãrțile interesate și/sau afectate. Marile companii s-au constituit în avangarda procesului, dar activitatea oricãrei organizații nu poate fi conceputã în afara mediului în care ea funcționeazã, deoarece din acest mediu își procurã resursele de care are nevoie, își valorificã produsele sau serviciile, efectueazã încasãri și plãți etc. Mediul sau universul entitãții se constituie într-un ansamblu corelat de factori – naturali, economici, financiari, tehnici, juridici, demografici, sociali și politici – în cadrul cãruia acționeazã o firmã.
În acest context, prezentarea periodicã a unor rapoarte financiare de cãtre companiile listate la bursã a fost și este mai mult decât necesarã. Treptat, aceste rapoarte au depãșit stadiul de simplã înșiruire de cifre, transformându-se în adevãrate instrumente de marketing…
astãzi nu doar companiile listate disemineazã date referitoare la profituri, acumulãri, cifrã de afaceri etc. O bunã imagine financiarã te ajutã sã iei mai ușor un credit de la bancã, sã obții diverse finanțãri, sã atragi investitori și eventual sã-ți vinzi mai bine compania. Iar aceasta se clãdește printr-o bunã comunicare a entitãții cu mediul în care acționeazã.
Rolul comunicãrii financiarear trebui sã fie acela de a proteja, dar și de a spori valoarea acțiunilor companiei. Ea se poate materializa, din punct de vedere teoretic, cât și practic, într-o investiție în valorile companiei, în informarea acționarilor actuali sau potențiali, fiind și o ocazie de a identifica, educa și satisface percepțiile publicului-țintã.
O bunã comunicare financiarã poate arãta soliditatea unei afaceri, determinând încrederea publicului.
Dar, la polul opus, de obicei lipsa de transparențã a unei companii în privința rezultatelor sale financiare determinã suspiciune din partea publicului, aducând o umbrã asupra organizației, așa cum am văzut în studiul de mai sus.
Pe de altã parte, comunicarea în sine, ca orice proces pus în operã de oameni – bine intenționați și asistați de mijloace moderne – este un proces însoțit de riscuri, chiar dacã toți actorii sunt bine intenționați…
Se poate afirma cã în cazul organizațiilor comunicarea financiarã ocupã un loc central în universul economic al acestora, constituind “aparatul respirator” ce asigurã “schimbul de oxigen” cu mediul economic.
Dar cum se realizeazã în mod concret aceastã comunicare?
așa cum am văzut, în primul rând investitorii, dar și celelalte categorii de stakeholderi, au nevoie și preiau informațiile privind activitatea unei organizații din mai multe surse: media, bursã, situații financiare, direct de la sursã etc. Cu alte cuvinte, comunicarea financiarã a organizației nu se rezumã la publicarea periodicã a raportului anual (situațiilor financiare), dar acesta ocupã un loc de referințã în cadrul procesului, prin datele deosebit de relevante diseminate cu aceastã ocazie.
Mai mult, pe baza consultãrii acestora, destinatarii situațiilor financiare transmit cãtre entitatea emitentã diverse “semnale”: vând sau cumpãrã titlurile mobiliare lansate pe piațã de companie; hotãrãsc dezvoltarea, consolidarea și amortizarea într-un anumit ritm a capitalului investit sau lichidarea companiei; ieftinesc sau scumpesc, extind sau restrâng creditul acordat; sunt liniștiți, pasivi sau îngrijorați în ceea ce privește durabilitatea aprovizionãrilor, continuitatea vânzãrilor și încasãrilor, stabilitatea locului de muncã etc. Prin aceasta, se realizeazã feed-back-ul comunicãrii dintre entitate și universul sãu.
Sinoptic, aceste relații sunt prezentate în figura 4.1., ca extras procesat din fluxurile ce se instaureazã între o organizație și universul sãu. astfel, mediul exterior al organizației include un ansamblu de elemente de naturã foarte diferitã, manifestat pe plan național și internațional, care acționeazã asupra entitãții nu în mod izolat, ci în strânsa lor interdependențã.
