Comunicare Si Resurse Umane In Serviciul Secretariat AL Colegiului DE Arta „ciprian Porumbescu” Suceava

COMUNICARE ȘI RESURSE UMANE ÎN SERVICIUL SECRETARIAT AL COLEGIULUI DE ARTĂ „Ciprian Porumbescu” SUCEAVA

CUPRINS

Argument

Comunicarea și conceptul de comunicare organizațională

Comunicarea în general. Definire

Tipologia comunicării

Funcțiile comunicării

Comunicarea în cadrul instituției

Comunicarea și managementul resurselor umane

Conceptul de management educațional

Principiile, funcțiile și conținutul managementului educațional

Organizarea compartimentului secretariat

Atribuțiile și sarcinile secretarelor

Funcția de secretară

Aplicații la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava

Istoricul colegiului

Atribuțiile biroului de comunicare

Comunicarea cu partenerii instituționali

Comunicarea în cadrul instituției

Concluzii.

Bibliografie

MOTTO

„Pe de o parte, fără o comunicare credibilă și intensă

nu poți înțelege mințile și inimile celor din jur.

Pe de alta, comunicarea, în forma ei supremă, realizează

schimbări în personalitate, în valori, în crezuri și aspirații,

în identitate.”

P. Drucker

Argument

Omul, prin natura lui, este o ființă emoțională. Vorbind din punct de vedere fiziologic, înainte de a gândi, omul simte. Acționează influențat, chiar dominat uneori de emoții. Emoțiile trebuie conștientizate, înțelese, controlate și folosite pentru realizarea obiectivelor pe care ni le propunem. Informația conținută în emoții trebuie să potențeze procesul de gândire.

Emoțiile sunt „motorul” acțiunilor noastre. Sunt o resursă infinită de energie, sunt cele care potențează entuziasmul, pasiunea, capacitatea de a ne automotiva și de a motiva, de a înțelege și a fi înțeles, puterea de a influența și a convinge, rezistența la eșecuri și multe altele. În lucrul cu oamenii, prin oameni și pentru oameni, aceste competențe emoționale sunt cheia succesului unui manager.

Numai prin intermediul unei comunicări la nivel emoțional, managerul este în măsură să înțeleagă personalitatea subordonatului, nevoile și năzuințele specifice, sistemul lui de valori. Ascultându-l empatic, poate să inițieze procesul de motivare afectivă.

Mai mult, comunicarea este singura cale prin care managerul poate satisface unele nevoi informaționale, emoționale, spirituale, ale subordonaților (de exemplu: nevoia de acceptare, de recunoaștere a valorii și importanței muncii și individului, respectul față de individ și modul lui de a gândi).

Prin comunicarea precisă și suportivă se poate asigura înțelegerea corectă de către subordonat a ceea ce are de făcut, ce se cere și ce se așteaptă de la el, ce drepturi și obligații are, ce comportament este acceptat, răsplătit sau pedepsit.

Comunicarea, ca unică modalitate de interacțiune între oameni, de transmitere a informațiilor, ideilor, emoțiilor, de coordonare a activităților, de realizare de activități în comun, joacă un rol esențial în viața organizației. Toți angajații comunică în interiorul organizației între ei și în exteriorul organizației cu indivizi, grupuri și organizații. Managerii aflați pe diferite niveluri în structura organizațională comunică între ei, cu subordonații, cu partenerii de interese ai organizației.

Munca în comun pentru realizarea obiectivelor organizației nu este posibilă fără comunicare și succesul depinde în bună măsură de calitatea și cantitatea comunicării și a sistemelor de comunicare. Ca orice manifestare umană, procesul de comunicare poartă amprenta emoțiilor, intereselor, ambițiilor, dorințelor, nevoilor umane. Comunicarea este un proces psihologic, complex, care influențează capacitatea organizației de a fi performantă.

Realitatea managerială demonstrează că informația este o resursă conceptuală, la fel de valoroasă ca și resursele umane, financiare, determinantă pentru asigurarea performanțelor.

Procesul de decizie apare ori de câte ori managerul trebuie să rezolve o problemă, să stabilească soluții sau să aleagă între mai multe soluții la o problemă. Modul în care managerii iau decizii în diferite situații depinde de stilul personal de percepere și judecare a informațiilor, de personalitatea lor și de contextul în care o iau.

Ei trebuie să fie buni organizatori și, de ce nu, animatori ai unui colectiv, în orice situație s-ar afla, să îndrume cu tact pe colaboratorii săi, dar să știe și să învețe de la aceștia și să accepte cu obiectivitate sugestiile lor. Contează foarte mult felul în care managerii știu să-i antreneze în muncă pe fiecare dintre componenții organizației, conform experienței vârstei și abilităților pe care le are fiecare. Comunicarea se regăsește și aici, fiind însoțită și de operativitate în luarea la timp a celor mai potrivite decizii și găsirea imediată a unor soluții adecvate pentru fiecare situație concretă.

E necesar, atât pentru manageri cât și pentru subalterni să aibă un minimum de cunoștințe psihologice, fiziologice care să asigure în orice domeniu o cunoaștere mai profundă și mai completă, ce stimulează comunicarea, interesul și munca în echipă.

Lucrarea de față a căutat să evidențieze unele aspecte legate de comunicare și importanța acesteia în instituțiile publice de învățământ și rolul competențelor emoționale în comunicarea managerială. Lucrând la serviciul secretariat din cadrul Colegiului de Artă „ Ciprian Porumbescu” Suceava am ales să abordez principalele puncte din activitatea zilnică desfășurată în colaborare cu resursele umane (cadre didactice, elevi, personal administrativ).

Capitolul I – Comunicarea și conceptul de comunicare organizațională

1.1 Comunicarea în general. Definire

Comunicarea face parte din viața noastră, este esențială pentru a trăi și a muncii. Derivată din latinescul „comunis” – comun – comunicarea semnifică un fapt simplu: practicând-o, omul încearcă să stabilească cu alte persoane o comunitate prin care pot fi difuzate informații, idei, atitudini.

A comunica nu înseamnă, însă, doar a emite sunete și cuvinte, ci înseamnă, în același timp, a gândi și a cunoaște. În organizație, oamenii sunt confruntați cu diferite situații care cer comportamente specifice și modele de comunicare adecvate. Astfel ei trebuie să dispună de o adevărată cultură a comunicării: cum să vorbească, unde, când, în ce situație.

Raportată la acțiuni și situații, la multitudinea formelor și nivelurilor de relații umane pe care le mijlocește, comunicarea poate căpăta o multitudine de sensuri, cu o infinitate de nuanțe. Comunicarea, în cadrul organizației, definește procesul prin care are loc schimbul de mesaje în vederea realizării obiectivelor individuale și comune ale membrilor ei.

Comunicarea desemnează orice proces prin care o informație este transmisă de la un element la altul, aceste elemente fiind de natură biologică (e vorba despre comunicațiile în sistemul nervos), tehnologică (procedeele de telecomunicații sau socială). Teoria generală a comunicării studiază caracteristicile și relațiile dintre factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantități de informații de la un obiect la altul și, pe baza utilizării unor metode operaționale, recomandă căi de stabilire a unor regimuri optime de circulație a informației în cadrul diferitelor tipuri de sisteme.

Dacă ne referim la comunicarea specific umană, ea reprezintă „liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoașterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspectul psihosocial, asigurând funcționarea normală a colectivului, indiferent de natura și mărimea sa”.

În accepțiunea sa generală, comunicarea reprezintă un mod de manifestare a gândurilor și sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor și mimicii, în scopul de a te face înțeles. În accepțiuni speciale, comunicarea poate însemna: o intervenție orală în fața unui auditoriu; un mesaj care este transmis pe line ierarhică într-o organizație; o relație bidirecțională între subiect și agent într-o situație pedagogică, un schimb de informații între doi corespondenți prin intermediul unui canal de transmisie.

Comunicarea reprezintă generalizarea socială și asimilarea critică a valorilor culturale, integrarea acestora în praxis-ul social. Comunicarea asigură dezvoltarea conștiinței și sensibilității oamenilor, receptivitatea lor culturală și dorința lor de a trăi conform valorilor autentice.

Se poate deduce cu ușurință, într-o schemă elementară a simțului comun, că ceea ce se poate cunoaște trebuie valorizat, înlesnind – prin creație apariția unor valori noi care trebuie, în ultimă instanță, să fie comunicate, ducând mai departe, pe o treaptă superioară, la o nouă cunoaștere.

Într-o organizație, comunicarea exercită o funcție la fel de importantă ca și resursele financiare, materiale, umane și informatice, ea stând la baza relațiilor dintre oameni.

Mijloacele de comunicare construite cu scopul de a seduce sau de a convinge sunt, în mod esențial, instrumente de influențare, deoarece ele îndeamnă la acțiune și reacțiune. Uneori este dificilă interpretarea semnificației unei informații. Comunicarea este des folosită în relațiile publice.

Relațiile publice sunt un factor care contribuie la o mai bună gestiune a problemelor unei organizații. Orice organizație încearcă să-și adapteze publicul la propriile nevoi și scopuri – supraviețuirea, prosperitatea, profitul, obținerea de avantaje și putere. Pentru a atinge scopuri, organizația are nevoie de public. Întocmirea unui plan de comunicare înseamnă a face să corespundă nevoilor organizației cu atitudinile publicului. Aceasta înseamnă folosirea unor mijloace de comunicare utile pentru a obține efectele dorite. Comunicarea este forța care menține funcționarea organizației și care leagă obiectivele organizației cu cele ale angajaților.

A comunica înseamnă a exprima, împărtăși, schimba sau transfera idei, cunoștințe, gânduri, mesaje. Relațiile publice sunt o politică de comunicare.

Se poate spune despre noi că suntem martori și co–participanți la revoluția comunicațională.

În orice comunicare, există cineva care comunică (transmite, emite), cineva care primește (receptează) și ceva care este comunicat (mesajul).

Emițătorul aranjează într-un anumit mod semnele, sperând, astfel, să obțină efectul dorit. Receptorul selecționează stimulii cu care este bombardat și îi interpretează. La final mesajul poate lua cele mai diverse forme.

Umberto Eco, în lucrarea sa „Tratat de semiotică generală” (1983, București), definește procesul de comunicare drept trecerea unui semnal, de la o sursă, cu ajutorul unui, transmițător, printr-un canal, până la un destinatar.

Mesajul, generat de sursa de informații este codificat de un transmițător sub forma unui semnal care circulă pe un canal până la receptorul care îl decodifică și restabilește forma inițială a mesajului, făcându-l să parvină intact la destinație.

De regulă, mesajul ajunge modificat datorită perturbațiilor apărute pe canalul de transmitere.

Dacă vorbim despre complexitatea comunicării care aduce în planul practicii o cerință specială față de cadrul de conducere care se dovedește a fi un bun conducător.

Ori, această abilitate se dezvoltă prin înțelegerea rolului comunicării organizaționale, în mod concret, respectarea strictă a următorilor factori:

Deschiderea – susținerea deschisă a unui punct de vedere, reacții sincere la mesajele primite;

Empatia – capacitatea de a dovedi, prin mesaje accesibile, înțelegere pentru punctele de vedere ale celorlalți;

Susținerea – demonstrează înțelegerea și disponibilitatea de a schimba propriul punct de vedere;

Abordarea pozitivă;

Egalitatea.

Așa cum evidențiază Jack H. Pollack, decalogul conversației și „al oricărei forme de comunicare interpersonală”, implică:

Să asculte cu atenție;

Să vorbească despre ce interesează cealaltă persoană;

Să evite detaliile plictisitoare;

Să evite platitudinile;

Să fie clar;

Să pună întrebări cu franchețe;

Să dovedească tact în controverse;

Să reflecteze înainte de a întrerupe;

Să dezvolte o atitudine tolerantă;

Să fie generos în aprecieri.

Comunicarea este esențială pentru un management efcesibile, înțelegere pentru punctele de vedere ale celorlalți;

Susținerea – demonstrează înțelegerea și disponibilitatea de a schimba propriul punct de vedere;

Abordarea pozitivă;

Egalitatea.

Așa cum evidențiază Jack H. Pollack, decalogul conversației și „al oricărei forme de comunicare interpersonală”, implică:

Să asculte cu atenție;

Să vorbească despre ce interesează cealaltă persoană;

Să evite detaliile plictisitoare;

Să evite platitudinile;

Să fie clar;

Să pună întrebări cu franchețe;

Să dovedească tact în controverse;

Să reflecteze înainte de a întrerupe;

Să dezvolte o atitudine tolerantă;

Să fie generos în aprecieri.

Comunicarea este esențială pentru un management eficient, cu precădere în organizațiile complexe, cum sunt și cele din domeniul de învățământ. În cadrul acestora comunicarea de grup are o pondere din ce în ce mai însemnată, determinând astfel un nivel de specializare a informației, necesară pentru adoptarea deciziilor. Dar, informația apare în egală măsură ca o necesitate a existenței organizaționale și sursă a unor disfuncționalități organizaționale în cazul utilizării incorecte iresponsabile, lipsite de etică și moralitate. De aceea, managementul organizațiilor își pune problema delimitărilor cantitative, calitative și a modului de transmitere a informațiilor.

Comunicarea, ca funcție a managementului, este un proces de transmitere a unor mesaje, în vederea realizării unor obiective individuale și comune ale membrilor organizației. Se derulează pe parcursul unor etape distincte (codificarea înțelesului, transmiterea mesajului, decodificarea și interceptarea acestuia, filtrarea, feedbakul) și are rol principal în:

Operaționalizarea funcțiilor managementului;

Stabilirea și menținerea relațiilor între angajați;

Relevarea posibilităților de îmbunătățire a performanțelor individuale și organizaționale;

Identificarea, cunoașterea și utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi și stimulente pentru orientarea comportamentului angajaților spre performanță și satisfacții;

Stabilirea unor relații corecte și eficiente de înțelegere și acceptare reciprocă între manageri și subordonați.

Procesul de comunicare se desfășoară prin intermediul următoarelor elemente:

emitentul – orice angajat, manager sau subordonat, care deține informații, idei și inițiază comunicarea;

receptorul – orice angajat, manager sau executant, care primește și beneficiază de mesajul informațional;

mesajul – forma fizică, simbolul sau ansamblul simbolurilor, transmise de emițător receptorului;

mediul – componentă adiacentă, dar care, prin intermediul unor factori specifici, poate influența considerabil calitatea comunicării;

canalele de comunicare – traseele care asigură circuitul mesajelor;

mijloace de comunicare – suportul tehnic al procesului.

EMITENT →CODIFICARE → MESAJ → RECEPTOR → DECODIFICARE

Feed – back

Strategia unei comunicări eficiente presupune parcurgerea următoarelor etape:

stabilirea problemelor de bază:

mesajul – Ce trebuie spus?

emițătorul – Cine spune?

receptorul – Pentru cine?

impactul – În ce scop?

valabilitatea – Cât este de actual mesajul?

evaluarea exigențelor:

ce se așteaptă de la mesaj din punct de vedere al înțelegerii, memorării conservării;

bugetul alocat;

alegerea unui suport de comunicare în funcție de ceea ce s-a stabilit în cadrul primelor etape.

Necesitatea comunicării în sistemul managerial.

Fără comunicare eficientă, este imposibil să fii un bun manager: dacă nu comunici clar, oamenii nu vor ști ce aștepți de la ei sau ce ai vrut să spui; iar un bun manager nu se bazează pe intuiția celor din jurul tău.

Transmisia corectă a mesajelor constituie veriga de legătură dintre gând și acțiune.

Comunicarea necesită din partea ta multă atenție atât pentru substanța mesajului pe care vrei să-l transmiți, cât și pentru modul de prezentare a acestuia. Trebuie să te asiguri că vei obține rezultate maxime și anume că mesajul tău va fi receptat și înțeles corect.

1.2. Tipologia comunicării

Tipuri de comunicare organizațională

În cadrul organizațiilor există diferite forme de comunicare ce pot fi clasificate după următoarele criterii:

După direcție:

Comunicarea descendentă corespunde relațiilor de tip ierarhic, derulându-se de la nivelul managementului de vârf, către nivelele de execuție, cuprinzând: decizii, reglementări, instrucțiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informații. Problema principală a acestui tip de comunicare o constituie marea probabilitate ca mesajul să fie filtrat în timp ce este vehiculat de la un nivel la altul, deoarece fiecare nivel interpretează mesajele în funcție de propriile necesități sau obiective. Acest tip de comunicare este predominant în cadrul procesului de comunicare unilaterală în organizațiile puternic centralizate, în care se practică stilul autoritar;

Comunicarea ascendentă: se desfășoară pe verticala sistemului de management de „jos în sus”, asigurând transmiterea unor mesaje (rapoarte, cereri, opinii, nemulțumiri) de către subordonați șefilor direcți și, succesiv, nivelurilor superioare ale managementului, care sunt informate în legătură cu starea morală a personalului, cu barierele comunicaționale, cu nivelul și forma abaterilor înregistrate cel mai frecvent. Și în această situație pot apărea blocaje cu efecte asupra capacității de control și menținere a procesului de comunicare;

Comunicarea orizontală se realizează între persoane sau compartimente situate la același nivel ierarhic, între care există relații de cooperare, cu rolul de a facilita coordonarea activităților ce vizează obiective comune, excluzând intervenția managerilor de nivel superior;

Comunicarea oblică apare între posturi și compartimente situate la niveluri ierarhice diferite, fără ca între acestea să existe relații de autoritate de tip ierarhic, cum ar fi în cazul utilizării managementului prin proiecte. Prezintă avantajele economiei de tip și costuri, a folosirii unor relații informale, a potențării unui climat bazat pe apreciere reciprocă.

Comunicarea eficientă în sistemul managerial:

În comunicarea cu ceilalți, este întotdeauna implicată o doză mai mare sau mai mică de noroc. Dar îți va fi mai ușor să deduci cum e cel mai potrivit să procedezi cu fiecare persoană în parte, dacă ști cum sunt recepționate, stocate și procesate informațiile, cum sunt generate gândurile și cum sunt acestea convertite în cuvinte.

Este fascinant să afli cât de mult țin oamenii cont, în timpul comunicării, de preferințele lor individuale!

Interpretarea, de către persoane, a aceleiași fraze nu va fi niciodată identică. Aceasta deoarece percepția realității, emoțiile și sexul joacă un rol important în felul cum fiecare individ primește și procesează informațiile.

Toate acestea nu numai că afectează fiecare persoană în alt mod, dar afectează aceeași persoană în mod diferit de la un moment la altul.

