Comuna Poroina Mare

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………. 1

AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE ………………………………… 2

ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE ………….…………….… 7

ISTORICUL LOCALITĂȚILOR DIN COMUNA POROINA MARE ………………….…………………………………………………………… 9

GEOLOGIA ……………………………………………………………… 16

RELIEFUL …………….………………………………………………… 21

CLIMA ………………………………………………..……………….….. 35

HIDROGRAFIA …………………………………………………………. … 38

VEGETAȚIA ………………………………………………………….… 43

FAUNA ………………………………………………………………………..… 45

SOLURILE …………………………………………………….………… 47

POPULAȚIA ………………………………………….…………………. 51

AȘEZAREA SATELOR – TIPOLOGIE …………………….………… 66

ECONOMIA COMUNEI POROINA MARE ……………………….… 86

PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI …………….……… 111

PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII COMUNEI ………………… 114

CONCLUZII ………………….………………………………………… 117

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………… 138

=== COMUNA POROINA MARE ===

INTRODUCERE

Pe măsura anilor scurși, în oceanul veșniciei, oriunde te afli, purtat de munca ce ți-ai ales, fie pe cele mai înalte trepte sociale, fie muncitor pe șantierele de lucru în depărtări, fie că ai rămas un modest lucrător de luminare a semenilor tăi, în satul de naștere rămâi pururi legat prin primii ani ai copilăriei, prin amintirile ce nu se pot șterge, de locul în care te-ai născut, de pământul pe care l-ai călcat prima dată, de timpul trăit cu ai tăi acasă, de focurile din fața curții cu atâția alți copii, de ajutorul dat în gospodărie, de bucuriile și necazurile întâmpinate și în alunecarea timpului, un sentiment deosebit, răscolitor al câmpului de amintiri, toate acestea te fac să tânjești după acel loc, satul în care te-ai născut, satul ce te cheamă insuflându-ți dorul unei cât de scurte reîntoarceri și trăiri în mijlocul celor care ți-au prilejuit cele mai bogate noțiuni și impresii despre viață.

Oriunde te afli, un tainic dor te recheamă la locul natal să mai respiri o dată aerul înmiresmat al vieții de la care ai plecat.

Se spune că miticul Ulise, în rătăcirile lui multiple, cu toate piedicile ce i se puneau în cale, dorul de a mai vedea o dată filmul din vatra strămoșească îi dădea puteri să lupte, să biruie, să ajungă să își mai vadă o dată vatra nașterii.

Dorul de satul său nu are vindecare decât revenind la sânul acestuia din când în când, așa încât să îl alini și să simți că trăiești cu el și prin el, în tot locul.

Lucrarea de față debutează cu un capitol consacrat poziției geografice a comunei Poroina Mare în cadrul județului, de fapt o prezentare generală, urmată apoi în capitolele următoare de prezentarea cadrului natural unde se are în vedere evidențierea principalelor caracteristici geologice și geomorfologice, climatologice, hidrologice, floristice, faunistice și pedologice.

În partea a II a lucrării sunt prezentate aspecte de geografie umană unde s-a avut în vedere particularizarea structurii demografice evidențiată cu prilejul recensămintelor realizate, dar și evidențierea tipologiei, structurii, texturii și funcțiilor satelor; aspecte de natură economică (agricultură, industrie, transport, turism și comerț), probleme ale mediului înconjurător și nu în ultimul rând perspective ale dezvoltării comunei.

Lucrarea își propune să dezvolte într-o formă cât mai nuanțată aceste aspecte de studiu geografic cu privire la comuna Poroina Mare, reliefarea acestei probleme fiind atinsă destul de modest în lucrările de specialitate.

Modesta noastră contribuție nu ar fi fost posibilă fără îndrumarea și sprijinul științific acordat cu generozitate de domnișoara conf. univ. dr. Laura Comănescu căreia îi aducem și pe această cale respectuoase mulțumiri.

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

ȘI

LIMITE

H1. JUD. MEHEDINȚI – COMUNA POROINA MARE

Comuna Poroina Mare este situată în partea de Sud-Est a județului Mehedinți, deci in partea de Sud-Vest a țării, delimitată geografic de paralela de 44˚30’, latitudine nordică și de meridianul de 22˚56’ longitudine estică. Prin poziția geografică, în cadrul său, cele patru sate componente, potrivit ultimei reforme teritorial-administrative din 1968 (Șipotul, Fântânile Negre, Stignița și Poroina Mare), comuna se desfășoară de la vest la est pe o lungime de aproximativ 10-12 km și o lățime de la nord la sud de aproximativ 6 km.

Față de municipiul reședință de județ se află la aproximativ 40 km. răsărit de Drobeta Turnu Severin de care este legată prin drumul județean 606 B care se termină în Comuna Bâcleș.

O altă legătură cu exteriorul se realizează prin drumul județean 606 B care începe la 9 km. est de municipiul Drobeta Turnu Severin din D.N. 6 care trece prin Bistrița, Livezile, Șipotu, Poroina Mare, Stignița, terminându-se în localitatea Seleștiuța din județul Dolj în D.J. 673. Pe sectorul Livezile-Stignița acesta este parțial modernizat. De la Poroina Mare, la aproximativ 200 m. vest de Școala cu clasele I-VIII Poroina Mare, D.J. 606 B se ramifică în D.J. 565 care trece prin fostul sat Fântâna Mare (contopit cu Poroina Mare în 1968), Fântânile Negre urmând un traseu sinuos prin satele Poroinița, Traian, Orevița Mică, orașul Vânju Mare.

Satele din comuna Poroina Mare nu dispun de drumuri convenabile directe către satele vecine de la sud (Orevița Mare și Iablanița) și la nord (Izvorâtul de Sus și Plopi).

Înainte de ultima împărțire teritorial administrativă din 1968 în componența comunei Poroina Mare intrau 7 sate și anume: Poroina Mare, Fântânile Mari, Valea Prunișorului, Fântânile Negre, Valea Porumbului și Stignița.

În ceea ce privește distanțele între satele componente față de centrul reședință Poroina Mare, Fântânile Negre este situat în partea de sud-vest a comunei, la 2,5 de km.; satul Șipotu este situat la 1,4 km. vest de Poroina Mare și satul Stignița la 6,5 km. est. Suprafața totală a comunei Poroina Mare este de 57,1 km2 dintre care extravilan 28,2 km2 și (Poroina Mare=11,5km2, Fântânile Negre=5,7km2; Stignița=7,7km2 Șipotul=3,3km2) și intravilan un total de 28,9km2 dintre care 11,8 km2 Poroina Mare, 5.7 km2 Fântânile Negre, 7.7 km2 Stignița și 3.7 km2 Șipotul. În ceea ce privește vecinii comunei Poroina Mare aceasta se învecinează cu:

I. La nord: satele Izvoralul de Sus si Plopi aparținătoare de comuna Tâmna, granița cu această comună s-a stabilit în ziua de 13 august 1971 de către delegații satelor Tâmna, Poroina Mare și Livezile, având ca punct Fața Nănaciului; trece prin punctele de la 2 la 19 și se desfășoară pe o lungime de 9105 m. Granița se desfășoară până la punctul “Fântâna lui Prodea”, linia de hotar este pe majoritatea distanței frântă. Direcția de desfășurare este vest-est și vest-sud-est și prezintă următoarele caracteristici:

a) linie dreaptă: punctele 2-3=490 m; 4-5= 490 m; 12-13=650 m; 14-15=160 m, 15-16=430 m; 16-17=530 m; 18-19=210 m;

b) linie frântă: punctele 3-4=720 m; 5-6=750m; 6-7=445 m; 7-8=520 m; 8-9=335; 9-10=610 m; 10-11=360 m; 11-12=330 m; 13-14=685 m;

c) linie sinuoasă: 1-2 =1070 m ; 17-18=320 m;

II. La nord-est: satul Adunații Teiului și la est satul Podu Grosului, 11 km de Poroina Mare, ambele aparținând comunei Bâcleș. Granița cu această comună s-a stabilit de către delegații celor trei comune: Poroina Mare, Bâcleș și Tâmna în ziua de 17 august 1971 și pornește de la “Fântâna lui Prodea”, se desfășoară prin punctele 20 până la 36, se termină în punctul Trei Sate situate la intersecția comunelor Bâcleș și Tâmna, este marcat pe schița numărul 36 și se desfășoară pe o lungime de 5922 m, iar linia de hotar este pe majoritatea distanței dreaptă. Direcția de desfășurare este est-vest și vest-est-sud și prezintă următoarele caracteristici:

a) linie dreaptă: punctele 20-21=15m; 21-22=160m; 23-24=160m; 24-25=13m; 26-27=655m; 27-28=330m; 28-29=1225m; 29-30=10m; 30-31=4m; 34-35=330m

b) linie frântă: punctele 19-20=430m; 22-23=485m; 25-26=450m; 31-32=260m; 33-34=455m; 35-36=400m

c) linie sinuoasă: 32-33=450m;

III. La sud: satul Iablanița aparținând comunei Padina Mare. Stabilirea sectorului de granițe cu comuna Padina Mare s-a realizat în ziua de 18 august 1971 de către reprezentanții comunelor Poroina Mare și Petra (azi aparținând comunei Bâcleș) și Padina Mare. Linia de granițe începe în punctul trei hotar al comunelor Poroina Mare, Petra și Padina Mare și este:

a) dreaptă între punctele 38-39=880 m; 41-42=140 m; 42-43=135 m; 43-44 =380 m; 45-46=300 m; 44-45=14 m; 46-47=170 m; 47-48=710 m

b) linie frântă între punctele 36-37=800 m, 37-38=1020 m, 39-40=1460 m, 40-41=140 m, însemnând în total 7419 m ce se desfășoară până la punctul trei hotar al comunelor Poroina Mare, Padina și Orevița. Pe majoritatea distanței, direcția este, est-vest.

