COMUNICAREA AUDIO-VIZUALĂ ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ HILARY CLINTON – DONALD TRUMP [304489]

[anonimizat] – DONALD TRUMP

CURPINS

INTRODUCERE

„[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat]-un cadru globalizat.

Oamenii sunt nevoiți să comunice pentru a-și realiza anumite scopuri: a comunica o informație, o intenție, o dorință sau a impresiona.

Scopul însă explică care a fost intenția comunicării prin rezultatul pe care îl obținem. Scopurile raportate la nevoi reprezintă ceea ce dorim să facem prin comunicare pentru a ne satisface anumite nevoi.

Politica, [anonimizat].

Campania electorală din Statele Unite ale Americii a [anonimizat]: de la comunicare la costul total al campaniei.

Confruntarea dintre Donald Trump și Hillary Clinton a [anonimizat]: de la mijloacele tradiționale (mai folosite de către Hillary Clinton) la cele moderne (accesate cu precădere de către Donald Trump).

[anonimizat]-media tradițională și conținutul de pe paginile de internet și interactivitatea utilizatorilor Facebook. [anonimizat], a rețelelor de socializare (Facebook, Instagram, Twitter) se pot influența deciziile cetățenilor/utilizatorilor prin intermediul partajării conținutului oferit: mesajele disponibile pot fi pentru toți utilizatori sau doar pentru utilizatorii selectați.

[anonimizat], în cadrul confruntării dintre Donald Trump și Hillary Clinton.

[anonimizat] – [anonimizat] o prezentare teoretică a comunicării, [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], am prezentat informații teoretice despre comunicarea politică și comunicarea în campania electorală . [anonimizat].

[anonimizat] – DONALD TRUMP . [anonimizat], [anonimizat] – Donald Trump.

[anonimizat] A [anonimizat], am conturat câteva recomandări cu privire la îmbunătățirea modalităților de realizarea a [anonimizat].

CAPITOLUL I

[anonimizat], [anonimizat], mass-mediei ne oferă un motiv în plus în înțelegerea importanței comunicării în viața noastră.

Într-o lume unde interesele sunt în vârf, dialogul întinde o serie de capcane, astfel este foarte important ca arta comunicării să fie foarte bine stăpânită, pentru ca acest dialog să poată fi descifrat și înțeles într-adevăr.

Comunicarea este, prin excelență, o dimensiune fundamentală prezentă în existența umană încă de la începuturile ei, căpătând valențe uimitoare în zilele noastre.

A comunica reprezintă elementul primar prin care oamenii, ca ființe raționale, fac schimb de mesaje inteligibile și interacționează complex în spațiul social, care este spațiul intersubiectiv construit prin intermediul comunicării.

Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcționarea optimă a oricărei colectivități umane, indiferent de natura și mărimea ei. „Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi și implicit, de acțiune, prin armonizarea cunoștințelor privind scopurile, căile și mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv(emoțional, sentimental) și motivațional (opinii, interese, convingeri, atitudini)”.

1.1. Comunicarea – un fenomen complex

Comunicarea este una dintre nevoile fundamentale, la fel ca aceea de a mânca, de a bea, devenind atât de importantă pentru noi, încât nu ne putem imagina cum ar decurge viața fără aceasta. Sinonim cu această definiție este exemplul în care unele formele de tortură din trecut constau în izolarea unui individ într-o celulă, fără a i se permite vreo comunicare cu mediul.

În zilele noastre comunicarea a devenit un factor indispensabil vieții, fără de care nu putem trăi alături de ceilalți. „Este o legătură între oameni, între instituții și între instituții și oameni, un proces de o complexitate mare, o punte de legătură între oameni. Specia umană a înțeles tot timpul importanța comunicării în ansamblul vieții sociale, astfel că putem spune că nu există viață socială fără comunicare”.

Comunicarea este acea manifestare a gândurilor și a sentimentelor, o manifestare ce se realizează prin intermediul vorbirii și a gesturilor, având drept scop înțelegerea interlocutorului.

Putem spune fără teama de a greși că viața socială fără comunicare nu poate să existe. Procesul de comunicare este vital pentru existența omului și pentru desfășurarea tuturor activităților care produc și reproduc viața societăților.

În opinia lui John W. Baird și a lui James B. Stull comunicarea este „acea modalitate prin care se transmit și se primesc mesaje. Aceasta apare permanent în diferite forme: fie atunci când vorbim, fie când scriem sau trimitem mesaje. De asemenea, apare și în momentul transmiterii mesajelor non verbale prin limbajul trupului și prin alte comportamente”.

Într-o accepțiune generală, comunicarea „reprezintă un mod de manifestare a gândurilor și sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor și mimicii, în scopul de a te face înțeles. În accepțiuni speciale, comunicarea poate însemna: o intervenție orală în fața unui auditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhică într-o organizație; o relație bidirecțională între subiect și agent într-o situație pedagogică; un mijloc prin care indivizii scapă de singurătate printr-un schimb cu semenii lor; un schimb de informații între doi corespondenți prin intermediul unui canal de transmisie” .

Comunicarea nu reprezintă un scop în sine, ci aceasta trebuie privită ca o activitate indispensabilă în orice tip de relație. În cadrul organizației, comunicarea este un instrument complementar și nu independent de aceasta. De aceea, așa cum spunea și Dumitru Iacob în lucrarea sa: „organizația trebuie să fie comunicantă iar comunicarea organizată”.

În lucrarea „Fundamentele managementului organizației”, Ion Verboncu și Ovidiu Nicolescu defineau „comunicația ca fiind rezultatul firesc al comunicării (comunicarea fiind procesul de transmitere a informațiilor între E (emițător) și R (receptor)”.

Comunicațiile și sistemele de comunicații specifice unei organizații au constituit obiectul unor ample cercetări, localizate în principal prin anii '40 – '50.

Comunicarea este văzută ca traseul unui stimul (informație) ce provoacă un răspuns (impactul asupra receptorului).

Comunicarea este deci „acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituții și între instituții și oameni, legături asemănătoare unor punți invizibile de esență informațională. Comunicarea este un proces de mare complexitate, dificil de descifrat, ceea ce impune simplificarea lui pentru a-l putea înțelege. Procesul de comunicare constă în ansamblul operațiilor de transmitere și primire a simbolurilor cu înțelesurile atașate lor”.

Așadar, în aproape toate domeniile, comunicarea prezintă efecte ambivalente. Ea traversează frontiere naționale, dar poate să conducă la fel de bine la o repliere identitară. „Comunicarea lărgește substanțial oferta de programe și tehnici, dar este în același timp segregativă, întărind caracterul comercial al informației și culturii”.

Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenței fiind socotită ca o dimensiune esențială, atât în viața personală cât și în cea profesională.

Nici un fel de activitate din rutina cotidiană, activitate pe care o trăim fiecare dintre noi zilnic, de la banalele schimburi și amabilități și până la diversele și complexele activități ale organizațiilor, societăților, chiar a statelor lumii, nu poate fi concepută în afara unui proces de comunicare.

1.2 Scopul și obiectivul comunicării

Comunicarea asigură conexiunea între emițător și receptor, reciprocitatea transmiterii mesajelor și a asigurării retroacțiunii. Comunicarea are drept scop îndeplinirea intențiilor unui individ prin interacțiune cu alții.

Comunicarea este „un proces de predare primire, în care se schimbă semnificații, idei, dar și energii, sentimente, fie de la un individ la altul, fie către un grup restrâns sau publicul larg. Obiectivul comunicării umane este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să gândească sau să se comporte într-un fel anume”.

Obiectivele comunicării sunt următoarele:

– recepționarea corectă a mesajului

– înțelegerea corectă a mesajului

– acceptarea mesajului

– generarea unui răspuns (de exemplu o modificare de comportament sau de gesturi)

Actul de comunicare este destinat să producă efecte. Comunicarea înseamnă mai mult decât a informa sau a se informa, înseamnă, de fapt, a acționa asupra celuilalt.

Credibilitatea comunicatorului este mai mare cu cât comunicarea are un obiectiv clar și corect. Daca obiectivele comunicării sunt neclare, receptorului i se induce o stare de confuzie.

1.3. Comunicarea audiovizuală

Comunicarea leagă toate „lucrurile“ între ele. Comunicarea oferă limbajul, unitatea de măsură, referențialul logic prin care putem înțelege interferențele și sensul social ale tehnologiei, politicii, artei și religiei. Comunicarea oferă coerență produselor minții umane. Comunicarea face însă mai mult, oferă coerență lumii ca atare – o0amenilor, grupurilor, organizațiilor și comunităților umane.

Comunicarea este prezentă în viața tuturor, iar influența informației, incisivitatea mass-mediei ne oferă un motiv în plus în înțelegerea importanței comunicării în viața noastră.

În secolul vitezei în care trăim comunicarea audiovizuală deține puterea, fiind determinată de epoca informațiilor. Toate celelalte forme de comunicare au pălit în fața acesteia, ba mai mult au fost adaptate în funcție de acest tip de comunicare.

Comunicarea audiovizuală este o formă foarte importantă de comunicarea, prin aceasta se pune la dispoziția publicului prin foarte multe mijloace (prin texte, prin imagine, sunete, semnale, comunicare electronică) informații care nu au caracter personal.

Un mijloc de comunicare sau un mediu este canalul prin care un mesaj călătorește de la sursă la receptor.

Trăim într-un spațiu în care comunicarea audiovizuală suferă schimbări majore. În urmă cu numai câțiva ani, majoritatea oamenilor nu auziseră de multimedia, sau de Internet. Acum, în zilele noastre, cea mai mare parte a distribuirii informațiilor se face prin intermediul acestora.