Figură 4.1. Relația organizației cu “universul”
Sursa:Léger, Jean – Yves, La communication finnancière
Este mai mult decât evident cã “universul” nu este organizat pentru a rãspunde viziunii și intereselor acesteia, ci, dimpotrivã, multe componente ale mediului îi pot fi ostile și, de aceea, organizația este cea care trebuie sã se adapteze permanent la schimbãrile de mediu, iar reacția adecvatã la riscuri și oportunitãți presupune în primul rând informare și cunoaștere.
atât din cele prezentate, cât și din figura 4.1 se poate observa o puternicã legãturã între informațiile publicate de organizație și efectele pe care le au asupra acesteia deciziile administrate de persoanele interesate/afectate, prin folosirea acestor date.
Informația prezentatã în raportãrile financiare cuprinde un perimetru larg, iar, prin conținut, ea face parte din tezaurul de cunoaștere și acțiune atât al organizației, cât și al stakeholderilor. Dinamismul ei se explicã prin mișcarea continuã a elementelor de bilanț, a capitalului, a producției și vânzãrilor, a valorii, a costurilor, a profitului și lichiditãților, iar, pe de altã parte, prin fireasca dorințã a unei decizii performante a celor interesați/ afectați de entitatea emitentã – totul genereazã și valorificã informații cu o circulație în dublu sens. Dezvoltarea, stocarea și prelucrarea datelor financiare, creșterea accesibilitãții și structurarea pe domenii de interes au fost facilitate de tehnologia informaticã, de sistemele informaționale moderne, de comunicațiile on-line.
În aceste condiții, devine evident cã gestiunea financiarã performantã impune, între altele, și transparența rezonabilã a acțiunilor, mișcãrilor și transformãrilor, a rezultatelor și acumulãrilor din cadrul și în legãturã cu entitãțile.
Practic, rapoartele anuale constituie declarații publice ale conducerii prin care organizația comunicã din punct de vedere financiar cu universul sãu – utilizatorii de situații financiare: investitorii, direct sau prin intermediul pieței de capital; personalul angajat; creditorii financiari, furnizorii și alți creditori; clienții și alți debitori; guvernul și instituțiile acestuia, precum și publicul.
Elaborarea acestor situații impune din partea conducerii respectarea principiilor, stabilirea și utilizarea politicilor contabile corespunzãtoare, precum și efectuarea estimãrilor și raționamentelor juste în prepararea produsului oferit spre publicare.
Obiectivul raportãrilor periodice este de a furniza informații cu privire la situația și performanța financiarã, fluxurile de trezorerie ale întreprinderii și orice alte informații utile unui cerc larg de utilizatori pentru a putea adopta, pe aceastã bazã, decizii economice performante.
Situațiile financiare împreunã cu raportul administratorului trebuie sã ofere posibilitatea evaluãrii gestiunii entitãții și, în mod deosebit, continuitatea și capacitatea acesteia de a genera lichiditãți pentru reluarea activitãții, pentru plata dividendelor, a furnizorilor, a personalului (salarii), a bãncilor (rate la creditele acordate și accesoriile) etc.
Prin raportãrile aprobate spre publicare, managementul companiilor comunicã în primul rând acționarilor – care le-au încredințat drepturi și responsabilitãți pentru administrarea eficientã a unor resurse semnificative – rezultatul, profitul sau pierderea obținute pe parcursul perioadei de referințã.
Din aceste considerente, situațiile financiare pe care le întocmesc au scopul argumentãrii diferitelor aspecte ale gestionãrii resurselor încredințate și ale rezultatelor obținute, precum și cel al estimãrii perspectivelor din viitorul previzibil.
