Comunicare și Relații Publice – Informații Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” 1 Având în vedere faptul că subiectul pe care l-am ales,… [616124]

Oliver Stan  
26.01.2018  
─  
Masterand: [anonimizat] „Mihai Viteazul”

1  
 
Având în vedere faptul că subiectul pe care l-am ales, Oliver Stan, a fost diagnosticat în
repetate rânduri cu schizofrenie paranoidă, consider că este necesar să încep prin a spune câteva
lucruri despre această afec ț iune ș i, în special, despre simptomele ce reies din comportamentul ș i
limbajul acestuia.
Ini ț ial, boala a fost denumită „demen ț ă precoce” având u-se în vedere debutul timpuriu
din adolescen ț ă, precum ș i incapacitatea severă pe care o produce în ceea ce prive ș te
func ț ionalitatea celui afectat. De ș i a fost studiată timp îndelung at, mecanismul de declan ș are a
bolii rămâne însă o enigmă. Studiile efectuate de-a lungul a zeci de ani au eviden ț iat următoarele:
prevalen ț a se situează între 0,2 ș i 2%, prevalen ț a pe via ț ă este de aproape 1%, inciden ț a ar fi de 1
la 10.000, debutul majoritar situându-se între 20 ș i 35 de ani, vârsta de debut fiind ceva mai mică
la bărba ț i. 1
Debutul schizofreniei diferă mult – poate fi gradat sau accelerat ș i se observă, mai ales,
de către cei din familie ș i anturaj. Câteva dintre primele semne sunt considerate a fi: evitarea
evidentă a comunicării, pierderea randamentului, introversiunea, pasivitatea ș i nu în ultimul rând,
pierderea contactului cu realitatea.
Schizofrenia paranoidă prezintă ca simptome dominante ideile delirante de persecu ț ie ș i
grandoare. Sub influen ț a halucina ț iilor, îndeosebi celor auditiv e, pacien ț ii pot scrie memorii,
denun ț uri ș i pot trece la măsuri de apărare. Debutul acestei forme de schizofrenie apare mai
târziu decât celelalte, iar func ț ionalitatea socială a celor afecta ț i este superioară, întrucât
deteriorarea este mult mai redusă. Cei afecta ț i de schizofrenie paranoidă pot fi suspicio ș i,
pruden ț i, dar ș i agresivi, în anumite situa ț ii fiind chiar periculo ș i.
Schizofrenia paranoidă este cea mai des întâlnită manifestare a bolii, aceasta
caracterizându-se prin halucina ț ii care capătă, de cele mai multe ori, forma conspira ț iei sau a
unor amenin ț ări, unele exemple constând în „observarea” unor comploturi secrete ce au ca scop
preluarea controlului creierului oamenilor prin transmisiuni radio.
Un individ ce suferă de schizofrenie paranoidă poate crede că gândurile îi sunt
controlate de o for ț ă extraterestră; totodată, o mare inciden ț ă în schizofrenia paranoidă o au
1 http://www.infoterapii.ro/modules/news/article.php?storyid=307

2  
 
senza ț ia de măre ț ie, sentimentul de posedare a adevărului absolut sau a solu ț iei unice la
problemele lumii. Bolnavul nu prezintă, de obicei, manifestările plate sau neadecvate ale unui
schizofrenic dezorganizat ș i poate părea o persoană inteligentă care vrea să aibă o discu ț ie
aprinsă, sinceră pe tema unor subiecte care sunt foarte ciudate sau de necrezut.
De exemplu: „în iulie 1998, un om pe nume Russell Westen, diagnosticat anterior cu
schizofrenie paranoidă, a intrat înarmat cu un pistol în clădirea Capitoliului din Washington D.C.
și omorât doi agenți de pază, înainte ca el să fie împușcat și rănit la rândul său. După cum s-a
dovedit ulterior, omul refuzase să-și ia medicamentele. El delira, susținând că președintele
conspira să-l omoare. Odată, el reclamase faptul că era spionat din ordinul CIA, prin antena
satelit a micului său oraș din Montana. Părinții lui au relatat despre credința lui în puterile secrete
care încercau să-l controleze prin intermediul televizorului. Simptomele omului seamănau cu o
descriere a schizofreniei paranoide dintr-un manual de psihiatrie. Nu toți schizofrenicii paranoizi
sunt periculoși, cei mai mulți dintre ei nu sunt. Cu toate acestea, atunci când încep să acționeze în
baza fanteziilor lor, ca în cazul acestui om, ei pot să devină periculoși.” 2
De ce nu era acest individ internat într-un ospiciu? El a încălcat legea în repetate
rânduri, dar niciodată suficient de grav pentru a fi re ț inut, astfel rămânând de fiecare dată în
libertate. După împu ș căturile din Capitoliu, au fost adresate mai multe acuza ț ii sistemului de
ocrotire a sănătă ț ii din Sta tele Unite.
Astfel de acuza ț ii sunt u ș or de adus ș i probabil justificate, dar acestea ignoră probleme
mai dificile. R. Westen întrerupsese medica ț ia, a ș a cum fac majoritatea schizofrenicilor după
externare; atunci când î ș i lua medicamentele, simptomele dispăreau. Cu toate acestea, este dificil
să for ț ezi un individ să- ș i ia medicamentele. Abia în 2002, instan ț ele din Statele Unite ale
Americii au decis că era legal să-l oblige pe R. Westen să- ș i ia medica ț ia; până în acel moment el
a evitat procesul, refuzând medicamentele, fapt ce l-a men ț inut într-o stare psihotică.
Asemănarea dintre cazul lui Russell Westen ș i cel al lui Oliver Stan este zdrobitoare.
Cel mai probabil, boala lui Oliver Stan a debutat după finalizarea studiilor, dat fiind
faptul că la momentul primei sale internări la Institutul de Psihiatrie – Socola avea 31 de ani.
2 Introducere în psihologie – Russell A. Dewey

