Comunicare Educationala.constantin Diana Maria [613092]

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS, GALAȚI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

COMUNICARE
EDUCAȚIONALĂ

Student: [anonimizat].DR.POPA DOINIȚA CONSTANTIN DIANA -MARIA
ANUL III,GRUPA 1

GALAȚI, 2020

Comunicare educațională în parteneriatul școală -familie -comunitate

CUPRINS

I. Ce inseamnă comunicarea educațională ?
II. Relaț ia școală -familie -comunitate. Impo rtanța lor in educaț ia elevului
III. Managmentul comunicării in relația școală -familie
IV. Bariere in comunicare
V. Concluzii
VI. Bibliografie

I COMUNICAREA, Comunicarea educationala.
Comunicarea – termen ce provine din cuvântul latin communis (comun). Deci, putem spune
că ”a comunica” este echivalent cu ”a face ceva comun” sau ”a face cunoscut”.
Conceptul de comunicare a fost abordat, în timp, din multiple perspective, iar acest lucru a
determinat o prolifera re spectaculoasă a definițiilor. Atunci când ne referim la comunicare,
majoritatea ne gândim la ”a aduce la cunoștință” sau la ”a informa”
În DEX, comunicarea este definită ca înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură.În
literatura de specialita te, apar mai multe definiții:comunicarea este un proces în care oamenii
își împărtășesc informații, idei, sentimente sau este procesul prin care o parte (numită
emițător)transmite informații (un mesaj) altei părți (numită receptor), comunicarea este un
proces de viață esențial prin care oamenii generează, obțin, transformă și folosesc informația
pentru a -și duce la bun sfârșit activitățile sau viața .
Indiferent de definiții, important este faptul că comunicarea a fost și este tratată ca un
element fundame ntal al existenței umane.
Comunicarea, desemnând actul cunoașterii prin vehicularea de cuvinte, poate reprezenta
centrul universului educațional. Astfel, experiențele de învățare școlară cu cât sunt mai
elaborate cu atât pot genera soluții pentru creșterea eficienței comunicaționale. În cadrul
procesului educațional eficiența comunicării didactice este dependentă atât de gama
competențelor profesionale și aptitudinilale de a comunica ale profesorului, cât și de
capabilitățile psiho -intelectuale ale elevului .
Comunicarea este esențială, pentru viața personală și socială a individului, fără comunicare
nu putem exista într -o colectivitate întrucît este în firea oamenilor ca atunci când se întâlnesc
să schimbe impresii, să comunice. Fără comunicare oamenii își p ierd interesul față de
activitățile în comun. O societate se constituie și se menține datorită și prin intermediul
numeroaselor procese și rețele de comunicare.
Comunicarea conține un mare potențial educativ care se traduce în transmiterea de
cunoștințe, în autoreglarea activității intelectuale. Între comunicare și educație există un
strâns raport de interdependență Pentru că sunt profesor, în meseria mea comunicarea este
esențială.

Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește fenomenul educational in
ansamblul său, indiferent de conținuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicați.
Comunicarea didactică este baza procesului de predare -invătare a cunostințelor in cadru
institutionalizat al școlii și intre parteneri cu roluri deter minate: profesor, elevi.

II.Relația școală -familie -comunitate. Importanța lor in educaț ia elevului.
Educația în familie este o parte integrantă a educației. Factorul care exercită cea mai mare
influență asupra copiilor, alături de școală, este famili a. Încă de la începutul secolului trecut,
Kant – urmărind un proiect de emancipare a condiției umane – scria: " Părinții care au primit
ei înșiși o educație sunt deja niște modele după care se îndreaptă copiii. Dar pentru a -i face
pe aceștia mai buni, este necesar să facem din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de
sperat de la dânsa, iar educația este încredințată unor oameni cu pregătire rea " (Kant, Im.
1992, p.15). Din perspectiva istorica, educația părinților – ca si educația (poporului) în
general – apare necesară, atât pentru creșterea și educarea copiilor, cât și ca o cale de
emancipare spirituala și socială, ca un vector al democratizării educației și societății.

Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității se consideră unii pe alții
parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să
funcționeze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componenta esențială în organizarea școlii și a
clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter
opțional sau o problemă de natura relațiilor publice.

Privită ca nucleu social, familia este prima care influențează dezvoltarea copilului deoarece
își pune amprenta pe întreaga sa personalitate iar trăinicia edificiului depi nde de calitatea
temeliei. În altă ordine de idei, rolul familiei este acela de a pregăti copilul pentru viață
oferindu -i cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi, pentru
transmiterea principalelor cunoștințe asupra realității și pentru formarea primelor principii de
viață.

Scoala este o organizație care învață și produce învățare. Specificul ei decurge, în esență, din
faptul că ea este investită cu funcția de a produce învățare și își structurează toate celelalte

aspecte organ izaționale și funcționale în această direcție. Școala este o instituție delegată de
comunitate să transmită un anumit set de valori

