Comunicare Interculturala In Mediul Virtual. Weblogul

COMUNICARE INTERCULTURALĂ ÎN MEDIUL VIRTUAL: WEBLOGUL

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. WEBLOGUL

Istoria recenta a blogului

Definiții

Elementele componente ale unui blog

Clasificare

CAPITOLUL II. COMPORTAMENTUL SOCIAL IN MEDIUL BLOGOSFEREI

Caracteristicile blogului

Blogosfera

Cartografierea lingvistica a blogosferei

Punți lingvistice și interculturale

CAPITOLUL III. CARACTERUL NARATIV AL BLOGURILOR

3.1. Naratiunea ca mod de expunere

3.2. Recunoasterea talentului narativ

3.3. Blogul ca jurnal online

3.4. Nararea intimitatii

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ: JURNALE ROMÂNEȘTI ONLINE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Evoluția spectaculos de rapidă a mediului virtual în ultimii ani, s-a transformat într-o adevarată revoluție a secolului XXI. Printre avantajele pe care le-a scos la iveală tehnologia, cel mai important este capacitatea de a stoca fluxuri informaționale uimitoare în spații foarte mici fără riscul degradării sau alterării în timp.

Tehnologia a permis digitalizarea globală a informațiilor, dar și punerea sub semnul întrebării a analogului. Într-o perioadă în care toată economia este în criză, publicații, precum ziarele și revistele riscă falimentul, dacă nu se adaptează cerințelor pieții, iar în momentul de față piața dictează trecerea pe suport digital.

Mediul virtual devine o lume cu posibilități și perspective aparent infinite datorită costului mic de stocare a informațiilor. Dar tocmai acest avantaj se transformă într-o provocare care implică gestionarea și căutarea informației.

Weblogul este cea mai uzitată metodă de publicare de conținut din mediul virtual. Weblogul crează, administrează, arhivează și filtrează informația. Este o tehnologie care permite acces instant către o multitudine de texte media. Are implicații în foarte multe domenii științifice precum politica, sociologia, educația, dar și în artă, turism. Este un concept care a luat amploare la nivel global într-un timp foarte scurt și este într-o continuă expansiune.

Cu toate acestea, mediul poate fi exploatat mult mai bine, însă există un număr redus de profesioniști. Bloggerii de succes sunt oameni care reușesc să atragă, prin conținut, un număr mare de cititori. Ei sunt lideri de opinie influenți, cu un rol important în societate, iar ignorarea lor ar fi o greșeală. În același timp spațiul virtual a fost invadat de bloggeri anonimi care își caută succesul în poveștile online.

În lucrarea de fața analizăm sumar, în prima parte, recenta istorie a weblogului, cu defintiile sale și elementele care îl alcătuiesc.

În partea a doua definim blogosfera și subliniem comportamentul social al indivizilor în mediul blogosferei. Legăturile dintre comunitățile de bloggeri permit astfel cartografierea lingvistică a blogosferei și identificarea unor punți lingvistice interculturale.

În partea a treia analizăm caracterul narativ al blogurilor, narațiunea fiind modul principal de expunere. O parte din utilizatori, folosesc blogul ca un jurnal online pentru nararea intimității. Amploarea fenomenului de blogging a scos la iveală nevoia recunoașterii valorilor prin intermediul concursurilor.

Ultima parte este o analiză calitativă care cercetează dintr-un punct de vedere structural șase jurnale online românești.

CAPITOLUL I. WEBLOGUL

Istoria recentă a blogului.

World Wide Web-ul și ideea de blog au apărut în același timp. Tim Berners-Lee, descris adesea ca inventatorul web-ului, a creat primul Blog în 1992 pentru a evidenția și a face vizibilă dezvoltarea web-ului și a software-ului necesar pentru a naviga în acest spațiu nou. Însă, în funcție de modul în care definim blogul, este posibil ca Berners-Lee să nu fie calificat drept primul blogger. Printre cei care reclamă acest titlu se numără Justin Hall, un student de colegiu care a inițiat o listă online la links.net în 1994 , Carolyn Burke, care a început să publice on-line „Jurnalul lui Carolyn: („Carolyn’s Diary”) în 1995 și Dave Winer, care publică știri on-line de la 1 aprilie 1997.

Un alt exemplu de blog care a existat înainte să fie inventat termenul este SlashDot. După deschiderea să în septembrie 1997, Slashdot a operat drept centru de informare în „Știri pentru tocilari” (News for Nerds), cu un număr mic de autori care au decis să publice numeroase articole și știri propuse de comunitatea de „experți”. Site-urile web menționate de Slashdot erau adesea supraîncărcate dând naștere la o situație numită acum slashdoted ( eng., blocarea traficului pe internet).

Conceptul de Weblog a început să se contureze prin anul 1998 când mai mulți programatori deja publicau pe internet studii de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compuse cu mijloace originale fără pretenția de a epuiza problema. Aceste eseuri erau pe diferite teme de interese. Printre inițiatori se afla Jorn Barger cunoscut ca editor al „Robot Wisdom” unde publica studii literare (James Joyce), despte inteligența artificială, cultură pe internet, trenduri tehnologice. Obiectivul său era să „găsească un public care ar putea vedea o conexiune între multele sale teme de interes”, o polemică personală, o ocazie pentru a fi înțeles de lume și nu pentru a înțelege lumea. În 1997 Jorn Barger a dat denumirea de „Weblog” prescurtarea de la „logging the web” (conectarea la web).

Jesse James Garrett, editor șef al Infosift, a început să facă o listă cu alte site-uri asemănătoare cu al său. În noiembrie 1997 acesta a trimis lista sa lui Cameron Barrett care a publicat-o pe Camworld, un site pe care l-a lansat în 11 iunie 1997, cu câteva zile înainte să înceapă să predea cursuri HTML și New Media Design în mediul universitar. După încheierea cursului acesta a continuat să posteze articole văzând că publicul a crescut fată de numărul studenților săi inițiali. După publicarea listei i-au fost trimise alte URL-uri (Uniform Resource Locators – Locatori de Resurse Uniforme, concept introdus de inițiativa globală informativă World Wide Web) pentru a fi introduse în listă. Inițiativa WWW este definită ca „wide-area hymermedia information retrieval initiative aiming to give universal acces to a large universe of documents” („inițiativa de informație hypermedia de mari întinderi care are ca obiectiv oferirea accesului universal la un mare univers de documente”).

La începutul anului 1999 lista „Page of only weblogs” conținea 23 de site-uri asemănătoare. Dintr-o dată comunitatea s-a extins rapid datorită faptului că Lista lui Cameron a facilitat accesul. În același an Peter Merholz, care mai târziu urma să devină membru fondator și președinte al companiei de web design, Adaptive Path (companie fondată în 2001 care a ajuns la un capital de 10 milioane USD + venituri), a anunțat că va folosi pentru a demumi site-ul sau Peterme.com, în loc de „weblog” we-blog” care mai târziu a fost prescurtat în „Blog” iar editorul a primit numele de „Blogger”. Lista lui Cameron a crescut atât de mult încât a început să includă doar blogurile pe care le urmărea personal.

Alți blogg-eri au procedat asemănător, iar la începutul anului 1999, Brigitte Eaton a compilat o listă cu toate blogurile pe care le cunoștea și a creat Etatonweb Portal. Brigitte Eaton avea un principiu simplu de evaluarea cererilor pentru publicare și anume că site-ul trebuie să conțină intrări datate. Webloggerii au dezbătut această definiție dar datorită faptului că era cel mai mare director de webloguri, definiția s-a impus singură. Creșterea rapidă a fost constantă până în iulie 1999 când a fost lansat Pitas, primul instrument gratuit de creare webloguri pentru începători. Nu mai era nevoie să cunoști coduri de programare HTML ca poți crea singur și gratuit un weblog. Weblogurile originale erau o mixtură de proporții unice de link-uri, comentarii, eseuri și gânduri personale. Ele puteau fi utilizate doar de cunoscătorii unui limbaj de programare a website-urilor. Un editor weblog era un autodidact al codului HTML, fie muncea programând site-uri comerciale, iar timpul liber și-l petrecea navigând pe internet sau publicând pe propriul site. Multe webloguri își mențin forma inițială dar majoritatea, în prezent, sunt create cu ajutorul instrumentelor de tip platformă (Open Source).

Definiții

Rebecca Blood , proprietara weblogului Rebecca’s Pocket, distinge două tipuri de bloguri „filter-style weblog” și blogul propriu-zis, „un website care este updatat frecvent, cu material nou postat în partea superioară a paginii” . Primul se referă la weblogul care filtrează informația în funcție de propriul stil, o listă de link-uri însoțită de critici sau comentarii pentru utilizatorii de internet care nu aveau mult timp la dispoziție să navigheze pe multe site-uri. Este de fapt un filtru uman al masei de informații zilnice date spre consum, care alege interesantul, importantul, informațiile trecute cu vederea și neașteptatul. Acest tip de filtru uman poate oferii un feedback negativ său pozitiv informațiilor date de corporațiile media. Pentru că editorul de weblog poate comenta liber informația găsită, în doar o săptămână de citit îți poate dezvălui prejudecățile sale, transformându-l într-o sursă predictibilă. Acest proces permite mai departe critica atât a informației cât și a comentariului oferit.

Enciclopedia Britannica definește weblogul ca un jurnal în care un individ, un grup sau o corporație prezintă o înregistrare a activităților a gândurilor sau a convingerilor sale. Unele bloguri operează în principal că niște filtre de știri, colectând surse de informație online variate, adăugând scurte comentarii și trimiteri către acele surse, altele se concentrează pe prezentarea materialelor originale. În mare parte, materialele sunt scrise dar sunt și poze, materiale audio, video. În plus multe bloguri pun la dispoziție un forum care le permite vizitatorilor să lase comentarii și să interactionze cu editorul.

Apariția platformelor de blog Open Source a facilitat accesul publicului larg fapt ce a condus la o schimbare a conceptului, astfel blogul s-a transformat dintr-un filtru de link-uri într-un website de tip jurnal. Noii utilizatori au fost într-un procent mai mare atrași de posibilitatea unui jurnal online decât de cea de a filtra informația. Ambele stiluri de webloguri încă există în formă inițială sau ca o combinație între cele două forme.

WordPress este un proiect „Open Source” membru al „Open Source Initiative-OSI ” (corporație non-profit care are ca scop menținerea unor legături strânse între proiecte de tip Open Source). Conceptul de Open Source se referă la un software cu o sursă de cod sub o licență care asigură faptul că derivatele sale vor fi disponibile ca sursă de cod, protejând anumite drepturi ale autorilor originali și interzicând orice fel de restricție a modalității de folosire a software-ului. WordPress este o platformă care permite crearea gratuită, rapidă și usora a unui Weblog. Matt Mullenweg, membru fondator, a început dezvoltarea software-ul WordPress la vârsta de 19 ani pe când era student la Universitatea din Houston și studia filozofie și științe politice. WordPress a fost lansat în 2003 având la bază un cod menit să simplifice scrisul online și doar câțiva utilizatori. În momentul de fată are 73.794.976 de site-uri în lume cu aproximativ 113 milioane de vizitatori unici pe lună (locul 3 mondial) și doar 114 angajați, spre deosebire de google care are aproximativ 189 milioane de vizitatori unici pe lună (locul 1 mondial) cu 26.316 angajați și Facebook cu 148 milioane vizitatori și mai mult de 3000 de angajați.

WordPress definește „Blog” ca o formă abreviată de la „weblog” cuvânt folosit pentru a numi site-urile care mențin o cronică neîntreruptă de informație. Un blog conține comentarii de tip jurnal și link-uri către articole de pe alte site-uri web, prezentate de obicei ca o listă de intrări în ordine cronologică inversă. Blogurile variază de la cele personale la cele politice și se concentrează pe un singur subiect restrâns sau pe o mare varietate dei pe lună (locul 1 mondial) cu 26.316 angajați și Facebook cu 148 milioane vizitatori și mai mult de 3000 de angajați.

WordPress definește „Blog” ca o formă abreviată de la „weblog” cuvânt folosit pentru a numi site-urile care mențin o cronică neîntreruptă de informație. Un blog conține comentarii de tip jurnal și link-uri către articole de pe alte site-uri web, prezentate de obicei ca o listă de intrări în ordine cronologică inversă. Blogurile variază de la cele personale la cele politice și se concentrează pe un singur subiect restrâns sau pe o mare varietate de subiecte. Multe bloguri se concentrează pe un singur subiect cum ar fi web design, sport, tehnologia mobilă, altele sunt selective și prezintă link-uri care direcționează spre alte sit-uri iar altele sunt mai mult ca niște jurnale personale ce prezintă gândurile și viața zilnică a autorului.

Blogger, platforma de blogging dezvoltată de Google, descrie Blogul ca „un jurnal personal, un amvon zilnic, un spațiu de colaborare, o tribună politică, un canal pentru știri deosebite, o colecție de link-uri, gândurile proprii și însemnările care pot fi trimise lumii întregi. Simplu spus, un blog este un site web unde dvs. puteți să scrieți lucruri neîntrerupt. Lucrurile noi vor fi afișate înaintea celorlalte, așa încât vizitatorii să poată citi ce este nou. Apoi, ei pot face comentarii asupra acestora sau pot face legătura la ele prin linkuri sau vă pot trimite e-mailuri. Sau niciuna dintre toate acestea. Blogul dvs. este tot ceea ce vreți ca el să fie. Sunt milioane de astfel de bloguri, de toate formele și dimensiunile, și practic nu există reguli pentru ele.”