Poate cea mai bună cale de a evalua corect rolul pe care comunicarea audiovizuală (comunicarea de masă) îl joacă în societatea noastră ar fi să ne imaginăm cum ar fi dacă, brusc, întregul sistem ar înceta să mai existe. Cum am afla ce se vinde la reduceri la supermarket? De unde am ști cine este cel mai recent iubit al unei anume vedete? Cum am mai afla ce se întâmplă în Orientul Mijlociu? Cum am evita blocajele de circulație de la orele de vârf? Cum ne-am petrece serile? Evident, mass-media reprezintă o parte consistentă a vieții noastre.

Abilitatea de a comunica a existat dintotdeauna. Comunicarea este prezentă în viața individului atât pentru satisfacerea necesităților primare, pentru exprimarea sentimentelor cât și pentru dezvoltarea și creșterea eficacității în realizarea unei activități.

Comunicând cu ceilalți putem identifica responsabilitățile mult mai ușor, putem căuta informații suplimentare pentru a rezolva situațiile existente, precum și identificarea problemelor apărute pe parcursul rezolvării situației respective.

CAPITOLUL II

COMUNICAREA AUDIOVIZUALĂ ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ

Odată cu începutul noului mileniu, lumea trece prin schimbări profunde. Are loc un uriaș proces de transformare, care oferă oportunități pe măsură. În numai câțiva ani am asistat la zorii societății postindustriale, la apariția erei informaționale, la computerizarea rapidă, și nu în ultimul rând la o adevărată revoluție în relațiile interumane.

De toate aceste schimbări, ar trebui să țină cont și instituțiile publice, inclusiv partidele politice, să apeleze la comunicarea cu cetățenii, să îmbunătățească relația de comunicare cu aceștia, iar campaniile electorale să fie din ce în ce mai clare, mai concise și distribuite prin toate mijloacele de informare existente.

2.1. Comunicarea politică

Politica a avut dintotdeauna o dimensiune comunicativa, însă, în zilele noastre, comunicarea a cucerit fiecare aspect al vieții noastre, integrându-se practic în lumea politică.

„Comunicăm pentru a influența, pentru a produce un efect în concordanță cu intențiile noastre”, este de părere D.K. Berlo. De la o astfel de idee a comunicării, pornește și convingerea lui Jacques Gerstle, că comunicarea politică este „o activitate de comunicare, cu specific politic în funcție de consecințele ei, actuale sau potențiale, asupra politicului”.

Comunicarea politică poate să aibă loc prin intermediul unor discursuri, discuții cu electoratul, adică în mod direct, dar și prin intermediul presei, televiziunii, adică într-un mod indirect. Canalele comunicaționale reprezintă mijloacele și căile prin care mesajul, sub forma unui cod, ajunge de la emițător/emițători la receptor/receptori.

Profesorul Jose L. Aranguren în lucrarea sa „Sociologie de l'information" clasifică canalele de comunicare în:

„canale naturale de comunicare (între micro și macro grupuri)

canale de comunicare secrete (între membrii diferitelor societăți secrete)

canale artificiale de comunicare (mass-media)”

Comunicarea politică se realizează prin intermediul mass-media și are diferite consecințe, precum:

– valorizarea mediatică a personalității liderilor;

– o vizibilă competiție între partidele care valorizează performanța mediatică în defavoarea ideologiei;

– apropierea și chiar convergența obiectivelor politice ale diferitelor partide;

– sporirea atenției acordate de politicieni, electoratului.

În perioada democrației, comunicarea politică se desfășura, prin contact direct între politicieni, respectiv între politicieni și alegători.

„Dezavantajul impactului limitat, asupra unei comunități restrânse este compensat de avantajul constituirii în timp a unei „familii politice“, în care fidelitatea – mai ales în condiții adverse – era ridicată la rangul de virtute supremă”.

În ultima perioadă, comunicarea politică are loc, cu precădere în spațiul virtual conturat de mass-media, cu mijloacele presei scrise, a radioului, televiziunii, dar mai ales a internetului.

Foarte importantă în comunicarea politică este eficiența acestei comunicări. Eficiența comunicării politice rezultă în momentul în care emițătorul va reuși să dobândească din partea receptorului înțelegerea mesajului trimis.

Însă, după cum bine știm, eficiența comunicării politice – aidoma eficienței oricărei acțiuni – presupune o economisire a mijloacelor folosite.

Așadar, comunicarea politică este eficace dacă și numai dacă, pe baza receptării și înțelegerii mesajului politic, receptorul reacționează potrivit intenției emitentului. Dacă reacția receptorului nu este cauzată de receptarea și înțelegerea mesajului, susținem că nu a avut loc o comunicare eficace, chiar dacă reacția corespunde intenției emitentului.

2.2. Comunicarea în campania electorală

O metodă de comunicare politică, folosită foarte des în ultimul timp, este campania electorală. Prin intermediul acesteia se face cunoscut publicului larg intențiile, dorințele și speranțele candidaților la o anumită funcție publică.

Campania electorală durează conform legii o lună de zile în multe state democrate.

Regulile comunicării în campania electorală sunt multiple, însă cele mai importante dintre acestea putem considera că sunt în număr de patru, și anume: păstrarea coerenței, adaptarea la prezent, crearea și menținerea unei identități proprii și coordonarea.

1. Păstrarea coerenței

Coerența unui actor politic este dată în primul rând de echilibrul intrapsihic al acestuia. Coerența este indicat să se manifeste atât în interiorul fiecărui discurs, cât și între discursuri.

Coerența trebuie menținută și între limbajul verbal și cel non-verbal. Coerența trebuie dublată de constanță, echilibru și siguranță a manifestărilor publice ale actorului politic.

2. Adaptarea la prezent

Respectarea acestei reguli înseamnă a empatiza cu mentalul colectiv prezent. Discursul actorului politic trebuie adaptat permanent la modul de percepție al electoratului, precum și la normele și valorile prezentului, cuprinse în mentalul colectiv.

3. Crearea și menținerea unei identități proprii

Referitor la actorul politic putem vorbi de două tipuri de identitate, cea intragrup și cea intergrup.

4. Coordonarea

Coordonarea înseamnă control. Derularea strategiei de imagine a actorului politic trebuie să se desfășoare în intervalul parametrilor stabiliți.

În realizarea campaniilor electorale au loc o serie de strategii atât clasice, cat și moderne de promovare a liderului politic.

O foarte bună strategie este aceea de prezentare a actorului politic în diferite ipostaze. Astfel, prin prezentarea acestora „îl apropiem pe liderul politic de electorat, îl umanizăm pană la limita în care electoratul îl va percepe ca fiind aparținătorul lui, îl va percepe ca pe un membru al său. În momentul în care electoratul recunoaște într-un anumit candidat un membru de-al său, popularitatea și încrederea în acesta cresc foarte mult. Crescând popularitatea și încrederea, crește și intenția de vot”.

Pentru promovarea imaginii actorului politic este indicat să se combine mai multe tehnici majore de promovare, de exemplu: imaginea creată prin slogan, personalizarea, diferențierea specifică, folosirea luminii:

a) Imaginea creată prin slogan

Un slogan bine ales poate crește cota de popularitate și notorietatea unui actor politic în preferințele electoratului. Sloganul trebuie să fie simplu, clar, inteligibil și să fie reprezentativ. Acesta trebuie să apară pe toate materialele de promovare a imaginii actorului politic.

b) Personalizarea

Această tehnică se poate realiza prin slogan, dar și prin alte metode cum ar fi: folosirea unei sintagme arhicunoscute atribuite de populație unui actor politic, folosirea culorilor și a siglei partidului respectivului om politic etc.

c) Diferențierea specifică

„Prin această tehnică se creează o imagine prin care actorul politic trebuie să poată fi diferențiat de către un observator extern, atât între toți candidații celorlalte partide pentru o anumită funcție publică, cat și între membrii propriului partid. Actorul politic trebuie să aibă un „pattern” de imagine în care să poată fi recunoscut cel puțin un element caracteristic numai lui”.

Imaginea actorului politic trebuie să fie cat mai bună atât în exterior, în comparație cu ceilalți candidați, cat și în interiorul propriului partid.

d) Folosirea luminii

Lumina este un parametru care se adresează analizatorului vizual și are o influență mare în formarea unei opinii referitoare la un candidat politic sau altul.

Cu cât o imagine este mai luminoasă, cu atât va fi mai bine receptată și va fi etichetată ca fiind pozitivă, iar cu cât va fi mai întunecată, cu atât probabilitatea ca ea să emane conotații negative este mai mare. Din această cauză, toate materialele promoționale în care este prezent chipul candidatului trebuie să emane „lumină” .

O atenție deosebită trebuie acordată amplasării de bannere, piramide de informare sau panouri publicitare, deoarece acestea trebuie să poată fi vizualizate și seara sau noaptea și, prin urmare, locurile unde acestea sunt așezate trebuie luminate.

Alături de afișele de dimensiuni standard, în campania electorală sunt folosite și afișe de dimensiuni foarte mari. O altă modalitate de afișare este reprezentată de piramidele de informare. O altă modalitate de promovare de imagine este reprezentată de vânzare. Acesta pot avea dimensiuni diferite și se ancorează în special pe stâlpii de telegraf sau de tensiune electrică.

Caracteristica fundamentală a amplasării materialelor prin care se promovează imaginea actorului politic este următoarea: materialele trebuie amplasate în locuri cat mai aglomerate și poziționate vizibil pentru a putea fi analizate de către cat mai mulți alegători. Pentru a menține unitatea de imagine, un slogan sau ideea promovată de acesta este bine să se regăsească dacă nu total, cel puțin parțial, pe toate materialele publicitare.

Comunicarea în campania electorală se realizează atât prin mijloace de comunicare tradițională: prin presă, prin radio și prin televiziune, dar și prin mijloace moderne, prin internet.