2. După modul de transmitere:

Comunicarea scrisă este utilizată în proporție ridicată în cadrul organizațiilor pentru solicitarea sau transmiterea de note interne, rapoarte, decizii, planuri, scrisori adresate unor persoane din interiorul sau din afara organizației. Un mesaj scris trebuie să fie complet, concis, concret, clar și sincer. Comunicarea scrisă este absolut necesară, cu toate avantajele (posibilitatea de difuzare nelimitată, conservarea perfectă, posibilitatea consultării în orice moment), și dezavantajele (depersonalizarea comunicării, consum ridicat de timp, cost ridicat, costuri sociale importante) ei. Studiile efectuate în acest sens, arată că aproximativ 75 % din documentele care circulă într-o organizație sunt adresate unei singure persoane, 10 % vizează două persoane, 6 % sunt destinate unui număr de trei sau mai multe persoane;

Comunicarea verbală cea mai frecvent utilizată în cadrul organizației și este importantă în situații legate de evaluarea performanțelor și motivarea personalului. Specialiștii afirmă că 70 % din comunicările interne se realizează în mod verbal prin instrucțiuni, soluții pentru rezolvarea conflictelor, exprimare de opinii, atitudini. Comunicarea orală permite și folosirea, în același timp, a mijloacelor verbale și nonverbale, iar costurile sunt mai reduse. Eficiența acesteia este în strânsă legătură cu capacitățile receptorilor de a „asculta” iar principalele probleme sunt cele legate de pierderea de substanță informațională, de distorsiune a mesajului în cadrul transmiterii succesive prin diferite trepte ierarhice, de scăderea puterii de convingere în situații de conflict și schimbarea opiniei;

Comunicarea nonverbală poate fi un instrument eficient care, mânuit cu abilitate, facilitează emiterea și descifrarea mesajelor. Este concomitentă cu cea verbală, chiar în poziție de concurență permanentă – 90 % dintr-un mesaj se transmite pe cale nonverbală și o poate sprijini, contrazice sau substitui. În comunicarea nonverbală, sunt considerate ca fiind relevante următoarele mijloace: expresia feței, contactul ochilor, limbajul lucrurilor și al culorilor, limbajul trupului, limbajul paraverbal (înălțimea, intensitatea, timbrul vocii, viteza și ritmul vorbirii, folosirea pauzelor). Cercetările de specialitate au evidențiat faptul că secretul comunicării eficiente este „să știi că modul cum comunici este mai important decât ce comunici” (impactul vizual – 55 %, impactul vocal – 38%, impactul verbal/textual – 7%).

3. După gradul de oficializare:

Comunicarea formală include ansamblul mesajelor ascendente și descendente care circulă pe canalele relațiilor organizaționale, fiind vorbită, scrisă, directă sau indirectă. Acest tip de comunicare este necesar pentru reglementarea funcționării organizațiilor;

Comunicarea informală include știrile neoficiale, zvonurile și bârfele. Este cauzată de lipsa de informații sau de informații trunchiate și încearcă să elimine nesiguranța, curiozitatea sau anxietatea unor persoane.

Emisia și recepția mesajelor.

Procesul de comunicare prezintă două aspecte cheie: mesajul trebuie să fie transmis corect, dar și recepționat corect.

Receptorul este cel care face, de fapt, conexiunea: emițătorul doar scrie, vorbește, având grijă ca receptorul să poată răspunde.

Comunicarea în scris presupune să-l ai în permanență în minte pe cititor.

Când cititorii înțeleg ceea ce citesc, sunt mai motivați să continue și să termine de citit documentul.

Scriind simplu și concis, păstrezi interesul cititorului și îi lași impresia că a meritat să consume puțin din timpul său pentru a termina de parcurs ceea ce ai scris.

Fie că vorbești sau asculți, gesturile, mimica feței, tonul și intensitatea vocii tale au un rol fundamental pentru o comunicare convingătoare și de succes.

Folosindu-te de voce și de mișcările corpului pentru a-ți însufleți spusele, creezi ascultătorilor o impresie puternică.

Indicând activ că ai înțeles mesajul și că ești convins, faci o impresie favorabilă emițătorului.

Interesul față de ceilalți este un ingredient esențial al unei bune comunicări. Fă-i pe ceilalți să se simtă importanți!

4. După modul de desfășurare

Comunicarea reciproc directă – denumită și față în față, este apreciată ca cel mai eficient mod de a construi o relație de lucru. Fiind bidimensională (implică auzul și văzul) ea permite emitentului să evolueze pe loc modul în care a fost primit mesajul. În funcție de reacțiile receptorului mesajul poate fi repetat, reformulat iar conduita poate fi și ea rapid adaptată. Acest tip de comunicare este solicitat mai ales în problemele delicate care antrenează sensibilitatea personalului.

Comunicarea față în față rămâne o formă precisă, rapidă și eficientă pe care se pot construi relații interpersonale sănătoase și durabile.

Comunicarea reciprocă indirectă. Se realizează prin telefon, radio și, din ce în ce mai mult, prin televiziunea interactivă. Deși, rapidă, preferată pentru mesajele presante, comunicarea telefonică este lipsită de o mare parte din mesajele nonverbale.

Comunicarea unilaterală directă. Se regăsește în cazul transmiterii de ordine, mesaje care nu cer răspuns, dar și în cazul unor categorii de reuniuni –ședințele de informare.

Comunicarea unilaterală indirectă. Se realizează prin intermediul scrisorilor, înscrisurilor, filmelor, discursurilor etc. Ultimele două sunt suporturi relativ recente față de hârtia folosită de secole în realizarea comunicării. Deși scrisorile constituie un tip deosebit de comunicare, în era comunicațiilor electronice, aceasta tinde să fie apreciată ca un gest de eleganță și curtoazie.

Factori de influență

Rețeaua de comunicare din organizații este influențată de o serie de factori:

Externi: mediul ambiant, modificarea tehnicii și a tehnologiilor, creșterea nivelului general de educație a oamenilor;

Interni: parametrii structurii organizatorice, modul de proiectare și funcționare a sistemului informațional, stilul de management, tipul de cultură organizațională.

Comunicarea dintr-o organizație are la bază comportamentul bazat pe relații interpersonale fundamentale, constituite în funcție de anumite tipuri de nevoi pe care indivizii le manifestă atunci când vin în contact unii cu alții:

Nevoia de includere – exprimă interacțiunea socială;

Nevoia de control – a controla sau a fi controlat;

Nevoia de afecțiune – reactivitatea afectivă.

Putem aminti câteva dintre stilurile personale de comunicare:

analitic:

reacție lentă dar și efort maximal pentru organizare;

preocupare minimă pentru emoțiile și sentimentele personalului;

prudență în acțiune și grija de a evita implicarea personală;

nevoia de adevăr și pertinență;

cadrul de referință este istoric.

amabil:

reacție moderată și efort maximal pentru a stabili relații interpersonale;

preocupare minimă pentru logica formală;

necesitatea de a evita conflicte;

nevoia e cooperare și de acceptare;

cadrul de referință este prezentul.

directiv:

reacții rapide și efort maximal pentru a controla;

preocupare minimă pentru analiza și reflexia teoretică;

acțiune directă, centrată asupra sarcinii;

nevoia de control;

cadrul de referință este prezentul.

expresiv:

reacție puternică, efort maximal pentru a se implica;

preocupare minimă pentru rutină și conformitate;

impulsivitate în acțiune;

nevoia de stimulare și interacțiune;

cadrul de referință este viitorul.

Condițiile unei comunicări eficiente

10 reguli ale unei bune comunicări:

să clarificăm ideile înainte de a le exprima;

să examinăm obiectivul real al fiecărei comunicări;

să ținem seama de întreaga ambianță fizică și umană;

să ne consultăm și cu alții dacă se poate;

să fim atenți la nuanțele vocii;

să comunicăm numai lucruri utile și de valoare;

să urmărim eficiența comunicării noastre;

să căutăm să fim înțeleși, și să înțelegem la rândul nostru;

să comunicăm și pentru ziua de mâine;

să dăm exemplul personal pentru a sprijini comunicarea

6 recomandări pentru o expunere eficientă:

1. să fie minuțios pregătită;

2. să fie logică;

3. conținutul să fie sistematizat;

4. prezentarea să fie clară, plastică și expresivă;

5. să fie însoțită de un sistem de vizualizare;

6. să se bazeze pe cunoștințele auditorului.

Eficiența comunicării interorganizaționale este dependentă de calitatea și funcționalitatea sistemului informațional iar ce a comunicării intepersonale din organizație este influențată de factorii atitudinali și educaționali (siguranța, stăpânirea de sine, cordialitatea, respectul, încrederea, interesul sincer pentru dialog). Se poate realiza prin respectarea următoarelor principii:

principiul coerenței – receptorul să primească și să înțeleagă mesajul conform cu intențiile emițătorului;

principiul schimbului permanent – emițătorul să primească feed-back-ul (întrebări, precizări, informații) și să țină cont de mesajul reprimit (să asculte argumentele și să-și dezvolte comportamentul);

principiul percepției globale – corelarea comunicării verbale cu elementele comunicării non–verbale;

Comunicarea eficientă dintre manageri și subordonați sau subordonați și manageri asigură motivarea personalului și ameliorarea climatului psihosocial organizațional .

1.3. Funcțiile comunicării

Roman Jakobson a descoperit șase funcții ale comunicării:

Funcția expresivă (emotivă) constă în evidențierea stărilor sufletești ale emițătorului.

Funcția poetică – funcție centrată pe mesaj în el însuși.

Funcția conativă – funcția prin intermediul căreia limbajul permite încercarea de a influența a altuia, provocându-i o reacție.

Funcția metalingvistică este aceea care se manifestă ori de câte ori în cadrul comunicării apare necesitatea de a atrage atenția asupra codului care servește la transmiterea mesajului.

Funcția fatică intervine când se caută stabilirea, prelungirea sau interpretarea comunicării, ori verifică buna funcționare a canalului de comunicare.

Funcția referențială are în vedere contextul comunicării, atunci când, prin intermediul limbajului se dau indicații asupra lucrurilor descrise.

Unii autori definesc și o a șaptea funcție a limbajului – funcția contextuală (situațională) care privește raporturile comunicării în cadrul, situația în care se desfășoară.

Comunicarea umană gestuală

Pentru a transmite informații nu avem nevoie neapărat nevoie de cuvinte. Gesturile, pozițiile corpului, fața, privirea, mimica, au un rol extrem în comunicare.

Gesturile se constituie în adevărate coduri urmând coduri mai puțin rigide decât cele gramaticale. Ele acompaniază discursul sau pot să-l înlocuiască în multe cazuri.

Între gesturi și emoții există o strânsă legătură: echilibrul corpului, care traduc tensiunile sau non-tensiunile noastre afective.

Fața și mimica sunt la fel de expresive ca gesturile sau pozițiile corpului. Fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, obrajii, gura, sunt elemente ale registrului tăcut al comunicării.

Pentru a comunica, utilizăm nu numai gesturile, ci și spațiul. Raporturile dintre oameni sunt direct legate de situarea în spațiu și perceperea acestuia.

Teritoriul personal este o necesitate absolută pentru ființa umană. Orice teritoriu personal se organizează având interior, exterior, zone private și publice.

Distanțele fizice (distanța intimă ,distanța personală, distanța socială, distanța publică) sunt elemente ale comunicării prin care omul, ca și animalul, utilizează spațiul pentru a-și asigura securitatea și răspândirea.

Comunicarea prin imagini

Tehnicile speciale utilizate în comunicarea vizuală: prim planul, contrastul, panorama, supraimpresiunea, etc. constituie un sistem de semnificații puternic structurat, un adevărat cod. Orice imagine normală se citește, astfel încât din baleierea sa cu privirea se realizează o adevărată narațiune.

Limbajul plastic își datorează expresivitatea următoarelor elemente:

materialul la care apelează artistul

linia/liniile

cercul

proporțiile

perspectiva

scara planurilor

unghiul de vedere

culoarea

direcția luminii și eclerajul

ritmul

compoziția

Mijloacele de expresie folosite în comunicarea prin imagini:

Pictura – procedeu de reprezentare realistă a lumii exterioare.

Există mai multe genuri de pictură: portretul, peisajul, scena de gen, natura moartă, iluzia optică, pictura nonfigurativă;

Desenul – mijloc de expresie foarte important în universul vizual. El are câteva variante, cum ar fi: ilustrația, caricatura, schema, organigrama, planul, harta, graficele, desenul tehnic;

Fotografia – întărește impresia de realitate însă deseori este însoțită de un adevărat cortegiu al tehnicilor minciunii: retuș, deturnare, decupaj;

Artele grafice – ansamblul tehnicilor utilizate pentru a transmite un mesaj sub forma semnelor sau imaginilor;

Elaborarea unui film – limbajul cinematografic este dependent de efectele speciale, de trucaje, de succesiunea imaginilor, ș.a.;

Imaginea televizată – transformarea unei imagini optice în semnal electric și în cele din urmă iarăși în imagine optică.

Comunicarea orală

Comunicarea orală este acea formă de comunicare umană, în care mesajul se constituie sincretic, în condițiile preponderenței semnalelor verbale și ale interferenței lor cu unele semnale non-verbale (gesturi, mimică, efecte sonore și chiar elemente vizuale ajutătoare).

Limbajul vorbirii este acea modalitate prin care putem trece dincolo / dincoace de ceea ce se spune, pentru a vedea ceea ce se dorește a fi spus sau ceea ce se spune efectiv. Fie că vrem sau nu, modul în care vorbim ajunge să spună o mulțime de lucruri despre ceea ce gândim, de fapt. Întrebările, răspunsul la o întrebare, privirea, gesturile, tracul, modul în care începem o conversație, respirația, momentele de controversă, sunt elemente ale limbajului vorbirii prin care sunt exprimate trăirile interlocutorilor.

Comunicarea orală cuprinde trei categorii: conversația (tete-à-tete), vorbirea în cadrul unei reuniuni și vorbirea față de public.

Fiecare dintre aceste categorii cuprinde mai multe situații tip concrete.

Tipuri de conversație: examenul, interviul, interviul de recrutare, etc.

Participarea la reuniuni, al doilea gen de situații – tip de comunicare orală arată că există întotdeauna mai multe feluri de participanți și pentru a fi ascultați trebuie să știm cum să vorbim, să acordăm o atenție cuvenită fiecărei probleme, să fim pregătiți să ascultăm cu atenție, să acceptăm și să folosim pauzele sau tăcerile. Există mai multe tipuri de reuniuni ca de exemplu: masa rotundă, reuniunea de informare, reuniunea de discuții, de negociere, etc.

Vorbirea în fața unui public este cel de-al treilea gen de situații – tip în comunicarea orală, este cazul diferitelor tipuri de expunere / dezvoltare a unui subiect în fața unui auditoriu mai larg, specializat sau nespecializat.

Comunicarea prin scris sau tipărituri

A comunica folosind cuvântul scris și imprimat / tipărit înseamnă a ști să te folosești de resursele expresive ale scriiturii. A scrie o scrisoare, un roman sau o povestire, a realiza un reportaj sunt modalități de folosire a resurselor expresive ale limbajului verbal pentru a face cunoscute gândurile și sentimentele unui anumit sau potențial receptor.

Povestirea, logotipurile, etichetele, coperta de carte, afișul sunt câteva exemple concretizare a comunicării cu ajutorul cuvântului tipărit.

Comunicarea în cadrul instituției

Comunicarea organizațională este o formă specifică a comunicării interpersonale în cadrul unor structuri organizatorice. „Comunicarea organizațională este un proces, de regulă intenționat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri și niveluri organizatorice din cadrul organizației cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât și a celor colective." De calitatea acestei comunicări depinde, în mare măsură, buna funcționare a tuturor segmentelor organizației. în organizațiile postindustriale, rolul comunicării crește direct proporțional cu creșterea rolului muncii în echipă și cu schimbarea tipului de leadership.

În ultimele decenii, comunicării organizaționale i se atribuie, pe lângă funcția de informare, și o funcție strategică. Rolul tot mai important și funcțiile diverse ale comunicării se explică prin transformările care au marcat organizațiile moderne. Dintre acestea, Stephane Olivesi identifică:

apariția noilor categorii de actori, interni companiei (director al departamentului de comunicare, responsabili calitate), dar și externi (consultanți);

profesionalizarea meseriilor comunicării de companie ;

redefinirea funcțiilor preexistente în jurul mizelor comunicaționale ;

dezvoltarea și generalizarea strategiilor de formare în domeniul comunicării manageriale;

influența exercitată de competențele comunicaționale asupra vieții profesionale a salariaților;

expunerea noilor gramatici ale relațiilor interpersonale etc.

În buna realizare a comunicării organizaționale pot apărea obstacole, rezultate fie ale unor blocaje de comunicare în general, fie ale unor factori specifici procesului managerial.

Cele mai frecvente obstacole sunt:

personale – fiecare individ are o personalitate unică ce îi conferă o manieră proprie de comunicare;

fizice – legate de caracteristicile individului, de starea lui fizică, dar și de mediul în care se desfășoară comunicarea;

sociale – referitoare la obiceiuri, tradiții, model social, religie, statut social;

culturale – ce vizează nivelul de pregătire, limbajul, vocabularul;

semantice – apariția unor neînțelegeri generate de folosirea unor sensuri conotative, a limbajului tehnic, a jargonului etc.;

cognitive – apariția conflictelor generate de informații incompatibile cu sistemul de valori al individului sau care sunt în contradicție cu unele decizii anterioare;

psihologice – legate de particularități ale comportamentului uman: emotivitate, timiditate, agresivitate, afectivitate. Percepția fiecărui individ este considerată cea mai importantă barieră în interpretarea mesajului primit, pentru că oamenii folosesc propriile repere și concepte în judecarea altora;

ambientale – contextul în care are loc comunicarea, zgomotul, condițiile spațiale etc.;

manageriale – obstacolele sunt generate atât de manageri, cât și de subordonați și sunt provocate de capacitatea insuficientă de transmitere a informațiilor, de ascultarea deficitară de către superiori, de rezerva subordonaților de a-și exprima părerile, de neconcordanța dintre cerințe și posibilitățile de răspuns ale subordonaților și de schimbările dese în modalitățile de comunicare;

organizatorice – ce apar ca o consecință a deficiențelor în circuitul ierarhic. Comunicarea informală, filtrarea (tendința de a dilua sau a opri la un moment dat un mesaj aflat în curs de transmitere) și lipsa timpului.

Capitolul II. Comunicarea și managementul resurselor umane

2.1. Conceptul de management educațional

Managementul educațional sau pedagogic reprezintă activitate psihosocială de conducere superioară a unui sistem de învățământ. Această activitate trebuie să abordeze eficient:

Problemele globale care au la bază funcționalitatea socială de ansamblu a sistemului de învățământ;

Problemele de pilotaj care valorifică optim resursele sistemului de învățământ;

Problemele strategice care au la bază inovarea continuă a sistemului de învățământ.

Elaborarea conceptului de management pedagogic presupune respectarea a două condiții metodologice:

a) prelucrarea informației de la alte științe socio-umane care analizează activitatea de management;

b) managementul școlar este un cadru de lucru didactic care pune în funcție programul managerial, conduce personalul didactic și administrativ în scopul susținerii eficienței procesului instructiv – educativ.