Cele mai multe definiții consideră blogul drept o pagină web cu o serie constantă, regulată și cronologică de însemnări (post sau entry) despre un subiect sau o multitudine de subiecte. O însemnare este compusă obligatoriu din text, data de publicare, adresa URL, și conține opțional, fotografii, fișiere audio-video, link-uri către informații de pe alte situri sau bloguri. Fiecare însemnare este stocată pe o pagină individuală într-o arhivă cu teme specifice și poate fi accesată oricând prin intermediul unei adrese de internet unice (permalink). Blogurile pot fi creații individuale sau pot reprezenta suma contribuțiilor mai multor persoane. Cititorii pot trimite comentarii sau adauga însemnări în funcție de gradul de acces acordat și de permisivitatea aleasă în administrarea blogului. Există bloguri cu acces nelimitat și bloguri la care accesul este acordat numai anumitor membrii pe bază de parolă și cont de utilizator.

Elemente componente

În general, deși sunt și excepții, blogurile au câteva elemente în comun: (v. Fig. 0)

O zonă de conținut principal, cu articole listate cronologic, primele sunt cele mai noi postate. Adesea articolele sunt organizate în categorii

Titlul

O arhivă cu articole mai vechi

Categoriile

Însemnări recente

O modalitate prin care cititorii pot lăsa comentarii la articole

O listă de link-uri către alte sit-uri irudite, care poartă de multe ori denumirea de „blogroll”

Una sau mai multe funcții „feed” ca RSS, Atom sau RDF

Funcția „trackback”

Tag-urile

Unele bloguri pot avea componente adiționale față de cele expuse mai sus.

Conținutul este motivul pentru care există web site-ul. Site-urile de retail conțin cataloage cu produse, site-urile universităților conțin informații despre curriculum facultății, site-urile de știri arată ultimele articole de știri iar pe blogul personal pot fi postate link-uri, observații, eseuri, recenzii, știri personale, dar fără un conținut updatat constant nu există un motiv de revizitare a site-ului.

Titlul este cel de-al doilea element ca vizibilitate după header (primul text de pe pagină) și este scris cu un corp de litere mai mare (peste 14 pixeli). Titlul comunică o idee generală, despre ce este vorba în respectiva însemnare.

Arhiva este o modalitate bună de a ține cont de toate articolele de pe un site. Multe bloguri conțin o arhivă datată (arhivă lunară sau anuală). În funcție de tipul de arhivă și de cât de avansată este tehnologia folosită, se poate găsi ușor informația căutată utilizând diferite filtre de căutare după subiect, dată, autor, ordine alfabetică.

Categoriile sunt tot o formă de arhivare, în general predefinita din instrumentul de blogging utilizat. Încă de la crearea sa, orice blog are o primă categorie deja predefinita – General, însă se pot creea orice număr de categorii dorite. În funcție de temă, autorul decide în ce categorie sau categorii se că înscrie însemnarea (o însemnare se poate afla simultan în mai multe categorii). În cazul în care nu selectează nici o categorie, însemnarea va fi înscrisă automat în secțiunea General. Ulterior se poate reveni asupra însemnării dacă se dorește modificarea categoriilor .

„Însemnări recente” este o categorie care te trimite la ultimele zece însemnări, însă nu este prezentă la toate blogurile, ea depinde de sistemul de publicare folosit.

Comentariile au un rol important în componența unui blog și reprezintă practic elementul inovativ din new media. Este o modalitate interactivă pentru utilizatori care le permite să comenteze un articol sau un link postat și să-l recomande. Comentariile sunt moderate de autorul blogului deci cenzurate. Cenzura este utilă atunci când comentariile sunt de fapt spam-uri, irelevante contextului, menite să promoveze alte site-uri pentru atragerea agresivă de vizitatori. Spam-urile conțin link-uri către alte site-uri și au ca obiectiv creșterea rank-ului Google al unei pagini pentru a mării valoarea domeniului (numele unic al site-ului care apare în URL și la adresele de e-mail după „@ „) pe piața vânzărilor. Aceste spamuri sunt răspândite de bot-i (web spider – un program de computer care îndeplinește sarcini automate). Comentariile lăsate sunt însoțite de obicei de o adresă de e-mail pentru a anunța un eventual răspuns la comentariu.

Blogroll-ul este o listă, uneori sortată pe categorii, de link-uri către pagini de web pe care autorul blogului le consideră interesante. Este un element care evidențiază caracterul eminamente social al blogului, lista de legături (linkuri) către bloguri citite și recomandate de autorul unui blog. Fiind atât o încercare de legitimare prin asociere cu alte bloguri, cât și, în unele cazuri, o încercare de plasare a blogului într-o tematică specifică, blogrollul este și un mod indirect de a crește (reciproc) vizibilitatea în mediul online. Includerea sau excluderea unor bloguri din blogroll reprezintă alegeri personale. Ele reflectă presonalitatea și interesele autorului unui blog.

În numeroase cazuri, prezența unui link în blogroll vizează reciprocitatea. De aceea, la prima vedere, prezența mai multor linkuri în blogroll ar putea echivala cu încercarea unui blogger de a obține cât mai multe linkuri către blogul propriu și ca efect o cotare mai bună a blogului sau în algoritmii folosiți de motoarele de căutare. O astfel de cotare ajută la plasarea blogurilor pe primele locuri în lista de rezultate afișate motoarele de tip Google sau Technorati pentru anumite căutări și prin urmare, aduce mai mulți viziatori pe blog. Prin urmare, blogul indică, mai de grabă, interesele comune și cercul de cunoscuți (reali sau virtuali) și facilitează socializarea cu membrii unei anumite comunității virtuale. El permite, indirect, și extinderea cercului de cunoscuți, împărtășirea intereselor, a părerilor și opiniilor comune.

Feeds este o funcție a unui software special care le permite cititorilor să acceseze un site automat în căutarea de nou conținut pentru ca apoi să posteze update-uri despre acel conținut. Funcția le permite utilizatorilor să țină pasul cu ultimele și cele mai atrăgătoare informații postate pe diferite bloguri sau canale de știri. RSS („Rich Site Summary” sau „Really Simple Syndication” ), XML, Atom, intră în această categorie. „Web Syndication” (procesul de folosire al acestor software-uri) prin intermediul cărora materialele site-urilor sunt făcute publice pentru alte site-uri sub forma unor rezumate. Sunt de fapt cititoare de știri de pe un ziar digital personalizabil, care dă posibilitatea creării unui conținut din mai multe surse. Oferă posibilitatea abonării la anumite site-uri pentru a primi feeds prin intermediul email-ului. Sursele variază de la BBC, Reuters, Washington Post, până la bloguri sau site-uri fără un conținut de știri ( iTunes Music Store, Guvernul Canadei, USGS –World Earthquake Updates). Ele sunt compuse dintr-un titlu și un scurt rezumat al noilor apărații, și pot fi accesate pentru a citi tot conținutul. Existența lor permite o mai bună gestionare a timpului alocat citirii blogurilor ( nu mai e nevoie de vizite regulate pe un blog pentru a vedea dacă au apărut însemnări sau comentarii noi).

Funcția „trackback” facilitează comunicarea permițând blogger-ilor să monitorizeze cititorii și discuțiile despre site-ul lor.

Tag-urile („etichetele”) sunt elemente importante pentru caracterul social al blogurilor. Sunt acele cuvinte-cheie cu care bloggeri își asociază însemnările. Tag-urile reprezintă alegeri personale și sunt adesea informale. Și ele, la fel ca blogroll-ul, reflectă personalitatea autorului și interesele sale și au menirea de a descrie pe scurt conținutul însemnărilor și de a le plasa în categorii bine definite. Datorită lor, însemnările devin mai ușor de căutat și găsit în „oceanul de informații” care a devenit blogosfera, iar procesul de căutare este optimizat.

Adăugarea de cuvinte cheie la conținutul informației a devenit populară în foarte scurt timp, fiind considerată o adevărată revoluție. Mai mult tag-urile sunt considerate lingua franca a web 2.0, un mod prin care oamenii din toate colțurile lumii își indică subiectele preferate și încurajează comunicarea liberă pentru că utilizatorii sunt cei care organizează mediul electronic și nu doar specialiștii și experții în computere. Ușurând găsirea însemnărilor, tag-urile ușurează implicit socializarea și comunicarea online (feedback-ul se obține mai rapid).

Clasificare

În funcție de conținutul media

O însemnare a unui blog nu cuprinde doar un text și câteva linkuri, utilizatorii aplică pe lângă imagini statice sau animate, fișiere audio, fișiere video, animații flash. În lucrarea Documentul multimedia – modelare, stocare, acces, Georgeta Drula subliniază faptul că multimedia se referă, de obicei la reprezentarea sau prezentarea mai multor tipuri de medii combinate și sincronizate. Ansamblul acestor forme de conținut informațional și procesarea informației formează componenta multimedia.

Astfel în funcție de componenta multimedia preponderentă într-un anume blog, se poate realiza următoarea clasificare:

Text-base – sunt tipurile de blog în care autorul comunică prin text, adăugând din când în când alte componente multimedia

Linkblog – conțin o selecție de adrese web considerate a fi interesante, fiecare link fiind însoțit de o mică descriere.

Photoblog – este o formă de creare a unei galerii foto pe internet care respectă regulile unui blog. Este un tip de jurnal online în care autorul se concentrează mai mult asupra publicării fotografiilor, decât a textelor. Se poate face o diferențiere între fotografii profesioniști și fotografii amatori sau doar iubitorii de fotografie care se limitează doar la publicarea unor imagini găsite pe internet. Aceste imagini pot fi însoțite sau nu de o serie de comentarii.

Audioblog – componenta multimedia a acestui tip de site o reprezintă fișierul audio de obicei în format MP3. Ocazional se pot întâlni și alte formate de tipul Ogg Vorbis, AAC sau Macromedia Flash. Aceste formate sunt date de programele care s-au folosit pentru a cripta digital informația audio. Dacă audioblogul este disponibil și prin RSS, blogul se numește Podcast, iar fenomenul prin care ele ajung pe internet Podcasting. New Oxford American Dictionary a introdus în paginile sale cuvântul podcasting în 2005, definindu-l ca “o înregistrare digitală a unei emisiuni de radio sau a unei emisiuni similare, disponibilă pe internet pentru ascultare sau download și redare pe un mp3 player”. Creațiile audio pot fi emisiuni înregistrate de autorul blogului, lectura unui capitol dintr-o carte, sau o colecție de melodii ale unor cântăreți.

Videoblog (vlog) – este un blog al cărui conținut predominant sunt clipurile video. Profesorul australian Adrian Miles – de la RMIT University din Melbourne, nota în lucrarea sa Media Rich versus Rich Media, că numărul celor care dețin un real vlog ( „cu creații video proprii: divertisment, programe de știri) este foarte mic, dar se observă o creștere constantă în apariția vlog-urilor. Miles consideră că videoblogurile vor transforma internetul într-un mediu prin care oamenii vor putea comunica la nivel audivizual cu ajutorul clipurilor video.

În concluzie se observă o tendință generală predominantă a blogurilor de tip text-base și a celor hybrid (care cuprind atât text, cât și imagini, clipuri audio și video, link-uri care pot avea comentarii.)

În funcție scop

Rebeca Blood împarte blogurile în bloguri personale și non-personale. Sheila Ann Manuel Coggins, editorialist pentru site-ul About.com, reanalizează lista lui Blood și împarte blogurile astfel:

Personal – sunt weblogurile cele mai des întâlnite, în care autorii publică însemnări pe o anumită temă sau prezintă subiecte din aria pasiunii lor proprii (tehnologie, muzică, sport, politică, hobby, etc.)

Business – sunt cele create pentru promovarea unor servicii sau produse, utilizând astfel mediul online ca un instrument de marketing. Cu toate acestea însemnările și conținutul unor astfel de site-uri nu sunt strict publicitare. Sheila Coggins este de părere că autorii trebuie să prezinte publicului o examinare detaliată a produselor, precum și o serie de comentarii referitoare la acestea. Respecatand o regulă importantă a blogging-ului, site-urile trebuie să facă apel la instrumentele de linking pentru a facilita accesul la articole și resurse similare.

Organizațional – Coggins se referă la acestea ca la bloguri cu circuit închis, la care au acces angajații unor firme sau clienții lor. La unele astfel de site-uri au acces toți utilizatorii. Ele se pot întâlni mai ales în mediul corporațiilor ( de unde apare și denumirea de corporate blog sau blog corporate) sau în cadrul organizațiilor non-profit.

După analizarea blogurilor din directorul mioritics.ro de catre cercetătorii conduși de dna Dr. Drulă Georgeta , aceștia au dedus o nouă clasificare în funcție de originalitatea conținutului. Această cercetare a fost realizată luând fiecare blog în parte și analizând ultimele trei însemnări din fiecare blog, fără a se ține cont de vechimea acestora. Astfel au observat că pot fi împărțite în bloguri furnizoare, recenzoare și indicatoare. În urma acestui studiu au observat că blogurile furnizoare în proporție de 85% au un conținut original, restul constând în imagini, clipuri audio și video preluate de pe alte site-uri. Autorii furnizori sunt cei care realizează acest conținut și au tendința de a scrie însemnări lungi și detaliate.

Pe site-ul wordpress.org se poate citi sub categoria „Filozofie” regula minorității vocale sau regula 1% care spune că aproximativ 1% sau chiar mai puțin creează conținut pe internet iar restul sunt cei care îl vizualizează.