IV. Tot la sud: satul Orevița Mare aparținător orașului Vânju Mare. Stabilirea graniței cu această comună, s-a realizat în ziua de 19 august de reprezentanții comunelor Poroina Mare, Rogova și Orevița (Vânju Mare). Aceasta începe în punctul Ciobanu și se finalizează la punctul de hotar al comunelor Poroina Mare, Padina și Orevița. Linia de hotar se desfășoară între punctele 49-56 pe direcția est-vest și este:

a) linie frântă între punctele 48-49= 960 m, 49-50 =1130 m, 50-51 =1750 m, 51-51=965 m, 52-53=680 m, 53-54=710 m

b) linie dreaptă între 54-55=315 m și 55-56=1480 m, însumând un total de 7990 m.

V. La sud-vest: satul Poroinița aparținând comunei Rogova. Delimitarea hotarului de granițe între comuna Poroina Mare și Rogova s-a realizat de către reprezentanții comunelor Poroina Mare, Rogova și Vânju Mare în ziua de 20 august 1971 și s-a stabilit ca linia de hotar ce se desfășoară pe direcția nord-sud să înceapă în punctul 57 și până la 64. Linia este:

a) dreaptă între punctele 60-61=45 m, 61-62=220 m, 62-63=180 m

b) frântă între 50-57=190 m, 57-58=440 m, 58-59=200 m, 62-63=770 m, 63-64=780 m, însumând o lungime de 2825 m. Linia de hotar începe la punctul Ciobanu și se desfășoară până la granița dintre Poroina Mare, Rogova și Livezile.

VI. La nord-vest: comuna Livezile. Stabilirea hotarului de graniță între comuna Poroina Mare și Livezile s-a realizat de către reprezentanții comunelor Poroina Mare, Rogova și Livezile în ziua de 21 august 1971 și s-a stabilit ca linia de hotar ce se desfășoară pe direcția N-E, S-V, între punctele Fața Nănaciului și punctul Trei Hotare, trecând prin bornele 64-81. Linia este:

a) dreaptă între punctele: 64-65=200m, 67-68=175m, 68-69=200m, 69-70=700m, 70-71=500m, 71-72=750m, 72-73=600m, 74-75=1200m, 75-76=275m, 76-77=1150m, 77-78=400m, 80-81=475m.

b) sinuoasă între punctele: 65-66=550m, 66-67=500m, 73-74=275m, 78-79=500m, 79-80=700m. Sectorul de graniță între comunele Poroina Mare și Livezile însumează un total de 8850 m.

Lungimea totala a granițelor comunei Poroina Mare însumează 42111 m.

ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE

Situată în partea centrală a județului la margine de țară, teritoriul comunei Poroina Mare, nu s-a bucurat de o atenție deosebită și de aceea cele mai multe referiri sunt cu caracter general, referitoare la întreaga unitate geografică.

Primul studiu geologic demn de luat în seamă a fost realizat de Salba Ștefănescu în 1889, lucrare care se referă la Valea Jiului și la un teritoriu paleontologic recoltat din malul Jiului, între Breasta și Livezi. La capitolul “Observații geografice“ aceasta face o serie de considerații geomorfologice incluzând zonele de la vest de Jiu, în județul Dolj în regiunea podișurilor cu numele local de terasa Jiului întrucât toate văile de care este tăiată se varsă apele ce curg prin ele în Jiu; Văile cu direcția nord, nord-vest, sud, sud-est și împart terasa în dealuri, dispuse în formă de lanțuri paralele pe ale căror vârfuri există podișuri foarte întinse.

În 1894 generalul Gheorghe Ionescu împărțea Oltenia în trei regiuni geografice (zona muntoasă dintre Dunăre și Olt; Platoul Olteniei și Șesul Olteniei) remarcând că regiunea dealurilor ocupă jumătate din Oltenia și că acestea se pierd treptat în câmpie spre sud.

Marele geograf francez Emmanulle de Martonne în lucrarea “La Valachie” consacra un capitol Olteniei pe care o considera o unitate mai armonios clădită față de Muntenia datorită intercalării unei vaste regiuni deluroase între munte și câmpie.

Gheorghe Munteanu Murgoci în lucrarea “Terțiarul Olteniei inserează mai multe considerații de ordin geomorfologic spunând că depresiunea Turnu Severin ar corespunde unui larg, dar puțin adânc sinclinar dedus pe baza inalinierii stratelor terțiare de la nord de Severin, la sud de Dunăre și la Stârmina.

Ion Ionescu Argetoaia în lucrarea “Pliocenul din Oltenia” (1914) face mai multe considerații geomorfologice, apreciind întinderea platformei Gornovița până la Stârmina, dealul Bujorăscu și chiar se continuă peste Dunăre; în aceeași lucrare vorbește și de raportul dintre orientarea rețelei hidrografice și tectonice.

Marele geograf român George Vâlsău în lucrarea apărută în 1914 la Paris “Asupra trecerii Dunării pe la Porțile de Fier”, studiul de geografie critică, acesta se referă direct la Valea Dunării în zona dealului Stârmina, arătând că în ciuda lipsei de duritate a rocilor din acest deal, Dunărea nu a reușit sa-l erodeze pentru a capta afluenții Jiului.

În perioada interbelică studiile îndreptate asupra acestei regiuni sunt rare și au caracter general, semnificativă rămânând lucrarea privitoare la cuaternarul în Oltenia semnată de Gh. Murgoci, Emanuel Pake Protopopescu și I. I. Ionescu Argetoaia.

Geograful Vintilă Mihăilescu în lucrarea “România-geografie fizică”, remarca funcționalitatea geografică a Platformei Oltene ca o uriașă treaptă morfologică între Carpați și Câmpia Română, autorul fiind primul care folosește termenul de podiș Getic, publicând în același timp și o schiță de hartă a acestei mari unități extracarpatice și în urma regionării atribuie denumirea de “Platforma Desnățuiului”

După cel de-al doilea război mondial numărul lucrărilor de specialitate se înmulțește, literatura geografică înmulțindu-se prin publicarea studiului geomorfologic al “Câmpiei Olteniei” elaborat de Petre Coteț (1957) unde sunt atinse multe probleme privind sudul Podișului Getic cu care câmpia intra în contact.

Alexandru Roșu studiază aspectele geomorfologice din zona Butoiești-Filiași introduce în 1959 denumirea de “Câmpia Înaltă a Bălăciței”, iar în lucrarea Geografia Fizică a României (1980) împarte Podișul Getic în “Dealurile getice” și “Câmpia Piemontană Getică” din care face parte și “Câmpia Înaltă a Bălăciței”.

Direct legate de geologia Piemontului Bălăciței sunt lucrările geologilor Constantin Ghenea și N. Mihăilă, Ana Ghenea, E. Schoverth, M. Feru, V. Șerbănescu și Ilie Huică care cercetează partea de vest a Piemontului Bălăciței întocmind mai multe rapoarte și studii stratigrafice.

În cadrul sintezei economico-geografice asupra Piemontului Getic, L. Badea în capitolul consacrat reliefului, schițează evoluția paleogeografică a acestei unități geomorfologice în strânsă legătură cu unitățile vecine, făcând referire la influența structurii și tectonicii asupra genezei și evoluției reliefului, diferențiind în final mai multe subunități în funcție de particularitățile morfologice locale.

Precizări importante asupra modului de formare al piemonturilor cu referiri directe la Piemontul Getic-cel mai întins din țara noastră au adus N. Popescu, M. Ielenicz și Grigore Posea în lucrarea “Relieful României” (1974).