2.2. Principiile, funcțiile și conținutul managementului educațional

Activitatea managerială este orientată de mai multe principii:

Principiul eficienței activității manageriale, realizat pe baza aplicării metodelor de informare și elaborare a deciziilor, de activizare a personalului în stabilirea deciziilor, de stimulare a inițiativei și a muncii operative de conducere, prin obiecțiile precise de îndrumare și control, administrativ bugetare;

Principiul conducerii participative și al unității de acțiune a tuturor factorilor care cooperează la realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoașterii temeinice a unității școlare;

Principiul organizării și programării raționale a tuturor activităților manageriale, în funcție de obiective;

Principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient și al respectării unor norme de conduită: responsabilitate, prestigiu, autoritate, ordine, disciplină, motivație, stimulente morale și financiare, satisfacții profesionale etc.

Principiul inovării permanente a metodelor științifico- metodice și de inovare a învățământului.

Funcțiile managementului școlar sunt: prevederea, decizia, organizarea, comanda (comunicarea deciziei), coordonarea și controlul.

Cele mai utilizate metode manageriale sunt:

Metoda de informare și elaborare a deciziilor. În acest scop, managerul sau directorul utilizează metoda observației, studiul documentelor școlare, asistențele la lecții, referate, analize, dezbateri, dări de seamă, consfătuiri.

Metoda de activizare în scopul participării personalului didactic la procesul managerial: explicația, convorbirea, convingerea, observația critică și autocritică, exemplul, sugestia, lauda, aprobarea, dezaprobarea.

Metoda de stimulare a inițiativei și a creativității: dezbaterea liberă, analogia, fuzionarea mai multor idei.

Valorificarea experienței de conducere exercitată la diferența nivelului ale sistemului și ale procedurii de învățare, în calitate de profesor de specialist, profesor – diriginte, etc. Conducerea managerială a sistemului învățământului solicită prezența cadrului didactic, care este susținută social, din punct de vedere epistemic și etic:

– epistemic (ce ține de cunoaștere) acel cadrul didactic care are calitatea de factor de decizie, implicat în proiectarea și realizarea unui ciclu managerial complet, bazat pe informare, evaluare și comunicare a rezolvării;

– etic, adică prezența cadrului didactic în funcția de conducere unde are nevoie de experiența acumulată de-a lungul timpului în cadrul programului de învățământ.

2.3. Organizarea compartimentului secretariat

Conform dicționarului explicativ al limbii române, secretariatul reprezintă un serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică sau de masă etc., care rezolvă lucrările curente ale conducerii.

În sensul său literal, secretara este o persoană care cunoaște și păstrează secrete.

Termenul de secretariat are mai multe conotații și se folosește în diferite contexte. Dacă în mod frecvent secretara este percepută ca o persoană care primește și execută corespondența unei instituții, secretara are un rol cheie în activitatea de birou a unei instituții; pe lângă corespondență organizează ședințele, adunările, acțiunile de reprezentare, este „nodul de legătură” capabil să întrețină relațiile între persoane sau compartimente, „veriga” între întreprinzător și conducerea sau personalul unității.

În cadrul secretariatelor se folosesc două mari forme organizatorice:

în administrațiile centrale, locale sau unități mari, conducerea compartimentului este centralizată, așezarea fizică parțial centralizată, parțial necentralizată;

în unitățile mici întregul nucleu de secretariat este centralizat, atât conducerea cât și așezarea fizică.

Centralizarea în secretariat prezintă o serie de avantaje:

echipamentele de birou pot fi utilizate la capacitatea lor maximă;

pregătirea noilor cadre lângă grupuri conduse centralizat influențează pozitiv formarea și perfecționare;

metodele de operare în munca de birou pot fi aplicate repede și uniform și pot fi stabilite standardele comune pentru mai multe unități organizatorice;

executarea operațiilor ajunge la performanțe ridicate;

costul performanțelor este scăzut ca și investițiile în mașini de birou, întrucât sunt folosite într-un cadru restrâns.

A asigura o unitate economică cu tot ceea ce este util unei funcționări corecte înseamnă a o dota cu o structură organizatorică, cu o ierarhie clară, cu legături logice și proceduri adecvate.

2.4. Atribuțiile și sarcinile secretariatelor

Activitatea de secretariat, în compartimentele centralizate, se desfășoară în toate structurile vieții sociale, economice, administrative, politice, de la guvern, ministere, la unități de învățământ.

Secretariatul este un auxiliar direct și indispensabil al conducerii. El are ca sarcină de bază degrevarea conducerii de unele sarcini auxiliare, creând acesteia mediul propice pentru a-și realiza principalele sarcini. Din acest motiv conducerea și secretariatul forează împreună o echipă.

În general, în compartimentul secretariat, compus dintr-un grup de oameni specializați, este reunit sub o autoritate ierarhică, autoritate subordonată la rândul ei conducerii instituției. Acest compartiment are precizate atribuții cu caracter permanent pentru efectuarea lucrărilor de secretariat sau atribuții specifice.

Atribuțiile secretariatului sunt multiple și cuprind sarcini din diferite domenii cum ar fi lucrările de corespondență, atribuții de documentare, sarcini de scriere rapidă, asigurare de traduceri, relații cu publicul și protocol sau multiplicarea de documente.

a. Lucrări de corespondență

desfacerea și citirea corespondenței (cu excepția celei personale);

prezentarea corespondenței celor vizați;

prezentarea rezoluțiilor;

întocmirea unor răspunsuri adecvate;

dactilografierea sau editarea răspunsurilor;

prezentarea la semnat;

scrierea plicurilor și întocmirea borderoului;

predarea la registratură sau expedierea.

b. Atribuții de documentare

stabilirea resurselor de documentare;

selectarea documentelor;

selectarea informațiilor;

prezentarea rezultatelor sub formă sintetică;

clasarea documentelor.

c. Sarcini de scriere rapidă

stenografiere;

transcriere;

dactilografiere.

d. Asigurări de traduceri

-texte cu editarea ulterioară a traducerii;

-discuți, întâlniri, ședințe.

e. Relații cu publicul și protocol

– răspuns la telefon;

– primirea și prezentarea vizitatorilor;

– organizarea diferitelor acțiuni publice;

– trimiterea de scrisori de felicitare, mulțumire, de invitații, etc.

2.5. Funcția de secretară

Deoarece, în timp, atribuțiile persoanelor care își desfășoară activitatea în compartimentul secretariat au devenit din ce în ce mai multe și mai complexe, se poate vorbi de secretariat ca o unitate, o parte a organizației care se ocupă de toate acestea și de multe altele, fiind încadrat cu una sau mai multe persoane cu calificări și atribuții diferite. Se poate vorbi în acest sens de meserii de secretariat.

Potrivit cu elementele constitutive în descrierea posturilor – educația, sarcinile sau cerințele impuse de funcția respectivă, calitățile personale, poziția în structura organizației, experiența profesională și un tip special de responsabilitate – se pot descrie patru categorii de secretare:

Secretara debutantă

Acest post solicită, în ceea ce privește educația, absolvirea unui liceu cu profil economic sau administrativ. Sarcinile și cerințele cerute sunt expedierea corespondenței, dactilografie, editare de texte pe computer, operarea telexului și faxului, îndosariere, arhivare, copiere de documente, legături telefonice, organizarea agendei. Secretara debutantă trebuie să fie o persoană exactă, să dea dovadă de interes față de profesie și de a avea o capacitate bună de reacție și de a colabora. În ceea ce privește poziția sa în cadrul structurii organizatorice, în firmele mari ea este angajată într-un departament sau în biroul de dactilografie sau la centrala telefonică, iar în firmele mici ea este asistenta directorului, patronului, avocatului, etc.

Secretara superioară

Acest post presupune terminarea liceului și a unei școli post-liceale de secretariat, absolvirea unui colegiu de secretariat sau dobândirea de doi ani de experiență ca secretară sau de trei ani ca secretară debutantă. Sarcinile acesteia sunt mai complexe, cuprinzând expedierea corespondenței, dactilografie, editare de texte pe computer, operarea telexului și faxului, îndosariere, arhivare, copiere de documente, legături telefonice, organizarea agendei, cunoașterea a cel puțin două limbi străine, stenografie, organizarea de călătorii de afaceri, organizarea de ședințe, primirea vizitatorilor. Postul cere o cunoaștere în profunzime a profesiunii, exactitate, interes față de profesie, o capacitate bune de reacție, capacitate de a colabora, capacitate de stabili priorități, discreție, inițiativă, capacitate de a comunica. Poziția este aceea de secretară a unui cadru de conducere de nivel mediu, cum ar fi managerul unui departament, secretara unui mare departament sau secretara unui birou de avocați sau notariat.

Secretara pentru administrația de stat

Acesta este cel mai important din posturile de secretară, dar și cel mai solicitant. Se cere minim liceul, studii superioare, adică un colegiu, studii universitare de specialitate și vechime cel puțin cinci ani ca secretară a unui consiliu de administrație. Printre sarcinile cerute de această funcție se numără analiza și evaluarea activității de secretariat, capacitatea de a pregăti activități în mod independent, îndeplinirea de operațiuni de secretariat pentru divizii de management, managementul șic conducerea secretariatului ca departament organizațional, asistență la pregătirea și recrutarea de noi secretare în cadrul instituției, reprezentarea superiorilor instituției, asigurarea protocolului la ședințe și conferințe, organizarea de congrese și cursuri, management financiar, traduceri. Pe lângă toate aceste cerințe, se mai alătură acestei funcții o serie de responsabilități speciale, ca menținerea contactelor cu superiorii și cu organizațiile externe, pregătirea de rapoarte complexe, capacitatea de a-și asuma responsabilități sau capacitatea de a se încadra în bugetul acordat. Secretara pentru administrația de stat face parte din structurile de conducere superioare, ocupând una dintre cele mai importante poziții în firmele mari, în organizațiile internaționale sau în ministere, fapt pentru care printre calitățile personale se cere cunoașterea în profunzime a profesiunii, exactitate, interes față de profesiune și capacitate bună de reacție, capacitatea de a colabora, capacitatea de a stabili priorități, discreție, inițiativă, capacitatea de a comunica, folosirea corectă a limbii literare, prezentabilitate, rezistență psihică, diplomație și tact, loialitate, aptitudini organizatorice, creativitate, capacitatea de a găsi soluții pentru diverse probleme

Descrierea și evaluarea funcției de secretar

Funcția (postul) unui cadru al unității constituie participarea sa personală la desfășurarea diferitelor activități ce permit realizarea obiectivelor unității. În definirea unei funcții se va ține cont de elementele care condiționează exercitarea ei și anume: rolul, poziția, atribuțiile sau sarcinile, responsabilitățile, autoritatea delegată, legăturile.

În descrierea postului de secretar se reproduc prevederile actelor normative cu caracter general și reflectă deseori un efort de gândire proprie pentru transpunerea lor concretă, în raport cu condițiile specifice ale activității de secretariat și ale sarcinilor, în general, și cu specificul de lucru al diferitelor categorii de unități.

Metoda descrierii funcției în vederea înfăptuirii obiectivelor comune ale unității devine deosebit de importantă pentru personalizarea fiecărui loc de muncă de secretariat.

Descrierea funcției de secretar devine un ghid prețios, capabil să îmbunătățească relațiile între persoane sau compartimente și să sporească simțul responsabilității.

Pentru evaluarea complexității postului se stabilește un sistem de punctaj în funcție de sarcinile, calitățile și complexitatea sarcinilor aferente postului.

Se evaluează prin punctaj pregătirea de bază și de specialitate, experiența, gradul de complexitate și dificultatea lucrărilor de efectuat, calificarea de a lucra aparatura modernă.

Pe baza definirii funcțiilor se elaborează regulamentul de organizare și funcționare a unității.

Lăsând la o parte modurile particulare a termenului de secretar, putem face o clasificare a posturilor de secretare frecvent întâlnite în birouri:

Secretarele ucenice sunt secretarele care nu au responsabilități deosebite, sunt un factotum într-un birou.

Tinerele secretare sunt secretarele care deseori lucrează pentru un grup de persoane din conducerea executivă (școală, liceu), neavând responsabilități multiple.

Secretarele personale aparțin unui anumit director executiv și se ocupă de buna organizare și desfășurare a tuturor activităților acestuia. Au responsabilități care le permit să participe la conducere.

Asistentele personale reprezintă funcția de secretariat cea mai importantă. Acest tip de secretare aparțin unui director general sau unui președinte, având o experiență considerabilă în funcție, este în măsură să supravegheze și să îndrume activitatea tinerelor secretare, a secretarelor personale și a altor categorii de personal administrativ. Îndeplinește roluri cheie, contribuind activ la procesul de materializare și implementare a deciziilor, supraveghează și controlează actele de organizare a reuniunilor la nivel înalt, a conferințelor de presă, a interviurilor.

Conținutul noțiunii de secretară nu cuprinde numai patru categorii, ci multiple variații, ca de exemplu: dactilografa, stenodactilografa, secretara tânără, secretara stagiară, secretara, secretara – șefă, șefa de cabinet, etc.

Indiferent de clasificarea făcută, este important de reținut că funcția de secretară este legată de munca în echipă.

Relațiile între secretară și personal

Deși între secretară și șeful său există o relație specială, aceasta fiind loială șefului său direct, ea trebuie să fie loială și organizației care a angajat-o. Secretara va căuta să servească organizația pe cât de bine posibil, să aprecieze și să înțeleagă rolul fiecărui membru al executivului și prin cooperare să contribuie la bunul mers al organizației. Cooperarea și respectul sunt armele secrete în stabilirea unor relații bune între secretară, șef și ceilalți membri ai personalului. Comunicarea în grup asigură legătura dintre indivizi, cunoașterea directă a diferiților săi membri și influențarea lor.

„A cunoaște un colectiv uman, adică a ști ce e bun și ce e rău în el, a înțelege modul în care el influențează oamenii este premisa majoră a oricărei munci educative dirijate în sensul idealurilor societății noastre, de aceea aceste aspecte trebuie studiate cu atenție”

Relațiile oficiale de orice natură, nu suplinesc și nu înlocuiesc toate relațiile umane. Prietenia, indiferența, spiritul tovărășesc, egoismul, individualismul, corectitudinea, etc. pot varia mult de la un grup la altul și de aceea cunoașterea și controlul lor este foarte important astfel încât funcția cultural educativă și umanizantă la nivelul grupului trebuie să fie în acord cu idealurile societății.

Secretara – emblema unei instituții

În vremurile noastre puterea este a celui care deține și controlează prin orice mijloace informația.

Noua eră este bazată pe extraordinara dezvoltare a sistemelor informaționale, pe acumularea, transmiterea și valorificarea cuceririlor științei moderne. Aceasta determină o nouă organizare a vieții economico – sociale.

Se poate deduce cu ușurință, într-o schemă elementară a simțului comun, că ceea ce se poate cunoaște trebuie valorizat, înlesnind – prin creație – apariția unor valori noi, care trebuie, în ultimă instanță , să fie comunicate, ducând mai departe, pe o treaptă superioară, la o nouă cunoaștere.

Trăim într-o societate în care oamenii se axează pe prima impresie. Imaginea, notorietatea acesteia, nu pot fi lăsate la fantezia și interesele altora ci trebuie supravegheate, protejate și întărite.

Toate organizațiile, private sau publice, își doresc să aibă cea mai bună imagine posibilă în ochii publicului.

Imaginea unei organizații trebuie gestionată și luată în calcul ca oricare obiect de patrimoniu. Construirea imaginii este un proces complex în care amănuntele sunt foarte importante.

Se poate vorbi despre secretară ca despre emblema unei instituții, deoarece oricine intră în contact cu instituția respectivă, are de-a face înainte de toate cu secretara. Privind lucrurile din această perspectivă, avem o viziune nouă asupra acestei funcții.

Cerințele profesionale față de o secretară sunt la fel de complexe ca și sarcinile pe care le îndeplinește aceasta în cadrul instituției, astfel persoana angajată în această funcție trebuie să îmbine o serie de calități personale și profesionale.

Calitățile profesionale se obțin printr-un studiu permanent, prin observarea celorlalți și adaptarea la modul de lucru al organizației. Toate acestea nu se pot face fără o serie de calități personale, calități cu care te naști într-o măsură mai mică sau mai mare și pe care trebuie să încerci să ți le dezvolți.

Calități personale

Principalele calități ale personalului care lucrează în secretariat trebuie analizate pe baza experienței acumulate de-a lungul timpului în această meserie. Este cunoscută mentalitatea potrivit căreia munca de secretariat este o muncă inferioară, cu un pronunțat caracter executiv și foarte puțin creativ, o muncă pe care o pateu executa oricine, oricând și oricum. În realitate, această muncă este deosebit de complexă, ea contribuind la buna desfășurare și dezvoltare a activității în unitatea unde este încadrată. Pe lângă o pregătire multilaterală și o specializare adaptată specificului instituției unde lucrează, persoanei din secretariat i se impun o serie de calități personale:

Loialitate față de unitate și față de șef. Un angajat loial este o persoană cinstită, de încredere, pe care te poți baza întotdeauna. În cazul unei instituții ipotetice, spre exemplu, când șeful întârzie la o întâlnire dinainte stabilită, este firesc ca persoana care lucrează în departamentul secretariat să nu își părăsească postul până la întoarcerea șefului, pentru a juca rolul de gazdă pentru persoanele prezente la întâlnire. Managerul se așteaptă la susținere din partea personalului în orice situație. Aceasta nu înseamnă că el trebuie să exagereze cu pretențiile, dacă acestea nici măcar nu au legătură cu funcția. Se recomandă discuția cu superiorul în acest tip de situație, dar este foarte importantă alegerea momentului potrivit și luarea în considerație a faptului că anumite probleme se discută într-un cadru restrâns…

Discreția. Aceasta e a doua calitate de bază. Nu se discută despre afacerile șefului, despre viața sa privată sau despre problemele sale financiare. Nu este încurajată bârfa sau transmiterea bârfei mai departe în interiorul sau exteriorul firmei. Nu este, de asemenea, apreciată tentativa de a afla mai multe despre superior decât este acesta dispus să spună.

Tactul. Această calitate se referă la capacitatea de a lucra, de a vorbi și de a da satisfacție tuturor, de a-i face să se simtă bine chiar dacă au primit un răspuns negativ. Ea presupune o bună capacitate de adaptare la situație. Se poate ivi spre exemplu, o situație în care este nevoie de ignorarea unei cerințe a șefului, pentru rezolvarea unei probleme în favoarea acestuia. Dacă persoana care lucrează în secretariat știe cum să acționeze încât să mulțumească toate părțile implicate, va avea parte de toată aprecierea superiorului. Trebuie acționat cu prudență și atenție.