2.3. Metode tradiționale de promovare în campania electorală

Indiferent de poziția politică sau de funcția publică pe care o ocupă un actor politic, desemnarea candidaturii acestuia la un nou mandat trebuie făcută publică. De regulă, aceasta este adusă la cunoștința publicului prin mass-media.

Mass-media „utilizează canale de comunicare (un canal este un mijloc de comunicare sau un mediu prin care un mesaj călătorește de la sursă la receptor) pentru a transmite mesajul”.

În opinia autorului cărții „PR politic”, Rus Flavius Cătalin, în ceea ce privește relevanța fiecărui mijloc de comunicare tradițional în masă în crearea de imagine consideră că „pe primul loc se află televiziunea, pe locul doi, radioul, iar pe locul trei, presa scrisă.”

1. Televiziunea

Televiziunea, ca și radioul, este un mediu universal.

Televiziunea își are începuturile în anii 1920 și 1930. Astăzi, televiziunea este prezentă în 99% din case, iar televizorul stă deschis aproximativ șapte ore pe zi. Într-o perioadă extrem de scurtă, televizorul a înlocuit radioul din poziția de cel mai important mijloc de informare și petrecere a timpului liber și a devenit o forță culturală și socială majoră.

Televiziunea a devenit un mare consumator de timp. Televiziunea a transformat politica. Convențiile politice sunt prezentate la televizor; candidații angajează specialiști din televiziune; se cheltuiesc milioane pe reclame comerciale; candidații se lansează în dezbateri la televizor și așa mai departe.

Televiziunea lansează o influență uniformizantă asupra societății. Știrile de televiziune au devenit cea mai importantă și mai credibilă sursă de informații.

Dintre toate mijloacele de comunicare, televiziunea are probabil cel mai mare grad de socializare. Televiziunea este principalul mijloc de creare de imagine pentru actorul politic, atât în perioadele electorale, cât și în cele extraelectorale.

Scopul principal, atât al prezenței, cat și al absenței actorului politic dintr-o emisiune televizată este acela de a-i construi acestuia și prin tehnica „participare-evitare” o imagine publică cat mai bună și cat mai atractivă pentru electorat.

În ceea ce privește promovare actorului politic prin intermediul emisiunilor televizate trebuie să se țină cont de două aspecte foarte importante:

a) odihna actorului politic

b) aspectul său exterior

Astfel, se recomandă un program strict actorului politic, în special în campania electorală. Procedând în acest mod actorul politic va avea chipul odihnit, destins și va putea să emane siguranță, putere, echilibru și calamitate, calități apreciate de alegători. Candidații care vin obosiți în emisiuni emană tot ceea ce nu și-ar dori electoratul de la un om politic.

În ceea ce privește îmbrăcămintea, regula standard consideră că este obligatoriu ca actorul politic să poarte costum; un costum de culoare închisă în cazul emisiunilor în care se abordează teme profunde, grele. Culoarea cămășilor și a cravatelor trebuie asortate cu culorile costumelor pe care actorul politic le poartă.

Un alt element de vestimentație foarte important sunt pantofii. Aceștia dau toată ținuta actorului politic. Pantoful trebuie să fie îngrijit, iar modelul și culoarea acestora trebuie asortate la întreaga ținută.

Referitor la poziția corporală a actorului politic și la limbajul verbal din timpul emisiunilor televizate, candidații trebuie să acorde atenție la mai multe elemente:

– poziția bustului – actorul politic trebuie să țină corpul drept și nu să-și îndoaie spatele, deoarece corpul drept emană siguranță și demnitate.

– poziția ochilor – actorul politic trebuie să privească în cameră și să nu clipească foarte des în momentul în care spune ceva. Privirea fixă denotă concentrare pe mesaj și adevărul celor verbalizate. Nu se recomandă privirea în jos sau în gol, deoarece aceste gesturi denotă pesimism.

– poziția picioarelor – în timpul emisiunilor televizate actorul politic trebuie să stea cu picioarele adunate, gest care desemnează o anumită ordine și să nu miște din picioare.

– mișcările buzelor și ale feței – expresia feței trebuie să rămână pe cat posibil neclintită, aspect care emană calamitate și constanță. Sunt situații când actorul politic poate glumi, poate zâmbi sau chiar rade, dar toate trebuie făcute ținând cont de anumite limite.

– gestica mâinilor – mâinile trebuie așezate pe masă și este bine să nu fie încrucișate, deoarece acest gest denotă închidere în sine și neacceptarea părerilor celorlalți.

– discursul trebuie să fie clar, simplu, concis și coerent. Cuvintele cheie și ideile forță trebuie să fie repetate cu o anumită frecvență. Nu se admit: incoerența, bâlbâieli, sintagmele cu două sau mai multe înțelesuri, denigrările fără acoperire etc.

– limbajul paralingvistic – tonul vocii, timbrul vocii, pauzele și frecvența cuvintelor pe minut sunt importante în orice expunere.

Deci, fiecare apariție televizată trebuie să fie foarte bine pregătită.

2. Radioul

Posturile de radio operează în orașele medii și mari, dar și în satele din toată țara. Orașele mari dispun de mai multe posturi de radio.

În perioada de început a radioului, rețele radio reprezentau surse importante de programe. După apariția televiziunii, importanța rețelelor radio s-a redus, însă acesta a rămas unul dintre cele mai importante surse de informare publică.

Pentru promovarea campaniei electorale, este indicat să se analizeze care sunt posturile de radio cu „rating”-ul cel mai mare și, prin intermediul acestora să se promoveze actorul politic. Însă, prin această metodă nu trebuie să se elimine total posturile care au un „rating” mai mic)”.

În ceea ce privește discursul actorului politic, acesta trebuie să fie format în „pattern-ul” radioului, adică „să conțină propoziții scurte (pentru a fi cât mai inteligibil), cât mai multe verbe (pentru a emana dinamism) și să repete de mai multe ori o idee forțată (pentru sedimentarea acesteia în mentalul colectiv)”.

Discursurile de la radio ale actorului politic trebuie astfel gândite încât ele să susțină discursurile de la televiziune.

În comparație cu posturile de televiziune, cele de la radio au știri sau „flash”-uri din oră în oră.

Pentru aceste emisiuni trebuie pregătire comunicate care să facă referire la o acțiune sau o reacție a actorului politic din respectiva zi.

Aceste comunicate vor fi audiate din oră în oră și vor funcționa ca multiplicatori de imagine pentru actorul politic.

3. Campania prin presă

Ziarul este alcătuit dintr-un conținut divers: format din știri internaționale, naționale și locale.

Ziarele îndeplinesc rolul de „câine de pază” în societatea noastră. Ziarele monitorizează activitatea autorităților și a industriei private, căutând infracțiuni sau greșeli. Presa avertizează publicul cu privire la posibile pericole și la noile tendințe.

Campania prin presă are relevanță mai mare doar când grupurile țintă au un anumit grad cultural, dar poate fi importantă în anumite zone cu un electorat care citește ziare sau reviste.

Este foarte importantă determinarea celor mai importante ziare, și alegerea celor în care se va promova imaginea candidatului.

Cel mai important aspect al creării de imagine prin presă este reprezentat de „product placement” (locul în care apare un articol în cadrul ziarului). Cele mai bune pagini sunt cele impare, precum și ultima pagină.

„Se recomandă ca articolele să apară în jumătatea de sus a paginii, fie în colțul din stânga sus, fie în colțul din dreapta sus, pentru a fi cât mai vizibil. Fiecare articol ar trebui să fie însoțit de o fotografie a actorului politic”.

În campania electorală, toate articolele sau imaginile actorului politic care apar în presă trebuie obligatoriu să fie însoțite de sloganul fundamental, sigla și numele partidului, precum și de numele și prenumele actorului politic promovat.

4. Campania de imagine realizată prin conferința de presă

Conferința de presă este o altă modalitate prin intermediul căreia se poate realiza imaginea actorului politic. Pentru a avea relevanță, conferința de presă trebuie să se desfășoare în baza unor norme standard.

De regulă, atât în campaniile electorale, cât și în perioadele extraelectorale se recomandă realizarea unei conferințe de presă în fiecare săptămână. „Temele unor astfel de manifestări pot fi legate și de crearea anumitor evenimente sau prezentarea unor proiecte de către actorii politici sau pot reprezenta exprimarea anumitor atitudini ale actorilor politici sau pot reprezenta exprimarea anumitor atitudini ale actorilor politici în raport cu un proiect sau cu o declarație publică a opozanților”.

2.4 Metode moderne de promovare în campania electorală

Comunicarea politică se realizează prin presă, prin televiziune și prin radio. Din acest punct de vedere presa reprezintă un canal de transmitere și vehiculare a mesajelor atât în interiorul grupului cât și în exteriorul acestuia.

Comunicarea electorală este influențată de tehnologie, aceasta suferind schimbări substanțiale de-a lungul timpului.

În ultimele decenii, comunicarea politică „se realizează mai ales în spațiul virtual, conturat de mass-media, cu mijloacele presei scrise, a radioului, televiziunii, internetului. Ținând seama de aceste consecințe, oamenii politici trebuie să revalorizeze contactul direct cu cetățenii, atât în campaniile electorale, dar mai ales în perioada dintre ele”.

2.4.1 Internetul – noul venit pe scena campaniilor electorale

Internetul este o rețeta de calculatoare. El poate fi comparat cu un sistem care combină calculatoarele de pe întreaga planetă într-un singur calculator imens, care poate fi exploatat folosind calculatorul personal. Conexiunile dintre aceste rețele pot fi realizate prin liniile telefonice obișnuite, prin microunde, fibre optice sau cabluri special realizate în acest scop.

Apariția calculatorului și a rețelelor de calculatoare interconectate, precum internetul, a creat un nou canal pentru comunicarea asistată tehnologic și pentru cea de masă.

Dezvoltarea internetului a însemnat transmiterea informației digitale către toate părțile globului.