De un real folos pentru individualizarea particularităților, regiunii de care ne ocupăm au fost lucrările și studiile semnate de Alexandru Șchiopul – Dealurile Piemontane ale Coșuștei (1976); N. Feru – Piemontul Oltețului 1976; C. Oancea – Câmpia Băilești 1977; Achimescu D. – Studii monografice; Nicolae Chipurici – Un secol din viața satelor mehedințene 1982; Petru Ienciu – Studiul Pliocenului și Cuaternarului dintre Jiu și Desnățui în care este cuprinsă o mare parte din Piemontul Bălăciței, cu excepția zonelor de la vest de Drincea și nord de Valea Argetoaia (1988); Tratatul de Geografie a României, vol. IV (1992) și Florian Copcea-Biserică de la Fântânile Negre 2002; Mihai Ielenicz – Podișurile României.

ISTORICUL LOCALITĂȚILOR

DIN

COMUNA POROINA MARE

POROINA MARE

TOPONIMIE

DEALURI: Ciclorilor, Șipotului, Țarila, Braniște, Pruscov etc.

VAILE: Albului, Ostroveni, Poroinei, Proces, Tomești, Bucovăț etc. 

TOPICE: Bucovăț, Matea, Osteovlui 

PARAIELE: Albu, Orevița, Mahalaua, Nănaci.

In perimetrul localității a fost descoperit întâmplător un rithon de argint-aurit, turnat si cizelat, datat din sec III I.H.; in locul numit Izvoralu exista urme de locuire daco-romane.

1579 – Stoichița si fratele ei Popa Radu împreuna cu copiii fratelui ei Vrancea si cu fiii Uladului cumpără ocina din Poroina de la Deatcu arm. din Brâncoveni.

11 mai 1607 – Boierul Biban si fratele său Vâlsan din Poroina erau martori la Stejaru.

6 august 1671 – Pătru (Pârvu Roșu) fiul lui Megovan vinde popei Radu, fiului acestuia popa Barbu și altora, jumătate din partea sa de moșie din Poroina.

25 octombrie 1692 – Popa Barbu din Orevița donează mitropolitului Teodosie o moșie la Poroina pentru pomenire.

26 noiembrie 1694 – Un număr de 12 megieși redactează „Cartea de hotărnicie” a părților lui Lațco și Poroineanu și vărul său Crăciun, confirmat 1695.

27 octombrie 1692 – Dohna, văduva lui Pârvu Negovanu, donează partea de moșie a soțului său din Poroina către Mitropolie pentru pomenirea acestuia.

3 iunie 1695 – Este menționată biserica satului și părțile de moșie ale lui Lațco și vărul său Crăciun din Poroina.

1723 – În catalogul localităților din județul Mehedinți este menționat satul Poroina Mare; harta lui Schwanz (1720-1722) cuprinde și Poroina; la Bauer 1778 găsim sat cu vii și pădure

1819 – Satul Poroina din plasa Blahnița de Sus de pe moșia megieșească și "alți boierași" avea 123 familii

18 decembrie 1826 – Se inaugura biserica din lemn "Sf. Apostoli" construită de Vasile Poroineanu și boierii Camenițăști (Cameniță Dinu și fiul său Ion)

1832-1893 – Registrele de stare civilă ale satului Poroina se află la Arhivele Statului Turnu Severin.

23 aprilie 1832 – Satul Poroina Mare se află în plasa Blahnița pe moșia moșnenească și parțial a lui Poroineanu medelnicer

1838-1842 – Gheorghe Hastașoiu se judecă cu Marele Cozma la Înaltul Divan pentru părți din moșia strămoșească din Poroina Mare

28 noiembrie 1838 – Ion Turturică începea cursurile școlare din Poroina Mare cu 20 de elevi

1860 – Este menționat testamentul, deținut de Maria G. Colibășeanu prin care Gheorghe Rocșoreanu din Poroina Mare făcea donații bisericilor "Sf. Nicolae" și "Sf. Dumitru"

18 iunie 1862 – Pârvu Daia și alții se judecau cu Ion Dinu Cameniță pentru moștenirea lui Gheorghe Rocșoreanu din Poroina Mare. Acest Pârvu Daia (f.t.1861 august 22-1862 iunie 18) avea moși pe Daia din Cârstiani (f.t.20 aprilie 1865-20 iulie 1865; ieromonah 1867) atestat împreună cu fratele său Stan Gorganului și Coșteiu

21 octombrie 1874 – Este menționat Grigore Colibășanu din Poroina Mare (P.M)

1877 – Grigore Colibășanu din Poroina Mare a donat un cal pentru armată, iar soldații Gârniceanu V. și Țeighiu V. din regimentele I si IV s-au jertfit pentru independență.

01 septembrie 1880 – Radu Florescu și alții din Poroina Mare se plâng împotriva lui Ghiță și Albu Bosoancă din același sat, care îi scoase din dreptul de stăpânire asupra morii de pe apa Oreviței.

05 iunie 1886 – sunt menționați moșnenii Camenițeni, Cioclovi, Marghești, Poroineni și Robești din Poroina Mare

1891 – Comuna Poroina Mare din plasa Ocolul de Jos, constituită din satele Poroina Mare, Fântâna Mare, Novaci și Șipot, avea 3000 locuitori (37 elevi) posesori ai: 1000 bovine, 1000 ovine, 58 cai, 790 porcine, 200 familii de albine

Martie 1906 – Aceeași comună avea 450 familii

1912 – Comuna Poroina Mare din plasa Bălăcița constituită din satele Poroina Mare, Novaci și Șipotele avea 1924 de locuitori (785 la Poroina Mare)

1930 – Dintre cei 829 locuitori din satul Poroina Mare, plasa Ocolul 54,5% știutori de carte

1941 – Comuna rurală Poroina Mare constituită din satele Poroina Mare, Fântâna Mare, Șipotul avea 1922 locuitori (891 la Poroina Mare, 208 clădiri, 2 școli cu 6 invățători, un medic de clasă, 5 mașini de treierat, 11 cazane de țuică)

1970 iunie – Comuna este constituită din Poroina Mare, Fântânile Negre, Stignița și Șipotu; ocupă o suprafață de 57 km2 într-o zonă cu relief deluros. Cei 3251 locuitori (1135 la Poroina Mare) posesori a 1300 locuințe (467 Poroina Mare) se ocupau cu agricultura (5017 ha din care 4357 arabil, 199 ha pășuni și fânețe naturale, 461 ha vii și livezi), creșterea animalelor (744 bovine, 3589 ovine, 570 porcine, 208 familii de albine, peste 10885 păsări de curte și mica industrie). Dintre cei 211 salariați ai comunei, 26 erau cadre didactice, 5 școli cu peste 375 elevi, 4 grădinițe cu 102 copii, un medic și 6 cadre medicale.

Denumirea satului, după spusele bătrânilor, provine de la un cioban pe nume Peruiman, după însemnele unui călător italian; acest cioban s-a stabilit pe aceste locuri și împreună cu alți locuitori au dat numele așezării de Poroina Mare datorită faptului că așezarea se întindea pe o suprafață mare de teren.

STIGNIȚA

TOPONIME

PARAIELE: Ostescova, Ostroșeva, Stâgnicioara, râul Drincea

TOPICE: Drumul Băii, Stâgnicioara

Dealuri: Motreanu, Furdoiu, Lungoci, Ghețău, Gheorghițani, Mihăilești, Pelani, Bălteanu, Vârtop, Curmătura, Doscior etc.

16.10.1569 – Alexandru Voievod întărea boierului domniei mele, jupan Dumitru ot Borăști (Boroșteni cu feciorii și megieșii săi; Tatomir postelnic, 23.07.1569; 09.09.1570 fratele său Bucșan, Voicu și Moesăști cu feciorii jupânesei Ancăi, fata lui jupan Radu at Roșia, anume Radu Ibodea, Istanislav; Rada din Izvarna, șoția lui badea logofăt, fiica lui Cristina, sora lui Radu Petru Paisie Voievod) și cu ai ei feciori câți Dumnezeu le va dărui ca să le fie lor satul Stâlpnicioara cu tot hotarul. În document se precizează că Balaur medelnic, fiul lui Balaur logofăt, 1523-1526, fratele lui Radu și Mihnea pârcălab, s-a judecat pentru satul Colareț și hotarul Stâlpnicioarei, iar după ce i-au întâmplat moarte, însă din tăiere de la răposat Mircea Ciobanul, neamul Bălăceanu și cu cetățenii săi au fost pribegiu țară străină, iar satul Stâlpnicioara a rămas pustiu cu hotarul fiind cotropit de cei din Colareț.