În cazul blogurilor recenzoare, autorii au o altă sursă de inspirație care poate fi un ziar, o revistă sau un alt site de pe internet. Autorul preia subiectul și îi comentează toate aspectele, după care, în majoritatea cazurilor, își lăsă o părere invitând cititorii la participare prin postarea de comentarii.

Blogurile indicatoare sunt cele în care însemnările indică către alte site-uri, prin linkuri sau preiau conținut multimedia.

CAPITOLUL II. COMPORTAMENTUL SOCIAL IN MEDIUL BLOGOSFEREI

2.1. Caracteristicile Blogurilor

În primul rând blogurile necesită un software relativ ieftin sau chiar gratuit, ușor de instalat, care permite o actualizare simplă, mai ales pentru companiile care au deja site-uri și oameni cu pregătire în domeniul internetului, dar și pentru uzul de acasă. Ușurința cu care este publicat conținutul unei însemnări pe blog este una dintre diferențele majore dintre blogurile și site-urile web. Autorul nu trebuie să cunoască secvențe de cod „HTML” , ci doar să apase butonul „publică” din interfața de administrare a blogului. În schimb, conținutul unui site necesită codul HTML și trebuie să fie încărcat pe server printr-un program FTP.

„Blogurile adună opinii mereu noi și le oferă posibilitatea vizitatorilor de a pătrunde în interiorul companiei, consolidânc astfel schimbul de informații și cunoștințe, pentru a sporii productivitatea”

Faptul ca sunt needitate și nefiltrate de terți, conduce la o credibilitate ridicată în rândul indivizilor care nu au încredere totală în ccomunicatele autorităților . În special pentru jurnaliști, (care cunosc rigorile unei reacții și întreg procesul prin care materialul scris de ei trebuie să treacă până ajunge să vadă lumina tiparului) libertatea de exprimare oferită de weblog este infinită și binevenită. Poți scrie orice vrei și oricum vrei, fără a exista constrângeri sau permisiuni de nici un fel, iar lumea te poate citi imediat.

Stimuleza creativitatea și cooperarea și sunt folosite pentru a disemina informație în mod rapid, ele includ legături către alte bloguri și site-uri și oferă cititorilor accesul rapid și ușor la informații adiționale. Potrivit lui Blodd, blogurile au rolul de a-i face pe oameni mai atenți cu ce se întâmplă în jurul lor. Au un conținut dinamic pentru că „Blogul este conceput pentru a fi actualizat des pentru a fi vizitat în fiecare zi” El a fost dezvoltat pentru a facilita schimbările dese în conținut și pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a comenta (uneori fără moderații).

Blogurile conțin multe linkuri externe, fie sub forma blogroll-ului aflat în general în partea dreaptă a ecranului, fie în text. Blood este de părere că o însemnare în orice blog trebuie să aibă ca punct central o legătură către o altă pagină web. Link-urile reprezintă unul din fundamentele Web-ului și blogosferei iar utilizatorii se așteaptă să le întâlnească în toate blogurile vizitate. Posibilitatea de a lega bloguri cu site-uri sau cu alte bloguri, prin intermediul link-urilor, schimbă semnificativ modul în care se realizează comunicarea la acest nivel. Există trei modalități de folosire a unui link în cadrul unui blog:

În cadrul aceleiași categorii / rubrici de pe blog – dacă secțiunea are prea multe scroll-uri se poate reveni într-o anumită zonă a ei (principiul ancora);

Dintr-o categorie / secțiune în alta, în cadrul aceluiași blog;

Dintr-un blog către un alt blog.

Bloggerii sunt simultan cititori și autori. Ei fac referințe unii la ceilalți în însemnările lor, fac legături către post-uri asemănătoare, ceea ce conduce la un dialog bogat între oameni cu interese comune și la o altă caracteristică a blogului, tonul conversațional. Blogurile nu sunt comunicări unidirecționale, ci sunt conversații, fiecare însemnare este un început de dialog care continuă prin comentariile cititorilor, comentarii adresate direct pe blog, sau ca post-uri noi de pe blogul lor. Deci interactivitatea este una dintre caracteristicile definitorii ale blogurilor. Prin intermediul opțiunii „comment” din cadrul fiecărui post publicat se oferă un feedback direct și necesar producătorilor de informații. Orice utilizator poate comenta mesajele afișate ( cu excepția celor restricționate în acest sens). Un alt aspect al interactivității este acela că, prin intermediul link-urilor, utilizatorii pot face trimiteri către bloguri similare, ale altor utilizatori, pentru a oferi informații suplimentare sau de context.

2.2. Blogosfera

Blogosfera definește toate blogurile de pe internet ca un întreg colectiv. Nu se cunoaște cu exactitate numărul de bloguri care alcătuiesc blogosfera, dar un studiu publicat de Technorati (un motor de căutare și indexare a blogurilor) în aprilie 2006 a identificat 35,5 milioane webloguri. Un studiu făcut pe perioada Martie 2003- Aprilie 2006 aproxima că blogosfera indexată se dublează la șase luni și în medie se crează un nou blog în fiecare secundă. 19.4 milioane blogg-eri (55%) încă postează articole la 3 luni după crearea blogului. Ultima indexare publicată de Technorati a identificat în jur de 133.000.000 de bloguri din 2002 până în 2009.

Este cea mai cea mai explozivă rețea socială de până acum pentru că majoritatea blogger-ilor crează legături către alte sit-uri. Aceste link-uri (legături) permit analiștilor să identifice trend-uri și cele mai populare titluri din schimbul de date. Expertul Social Media Matthew Hurst a colectat date despre link-uri timp de șase săptămâni pe care le-a transpus într-o hartă a celor mai active și interconectate părți din blogosfera. A reușit să stabilească astfel pattern-uri și a identificat blogurile cu cele mai multe legături deținute. Sunt două tipuri de legături între site-uri, legături uniderectionale(AB) și legături reciproce(ABA). Cel mai popular blog este Dailykos care ești vizitat de aproape 500.000 de oameni zilnic. O trimitere de la Dailykos este o modalitate garantată de a atrage web traffic (un număr mare de vizitatori), deci venit anual din reclame, de aceea are o politca strictă pentru postarea link-urilor. Al doilea site „influent” este BoingBoing specializat în mare parte pe gadget-uri (un dizpozitiv electronic sau mecanic, de obicei de mărime mică, considerat a fi noutate) sau aparatură high-tech.

Blogurile au un caracter puternic social. Blogul nu este un jurnal propriu-zis în care scrii intimități pe care vrei să le ascunzi, din potrivă, bloggerii scriu cu intenția de a fi citiți, nu neapărat de un public larg. David Weinberger (co-autor al „Cluetrain Manifesto”-care își propune examinarea pieții consumatorilor offline și online), răstălmăcind cuvintele faimoase ale lui Andy Warhol despre cele cincisprezece minute de faimă, a scris că adesea e nevoie și e sufiecient să existe doar cincisprezece oameni (prieteni apropiați) care sunt într-adevăr interesați de conținutul scrisului. În loc de o comunicare în masă venită de la câțiva producători către un public majoritar pasiv, blogurile susțin o rețea densă cu o audiență mică și mulți producători. Software-ul construit pentru astfel de rețele de interacțiune socială poartă numele de software social.

Blogurile nu au o formă prestabilită și sunt un tip de software social descentralizat, care funcționează adesea pe domeniul propriu al autorului, care alege ce legături cu alte bloguri să creeze. Software-ul social este adesea centralizat pe un singur server ( un computer dintr-o rețea care este ales să furnizeze servicii – acces la fișiere sau e-mail, altor computere din rețea), ca Facebook-ul, Bebo sau MySpace, unde toți utilizatorii au profil pe același domeniu, iar sistemul face legataturi automate către profilele desemnate ca fiind „prieteni”. Unele site-uri de blogging sunt de asemenea centralizate cum ar fi LiveJournal, sau bloguri găzduite de serverul WordPress.com. Ca Facebook și MySpace, aceste platforme de blogging oferă posibilitatea bloggerilor de a marca, desemna alți bloggeri ca „prieteni” și poate oferii un acces limitat la informație celor care nu fac parte din lista de prieteni. Chiar și blogurile care nu aparțin unui site centralizat pot fi categorisite ca făcând parte dintr-un sistem social, chiar dacă descentralizat, blogurile pot fi cartografiate în funcție de legăturile create și îndeplinesc astfel rolul unei rețele sociale. De obicei această rețea este vizibilă prin intermediul link-urilor (legăturilor către alte bloguri). Multe bloguri au blogroll-uri iar dacă blogul admite comentarii, comentatorii în general lăsă un link către propriul site. În plus majoritatea blogurilor fac legături către conversațiile de pe alte bloguri. Link-urile dintre bloguri pot fi citite de computere. Motoare de căutare și servicii specializate, se folosesc de link-uri pentru a identifica pattern-uri și conexiuni între bloguri. Technorati.com este unul dintre cele mai populare și comprehensive motoare de căutare a blogurilor. Technorati nu listează doar cele mai populare ( cu cele mai multe legături care conduc la site) dar îți permite să cauți orice blog sau URL și să vezi care alte bloguri sunt conectate la el. Urmărind link-urile de pe bloguri, este un instrument de urmărire a trend-urilor, îți poate arăta care video de pe YouTube generează discuții în blogosfera. Același lucru îl poate face și cu filmele, cărțile sau alte puncte de interes. Alte servicii îți permit vizualizarea rețelelor dintre bloguri și web site-uri, conturând o hartă a conexiunilor arătând care site-uri sunt mai puternice conectate și care sunt slab conectate.

Aceste servicii externe arată un „schelet” al blogurilor, dezvăluie o comunitate între bloguri care nu e neapărat vizibilă ochiului unui vizitator neinițiat. Un nou blogger care nu are deja conexiuni către alte bloguri poate găsi dificilă intrarea implicită în această rețea socială. Alte comunități online ca YouTube, MySpace și Facebook, fiind localizate pe un singur site pot oferii ușor sugestii despre unde poți găsi noi „prieteni” sau noi conexiuni. Aceste site-uri pot fi utilizate și ca o intrare în rețeaua socială a blogurilor, facilitând creșterea numărului de vizitatori și legături cu alte bloguri.

În concluzie diferențiem două concepte, acela de acela de mijloc de comunicare socială sau „Social Media” și rețele de socializare sau „Social Networking”. Mijloacele de comunicare socială includ blogurile, platformele wiki, distribuirea de clipuri audi-video iar rețelele de socializare ca Facebook, Twitter, LinkedIn, MySpace, sunt o submulțime a mijloacelor de comuncare socială.

Cartografierea lingvistică a blogosferei.

În ultimii ani s-a început un proces de cartografiere a blogosferei. Acest lucru a fost posibil utilizând analizatorii de linkuri. Astfel au fost identificate rețele sociale în funcție de temele de discuții (poltică, artă, credință). Bloggeri conversează lăsând comentarii și în special linkuri, iar aceste date pot fi analizate ușor. Există destule dovezi care arată că bloggerii care gândesc asemănător sunt legați prin linkuri. Adamic și Glance au analizat blogurile politice în 2004, în timpul alegerilor prezidențiale din SUA și au găsit legături între indivizi cu viziuni politice asemănătoare dar rareori între bloggeri cu poziții ideologice diferite. Bloggerii conservatori au legături mai dense decât bloggerii liberali.

Un studiu inovativ a fost prezentat în deschiderea a celei de-a patruzecea Conferință Internațională asupra Științelor Sistematice din Hawaii din 2007 („Proceedings of the 40th Hawaii Internațional Conference on System Science-2007) care analiza legătura între diferitele rețele de limbi existente pe platforma LiveJournal.

A fost analizată folosirea limbilor în 1000 de bloguri selectate la întâmplare și în 5025 folosind crawl-ere („progrămel scris într-un limbaj de programare ca – C, Java, Python, Perl – care parsează conținutul unei pagini web , preferabil xml valida, și poate extrage diferite informații din acea pagina; este utilă existența acestor posibilități, deoarece putem afla recursiv, pornind de la un utilizator, informații despre anumite comunități web de exemplu”) pentru a determina demografia limbilor, robustețea a patru rețele de limbi altele decât engleza ( rusa, portugheza, finlandeză și japoneza) și caracteristicile indivizilor care creează poduri lingvistice pe LiveJournal.com. Cercetările relevă faptul că engleza domină global dar nu și local, robustețea rețelelor este determinată în mare parte de numărul populației și podurile între limbi sunt create de indivizi multiculturali, poligloți. De asemenea cu excepția limbii ruse, celelalte limbi sunt minoritare pe LiveJournal.com. Cele patru limbi analizate prezintă diferite grade de densitate și omogenitate lingvistică, cea mai mare rețea fiind cea rusească urmată de portugheză finlandeză și japoneză. Podurile lingvistice între rețele tind să aibă un conținut de largă accesibilitate non-lingvistic sau sunt scrise de indivizi multiculturali, poligloți (de obicei expatriații sau cei care învață limbi străine).

Engleza a predominant din punct de vedere istoric și conform mai multor estimări continuă să predomine. În august 2004, Insitutul Național pentru Tehnologie și Educație Liberală (NITLE) estima că peste 61.9% din peste 2.1 milioane webloguri vizitate de webcrawl-ere erau scrise în engleză. Până în noiembrie 2005, NITLE estima că weblogurile scrise în engleză au crescut la procentul de 68.7% din 2.9 milioane webloguri vizitate. În același timp, cu cât pupularitatea bloggingului crește la nivel global, cu atât din ce în ce mai mulți bloggeri încep să utilizeze limba maternă.