Deodată, a apărut un nou mijloc de comunicare în masă care a schimbat pentru totdeauna mass-media. Pe scurt, putem spune că tehnologia digitală și internetul au revoluționat modul în care informația era păstrată și transmisă. Ca rezultat, mijloacele de comunicare tradiționale s-au trezit într-o situație nesigură și au fost constrânse să-și construiască o strategie pentru a face față acestei dezvoltări radicale. Ziarele, de exemplu, existau doar pe hârtie. Acum, ele există atât pe hârtie, cât și în formă digitală.

Internetul are capacitatea de a transmite nu doar mesaje text, ci și informații audio-vizuale, ce permite cititorului sau consumatorului de informații o mult mai largă plajă de opțiuni.

Internetul este unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare ale vremii. Prin intermediul acestuia cetățenii sunt informați și influențați cu privire la campaniile electorale.

Odată conectat la internet, un utilizator poate folosi o diversitate de servicii și instrumente de comunicare și schimb de informații. O parte dintre acestea sunt: poșta electronică, grupurile de știri (newsgroups), world wide web, comerțul electronic etc.

E-mailul este un bun exemplu de comunicare interpersonală, cu caracteristici similare atât telefonului, cat și scrisorii. Chaturile, buletinele de știri electronice, listserverele și domeniile multi-user reprezintă un caz special de comunicare asistată, unde mulți comunică cu mulți.

World Wide Web-ul este cel care aduce calculatorul în zona comunicării de masă. Această nouă sursă de comunicare este posibilă pentru că internetul aduce costul comunicării de masă la un nivel pe care mulți și-l pot permite.

2.4.2 Rolul e-media în campanile electorale

Apariția internetului, precum și dezvoltarea lui au condus la revoluționarea politică, și bineînțeles și la cea electorală.

O mare cantitate de informație politică – platformele partidelor, pozițiile candidaților și textele discursurilor – este disponibilă în formă digitală pe site-urile web.

E-media este formată din toate mijloacele posibile de promovare pe internet: ziarul, radioul, revistele etc.

Industria presei cotidiene continuă să facă experimente pentru a găsi cea mai bună modalitate de a integra o prezență pe internet cu edițiile tradiționale pe hârtie.

Edițiile online ale ziarelor au îmbrățișat și comerțul electronic (e-commerce). Site-urile web ale ziarelor percep tarife pentru publicarea de reclame de tip banner, cu linkuri care îl transportă pe cititor direct la site-ul vânzătorului.

„Multe ziare nu se limitează la site-ul web convențional și se orientează și spre canale de distribuție pentru ziarul digital. Pentru canalele cele mai promițătoare se numără așa-numitele media portabile, cum ar fi telefoanele cu acces la internet și agendele electronice”.

Ziarele online sunt gratuite, și multe dintre acestea conțin articole privind ultimele știri, înainte de apariția ediției tipărite.

Și radioul a trecut lent în era digitală. Mii de posturi radio dispun de site-uri web, iar multe oferă online flux continuu.

Rolul e-media este foarte important pentru o campanie electorală.

Mai jos, sunt prezentate pe scurt, o pateu dintre aceste beneficii:

– costurile, după cum am mai supus sunt destul de mici,

– resursa timp este mult mai bine folosită și fructificată

– oamenii au acces mult mai ușor (doar cu un simplu click) la informațiile de care au nevoie

– costurile pentru populație sunt zero, nu mai trebuie să cumpere publicații etc.

– informația este prezentată alături de imagini video, grafică, sunet

– campania poate fi accesată în același timp de mii de utilizatori, de asemenea poate fi recomandată de un utilizator altuia etc.

După cum am văzut, beneficiile apelării la e-media sunt multiple și din ce în ce mai mult apreciate și folosite.

Însă, pentru ca o campanie electorală să fie foarte bine organizată, să respect toți pașii necesari unei campanii reușite, este necesar și recomandat ca mijloacele de mass-media tradiționale să fie folosite împreună cu cele moderne, cu internetul și tot ce presupune e-media.

CAPITOLUL III

METODE DE COMUNICARE AUDIO-VIZUALE DIN CAMPANIA ELECTORALĂ HILLARY CLINTON – DONALD TRUMP

Sezonul electoral din Statele Unite ale Americii a fost urmărit cu mare interes în întreaga lume și din curiozitate, dar și din motive întemeiate, deoarece cu funcția de președinte, vine și o mare putere în domeniul afacerilor internaționale.

Campania electorală dintre Donald Trump și Hillary Clinton a reprezentat una dintre cele mai interesante campanii audiovizuale ale timpurilor noastre, o confruntare între două caractere puternice, fiecare candidat oferind o dimensiune unică campaniei:

Hillary Clinton a oferit posibilitatea de a fi prima femeie președinte, o piatră de hotar la fel de semnificativă ca primul președinte negru. De asemenea, a marcat pentru prima dată istorica cu încercarea de a fi prima fostă doamnă președinte, creând astfel o formă unică de dinastie politică.

Donald Trump s-a prezentat pe sine ca fiind ultimul polițist extern. Omul de afaceri, magnatul și gazdă reality TV nu avea experiență în nici o formă politică: Trump era glasul brutal al oamenilor simpli.

3.1 Scurtă prezentare a celor două părți ale campaniei electorale

Alegerile din Statele Unite ale Americii au parcurs un drum foarte greu. În finalul cursei pentru Casa Albă au rămas două personalități puternice: Donald Trump și Hillary Clinton. Lupta pentru președinția celei mai mari puteri a lumii s-a dat pe toate fronturile posibile, cu precădere, însă prin intermediu metodelor audio-vizuale.

Hillary Diane Rodham s-a născut în anul 1947 pe 26 octombrie în Chicago, Illinois și a fost crescută în Park Ridge, Illinois.

Aceasta s-a căsătorit cu Bill Clinton care a fost președintele Statelor Unite ale Americii în perioada 1993 – 2001.

Hillary Clinton este un adevărat personaj din viața politică americană care a atras deopotrivă admirație și ură, neîncredere și fascinație.

În lucrarea: „Hillary Clinton: de la A la Z”, Clemenceau Franqois spunea: „Hillary pare la început un cameleon straniu care își schimbă adesea înfățișarea și discursul. După spusele greu de egalat ale lui Barack Obama, Hillary este adesea likable enough, destul de simpatică.”

Pe lângă această descriere, Hillary beneficiază de o determinare, de un feminism american greu de egalat, de voința și dorința de a-și servi țara

Hillary Rodham Clinton este fosta primă doamnă a Statelor Unite, a fost timp de opt ani senator al Statului New York, și Secretară de Stat a primului președinte afro-american. Începând cu anul 1978, Hillary Rodham Clinton nu a mai cunoscut altceva decât traveele puterii locale, naționale și internaționale. 36 de ani de exercitare a autorității de stat și a puterii legislative, atât de puternica în Statele Unite.

Hillary Clinton a mai candidat pentru funcția de președinte al Americii, însă a eșuat în fața lui Obama în anul 2008. Aceasta a pierdut în parte pentru că ea credea că i se cuvenea locul la Casa Albă. Ea, fostă Primă Doamnă devenită penatoare a statului New York și care obținuse toate medaliile de luptă împreună cu soțul ei împotriva republicanilor și a mass-media, necruțătoare în voința lor de a distruge acest cuplu sau de a-l despuia pană la indecență.

Hillary Clinton nu renunță și revine în forță și în 2016 cu dorința câștigării titlului de președinte al Statelor Unite ale Americii. Ea este candidatul democrat la președinția Americii.

Pentru a putea reuși va trebui să se impună în propria tabără, dar mai ales în fața unu adversar republican, Donald Trump. Aceasta și-a anunțat candidatura la președinție printr-un

Un alt candidat la președinția Statelor Unite ale Americii este Donald John Trump.

Donald John Trump s-a născut la 14 iunie 1946, în Queens, New York, ca fiu al dezvoltatorului imobiliar Frederick C. Trump și al lui Mary MacLeod.

În perioada 1950-1964 a urmat cursurile pentru învățământul mixt ale Kew-Forest School, iar în perioada 1959-1964 s-a înrolat în Academia Militară din New York. Între anii 1964-1966 a urmat cursurile Universității Fordham, apoi s-a transferat la Wharton School of Finance în cadrul Universității din Pensilvania, de unde a obținut și licența în Economie în anul 1968.

În timpul studiilor, Donald Trump s-a implicat în afacerea familiei, Trump Management Co. și încet, încet pășește în lumea afacerilor. În anul 1987 Donald Trump publică primul său bestseller, „Trump: Arta negocierii”, apărut la Random House.

În anul 1982 Donald Trump a cumpărat ansamblul hotelier Harrah′s și îl redenumește Trump Plaxa. Anul următor, în 1983, Trump Tower este inaugurat în mijlocului Manhattanului și reprezintă o atracție turistică importantă.

A fost căsătorit de trei ori, ultima și actuala sa soție fiind Melania Knauss cu care s-a căsătorit în anul 2005.

Donald Trump a declarat că este foarte mândru de familia sa. „Că tot vorbeam despre ea – Melania, Barron, Kai, Donny, Dunn, Vanessa, Tiffany, Jarett, Laura și Eric. Sunt foarte mândru de familia mea. E o familie extraordinară”.

Primii pași serioși în politică îi face în anul 1999 când constituie un consiliu de analiză preliminar pentru o eventuală participare la alegerile prezidențiale din 2000. Conștientizând că nu va câștiga niciodată ca independent, alege să se alăture Partidului Republican.

În anul 2001 Donald Trump se înregistrează ca republican. În 2004 acesta se gândește din nou să candideze pentru președinție, de data asta în tabăra republicană, însă se hotărăște să nu o facă.