Putem concluziona că, chiar dacă toate standardele își propun sã realizeze reflectarea corectã a situației, performanței și stãrii financiare a unei organizații, la ora actualã și pe viitor, nu vor exista standarde care sã realizeze fãrã reproș acest deziderat. Indiferent de numãrul și eficiența stãvilarelor împotriva tentațiilor impuse de orice reglementare, se va ajunge inevitabil la calitatea umanã și profesionalã. Dacã profesionalismul, etica și responsabilitatea publicã nu sunt prioritãți ale persoanelor implicate, comunicarea financiarã a organizației cu universul sãu va avea întotdeauna de suferit…
ANEXA
BIBLIOGRAFIE
Monografii și tratate
1. Adrian Țuțuianu, Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților,, ed. Hamangiu, 2007.
2. Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, Ed. Teora, 1999
3. Ioan Popa, Bursa – vol. I, Bucuresti, 1993
4. Gheorghe Ciobanu, Burse de valori și tranzacții la bursă, Editura Economică, 1997
5. Flavius Marin, Răzvan Stoica, „Instituția bursei din România pe traseul dificil și sinuos al performanței economice. Dimenisuni istorice si actuale” (format electronic)
6. Virgil Madgearu, Evoluția economiei românești după războiul mondial, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1995
7. Titu Băjenescu, aBC Bursier, Editura Polirom, 2002
8. Gabriela anghelache, Bursa și piața extrabursieră, Editura Economică, 2000
9. Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, 1997.
10. Gabriela anghelache, Piețele de capital și tranzacții bursiere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
11. Eduard Ionescu, Victor Stoica, Mihaela Găliceanu, Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2001
12. Frank Fabozzi, Steven Mann, Moorad Choudry, The Global money markets, 2002 (format electronic)
13. Carmen Corduneanu, Pie e Financiare ț și operațiuni bursiere, ediția a3a, Editura Mirton, Timișoara, 1996
14. Ileana Vrejba , Primii pași ca investitor la bursă, Editura CH Beck, București, 2007
15. Black’s Law Dictionary, St. Paul, Minnesota, 1999
16. Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internațional, Editura Fundației România de mâine, 2006 (format electronic)
17. Marc Levinson, Guide to the Financial Markets, 4th edition, 2006 (format electronic)
18. Laurence a Connors, How markets really work, 2004 (format electronic)
19. Michael Becket, How the stock market works, 3rd edition, 2010 (format electronic)
20. Andrew Willis, The insiders guide to trading the world stock market, 2001 (format electronic)
21. Steven E. Bolton, Stock Market Cycles: a practical explanation, 2000 (format electronic)
22. George Fontanills, Tom Gentile, The Stock Market Course, 2001 (format electronic)
23. Onofrei ,M – Management financiar, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag.73
24. Léger, Jean – Yves, La communication finnancière, Ed. Dundod, Paris, 2008, pag. 145.
25. Nicolescu, C.; Pantea, M.F., Rolul contabilitãții în comunicarea financiarã, Revista „Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor” nr. 3, pag. 18-21,București, 2009
Articole și studii
1. Bogdan Ghilic – Micu, Marian Gh. Stoica, Bursa de valori – o abordare cibernetică, în Revista Informatica Economică, nr. 8/199 (format electronic)
2. Bursa de Valori București, Suport de curs pentru reatestarea agenților pentru valori mobiliare ca agenți pentru servicii de investiții financiare (format electronic)
3. Intercapital Invest Sa, Prospect de admitere la tranzactionare a actiunilor emise de SC Bursa de Valori Bucuresti Sa, mai 2010 (format electronic)
4. Stoica, Victor, Piața bursieră globală, în „Economistul”, nr. 1579/2004 (format electronic)
Acte normative
1. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 571/29.06.2004.
2. Ordonanța de Urgență nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial nr. 232/08.04.2002.
3. Regulamentul CNVM nr. 4/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicat în Monitorul Oficial nr. 948/24.12.2002.