Cu toate acestea rapoartele demografice lingvistice variază în funcție de sursă. NITLE estima în 2005, catalana ca a doua limbă, la o distanță mare, după engleză, urmată de limba franceză, spaniolă și portugheză. În contrast, raportul Technorati arăta cum limbile asiatice dominau blogosfera în 2006 în frunte cu japoneza (37%), engleza (31%), chineza (15%), spaniola (3%) iar italiană, rusă, franceza, portugheză, germana, cu 2%. O parte din neconcordanța rapoartelor se datorează faptului că serviciile de hosting asiatice nu sunt urmărite în mod sistematic de instrumentele site-urilor americane NITLE și blo.gs. De asemenea nici LiveJournal nu este urmărit, care oferă hosting pentru o mare comunitate rusească. De asemenea instrumentele automante folosite pentru identificarea limbilor nu sunt atât de precise. De exemplu, instrumentul folosit de NITLE, TextCat, are tendința de a identifica greșit spaniola cu franceza și limba rusă ca fiind catalană.

Rezultatele studiului arată că pe WebJournal, prima cea mai vorbită limbă după engleză este rusa cu (11%), urmează portugheză, finlandeza, spaniolă și germana cu 4% și japoneza cu 3%. Jurnalele cu un conținut amestecat de limbi au fost indentificate în procent de 2.3%. Engleza domină cu un procent de 84% și este folosită atât de oamenii din Statele Unite al Americii sau țări vorbitoare de engleză cât și târî pentru care engleza nu este o limbă maternă.

Rețeaua lingvistică rusă (v. Fig. 1) are un număr mare de noduri bine conectate care sunt aproape în întregime rusești. Câteva bloguri în engleză și în alte limbi (ucrainiana și romană) se găsesc în nucleul central, în timp ce unele nuclee mai mici de engleză (reprezentate cu albastru) sunt periferice. Se pare că pentru utilizatorii ruși (reprezentați cu roșu) nu este dificilă conectarea către prieteni vorbitori de engleză. Vorbitorii doar de limbă rusă pot găsi ușor o abundență de jurnale pe platforma LiveJournal

Rețeaua portugheză (v. Fig. 2) este asemănătoare cu cea rusească, dar pierde din compoziție. Are o aglomerare destul de mare în centru de jurnale portugheze (reprezentate cu galben) cu o periferie preponderent în limba engleză (reprezentate cu albastru). Tot spre periferie sunt împrăștiate câteva site-uri în limba rusă, alături de câteva limbi latine precum spaniolă sau italiană. Mica populație de utilizatori LiveJournal reflectă o rețea mică cu o varietate mai mare de limbi și cu o proporție mai mare de vorbitori de engleză către periferie.

Rețeaua finlandeză (v. Fig. 3), din punct de vedere calitativ este diferită, continuă trendul de dispersare, iar spre deosebire de celelalte nu are un nucleu central, ci mai multe aglomerări cu legături destul de slabe între ele. Engleza (reprezentată cu albastru) apare în centrul acestor aglomerări, legând chiar bidirecțional aglomerările de finlandeză (reprezentate cu verde). Acest tipar este sugestiv pentru nivelul ridicat de bilingvism finlandez-englez. Majoritatea blogurilor scrise în engleză au ca autori finlandezi. Așadar rețelele de bloggeri finlandezi comunică atât în engleză cât și în finlandeză. Interacțiunea cu alte rețele de limbi pare să fie făcută prin intermediul englezei.

Rețeaua japoneză (v. Fig. 4 reprezentată cu roz) este și mai dispersată decât cea finlandeză. Cu excepția unei mici aglomerări restrânse, site-urile nu au legături strânse între ele. Engleza și un amestec de engleză japoneză înconjoară majoritatea blogurilor. În același timp și rusa este o prezență notabilă, fapt ce transformă rețeaua japoneză într-una multilingvistica. Se pare că ar fi dificilă conversația doar în japoneză pe LiveJournal, utilizatorii japonezi ar trebui să știe și engleză ca să poată conversa.

Punți lingvistice și interculturale

Cele patru rețele analizate conțin bloguri care se conectează la jurnale online scrise în mai multe limbi (v. Fig. 5). Astfel au putut fi identificate mai multe poduri lingvistice. Studiul calitativ a scos la iveală trei tipologii de bloggeri care funcționează ca pod lingvistic pe platforma LiveJournal.

Primul tipar integrează studenții care învață limbi străine și doresc imbanatațirea abilităților lingvistice, reușind totodată să ajungă la un public mai mare. Aceștia lasă post-uri în limba maternă pentru a comunica cu prietenii, dar de asemenea folososesc limba pe care o studiază pentru a intra în legătură cu indivizi ce dețin competențe lingvistice de grade diferite, fără a avea vre-o importanță locația geografică. De exemplu a fost identificată o femeie de naționalitate germană, studentă în anul III într-un departament de Studii Asiatice. Aceasta deține pe LiveJournal un blog în germană pentru prieteni și altul în japoneză care se leagă cu germanii și englezii niponofili. Într-o situație asemănătoare este un tânăr malaezian care trăiește în australia și învață japoneza. Acesta are prieteni vorbitori de malaeziană, japoneză și engleză. Majoritatea prietenilor săi sunt englezi care învață japoneza și japonezi care învață engleza.

Cel de-al doilea tipar identifică expatriații care formează o punte între limba maternă și limba locului în care trăiesc în prezent. Această tipologie își menține fosta rețea lingvistică dar au o participare socială și în noile rețele. Un bun exemplu este cel al unui rus care trăiește în Egipt, are descrieri în arabă, își listează prietenii ruși și are multe legături cu fosta rețea rusească. Chiar dacă se prezintă în arabă, rețeaua sa de prieteni îl plasează în centrul unei rețele monolingvistice rusești. Un alt exemplu al unui expatriat integrat total în noua societate este cea a unui tânăr japonez, care studiază în Statele Unite ale Americii, ține un blog în engleză care are cele mai multe legături cu vorbitorii de engleză din SUA dar și cu cei din Japonia. Este bicultural dar se orientează mai mult spre cultura de rezidență decât spre cea maternă.

Al treilea tipar se folosește extensiv de o formă de comunicare non-verbala. Jurnalele punte (în special cele care leagă două rețele de limbi diferite), au o tendință în a favoriza modalități de expresie universale precum fotografia, grafica, cântece devenite pupulare, toate acestea îi ajută pe utilizatori să interacționeze chiar dacă nu înțeleg limba. Un mare număr de astfel de poduri sunt menținute de fotografii semi-profesionisti și de cei profesioniști. Alte poduri sunt create de susținătorii site-urilor unor celebrități de renume mondial, designeri grafici și designeri de modă. Aceste site-uri tind să aibă legături și să fie legate de diferite limbi și să mențină prietenii multiculturale. Altele site-uri sunt explicit multilingvistice, un astfel de exemplu este photo-journaler (jurnalul foto), din Spania care încurajează comentarii în spaniolă, galiciană, portugheză sau engleză. Sunt și site-uri asemănătoare cu photo-journal care sunt monolingvistice dar au cercuri de prieteni multilingvistice.

Jurnalele de tip punte tind să fie multiculturale și multilingvistice, chiar dacă unele au doar un simplu conținut cu apel internațional. Adesea autorii de tipul „punte” sunt localizați geografic în afara granițelor lingvistice natale, sunt mai în vârstă și mai educați. Spre deosebire de utilizatorul tipic pe LiveJournal care are vârsta de 18 ani (conform rapoartelor LiveJournal), utilizatorul pod intercultural este student sau un profesionist mai în vârstă.

Sunt utilizatori și site-uri care deși nu cunosc sau nu folosesc limbi străine joacă rolul de punte interculturală.Utilizatorii platformei folosesc alte limbi decât limba maternă în moduri limitate precum în șabloane (templates), titluri, fotografii, versuri, poeme și citate. Engleza se află de multe ori în această poziție, dar trebuie menționată și franceză, germana, spaniolă, japoneza. În acest fel, jurnalele se conectează simbolic cu vizitatorii lor. Frecvența acestor practici și superficialitatea comunicării sugerează un mediu cosmopolit. Cu toate acestea există interacțiuni și intersectări între rețele de limbi și culturi diferite.

Rezultatele studiului arată că engleza este limba dominantă, urmată de rusă. Având în vedere că rușii nu participă frecvent în interiorul altor rețele sociale, LJ Gorny a sugerat că există un motiv istoric și cultural. Primii care au auzit de LiveJournal erau studenții ruși care studiau în Statele Unite ale Americii prin 1999 și l-au promovat în rândul prietenilor din Rusia. Gorny atribuie comportamentul lor orientat spre comunitate „caracterului național” care include nevoia unei afilieri puternice și implică așa numitele „prietenii online” și comunitatea deja formate pe platforma LiveJournal. Această tendință rusească vine în susținerea observației conform căreia în interiorul unui serviciu localizat în SUA, alte grupuri lingvistice își pot consolida o prezență semnificantă. Un alt exemplu care susține această observație sunt brazilienii portughezi prezenți pe platforma Orkut, administrată de Google. Aceștia au întemeiat o comunitate, mobilă din punct de vedere geografic, care are drept scop menținerea contactului indiferent de localizarea geografică.

Un alt studiu efectuat de Efimova și De Moor analizează conversațiile între bloggeri și sunt identificate subconversații în germană în loc de engleză. Folosirea multiplă a limbilor în acest caz a fost atribuită naturii internaționale a comunităților de weblog, ai căror membrii sunt localizați atât în Europa cât și în Statele Unite.

În concluzie, studiul relevă faptul că blogurile de tip punte joacă un rol important în conexiunea rețelelor lingvistice și sunt create de tinerii poligloți, mobili din punct de vedere geografic, care stabilesc legături între diferitele rețele lingvistice ducând astfel la interacțiuni interculturale. Acelși rol îl au și unii utilizatori monolingvi dar prin intermediul culturii vizuale și prin engleză, limba populară care oferă un conținut larg accesibil. Astfel engleza este considerată lingua franca a internetului și mulți utilizatori aleg s-o folosească în detrimentul limbii materne pentru a atrage cât mai mulți vizitatori.

CAPITOLUL III. CARACTERUL NARATIV AL BLOGURILOR

3.1. Narațiunea ca mod de expunere în Blog.

Jonathan Gottschall, autorul cărții, „The storytelling animal. How storries make uș Human” ( „Animalul care spune povești. Cum poveștile ne umanizează”) este de părere că omul, printre altele, se diferențiază de animale prin capacitatea sa de a spune povești. „ Suntem emoționați de o multitudine de ficțiuni, pe pagini, pe scene sau pe monitoare – povești despre crime, sex, război, teorii ale conspirației, povești adevărate și false. Ca specie suntem dependenți de povești. Dar dependența este mai adâncă decât credem. Putem să ne îndepărtăm de cărți și ecrane, dar nu ne putem îndepărta de povești. Pentru oameni, poveștile sunt ca gravitatea: un câmp de forță inexplicabil, care influențează totul, dar este atât de omniprezent încât nici nu-l observăm”.El este de părere că încă din copilărie ne jucăm imaginându-ne povești și tărâmuri inexistente (Neverland). Visele sunt de fapt povești nocturne iar cercetătorii în mod convențional le definesc ca „ halucinații intense senzorial-motorii cu o structură narativă”. Acestea în timpul zilei se transformă în fantezii (dorințe, frici). Gottschal categorisește religia ca o narațiune sacră și ca o dovadă a expresiei dominatoare a poveștilor. Cântecele, jocurile video, reclamele TV, teorii ale conspirației, chiar și non-fictiunea sub forma memoriilor și a reality-show-urilor spun povești. „Poveștile de viața sunt „mituri personale” despre cine suntem în profunzime, de unde am venit și cum am ajuns astfel. Ele sunt identitatea noastră. Dar studiile psihologice arată că memoriile constrâng crearea sinelui mai puțin decât credem noi și sunt constant deformate de speranțele și visele noastre. Până în ziua când vom muri ne trăim povestea vieții. Și ca într-un roman în desfășurare, poveștile vieții sunt într-o continuua schimbare, evoluează, este editat, rescris, împodobit de un narator nedemn de încredere”

Blogurile de tip jurnal folosesc în general narațiunea ca principal mod de expunere. Autorii povestesc experiențe sau trăiri personale pentru un public. Desigur obiectivul diferă de la blogger la altul, pentru unii e de ajuns să fie citiți de persoanele apropiate și de câțiva cunoscuți. Alții vor să atragă un public mare, să aibă succes, experiența și identitatea lor să fie validată de cât mai mulți cititori. La fel ca și povestitorii, autorii au succes dacă reușesc să vrăjească cititorul, să-l atragă în lumea lui sau lumea construită de el. Obiectivul este că cititorul să fie introdus în lumea autorului.

În momentul în care autorul își propune să aibă succes la public atunci jurnalul se transformă într-un tip de literatură, în care important nu mai este doar dezvăluirea eu-lui, ci construcția și reconstruirea realității. Pentru că realitatea eu-lui este la un pas de fictionalizarea trăirilor. Analizarea în exces și reinterpretarea evenimentelor sau programarea viitorului construiesc o ficțiune literară.