În perioada 2010-2012 Donald Trump cochetează cu posibilitatea de a candida pentru președinție și ridică problema locului de naștere al lui Obama (afirmă că nu s-ar fi născut în SUA și prin urmare a încălcat criteriul de eligibilitate), lucru care a atras atenția presei. Trump, decide să nu mai candideze, momentan.

La 16 iunie 2015, Donald Trump anunță în mod public printr-un discurs ținut la Trump Tower intrarea sa în cursa pentru alegerile prezidențiale din anul 2016.

Discursul începea cu afirmarea următoarei chestiuni: „Țara noastră are probleme mari. Nimeni nu ne mai respectă. Am ajuns de rasul lumii. ISIS, China, Mexic ne bat. Inamicii noștri sunt din ce în ce mai puternici, iar noi suntem din ce în ce mai slabi”.

Discursul a continuat cu aruncarea responsabilităților pentru această situație în spatele politicienilor de carieră care, după părerea lui, „doar vorbesc și nu fac nimic”.

După ce a spus: „Nu mai pot sta cu brațele încrucișate, privind la această crasă incompetență”, Trump s-a oferit ca soluție salvatoare: „doamnelor și domnilor, vă anunț în mod oficial că am hotărât să candidez la funcția de președinte a Statelor Unite. Împreună o să facem ca țara noastră să fie măreață din nou. Putem să o facem. Țara noastră are un potențial incredibil. Noi avem un potențial incredibil”.

3.2. Motivațiile și soluțiile candidaților americani

În lupta pentru Casa Albă, cei doi candidați analizați au parcurs un drum foarte sinuos, susținut de convingeri și de motivații puternice.

Donald John Trump

Donald Trump a venit în fața celor care urmau să îl aleagă foarte bine pregătit, cu o rețetă pe care o cunoștea foarte bine, cu un discurs dur menit să trezească la realitate pe toată lumea.

Astfel, acesta a explicat pe larg problemele majore cu care se confruntă America, respectiv:

– creșterea datoriei naționale

– lipsa de securitate a granițelor

– 90 de milioane de americani care au renunțat să își caute un loc de muncă

– 45 de milioane de americani care își iau mâncare pe cartelă

– 50 de milioane de persoane care trăiesc în sărăcie.

– amenințarea străină care atinge cote alarmante cu fiecare zi – incluzând Iranul și armele sale nucleare, creșterea puterii militare a Chinei, faptul că teroriștii islamiști ucid diplomați ai Statelor Unite în Benghazi, Iran, iar ISIS decapitează creștini.

Trump propune ca țara să se îndrepte spre „o direcție nouă și curajoasă”, iar „americanii să se întoarcă la muncă”.

Rețeta lui este următoarea: „construirea unui zid la granița de sud, îngrijirea corespunzătoare a veteranilor, reconstrucția armatei, onorarea tuturor obligațiilor către pensionari, renunțarea la programul Obamacare, simplificarea Codului fiscal, oprirea migrației profesionale prin acorduri comerciale proaste, închiderea găurilor negre de pe Wall Street, crearea de oportunități pentru micile afaceri, investiții în infrastructura din SUA, renunțarea la programa generală în școli, respectiv la proiectul educațional Common Core State Standards Initiative, apropierea de Israel, oprirea Iranului de a mai dezvolta arme nucleare, înfrângerea ISIS, stabilirea unei relații mai dure cu China”.

De asemenea, candidatul republican dorește să găsească în cadrul armatei un nou general Patton sau un nou general MacArthur. Donald promite că îl va găsi pe cel căutat, îi va da armata pe mână și garantează că acesta o va face să funcționeze.

O altă soluție este refacerea infrastructurii țării. Acesta garantează terminarea lucrărilor la timp, care se vor încadra în buget și care vor costa mult mai puțin decât au costat până acum.

Se dorește refacerea Poștei de pe Pennsylvania Avenue și transformarea acesteia într-unul dintre cele mai mari hoteluri ale lumii.

Așadar, spunea Trump: „trebuie să reconstruim infrastructura, podurile, șoselele, aeroporturile. Trebuie să salvăm Medicare, Medicaid și asigurările sociale fără tăieri de buget. Trebuie să o facem. Trebuie să scăpăm de fraudă. Trebuie să renegociem toate acordurile comerciale internaționale. Să ne întărim armata și să avem grijă de veteranii noști”.

După părerea lui Donald Trump dușmanii Statelor Unite au devenit din ce în ce mai puternici, iar americanii, ca țară, sunt din ce în ce mai slabi. Iar soluția tuturor problemelor țării, după părerea lui, este aceea că: „America are nevoie de un conducător cu adevărat mare. Avem nevoie de un conducător care a scris Arta negocierii. Avem nevoie de un conducător care să vă redea slujbele, industria, armata, care să aibă grijă de veterani, care au fost abandonați. Și, de asemenea, avem nevoie de un animator.”

În discursul său Trump considera că: „oamenii care negociază habar n-au de capul lor. Președintele nostru n-are habar de capul lui. Este un prost negociator. Cazul Bowe Bergdahl este opera lui. Am obținut eliberarea lui Bergdahl, iar ei au primit la schimb cinci teroriști ucigași pe care îi voia lumea. Ne-am ales cu un trădător bun de nimic, iar eu s-au ales cu cinci oameni pe care îi voiau de ani de zile. …Acesta este negociatorul pe care îl avem” .

Donald Trump a promis oamenilor că va fi cel mai bun președinte pe care l-a creat Dumnezeu. „O să aduc înapoi slujbele de la chinezi, mexicani, japonezi și din multe alte locuri. O să aduc înapoi slujbele și o să aduc înapoi și banii noștri”.

Hillary Rodham Clinton

Adolescentă de dreapta, studentă de stânga la Yale, avocată pricepută, First Lady destul de nepricepută, senatoare ,,șoim” tatuată din cauza votului pentru războiul din Irak, candidată la Casa Albă, incomodă, secretară de Stat, consensuală, Hillary a devenit azi, cu noua sa candidatură la președinția Statelor Unite, o campioană de extrem centru.

În anul 2008, Hillary Clinton a pierdut în fața lui Barack Obama, însă acest lucru nu a descurajat-o, ba mai mult, a motivat-o să intre într-o nouă luptă, mult mai dură de data aceasta, lupta cu Donald Trump, în cadrul alegerilor din anul 2016.

Hillary Clinton a venit în fața oamenilor fiind susținută din spate de aproape toată suflarea politică americană, de la soțul său (fostul președinte al Americii) Bill Clinton, pană la actualul președinte al Statelor Unite – Barack Hussein Obama al II-lea.

Discursul acesteia s-a bazat în special pe ideea de a așeza în fruntea țării oameni cu experiență, nu persoane care nu știu și nu pot să gestioneze crizele. De asemenea, Hillary crede cu tărie că doar „uniți vom fi mai puternici, iar dezbinați pierdem”.

O parte dintre soluțiile prezentate de către Hillary Clinton sunt:

– oprirea războiului din Irak

– restabilirea conducerii și autorității morale în lume

– referitor la sănătate, Hillary consideră că îngrijirea medicală este un drept, nu un privilegiu, și că se va ocupa îndeaproape de acest aspect pană când fiecare american va fi acoperit

– schimbarea conducerii în Cuba

– are în plan deblocarea crizei de pe piața imobiliară, concret prin înghețarea ipotecilor și micșorarea ratelor dobânzilor, propunând oferirea unei sume de 30 miliarde dolari

– crearea de noi locuri de muncă

– va avea grijă de veterani

De asemenea, doamna Clinton punctează ideea că victoria acestor alegeri nu va fi ai ei sau a adversarului acesteia, ci a oamenilor. „Este vorba de viața și visele tale și de viitorul tău. Nu se poate realiza asta fără implicarea oamenilor”.

Periodic, candidatul democrat cere ajutorul oamenilor pentru a câștiga alegerile.

Cei doi candidați la Casa Albă sunt susținuți în demersul lor de partidele politice din care fac parte. În foarte multe probleme, pozițiile acestora se aliniază cu platforma politică a partidului din care fac parte, astfel:

Sursa: reinterpretat după http://www.diffen.com/difference/Donald-Trump-vs-Hillary-Clinton

3.3 Metoda analizei de conținut în cadrul campaniei electorale Hillary Clinton – Donald Trump

Construirea unei imagini nu este un procedeu ușor de realizat. Practic, marea masă votează o anumită imagine a unui actor politic și nu o personalitate anume. Din această cauză, imaginea este un parametru extrem de important în orice campanie electorală, indiferent de țara unde aceasta se desfășoară.

Sunt, însă și oameni care trec de barierele impuse de o anumită imagine, dar aceștia sunt foarte puțini, în general aceștia fac parte din cercul de apropiați ai unui actor politic.

Pe parcursul studiului asupra comunicării online a celor doi candidați la președinția Statelor Unite ale Americii, am optat pentru analiza de conținut, ca și metodă de cercetare.

Analiza de conținut este o metodă directă prin analizarea textelor cu precădere din punct de vedere cantitativ.

Analiza de conținut se axează pe:

a) Emițătorul, sau producătorul mesajului

Candidații la președinția Statelor Unite ale Americii: Hillary Clinton sau Donald Trump

b) Receptorul

Cetățenii Americii care se împart în două: adepții lui Donald Trump sau ai lui Hillary Clinton.

c) Mesajul

Orice analiza de conținut trece prin analiza mesajului. Mesajul în situația de față este ceea ce transmit cei doi candidați la președinție. Codul transmis poate fi analizat din două puncte de vedere: al semnificanților și al semnificațiilor.

Discursurile sunt cu precădere spre influențarea cetățenilor. Donald Trump a apelat la masaje diferite în funcție de destinatari.

d. Canalul (medium-ul)

Prin canal se înțelege instrumentul prin care se transmite mesajul. În cadrul acestei campanii electorale canalul preferat a fost cel online, în social media, cu precădere pe platformele Facebook, Instagram, site-uri, Twitter.