Meticulozitatea. Aceasta este o calitate deosebit de importantă în activitatea de secretariat. Faptele trebuie privite în profunzime, pentru a pătrunde esența fiecărei probleme, astfel încât tot ceea ce se execută să fie riguros, exact, indiferent că este vorba de o chestie minoră, de zi cu zi, fie că se referă la o activitate importantă de care depinde bune desfășurare a activității firmei. Este foarte important evitarea erorilor, deoarece chiar și unele aparent minore pot crea adevărate dezastre. La corectitudine și precizie deosebite, se poate ajunge întotdeauna numai controlând și verificând informațiile folosite, dar și documentele lăsate să părăsească biroul sau instituția.

Discernământul reprezintă capacitatea de a analiza situațiile, faptele, problemele și de a alege o soluție optimă în rezolvarea lor, capacitatea de a stabili priorități. Discernământul se aplică atunci când se pune problema care scrisoare este mai importantă, care telefon trebuie dat primul, care vizitator trebuie primit mai întâi. Chestiunile trebuie analizate, gândite, sortate și apoi hotărâte.

Eficienața este o altă calitate importantă. Ea constă în a rezolva problemele precis, operativ, inteligent. Persoana care lucrează în compartimentul secretariat trebuie să își folosească inteligența, bunul simț, perspicacitatea, capacitatea de analiză și sinteză pentru a putea rezolva sarcinile zilnice. Doar în felul acesta poate fi de un real folos firmei și propriei sale cariere.

Un spirit ordonat, la care se poate adăuga și punctualitatea pot fi de mare ajutor în munca de secretariat. În cazul în care aspirantul la un post în serviciul secretariat nu este o persoană ordonată sau punctuală, aceasta poate încerca să devină astfel. Deși curățenia și ordinea la locul de muncă sunt principii pe care nimeni nu le poate contesta, de multe ori acestea sunt neglijate în practică.

Memoria este o calitate esențială care dacă nu este înnăscută trebuie dezvoltată, iar dacă este înnăscută, trebuie exersată. O memorie bună poate aduce satisfacții deosebite, de exemplu găsirea rapidă de referințe într-o anumită problemă consultând cât mai puține registre și mergând direct la surse.

Inițiativa, însoțită de o bună viteză de reacție permit trecerea la acțiune, bineînțeles în limitele competențelor, fără necesitatea obținerii de aprobări sau confirmări. Este apreciată găsirea de soluții corecte fără ajutorul superiorului.

Adaptabilitatea la orice situație. Este sarcina secretarei asistarea șefului. În cazul în care acesta lucrează la mai multe probleme în același timp, este de la sine de înțeles că aceasta trebuie să țină pasul cu el. trebuie știut care probleme sunt mai urgente și care mai pot aștepta. Persoana care lucrează în secretariat trebuie să îi demonstreze permanent șefului că este o persoană competentă, capabilă de a face față stresului, și, cel mai important, ideală pentru lucrul în instituția respectivă.

Buna dispoziție și simțul umorului. Este foarte clar că munca în secretariat este pe cât se poate de serioasă. Însă glumele, veselia, simțul umorului sunt elemente care fac mai plăcută ziua de muncă. Managerul nu are timp de pierdut. Este mereu ocupat cu rezolvarea problemelor firmei. Colaborarea nu va fi niciodată bună atâta timp cât pe chipul subalternilor se va citi mereu proasta dispoziție. Nu toată lumea se bucură de o veșnică dispoziție, și nu cere nimeni afișarea unui zâmbet larg, de reclamă, pe toată durata zilei. Totuși, dacă se vede în îndeplinirea sarcinilor plăcere, o secretară dă dovadă de profesionalism. În acest caz ea își mai poate permite și câte o zi proastă. Simțul umorului nu presupune însă ridiculizarea permanentă a persoanelor. Este bine de ținut seama că unii oameni nu gustă anumite glume, și că, în fiecare situație se potrivește un alt tip de glumă.

Siguranța de sine. O persoană care lucrează în secretariat trebuie să fie capabilă de a lupta pentru drepturile sale, ținând cont situația de la serviciu. Dacă lucrurile încep să meargă prost, dacă unii colegi încep să se poarte urât, sau chiar șeful uneori abuzează cu sarcinile, este bună prezentarea punctului de vedere, discuția cu ceilalți în vederea găsirii unei soluții. A fi sigur pe sine nu înseamnă să fii agresiv. Agresivitatea este un semn de slăbiciune.

Colegialitatea. Este bună, pe lângă soluționarea sarcinilor date de șef, implicarea în munca colegilor, pentru a-i ajuta atunci când este nevoie. Aceasta nu înseamnă că se primesc ordine de la altcineva în afară de șef, sau numai cu aprobarea acestuia.

Politețea față de toți cei din jur, împreună cu solicitudinea în a-i asculta și ajuta pot aduce în timp aliați și prieteni în firmă.

Atitudinea pozitivă față de muncă.

Atenția voluntară. Persoana care lucrează în secretariat trebuie să fie interesată de ceea ce se întâmplă în jurul său. Este profitabilă implicarea în evenimentele din jur. Așa ea poate afla care ar putea fi avantajele proprii, ale șefului sau al firmei din tot ceea ce se întâmplă.

Capacitatea de a comunica. Capacitatea de a asculta, de a înțelege corect ceea ce spune sau dorește interlocutorul, amabilitatea, răbdarea, bunăvoința, disponibilitatea de a ajuta, inițiativa, capacitatea de a se face înțeles, tactul în rezolvarea problemelor, sunt calități care joacă un rol important în majoritatea contactelor umane, deci în comunicare.

Creativitatea înseamnă căutarea continuă de soluții care ar putea îmbunătăți funcționarea firmei. În momentul în care persoana din secretariat are o idee care aceasta consideră că este îndeajuns de matură pentru a putea fi aplicată în firmă, o poate comunica șefului. Nu este nici o problemă dacă ea nu va fi pusă în practică. Cu siguranță atitudinea creativă va fi apreciată de conducere.

Capacitatea de a colabora cu ceilalți. Deși funcția de secretară cere multă independență, nu este o funcție independentă. Secretara lucrează întotdeauna pentru cineva. În consecință, capacitatea de a colabora trebuie să caracterizeze orice secretară.

Independența. Secretara este o verigă a unui lanț, dar ea trebuie să fie capabilă să lucreze independent. Un director sau un notar angajează o secretară pentru a organiza activitatea de birou și a-l degreva pe el de anumite sarcini. Dacă secretara îi va cere mereu explicații, el va fi dezamăgit.

Inteligența. Nu este nevoie de o inteligență deosebită de a fi secretară, un nivel mediu de inteligență fiind suficient. Important este dezvoltarea componentei sociale a inteligenței. Aceasta cuprinde capacitatea de a interpreta corect lumea înconjurătoare, înțelegerea corectă a oamenilor și a

III. Aplicații la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava

3.1. Istoricul colegiului

Creată în 1784 ca școală normală și transformată în 1860 în gimnaziu, vechea școală din vecinătatea Curții Domnești s-a afirmat ca importantă instituție școlară din Suceava mușatină. Pe băncile acestei școli au învățat nume celebre în cultura românească: I. Gh. Sbierea, Vasile Bumbac, Dimitrie și Samuil Isopescul și prin sălile ei au trecut pașii poetului nepereche, Mihai Eminescu. Printre cei care au cunoscut bucuriile învățării și au simțit trăire românească într-o provincie supusă Habsburgilor a fost și Ciprian Porumbescu, între anii 1863-1873. O puternică amprentă formativă în conturarea personalității artistice a elevului de la Stupca, a avut-o sufletistul profesor Ștefan Nosievici care i-a dezvoltat elevului de la Stupca pasiunea pentru muzică, predându-i două materii de specialitate (teorie și solfegii și armonie) la care i-a acordat calificative maxime.

O puternică amprentă formativă în conturarea personalității artistice a elevului de la Stupca a avut-o profesorul Ștefan Nosievici.

În timp, părintele primei operete românești – „Crai nou” – va săpa urme adânci în muzica românească printr-o bogată variată și complexă operă componistică.

Veche clădire a fostului Liceu de Fete "Doamna Maria" de pe strada ce se numea altă dată Regina Maria, actualul Colegiu de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava, strada Curtea Domnească, a împlinit la 3 Februarie 2011, 227 de ani de atestare documentară și 90 de ani de la denumirea sus-menționată, fiind recunoscută ca monument de patrimoniu și cea mai veche clădire din orașul Suceava. Din ordinul lui Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, a început să funcționeze la 3 februarie 1784 prima școală primară de stat în orașul Suceava, în fruntea căreia se afla învățătorul Franz Thallinger, întrucât îndeplinea și condiția impusă de Viena –cunoașterea temeinică a limbii române.

Destinat inițial unei școli, vechiul edificiu a aniversat în luna septembrie 2011 și 227 de ani de când în Suceava- pe vremuri, în cel mai strălucit centru de cultură moldovenească s-a aprins o nouă vatră luminoasă: Gimnaziul Superior Greco-Oriental Imperial-Regal. Între instituțiile culturale ale neamului românesc bucovinean, acesta a ocupat întotdeauna un loc de cinste până în anul 1895, când se mută în noua clădire de pe strada Vasile Alecsandri, actualul Colegiu Național" Ștefan cel Mare".

O notă referitoare la această clădire a fost făcută și de Împăratul Francisc I , care a întreprins o vizită la Suceava în anul 1817; iar de la acea vizită avem una dintre cele mai vechi și mai fidele descrieri a celei mai bătrâne școli primare de stat din orașul Suceava.

Această clădire a fost construită pe temelia Curților Domnești ale lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iar un perete din interiorul școlii făcea parte din casa de vânătoare a voievodului. De la temelia școlii se continuă temelia Curții Domnești, unde se fac săpături arheologice.

În anul 1895 se dădu în folosință noua clădire a liceului. În 1904 ia ființă Școala Superioară de Fete. La 1 Septembrie 1920 se introduce limba română de predare în școală, iar liceul va primi, în 1921, numele "Doamna Maria".

În anul 1971 se înființează Școala Generală de Muzică și Artă Plastică, cu sediul în actuala stradă, ca director fiind doamna profesoară Silvia Sfarghie, apoi doamna profesoară Teodora Ionuț. Începând din 1979, această școală de muzică și arte plastice se transformă într-o secție a Școlii Generale nr.2, cu program suplimentar de muzică și arte plastice. După 1989, vechea clădire se transformă, începând cu 1 septembrie 1990 în Liceul de Artă, sub conducerea domnului profesor Ion Carp Fluerici. Totodată, alături de cea mai veche clădire de pe strada Curtea Domnească se adaugă și clădirea nouă de pe strada Petru Rareș în care funcționa Școala Generală nr. 2, care a devenit corpul B. La ora actuală doar specialiștii ar mai putea deduce vechimea bi-centenară a clădirii, întrucât ea este foarte bine întreținută, devenind cu timpul un adevărat templu al manifestărilor artistice din orașul Suceava. În perioada 2001-2003, corpul A al liceului a fost renovat și consolidat prin utilizarea unor fonduri primite de la Banca Mondială.

În 1990, prin strădania inspectorilor generali de atunci, Iordache Mihail și Monacu Vasile, ministrul invățământului semnează decizia prin care se înființează Liceul de Artă din Suceava, sub conducerea celui care ne-a părăsit prematur artistul profesor Ion Carp Fluerici și a doamnei director adjunct Malcinschi Ileana. În următorii 10 ani elevii Liceului de Artă au obținut rezultate cu care se plasează în fruntea ierarhiilor județene și naționale. Astfel, la faza națională a olimpiadelor școlare s-au obținut 303 premii și mențiuni, la disciplinele de specialitate și 50 de premii la faza județeană la disciplinele de cultură generală. De asemenea, s-au obținut numeroase premii la alte concursuri naționale și internationale, s-au organizat concerte și expoziții și chiar emisiuni la Televiziunea Națională. Elevii claselor primare au obținut 28 de premii la concursurile internaționale.

În anul școlar 2000-2001 datorită receptivității și eforturile Inspectoratului Școlar Județean la liceul nostru s-a înființat secția de arhitectură, ca urmare a activității complexe desfășurate în urma recentei evaluări a instituției de învățământ, Liceul de Artă a dobândit titlul de „Unitate reprezentativă”.

Un rol important în ridicarea nivelului de cunoaștere și sensibilitate a locuitorilor din municipiu și zona Suceava revine învățământului în general și celui vocațional – artistic, în special. În constelația unităților școlare, Liceul de Artă înființat în 1990, care din 2001 poartă numele marelui compozitor de la Stupca, Ciprian Porumbescu, ocupă un loc unic, fiind spațiul unde se modelează și se șlefuiesc talente artistice. Liceul nostru, aflat în al doilea deceniu de existență, este instituția care pune, la îndemâna copiilor și adolescenților un mediu de artă și cultură adecvat dezvoltării armonioase a personalității celor înzestrați pentru creație și visare. Dascălii acestui lăcaș de învățământ au găsit căi și forme de împletire a culturii generale cu ale celei artistice, diminuând impactul puternic și uneori dureros al tinerilor cu lumea dinafară, au făcut demersuri pentru cultivarea înțelepciunii și a sensibilității umane în componența cărora regăsim și mintea, cugetul și inima.

Mulți copii parcurg aici etapele succesive ale învățământului primar, gimnazial și apoi liceal, au șansa să urce treptele vieții morale și ale celei spirituale într-o concepție modernă, europeană, printr-o activitate școlară susținută de cultură generală și de profil artistic.

Alături de cele două specializări tradiționale muzica și arta plastică, au apărut, pe rând arhitectura (2000) și filologia din anul 2001 pentru că sunetul, linia, culoarea și cuvântul, reunite cu măiestrie ilustrează tot ce se ascunde în sufletul minunat al tânărului.

An de an, pasionații artei se impun tot mai mult în viața artistică a Sucevei. Multiplele premii obținute în competițiile artistice interșcolare, prezențele scenice sau expoziționale ale elevilor și profesorilor, au permis în 1990 ridicarea școlii la statutul de Liceu de Artă, din anul 2002, acesta purtând cu mândrie numele de Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu”

Făcând din idealul didactic piatra unghiulară a tuturor strădaniilor, valoroși învățători și profesori sădesc în sufletele tinerilor dorința de cunoaștere, dar și înalte valori morale și artistice.

Sintetizăm în evoluția liceului câteva momente marcante:

1970 – pe lângă Liceul Pedagogic Suceava se înființează prima clasă cu profil de muzică

1971 – se înființează Școala generală de muzică și arte plastice.

1978 – se desființează Școala de muzică și arte plastice, contopindu-se cu Școala Generală nr. 2, care dobândește statutul de Școală generală cu clase speciale de muzică și arte plastice, clasele I –VIII

1990 – se înființează Liceul de Artă Suceava cu clase de muzică și arte plastice.

2000 – se înființează clasa de arhitectură în cadrul Liceului de Artă

2001 – se înființează o clasă de filologie

2002 – Liceul primește denumirea de Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu”

2007- Liceul de Artă „ Ciprian Porumbescu” primește denumirea de Colegiul de Artă

„ Ciprian Porumbescu” Suceava

La începutul celui de-al treilea mileniu, când comunitățile își asumă o responsabilitate tot mai mare pentru propria dezvoltare, rolul educației, atât ca mijloc prin care se pot atinge obiectivele sociale cât și ca modalitate de îmbunătățire a calității vieții este de maximă importanță.

Școala reprezintă cel mai important cadru instituțional în care se poate realiza educația, prin conținutul fundamental al învățământului și al instrumentelor cu care acesta operează. Alături de celelalte instituții școlare, liceul nostru este angajat în amplul proces de realizare a Reformei învățământului în perspectiva post aderării României la comunitatea europeană.

Prezentarea unității școlare

Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” funcționează în două localuri: primul datând din 1784 și localul fostei Școli Generale nr. 2 construit în 1962. Denumite corpul A (localul vechi) și corpul B (localul școlii generale) cele două se situează în centrul municipiului Suceava pe două străzi diferite: Curtea Domnească nr.58 și pe strada Petru Rareș separate de biserica „Sf. Dumitru”. Colegiul are o populație școlară care acoperă clasele I–XII provenită din toate cartierele municipiului și din alte localități din județ.

Curriculum-ul formal este bine implementat, se respectă, în general, curba de efort și s-au creat condițiile necesare pentru studiu și instruire. Întrucât elevii au un potențial creativ mare, s-au inițiat condiții bune și foarte bune pentru dezvoltarea aptitudinilor vocaționale pentru care se pregătesc. În acest sens, CDȘ-ul cuprinde opționale menite să deschidă elevilor o perspectivă mai largă asupra actului artistic îmbinat armonios cu nevoile instructiv – educative de formare a personalității lor complexe. Curriculum formal specific liceelor de artă are o structură specială, deoarece pe lângă numărul de ore alocat disciplinelor de cultură generală, ca la celelalte școli, cuprinde 12-13 ore de pregătire de specialitate care se țin în zile ale săptămânii fixate în orar cu această destinație.

Resurse umane

Colectivul didactic al școlii formează o comunitate profesională puternică și numeroasă. El este cuprins în următoarele catedre: catedra învățătorilor; catedra de limbă română și comunicare; catedra de limbi moderne; catedra de științe (matematică, informatică, fizică, chimie, biologie, educație fizică); catedra de arte plastice decorative și arhitectură; catedra de teorie; catedra de corzi; catedra de pian; catedra de suflători.

În cadrul Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” funcționează 125 cadre didactice din care cu grade didactice după cum urmează:

Cu gradul didactic I – 50 profesori

Cu gradul didactic II – 13 profesori

Cu gradul definitiv – 32 profesori

Debutanți – 28 profesori

În curs de calificare în specialitățile artistice practicate în liceul nostru – 2 profesori

Din întregul colectiv didactic, 84 sunt profesori titulari, iar restul sunt profesori suplinitori proveniți din foștii noștri elevi, care și-au întregit studiile și au titulaturi la alte școli.

Preocupați de perfecționarea continuă și autoperfecționare avem:

– 1 cadru didactic – titlul de doctor în specialitate;

– 4 cadre didactice doctoranzi;

– 4 cadre cu studii postuniversiare;

– 17 cadre didactice cu masterat

– 19 cadre didactice înscrise la masterat;

Menționăm că din din rândurile noastre au fost selectate cadre didactice pentru învățământul universitar; Prof. Albu Doru, Fodor Florin; Dragomirescu Daniel; Hrișcă Oana.

Multe dintre cadrele didactice au urmat și urmează cursuri de formare continuă prin programele de perfecționare Paideia – modulele I și II (8 cadre didactice au absolvit în primul semestru al anului școlar în curs) și 4 cadre didactic sunt înscrise la cursurile Paideia din semestrul al doilea, organizate în parteneriat cu Casa Corpului Didactic și Universitatea Suceava. De asemenea, un număr mare de cadre didactice în specialitatea muzică s-au înscris la programul propus de Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” și aprobat de Casa Corpului Didactic și de Ministerul Educației și Cercetării ca programe unice de formare în specialitate la nivel național.