20.06.1602 – Simion Movilă Voievod întărea lui Preda din Țânțăreni clucer și isei lui, Mara, jumătate din satul Stâlpnița iar cealaltă jumătate și locul dintre hotarele satelor Stâlpnița și Colareț lui Radul și Badea, fiii isei Anca, fiica lui jupan Radu din Roșia.

1602-1615 – Este menționat locul numit Stignița în loc de Iablanița.

02.04.1615 – isa Stanca, fiica lui Moșu logofăt, fiul lui Dragomir logofăt din Bolna donează monastirii Jitianu jumătate din satele Cacoți, Degerați și Stâlpnița

30.05.1628 – se realizează înțelegerea dintre monastirea Jitia și Barbu postelnic și Badea și fiii lui Badea logofăt (Varoveanu) pentru stăpânirea în Cacoți, Degerați și Stâlpnița

02.04.1640 – Dumitrașcu Spineanu clucer, fiul lui Preda Țânțăreanu, clucer împreună cu isa lui Vilaia și fiul lor Dumitrașcu și fiului acestuia Popa, jumătate din Cacoți și Stâlpnița cu toți rumânii (23 familii) în afară de Radu a lui Jip pentru 700 de asprii

04.12.1688 – Matei Pardescu postelnic, fiul lui Pană Pardescu din Pardești și Căprești, județul Romanați (1646-1670), îngropat la mânăstirea Bistrița și isa lui Caplea, fiica Brândușei Vladoianu din Menții din Față, ctitoria schitului Meanț, dona mânăstirii Bistrița părțile lor de moșie din Cacoți și Stâlpnița împreună cu țiganii de acolo

1723 – În catalogul localităților din județul Mehedinți este menționat satul Stigniz.

16 decembrie 1780 – Este consemnată o danie de moșie la Stignița, Mehedinți

1802 – Se inaugura biserica de lemn "Sf. Gheorghe" constituită de Ghiță Burileanu serd, biserica reparata în 1872

1819 – Satul Stignița siliște nouă din plasa Dumbrava de Jos de pe moșia lui Ion Ghimpețeanu (pit. 24 dec. 1833) și a șotiei lui Uța, avea 23 de familii (6+6+11)

1832-1885 – Registrele de stare civila ale satului se află la Arhivele Statului Turnu Severin

19.04.1832 – Satul Stignița se afla pe moșia mânăstirii Bistrița și a unor boieri neprecizați nominal

31.01.1833 – arendașul moșiei Stignița era Gheorghe Burileanu, fost polcovnic

10.11.1838 – Ion Bălu începea cursurile școlare din Stignița cu 16 elevi.

1868 – locuitorii satului intră în conflict cu arendașul moșiei satului, ei dorind a li se lua dijma din 4,1, iar arendașul, din 3,1

1877 – Soldatul Trașcă Ion din Stiguita s-a jertfit pentru independență

1891 – Comuna Stignița constituită dintr-un singur sat, plasa Dumbrava, avea 1200 loc. (25 elevi) posesori a: 700 bovine, 46 cai, 780 ovine, 400 porcine si 60 familii albine.

Martie 1906 – Aceeași comună avea 352 familii dintre care 50 familii nu posedau pământ

1912 – Stignița era comună dintr-un singur sat, avea 1268 de locuitori si aparținea de plasa Bălăcița.

1930 – dintre cei 1398 de locuitori ai satului 39,4% erau știutori de carte

1941 – Comuna avea 1429 de loc., 370 clădiri, o școală cu 6 învățători, o mașină de treierat, o moară, 9 cazane de țuică și s-au cultivat 6 hectare de ceapă, 845 hectare de porumb

1970 – satul aparținea de Poroina Mare și avea 1193 loc si 425 de locuințe.

Legenda spune ca numele satului vine de la un anume haiduc Stângă care ar fi haiducit pe aceste locuri prin păduri, venind din părțile Botoșanilor.

FÂNTÂNILE NEGRE

TOPONIME

DEALURI: Cioaca lui Lină, Goruneștilor, Dosul Mare, Ciobanului, Furcitura, Romanului, Oreviței, Colibășanu, Surduleasa, Godovanu, Negreanu Surdulești, Valea Olahului – pe unde trecea poșta de altădată spre Craiova.

S-a format ca așezare de clăcași după 1821, în 1864 avea 77 de familii. Între anii 1864-1892, 1942-1945 și din 1951 a fost sat al comunei Poroina Mare. A fost comună între anii 18892-1942 și 1945-1951, fiind format din satul omonim, iar din 1925 și satul Valea Porumbului și din 1931 li s-a adăugat satul Valea Prunișorului. În sec. XIX a fost construită o biserică din lemn cu hramul "Sf. Voievozi". Satul a primit denumirea de la o fântână din izvorul căreia ieșea apă neagră, un fel de păcură. Fântâna se află și astăzi, cu apă bună, însă, din rocile sale iese apă unsuroasă pe dealul Colibășanului.

ȘIPOTU

TOPONIME

DEALURI: Măgura, Zbârciog, Țarina

VAILE: Ogășeni, Colonel, Buturi, Fântâna Rece etc.

25.06.1832 – este menționat în hotarul moșiilor Broscari și Pătulele

1891 – făcea parte ca și cătun din Poroina Mare și plasa Ocolul de Jos

1912 – avea 275 locuitori și făcea parte din Poroina Mare și plasa Bălăcița

1930 – avea 847 locuitori dintre care 50.6% erau știutori de carte, făcea parte din Poroina Mare și plasa Ocolul de Jos

1941 – avea 436 locuitori, 105 clădiri, 107 gospodarii, făcea parte din Poroina Mare și era renumit pentru lăutarii săi.

01.07.1970 – aparține de Poroina Mare, apare cu 286 locuitori și 111 locuințe.

Denumirea satului provine de la izvorul numit Șipot, acest izvor găsindu-se și astăzi sub denumirea de Fântâna Rece, având cea mai rece apă de pe teritoriul comunei.

NĂNACI

1891 – cătunul Nănaci era component al comunei Poroina Mare din plasa Ocolul de Jos.

1912 – satul Nănaci era component al comunei Poroina Mare din plasa Bălăcița și avea 323 locuitori.

1941 – Nănaci era o mahala a satului Poroina Mare.

VALEA PRUNIȘORULUI

Fosta așezare din cadrul comunei Poroina Mare, situată între localitățile Fântânile Negre și Fântâna Mare, avea la 1930, 170 locuitori dintre care 40.7% erau știutori de carte; s-a format în perioada interbelică, a aparținut între 1931-1942, 1945-1950 de fosta comună Fântânile Negre și 1942-1945, 1951-mai 1968 aparține de Poroina Mare. În 1941 avea 50 de clădiri și 76 locuitori, iar în 1968 și-a pierdut identitatea, având doar 46 gospodarii și fiind integrat satului Fântânile Negre; denumirea și-a căpătat-o de la o livadă cu pruni deținută de un fost moșier.

VALEA PORUMBULUI

Fosta așezare între localitățile Poroina și Fântânile Negre ce a aparținut de comuna cu același nume, plasa Ocolul de Sus, avea la 1880 un nr. de 30 de familii.

1912 – aparținea de comuna Fântânile Negre, plasa Bălăcița și avea 162 locuitori.

S-a întemeiat după Primul Război Mondial ca urmare a împroprietăririi cu pământ în satul Fântânile Negre de care a aparținut între 1925-1942 si 1945-1950.

1930 – avea 186 locuitori dintre care 35.8% erau știutori de carte

1941 – avea 186 locuitori, 56 clădiri și 52 gospodarii, iar in 1945 avea 186 locuitori. A aparținut de Poroina Mare între 1942-1945 și 1951-mai 1968. Organizarea administrativ – teritorială din februarie-mai 1968 l-a desființat, integrându-l satului Fântânile Negre.

FÂNTÂNA MARE

13.08.1633 – Negoiță postelnic (1624 iulie, 8-1644 septembrie, 13), fratele lui Tudosie spătarnic (Ban 16 iulie 1637-15 septembrie 1641), fiul lui Vintilă vornic și Stanca, tatăl lui Vintilă și Dumitrașco, schimbă cu nenea Vladislav din Belciu, dându-i 1/8parte din Fântâna și 1/4 din Salcia, primind la Corbi județul Vlasca.