Trecutul ca și viitorul nu există în realitate. Ele sunt fantezii create de mintea noastră. Viitorul este o simulare probabilistică pe care o rulăm în ideea de a schimba mediul în care vrem să trăim. Memoria nu acționează ca un suport de înregistrare precisă a întâmplărilor trecute, memoriile sunt reconstrucții a ceea ce s-a întâmplat și multe din detalii mici sau mări nu sunt exacte. Memoria nu e ficțiune propriu-zisă e defapt o fictionalizare. Dacă menirea memoriei este să ofere o înregistrare perfectă a trecutului atunci funcționează defectuos. Dacă scopul memoriei este să ne permită să ducem o viață mai bună, atunci plasticitatea ei este chiar folositoare.

Mințile umane sunt ușor purtate de povești, iar un autor talentat are capacitatea de a-i face pe cititori să graviteze în jurul lumii construite sau expuse. O poveste de succes îl poate transforma pe autor într-un om de succes, iar succesul vine sub forma aprobării unui public larg.

Succesul se identifică cu celebritatea (semiotica identității) și se găsește în societățile în care identitatea este o problematică socio-culturală și politică. În societățile vestice a devenit mai importantă identitatea decât acțiunea, credință sau luarea deciziilor. Celebritățile sunt indivizi faimoși pentru identitatea lor în media. Ei pot proveni din orice domeniu – muzicieni, staruri sportive, modele, criminali, actori, oameni de radio, televiziune sau doar participanți în emisiunile Reality show. Celebritatea se comportă ca un simbol sau text media care oferă un mijloc prin care consumatorii de media își pot articula propria subiectivitate.

Este de ajuns existența unui punct de plecare, a unei povești inițiale „de succes” pentru a atrage atenția publicului. Apoi acest public devine într-o oarecare măsură dependent de povestirile despre acea celebritate, chiar dacă narațiunea nu mai este atât de bună. Fie că este vorba de media tradițională sau media socială, narațiunile celebrităților sau despre despre celebrități au întotdeauna public, pentru că indivizii se raportează ca la un punct de referință (pozitiv sau negativ).

Așadar celebritatea este un construct al identității. În media tradițională, oamenii de media acționează ca intermediari între autori și public, însă în media socială, digitalizată, ecranul computerului este interfața dintre autor și cititor. O interfață aproape perfectă care permite exprimarea liberă a identității.

3.2. Recunoașterea narațiunii de valoare.

În întâmpinarea nevoii bloggerilor de recunoaștere a apărut fenomenul de premiere al blogurilor, „Blog Awards”. Premiul propriu-zis de cele mai multe ori constă în simpla recunoaștere a calități scriitorului sau a echipei de editori, de către un public votant. Bloggerii urmăresc site-urile care organizează astfel de concursuri și candidează la o anumită categorie. Oricine poate vota, astfel există posibilitatea ca votul să fie influențat de prietenii și cititorii deja existenți ai bloggerului. Dar în momentul în care votul este influențat astfel, înseamnă că bloggerul este deja o persoană influentă în blogosfera. Pe lângă fenomenul „Blog Awards” sunt și clasamente de tipul „Top 10 Blogs”. Aceste clasificări sunt făcute în funcție de categoria în care se încadrează conținutul blogului.

Astfel de organizații atrag atât sponsori cât și mulți vizitatori. Autorii, câștigă faimă și mai mulți vizitatori. Organizațiile încurajează scrisul online și nominalizează câștigătorii pentru diferite categorii. De exemplu weblogawards.org a organizat în 2008 un concurs cu 933,022 votanți și peste 48 de categorii votate. Principalele categorii votate au fost : Cel mai bun blog; Cel mai bun blog nou; Cel mai bun blogger individual; Cel mai amuzant Blog; Cea mai bună comunitate online; Cel mai bun blog liberal; Cel mai bun blog conservator; Cea mai bună acoperire politică; Cel mai bun blogger celebru. Evenimentul a durat 7 zile iar premiul a constat într-un simplu logo afișat de câștigător pe categorie. Adevăratul câștig însă constă în extinderea publicului cititor și posibilitatea de a atrage sponsori.

Premiul pentru cel mai bun site cultural a fost câștigat TheCoolHunter.net (3.941 voturi), un site condus de Bil Tikos. Site-ul, „ Celebrează creativitatea în toate manifestările sale moderne. De la începutul său din 2004 The Cool Hunter a devenit unul din cele mai citite site-uri de cultură la nivel mondial, o autoritate de vârf asupra tuturor lucrurilor creative și un punct global central a ceea ce e la modă, ceea ce e gândit, inovativ, și original. Punem valoare pe relevanța globală, nu trend, canalizăm descoperirile către un public global”. Site-ul își caracterizează cititorii că fiind persoane influente creative, cu o perspectivă globală, discernământ cultural, încrezători, distinși și sociabili. Aceștia pun valoare pe arhitectură, design, stil, muzică, modă și distracție. Site-ul are are 176.000 de abonați la buletinele informative (newsltters).

„Selectăm și celebrăm frumosul și de durată din arhitectură, design, gadget-uri, stil de viață, viața urbană, modă, călătorii și cultura pop. Rămânem relevanți situându-ne în fața și în afara trendurilor”. The Cool Hunter se intitulează „un punct de referință pentru o comunitate creativă globală”.

Site-ul publică zilnic poze însoțite de comentariul artistului sau a editorului. Este de fapt un photoblog care colecționează imagini cu tot ceea ce s-ar putea traduce ca fiind artă. Sunt imagini din toată lumea, trimise de cititori sau vizitatori în speranța de a-și face cunoscută arta. Pozele selectate pentru a fi publicate pe site devin într-adevăr celebre. Chiar dacă nu e o narațiune propriu-zisă, toate pozele spun o poveste, a unui loc exotic pe care visezi să-l vizitezi, a unui design interior pe care ți-l dorești sau a unui obiect de artă pe care vrei măcar să-l vezi în realitate, dacă nu-ți permiți să-l cumperi. Sunt imagini care trezesc sentimente, dorință și te îndeamnă la visare și contemplare. Artistul care ajunge să-și publice arta pe acest site are succes și cumpărători garantați.

Premiul pentru cel mai bun blog de literatură a fost câștigat de Neil Gaiman’s Journal (1.980 voturi), care este de fapt jurnalul lui Neil Gaiman, autor britanic câștigător a numeroase premii pentru operele sale de literatură și ficțiune.( romanul „Praf de stele”, 1999, a fost nominalizat la premiul Locus; romanul Anansi Boys, 2005, câștigător al premiilor British și Locus Fantasy). Așadar blogul aparține unui scriitor contemporan faimos, tradus în mai multe limbi inclusiv în română. Prin intermediul blogului autorul își informează cititorii despre evenimentele la care a participat, munca în desfășurare, viața privată. Totodată, acesta își vinde creațiile în format digital prin intermediul blogului, oferind pozibilitatea de a citi câteva paragrafe.

Manchester Blog Awards este o organizație care a fost creată de Kate Feld în 2006 ca răspuns la numărul tot mai mare de scriitori, artiști, și fotografi din Manchaster care folosesc blogurile pentru publicarea creațiilor proprii. Prima ediție a fost organizată într-o cafenea dar cu susținerea Festivalului de Literatură de la Manchaster, festival care recunoaște faptul că scrisul poate fi productiv și în afara instituțiilor de învățământ sau editurilor.

Concursul este local și a reușit să consolideze o comunitate deja existentă de bloggeri. El premiază categoriile: Cel mai bun blog despre oraș și cartier (Best City and Neighbourhood Blog); Cel mai bun blog de artă și cultură (Best Arts and Culture Blog); Cel mai bun nou blog (Best New Blog); Cel mai bun scris de pe blog (Best Writing on a Blog); Cel mai bun blog personal (Best Personal Blog); Blogul anului (Blog of the Year).

Așadar valoarea în blogosfera o conferă numărul cititorilor și aprecierea lor. Cu cât un blog are mai mulți vizitatori, cititori, cu atât este mai influent. Publicul este cel care dă valoare, de aceea autorul analizează constant reacția publicului la fiecare articol postat. Concursurile de tipul Blog Awards nu sunt altceva decât recunoașterea a unui public existent deja, pe un Blog. Totodată concursurile ajută la consolidarea comunității de bloggeri fie la un nivel regional fie la un nivel global.

3.3. Blogul ca jurnal online

Viviane Serafaty, (profesor universitar în cadrul Universității Robert Schuman, din Strasbourg, Franța, în departamentul de Limbi și Civilizații din cadrul Insititutului de Științe Politice), în articolul său „Online Diaries: Towards a Structural Approach” (Jurnalele online: către o abordare structurală) analizează jurnalele online dintr-o perspectivă literară. Cercetarea sa a fost făcută pe douăsprezece bloguri, scrise de autori americani. Nici unul dintre acești autori nu sunt de profesie scriitori. Aceasta a identificat patru caracterstici structurale comune.

Jurnalele online au devenit dintr-o dată familiare chiar dacă sunt un concept relativ nou. Publicarea lor pe internet pare a avea legătură cu o tradiție veche de autoreprezentare prin scris. Studierea jurnalelor online dintr-un punct de vedere literar poate dezvălui noi forme de scris și poate contribui la analizarea evoluțiilor și semnificațiilor. În același timp este o sursă primară care permite o vedere în interiorul vieților contemporane ale autorilor. O atentă analiză a diferitelor jurnale anonime explorează practicile sociale contemporane, transformările de-a lungul timpului. Chiar dacă sunt scrieri foarte personale ele tind spre o formă culturală care încearcă să confere un sens societății actuale.

O abordare structarala în analiza jurnalelelor online reprezintă o modalitate pentru un studiu estetic al caracteristicilor comune care merg dincolo de individ. O primă caracteristică este tendința de a acumula. Aceasta se referă la faptul că textul nu este singura modalitate de expresie, el este adesea însoțit de o întreagă gamă media. Chiar dacă textul este elementul de bază mai ales printre primele jurnale online apărute, ele include fotografii ale scriitorului în diferite ipostaze. Fotografiile variază de la pozele de nuntă la imagini cu animale de companie, panorame naturale sau urbane. Atât bărbații cât și femelie se folosesc de fotografii. Reclame pentru software sau diferite produse, în general sponsori sunt plasate în partea inferioară a paginii. Toate aceste jurnale includ trimiteri către site-uri, alte jurnale, sau autori de ficțiune, sub forma unui număr infitit de link-uri către alte texte. Acest lucru creează impresia unui conținut nelimitat așa încât jurnalele devin conduse de tehnologie.

Tendința acumulării este tipică site-urilor web și se datorează entuziasmului născut din posibilitățile nemarginite ale internetului. Acest lucru conduce către un anume mod de înțelegere compus din mai multe substraturi. Tendința de acumulare îndeplinește nevoia de exhaustivitate simțită de către scriitor. Înfocați în a se dezvălui cititorului dar în același timp conștienți de imposibilitatea sarcinii, multiplică unghiurile abordării intro încercare “all inclusive”. Ca rezultat ei continuă să acumuleze detalii despre un eveniment sau o anumită stare mentală, întorcându-se mereu în același punct în încercarea de dezvăluire a semnificației ascunse. Se folosesc de o punctuație haotică, de fotografii și desene pentru a amplifica expresivitatea. Acumularea informației din medii diferite este o încercare de a creea un personaj rotund, opus celui plat, rigid și bidimensional impus de imprimarea pe pagină albă. Astfel, jurnalele se străduiesc sa creeze o persona ficțională cât mai complexă prin mai multe fațete. Mai mult, acumularea multiplelor informații media eliberează jurnalul de stil și de formă ducându-l la o formă absolută de libertate a reprezentării și la destabilizarea unei viziuni unificate ale personalității. Jurnalele online oferă un spațiu de acumulare a semnificațiilor pentru ca viața de zi cu zi și starea mentală să se poată dezvăluii în complexitatea lor haotică. Acumularea semnificațiilor combate simplitatea confortabilă a vieții de zi cu zi până la un punct radical de singularitate, acela de unicitate și nesfârșită complexitate a unui anume individ. În plus, cititorul trebuie să perceapă și să confere un sens informațiilor asimetrice oferite prin intermediul diferitelor surse media (print, fotografie, video și fișiere audio), într-un proces continuu de interpretare și construcție a semnificației. Cu toate acestea oricât de diferite sunt sursele informaționale, ele concurează într-un calup informațional de o densitate și textură proprie. Pe lângă producerea unei semnificații, observatorul este aruncat în lumea scriitorului și i se cere se interpreteze materialul pus la dispoziție. Este un prim aspect al interacțiunii pentru că scriitorul mizează pe „participarea totală” în care cititul devine o modalitate de apropiere față de alteritate.

O altă caracteristică reiese din analiza finalului unui blog și anume dacă este un final deschis sau inchis. Astfel unele sunt limitate, create de autor pentru o anumită perioadă de timp și celelalte sunt updatate cu regularitate. Apare astfel distincția tradițională între autobiografie și scrisul de jurnal.

Autobiografiile sunt create să arate cititorului o evoluție de la un punct trecut până la în prezent sau viitor. Conținutul are astfel un tipar circular și finalul este închis. La polul opus se află jurnalele, care au un final deschis. Ele sunt începute fără ca autorul să cunoască dinainte când și cum se vor termina. Jurnalele pun un accent mai mare pe expresivitatea personală decât pe producerea unei versiuni consistente a unui sine unificat. În plus jurnalele online repun în discuție problematica granițelor dintre public și privat. În eseul său din 1956, Gusdorf arată că scrisul autoreprezentational din jurnale tind să construiască un Eu care nu reflectă neapărat experiența propriu-zisă a autorului. Scrisul evoluează uneori independent de autor și are tendința să exprime o construcție ficțională a sinelui. Cu atât mai mult acest lucru se întâmplă pe internet datorită posibilităților oferite de tehnologie. Genul autobiografic se transformă în genul jurnalistic prin procesul de hibridizare ce poate fi ușor observat pe internet. Tocmai această caracteristică a sfârșitului deschis este fascintanta și este motivul principal al succesului scrisului autoreprezentațional online.