La primul curs intitulat „Elemente principale în teoria interpretării muzicale” s-au înscris un număr de 21 de profesori; la al doilea curs „Educație și instrucția muzicală în concept contemporan” s-au înscris un număr de 26 profesori.

Din cadrele didactice din unitatea noastră s-au recrutat 2 inspectori școlari de specialitate, în educație muzicală și plastică.

Din Consiliul Consultativ al Inspectoratului Școlar pe discipline, fac parte următorii profesori:

Limba engleză: prof. Pintilie Adriana

Religie: prof. preot Hostiuc Gheorghe Florin

Chimie. Prof. Pancu Marielena

Istorie: Prof. Grama Doina

Educație muzicală și educație plastică: Prof. Rabiniuc Alexandra – ISJ

Prof. Dumitrache Sever

Prof. Bolnavu Vasile

Prof. Bolnavu Angela

Prof. Rusu Sadovei Camelia

Profesori metodiști:

Istorie – Grama Doina

Educație muzicală – Dragomirescu Daniel

Profesori responsabili practică pedagogică

Istorie – Grama Doina

Educație plastică – Rusu Sadovei Camelia – pentru învățământul liceal pedagogic.

Profesori responsabili cerc pedagogic

Aria curriculară om și societate – Grama Doina

Matematică – Spoială Radu

Profesori formatori naționali

Limbă engleză- Cernescu Tania

Profesori formatori la nivel de județ

Istorie – Grama Doina

Educație muzicală – Melinte Liviu

Institutori – Melinte Maria Cristina

Profesori mentori pe discipline din cadrul instituției noastre:

Limba română – Roman Sabina Elena

Socio – umane – Lazăr Radu Vasile

Educație muzicală – Dumitrache Sever

Profesor responsabil cu formarea continuă la nivel de instituție:

Limbă engleză – Pintilie Adriana

Profesor în Centrul de Excelență Suceava

Socio – umane – Lazăr Radu Vasile

Cadre didactice care au fost distinse cu Diplomă de Excelență:

Învățător – Șalar Paula

Limba română – Roman Sabina Elena

Istorie – Grama Doina

Chimie – Pancu Marielena

Muzică – Dumitrache Sever; Bolnavu Vasile; Tudoraș Eugenia; Ruscior Cristi;

Cadre didactice cu lucrări și articole publicate:

Prof. Albu Doru, prof. Roman Sabina Elena, prof. Dumitrache Sever; prof. Trocin Dana;

Imprimări de CD – uri; Ruscior Cristinel; Crețu Niculai; Sumanariu Florin;

Cadrele didactice dialoghează, lucrează în echipă, își împărtășesc experiențe, au credințe și norme comune, se focalizează concentrat pe activități de învățare, de formare a deprinderilor artistice, de șlefuire a talentelor artistice.

Întrucât colegiul nostru este singura instituție de învățământ vocațional din care provin inspectorii de specialitate, în fiecare an găzduim consfătuirile cadrelor didactice și schimburile de experiență la disciplinele de educație plastică și muzicală. Anual, organizăm în baza calendarului ISJ Suceava olimpiadele școlare în specialitate și la cultură generală la nivel de municipiu sau județ.

În cadrul personalului didactic auxiliar funcționează un număr de 12 persoane împărțite pe compartimente instituționale:

serviciul secretariat – 2 cadre cu studii superioare

serviciul contabilitate – 1 cadru cu studii superioare

bibliotecă – 1 cadru cu studii superioare

laboratoare – 1 cadru cu studii superioare

modele – 3 cadre

administrator – 1 cadru cu studii superioare – inginer

inginer de sistem – 1 cadru cu studii superioare

Din cadrul personalului TESA fac parte un număr de 13 persoane din care portari și paznici 4 angajați; îngrijitori 6 angajați; muncitori calificați 2 angajați; 1 acordor instrumental;

Resurse materiale

Școala dispune în cele două corpuri de 55 săli dintre care: 17 săli de clasă și cabinete, 5 laboratoare (chimie, fizică, biologie și 2 de informatică); 8 ateliere(4 pentru pictură, arhitectură, 2 modelaj și 1 tâmplărie).

Corpul A: 1 sală de sport cu 3 vestiare (fete, băieți și profesori), 1 sală spectacol cu 110 locuri, 1sală producție/orchestră, 1 sală de audiție, bibliotecă, 38 săli de studiu individual; 5 săli de studiu pe grupe; secretariat, cancelarie, birou directori, casierie, 2 toalete; 2 săli în care își desfășoară activitatea Federația Sindicatelor din Învățământ „Spiru Haret”.

Corpul B: 17 săli de clasă și cabinete, 5 laboratoare (chimie, fizică, biologie și 2 de informatică); cabinet fonic, 8 ateliere (4 pentru pictură, arhitectură, 2 modelaj și 1 tâmplărie), 1 sală informatician, 1 cabinet medical, cancelarie, secretariat, contabilitate, vestiar sport pentru profesor, 1 sală personal administrativ, 2 toalete, 7 săli studiu instrument individual, arhiva, depozit materiale plastice, 1 teren de sport.

Corpul A al colegiului fiind o clădire foarte veche a intrat într-un program de reabilitare, alături de Colegiul Național „Ștefan cel Mare” beneficiind de fonduri de la Banca Mondială, Primărie și Consiliul Local.

Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” are în dotare un număr de 56 de calculatoare repartizate în doua corpuri de clădire. În corpul de clădire B se află laboratoarele de informatică, care au un număr de 35 de stații de lucru Pentium IV, un server pentru AEL, un server care are instalat sistemul de operare Linux și care deservește conectării acestui corp la rețeaua RDS pentru conectare la internet.

Laboratoarele de fizică, chimie și biologie au fost dotate cu câte un calculator și o imprimantă multifuncțională laser marca CANON. În laboratoarele de fizică și biologie s-au achiziționat și 2 sisteme MIMIO formate din tablă, videoproiector și sistem de comunicare wairless.

Laboratorul de psihopedagogie este dotat deasemenea cu un calculator, imprimantă multifuncțională HP și reportofon.

Pentru a asigura comunicarea între cele două corpuri de clădire din anul 2006 s-a instalat fibră optică. În corpul A conectarea telefoniei și rețelei internet este asigurată de un modem și un router. Secretariatul și biblioteca au fost dotate cu aparate de copiat de ultimă generație.

În biblioteca aflată la parterul corpului A sunt instalate un număr de 6 calculatoare pentium 2 și un server de muzică pentium 3. Pe acest server este instalat un program propriu de audiție muzicală cu baza de date în Mysql și interfața facută în PhP. Calculatoarele din direcțiune și contabilitate au fost dotate cu soft de căutat legi Lex Navigator. Din anul 2006 cancelaria din corpul de clădire B a fost dotată cu un sistem de acces pe bază de cartelă pentru a fi asigurată o mai bună siguranță a cataloagelor. Corpul de clădire A, a fost dotat cu un sistem de alarmă cu senzori de mișcare și senzor de fum pentru prevenirea incendiilor.

Pentru a imortaliza numeroasele activități culturale și educaționale desfășurate în cadrul liceului și nu numai au fost achiziționate un aparat foto digital și o cameră video digitală.

Sălile de clasă sunt dotate cu mobilier nou din anul 2002, din fondurile primăriei. Sala producție/orchestră, sala de audiție, biblioteca,au fost inaugurate în februarie 2006 tot cu sprijinul primăriei.

Biblioteca are un număr de 31920 volume, 2810 partituri și 555 volume de artă și am început achiziționarea C. D-uri (50) și D.V.D-uri cu înregistrări de piese muzicale și teme de artă. Pentru audiția la clasă avem în dotare 2 combine muzicale.

În anul școlar 2005-2006 s-au dotat cu mobilier nou laboratorul de informatică, chimie, biologie, fizică, bibliotecă, cabinet de consiliere, sala de orchestră, cancelarie corp B, direcțiune corp B.

Primăria a asigurat fondurile necesare pentru repararea toaletelor pentru repararea acoperișului corpului A, pentru plata furnizorilor de utilități, pentru transportul colectivelor de elevi la concursuri și olimpiade, pentru achiziționarea a 2 piane (un pian Kawai și 1 pian electric Roland).

Prin mijloace proprii și prin dotările Inspectoratului Școlar s-au înzestrat clasele cu diverse mijloace didactice (planșe, hărți, machete, mobilier, aparatură I.T, truse de laborator, substanțe, boiler, sistemul MIMIO, set complet cu imprimantă multifuncțională CANON, în laboratoarele de fizică, chimie și biologie).

De asemenea, în anul școlar 2007-2008, s-au efectuat lucrări de modernizare și de dotare a corpului A , tronsonul administrativ: direcțiune, secretariat, contabilitate, sala de festivități izolată și antifonată, cancelarie și holuri în spiritul stilului arhitectural specific unei clădiri de patrimoniu, schimbări de geamuri, uși și hidroizolații exterioară.

Toate compartimentele sunt dotate cu aparatură IT performantă, sistem de alarmare, senzori de mișcare și de fum.

Au fost dotate toate cabinetele și laboratoarele din cadrul instituției noastre cu finanțare de la buget.

Dinamica populației școlare

Colectivul de elevi al colegiului are o dinamică complexă. Începând din anul 2000 se manifestă o scădere progresivă pierzând 30 elevi. Scăderea numărului lor se regăsește într-o evoluție variată pe cicluri de învățământ. Dacă numărul de elevi scade la ciclurile primar și gimnazial, în schimb se manifestă o creștere semnificativă la clasele liceale, deoarece elevii sunt mai motivați să aleagă o specialitate vocațională care le oferă o deschidere specială pe piața muncii, mai ales că la această vârstă ei conștientizează talentul și au o viziune mai clară asupra orientării profesionale. Sunt motivați și de faptul că profesiile alese le deschid o perspectivă creativă, inovatoare pe măsura cerințelor de dezvoltare estetică a societății viitoare. Colegiul de Artă este unic în județ și funcționează cu elevi proveniți din medii foarte diferite care se îndreaptă spre pregătirea artistică din voință proprie, îndemnați de părinți sau îndrumați de cadre didactice care le descoperă talentul sau înclinațiile.

Situația elevilor absolvenți de liceu

Frecvența elevilor este în general bună, în condițiile în care familia păstrează legătura cu școala și este interesată de evoluția copiilor.

ANALIZĂ SWOT

Puncte tari

Curriculum la decizia școlii este adecvat nevoilor elevilor în procent de 85-90%;

Este parcurs prin activități ce se bazează pe resursele umane, materiale și facilitățile comunități;

Concentrăm un număr mare de artiști plastici, designeri și specialiști în muzică de înaltă calificare profesională.

Profesorii de arte sunt membri ai Filialei Artiștilor Plastici Suceava cu activitate prodigioasă.

Cadrele didactice au o foarte bună pregătire profesională: doctori și doctoranzi 5%, grad didactic I 62,5%, grad didactic II 16,25%, definitivat 40 %, debutanți 35%, în curs de calificare 2,5%, masteranzi 11,25%, navetiști 5%, interesate de formarea continuă prin participarea la cursuri de formare ale Casei Corpului Didactic, ale Universităților de profil (muzică, plastică) și prin urmarea cursurilor de master-class.

Participarea unor cadre didactice în juriile concursurilor și olimpiadelor școlare.

Cadrele didactice tinere sunt interesate de propria formare prin cursuri de masterat și postuniversitare absolvite sau în curs de obținere a diplomei 45%, restul intenționând să se perfecționeze prin programele acreditate Paideia, puse la dispoziție de CCD Suceava și Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, sau sunt înscriși în semestrul al aII –lea la cursuri Paideia sau alte cursuri de formare la CCD Suceava.

Implicarea în programe și proiecte extrașcolare și de promovarea a noului 75%.

O bună frecvență școlară, abandon școlar extrem de redus ( 0.36%).

Promovabilitate superioară și maximă la examenele de testare națională 99,14% și bacalaureat 100%.

Cadre didactice învățători și profesori de arte plastice cu rezultate cu totul deosebite: Școala de caricatură „Paula Șalar”, expoziții naționale și internaționale realizate de profesori pictori și membri ai Asociației Artiștilor Plastici, filiala Suceava împreună cu elevii grupelor dumnealor.

Participarea la concursuri și olimpiade școlare, pe discipline de învățământ de cultură generală fazele pe localitate și județ la care s-au obținut mențiuni și premii, două participări la olimpiada națională la limba română și istorie, concursuri naționale de muzică și artă plastică, Olimpicii cunoașterii, Cangurul matematic, Cangurul lingvistic, Concursul Eurojunior, Concursul de chimie „Petru Poni” organizat de catedra liceului, manifestările anuale de francofonie însoțite de manifestări artistice în colaborare cu instituțiile școlare din municipiu, etc

Participări la olimpiade școlare din 1990-2010

Total premii I – 97

Total premii II – 91

Total premii III – 89

Total mențiuni – 123

Olimpicii colegiului au un palmares de premii și mențiuni.

Participarea la olimpiade naționale ne-a adus un număr foarte mare de premii care ne situează în jumătatea superioara a clasamentului între liceele vocaționale din țară.

Participarea la toate concursurile muzicale din țară s-au soldat cu premii numeroase care atestă valoarea pregătirii artistice a elevilor noștri.

Participarea la alte concursuri de muzică și arte plastice la nivel național și internațional

La nivel național – 286

La nivel internațional – 37 premii

Redactarea revistei liceului NOI care ani de-a rândul a primit premiul I pe țară, în anul școlar 2003-2004 a primit Premiul de Laureat și în anul școlar 2005-2006 a fost apreciată cu premiul II la etapa județeană, în anii 2007, 2008 a primit premiul de Laureat la fazele județene și naționale, iar în 2009 premiul I.

Interes al absolvenților pentru studiile liceale și superioare în profil vocațional 70%.

Colegiul are o bază materială satisfăcătoare cu dotări specifice pregătirii vocaționale și de cultură generală, cu laboratoare, săli de studiu, de producție și spectacole, sală de audiție, bibliotecă bine dotată.

Existența unui Consiliu al elevilor activ, implicat în activitățile extrașcolare ale liceului.

Colegiul este un centru de propagare culturală, promotor de acte culturale de înaltă ținută artistică.

Constituim nucleu de consiliere culturală și estetică în plan muzical, plastic și arhitectural la nivelul municipiului.

Manifestăm o largă deschidere față de celelalte instituții culturale ale municipiului și ale județului concretizate în parteneriatele încheiate în curs de derulare.

Parteneriatele încheiate cu Poliția, Jandarmeria s-au concretizat în acțiuni desfășurate cu colectivele de elevi la orele de consiliere, cu colaborări culturale prin expoziții pe teme de combatere a delincvenței juvenile.

Organizarea de expoziții periodice în locații cu frecvență mare a vizitatorilor: Primărie, holul hotelului Continental, Planetariu, Poliție, sălile de expoziție ale Studioului TVR Iași, Palatul de Justiție, Camera de Comerț, Spitalul Județean Suceava, Muzeul de Științe ale Naturii, Muzeul de Istorie, Universitatea „ Ștefan cel Mare” Suceava.

Organizarea de concerte cu invitați ai scenei lirice românești cu renume național și internațional: precum pianistul Remus Manoleanu și soprana Bianca Manoleanu, pianistul CSIBY BOLDIZSAR de renume internațional, Andreas Henkel, mare pianist german, soprana Diana Bucur și pianista Ionela Butu de la Universitatea de Arte Iași.

– Realizarea de stagiuni muzicale în perioadele sărbătorilor de iarnă și de Paște în locații precum sediul Ansamblului Ciprian Porumbescu Suceava, Muzeul de Istorie, Biserica Catolică (concertul de colinde – ediția a II –a), Universitatea „Ștefan cel Mare” – stagiune săptămânală susținută de profesorul de canto, baritonul Andras Chiriliuc și pianiștii profesori Ionuț Ciubotaru și Igor Corjan, Muzeul Orășenesc din Gura Humorului cu spectacolul Restituțio Iosph Schmidt, concursul coral de Buna Vestire –ediția a VIII –a, de la Fundul Moldovei – Suceava, concertele profesrilor cu prilejul sărbătorilor de iarnă – ediția a X –a, concertele elevilor sub titlu „Armonii de iarnă”, „Armonii de primăvară”, „Fantezii de primăvară”, seri sucevene organizate pe esplanada Casei de Cultură a municipiului, spectacolul „Primăvara artelor” , Concerte de 1 Decembrie la Casa de Cultură, organizat de Direcția Muncii, colaborări ale elevilor instrumentiști ca soliști ai Filarmonicii din Botoșani, care este partener al Colegiului de Artă prezentând concerte lunare la Casa de Cultură la inițiativa liceului nostru.

În liceul nostru funcționează o orchestră a instrumentiștilor cu elevi între clasele III – XII, formată din 50 de copii, condusă de domnul profesor Ungureanu Florin, apreciat cu diplome de excelență pentru activitatea depusă. În colaborare cu Școala particulară de muzică din Austria care ne-a invitat prin Asociația „Ignaz Y. Pleyel – Iegend Sinfonic Orchester” din Ganserdorf prin doamna președintă Stephanie Zuschmann, de a lucra și a susține împreună cu orchestra Ignaz Y. Pleyel – Iegend Sinfonic Orchester” din Ganserdorf două concerte simfonice. Aprecierile deosebite stimulatoare și eficiente obținute de grupul care s-a deplasat la Viena, au determinat o nouă invitație a elevilor noștri la alte patru concerte care au avut loc în iulie 2004.

Cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de la canonizarea domnitorului „Ștefan cel Mare și Sfânt”, formațiile de orchestră simfonică condusă de dirijor profesor Constantin Belciug, formația de trompete, îndrumător profesor Ruscior Cristi, formația „Camerata” îndrumător, profesor Ion Badea, au participat la acțiunile din cadrul manifestărilor „Putna 500”.

Concert cu ocazia întrunirii ambasadorilor străini la Casa de Oaspeți din Suceava din 24 mai 2002, la care au participat cvartetul de clarinete, soliști elevi și profesori;

Concerte susținute de elevi și profesori ocazionate de vernisaje ale expozițiilor de arte plastice și manifestări educative la CCD și Inspectoratul Școlar Suceava;

La invitația Colegiului de Artă în concertul liceului nostru a fost invitat și un grup de instrumentiști din Varșovia, format din trei membri în perioada 1-10 martie 2002;

Colegiul de Artă a primit diplomă de participare la Programul European „ Arion” cu tema „ Educarea elevilor supradotați desfășurat în județul Suceava în perioada 27 – 31 mai 2002;

S-a obținut o diplomă de participare de către liceul nostru la „Cupa Săptămânii Europene a Tineretului” la baschet masculin, în noiembrie 2006;

Pentru activitatea artistică și creativă a elevilor pentru implicare activă și atitudine civică „Fundația Ana și Asociația Juventus” au acordat Liceului de Artă Diploma cu titlul de Cel mai bun bal al bobocilor, 2006.