16.01.1643 – Teodosie, fost mare Ban Corbeanu (Corbeanu Buzescu din Cepturoaia), mare spătar (21.11.1632 – 29.12.1633), logofăt (06.01.1634 – 08.12.1637), mare Ban (04.01.1638 – 21.01.1644), fratele lui Negoiță Postelnic, fiul lui Vintilă Corbeanul, mare vornic, căsătorit cu Mara (Maria), fiica lui Preda Buzescu, mare Ban și cu Hrisos, tatăl lui Preda postelnic și spătarul Caplea (căsătorit cu Paraschiva Cocorăscu – paharnicul din Cepturoaia care au adoptat numele de Buzescu); Gherghina, căsătorită cu Barbu, Alexandra, căsătorită cu Drăgoi din Fălcoi, mare sluger și Anca, căsătorită cu Stan vornic din Grecu, dă partea sa din Fântâna 1/8 parte cu rumâni cu Vladislav postelnic din Belciu și lui Barbu Brădescu din Ivancoți.

1727 – satul Fântâna din plasa de margine, împreună cu Tâmna de pe moșie megieșească și a birnicilor, avea 49 familii (21 megiași, 22 birnici, 4 văduve, 2 nevolnici) posesori ai 21 ocini, 14 vii, 70 bovine, 30 cai

1819 – satul Fântâna din plasa Câmpul de Jos, de pe moșia mânăstirii de la Gura Motrului avea 73 familii.

1834 – este menționat cătunul Fântâna Mare la Poroina Mare

1835 – era catagrafiat sub denumirea de Gura Poroinii și avea 95 familii

1834-1838 – registrele de stare civila de la Fântâna Mare se afla la Arhivele Statului la Turnu Severin

1891 – satul era component al comunei Poroina Mare, plasa Ocolul de Jos

1892 – avea o biserică, un preot și 2 cântăreți

1912 – satul era component al comunei Poroina Mare, plasa Blahnița și avea 632 locuitori

1930 – din cei 677 locuitori, 40.70% erau știutori de carte

1941 – avea 677 locuitori, 183 clădiri, o școală cu 2 învățători, 7 cazane pentru țuică

Satul își schimbă denumirea în Gura Poroina Mica, revine la denumirea de Fântâna Mare în 1970. Denumirea satului ar veni de la o fântână mare care exista și astăzi cu o foarte interesanta casă a fântânii construită din cărămidă în a doua jumătate a sec. XIX în mijlocul satului cu diametrul de 3m și de la care se aprovizionează cu apă întreg satul.

GEOLOGIA

Depresiunea Getică și Platforma Moesică.

Teritoriul comunei Poroina Mare face parte din marea depresiune Getica care în România este limitata de Câmpia Romana si de liniei Dâmboviței, ocupa o suprafața de 36.000km2 și a fost aluvionată până-n cuaternar, a apărut fie în senonian (I. Popescu-Voites 1909 și I. Ionescu Argetoaia 1918), fie în carbonifer (N. Grigoraș 1961; I. Huică si I. Ilie 1967) prin scufundarea sedimentului carpatic și baltic este considerata ca un larg bazin de sedimentare situat între Carpați și Platforma Peribalcanică în care predomina Faciesurile de tritice.

Soclul Depresiunii Getice este reprezentat de Platforma Moesica dezvoltata, în cursul inferior al Dunării și mărginită la nord de sistemul carpatic cutat și la sud de catena balcanică. În ultima vreme pentru regiunea nordica a Platformei Moesice se folosește denumirea de Platforma Valaha, cuvertura sedimentara a Platformei Moesice dispunându-se într-o succesiune de depozite groase (10.000m) ce se separă în patru cicluri majore de sedimentare intercalate de faze de gliptogeneza.

În leocen se aștern peste senonian și suportă sarmațianul cu marne cenușii; marnocalcare și gresii accidental, cu grosimi între 20-25m, iar în neogen depozite de ciment argilos și mormos, roci bazice, calcare, tufite ce depășesc 50m. În mod inegal se așează transgresiv meoțianul și armațianul.

Depozitele pliocene. S-au așezat pe rând în bazinul sarmațian unde meoțianul întâlnit prin foraje este prezent prin marne cu intercalații de gresii, în pachete groase, marne șistoase cu intercalații nisipoase și nisipuri marnoase.

Urmează ponțianul care acoperă prin cele trei faze ale sale odessian, portafesian și bosphprian pe o grosime de 500m în întreaga Oltenie de Vest alcătuit din nisipuri marnoase cenușii.

Peste panțian se așează dacianul cu etajele gețian caracterizat prin nisipuri și pietrișuri mărunte cu intercalații de argile și cărbuni investigate prin foraje sau deschideri în văile Drincei și parscovianul identificat prin nisipuri poligene, gălbui-roșcate și marne cenușii, albicioase cu strate de lignit. Vârsta acestuia este situată între 5.3 milioane de ani și 4.2 milioane de ani.

Pliocenul superior este reprezentat de romanian pe un strat de 1.5-5m unde se aștern nisipuri gălbui, pietrișuri poligene cu intercalații de marne gălbui micafere adesea cimentate.

Ca diviziuni romanianul cunoaște sirunian de la 4.2 milioane de ani la 3.8 milioane de ani și chiar 2.6 milioane ani cu straturi de nisipuri cu sau fără pietrișuri groase de 125-150m peleudavian și valahian.

Spre sfârșitul pliocenului datorita subsidenței în bazinul Getic depozitele de pietrișuri și nisipuri încep să se dispună în monoclin, slab înclinate discordant peste vârsta ariei discordanta în care se găsesc primele depozite miopliocene (T. Dranchabur și E. Liteanu 1957).

Depozitele cuaternare sunt depozitele din acoperișul romanianului ce au contribuit la ridicarea altitudinii reliefului primar, format în urma retragerii lacului pliocen si a depunerii conurilor de dejecții piemontane.

Foto 1. Pietrișuri cuaternare cu orizont de lut roșcat

Foto 2. Depozite leossoide cu straturi argiloase

Peste pietrișurile cuaternare repauzează un prim orizont de lut roșcat cu concrețiuni calcaroase peste care s-a așezat un strat de loess ce suportă la rândul său un orizont superior de lut roșcat cu concrețiuni calcaroase a căror grosime atinge 15 m. pe văi și 20-25m. pe interfluvii.

Depozitele leossoide se caracterizează prin mărimea conținutului în straturi argiloase în raport cu loessul tipic prin conținutul de particule grosiere și apariția stratificației.

Argilele brun-roșcate se individualizează printr-o mare cantitate de fracțiuni pelitice, o culoare roșie data de oxizii de fier acumulați în condiții climatice specifice, ca și prin fragmentele grosiere în proporții apreciabile care apar în masa argiloasa, vârsta acestei formațiuni fiind atribuita pleistocenului mediu – mindel-riss în timp ce depozitele leossoide acoperitoare s-au format în stadiile ultimei perioade reci din pleistocen-wurm.

Depozitele fluviatile, cuaternale s-au așternut în timpul pleistocenului-terasele, iar în holocen au fost aluvionate luncile.

EVOLUȚIA PALEOGEOGRAFICĂ

Evoluția paleogeografica s-a desăvârșit în pliocenul superior și în funcție de acest moment se pot deosebi doua mari etape de evoluție: etapa prepiemontană și etapa ciclului piemontan pliocen.

Etapa priemontană: cuprinde 9 cicluri de sedimentare. Primul ciclu de sedimentare începe în cambrian și se desfășoară până în carbonifer; este prezent prin depozite grosiere depuse într-un mediu marin, au loc mișcări pozitive în regiunile vecine fapt ce conduce la fragmentarea fundului bazinului oceanic asociată în silurian cu formarea de praguri submarine.

Mișcări mai importante se desfășoară în devonianul inferior când are loc o ridicare în masă cu consecințe în fragmentarea bazinului moesic în brațe și lagune. Conform analizelor litostratigrafice, mișcarea blocurilor tectonice duce la divizarea in golfuri și bazine mai mici în carboniferul mediu și superior pentru ca la sfârșitul acestuia întreaga suprafață a Platformei Moesice să devină uscat.

Urmează faza de denudare la sfârșitul paleozoicului (carbonifer) până la începutul permianului când se produc mari ridicări.

În al doilea ciclu de sedimentare termo-triasic până în jurasic au loc mișcări verticale intense și se creează denivelări profunde de câteva sute de metrii.

Urmează faza de denudație când în urma procesului de modelare se ajunge în stadiul de peneplena.

În al treilea ciclu de sedimentare se produce o afundare și acumulare de depozite pelagice care produce o nouă înălțare finalizată crearea peneplenei moesice în miocenul mediu; această peneplenă care a retezat depozitele cretacicului mediu și inferior este localizata la 1400 m.

De-a lungul desfășurării ciclului de sedimentare tortonian-sarmațian din urma cu 16 milioane de ani este acoperită întreaga Platformă Moesica cu apele din Marea Tethys cauzată de ridicările alpine, dinarice și Balcanice.