În plus, jurnalele online sunt construite pe o dialectică a stabilității și mișcării. Intrările ordonate cronologic de-a lungul lunilor sau anilor, detaliile uneori triviale ale vieții de zi cu zi sau o constantă căutare a sufletului oferă un spațiu stabil, uneori fix. Totuși acest cadru fix oferă scriitorului libertatea de a scrie la persoana I singular. Acest „Eu” trebuie să aibă o definiție, care reprezintă de fapt primul pas către o auto-transformare, deschisă și pontential infinită (o reinventare și o căutare postmodernă). Scrisul creează un spațiu de redefinire, poate fi observat printr-o practică comună a bloggerilor, postarea de link-uri către intrări din trecut („Acum un an”) sau proiectarea viitorului („Peste un an”). Cele două instrumente, amintirea și proiectarea, oferă atât scriitorului cât și cititorului o viziune de termen lung și o perspectivă. Toate aceste instrumente sunt folosite pentru continuua reconstrucție, redefinire a „Eului”, un semn al pierderii și căutării identității.

Auto-reflexivitatea este o trăsătură comună blogurilor și capătă două forme, comentarii despre internet și comentariile despre scrierea de jurnale online. Fiecare din acești scriitori sunt fermecați de oportunitățile create de internet pentru „construirea unei comunități” sau pentru realizarea păcii mondiale. Astfel de afirmații sunt considerate bineînțeles utopii chiar de oamenii care le folosesc, dar vorbesc despre o conștiință a modernității internetului. Scriitorii online se consideră pioneri care se implică în dezvoltarea unui nou set de bune practici. De aceea au nevoie să gândească atât la viitorul internetului cât și la propria experiență online. Auto-reflexivitatea în legătură cu perspectivele internetului funcționează ca o modalitatea de a te alătura unui grup de pioneri și practitionisti ai unei tehnologii artistice de vârf.

Auto-reflexivitatea funcționează la un nivel colectiv dar și unul profund individual. În jurnalele lor, scriitorii se întreabă de ce s-au apucat de scris. Ei simt nevoia de a justifica implicarea în această practică, probabil din cauza lipsei justificărilor religioase sau culturale din trecut. Răspunsurile variază de la un răspuns de tipul „De ce nu?” urmat de o încercare elaborată de a specifica unele intenții clare. Alții se justifică prin dorința de a împărtășii elemente din viața personală cu familia, deși precizează că uneori se cenzurează tocmai datorită caracterului public. Este deci o formă de socializare. Alții recunosc dorința de a fi cunoscuți și înțeleși prin intermediul scrisului. Unii scriitori sunt conștienți de linia fină dintre scrisul în jurnal și ficțiune. Toți scriitori sunt de fapt conștienți de elementul fictionar din scrisul personal și de o anume conștiință post-moderna. Auto-reflexivitatea este o funcție modernă care folosește intertextualitatea. Jurnalele online sunt reprezentări ale interiorității cât și a conștiinței scriitorului postmodern.

A patra caracteristică a jurnalului online este procesul de co-producție prin care trece conținutul. În trecut jurnalele erau strict private, de multe ori adresate unui cititori ideal sau subînțeles. În prezent publicul cititor este foarte important pentru blog. Toate site-urile conțin date de contact și modalități de comunicare rapidă. Feedback-ul cititorilor este foarte important pentru autori în stabilirea priorităților. Este un proces interactiv și creativ. Interacțiunea dintre public și scriitor se transformă într-o colaborare, iar conținutul devine un co-produs. Scrierea unui astfel de jurnal este un act de creație iar citirea este un proces creativ, care intervine și modifică conținutul, transformandul într-un centru colectiv de producerea semnificației. Această semnificație ia forma fictionalizarii sinelui și a evenimentelor zilnice. Scriitorul de jurnal se proiectează ca personajul principal dintr-un teatru ficțional populat de personaje secundare și de cititori. Ficțiunea creată în felul acesta este interactivă, inovează arta jurnalului, transformând-o într-un efort de colaborare. Co-productia evidențiază suferința cauzată de dificultatea construirii unei personalități integre. Feedback-ul este folosit astfel de scriitor pentru a-și consolida sensul propriei identități. Fiecare răspuns al unei postări îi confirmă autorului propria existență.

3.4. Nararea intimității.

Apetitul contemporan pentru dezvăluirea intimității nu este un fenomen recent, el datează din perioada pre-romantica. Diviziunea dintre eul public și cel privat este negociat diferit în funcție de societate și perioadă. Media contemporană și internetul doar subliniază o tendință mai veche și ne obligă să regândim granițele. În cazul jurnalelor online, publicarea intimității atinge două ținte, cea socială și cea individuală.

Publicarea propriului jurnal intim l-ar putea obliga pe scriitor să adopte coduri sociale rigide. A fii complet transparent și perfect vizibil pentru alții, l-ar putea conduce pe autor pe un drum al convențiilor sociale rigide care l-ar împiedica să dezvăluie altceva decât sentimentele, acțiunile și gândurile convenționale. Acest lucru se și întâmpla în acele jurnale care înregistrează doar activitățile zilnice. Fiecare postare nu arată nimic mai mult decât o versiune a unui sine acceptabil din punct de vedere social lipsit de orice aspect negativ sau controversat. Astfel de jurnale nu renegociază privatul pentru că nu au ca obiect transparența și deschiderea în fața unui public.

Cele mai fascinante jurnale sunt cele care merg dincolo de mască socială pentru a-i dezvălui cititorului un strop din profunzimea sinelui. În astfel de jurnale, în procesul de reprezentare a sinelui, granița domeniului privat este violată și retrasată. Și mai interesant este faptul că unii autori își dezvăluie numele adevărat. Astfel de jurnale în mod conștient sunt oferite pentru o analiză minuțioasă iar consecința este crearea unei noi versiuni a sinelui cu ajutorul altora. Ei încearcă să schimbe regulile comunicării sociale prin împingerea granițelor dinspre ceea ce nu poate fi dezvăluit altora spre ceea ce poate fi dezvăluit. Cu alte cuvinte, privatul este recunoscut pentru a putea fi invadat și remodelat în altceva.

Tehnologia permite regândirea acestor granițe. Pe lângă accesul la internet e nevoie de un computer, implicit și de un monitor care are o dublă semnificație metaforică paradoxală. Monitorul poate fi perceput ca un văl sub care îți ascunzi identitatea dar și ca o oglindă. Monitorul funcționează ca un obiect în fața căruia te ascunzi iar rezultatul este folosirea unui discurs liber, lipsit de inhibiții, pe internet. El lasă impresia că oferă o protecție față de privirile celorlalți iar acest lucru permite scriitorului să publice gânduri și fapte intime, în încercarea de a atinge transparență, negând astfel orice taboo care reglementează relațiile sociale. Desigur nu există cu adevărat conținut privat pe internet. Orice conținut privat poate fi accesat de oricine, cu toate astea autorii de jurnale se simt în siguranță, protejați de imensitatea internetului. Datorită monitoruluii, autorul simte că pote scrie despre cele mai profunde sentimente fără a avea teama de a fi identificat și umilit, iar cititorii au impresia că îi pot observa pe alții discret și pot dobândii putere din acele cunoștințe. Se pare că monitorul oferă posibilitatea atât autorilor cât și cititorilor atât o reinsușire a spațiului social cât și o violare conduitelor sociale – o violare care persistă datorită taboo-ului încălcat în spațiul virtual. Fără a exista o interdicție a împărtășirii intimității, nu ar exista atunci această încălcare în spațiul virtual. Această interdicție joacă și ea un rol în revelarea sinelui pe internet.

Astfel se poate spune că monitorul funcționează ca un spațiu ce conectează autorul jurnalului cu societatea. Nu este doar un dispozitiv care-i ține pe alții la distantă dar funcționează și ca un spațiu simbolic unde fanteziile și visele pot fi proiectate. Autorii își proiectează semnificații ale propriei identități, într-un proces continuu de distrugere a eului și reconstrucție a sa, așadar joacă rolul unei alterități ideale pentru că este gol și poate fi învăluit într-o pluralitate de semnificații.

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ: JURNALE ROMÂNEȘTI ONLINE

Jurnale românești online

Blogosfera este un mediu social alcătuit din comunități de bloggeri care care se intersectează între ele. Aceste comunități sunt organizate la un nivel local ( Comunitatea bloggerilor din București; Comunitatea bloggerilor din România) sau lingvistic (Comunitatea bloggerilor vorbitori de limba română). Localizarea geografică este utilizată simbolic pentru a adera la un grup local. Desigur, socializarea la nivel local este mai intensă datorită unor elemente culturale comune dar și datorită faptului că prietenia online poate evoula într-o prietenie propriu-zisă, intru cat distanța perminte acest lucru.

Roblogfest este un concurs între bloggeri care a avut loc pentru prima oară în 2006 la inițiativa lui Dragoș Novac cu scopul de a coagula comunitatea bloggerilor din România. În 2010 câștigătorii au fost desemnați prin vot popular și prin votul juriului. Categoriile : cel mai popular blog, blog colectiv, blog sub 18 ani, blog de muzică, blog culinar, blog de filme, blog de sport, blog travel, blog de fashion, au fost votate de către public. Categoriile : blog foto, blog despre comunicare, blog cultural, blog de design/creație, blog pentru politică, blog despre business, blog despre tehnologie, blog de jurnalist, blog de brand/produs, blog de companie, best use of social media într-un mix de comunicare, campanie pe social media, au fost jurizate. Criteriile de jurizare au fost:

stilul blogului: detaliile recomandate pentru a fi luate în calcul țin de ortografie, paragrafiere, lizibilitate (i.e. font prea mic sau prea mare), limbaj (agresiv, formal, informal, concis sau "de lemn" etc), design și layout, etc. Ponderea în nota finală este de 30%

coerența blogului: detaliile recomandate pentru a fi considerate țin de prezența unei pagini sau secțiuni de prezentare "despre", detalii de contact, frecvența posturilor, aliniamentul dintre subiectul blogului și posturile scrise (i.e. într-un blog de business ponderea posturilor pe teme de business trebuie să fie de minim 80% șamd), originalitate. Ponderea în nota finală este de 30%.

părerea mea!: părerea judecătorului despre ce notă merită blogul în cauză. Ponderea în nota finală este de 40%.

Câștigătorul categoriei „Blog sub 18 ani” a fost în 2010 Kristofer.ro. Autorul este Cristian Ghingheș din Bacău și scrie online din 2005, este fondator și vicepreședinte al DivanuluiAdBlog, asociația bloggerilor din Bacău. La scurt timp după ce a câștigat, a postat pe Blog : „Din cele 642 de voturi din etapa finală, am reușit să strâng 16,97%, adică 109 voturi, cu puțin în fața lui GrimCris.com, un blogger pe care îl citesc cu plăcere și care poate că ar fi meritat să fie în fața mea. Nu am făcut decât să îmi mobilizez mai bine prietenii să mă voteze.”, fapt ce subliniază coeziunea la nivelul comunității de bloggeri și importanța competiției pentru consolidarea sa. Conținutul blogului are un stil jurnalistic, uneori subiectiv, cu foto reportaje despre Bacău sau locurile în care a călătorit (Istambul). Așadar Cristian Ghingheș nu doar că îndeplinește criteriul auto-reflexivitatii, dar și acționează comform acestuia, implicându-se propriu-zis în organizarea blogosferei locale din Bacău. În ciuda vârstei sale, articolele trădează un spirit militant, dornic oricând să se implice la nivel comunitar. Este un tânăr care nu ignoră politica și încearcă să-și mențină cititorii informați chiar dacă alegerile locale din 2012 sunt primele alegeri la care participă. Auto-reflexivitatea merge și mai departe, autorul exprimându-și opinia în legătură cu o anume superioritate etică a bloggerilor în comparație cu ziariștii („Decât ziarist plătit mai bine blogger”).

O altă formă de auto-reflexivitate este cea profund individuală, în care autorii justifică implicarea în activitatea de blogging, pe care o folosesc ca un instrument de autocunoaștere și definirea sinelui. Aceste definiri evouleaza și pot fi analizate în timp. Un exmplu de astfel de autor este Alina Ilioi care a incept să scrie pe blogul Capshunik.wordpress.com. Într-un articol din 2009 această se autofinea într-o mod metaforic răspunzând la întrebarea „Cine sunt eu?”

„Sunt o ființă efemeră. Sunt un pumn de nisip în bătaia vântului. Când sunt fericită, sunt un curcubeu pe cerul albastru. Iar când plâng, sunt o picătură ce se varsă în mare. Sunt un suflet care încearcă să-și găsească o cale spre lumină. Și când o găsește, să o și păstreze. Și de asemenea sunt un fluture prins în căușul unei palme și aș vrea…oh, aș vrea să-mi iau zborul. Vreau să-mi întind aripele și să zbor spre neant. Să simt vântul cum mă mângâie, să simt stropii de ploaie cum cad picătură cu picătură pe corpul meu. Și eu mai sunt o pană în bătaia vântului. Plutesc ușor, ușor… spre infinit. Spre nicăieri.