Colegiul de Artă primește diploma de excelență din partea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Suceava, în anul 2006;

Colegiul de Artă s-a implicat în realizarea programelor Asociației Părinților cu copii cu nevoi speciale Suceava, prin program artistic cu scopul strângerii de fonduri pentru copiii cu dizabilități neuropsihice și motorii, anul 2006;

Colegiul de Artă în colaborare cu Inspectoratul Școlar Suceava și ISM București a organizat faza națională a olimpiadei de arte plastice pentru copii preșcolari, 18 septembrie 2006;

Colegiul de Artă a primit premiul special pentru colecția de pictură cu care a participat la concursul național de pictură, desen, ceramică și sculptură, Ilie Marineanu – ediția I Craiova, octombrie 2006;

Colegiul de Artă a obținut din partea MEdC și a Inspectoratului București, premiul II cu grupul „Balada” format din elevii claselor IX – XII, condus de domnul profsor Ianoș Valentin la Festivalul Național de Muzică Folk, noiembrie 2006;

Participarea liceului nostru în parteneriat cu Colegiul Naținal „Mihai Eminescu” Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Național, Primăria Municipiului Suceava, Prefectura Județului Suceava au colaborat la sărbătoarea Zilelor școlii „Mihai Eminescu” cu un concert susținut la Casa de Cultură, ianuarie 2006;

În preajma sărbătorii „Buna Vestire” cadrele didactice, asistent universitar, profesor Daniel Dragomirescu, profesor Ilie Zugravu- chitară, profesor Johannes Onesciuc- pian și elevul Cristian Grămesc – chitară au susținut recital de muzică cultă în sala Muzeu a Fundației in Memoriam , 23 martie 2007;

Televiziunea Iași a realizat filmări în localurile Liceului de Artă prezentând în ciclul de emisiuni dedicate acestui tip de învățământ vocațional realizările micilor artiști suceveni, într-o emisiune cu o durată de 2 ore, februarie 2006 și reluată la postul local de televiziune pe data de 11 martie 2006;

Colegiul de Artă a obținut „Certificate of Appreciation” pentru participarea în 2006-2007 la concursul internațional „Peace Poster Contest” la care un număr de 7 elevi au fost premiați, în decembrie 2006;

Diplomă de participare obținută de Liceul de Artă la concursul internațional de artă plastică „Konkurs plastyczni” „Gustaw klimt – secesying wizjoner”, 2005;

Concert organizat cu ocazia „Zilei femeii” – cele mai frumoase cântece – 5 martie 2007, în sala de festivități a liceului;

Acțiunea intitulată, seara de vis organizată de Cercul doamnelor- filiala Suceava în participare cu elevii de la muzică și plastică în locațiile – sala de festivități a liceului și în holul mare al Hotelului Continental Suceava cu expoziția de icoane și decorative de crăciun, 10 decembrie 2005;

Decernarea Diplomelor de Onoare Mezzosopranei Elena GAJA și tenorului rus Vladislav Piavko în sala de festivități a instituției noastre în colaborare cu Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, decembrie 2006;

Participarea baritonului Andras Chiriliuc la Concertul Muzica Latina – de pe scena Balșoi Teatr Moscova în fața ambasadorilor țărilor UE cu ocazia intrării în Uniune a României și a Bulgariei alături de legendarul ternor Vladilav Piavko, februarie 2007, Moscova;

Popularizarea ofertei educaționale la târgul ofertelor școlare a liceelor vocaționale

Activități extrașcolare cu un pronunțat rol educativ.

Ediția a II –a a concertului de colinde susținute de corul mixt la Biserica Catolică din Suceava, decembrie 2007.

Concursul coral „Buna Vestire” de la Fundu Moldovei în luna martie 2008.

Concursul național „Sigismund Toduță” din perioada 17-18 mai 2008 de la Bistrița.

Concursul Internațional de Interpretare Instrumentală „Lira de Aur” care se desfășoară la Suceava în luna iunie a fiecărui an.

Puncte slabe

Conservatorismul și reticența unor cadre didactice în asumarea de rolului noi și diversificate în educarea și orientarea copiilor, frica de schimbare, neparticiparea la cursuri de formare ale CCD Suceava (5%)

Existența unor cadre didactice (2 cadre) care nu au finalizat studiile superioare de specialitate.

Discontinuități ale procesului de învățământ generate de fluctuațiile profesorilor suplinitori.

Lipsa de implicare în programe și proiecte extrașcolare și de promovarea a noului, mai ales profesorii în vârstă, care se apropie de pensie.

Lipsa de pregătire psihopedagogică a absolvenților de conservator care întâmpină dificultăți în relația de comunicare profesor – elev.

Insuficienta colaborare și comunicare a cadrelor didactice de specialitate cu diriginții și profesorii de cultură generală.

Neimplicarea majorității cadrelor didactice în acțiunile care au ca scop atragerea preșcolarilor și școlarilor din municipiul și județul Suceava spre instituția noastră.

Absenteismul elevilor datorat lipsei de supraveghere a părinților prea ocupați sau plecați la muncă în străinătate sau lipsei motivației în carieră din cauza modelelor familiale.

Număr mare de elevi care se descurcă singuri în lipsa părinților sau lăsați în grija altor rude (25-30%) sau familii dezmembrate.

Desfășurarea învățământului în două schimburi cu clase amestecate din ciclul primar gimnazial și liceal.

Programul foarte încărcat și obositor al elevilor care presupune o ședere zilnică în școală de 7-9 ore.

Spațiu de învățământ sub limita normală.

Lipsa unei cantine și a unui internat pentru elevii din alte localități care sunt obligați să-și caute gazde sau locuri în căminele altor licee.

Material didactic și mijloace de învățământ uzate, descompletate, depășite fizic și moral din dotarea laboratoarelor și a atelierelor (60%).

Valorificarea insuficientă a oportunităților în ceea ce privește relațiile cu comunitatea.

Oportunități

Este singura instituție de învățământ artistic din județ aflată în rețeaua Ministerului Educației și Cercetării.

Este amplasată în centrul municipiului Suceava

Relații de colaborare cu instituții de profil din țară.

Relații de colaborare cu instituții de învățământ superior și de arte, cu instituții profesioniste de spectacol și de cultură.

Relații de colaborare cu colegii naționale din municipiu și școli generale.

Școala oferă toate formele de învățământ preuniversitar.

Înființarea în urmă cu doi ani a masteratului de arte vizuale în cadrul Facultății de Electrotehnică a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, va asigura formarea cadrelor necesare în domeniul design-lui publicitar, ca treaptă intermediară pentru integrarea pe piața muncii a absolvenților din învățământul vocațional.

Existența cadrelor specializate vor permite înființarea unei secții de design publicitar în cadrul Universității din Suceava.

Prin amplasarea geografică într-un spațiu plin de tradiții și meșteșuguri tradiționale, Colegiul de Artă poate deveni Școală Regională de Artă pentru zona de nord a țării, și centrul de restaurare și conservare pentru bogatul depozit de patrimoniu existent la CMB Bucovina și în depozitul de patrimoniu de la Sucevița.

Prin amplasarea liceului în zona de sit arheologic, prin funcționarea noastră într-o clădire de patrimoniu și vecinătatea cu CMB se creează condițiile optime care ar putea permite în anul școlar 2008-2009 înființarea unei secții unice în învățământul preuniversitar de „conservare și restaurare patrimoniu”;

Construcția sălii de concerte la standarde internaționale, realizată de partenerul nostru Universitatea „Ștefan cel Mare” permite desfășurarea Concursului Internațional de Interpretare Canto Joseph Schmidt începând cu luna mai 2007 – ediția I;

Colegiul de Artă este organizatorul unic al Concursului Internațional „Lira de Aur” care se desfășoară la Suceava.

Armonie și colaborare între cultele religioase.

Interesul crescut al comunității pentru actul cultural de calitate și cultivarea acestuia.

Interesul majorității părinților, copiilor și implicarea lor în viața artistică a școlii.

Solicitări multiple și variate din partea unor instituții și societăți comerciale care ne solicită colaborări.

Amenințări

Scăderea considerabilă a populației școlare.

Deficitul economic al zonei care influențează negativ bugetul alocat școlii.

Situația economică precară a județului are un impact aproape catastrofal asupra artei profesioniste.

Slaba motivare salarială a personalului didactic și nedidactic.

Migrarea cadrelor didactice spre alte genuri de activitate sau spre alte instituții.

Inexistența unor motivări profesionale a elevilor câtă vreme atestatele profesionale sau diplomele de absolvire nu le atribuie o anumită specializare în baza căreia aceștia să poată obține un loc de muncă.

Părinți plecați în străinătate la muncă, copii lăsați în grija bunicilor sau altor rude sau familii destrămate.

Bugetul insuficient al părinților pentru asigurarea condițiilor optime de studiu și progres în artă al copiilor.

Inexistența unui teatru profesionist, a unei filarmonici, a unor spații expoziționale riscă să degradeze serios viața spirituală a județului.

Lipsa agenților economici care ar putea să ajute școala.

Lipsa educației muzicale și plastice din formarea tinerilor generațiilor actuale care nu gustă actul cultural de calitate.

Promovarea de false talente, de non-valori culturale și influența lor nocivă răspândită prin mass-media asupra tinerei generații în formare.

Lipsa unui proiect de educație muzicală și plastică având drept grupuri țintă elevii din alte unități de învățământ din municipiu.

VIZIUNE

Colegiul de Artă are rolul de făuritor al unor performanțe artistice. Drumul performanței este lung și anevoios, iar dintre cei foarte mulți care au pornit să-l străbată, puțini ajung până la capăt. Cei rămași devin PUBLIC – public de concert, public de teatru, de galerii de artă, public capabil să apere valorile autentice de asediul tot mai nemilos al producțiilor „artistice” de prost gust. În aceste condiții misiunea care-i revine Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” este dintre cele mai nobile trebuind să ofere comunității producții artistice autentice și valoroase, suplinind instituțiile profesioniste de spectacol și demonstrând prin aceasta importanța și necesitatea existenței sale în spațiul cultural – artistic bucovinean.

ȚINTE STRATEGICE

1. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale și îmbunătățirea mediului educațional;

Am ales această țintă deoarece, din punct de vedere a calității procesului educativ este extrem de important ca școala să fie un loc îngrijit, corect dotat și bine întreținut. Dimensiunea ergonomică (calitatea și dispunerea mobilierului, poavazarea sălii de clasă, vizibilitatea, căldura) precum și climatul școlii și folosirea mijloacelor și tehnicilor de învățământ adecvate au un impact deosebit de important asupra formării și dezvoltării personale a copiilor. Având în vedere punctele slabe referitoare la această problemă, în școala noastră: mediul fizic școlar puțin favorabil învățării (mobilier parțial vechi și neadecvat în sălile de studiu, material didactic uzat și instrumente vechi depășite moral și fizic, lipsa de spațiu pentru studiu și de ateliere în care lucrează simultan doi profesori cu două grupe de elevi cărora li se predau teme diferite) impun realizarea acestor obiective bazându-ne pe punctele teri și oportunități.

Formarea continuă a cadrelor didactice pentru realizarea accentuată a metodelor și mijloacelor moderne de învățământ;

Am ales această țintă deoarece profilul, caracteristicile și calitatea educației din școală sunt în cea mai mare măsură rezultatul acțiunii profesorilor din școală. În acest sens profesorii buni constituie un factor ce influențează în mod semnificativ imaginea școlii și performanțele ei. Ei folosesc strategii didactice inovatoare prin care se urmărește la elevi formarea de competențe necesare funcționării cu succes într-o lume în schimbare. Dat fiind faptul că în școală s-au depistat ca puncte slabe conservatorismul și reticența unor cadre didactice la asumarea de roluri noi și diversificate în educarea și orientarea copiilor, frica de schimbare, neparticiparea la cursurile de formare ale C.C.D. impun realizare acestei ținte strategice bazându-ne pe punctele tari și oportunități.

Optimizarea activităților de informare și consiliere privind cariera în perspectiva integrării europene;

Această țintă se impune date fiind punctele slabe (absenteismul elevilor datorat lipsei de supraveghere a părinților prea ocupați sau plecați la muncă în străinătate, sau lipsei motivației în carieră din cauza modelelor familiale; numărul mare de elevi care se descurcă singuri în lipsa părinților sau lăsați în grija altor rude sau familii dezmembrate; desfășurarea învățământului în două schimburi cu clase amestecate din ciclul primar gimnazial și liceal; programul foarte încărcat și obositor al elevilor care presupune o ședere zilnică în școală de 7-9 ore; desfășurarea orelor de atelier simultan) precum și amenințările (bugetul insuficient al părinților pentru asigurarea condițiilor optime de studiu și progres în artă al copiilor) impun școlii, în contextul contemporaneității să educe pentru schimbare și integrare formând competențe de comunicare, colaborare, rezolvare de probleme.

Extinderea parteneriatelor din județ, din țară și străinătate;

Drumul către realizarea unei „școli bune” presupune un amplu proces de înnoire și restructurare în care, realizarea de parteneriate cu școli „cu bună practică” în acest domeniu reprezintă o necesitate. Experiențele și practicile de succes ale altor licee de artă din țară sau școli particulare de muzică și arte din străinătate trebuie împărtășite la nivelul școlii și în afara ei. Parteneriatele nu trebuie să se limiteze doar la liceele vocaționale, ci și la alte categorii de școli și instituții de învățământ superior.

Îmbunătățirea comunicării între școală și familie;

Orice schimbare în educație presupune și implicarea părinților în viața școlii. Este verificat faptul că succesul copiilor depinde în mare măsură de armonizarea demersurilor școlii cu cele ale familiei și de bună colaborare dintre profesori și părinți în vederea stabilirii unei continuități educative. În demersul nostru de dezvoltare a parteneriatului cu părinții luăm in considerare punctele slabe (lipsa de sprijin din partea unor părinți pentru educație în ciclul gimnazial și liceal, părinți plecați în străinătate, familii dezmembrate, familii dezinteresate de studiu), amenințările (bugetul insuficient al părinților pentru asigurarea condițiilor optime de studiu și progres în artă al copiilor) pentru a orienta copiii spre acele activități care să valorifice superior banii și experiența acumulată.

OBIECTIVE

Asigurarea unui management al școlii și al claselor prin dezvoltarea competențelor de diagnoză, proiectare, organizare și evaluare a cadrelor didactice.

Perfecționarea curriculum-ului la decizia școlii pentru a răspunde cu adevărat cerințelor educativ – instructive, sociale și comunitare.

Accentuarea laturii educative a procesului de învățământ.

Formarea colectivului profesoral pentru utilizarea metodelor moderne participative de învățare menite să stimuleze creșterea interesului, motivația elevilor și calitatea procesului de învățământ.

Inițierea unor cursuri de perfecționare pentru utilizarea calculatorului, pentru perfecționarea strategiilor didactice, a consilierii, a comunicării și a managementului claselor.

Atragerea unui număr mai mare de elevi și motivarea lor pentru specializarea în studiul disciplinelor specifice curriculum-ului artistic.

Extinderea bazei materiale prin mansardarea sălii de sport destinată sălilor de studiu și menajarea unui atelier de plastică și arhitectură.

Mutarea claselor de cultură generală in corpul B: parter, etaj I, etaj II.

Comasarea activităților privitoare la muzică în corpul A.

Instalarea sistemului de alarmare și supraveghere prin camere video în ambele corpuri de clădire prin proiectul de Granturi MEdC.

Înființarea unei stații radio ca mijloc de comunicare în școală.

Reamenajarea beciurilor corpului A, beciului mare într-o sală de expoziție și de conferințe non-convențională.

Repararea în totalitate a acoperișului corpului A.

Amenajarea curților interioare și a incintelor după proiectele executate de elevii și profesorii claselor de arhitectură.

Amenajarea unui chioșc în curte la intrarea elevilor corp B și amenajarea unui spațiu de relaxarea cu bănci pe același aliniament.

Implicarea activă a instituției noastre în viața cultural artistică a municipiului și județului Suceava.

Inspectoratul Școlar Județean în colaborare cu I.P.J. Suceava, concretizată în răspândirea de fluturași și un marș antiviolență pentru care elevii noștri au realizat afișe și pancarde.

A fost constituit și organizat consiliul elevilor care și-a realizat propriul program de activitate, urmărind permanent materializarea obiectivelor incluse în acest program precum și o mai strânsă legătură cu colegii lor.

În ceea ce privește relația școală – familie, profesorii diriginți au organizat și condus periodic ședințe cu părinții menținând o permanentă legătură cu aceștia în scopul eficientizării procesului instructiv – educativ dar și a implicării părinților în problemele claselor pe care le conduc. Consilierul educativ a format Consiliul reprezentativ al părinților și a demarat seria lectoratelor cu părinții printr-o întâlnire care a avut ca temă de dezbatere întrebarea: „Este relația școală – familie o relație periclitată?” Lectoratul a generat o dezbatere în cadrul căreia s-au exprimat o multitudine de opinii, părinții manifestându-și dorința de a cunoaște cât mai mult problemele școlii în general și ale relației cadru didactic – elev precum și diriginte – elev, în special.

Comisia educativă de consiliere și orientare a reușit să rezolve și să ofere soluții în problemele legate de aspectul educațional, profesorii diriginți dând dovadă de seriozitate și profesionalism în ceea ce privește acest statut.

3.2. Atribuțiile de comunicare

3.3 Comunicarea cu partenerii instituționali

În cadrul managementului instituțional se are în vedere creșterea rolului și responsabilității managerilor în conducerea, coordonarea și eficientizarea procesului de învățare în unitatea școlară. Se vor face demersuri pentru optimizarea activității școlare printr-un program de activități, în care vor fi implicați responsabilii comisiilor metodice, șefii de catedre, șefii de compartimente (secretariat, contabilitate). Prelucrarea Regulamentului de ordine interioară, de organizarea și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic.

Organizarea presupune o grupare adecvată a resurselor umane disponibile pentru realizarea obiectivelor. în cadrul Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava sunt următoarele structuri organizatorice;

Director ,( directorul, director adjunct, coordonatorul pentru proiecte și programe educative)

Consiliul profesoral

Consiliul de administrație

Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității

Catedre / comisii metodice

Comisii de lucru cu caracter temporar

Consiliul clasei

Consiliul elevilor

Comitetul de părinți al fiecărei clase

Consiliul reprezentativ al părinților

Compartimentul secretariat

Serviciul contabilitate

Serviciul de administrație

Personal didactic auxiliar ( bibliotecar, informatician, laborant)

O consecință a muncii acestor grupări este operarea cu documente (acte de evidență școlară, acte de studii, documente de evidență contabilă, formulare statistice etc.) și crearea de documente (decizii, note de serviciu, procese – verbale, contracte individuale de muncă, fișe ale postului, fișe de criterii de evaluare, planuri și programe, grafice de activități, etc.). Acestea din urmă sunt grupate în registre, dosare, mape de lucru etc., iar pentru unele dintre ele se realizează o evidență specială.