Analiza de conținut online

În epoca în care trăim internetul reprezintă un mijloc de comunicare foarte utilizat.

Pentru realizarea acestei lucrări am analizat atât metodele tradiționale aplicate, cat și metodele online – moderne la care au apelat candidații pentru a se face cunoscuți, și mai ales pentru a-și face cunoscute convingerile/ideile. Astfel, am urmărit și analizat:

– 250 de reclame de televiziune

– 320 de spoturi difuzate pe internet

– pe facebook – 250 de anunțuri și teme de interes pe această temă

– pe twitter – peste 350 de spoturi/reclame/anunțuri și teme dezbătute pe acest subiect: campania electorală din Statele Unite ale Americii, confruntarea dintre Hillary Clinton și Donald Trump

– pe Instagram – 100 de imagini și spoturi difuzate

– pe site-urile celor doi candidați: am urmărit numărul de vizitatori/de comentatori cu privire la activitatea celor doi candidați

– 50 de anunțuri în presa scrisă

– precum și cele trei mari confruntări din întâlnirile televizate dintre cei doi candidați

În urma analizei de conținut efectuate am urmărit următoarele aspecte:

1. impactul metodelor tradiționale de promovare a campaniei electorale asupra cetățenilor

2. impactul metodelor moderne de promovare a campaniei electorale asupra cetățenilor

3. metodele de comunicare audio-video pe care le-au folosit cei doi contracandidați, precum și impactul acestora asupra deciziei cetățenilor. Se poate observa de exemplu, impactul asupra cetățenilor în momentul confruntărilor televizate dintre cei doi candidați. În funcție de vizualizările în direct, de ceea ce au spus candidații, dar mai ales de comentariile apărute pe mediile de socializare online preferințele cetățenilor au variat în mod constant.

4. costul campaniei electorale: care a fost diferit în funcție și de metodele de comunicare audio-vizuale folosite. De exemplu:

Donald Trump a mers foarte mult pe partea online, pe social media – cheltuind mai puțin și în același timp, fiind în contact permanent cu cetățenii

Hillary Clinton a apelat mai mult la metoda tradițională: televiziunea, ziarele, apelarea la personalități/artiști cunoscuți, cheltuind o sumă mai mare decad adversarul său.

5. mesajul – sloganul campaniilor, precum și impactul acestora asupra cetățenilor americani. De asemenea, foarte importantă a fost și percepția oamenilor cu privire la soluțiile pe care le propuneau cei doi candidați.

–

Sursa: https://www.theguardian.com/us-news/live/2016/nov/04/donald-trump-hillary-clinton-swing-states-election-2016-campaign-live

Candidații la președinția Statelor Unite ale Americii au conștientizat importanța campaniei de imagine în detrimentul celei de tip discursiv; însă, nici aceasta nu a fost neglijată, doar că, cel puțin în cazul lui Donald Trump a trecut în planul doi.

3.4 Tehnici și metode de comunicare audiovizuală utilizate în cadrul campaniei electorale Hillary Clinton – Donald Trump

Mass-media este esențială în formarea opiniei publice în timpul campaniilor electorale putând ajuta alegătorii să ia deciziile potrivite.

Campania electorală din Statele Unite ale Americii a anului 2016 a fost una dintre cele mai scumpe campanii ale tuturor timpurilor.

Cei doi candidați: Hillary Clinton – Donald Trump au recurs la toate metodele și mijloacele audio-video de informare a cetățenilor, apelând atât la metodele tradiționale, cât și la cele moderne.

3.4.1. Metode tradiționale de promovare în campania electorală

Mijloacele folosite de cei doi candidați, pentru crearea imaginii în cadrul campaniei prezidențiale, pot fi împărțite în două mari grupe: mijloace proprii și mass-media.

Dintre mijloacele proprii amintim:

– bannere

– afișe

– fluturași

– discurs direcționat

– insigne, tricouri, șepci, fanioane, calendare, mape, pixuri, baloane, brelocuri, pungi toate inscripționate cu numele candidatului.

– biroul de informare cu telefon 24 de ore din 24 la dispoziția cetățeanului

– sprijin din partea unor personalități politice/publice

– scrisori deschise către cititori

– internet, pagina web

– familia, etc.

Campania lui Donald Trump a apelat la promovare multiplă, prin mijloace diverse.

Una dintre metodele folosite a fost imprimarea tricourilor, șepcilor, insignelor, calendarelor, pixurilor, pungilor etc. – toate cu numele/insigna candidatului.

https://shop.donaldjtrump.com/

Afișajul a fost una dintre tehnicile utilizate de cei doi candidați. Aceștia au ținut cont de locurile de afișare a panourilor publicitare, a bannerelor și a tuturor mijloacelor de informare folosite.

Afișajul a fost realizat ținându-se cont de locurile de afișare. Acesta a fost făcut cu mare grijă, centrat bine pe panou.

Donald Trump

Hillary Clinton

Alături de afișe, un rol foarte important în constructul de imagine al celor doi candidați l-au avut bannerele.

Fiecare dintre cei doi candidați analizați au construit o multitudine de bannere pe care le-au împânzit în toată America. Acestea aveau fie mesaje pe ele, fie poze cu candidații.

Pentru expunerea bannerelor procedura a fost aproximativ aceiași la ambii candidați. Aceștia pentru expunerea lor au procedat în felul următor: s-a făcut un tur al orașelor, s-au determinat locurile cele mai dens populate și au fixat mai multe opriri, afișându-se bannerele în mai multe părți strategice ale orașelor respective.

Cel mai important aspect legat de bannere a fost: sloganul. Candidații au acordat o importanță foarte mare acestuia integrându-l perfect în strategia lor generală.

Sloganul de campanie a lui Donald Trump este: „Să facem America să își redobândească măreția!” Trump l-a înregistrat ca marcă în anul 2012, iar sloganul a fost înregistrat la 14 iulie 2015, împiedicând astfel alți politicieni să îl întrebuințeze. Cât despre platforma politică a lui Trump, schițe ale campaniei: „Să facem America să își redobândească măreția” pot fi găsite în cărțile acestuia încă din anul 2000.

Față de Trump care a folosit un slogan gândit dinainte (de patru ani, din 2012 când a fost înregistrat ca marcă), varianta de slogan a campaniei lui Hillary Clinton a fost foarte greu aleasă. După lungi căutări și din numeroase variante, sloganul preferat a lui Hillary Clinton a fost: „Mai puternici împreună!”.

Ambii candidați au venit cu sloganuri ușor de reținut care să ajute populația să identifice candidatul cu sloganul mult mai ușor.

Imaginea creată prin mass-media

Campania televizată

Strategia politicienilor înainte de dezbaterea televizată a fost să strângă date și posibile răspunsuri pe toate temele de campanie posibile, pentru a întări poziția candidatului.

Au avut loc trei dezbateri prezidențiale televizate. Prima dintre cele trei dezbateri prezidențiale televizate dintre Hillary Clinton și Donald Trump a fost vizionată de 84 de milioane de americani – iar acest lucru nu include pe cei care l-au văzut pe Internet și în străinătate.

Nu doar dezbaterile au avut o influență asupra opiniei publice. Au existat, de asemenea, comentarii și analize media și pe Internet ulterioare care au apărut după fiecare dintre cele trei dezbateri.

Modul în care mass-media prezintă fiecare dintre candidați are capacitatea de a afecta deciziile de vot ale oamenilor și, prin urmare, rezultatele alegerilor.

Donald Trump a preferat să aștepte mai întâi, să vadă ce subiecte aleg contracandidații lui, în ciuda faptului că echipa sa de campanie a pregătit documentația în legătură cu posibilele subiecte de dezbatere. Acesta spunea: „Va trebui să mă pregătesc pe moment, să văd unde se situează ceilalți. Aș prefera să nu intru în conflict cu ei, să nu ne certăm, dar dacă mă vor ataca, voi răspunde pe măsură. Totul va depinde de ce anume voi simți în acel moment. Veți vedea. Mă voi ridica la nivelul așteptărilor. Îmi respect foarte mult contracandidații.”

Pe când Hillary Clinton a apelat la strategiile folosite și de predecesorii săi: Bill Clinton și Barack Obama: implicarea publicului în găsirea soluțiilor. Mai mult de atât, Hillary Clinton are o experiență foarte mare, ea semnalează apartenența ei la o lume de ieri și nu la cea de mâine. Cunoaște totul, știe foarte bine ce se întâmplă în politica țării, care sunt problemele acesteia, a mai participat la dezbateri electorale și știe cum să le abordeze strategic.

Spre deosebire de Trump, Hillary are o experiență destul de vastă în politică și în abordarea campaniilor electorale. Pe când, Donald Trump nu are o astfel de experiență. Într-un interviu acordat lui Tom Llamas, Trump spunea: „Cât despre pregătirile pentru dezateri, eu sunt cine sunt. Nu știu. Nu am mai fost implicat într-o astfel de dezbatere pană acum. Nu sunt un participant la dezbateri. Eu rezolv treburile. Habar n-am cum mă voi descurca. Poate va fi un dezastru. Poate mă voi descurca de minune….ei bine, nu particip, de obicei, la dezbateri. În opinia mea, politicienii vorbesc mult, dar nu fac nimic. Discută mai tot timpul. În fiecare seară participă la dezbateri. Eu nu fac asta. Eu construiesc – am creat numeroase locuri de muncă. Am înființat și dezvoltat o companie extraordinară. Fac o mulțime de lucruri.”

Prima dezbatere televizată între Hillary Clinton și Donald Trump avut loc în data de 27 septembrie 2016, iar gazda acesteia a fost Universitatea Hofstra din statul american New York. Pe timpul dezbaterii cele două părți și-au prezentat treptat punctul de vedere pe diferite teme. Moderatoarea emisiunii a fost Lester Holt de la NBC News.