La sfârșitul sarmațianului continuă faza de denudare care se desfășoară până în meoțian când se formează o suprafață de eroziune fosilizata de depozitele ponțiene. Ultimul ciclu de sedimentare al etapei prepiemontane se desfășoară în pliocen când treptat și ritmic cu unele reveniri locale are loc retragerea către sud-est a mării lăsând în urma o suprafață pliocenă de vârstă daciană.

Etapa ciclului piemontan pliocen cuprinde 5 faze de evoluție geomorfologica a întregului piemont Getic. În faza ciclului piemontan piocen superior-cuaternar continua retragerea spre răsărit a apelor lacului getic, fapt demonstrat de prezenta în pietrișurile fluvio – lacruste a resturilor de fosili proboscidieni.

Cercetările geologice surprind in pliocenul superior o acumulare de nisipuri, argile rar pietrișuri fluviatile, elemente calcaroase, cuarț provenit din șisturile cristaline prin desfolierea pietrișurilor cristaline și șistoase, andezite roșcate etc.; acestea prezintă o așezare a depunerilor pe o structura încrucișata, cu dimensiuni variabile: nisipurile și pietrișurile de la sub 1mm pana la 100 cm, bolovănișuri de 50 cm elemente prefitice de 40-50 cm etc. Se pare ca în a doua parte a gețianului când are loc o depunere a nisipurilor între 50-90 m se formează la vest de Fântânile Negre un lob deltaic întins între Rogova și Orevița pe cca. 10 km.

Aceste interpretări geologice vin să contrazică rolul Dunării în formarea acestui teritoriu de piemont care este format pe deplin la apariția fluviului. Așadar zona studiata s-a format in etape succesive pe fondul unor acumulări generale din prima parte a romanianului și se constituie prin doua tipuri genetice ale depozitelor lacustro-fluviatil în prima parte și fluvio-profluvial spre sfârșit. Practic, aceasta poate fi definita ca fiind faza de evoluție ascendenta ce are ca suport o zona de câmpie peste care s-au așezat acumulările.

În glaciațiunea Riss are loc o înălțare a suprafeței, dar care va duce la o evoluție descendenta, pentru ca vechea câmpie piemontana devine platou, rețeaua hidrografică nu mai este dispusă radiar, se dezorganizează, se formează văile cu orientare nord-vest – sud-est, consecvente, iar în văile de ordin inferior se vor produce captări, eroziunea fluviala va crea în pleistocenul superior culmi de piemont care vor fi permanent erodate producându-se acumulări, iar pe văi au loc eroziuni.

În faza de evoluție actuală,cea holocenă are loc formarea luncilor în bună parte modelate în tardiglaciar și moștenite de râurile actuale. Având în vedere intensitatea proceselor de eroziune a versanților și acumulărilor masive din lunci; fenomene care își fac apariția și se accentuează după defrișările intense din ultimul timp se poate detașa și o alta sub faza contemporană de modelare accelerată a reliefului subincidenat presiuni umane crescânde.

RELIEFUL

1. MORFOGRAFIA

Relieful comunei Poroina Mare face parte din partea nordica a Piemontului Bălăciței, care la rândul sau reprezintă cea mai întinsa subdiviziune a Piemontului Getic, după Piemontul Oltețului. Nota caracteristica a morfologiei este data aici de netezimea ei, lărgimea podurilor, interfluviilor, detașate de vai, orientate în general nord-vest – sud-est: in partea de nord intra în contact cu o alta subdiviziune a podișului Getic, dealurile Coșuștei si Husnitei, ce aparțin de Piemontul Motrului-Piemontul Getic.

Relieful derivat din suprafața piemontana inițiala are un declin de la 360,5 m, in Dealul Mare Brebenel, pana la 140 m spre sud-est, la contactul cu Câmpia Olteniei, urmând căderea monoclinala a straturilor pe aceasta direcție. Practic analizam o treapta intermediara de relief, situata între dealurile Piemontane Getice si Câmpia Olteniei.

Principalele forme de relief ce caracterizează aceasta zonă geografică sunt culmile și văile:

orientarea generala a culmilor este paralelă cu direcția afluenților Jiului, principala caracteristica a culmilor reprezentând-o paralelismul care merge pana la nivelul afluenților Jiului de ordinul II si III. În specificul zonei cercetate orientarea culmilor principale este în general nord-est sud-est, dar în zona Stignița, Podul Grosu, Slașoma, sunt însă și văi a căror direcție sfidează orientarea generala a văilor și culmilor înșirându-se pe direcții transversale nord-sud, cum este cazul Blahniței, în extremitatea de vest a comunei spre contactul cu Dealul Stârmina și cotul Drincei în partea de est la contactul cu zona de culme a Bâcleșului.

În ansamblu se detașează o culme cu poziție diagonala nord-vest – sud-est, care se desprinde din dealul Balota (374m), și care se lățește până la 5 km între Stignița, Podu Grosu și Bălăcița. În mod sigur podul acesta era cu mult mai larg în trecut, dar înaintarea regresiva a văilor tributare Drincei, Colibășanu, Ostroșeva, Mădincioaica, Gârleșteanu mușcă adânc din suprafața sa prin câteva văi torențiale obsecvente, înrămurate, între care se strecoară câteva culmi secundare: Braniștea, Begoanea, Motreanu, Dobra terminate abrupt către vest, care nu coboară decât puțin sub 300 m altitudine, îngustând-o mereu.

Foto 3. Valea Ostroșeva – privire de ansamblu

În partea de vest se individualizează culmea Stârmina, care reprezintă cea mai veche parte a zonei de Piemont, deoarece apar la zi depozitele pliocenului mediu (bosphorian, getian, parscovian). Văile torențiale cu orientare sud-vest au înaintat regresiv, străpungând si sfârtecând tot nordul culmii, reușind sa prindă si sa capteze frontal valea Blahniței.

Zona prezintă semnele unei eroziuni avansate, concretizata prin scăderea brusca a altitudinii absolute la 220 m, fapt datorat curgerii Dunării pe sub Stârmina, lăsând în urma ei un mal priporos și râpos, dar curios este că Dunărea deși curgea la nivelul III al terasei Piemontului, nu a reușit să spargă culmea.

In mod neașteptat, străpungerea a venit din sud, culmea Balota – Stârmina, fiind “despicata” de afluenții Bistriței spre est in mai multe culmi paralele orientate est-vest, ale căror altitudini scad pe măsură ce se apropie de valea Blahniței.

Din dealul Boierișca (354m), situat la nord – est de localitatea Izvorul Aneștilor, se desprinde din culmea diagonala majora, o culme care se prelungește lobat peste afluenții Drincei, pana la Vânju Mare. Acesta are aspectul unui pod ce pe alocuri depășește 1 km lățime și coboară pana la 262 m in culmea Purcărețu, Fântânile Negre. Interfluviul Drincea – Matca Albului – Ostroșevii se menține la peste 300m, altitudinea absoluta in culmea Ghețăului – 317 m, iar podul sau este întrerupt de o serie de înșeuieri datorate obârșiilor torențiale, Corniș Cacoți. Între văile Ostroșevii, Blahnița si Poroinița se prelungesc culmile Buturi 325m, Miculani 317m, Vârciorova ce scade sub 200 m și capătă aspect de grui. Diferența mare de altitudine de aproape 180-200 m pe mai puțin de 3 km, a activat puternic eroziunea liniară și alunecările de teren în localitatea Poroina Mare in punctele: Rupa, Roia și Gioară.

Interfluviul Blahnița – Drincea este împărțit de văile din perimetrul sau, orientate in cea mai mare parte vest-est in culmile dealul Bogii, Vulturului și Vărăria care coboară lin de la 300 m la sub 250 m, prelungite prin afluenții de vest ai Drincei, Fântânile Mari, Colibășanu și culmea Datina Poroinei, Oreviței între văile Poroinița și Orevița mai joasă de 300 m și mai fragmentată. Spre sud culmea își păstrează caracterul de pod larg cu altitudini de 250 m și lățimi apreciabile;

Pătrunderea în număr foarte mare a văiugilor torențiali nereușind să schimbe aspectul morfologic al zonei. Nordul comunei este caracterizat printr-o fragmentare accentuată, dar printr-o orientare puțin diferită a culmilor a căror altitudine crește spre nord-est, fapt ce determină restrângerea continuă a lărgimii podurilor. Înălțimea se menține la aproximativ 280-300 m, prezentând o alternanta de martori de eroziune, șei și creste de intersecție incipientă. În concluzie, după forma pe care o au culmile, sunt foarte largi, cu aspect de poduri întinse (cca. 5 km lățime), culmi largi (2-3 km lățime), culmi înguste, de până la câteva sute de metrii lățime, și martori de eroziune la aceste creste incipiente de intersecție a versanților doar acolo unde eroziunea torențială deoparte și de alta a culmii a reușit să distrugă complet suprafața plană.