4. Codul Bursei de Valori București S.a.- operator de piață
Resurse web
1. www.bvb.ro
2. http://www.targetcapital.ro/doc/cod_bvb.pdf
3. www.nyse.com
4. http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/piete-capital/3.html
5. www.aerostar.ro
BIBLIOGRAFIE
Monografii și tratate
1. Adrian Țuțuianu, Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților,, ed. Hamangiu, 2007.
2. Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, Ed. Teora, 1999
3. Ioan Popa, Bursa – vol. I, Bucuresti, 1993
4. Gheorghe Ciobanu, Burse de valori și tranzacții la bursă, Editura Economică, 1997
5. Flavius Marin, Răzvan Stoica, „Instituția bursei din România pe traseul dificil și sinuos al performanței economice. Dimenisuni istorice si actuale” (format electronic)
6. Virgil Madgearu, Evoluția economiei românești după războiul mondial, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1995
7. Titu Băjenescu, aBC Bursier, Editura Polirom, 2002
8. Gabriela anghelache, Bursa și piața extrabursieră, Editura Economică, 2000
9. Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, 1997.
10. Gabriela anghelache, Piețele de capital și tranzacții bursiere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
11. Eduard Ionescu, Victor Stoica, Mihaela Găliceanu, Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2001
12. Frank Fabozzi, Steven Mann, Moorad Choudry, The Global money markets, 2002 (format electronic)
13. Carmen Corduneanu, Pie e Financiare ț și operațiuni bursiere, ediția a3a, Editura Mirton, Timișoara, 1996
14. Ileana Vrejba , Primii pași ca investitor la bursă, Editura CH Beck, București, 2007
15. Black’s Law Dictionary, St. Paul, Minnesota, 1999
16. Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internațional, Editura Fundației România de mâine, 2006 (format electronic)
17. Marc Levinson, Guide to the Financial Markets, 4th edition, 2006 (format electronic)
18. Laurence a Connors, How markets really work, 2004 (format electronic)
19. Michael Becket, How the stock market works, 3rd edition, 2010 (format electronic)
20. Andrew Willis, The insiders guide to trading the world stock market, 2001 (format electronic)
21. Steven E. Bolton, Stock Market Cycles: a practical explanation, 2000 (format electronic)
22. George Fontanills, Tom Gentile, The Stock Market Course, 2001 (format electronic)
23. Onofrei ,M – Management financiar, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag.73
24. Léger, Jean – Yves, La communication finnancière, Ed. Dundod, Paris, 2008, pag. 145.
25. Nicolescu, C.; Pantea, M.F., Rolul contabilitãții în comunicarea financiarã, Revista „Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor” nr. 3, pag. 18-21,București, 2009
Articole și studii
1. Bogdan Ghilic – Micu, Marian Gh. Stoica, Bursa de valori – o abordare cibernetică, în Revista Informatica Economică, nr. 8/199 (format electronic)
2. Bursa de Valori București, Suport de curs pentru reatestarea agenților pentru valori mobiliare ca agenți pentru servicii de investiții financiare (format electronic)
3. Intercapital Invest Sa, Prospect de admitere la tranzactionare a actiunilor emise de SC Bursa de Valori Bucuresti Sa, mai 2010 (format electronic)
4. Stoica, Victor, Piața bursieră globală, în „Economistul”, nr. 1579/2004 (format electronic)
Acte normative
1. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 571/29.06.2004.
2. Ordonanța de Urgență nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial nr. 232/08.04.2002.
3. Regulamentul CNVM nr. 4/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicat în Monitorul Oficial nr. 948/24.12.2002.
4. Codul Bursei de Valori București S.a.- operator de piață
Resurse web
1. www.bvb.ro
2. http://www.targetcapital.ro/doc/cod_bvb.pdf
3. www.nyse.com
4. http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/piete-capital/3.html
5. www.aerostar.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comunicarea cu Investitorii In Companiile pe Actiuni Listate la Bursa (ID: 106256)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.