3  
 
Odată „lovit” de boală, acesta a dezvoltat o „rela ț ie specială” cu Dumnezeu, alegând să ș i ia
înfă ț i ș area Fiului Său, Iisus Hristos.
Din studiile efectuate, nu reiese că Oliver Stan ar fi avut idei conspira ț ioniste, cu toate
că, în clipul video, făcut chiar de el, găsit de anchetatori în locuin ț a sa după tentativa de la
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, ilustrează printr-o anima ț ie atitudinea batjocoritoare a
gazdei sale, care după ce i-a oferit un cămin ș i un petic de pământ de care să se îngrijească, îl dă
afară; realitatea consta de fapt în efectuarea unei vânzări a proprietă ț ii către altă persoană,
bolnavul refuzând însă o în ț elegere ulterioară cu aceasta, ș i î ș i crează în realitatea numai de el
cunoscută o presupusă evacuare.
O latură predominantă a lui Oliver Stan ș i un alt punct comun cu simptomatologia bolii
de care acesta suferea o reprezintă cunoa ș terea rezolvărilor unice ș i, totodată, rapide a unor
probleme foarte de actualitate ș i atunci, dar ș i acum, probleme cu care ț ara noastră se confruntă –
ș omajul ș i datoriile externe, lucruri despre care vorbe ș te în scrisoarea adresată pre ș edintelui de la
vremea respectivă, Traian Băsescu.
„Mă numesc Stan Oliver, am 40 de ani și arăt ca Iisus. Am absolvit facultate, masterat,
primul pe lista de admitere, am construit sisteme cu microprocesoare, am luat premii pe țară, dar
acum am ajuns boschetar. (…) Cumpărasem un pământ și îmi construisem o casă pe munte, dar,
fiind acuzat de boală psihică, mi s-a furat pământul, fiindcă nu prea știu să mă apăr. (…) Ce-s eu
acuma decât un nenorocit ieșit din pădure, rătăcit prin oraș, fără locuință. M-am adăpostit într-o
sală de net peste noapte și ating doar o dată într-un an tastatura unui calculator legat la net… Eu
sunt mai degrabă un animal de pădure decât om… Ar fi culmea să răspundă cineva! Ar fi un
miracol… Eu cred în miracole, dar așa ceva ar fi chiar culmea, să văd odată așa un elicopter
aterizând lângă căsuța mea și coborând Băsescu, fiindcă chiar a primit mailul ăsta…“
Un rol deosebit în faptul că Oliver Stan a fost lăsat să- ș i ducă „planul” aproape la sfâr ș it
îl are, pe de-o parte, mama sa, care după fiecare internare îl scotea din spital pe proprie
răspundere, dar fiind membră a unei familii dezorganizate, nu î ș i lua atribu ț iile de mamă a unui
copil schizofrenic în serios, iar pe de altă parte, sistemul medical din ț ara noastră căruia îi lipse ș te
un mecanism de supraveghere a bolnavilor psihic ale căror maladii pot lua întorsături violente.

4  
 
„În sensul cel mai larg, terorismul reprezintă folosirea violen ț ei pentru a sus ț ine o cauză
politică sau socială. Persoanele ș i organiza ț iile care folosesc violen ț a pentru a- ș i atinge scopurile
politice sunt numite „terori ș ti” atunci când î ș i îndreaptă atacurile asupra civililor care nu sunt
direct implica ț i în politici guvernamentale.” Terorismul este un cuvânt folosit în general pentru a 3
descrie actele de violen ț ă desfă ș urate în numele unei organiza ț ii sau religii sau împotriva unei
ideologii. „Utilizarea violen ț ei sau amenin ț area cu violen ț a în scopul comunicării unei cauze
politice, religioase sau ideologice.” 4
Având în vedere că nu există o defini ț ie atotcuprinzătoare a terorismului, dar
bazându-mă pe defini ț iile de mai sus ș i, totodată, pe faptul că din cele studiate reiese că Oliver
Stan ar fi declan ș at accid ental dispozitivul exploziv, el nefiind luat în serios de către cei ce se
aflau în amfiteatrul universitar la momentul tentativei, trag concluzia că acesta nu este un terorist,
ci doar un dezaxat ce nu a fost tratat corespunzător de familia ș i, mai ales, de autorită ț i. Până ș i
obuzul folosit de acesta pentru asamblarea dispozitivului exploziv nu este foarte greu de găsit în
zona în care Oliver Stan î ș i ducea sihăstria; conform relatărilor unor locuitori din zona respectivă,
este la ordinea zilei să găse ș ti obuze prin pădure, deoarece în zonă a fost un punct fierbinte al
confruntărilor ruso-germane din timpul celui de-al doilea război mondial.
Considerându-se un „boschetar” ș i un „animal al pădurii” acesta nu vroia decât să
împărtă ș ească ideile sale „sclipitoare” celor de la cârma ț ării, după ce avea să vină în capitală,
călare pe calul său alb, „ Ș oimul”.
În lipsa unor programe de con ș tientizare a familiilor bolnavilor mintal ș i a unui sistem
de eviden ț ă ș i monitorizare a acestora, consider că Oliver Stan nu va fi ultimul „terorist”
autohton.
3  
http://www.encyclopedia.com/books/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/what-terrorism  
4  
https://www.express.co.uk/news/world/693528/terrorism-what-is-definition-isis-islamic-state-daesh-
france-germany-attacks-mass-murder