Foto 4. Eroziune torențială-rigole

Dacă în partea de nord predomină culmile interfluviale înguste, începând de la nordul văii Drincea, suprafața culmilor se lărgește la câțiva km, iar la est de valea Drincea iau aspect de poduri din ce in ce mai largi, toate aceste aspecte fiind efectul reducerii la minimum a pantei monoclinale a straturilor geologice, cu determinarea unei eroziuni si a unei energii a reliefului din ce în ce mai reduse spre contactul cu câmpia – lărgimea și netezimea interfluviilor crescând aproape constant de la nord la sud.

Formarea rețelei de văi autohtone s-a format prin erodarea marginala și înaintarea mult regresiva spre sfârșitul pleistocenului superior și chiar pe parcursul holocenului.

Nota dominantă a reliefului comunei Poroina Mare este dat de paralelismul văilor ce a dus la crearea interfluviilor de tip doab (piedel). Văile în general au direcția vest-est Braniștea, Furcitura, Ghețău, Corniști, Meguț etc.., dar unele dintre ele în sectorul inferior se angajează pe direcția nord-vest sud-est – Valea Fântânilor.

Foto 5. Formarea văii Fântânile Mari

Foto 6. Valea Fântânile Mari – privire de ansamblu

Văile din vestul și sud-vestul comunei au alte direcții orientate după curgerea râurilor Blahnița pe direcția nord-sud și Drincea care descrie mai multe arce de cerc și după o curgere de mai mulți kilometrii de la vest la est pe o bună porțiune în subteran se îndreaptă spre nord-sud.

Valea Ostroșevei, a doua ca întindere după Valea Drincea, are direcție vest-est cu o ușoară curbare spre sud în apropiere de Podu Grosu. După forma profilului transversal, văile sunt de tip asimetric, tipic structurilor monoclinale, atât Blahnița, cât și Drincea, Fântânile Mari și Ostroșeva.

Foto 7. Valea Ostoșevei la intrarea în satul Stignița

Relieful fluvial

Tipurile și formele de relief care au apărut și evoluat de-a lungul cuaternarului sunt rezultat al acțiunii directe a factorilor morfogenetici externi, iar in primul rând al acțiunii de eroziune si acumulare a rețelei hidrografice, a căror caracteristica principala o reprezintă turbiditatea ridicata ca efect al friabilității rocilor alcătuitoare asociata cu scurgerea torențială puternica datorita scăderii gradului de împădurire, acestea dând naștere la terase, cele mai cunoscute fiind cele din partea de vest pe Valea Blahniței care trimite foarte puțin câțiva pinteni, fapt datorat deplasării spre est a cursului in pleistocen, unde, datorita curgerii permanente a creat o vale subsecventa adâncă de pana la 150 m.

Cea mai importanta vale este Valea Drincei creata prin nordul comunei Poroina Mare care pornește de la peste 300 m altitudine la nord-vest de localitatea Izvorălu de Jos și se desfășoară pe direcția nord – vest – sud – est, până la Podu Grosu unde intra in contact cu Valea Ostrașevei paralela si egala in lungime cu sectorul Drincei de pana aici. De la aceasta localitate ia direcția nord – est – sud – vest și apoi de la Slasoma la Corlățel, est – vest. Prin direcția de curgere, este cea mai curioasa deoarece acest curs este reflexul morfologic al criptostructurii Strehaia – Vidin pe care râul o ocolește la est de Stignița. În fața enigmaticului megalit de la Petra "o stâncă din munte" cum spun localnicii, pe celalalt versant se etajează seria celor patru nivele de terase din Valea Drincei: 20-25 m; 35 m; 45-50 m; 75 m altitudine relativă. Din cauza lipsei deschiderilor nu se poate spune dacă acestea au cuvertura aluvionară sau apar pietrișurile din roca de baza. Specifice pentru zona Stignița sunt doua terase de 20-25 m. păstrate sub forma unor fragmente bine delimitate si terasa de 35 m fragmentar la est de Stignița. Ca văi secundare s-au format prin adâncirea și dezvoltarea continua a rețelei hidrografice in structura geologică monoclinala; acestea sunt: Valea Fântânilor Mari care pornește din Valea Blahniței si se închide la Fântâna Mare, desfășurându-se pe 14 km. și Valea Putulea formată la est de Fântâna Mare care se închide în Valea Ostroșevei.

Altitudinea Văii Drincea II, ca evoluție geologică, a fost de 75 m în Mindel, 50 m in Riss, 35 m in Wurm I și 20-25 m în Wurm II, iar Blahnița, în terasa IV din pleistocenul inferior, 95 m si 80 m în Mindel – vârsta teraselor comporta încă discuții, amprenta tectono – climatică regională și locală în geneza teraselor a fost hotărâtoare.

Relieful structural

Este foarte puțin dezvoltat, întâlnit sub forma de umeri structurali la nord de Valea Fântânilor Mari cu altitudine de 210-240 m, fiind primele forme de uscat de pe teritoriul comunei Poroina Mare cu inclinare de la vest spre est,fapt demonstrat prin prezenta pietrișurilor grosiere aflate sub 250 m. O altă serie de martori structurali se aliniază pe versantul stâng al Văii Drincea unde apare un strat de pietriș în grosime de câțiva zeci de metri, erodat de adâncimea văii și a râpelor torențiale.

Relieful de cuestă

Este pus în evidență de versantul estic semicircular al Drincei în care se adâncesc și văi obsecvente arcate de o puternica eroziune torențiala în bazinele de obârșie si frecvente alunecări de teren. Văile afluente Drincei care fragmentează versantul drept sunt văi torențiale dezvoltate cu caracter consecvent și o evoluție actuala mai puțin evidentă, lăsând între ele poduri largi a căror altitudine ajunge pana la 300 m. O particularitate morfologica o constituie străpungerea interfluviului Drincea – Blahnița de către văile Poroina și Orevița venite dinspre vest, determinând decapitarea unor afluenți de dreapta ai Drincei și îngustarea podurilor interfluviale.

Relieful actual

Cele mai importante forme de modelare actuala a reliefului sunt date de procesele de acumulare care devin cu atât mai intense cu cat materialele eliberate prin eroziune sunt mai abundente, fiind acumulate pe loc sau vehiculate de apa, vânt, procese gravitaționale, dând naștere la microreliefuri. Aceste materiale sunt ordonate in fâșii de evacuare deluvii, proluvii, eluvii, dar prin soalare și eroziune liniara, o mare parte a lor ajunge in albiile râurilor sub forma de aluvii. Apar fenomene de spălare în asociație cu erodarea și degradarea în zone neacoperite de vegetație lemnoasă unde roca este la suprafață, șiroirea care prin concentrarea șuvițelor de scurgeri temporare dând naștere unor șănțulețe care, auxiliate de înclinația pantelor, cantitatea de precipitații și lipsa vegetației tind să ierarhizeze sub forma rigolelor sau ogașelor care se adâncesc continuu datorită suprapășunatului și defrișărilor. Se întâlnesc ogașe de tip răsfirat: Giurii, Popii, Golescu, Pelanilor, dar și ogașe prelungite: Colibășanu, Roia, Rusu.

Foto 7. Ogașul ,,Popii”

Foto 8. Ogașul Stânii

Un element de noutate îl reprezintă alunecările de teren datorate infiltrării apei din precipitații in stratul argilos producând alunecări consecvente de tipul sudoamelor (Stignița) și alunecări complexe (Stignița și Poroina Mare).

Foto 9. Alunecare teren – Stignița

Foto 10. Alunecare teren Poroina Mare

Foto 11. Alunecare Poroina Mare

2. MORFOMETRIA

Cu excepția părții de nord și vest unde se înregistrează altimetrie, discontinuități morfologice majore de pana la 200 m, analiza hărții hipsometrice nu scoate în evidenta denivelări majore, comuna Poroina Mare fiind intersectată de izohipsele de 250-300 m. Harta adâncimii fragmentarii reliefului calculată prin raportarea altitudinii interfluviilor la talvegul râurilor prezintă diferențe neglijabile de la o vale la alta;astfel încât cele patru văi oscilează intre 100-150 m pe Valea Drincei spre 180-200 m pe Valea Ostroșevei.

Harta pantelor scoate în evidență adâncirea văilor principale și a afluenților acestora in strânsă legătură cu gradul de rezistență la eroziune al diferitelor tipuri de roci, având ca rezultat înclinările formelor de relief, culmile interfluviilor prezintă declivități foarte mici totalizând areale de 0-1 grade. Pantele de peste 10 grade caracterizează peste 65% din teritoriul comunei Poroina Mare,restul situându-se intre 1-3 grade.