Directorul exercită conducerea executivă a unității de învățământ, în conformitate cu atribuțiile conferite de lege, cu hotărârile Consiliului de administrație al unității de învățământ, precum și cu alte reglementări legale. În activitatea de conducere, directorul este ajutat, după caz, de directorul adjunct și se bazează pe Consiliul profesoral al unității de învățământ, cu rol de decizie în domeniul instructiv – educativ.

Drepturile, competențele, atribuțiile, obligațiile, răspunderea disciplinară și materială a directorului unității de învățământ sunt prevăzute în Legea învățământului, Statutul personalului didactic, Regulamentul privind actele de studii și documentele școlare în învățământul preuniversitare, Ordinul 4609/ 21,09,2000 emis de Ministrul Educației Naționale, cu privire la competențele și responsabilitățile directorilor de unități școlare, contractul de management educațional.

Directorul adjunct își desfășoară activitatea în subordinea directorului. El îndeplinește atribuții în concordanță cu prevederile R.O.F.U.I.P. și cele ale regulamentului intern stabilite prin fișa postului. Răspunde de activitatea educativă școlară și extrașcolară din unitatea de învățământ.

Coordonatorul pentru proiecte și programe educative este numit din rândul cadrelor didactice angajate ale școlii. El este subordonat directorului adjunct al unității de învățământ și, respectiv inspectorului școlar pentru activitatea educativă din Inspectoratul școlar.

relații interne

În cadrul Colegiului de Artă se respectă relațiile interne stabilite prin fișa postului fiecărui angajat, existând relații de subordonare directorului (director adjunct) și relații de colaborare între compartimente, pentru realizarea optimă a obiectivelor propuse.

relații cu exteriorul

Colegiul de Artă este subordonat Inspectoratului Școlar Județean și din punct de vedere bugetar Primăriei Suceava, care este ordonator de credite.

De asemenea, în cadrul parteneriatului școlar Colegiul de Artă are relații de colaborare cu Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj, Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, Filarmonica din Botoșani, Colegiul „Petru Mușat”, Tipografiile Mușatinii și Agresione, Consiliul local, Primăria, Complexul muzeal, etc.

metode și principii de organizare a activității

Organizarea, ca funcție a managementului, asigură punerea în practică a planurilor, prin stabilirea celei mai stabile configurații a unității de învățământ (organigrama), cu scopul utilizării optime a resurselor umane, a resurselor financiare, printr-o bună relație cu părinții și o bună colaborare cu autoritățile locale și prin realizarea de parteneriate.

politici de personal ale organizației

Încadrarea salariaților, ca în orice instituție și autoritate publică, se face numai prin concurs sau prin examen, după caz, iar contractul individual de muncă se încheie după verificarea aptitudinilor profesionale ale persoanei care solicită angajarea. Potrivit prevederilor Statutului personalului didactic, posturile didactice se ocupă prin concurs. De asemenea, personalul didactic auxiliar din învățământ se angajează prin concurs, cu respectarea condițiilor de studii.

În planul managerial pentru optimizarea procesului instructiv – educativ pe anul în curs, elaborat de director, este prevăzută intensificarea activității de organizare, îndrumare, coordonare, control, evaluare de către conducerea școlii, a membrilor Consiliului de administrație, în toate sectoarele. Astfel, se va analiza modul de organizare a fiecărui departament (cultură generală, muzică, plastică, secretariat, administrativ). S-a elaborat planul de măsuri și responsabilități pe fiecare departament, graficul de îndrumare, coordonare și control în vederea eficientizării oricărei activități prin măsuri și acțiuni concrete.

Personalul didactic, didactic auxiliar participă la programe de formare specifice organizate de Inspectoratul școlar Județean, Casa Corpului Didactic și universități.

La personalul didactic auxiliar evaluarea activității și promovarea în grade superioare se face anual după analiza activității desfășurate în cadrul unității.

e) implicarea organizației în orientările comunitare

În activitățile școlare și extrașcolare se au în vedere toate componentele educației, dar în mod special educația pentru valori. Se realizează parteneriate de colaborare cu toți factorii sociali implicați în scop educațional: instituții culturale, biserică, Palatul Copiilor, Poliție pentru organizarea unor activități educativ artistice în favoarea elevilor, dar și a comunității locale. Astfel, se organizează recitaluri, și alte activități de înaltă ținută artistică, cu implicarea directă și aport financiar al unor societăți economice, bancare, culturale care să aducă beneficii colegiului.

Colegiul de Artă este singura instituție de învățământ artistic din județ aflată în rețeaua Ministerului Educației și Cercetării. Are rolul de făuritor al unor performanțe artistice. Drumul performanței este lung și anevoios, iar dintre cei foarte mulți care au pornit să-l străbată, puțini ajung până la capăt. Cei rămași devin PUBLIC – public de concert, public de teatru, de galerii de artă, public capabil să apere valorile autentice de asediul tot mai nemilos al producțiilor „artistice” de prost gust. În aceste condiții misiunea care-i revine Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” este dintre cele mai nobile trebuind să ofere comunității producții artistice autentice și valoroase, suplinind instituțiile profesioniste de spectacol și demonstrând prin aceasta importanța și necesitatea existenței sale în spațiul cultural – artistic bucovinean.

Comunicarea în cadrul instituției

Tipurile de comunicare organizațională

În lucrarea Managementul organizației, autorii clasifică tipurile de comunicare organizațională în funcție de trei criterii:

sensul comunicării;

gradul de oficializare;

maniera de desfășurare.

Vom folosi această clasificare ca bază a analizei privind tipologia comunicării organizaționale.

1. în funcție de sensul comunicării, ce urmărește circuitul ierarhic, avem:

comunicarea descendentă, în care fluxul de informații circulă de la vârful ierarhiei spre bază – această comunicare, practicată mai ales în stilurile autoritare de management, se poate efectua oral sau în scris, cu o preferință totuși pentru transmiterea scrisă a ordinelor și reglementărilor. Circuitul scris asigură, pe de o parte, fidelitatea informației care parvine nedistorsionată la toți receptorii, indiferent de poziția în organizație, și pe de altă parte, conferă un plus de legitimitate managerului care își exercită astfel rolul și își impune statutul. Comunicarea electronică (e-mail) reprezintă forma modernă de comunicare scrisă ce permite și feedbackul scris din partea receptorului. Fiind o adresă publică, adresa de e-mail marchează deschiderea spre un stil democratic, transparent de conducere, subordonații putând menține un contact mai apropiat și permanent cu managerul. Același rol de asigurare a transparenței și deschiderii spre comunicare îl are, în tot mai multe organizații, folosirea Internetului. Site-urile actualizate periodic oferă informații asupra organizației, dar și posibilitatea nelimitată de acces la aceste informații. Comunicarea orală are loc în cadru formal, ședințe, adunări, întruniri etc. În acest caz, discuțiile sunt, de cele mai multe ori, consemnate într-un proces-verbal. Tot mesaje orale sunt convorbirile telefonice pe teme profesionale, acestea având însă o încărcătură informală mai pregnantă. Comunicarea telefonică descendentă se practică cel mai adesea în managementul de vârf și are ca principală deficiență imposibilitatea de a fi controlată. în unele cazuri, prin acest tip de comunicare se transmit încercările de influențare a unor decizii, intervențiile personale, se cer unele favoruri instituționale etc.;

comunicarea ascendentă permite circulația informației dinspre subordonați spre vârful ierarhiei. Ea îmbracă forma unor rapoarte sau informări scrise sau a discuțiilor directe în cadrul unor ședințe de analiză, întruniri profesionale etc. Dacă este orală, comunicarea poate fi distorsionată de aceiași factori ca și cea descendentă. Și în acest caz comunicarea prin e-mail începe să fie preferată în multe organizații;

comunicarea laterală (pe orizontală) reprezintă circulația informațiilor între departamente sau sectoare situate pe același nivel ierarhic. Scopul ei este de a asigura o coordonare a activității între diferitele departamente. De multe ori, acest tip de comunicare se realizează însă cu dificultate, ceea ce antrenează disfuncționalități în bunul mers al organizației. Una dintre explicații ar decurge din teoria grupurilor. Departamentele ce întrunesc, de obicei, ca număr și structură caracteristicile unui grup interactiv dobândesc o psihologie de grup prin prisma căreia au tendința să se autovalorizeze în detrimentul celorlalte grupuri din organizație cu care se simt în competiție. Este nivelul la care apar cel mai evident frustrările de grup și unde managerul trebuie să intervină cel mai adesea pentru a negocia statutul fiecărui grup față de celelalte și în raport cu locul ocupat în organizație; d) comunicarea încrucișată (în diagonală sau oblic), prin care fluxul de informații circulă între persoane aflate la diferite niveluri organizatorice fără a mai fi intermediat de managerii de mijloc – el are loc în cadrul adunărilor generale ale salariaților, la sesiunile de formare, precum și informai cu ocazia unor evenimente și sărbători organizate de organizație. Organizațiile cu o viziune modernă consideră că o formă de comunicare utilă pentru cunoașterea interpersonală este și crearea unui climat de cooperare în interiorul organizației.

2. După gradul de oficializare, se disting:

comunicarea formală, care asigură circulația fluxului de informații absolut necesare pentru realizarea obiectivelor organizației și buna sa funcționare: ordine, regulamente, indicații pe linie ierarhică. Nerespectarea acestora atrage după sine sancțiuni (în plan individual) și poate aduce prejudicii funcționării organizației. Respectarea acestui tip de comunicare ține, în primul rând, de modul în care se exercită funcția de manager;

comunicarea informală (neoficială) se întâlnește, în primul rând, în interiorul grupurilor de lucru și este o trăsătură a leadership-u\m informai. De cele mai multe ori, liderul informai al grupului este cel care colportează zvonurile din organizație, le investește cu semnificații și le transformă, dacă e cazul, în acțiune (eventual revendicativă). Ca latură pozitivă, acest tip de comunicare ajută la comunicarea între membrii organizației și asigură un climat de armonie bazat pe înțelegerea colaboratorilor, fiind și un vector de propagare a valorilor organizației. Tot această comunicare contribuie la difuzarea imaginii pozitive sau negative a organizației în exterior. Atunci când are conotații și efecte negative, cauza trebuie căutată, cel mai adesea, într-un management defectuos și o politică deficitară în domeniul resurselor umane.

3. În funcție de maniera de desfășurare, comunicarea organizațională poate fi:

comunicare directă (personală), când emițătorul și receptorul se află față în față – această comunicare poate fi unilaterală, atunci când este descendentă, și bilaterală, când se așteaptă feedback din partea receptorului. Tot o formă a comunicării directe este comunicarea profesională (ce include și o latură de comunicare personală informală) între colaboratori. Multe organizații de tip nou dezvoltă prin tehnici speciale această comunicare cu un înalt potențial creativ (colective de cercetare, de creație, de proiectare, echipe ce lucrează proiecte etc.);

comunicarea indirectă (impersonală) poate fi reciprocă, atunci când canalul de transmitere este telefonul, poșta electronică etc, sau unilaterală, prin documente scrise, film, televiziune, radio, discursuri magistrale și orice formă de comunicare ce nu permite feedbackul. O comunicare indirectă de tip mixt este reprezentată de emisiunile interactive de radio, televiziune sau comunicarea interactivă pe Internet.

Sub presiunea unor noi abordări educaționale și din necesitatea de a aplica reformele educaționale școala are nevoie de sprijinul comunității. În acest sens se derulează: programul de parteneriat cu Primăria Suceava, cu Poliția, cu firma de pază și protecție BIDEPA, Agenția Națională Antidrog – Centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, cu Muzeul de Istorie, cu Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, cu Centrul de Creație Artistică, cu Biblioteca Județeană „I.Gh.Sbierea”, cu Fundația de caritate „ANA”, cu organizația „Salvați copiii”,cu cabinetul psihopedagogic de pe lângă Casa Corpului Didactic „Ion Tofan” Suceava, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Filarmonica din Botoșani, Casa de Cultură, Casa „Don Polski”, Radio Iași, Televiziunea Română Iași, Biserica Ortodoxă și Catolică, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Liceele de Artă din țară, colegiile naționale și tehnice din Suceava. Prin parteneriatele cu cei sus-numiți participăm la viața culturală a municipiului prin activități de înaltă ținută artistică cu sprijinul unor societăți ca: NOVAOPTIC Suceava, Spitalul Județean „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, ASSIST, COMPACT COMPANY ș.a.. Un loc important îl deține programul de parteneriat cu Comitetul de părinți pe clase și pe liceu.

Programul internațional COMENIUS I cu tema Breaking the stones in our minds se desfășoară, în parteneriat cu o școală din Turcia și una din Belgia.

Am înaintat proiectul de program granturi MEdC „Multimedia” realizat de echipa de proiect a liceului. Proiectul a fost aprobat de Inspectoratul Școlar și așteptăm rezoluția de eligibilitate.

Prin aceste activități de cooperare și colaborare cu alte instituții se urmărește pentru colegiul nostru creșterea calității în educație în perspectiva alinierii învățământului specific școlii noastre la nivelul standardelor școlilor din Uniunea Europeană. De asemenea, urmărim ridicarea calității activității instructiv – educative și eficientizarea acesteia, prin noi metode didactice și pedagogice experimentate și utilizate în școli din UE și mai ales îmbunătățirea calității managementului școlar prin valorizarea tuturor competențelor funcționale ale managerului școlar.

Comunicarea instituțională reunește toate formele de comunicare destinate valorizării unei organizații, a personalului și activităților acestuia, a unui produs sau serviciu efectuat de aceasta.

Comunicarea instituțională se referă la organizația însăși și împrumută stilul comunicării de masă. Organizația evoluează într-un mediu în care crearea unei identități proprii este din ce în ce mai dificil de realizat. Pentru a reuși acest lucru ea trebuie să informeze și mai ales să seducă publicul. Acestea sunt motivele pentru care organizația comunică în mod regulat date despre sine: organizare, activități, produse, servicii, rezultate. Scopul principal al acestei comunicări îl reprezintă crearea și menținerea unei imagini favorabile în conștiința publică (a publicului țintă).

Imaginea instituției depinde de modul în care ea se transmisă publicului prin intermediul comunicării. Ea reunește în același timp calitatea produselor sau serviciilor, nivelul de reușită în ansamblu, gradul de participare, suma eforturilor întreprinse pentru construirea unei specificități.

Imaginea este un factor important care a fost recunoscut și studiat începând cu anul 1950 când Philip Kotler a definit-o conceptual ca reprezentând „ansamblul percepțiilor pe care un individ le are vis-a-vis de un obiect”. Imaginea are ca obiect reputația unei organizații obiect sau serviciu.

Într-o epocă în care s-a produs standardizarea produselor, creșterea concurenței, proliferarea produselor identice, fiecare organizație trebuie să se delimiteze de celelalte, să-și afirme prezența, legitimitatea, personalitatea.

Conceptul de Comunicare instituțională, după opinia majorității specialiștilor este sinonim cu cel de Relații Publice.

În țările din Centrul și Estul Europei conceptul de Relații publice a apărut după dispariția regimurilor totalitare din anul 1989, după douăzeci de ani manifestându-se încă o confuzie terminologică. Din diferite motive cum ar fi: penuria de personal specializat, masivitatea cererilor, inadaptarea unor manageri la noile cerințe de comunicare etc. el este adesea identificat cu cel de relații cu publicul.

De altfel, Europa în general nu este scutită de această confuzie pentru că termenul este de origine americană și își hrănește semnificațiile dintr-un anumit context socio-politico-economic și general uman. Pentru Europa de vest, regalistă și centralistă „relațiile publice” au fost relații cu publicul în sensul că deciziile luate de autoritățile regale superioare aflate la centru erau comunicate masei de supuși care le executau. Prin urmare „relațiile publice” se reduceau la comunicarea unilaterală cu publicul.

Serviciile publice din țările europene au continuat să practice acest gen de relații cu publicul fiind urmate ca model de restul instituțiilor și chiar de firmele și întreprinderile comercial-economice care au promovat stilul comunicării comerciale (marketing și publicitate) ale acestora.

Conform aprecierilor lui Philipe A. Boiry, „relațiile publice nu au fost create de o simplă modă sau dintr-o admirație exagerată, ele răspunzând unei nevoi sociale și economice, exigențelor unei lumi noi care se crea într-o perpetuă accelerare și care, generând situații noi, necunoscute la acea zi… trebuia să găsească răspunsuri. Acesta a fost, în Statele Unite, rolul relațiilor publice.

Dacă am vorbit despre comunicarea in instituții în general, în cadrul Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, comunicarea se face între directori și profesori, între elevi – profesori, între profesori – părinți, între personalul didactic auxiliar și tesa.

Feedbackul ca modalitate de control a informației în organizație

Indiferent de forma pe care o ia comunicarea, cercetările au arătat că nici o comunicare nu este deplină dacă nu putem controla efectele sale asupra destinatarului. Feedbackul, termen inițial folosit în cibernetică, este tot mai des asociat cu modelele și teoria comunicării. în comunicare, feedbackul reprezintă „procesul prin care reacția decodorului la un mesaj este transmisă înapoi spre cel ce codifică". Prin el, emițătorul cunoaște modul în care a fost recepționat mesajul. Acest lucru permite schimbarea parametrilor comunicării, pentru a se ajunge la o anumită reacție, dorită de emițător, din partea celui care decodifică mesajul. T.K. Gamble și M. Gamble definesc feedbackul drept „toate mesajele verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane".

În organizații, feedbackul reprezintă trecerea de la strategiile manageriale privative de informații la cele bazate pe schimbul de informații. Feedbackul reprezintă unul din instrumentele esențiale pentru realizarea leadership-ului interpersonal și managerial.

Feedbackul este un instrument al leadership-ului pe baza căruia angajații și managerii identifică metode de a-și ameliora constant activitatea. El este folosit ca element important în obținerea unor performanțe mai înalte din partea angajaților, prin programe de schimbare a comportamentelor, având la bază furnizarea informațiilor necesare asumării responsabile a sarcinilor. într-un astfel de stil managerial, salariații sunt antrenați să definească singuri căi de îmbunătățire a propriilor performanțe. Managerul, pe baza acestor informații, stabilește la nivel organizațional măsurile necesare pentru sprijinirea realizării acestor performanțe, inclusiv mijloacele de recunoaștere și recompensă.