Cine sunt eu? Eu… sunt o inimă care bate. Câteodată mai încet, câteodată mai repede… bat, și mă mai și opresc. Atunci îmi place să mă gândesc dacă să mai bat sau nu. Și uneori aleg să mai bat, alteori nu. Și atunci când nu mai bat, totul se oprește. Timpul stă pe loc, totul în jur înțepenește, și până și moartea rămâne înghețată prinsă în drumul ei, cu o coasă în mână. Veșnica ei coasă. Și atunci mă uit în jur și realizez că eu, eu pot fi și un înger pe Pământ. Un înger pierdut. Eu aș putea fi o stea căzătoare. Care se înalță cât mai sus, strălucește puternic și apoi… cade. Și prin căderea mea, să aduc fericirea cuiva. Cine sunt eu? Poate că eu sunt o fată care vrea mai mult de la viață, poate că sunt cineva care dorește imposibilul. Eu poate că sunt… fată care dorește să fie ținută în brațe și să știe că dacă în momentul următor, unul din noi doi va trebui să moară, el să fie pregătit să-și dea viața pentru mine. Deși nu l-aș lăsa. Niciodată. Aș alege cu zâmbetul pe buze să mor pentru el. Cine sunt eu? Poate că eu sunt o jumătate pierdută printre alte mii de jumătăți. Și îmi caut sufletul pereche. Alerg, și încerc să aflu care jumătate mi se potrivește. Care ruptură o poate repara pe a mea?

Și, v-ați întrebat cine sunt eu? Eu sunt. Cu bune și cu rele. Sunt o rază de lumină. Care luminează o perioadă și apoi, apune.”

Această autodefinire este marcată de efemeritate și de căutarea identității „Poate că eu sunt o jumătate pierdută printre alte mii de jumătăți.”.Tema, sau moto-ul blogului este „Gânduri ascunse cu Alina Ilioi”, moto pe care îl și explică:

„De ce gânduri ascunse ? Pentru că m-am săturat să văd cum toată lumea se ascunde în spatele unor măști. Pentru că vreau să fiu transparentă și să nu mă apropii cu alte intenții sentimental și fizic de o persoană .  NU MAI VREAU să avem gânduri ascunse unii față de alții, ci vreau să fim deschiși și sinceri.”

În 2012 și-a schimbat numele și domeniul blogului trecând de la platforma WordPress la un blog personalizat cu poze și cu un design profesionist. Moto-ul a rămas același dar a schimbat răspunsul la întrebarea „Cine sunt”.

„ Faptul că am început să lucrez în  televiziune de la vârsta de 17 ani, m-a maturizat. M-a maturizat și mi-a deschis un nou drum. M-am obișnuit să trec zâmbind prin viață pentru că am găsit putere și energie în Dumnezeu. Acesta e un lucru minunat. V-aș spune cu adevărat cine sunt eu, dar cu siguranță, procesul meu de dezvoltare intelectuală și personală încă nu s-a încheiat aici. Prin urmare, vă las o mică părticică din mine: ceea ce sunt acum.

Am început să scriu online, la insistența unui prieten. Nu eram sigură că sunt persoana potrivită pentru așa ceva, dar cu timpul am descoperit abilități pe care nu bănuiam că le am.   Am realizat că durerile și rănile sufletului pot fi vindecate mai ușor scriind. Nimic nu  poate fi comparat  cu o pagină albă pe care să o pot umple. Din toată inima aș dori să răspund tuturor întrebărilor din lume, dar din păcate sau fericire, unele întrebări nu au răspunsuri.  Nu îmi place nedreptatea și tot timpul lupt pentru adevăr și pentru dreptate, chiar dacă în această luptă am uneori multe de pierdut. Nu pot să fiu fățarnică și nu pot minți o persoană că o plac, dacă nu o plac. Nu-ți pot zâmbi în față, ca mai apoi în spate să te bârfesc și nu pot să nu te rănesc pentru că ”vreau să fac binele, dar răul este lipit de mine.” Roșesc când mi se face un compliment deoarece tot ce am, am primit din mâna lui Dumnezeu și nu mă consider vrednică de ceea ce am.

Aș dori să fac mult mai multe pentru oameni și pentru Dumnezeu și deseori mi se pare că niciodată nu fac îndeajuns. Sunt perfecționistă și de asta poate cu greu mă iert atunci când greșesc”

În prima autodefinire se repetă frapant întrebarea „Cine sunt” și poate fi observată ușor nesiguranța răspunsului marcată de un stil interogativ. În răspunsul din 2012 conflictul de identitate pare a fi rezolvat. Identitatea sa este legată de televiziune, scris, Dumnezeu. Calea sa este marcată de o dezvoltare intelectuală și personală constantă și de dorința de a-i ajuta pe oameni. Este conștientă că poate oferii altora răspunsuri și că unele întrebări nu au răspunsuri. Astfel prin scris ea și-a definit identitatea dar și cu ajutorul cititorilor, fapt pe care-l recunoaște în articolul prin care anunță noul blog:

„Scumpii mei cititori,

Vreau să încep prin a vă mulțumi pentru ceea ce sunteți și pentru sprijinul vostru. Doresc doar să vă reamintesc că eu nu mai scriu pe acest blog, ci că m-am mutat pe www.alinailioi.ro. Faptul că m-am mutat pe un domeniu .ro nu înseamnă că mi-am schimbat stilul, principiile sau modul de a gândi. Doar că am decis că este momentul să fie altă etapă. Multe lucruri noi s-au întâmplat în viața mea. Momentan lucrez la Antena 1 Cluj, realizez o emisiune de sănătate, “Sănătate la 4 ace“.

Vă mulțumesc pentru sprijinul vostru, pentru că m-ați încurajat să scriu. Datorită vouă am ajuns la un nivel la care nu am crezut că voi ajunge vreodată. Apreciez mailurile voastre, pline de sensibilitate și emoții. Mereu sunteți ca o gură de aer proaspăt.”

Așadar intervine procesul de co-productie în care cititorii joacă un rol important. Ei sunt cei care consolidează sensul identității autorului, participând activ prin comentarii. Este un jurnal la care participă cititorii chiar și în crearea intimității. Granițele dintre public și privat sunt renegociate de cele două părți. Este un jurnal online pentru că are un final deschis iar autorul nu cunoaște dinainte când va pune capăt scrisului.

La polul opus se află autobiografia online în care autorul cunoaște exact sfârșitul. 2roti2picioare.blogspot.ro este un jurnal de călătorie cu un caracter autobiografic. A fost creat de Andrei Samoil pentru a nara experiența sa din „Turul complet al României pe două roți și două picioare”. Prima postare a fost făcută pe 12 iunie 2011 iar ultima pe 18 august 2011, așadar finalul autobiografiei coincide cu finalul călătoriei.

Acesta a pornit de la o idee:

„Ideea era să invit și să conving cât mai mulți oameni să îmi fie ghizi în România, să îmi arate locurile frumoase știute și verificate de ei, iar eu să merg să le văd, să le fotografiez și să scriu despre ele pe acest blog. Am alăturat acestui concept și pasiunea mea pentru motociclete și am decis să mă plimb între obiective cu canarul meu motorizat – Tweety. Acolo unde nu va ajunge Tweety, voi merge pe jos, înot, cu barca,sau pe burtă. Am început să fac o listă cu locurile de văzut și am pus la un loc obiectivele sugerate de diverși ghizi ce mi s-au alăturat, siturile UNESCO, obiectivele din Lonley Planet, și cele de pe pagina celor de la “273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România”. (Pe această pagină nu erau chiar 273 de locuri atunci când am făcut eu lista, înainte să plec.) La final, lista număra peste două sute de puncte de vizitat.”

Această ideea a fost încununată de succes, blogul său transformându-se într-un adevărat ghid de călătorie în România. Cititorii săi se pot bucura atât de estetică narațiunii și a descrierilor sale cât și utilitatea lor. Ghizii (șaizeci și cinci la număr) s-au transformat în personaje care l-au ajutat să-și ducă la bun sfârșit obiectivul. În cazul său, cititorii l-au încurajat și l-au ajutat constant cu sfaturi, cazare sau hrană. Printre cititorii fideli s-a aflat și soția sa, care nu a putut să-l însoțească mai mult de o săptămână în călătorie din cauza serviciului. Gazdele ospitaliere au avut parte de reclamă gratuită iar autorul de cele cincisprezece minute de faimă. Arhitectul Andrei Samoil a fost invitat de televiziuni pentru a oferii mai multe detalii despre acest proiect reușit, de pe urma căruia turismul României poate profita.

IoanStoenica.wordpress.com este un blog care explorează munții. Autorul său, Ioan Stoenică, este un tânăr de 26 de ani care călătorește de multe ori singur, doar cu un aparat de fotografiat și un trepied pentru a captura frumusețea munților. Preferă să meargă singur pe munte în propriul său ritm, să aibă libertatea să se oprească oricând să fotografieze natura și să contempleze peisajul. Narațiunea să nu descrie doar muntele, ci este și introspectă, analizând sinele și sentimentele pe care le produce singurătatea în natura. Călătoriile și scrisul sunt o formă de căutare a sinelui. La fel ca și Alina Ilioi are nevoie de încurajarea cititorilor, „Și mi-ar plăcea dacă lumea s-ar și exprima atunci când citește ceva. Un gând, un sentiment, o idee…”. Scrie atât pentru a retrăi sentimentele și experiențele cât și pentru public, ca o formă de a-și încuraja cititorii pentru a căuta frumosul în natură:

„În plus, scriu aici și descrieri ale excursiilor pe care le fac (în special pe munte), asortate cu fotografii colorate și pline de sentimente. Ele nu sunt doar un mod de a retrăi experiențele pe care le-am avut la un moment dat. Deși e clar că pentru mine o fotografie sau un text pe care îl scriu înseamnă mult mai mult decât pentru altcineva și trezesc în mine mai multe emoții și sentimente, nu le fac doar pentru mine. Ci încerc ca prin ele să îi fac și pe alții să simtă și să vadă lucruri pe care eu le simt și le văd acolo. Încerc să fac oamenii să-și dorească să vadă mai mult, să simtă mai mult, să găsească ceva care să le facă sufletul să vibreze de dorință! Apropierea de natură, peisajele de vis, momentele perfecte pe care le trăiești pe un vârf înghețat la apusul soarelui sau o rază care se strecoară printre crengi, sunt lucruri de care poate ar trebui să fim mai apropiați. Poate astfel ne-am da seama mai bine de ce suntem atât de nemulțumiți și triști în viață pe care uneori, fără să ne dăm seama, o trăim – și care nu doar că nu ne reprezintă, dar nici nu ne oferă o șansă reală către fericire – sau măcar, către ceva mai bun.”

La Alina Ilioi și Ioan Stoenică nu se observă tendița de a acumula cat mai multe informații prin trimiteri la alte texte media. Singurele link-uri sunt trimiteri către propriile apariții din mass-media.

Același lucru nu se întâmplă însă și cu Cristian Francisc Dorombach, care postează pe blogul său Piticu.ro foarte multe link-uri multimedia. Trimiterile sale variază de la muzică, jocuri, filme, imagini, clipuri video, toate fiind însoțite de comentariile sale sau ale cititorilor. De asemenea are dedicată pe pagina principală o fereastră cu trimiteri către ultimele știri de pe site-ul Realitatea.net. La categoria „ Despre Piticu” aflăm într-un mod inedit, pentru un blog, despre autor. El se prezintă la persoană a-III-a: „Piticul face parte din elita blogosferei (adică unul dintre cei mai: citiți, urmăriți, ascultați, urmați bloggeri). Puțini știu că a terminat Jurnalismul. Și chiar și mai puțini știu că se numește și Francisc. Cu toții îl cunosc însă pentru râsul inconfundabil și, mai ales, pentru însemnările de pe blog. Da, este chiar el: Cristian Francisc Dorombach. Sau, altfel spus, Piticu. În momentul de față este Project Manager la Realitatea.net și, firește, blogger profesionist.”. Prezentarea este în continuare sub forma unui interviu, autorul răspunzând la întrebările: „Cine e Piticu?; În ce direcție se îndreaptă? Te întrebi ce vor spune copii tăi când vor citi blogul tău?”. La categoria „Termeni și condiții” putem afla despre conținutul blogului:

“Acesta este un blog personal, prin urmare exprimă părerile mele, fără a avea legătură cu compania la care lucrez, parteneri sau persoane implicate.Astfel, în mod evident, opiniile, părerile sau ideile exprimate sunt subiective, în mare parte; reflectă câteodată aspirațiile, dezamăgirile sau frustrările mele; reflectă punctul meu de vedere asupra întâmplărilor, a personajelor sau a subiectelor descrise; pot fi citate numai cu acordul și specificația sursei / autorului; sunt scrise în ideea libertății de expresie, a liberului acces la informare.”

Piticul.ro se află pe locul treizeci și trei pe Trafic.ro, la categoria bloguri, cu aproximativ 1000 de vizitatori pe zi.