Ordinea candidaților a fost stabilită după ce s-a dat cu banul. Câștigătoarea a fost Hillary Clinton, iar după primele 15 minute, ordinea s-a inversat.

Hillary Clinton a avut avantajul participării la mai multe astfel de discuții cu un singur adversar, spre deosebire de Trump. În acest prim discurs, doamna Clinton l-a numit pe Trump: „inapt temperamental pentru Casa Albă”.

Evaluările la prima confruntare televizate dintre Hillary Clinton și Donald Trump

Sursa: http://eprints.bournemouth.ac.uk/24976/1/US%20Election%20Analysis%202016%20-%20Lilleker%20Thorsen%20Jackson%20and%20Veneti%20v1.pdf

Ecranul capturilor de mai sus ilustrează nivelul ridicat al sentimentului pozitiv pe care suporterii Trump l-au simțit în timp ce îl urmăreau pe candidatul său care formula un atac împotriva lui Clinton în timpul primei dezbateri. În acest moment, Trump prezintă eliberarea impozitelor sale și se concentrează pe mii de e-mailuri pe care Clinton ar fi trebuit să le fi șters înainte de a transmite serverul privat FBI-ului. Linia albastră, care atinge peste 90 de puncte pe o scară de sentiment de 100 de puncte, nu reprezintă doar sprijinul republican, ci și entuziasmul autentic al alegătorilor.

Dimpotrivă, alegătorii democrați nu au depășit niciodată marca de 70 de puncte la răspunsurile oferite de Clinton și, în medie, s-au simțit mai puțin pozitivi față de ea decât s-au simțit republicanii față de Trump (a se vedea linia galbenă în panoul din dreapta).

Interesant este faptul că alegătorii independenți au reacționat negativ și critic la furia/amenințările lui Trump (a se vedea linia purpurie, panoul din stânga) o tendință care a fost reflectată în sondajele de după prima dezbatere.

CAMPANIA RADIO

În ceea ce privește emisiunile radio, candidații au avut aproximativ aceeași abordare ca și în emisiunile televizate.

Au folosit aceleași mesaje ca și în emisiunile televizate, pentru a menține constructul de imagine sub umbrela totului unitar.

ZIARELE

În ceea ce privește popularitatea prin intermediul ziarelor din America, Donald J. Trump a avut un dezavantaj în fața candidatului democrat, Hillary Clinton. Dintre cele 100 de ziare de top din America doar două l-au acceptat și l-au aprobat pe Trump, restul au fost de partea lui Hillary Clinton.

Mai mult de 200 de ziare au sprijinit campania Clinton, în timp ce Trump a primit sprijinul de la mai puțin de 20 de ziare; ba mai mult, cel puțin jumătate din cele 20 de ziare i-au oferit sprijin cu jumătate de inima.

Folosirea celebrităților în alegerile parlamentare din SUA

Atât Hillary Clinton, cât și Donald Trump au fost susținuți de o armată de susținători ai celebrităților.

Unii dintre cei mai cunoscuți susținători celebri ai lui Clinton au fost LeBron James, Meryl Streep, Lady Gaga, Lena Dunham și Snoop Dogg. În schimb, susținătorii lui Trump au fost mai puțin cunoscuți: Azealia Banks, Tom Brady, Mike Tyson, Hulk Hogan și Scott Baio.

Susținătorii lui Hillary au făcut declarații puternice și au populat media socială cu tot felul de declarații și de cântece de luptă (a lui Elizabeth Banks).

Tinerii cred în celebrități, astfel acestea au un efect foarte puternic asupra modului în care gândesc oamenii – mai mult decât politicienii, oameni de știință sau cadrele universitare.

3.4.2 Metode moderne de promovare în campania electorală

În zilele noastre, în secolul vitezei în care trăim, comunicarea politică, comunicarea în campania electorală este influențată în mod direct de tehnologie. Acest lucru se întâmplă în Romania, în Europa, dar și în Statele Unite ale Americii.

Potrivit unui studiu Pew publicul american a primit mai multe știri din presa socială decât din cea tradițională în ​​timpul alegerilor prezidențiale. Astfel, peste 70% dintre americani au găsit știri și discuții despre campania prezidențială din 2016 în conturile Twitter, Facebook și Instagram.

Diferita dintre Hillary Clinton și Donald Trump a fost încă de la început în ceea ce privește comunicarea cu cetățenii americani. Astfel, Donald Trump a înțeles, încă de la începutul campaniei sale că pentru a ajunge la poporul american trebuie să comunice cu aceștia în mod direct prin intermediul social media, și nu prin intermediul presei – în mod indirect.

Astfel, acesta a ajuns să vorbească direct pe social media cu peste 45 de milioane de americani, cu mai mult de 18 de milioane de persoane pe Twitter, în timp ce la o oră de vârf pe Fox News, CNN si MSNBC audiența cumulată nu depășea 4.66 milioane de oameni.

În opinia lui Trump: „Twitter, Facebook, și altele asemenea reprezintă o foarte mare sursa de comunicare cu poporul”.

Trump intenționează să apeleze la social media: Twitter, Facebook, Instagram etc. și în momentul în care va deveni președintele Statelor Unite ale Americii.

1. Site web

Campania lui Donald Trump este susținută în mod continuu și prin intermediul site-ului său: https://www.donaldjtrump.com.

https://www.donaldjtrump.com.

Pe aceste site sunt prezentate pas cu pas toate mișcările pe care le face Donald Trump în lupta sa pentru președinție. De asemenea, sunt prezentate motivele pentru care comitetul de campanie Trump susține acest demers: această campanie va fi o voce pentru toți americanii, în fiecare oraș mai aproape sau mai departe, o voce ce sprijină o Americă mai prosperă, mai sigură și mai puternică.

Și contracandidatul său, Hillary Clinton are un website: https://www.hillaryclinton.com/ de care se ocupă o întreagă armată de specialiști. Ca și, Trump, candidata partidului democrat prezintă pe site-ul său toate evenimentele la care participă și își anunță cetățenii despre următoarele acțiuni pe care le va întreprinde.

Home

2. Twitter.com

Twitter a devenit una dintre cele mai importante platforme social-media. Prin intermediul acesteia politicieni pot comunica atât cu jurnaliștii, cat și cu publicul.

Președintele Obama s-a alăturat platformei Twitter destul de târziu (în 2015) în comparație cu alte figuri politice cheie, David Cameron s-a alăturat în 2012, Hillary s-a alăturat tot în 2012 și, fără îndoială, Donald Trump care are cel mai vechi cont de Twitter dintre aceștia, în anul 2009.

Datorită faimei sale pe termen lung – fiind o celebritate de afaceri, Trump a utilizat pentru campania sa prezidențială toate mediile de socializare, inclusiv Twitter.

Pe Twitter se împărtășesc glumele cu prietenii, se prezintă noutățile, astfel nici Trump nu a făcut excepție, ci prin intermediul acestei platforme campania lui Trump a fost umanizată.

Dacă nu este folosit corespunzător, acesta se poate transforma dintr-un real ajutor într-o dușman de temut. Twitter-ul lui Hillary Clinton a fost gestionat de o întreagă echipă, care se referea la ea la persoana a treia, făcând ca politicianul Hillary sp fie pus în scenă sau robotizat.

Pe când Trump s-a ocupat personal de această platformă, a răspuns oamenilor, a postat constant toate evenimentele la care a participat, practic și-a gestionat campania pe mediile de socializare online. Trump a înțeles din timp că un discurs compus de el cu experiența personală adaugă o altă dimensiune discursului și îl face mult mai uman, mai aproape de susținătorii săi.

Donald Trump a făcut o campanie foarte amplă prin intermediul site-ului de socializare Twitter – https://twitter.com/teamtrump, acesta a devenit o parte esențială a prezenței sale on-line. Astfel, acesta a oferit prima reacție în direct în timpul mai multor dezbateri.

Sursa: https://twitter.com/realdonaldtrump

Si Hillary Clinton are cont pe acest social media – https://twitter.com/HillaryClinton, însa nu l-a exploatat la valoarea meritata.

Sursa: https://twitter.com/HillaryClinton

3. Facebook

Un alt mod de comunicare online foarte utilizat este facebook-ul. Dintre toate platformele online, cea mai importantă și mai mare rețea din lume este rețeaua Facebook. Aceasta a fost fondată de către Mark Zuckerberg în anul 2004.

Politicienii au interes și ei că fără acest mod de comunicare „nu exiști”, și astfel, ajutați sau nu de consultanți, sunt prezenți pe facebook.

Prin această rețea de socializare candidații politici pot obține cu succes foarte multe voturi și se pot face cunoscuți miilor de tineri care o accesează zilnic. Astfel, și candidații la președinția Statelor Unite ale Americii au înțeles ca și pe facebook se face politica.

Donald Trump este foarte activ pe această rețea de socializare, are foarte mulți prieteni, sute de mii de fani și foarte multe fotografii.

Pe facebook Trump își anunța prietenii despre emisiunile televizate la care participa, despre evenimentele ce urmează a se desfășura, despre tot ce urmează să facă în perioada imediat.

Adresa lui Donald Trump este https://www.facebook.com/donaldtrumppresident/

In prezent pagina lui de facebook are foarte multe aprecieri. Se poate observa mai jos, numărul aprecierilor din luna martie 2017.

Sursa; https://www.facebook.com/pg/donaldtrumppresident/likes/?ref=page_internal

Pe pagina oficiala de facebook, Donald Trump are o mulțime de clipuri video care au înregistrat milioane de vizualizări. Aceste clipuri sunt adunate din toate aparițiile lui și puse la dispoziția tuturor pe pagina lui de facebook. Sunt clipuri care au milioane de vizualizări și mii de comentarii și aprecieri.

Hillary Clinton a apelat si ea la Facebook: https://www.facebook.com/hillaryclinton/.