Practica de îmbinare a recunoașterii și recompenselor cu furnizarea informațiilor reprezintă o schimbare a stilului de conducere ce privilegiază interacțiunea în toate direcțiile în interiorul organizației prin mijloace formalizate și cu acțiune permanentă. Feedbackul poate fi direct (ședințele de evaluare, ședințele de producție, interviuri manageri-subalterni) și indirect (chestionare, date obținute de la colegi și superiori pentru evaluarea performanței unei persoane). Premisa acestui tip de furnizare a informațiilor este aceea că persoana care primește feedbackul trăiește o anumită tensiune internă. Dacă feedbackul primit este pozitiv, el devine motivant pentru îmbunătățirea performanței, în acest caz, angajatul îl asociază adesea și cu speranța unei recompense. Dacă este vorba despre manager, acesta primește o confirmare a stilului de conducere pe care 1-a abordat. Dacă feedbackul este negativ, angajatul va decodifica în plan acționai și comportamental necesitatea unei ameliorări a muncii sale (constrâns uneori și de teama unor consecințe negative : diminuarea salariului, retrogradare, concediere), iar managerul se va afla în situația de a se autoevalua și a-și modifica obiectivele și strategiile pentru a îmbunătăți climatul de lucru în sectorul pe care îl conduce.

Hellriegel, Slocum și Woodman identifică câteva caracteristici ale feedbackului:

• feedbackul ar trebui – în mod ideal – să se bazeze pe încrederea dintre emițător și receptor;

feedbackul trebuie să fie mai curând specific decât general și să conțină exemple recente;

feedbackul trebuie oferit în momentul în care receptorul este pregătit să îl accepte;

emițătorul trebuie să verifice înțelegerea corectă a mesajului de către receptor. El îi poate cere acestuia să reformuleze sau să reproducă feedbackul exprimat.;

feedbackul trebuie să includă acele lucruri pe care receptorul este capabil să le facă în cadrul activității sale, fără a i se cere să-și depășească atribuțiile.

Studiile efectuate de Agenția Canadiană de Dezvoltare Internațională identifică trei forme de feedback, din perspectiva emiterii lui:

feedback evaluativ: emițătorul emite o judecată, fără a lăsa loc dialogului sau explorării opțiunilor. El lasă în seama receptorului asumarea întregii responsabilități

feedback descriptiv : emițătorul enunță faptele fără a le interpreta; el pune în evidență aspecte precise din comportamentul receptorului.

feedback experiențial: emițătorul descrie impactul comportamentului pe care îl are cealaltă persoană. în feedbackul experiențial, autorul își asumă responsabilitatea reacțiilor sale și vorbește la persoana I.

Intenția emițătorului este, de cele mai multe ori, de a obține o schimbare de atitudine sau de comportament din partea receptorului feedbackului. Important este ca feedbackul să nu provoace o reacție negativă sau defensivă din partea receptorului. Din această cauză, feedbackul trebuie să fie constructiv și echilibrat.

Anexe:

COLEGIUL DE ARTĂ „ CIPRIAN PORUMBESCU” SUCEAVA

FIȘA POSTULUI

pentru funcția de secretar șef

Numele și prenumele: Costache Angelica

Cerințele legale ale postului: studii medii–-

Studii superioare de lungă durată –––-

Studii specifice postului––––

Relații de serviciu:

Ierarhice: este subordonat conducerii unității.

Colaborează cu: tot personalul liceului.

Programul de lucru: 8 ore

Sarcini de serviciu:

Sarcinile de serviciu obligatorii, reprezentând 40 ore / săptămână norma de bază,

Obiectiv general: asigurarea interfeței dintre școală și beneficiar (elev / profesor).

Obiectiv specific: managementul activităților de secretariat.

Condiții de studii: absolvirea cu examen de diplomă a unei instituții de învățământ superior, postliceal sau liceal.

Atribuții și responsabilități:

este responsabil cu evidența personalului didactic și nedidactic;

operează imediat și cu exactitate, în carnetele de muncă, toate modificările privind salarizarea, gradele, treptele, gradațiile și celelalte date prevăzute în normativele de completare a acestor documente, pe baza criteriilor emise de directorul unității școlare,

întocmește documente de personal (adeverințe, copii, etc), pentru angajații unității școlare, la solicitarea scrisă a acestora aprobată de director și în termenul stabilit o dată cu aprobarea. Răspunde de exactitatea datelor înscrise în aceste documente;

completează rubricile statelor de plată care se referă la grila de salarizare cu sporul de vechime și indemnizațiile, aferente funcțiilor, în vigoare în perioada respectivă;

completează actele de studii ale absolvenților,

completează actele de studii (foi matricole, duplicate, certificate) în baza cererilor solicitanților.

Completează în registrul actelor de studii datele tuturor elevilor care primesc diplomă,

Întocmește dosarele pentru elevii înscriși la examenul de capacitate, bacalaureat, certificarea competențelor profesionale și le pune la dispoziția comisiei, după ce au fost verificate și aprobate de către directorul unității școlare,

Completează diplomele de bacalaureat, certificatele de absolvire a ciclului inferior al liceului, cel superior al liceului, capacitate, atestatele pentru certificarea competențelor profesionale, imediat după susținerea examenelor.

Se ocupă de întocmirea tabelelor pentru vizarea actelor de studii cu timbru sec;

Eliberează fără cerere, după ce au fost completate pentru toți absolvenții, înregistrate și semnate de către director în baza cataloagelor respective, diplomele de bacalaureat, certificatele de absolvire, atestatele pentru meserie, etc;

Întocmește situațiile școlare cerute de inspectoratul școlar și de ministerele de resort, după cum urmează:

Înscrie în fișele de încadrare anuale ale unității școlare, cu personalul didactic, datele privind vechimea, salariul, gradele didactice și statutul de încadrare (titular, detașat, suplinitor),

Păstrează securitatea documentelor de secretariat, a diplomelor, a certificatelor completate sau necompletate, sigiliul unității școlare este păstrat în condiții de securitate, iar pentru perioada când nu este în școală, acesta este predat directorului unității școlare,

Se îngrijește de procurarea și păstrarea documentelor privind legislația școlară (legi, decrete, hotărâri, ordine, regulamente, instrucțiuni);

Întocmește complet statele de plată,

Întocmește statele pentru îngrijirea copilului până la 2 ani, pentru concedii medicale, de maternitate, pentru burse ( din R. Moldova, și altele ),

Întocmește dosarele de pensionare de toate tipurile,

Întocmește statele de funcții,

Întocmește dosarele pentru ajutor ocazional,

Redactează documentele necesare pentru angajarea în muncă;

Redactează corespondența școlii,

Participă permanent la instruirile de la Inspectoratul Școlar și întocmește situațiile solicitate de acesta,

Utilizează produsele software din dotarea unității, întocmește diverse situații necesare procesului instructiv – educativ și activităților de secretariat;

Se preocupă de permanenta perfecționare și îmbunătățire a pregătirii profesionale, în vederea aplicării corecte și complete a reformei învățământului,

Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante;

Întocmirea dispozițiilor de salarizare (majorări, indexări, obțineri de grade, tranșe de vechime etc.);

Coordonarea activității în secretariat;

Coordonarea activității privind începutul anului școlar, încheierea semestrelor, a anului școlar și a diferitelor examene.

Răspunde de exactitatea datelor din lucrările BDNE

Se ocupă de introducerea datelor în programul REVISAL care este dus la ITM

Se ocupă de introducerea datelor din cărțile de muncă pentru CASS.

Se ocupă de întocmirea statelor de plată a cadrelor didactice care fac parte din comisiile de examen și care sunt retribuite pin CCD Suceava.

Se ocupă de întocmirea dosarelor pentru perfecționarea cadrelor didactice;

Se ocupă de coordonarea activității privind începutul anului școlar, încheierea semestrelor, a anului școlar și a diferitelor examene.

Se ocupă de întocmirea fișelor fiscale pentru toți angajații unității;

Se ocupă de încadrarea elevilor pe profesor (după ce șeful de catedră aduce la secretariat încadrarea de la fiecare catedră),

– să participe la formarea continuă pentru perfecționarea profesională ori de câte ori este nevoie,

– păstrează confidențialitatea datelor și securizează documentele din baza de date electronică și listată,

– după terminarea activității se va accesa sistemul de alarmare a biroului secretariat,

– verifică E-mail – ul școlii zilnic și informează ultimile nouătți,

Are și alte sarcini care sunt:

Redactarea programelor de sală pentru diferite concursuri (Lira de Aur, diferite concerte și recitaluri, etc)

Redactarea tuturor materialelor pentru consiliile profesorale, pentru diferite alte lucrări care intervin pe parcursul programului.

Se ocupă de primirea fișelor de înscriere la toate concursurile care se țin în unitatea noastră și orice alte sarcini trasate de conducerea colegiului.

În funcție de nevoile specifice ale unității, salariatul se obligă să îndeplinească și alte sarcini repartizate de conducerea unității în condițiile legii.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu stabilite prin prezenta fișă a postului atrage după sine sancționarea legală.

Data…………………

Director,

Am luat la cunoștință și am primit

un exemplar din fișa postului,______________________

IV. Concluzii

Informațiile constituie elementele centrale ale organizării informaționale prin intermediul cărora este cunoscută, controlată și optimizată starea de funcționare a organizației.

Informațiile realizează armonizarea acțiunilor unităților comportamentale ale organizației prin atingerea obiectivelor de ansamblu.

Sistemul informațional în calitate de componentă a managerului apare ca un complex de oameni, activități practice și echipamente orientate către modelarea proceselor manageriale prin intermediul operațiilor de analiză și transmitere a informațiilor, în condițiile adoptării exprimării corecte, precise, fără ambiguități, pregătirii interlocutorului în problema care i se comunică și identifică deformărilor conștiente sau inconștiente pentru a asigura păstrarea fidelității și integralității mesajului.

Comunicarea, în cadrul organizației de asistență socială, definește procesul prin care are loc schimbul de mesaje în vederea realizării obiectivelor individuale și comune ale membrilor săi.

Comunicarea este un instrument esențial al activității manageriale care determină schimbarea comportamentului ambilor parteneri,emițător și receptor, este fundamentul coordonării activităților umane.

Managementul este, prin definiție, o activitate care presupune realizarea obiectivelor organizației cu ajutorul oamenilor și prin oameni. Oamenii sunt ființe emoționale care, înainte de a gândi, simt. Pentru a realiza sinergia eforturilor angajaților în direcția realizării obiectivelor organizației sunt necesare competențe manageriale care țin de interacțiunea cu angajații la nivel nu doar cognitiv, ci și emoțional. Orientarea managerului în condiții de incertitudine, într-un mediu în continuă schimbare, sub presiunea timpului necesită folosirea de către acesta a experienței sale, experiență codificată sub formă emoțională. Are nevoie de intuiție și optimism, care sunt competențe emoționale.

Se știe că după o anumită vârstă, competențele cognitive nu se mai pot dezvolta ci, dimpotrivă, se deteriorează. Pentru a crește performanțele angajaților, în această situație se poate conta doar pe creșterea eficienței lor pe baza experienței și informațiilor acumulate și a rutinei. Pe de altă parte, la un moment dat acestea atuuri devin puncte slabe, deoarece pot sta în calea dezvoltării, schimbării, adaptării la nou. Competențele emoționale se pot dezvolta indiferent de vârstă și, prin urmare, acestea constituie o pârghie extrem de importantă în creșterea performanțelor organizației.

Managerul, prin poziția pe care o ocupă, prin funcțiunile pe care le îndeplinește și prin personalitatea și competențele emoționale pe care le are, exercită o influență mare asupra subordonaților. De exemplu, unii dintre angajați îl percep pe manager ca pe un reprezentant al autorității, alții ca pe o persoană înțeleaptă care îndrumă, protejează, susține dă sfaturi. Acest „transfer de sentimente”, de obicei inconștient, conferă managerului rolul de „model” și i se atribuie fie imaginea de „șef”, fie de „părinte” sau „ prieten”.

Între perfomanța comunicării manageriale și relația manager – subordonat există o legătură puternică, iar de această relație depinde modul în care angajații vor colabora la realizarea obiectivelor organizației. În funcție de calitatea acestei relații, angajatul este dispus să depună un anumit efort din potențialul pe care îl are.

Feedbackul este un instrument al leadership–ului cu ajutorul căruia angajații și managerii identifică metode de a-și ameliora constant activitatea. El este folosit ca element important în obținerea unor performanțe mai înalte din partea angajaților, prin programe de schimbare a comportamentelor, având la bază furnizarea informațiilor necesare asumării responsabile a sarcinilor.

În comunicare, feedbakul reprezintă „procesul prin care reacția decodorului la un mesaj este transmisă înapoi spre cel ce decodifică”.

Elementele de specificitate ale comunicării manageriale din instituții sunt legate de faptul că acesta are scop, obiective și forme de acționare specifice, se mulează după structura organizațională poartă amprenta culturii organizaționale.

Scopul specific al comunicării manageriale este acela de creștere a performanțelor organizației, iar obiectivele specifice sunt legate de îndeplinirea funcțiunilor manageriale.

Comunicarea managerială „vorbește” despre cum este privit și tratat capitalul uman în organizație.

Emoțiile interfațează activitățile de procesare a informațiilor. Informațiile pot fi astfel lărgite, îngustate, grăbite sau distorsionate de emoție.

Climatul de muncă este determinat de relația dintre angajați – manager – angajați și depinde de competențele emoționale ale participanților la interacțiuni.

Competențele emoționale intervin ori de câte ori se ia o decizie sau se interacționează cu grupul în cadrul procesului luării deciziei. Calitatea deciziei și consecințele ei depind de nivelul acestor competențe.

BIBLIOGRAFIE

1.Agence Canadienne de Development Internațional Leaderschip Efficace – techniques de gestion interpersonnelle et de coaching pour mener et gerer le changement, P.J. Pritchard, Quebec, 1995

2.Burduș E. , Căprărescu G. Fundamentele managementului organizației, Editura Economică, București, 1999

3.Cândea D. Cândea R. Comunicarea managerială, Editura Expert, București, 1996

4.Cândea R, Cândea D. Competențele emoționale și succesul în management, Editura Economică, București 2005

5.Cojocariu Maria, Dimensiunea socio – psihologică a managementului Industrial, Editura Economică, București, 1999

6. Emilian R., Managementul serviciilor – Editura Expert, București, 2000

7.Gamble T.K., Gamble M., Communication Works, Mc. Graw- Hill, New York, 1993

8.Goleman Daniel, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001

9.Hellriegel D., Slocum J.W., Woodman R. W., Management des organisations De Boeck Universite, Bruxelles.

10.Miftode V., Tratat de Asistență socială – Fundamente teoretice și metodologice, Editura Fundației Axis, Iași 2003

11.Nica P., ( coord.) Managementul firmei, Editura Condor, Chișinău

12.Nicolescu O. Verboncu Ion, Management Ediția a III –a, Editura Economică,

13.O Sulivan T. Hartley J. Sanders D. Montgomery. Conceptele fundamentale din științele comunicării și studiile culturale

14.Pașa F., Pașa M.l L., Asistența socială în România, Editura Polirom, Iași, 2004

15.Păuș Aura Viorica. Comunicare și resurse umane, Editura Polirom, Iași, 2006

16.Pînișoara G., Pînișoară I.O., Managementul resurselor umane Editura Polirom Iași, Polirom, Iași. 2001

17.Rusu C., Management Editura Expert, București, 1993

18.Șoitu Laurențiu, Comunicare și acțiune, Editura Institutul European, Iași, 1997

19.Zamfir C,. Vlăsceanu L. Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993

20.Zamfir C., Psihologia organizării și a conducerii, Editura Politică, 1984

21. Corjan, Ionel Birotica . Teoria și practica sistemelor tehnico – informatice de birou, Suceava, 2000

22. Frâncu, Nicolae Comportarea civilizată în familie și societate. Reguli de protocol, Ed. Garamont, București, 1993

23. Olteanu, I. Structuri organizatorice, Editura Teora, , București, 1979

24. Puiu, Ion Organizarea întreprinderii, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1976

25. Scobeanu, Ionel; Scobeanu, Iordana Secretele secretariatelor, Editura „Eficient”, București, 1998

26. Moscovici, Sege La psychanalyse, son image et son public PUF, Paris, 1976

27. Ficher, N. Les concepts fondamentaux de la psychologie sociale DOD, Paris, 1987

BIBLIOGRAFIE

1.Agence Canadienne de Development Internațional Leaderschip Efficace – techniques de gestion interpersonnelle et de coaching pour mener et gerer le changement, P.J. Pritchard, Quebec, 1995

2.Burduș E. , Căprărescu G. Fundamentele managementului organizației, Editura Economică, București, 1999

3.Cândea D. Cândea R. Comunicarea managerială, Editura Expert, București, 1996

4.Cândea R, Cândea D. Competențele emoționale și succesul în management, Editura Economică, București 2005

5.Cojocariu Maria, Dimensiunea socio – psihologică a managementului Industrial, Editura Economică, București, 1999

6. Emilian R., Managementul serviciilor – Editura Expert, București, 2000

7.Gamble T.K., Gamble M., Communication Works, Mc. Graw- Hill, New York, 1993

8.Goleman Daniel, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001

9.Hellriegel D., Slocum J.W., Woodman R. W., Management des organisations De Boeck Universite, Bruxelles.

10.Miftode V., Tratat de Asistență socială – Fundamente teoretice și metodologice, Editura Fundației Axis, Iași 2003

11.Nica P., ( coord.) Managementul firmei, Editura Condor, Chișinău

12.Nicolescu O. Verboncu Ion, Management Ediția a III –a, Editura Economică,

13.O Sulivan T. Hartley J. Sanders D. Montgomery. Conceptele fundamentale din științele comunicării și studiile culturale

14.Pașa F., Pașa M.l L., Asistența socială în România, Editura Polirom, Iași, 2004

15.Păuș Aura Viorica. Comunicare și resurse umane, Editura Polirom, Iași, 2006

16.Pînișoara G., Pînișoară I.O., Managementul resurselor umane Editura Polirom Iași, Polirom, Iași. 2001

17.Rusu C., Management Editura Expert, București, 1993

18.Șoitu Laurențiu, Comunicare și acțiune, Editura Institutul European, Iași, 1997

19.Zamfir C,. Vlăsceanu L. Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993

20.Zamfir C., Psihologia organizării și a conducerii, Editura Politică, 1984

21. Corjan, Ionel Birotica . Teoria și practica sistemelor tehnico – informatice de birou, Suceava, 2000

22. Frâncu, Nicolae Comportarea civilizată în familie și societate. Reguli de protocol, Ed. Garamont, București, 1993

23. Olteanu, I. Structuri organizatorice, Editura Teora, , București, 1979

24. Puiu, Ion Organizarea întreprinderii, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1976

25. Scobeanu, Ionel; Scobeanu, Iordana Secretele secretariatelor, Editura „Eficient”, București, 1998

26. Moscovici, Sege La psychanalyse, son image et son public PUF, Paris, 1976

27. Ficher, N. Les concepts fondamentaux de la psychologie sociale DOD, Paris, 1987