Un alt jurnal de calatorie de data aceasta reprezentativ pentru caracterul său punte de interculturală culturală este Tedoo.ro, un proiect „travel blogging” (blog de călătorie), care prezintă diferite destinații turistice exotice, non-europene, dar și diferite curiozități europene cum ar fi „Rent-a-village” (închiriază un sat) în Austria, Germania și Elveția. Brad Florescu este autorul și a început să scrie în 2007 pe blogul personal numit Amazingrace.ro, care mai târziu s-a transformat în Tedoo.ro. Între timp a derulat un proiect în parteneriat cu Autoritatea de Turism a Thailandei numit „Thailander – Turul Thailandei pe Motoretă cu Ataș” redactat în engleză . Acesta a călătorit peste 10.000 de km, acoperind paisprezece regiuni ale Thailandei, cu peste optzeci de articole, zeci de filme și sute de fotografii. „Thailander le-a oferit românilor acces la destinații despre care nici localnicii n-au auzit.” În prezent Tedoo.ro promovează pe lângă diferite destinații turistice și poveștile românilor plecați din țară într-o serie de articole numite „În jurul lumii cu românii”. Printre articole este un interviu cu alt blogger pe nume Mihai Tufă în varsa de 25 de ani care s-a hotărât în ianuarie 2012 să facă turul lumii pe jos – The World Photo Tour (estimează 100.000 de km în șapte ani). Acesta a plecat din Harrogate (Marea Britanie) pe 16 februarie 2012 iar în data de 18 mai 2012 era în Hamburg (Germania) și parcursese deja 1.415 km. Bineînțeles traseul său continuă și are ca obiectiv strângerea a 300.000 de lire pentru trei fundații, una internationala- Water Aid, una din Marea Britanie- British Heart Foundation și una din Romania- Fundația Principesa Margareta a României. Jurnalul este redactat în engleză dar secțiunea „Despre mine” este tradusă în șaptesprezece limbi. Blogul său funcționează ca o punte interculturală, care nu descrie doar drumul ci și oamenii și obiceiurile locului. Primește comentarii de la oameni de naționalități diferite, uneori este chiar așteptat de cititori să treacă prin orașul lor pentru a-i oferi o masă și un loc de dormit. Acesta a găsit o modalitate ingenioasă pentru a strange banii de calatorie si pentru fundații „vânzarea de km”. Mihai Tufă este dispus să personalizeze jurnalul său și să ofere imagini exclusive, care nu sunt postate pe site, pe o distanță de 1000 de km, pentru 150 de lire britanice. Recunoaște că vânzarea de km nu este propria sa idee, dar îl ajută să-și continue drumul până la capăt.

Chiar dacă Theworldphototour.com sau Thailander.eu sunt scrise în engleză, ele promovează valori culturale românești, fiind scrise de români, dar în același timp promovează în România valori culturale internaționale. Aceste jurnale de călătorie acționează astfel că un pod intercultural între diferite rețelele lingvistice ale blogosferei.

CONCLUZII

Weblogul este un instrument valoros al internetului care oferă posibilitatea oamenilor obijnuiti, dar și profesioniștilor, de a publica opinii necenzurate, către un public care poate fi teoretic foarte larg. Evoluția sa rapidă este impresionantă, în mai puțin de zece ani, cuvântul blog fiind recunoscut în mai multe limbi la nivel internațional. Este cea mai explozivă rețea socială de până acum, în ciuda caracterului său descentralizat.

Odată cu apariția platformelor weblog open source, numărul utilizatorilor a crescut într-un ritm și mai rapid, fapt ce a condus la o schimbare a conceptului. Noii utilizatori, neinițiați într-un limbaj de programare precum HTML, au fost în procent mai mare atrași de posibilitatea unui jurnal online decât de un site care filtrează informația deja existentă pe internet. Totodată s-a înmulțit și numărul bloggerilor care crează conținut, în detrimentul celor care îl filtrează. A treia tipologie de bloggeri este cea care preia conținutul informațional iar a patra este cea care se foloște de toate posibilitățile tehnologice de infromare și publicare pentru a avea cât mai mulți cititori, pentru că numărul cititorilor dau valoarea unui weblog.

Analizând structura blogosferei se pot observa comunități de bloggeri bine organizate și unite în funcție de conținut, limbă sau scop. Bloggerii interacționează frecvent, stabilind o comunicare interculturală între comunități lingvistice diferite. Rețele lingvistice sunt interconectate de bloguri de tip punte interculturală ai căror autori sunt expatriații sau tineri studenți care învață limbi străine. În cazul bloggerilor monolingvi schimbul cultural se stabilește printr-o formă de comunicare non-verbala prin intermediul culturii vizuale dar și a englezei însă într-un mod limitat doar la șabloane, titluri, citate, fotografii, versuri și poeme. În acest fel, jurnalele se conectează simbolic cu vizitatorii lor iar frecvența acestor practici și superficialitatea comunicării sugerează un mediu cosmopolit. Așadar cartografierea blogosferei permite identificarea unor modele de comportament social în mediul virtual.

Activitatea de blogging stimulează creativitatea și cooperarea între cititor și autor iar în crearea sau compilarea conținutului, citiorul poate deveni co-producator. Bloggeri fac referire adesea unii la ceilalți în însemnările lor, fapt ce duce la un adevărat dialog între oameni cu interese comune. În loc de o comunicare în masă venită de la câțiva producători către un public majoritar pasiv, weblogurile creează o rețea densă cu o audiență mică dar cu mulți producători. Fie că este vorba de un weblog propriu-zis sau de un weblog care acționează ca un filtru informațional, el transformă editorul într-o sursă predictibilă și cititorul într-un critic activ.

Narațiunea este modul principal de expunere în special pentru blogurile de tip jurnal, cele care renegociază granița dintre privat și public. O abordarea structurală evidențiază caracteristici comune ce merg dincolo de individ. Prima este strategia acumulării, și se datorează tehnologiei care permite stocarea și accesarea rapidă a informației multimedia. A doua caracteristică reiese din analiza finalului, dacă este deschis sau închis, diferențiem jurnalul online de autobiografie.Auto-reflexivitatea este a treia caracteristică și funcționează atât la un nivel individual cât și colectiv.A patra caracteristică este procesul de co-producție prin care trece conținutul.

Am identificat toate aceste caracteristici la bloggerii români și am ajuns la concluzia că analizând weblogurile, în special cele care folosesc scrisul ca formă de auto-reprezentare, chiar dacă sunt scrieri foarte personale, ele tind spre o formă culturală care încearcă să confere un sens societății actuale. Autorul se proiectează ca personajul principal dintr-un teatru ficțional, populat de personaje secundare și cititori.

În concluzie, studierea weblogurilor ne permite radiografierea societății, la nivel de comunitate locală dar și internațională. Putem identifica astfel tendințe politice, artistice, culturale în mediul blogosferei care pot fi folosite în viitor pentru articularea politicilor publice.

BIBLIOGRAFIE

Adamic, L. A., si Glance , N., The political blogosphere and the 2004 U.S. election: Divided they blog. Workshop on the Webloging Ecosystem

Baker, L., Why Brazil loves orkut!

Blood Rebecca, The weblog Handbook: Practical advice on creating and mantaining your blog, Perseus Publishing, 2002

Dearstyne, Bruce, Blogs: The New Information Generation?, information Management Journal, Lenexa, Sept/Oct 2005

Dorina Guțu, New Media, București, ed. Tritonic, 2007

Drulă, Georgeta (coord.); Curus, Cristian; Dragomir, Adina; Stoicovici, Matei; Ulmanu, Monica, Weblog- platformă de publicare online, Ed. Universității din București., 2007

Drulă, Georgeta, Modelarea, stocarea si accesul la documentele multimedia, Ed. Semne, 2000

Efimova, L., & De Moor, A. Beyond personal webpublishing: An exploratory study of conversational logging practices. (2005). Proceedings of theThirty-Eighth Hawai'i International Conference onSystem Sciences (HICSS-38)

Enciclopedia Universala Britannica, vol 2, A-B,2010

Hartley, John, Comunication, Cultural and Media Studies. The Key concepts, editia a III-a, ed Routledge, 2002

Jill Walker Rettberg, Blogging, Cambridge, ed. Polity Press, 2008

Jonathan Gottschall, The storytelling animal. How storries make us Human,New York, Ed. Houghton Mifflin Harcourt, 2011

Meerman, David, Scott, Noile reguli de marketing si PR, ed Publica, 2010

New Oxford American Dictionary, Editura Oxford University Press, 2005

Serfaty, Viviane, Online Diaries: Towards a Structural Approach, Journal of American Studies, 38 (2004), Cambridge University Press.

www.journal.neilgaiman.com

www.mezzoblue.com/archives/2004/05/19/what_is_rssx/

http://www.searchenginejournal.com/?p=3082

http://www.ruhr-unibochum

http://2008.weblogawards.org/

http://202.204.116.210/linguistics/pdf/Reading_10.pdf

http://2roti2picioare.blogspot.ro/p/ideea.html

http://alinailioi.ro/about-me

Work With Us

http://camworld.org/about/

Cine sunt eu?

http://codex.wordpress.org/Introduction_to_Blogging

http://dexonline.ro/definitie/eseu

http://discovermagazine.com/2007/may/map-welcome-to-the-blogosphere

http://en.wordpress.com/stats/

New incsub site

http://interfete-it.blogspot.com/2008/12/crawlere-web.html

http://ioanstoenica.wordpress.com/about/

http://onlamp.com/onlamp/2005/09/15/what-is-opensource.html

http://roblogfest.ro/Proces-de-jurizare/

Philosophy

http://www.blogger.com/tour_start.g

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/869092/blog

http://www.glassdoor.com/Overview/Working-at-Adaptive-Path-EI_IE258869.11,24.htm

http://www.guardian.co.uk/books/2009/dec/06/books-ebooks-technology-computers-society

http://www.huffingtonpost.com/jonathan-gottschall/humans-story-telling_b_1440917.html

http://www.ietf.org/rfc/rfc1738.txt

http://www.kristofer.ro/decat-ziarist-platit-mai-bine-blogger/

http://www.kristofer.ro/un-fleac-i-am-ciuruit-roblogfest-2010/

http://www.manchesterblogawards.com/about

http://www.merriam-webster.com/dictionary/

http://www.piticu.ro/about

http://www.tedoo.ro/un-an-de-tedoo-doi-ani-de-thailander-cinci-ani-de-travel-blogging

http://www.thailander.eu/

http://www.thecoolhunter.net/sc/detail/6

Early History of the World-Wide Web: Origins and Beyond

BIBLIOGRAFIE

Adamic, L. A., si Glance , N., The political blogosphere and the 2004 U.S. election: Divided they blog. Workshop on the Webloging Ecosystem

Baker, L., Why Brazil loves orkut!

Blood Rebecca, The weblog Handbook: Practical advice on creating and mantaining your blog, Perseus Publishing, 2002

Dearstyne, Bruce, Blogs: The New Information Generation?, information Management Journal, Lenexa, Sept/Oct 2005

Dorina Guțu, New Media, București, ed. Tritonic, 2007

Drulă, Georgeta (coord.); Curus, Cristian; Dragomir, Adina; Stoicovici, Matei; Ulmanu, Monica, Weblog- platformă de publicare online, Ed. Universității din București., 2007

Drulă, Georgeta, Modelarea, stocarea si accesul la documentele multimedia, Ed. Semne, 2000

Efimova, L., & De Moor, A. Beyond personal webpublishing: An exploratory study of conversational logging practices. (2005). Proceedings of theThirty-Eighth Hawai'i International Conference onSystem Sciences (HICSS-38)

Enciclopedia Universala Britannica, vol 2, A-B,2010

Hartley, John, Comunication, Cultural and Media Studies. The Key concepts, editia a III-a, ed Routledge, 2002

Jill Walker Rettberg, Blogging, Cambridge, ed. Polity Press, 2008

Jonathan Gottschall, The storytelling animal. How storries make us Human,New York, Ed. Houghton Mifflin Harcourt, 2011

Meerman, David, Scott, Noile reguli de marketing si PR, ed Publica, 2010

New Oxford American Dictionary, Editura Oxford University Press, 2005

Serfaty, Viviane, Online Diaries: Towards a Structural Approach, Journal of American Studies, 38 (2004), Cambridge University Press.

www.journal.neilgaiman.com

www.mezzoblue.com/archives/2004/05/19/what_is_rssx/

http://www.searchenginejournal.com/?p=3082

http://www.ruhr-unibochum

http://2008.weblogawards.org/

http://202.204.116.210/linguistics/pdf/Reading_10.pdf

http://2roti2picioare.blogspot.ro/p/ideea.html

http://alinailioi.ro/about-me

Work With Us

http://camworld.org/about/

Cine sunt eu?

http://codex.wordpress.org/Introduction_to_Blogging

http://dexonline.ro/definitie/eseu

http://discovermagazine.com/2007/may/map-welcome-to-the-blogosphere

http://en.wordpress.com/stats/

New incsub site

http://interfete-it.blogspot.com/2008/12/crawlere-web.html

http://ioanstoenica.wordpress.com/about/

http://onlamp.com/onlamp/2005/09/15/what-is-opensource.html

http://roblogfest.ro/Proces-de-jurizare/

Philosophy

http://www.blogger.com/tour_start.g

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/869092/blog

http://www.glassdoor.com/Overview/Working-at-Adaptive-Path-EI_IE258869.11,24.htm

http://www.guardian.co.uk/books/2009/dec/06/books-ebooks-technology-computers-society

http://www.huffingtonpost.com/jonathan-gottschall/humans-story-telling_b_1440917.html

http://www.ietf.org/rfc/rfc1738.txt

http://www.kristofer.ro/decat-ziarist-platit-mai-bine-blogger/

http://www.kristofer.ro/un-fleac-i-am-ciuruit-roblogfest-2010/

http://www.manchesterblogawards.com/about

http://www.merriam-webster.com/dictionary/

http://www.piticu.ro/about

http://www.tedoo.ro/un-an-de-tedoo-doi-ani-de-thailander-cinci-ani-de-travel-blogging

http://www.thailander.eu/

http://www.thecoolhunter.net/sc/detail/6

Early History of the World-Wide Web: Origins and Beyond