Există o serie de motive pentru care implicarea părinților în activități coordonate de
școală este mai mult decât recomandată:
• Implicarea părinților îmbunătățește performanțele școlare ale copiilor. Cu cât părintele este
implicat mai mult, cu atât șansa de succes școlar a copilului este mai mare.
• Implicarea părinților duce la un comportament al copiilor în clasă mai bun.
• Un părinte poate influența decisiv atitudinea copilului față de școală, comportamentul la
clasă, stima de sine și motivația.
• Părinții ar trebui să rămână la fel de implicați în educația copiilor lor, de la nivel preșcolar
până la liceu incl usiv.
• Formarea adecvată și disponibilitatea resurselor necesare pot ajuta părinții să se implice.
• Exercițiile de lectură ale copilului împreună cu părinții îmbunătățesc considerabil
abilitățile copilului si de aceea școlile caută în mod activ modalități pentru a -i implica pe
părinți.
• Implicarea părinților ridică moralul profesorilor.
Profesorii ar trebui să fie foarte buni în profesia lor, să exceleze în comunicare, să primească
informații, să înțeleagă, să sintetizeze și să exprime ideile l a un nivel ridicat/adecvat. Ei
trebuie să fie în măsură să transmită cunoștințe, atitudini și valori în același timp, precum și
să demonstreze grija pentru elevii încredințati lor. Tot ei sunt cei ce trebuie să -i ajute pe elevi
în privința motivației de a învăța. Profesorii trebuie să se exprime adecvat atât verbal, cât și
în scris, în scopul de a -i informa pe părinți cu privire la progresul copiilor lor.
Importanța implicării elevilor în comunicare
Un elev care nu poate comunica eficient nu se va putea in tegra cu succes în societatea
modernă. Acesta este motivul pentru care formarea unor abilitățile de comunicare dezvoltate
trebuie să servească drept deziderat major pentru orice program de pregătire a tinerilor pentru
lumea secolului XXI.

III MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ÎN RELAȚIA ȘCOALĂ -FAMILIE
În practica educațională ”dialogul este autentic numai dacă există interacțiune și o relație
de parteneriat între membri, dacă fiecare personalitate se angajează în întregime, se manifestă
exprimându -și cu sinceritate – pentru că se simte aprobată – emoții le, ideile, experiențele,
acceptând în totul sentimentele, ideile și experiențele celorlalți, pentru că dorește să le
înțeleagă, la nevoie să -și modifice atitudinile și intențiile, cooperând cu ceilalți într -o căutare
comună.”(Stan, 2010, p.89). În cadrul demersului didactic de predare – învățare – evaluare
profesorul asumă responsabilitatea actului comunicațional derulat. Din această perspectivă,
comunicarea didactică devine o cheie a succesului școlar (Manea, Chiș, 2016).

Când școlile, familiile și comunitățile lucrează împreuna ca parteneri, beneficiari sunt
elevii. Colaborarea dintre școală și familie presupune nu numai o informare reciprocă cu
privire la tot ceea ce ține de orientarea copilului ci și pregătireapărinților pentru toate
problemele ce le comportă această acțiune. În ceea ce privește relația școala -familie se impun
deschideri oferite părinților privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele
medicale, juridice etc.
O bună colaborare între familie și scoală se poare rea liza prin parteneriate. Motivul
principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să aibă succes
la școală și, mai târziu, în viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității
se consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de
suport care începe să funcționeze.
IV Bariere (obstacole) în calea comunic ării.
Blocajul comunicării consta în întreruperea completă, totală și, uneori, permanentă a
comunicării din cauza diverse, atât de natura obiectivă, materială, cât și spiritual –
psihologică: lipsa unui canal de comunicare între emițător și receptor, considerarea altuia
ca fiind inabordabil ce duce la tăcere etc.
Factori care pot face comunicarea mai puțin eficientă, sau chiar să eșueze complet
sunt:
– diferențe de percepție – modul în care noi privim lumea este influențat de
experiențele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naționalități, culturi,
educație, ocupație, sex, temperament etc. vor avea alte percepții și vor interpreta situațiile

în diferite moduri;
– concluzii grăbite – deseori vedem ceea ce dorim și să vedem și să auzim ceea ce dorim să
auzim, evitând să recunoaștem realitatea în sine;
– stereotipii – riscul de a trata dif erite persoane ca și când ar fi una singura;
– lipsa de cunoaștere – este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o
educație diferită de a noastră, ale cărei cunoștințe în legătură cu un anumit subiect în discuție
sunt mai reduse;
-lipsa de intere s ale interlocutorului față de mesaj;
– dificultăți de exprimare;
– emoțiile puternice atât ale emițătorului cât și ale receptorului;
– lipsa de încredere a interlocutorilori;
– personalitatea – diferențele dintre tipurile de personalități (ciocnirea
personalităților) pot cauza probleme de comunicare, dar și, propria noastră percepție a
persoanelor din jurul nostru este afectată.

V.Concluzii .
Plecând de la constatarea cum că în spațiul școlar comunicarea evidențiază nevoile
personale și de grup ale actanților comunicaționali, apreciem că știința, practica și arta
comunicării se îmbină și se susțin reciproc în eficientizarea comunicării. Astfel, o
comunicare expresivă, nuanțată emoțional, clară și inteligibilă din punct de vedere a
structurării ideilor, cu mesaje consistente și semnificative pentru elevi asigură dezvoltarea
intelectuală a copiilor și prefigurează înregistrarea de performanțe școlare.
Din punctul meu de v edere, secretul armoniei intre școală -familie ș i societate este
comunicare a. Cu cât ele sunt mai coagulate, cu atât educația este mai uș or de realizat.

VI Bibliografie
 Cucoș, C. „Pedagogie” Editura Polirom, Iași 1996
 Baran -Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educație: familie -școală -comunitate, Editura
Aramis, București;
 Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizațional – managerială, volumul 1, Iași,
Polirom, 2004
 http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Comunicare_in_AP.pdf