Și pagina de facebook a candidatei Hillary Clinton este una bine întocmită. Și aici găsim foarte multe clipuri video însoțite de aprecieri și comentarii multiple.

In prezent pagina lui de facebook are foarte multe aprecieri. Se poate observa mai jos, numărul aprecierilor din luna aprilie a anului 2017.

Sursa: https://www.facebook.com/pg/hillaryclinton/likes/?ref=page_internal

4. Instagram

Alături de celelalte canale de social media, Instagram reprezintă o modalitate favorita de publicitate la care Trump apelează cu fideliatate. Astfel, acesta este pasionat de a posta frecvent clipuri scurte pe Instagram.

Donald Trump a cheltuit foarte puțin, comparativ cu candidatul său concurent, Hillary Clinton, pentru campania politică tradițională. Comitetul său de campanie a cheltuit aproximativ 238,9 milioane de dolari până la jumătatea lunii octombrie 2016, în comparație cu 450,6 milioane dolari cheltuiți de către Clinton. Adică, aproximativ 859.538 dolari cheltuiți pe un vot electoral, comparativ cu aproximativ 1.97 milioane dolari cheltuiți pe vot electoral în cazul Clinton.

Deși a avut o campanie electorală haotică Trump a știut cum să își influențeze alegătorii, ce să le spună, când să le spună și mai ales unde să le spună. Cele mai utilizate mijloace de comunicare audio-vizuale folosite de către Trump în campania sa au fost cele online: facebook, twiter, site, blog, instagram, youtube etc.

CAPITOLUL IV

TEHNICI ȘI METODE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A COMUNICĂRII AUDIO – VIZUALE DIN CAMPANIA ELECTORALĂ HILARY CLINTON DONALD TRUMP

Comunicarea audio-vizuală a devenit, în zilele noastre, un instrument indispensabil și în campaniile electorale.

Publicitatea îndeplinește mai multe funcții de bază pentru societate. În primul rând, ea îndeplinește o funcție de marketing, ajutând candidații să își vândă ideile, programele electorale. Oamenii află prin publicitate despre ceea ce doresc candidații să facă, despre ideile lor, despre planul pe care îl vor urma în noua lor titulatură.

În plus, publicitatea ajunge la o audiență de masă, și prezintă într-o manieră foarte colorată oportunitățile ce se doresc a fi transmise.

Campaniile electorale consumă foarte multe fonduri. Este foarte importantă o gestionare corectă a resurselor financiare pentru a se putea obține un efect electoral ridicat. Campania electorală din Statele Unite ale Americii din acest an a fost una dintre cele mai costisitoare campanii electorale ale lumii.

Alături de bani, la fel de importante, în cadrul unei campanii electorale sunt și resursele umane.

Cel puțin, din punct de vedere teoretic, campaniile electorale au menirea să-i informeze pe alegători despre candidați și să-i ajute să înțeleagă mai bine pozițiile acestora față de problemele momentului, cauzele pentru care militează ei și partidele de apartenență. Cunoscând candidații, concepțiile și acțiunile lor, electoratul poate decide cu cine să voteze, dacă își schimbă opțiunile electorale sau și le păstrează pe cele anterioare, dacă e nevoie de o schimbare a Puterii sau nu.

Din nefericire, în realitate, campaniile electorale nu reușesc decât parțial acest lucru, eșuând de cele mai multe ori în intenția lor de a-i informa pe alegători și de a-i ajuta, în felul acesta, să voteze în cunoștință de cauză

În tabelul de mai jos, sunt prezentate câteva tehnici și metode/propuneri de îmbunătățire a comunicării audio-vizuale din cadrul campaniilor electorale, în speță a campaniei electorale din Statele Unite ale Americii: HILARY CLINTON DONALD TRUMP.

Mass-media este mijloc de expresie și, concomitent, mijloc de influențare și posibil mijloc de presiune.

Pentru unii cercetători, ea acționează în sensul uniformizării și conformismului, pentru alții, în cel al diversității și contestării.

Explozia mass-media a condus la dezvoltarea și împământenirea unor tehnici de persuasiune, prin intermediul cărora ea poate deveni instrument de manipulare.

CONCLUZII

Comunicarea politică, ca orice alt tip de comunicare se poate realiza în mod direct prin discursuri, discuții cu electoratul, cât și în mod indirect prin intermediul presei, al radioului, al televiziunii, având ca suport, în al doilea caz undele hertziene.

Internetul este o rețea de întindere planetară care cuprinde o vastă colecție de informații și resurse disponibile prin intermediul calculatorului. Acesta este mediul de comunicare ce a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare din istoria umanității, atrăgând milioane de utilizatori într-un timp foarte scurt spre deosebire de televiziune și radio. Fascinația oamenilor pentru acest nou mediu a dus la o rapidă dezvoltare a sa atât extensiv cât și intensiv.

Internetul a devenit un instrument foarte folosit în campaniile electorale. Acest lucru nu poate decât să ne bucure deoarece informația ajunge mult mai repede și mai corect la cetățenii vizați.

Milioane de oameni sunt conectați la internet, iar orice utilizator poate citi sau trimite mesaje unuia sau mai multora dintre aceștia.

Donald Trump a desfășurat o campanie electorală modernă care s-a bazat mai mult pe social media și foarte puțin pe comunicarea audio-vizuală tradiționala. Acesta a ocolit reclamele televizate foarte scumpe, metodele de analiză sofisticate, precum și toate instrumentele tradiționale ale unei campanii prezidențiale.

În același timp, campania lui Trump a fost concentrată pe problemele mari ale politicii, pe concepte și teme cu adevărat importante și nu pe detalii inutile.

Aceasta a atras mulțimi enorme de alegatori care l-au găsit amuzant și autentic.

Datorită campaniei electorale cu precădere online, Donald Trump a reușit sa facă o economie considerabila a bugetului sau de campanie.

BIBLIOGRAFIE

1. Aranguren Jose L., Sociologie de l'information, Heachett, Paris, 1967

2. Beahm George, Liniște: vorbește Trump!: De la războiul cuvintelor la candidatura pentru Casa Albă, Editura Rao, București, 2016

3. Bratton Kimberly, Hillary's globalism or Trump's America, Editura Vixen Publishing, Loganville, 2016

4. Burduș, E., Fundamentele managementului organizației, Editura Economica, București, 1999

5. Clemenceau Franqois, Hillary Clinton: de la A la Z, Editura Livingstone, 2016

6. Dumitru Iacob, Managementul organizațiilor, Curs – Comunicare organizațională, SNSPA, București, 2003

7. Dominick Joseph R., Ipostazele comunicării de masă: media în era digitală, Editura Comunciare.ro, București, 2009

8. Gerstle Jacques, Comunicarea politică, Institutul European, 2002

9. Fârtate Gheorghe Ilie, Comunicare politică, Editura Academică, 2004, Iași

10. Haineș Rosemarie, Tipuri și tehnici de comunicare în organizații, Editura Universitară, București, 2008

11. Iacob Dumitru, Cismaru Diana-Maria, Relațiile publice – eficiență prin comunicare, editura comunicare.ro, București, 2003

12. Miège Bernard, Informație și comunicare, în căutarea logicii sociale, Editura Polirom, București, 2008

13. Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ioan, Fundamentele managementului organizațional, Editura Universitara, București, 2008

14. Păuș Viorica Aura, Comunicare și resurse umane, Editura Polirom, București, 2006

15. Rotariu Ilie, Comunicare și relații publice de afaceri, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2010

16 Rus Flavius Cătalin, PR politic, Editura Institutul European, Iași, 2006

17. Stone Roger, The making of the presindent 2016. How Donald Trump orchestrated a revolutin, Skyhorse Publishing, 307 West 36th Street, 11th Floor, New York, 2017

18. Șerb, Stancu, Relații publice și comunicare, Editura Teora, București, 2005

19. Tudor Niculae, Ion Gherghiță, Comunicarea organizațională și managementul situațiilor de criză, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2006

**** https://ro.wikipedia.org/wiki/Hillary_Clinton

****http://www.stiripesurse.ro/alegeri-sua-2016-analiza-de-discurs-donald-trump-vs-hillary-clinton-noua-dualitate-ideologica_1145764.html

****http://www.cfr.org/elections/clintons-remarks-solutions-america-event-youngstown-ohio/p15585

**** Costa Robert, Rucker Philip, Trump Gets Center Stage and Foes Get Chance to Topple Him, Washington Post, 6 august 2015

**** Beahm George, Liniște: vorbește Trump!: De la războiul cuvintelor la candidatura pentru Casa Albă, Editura Rao, București, 2016, pp.94-95; Stenograma emisiunii This Week, invitat: Donald Trump, interviu de Tom Llamas, ABC News, 2 august 2015

****https://www.agerpres.ro/externe/2016/09/27/eveniment-in-campania-prezidentiala-din-sua-prima-dezbatere-intre-hillary-clinton-si-donald-trump-01-07-36

**** Steeve Dustin, Donald Trump’s Social Media Use Is Key To Sidelining The Press, January 23, 2017, http://thefederalist.com/2017/01/23/donald-trumps-social-media-use-key-sidelining-press-2

**** McCormick, Donald Trump says Facebook and Twitter ‘helped him win’, Nov 13, 2016, shttp://www.theverge.com/2016/11/13/13619148/trump-facebook-twitter-helped-win

**** https://www.donaldjtrump.com/about

****http://www.cnbc.com/2016/11/09/trump-spent-about-half-of-what-clinton-did-on-his-way-to-the-presidency.html

****https://www.washingtonpost.com/graphics/politics/2016-election/campaign-finance/

***http://eprints.bournemouth.ac.uk/24976/1/US%20Election%20Analysis%202016%20-%20Lilleker%20Thorsen%20Jackson%20and%20Veneti%20v1.pdf