Captările fluviale

Rețeaua hidrografica prezintă o configurație care nu poate sugera efectuarea unor captări importante. Captările, după H. Bauling sunt: sugerate, vechi, recente, in curs de producere, demonstrabile-se păstrează cursul abandonat iminent si previzibile.

Cele mai vechi captări s-au produs in partea de nord-vest a satului Șipotu, când Valea Blahniței a suferit o captare frontala din parte râpelor torențiale pe care le trimite Valea Bistriței – afluent al Dunării. Urmând pe șoseaua de la Bistrița la Valea Izvorului prin pădurea Bistrița, la ieșirea din acesta pădure Valea Blahniței începe dintr-o data larga de câteva sute de metri, semn că ne aflam chiar în locul unde s-a produs captarea.

O captare asemănătoare s-a produs in favoarea bazinului râului Blahnița sub impulsul nivelului de baza local, de cca. 100 m. al acestuia. Valea Poroinița, afluența de stânga a Blahniței, a decapitat Valea Sculelor – Putulea, tributara Văii Ostroșeva din bazinul Drincei. Fenomenul acesta este trădat de cotul de la Fântâna Mare – parte componenta a satului Poroina Mare – și mai ales de direcția sectorului superior al Văii Putulea, nord-vest, sud-est. Apare de asemenea o șa de captare prin care se scurgea spre răsărit Valea Poroina Mare. La sud de Poroina Mare si est de Orevița, Valea Mierla – Poroinița si Valea Părului – obârșia Văii Orevița înaintează regresiv prin râpe, ogașe și alunecări de teren și tind să decapiteze Valea Iablanița tributara Drincei. La rândul sau, Valea Drincea, prin afluenții de pe parte stânga, va decapita Văile Argetoaia și Obedeanca sau Râsnicu de care s-a apropiat în anumite puncte la 200 m., dar si cele doua văi au înaintat spre est, dar într-un ritm mult mai lent.

CLIMA

Poziția geografica a județului Mehedinți, în coltul de sud-vest al țării și în speță, a comunei Poroina Mare în partea centrală a județului, într-o zonă depresionară la interiorul arcului Carpato Balcanic și la poalele acestuia, imprimă climei unele particularități specifice, cea mai importantă fiind influența climatului submediteranean pe fondul climatului temperat continental de tranziție caracteristic întregii țări.

Circulația generală a atmosferei se caracterizează prin originea mediteraneană și oceanică, aducând masele de aer mai umede și calde în perioada rece a anului. În consecința, iernile sunt mai calde cu precipitațiile lichide sub formă de lapoviță și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense. Rareori se produc procese de foenizare a aerului și conduc la creșterea temperaturii aerului, reducerea umezelii, absența precipitațiilor și predominarea timpului senin.

Caracteristicile suprafeței active reprezentate din mai multe trepte de relief marea diversitate a învelișului de soluri și a vegetației determina pe un spațiu relativ restrâns tonalitatea verticala a tuturor elementelor climatice cu o întreagă gamă de fenomene caracteristice.

Caracteristici climatice:

Radia globală (Kcal/cm2 /an)=110

Durata de strălucire a soarelui (ore/an)=1700-1800

Temperatura medie anuală: 11.5 grade C

Temperatura medie a lunii ianuarie= -1.5 grade C

Temperatura medie a lunii iunie= 21.5 grade C

Precipitații medii anuale =500-800mm/an

Nebulozitate (zile/an) =120

Zile cu ninsoare (zile/an) =25-30

Zile cu strat de zăpadă (zile/an) =60-70

Grosimea stratului de zăpadă=10-20 cm

Viteza vântului (m/s) =4-6

Regimul eolian este determinat in comuna Poroina Mare de Vanturile de Vest cu o frecvență medie anuala de 24% pe an și de est 5-10%/an. În ambele cazuri are o frecvență de peste 50% pe an. Viteza medie pe direcția este mai redusă datorită adăpostului oferit de curbura arcului Carpato-Balcanic. Regimul anual al vântului este caracterizat prin creșteri ale vitezelor medii in cursul primăverii când are loc schimbarea sensului circulației generale a atmosferei și pot depăși 20 m/s iar în cazuri mai rare de producere a furtunilor depășesc 80-90 m/s. Variația periodica diurna a vitezei vântului se accentuează pe timp senin în partea caldă a anului, cunoscând un maxim între orele de amiaza (5-7 m/s), când se intensifică turbulența termică și un minim în perioada nocturnă spre dimineață (1-2m/s) când stratificarea aerului condiționată de inversiune de temperatură devine stabilă. În tradiția populară regimul eolian în plan local amintește de un vânt care suflă cu intensitate mai mica din partea de sud a comunei denumit "dunărințul" sau "băltărețul" care are efect distrugător asupra zăpezii, localnicii spunându-i "mâncătorul de zăpadă" si crivățul care bate mai ales dinspre nord – est aducând ger, zăpezi și vifornițe sau, în spusele bătrânilor, "bate de la cornul caprei". Pe la 1950, pe la aratul porumbului, la sfârșitul lui aprilie, vântul care bătea dinspre apus aducea musca golumbacă de prin părțile Băilor Herculane care este dăunătoare la animale și pe care localnicii o înlătură cu fum.

Având in vedere cele precizate anterior, privind analiza valorilor rare ale vitezei vântului, exista posibilitatea în viitor de valorificare practica locala a energiei eoliene în intervalul orar 11-15. Particularitățile climatului mai blând se răsfrâng și asupra datelor medii si extreme ale județului, acesta fiind cel mai important fenomen care se produce în perioada de iarna in comuna Poroina Mare. Data medie de producere a primei perioade de îngheț debutează în a II-a perioada a lunii octombrie, dar au fost sesizate cazuri de producere a fenomenului de îngheț timpuriu in luna septembrie, a II-a decada; de asemenea, data medie de producere a ultimului îngheț de primăvară este consemnata in a II-a decada a lunii aprilie sau chiar începutul lunii mai. Conform datelor înregistrate la stațiile meteorologice Bâcleș si Vânju Mare privind dinamica precipitațiilor anuale diferențiate pentru perioada de vegetație, lunile aprilie-septembrie și pentru perioada rece a anului, octombrie, martie evapotranspirația potențială calculată pentru perioada de vegetație, precum si temperatura aerului atât cu valoare medie anuala cat si ca medie pentru perioada de vegetație în intervalul 1980-2000, s-au desprins următoarele elemente mai importante:

– precipitațiile înregistrate în perioada de vegetație reprezintă între 37% (1985-1993) și 70% (1988) din precipitațiile anuale.

– precipitațiile medii de vegetație din perioada 1980-2000 au variații de la 185 mm în 2000 la 421,5 mm în 1980

– consumul de apă prin evopatranspirație în perioada analizată este de asemenea variabil, dar în procent redus anual 596 mm în 1984 și 703 mm în 2000.

– deficitul de apă meteorică prezintă o valoare medie pentru intervalul 1980-2000 de 388 mm cu variații foarte mari între 113mm (1980) și 518mm (2000). Pe dinafara celor 21 de ani analizați, valori mari ale deficitului de apă care depășește 400 mm în perioada de vegetație se înregistrează în anii: 1992, 1993, 1996 și 2000 ceea ce reprezintă o frecventa de 19%.

– temperatura medie a aerului în perioada analizată atât pentru perioada de vegetație, cât și pentru durata anului calendaristic, nu prezintă diferențe remarcabile.

Zăpada se instalează după 15 noiembrie și se prelungește până pe 20 martie; stratul de zăpadă variază între 10-30 cm rareori 50 cm și la intervale foarte rare de peste 1,5 m așa cum a fost “zăpada mare” povestită de localnicii comunei ca pe la 1880 precum și cea din 1954 căzută la sfârșitul lui februarie cu o durata de cca. 20 de zile și s-a topit încet astfel că deși se luaseră masuri de apărare, nu s-a produs nici o inundație.

Bătrânii satelor din comuna Poroina Mare sunt foarte buni cunoscători ai vremii în sensul că atunci când “soarele scapătă în geana roșiatică" – apune sub un scut de nor, se așteaptă ploaie, iar când scapătă în plin jur roșiatic se vestește vânt; când cântă cucuveaua la sud se prevestește ploaie sau când orăcăie broaștele sau când pisica se spală cu lăbuța stângă, de asemenea vremea se asprește crud în sezonul de toamna spre iarna, porcul își aduna paie sau la anumite cântări ale cocosului;

În legătură cu aspectele vremii, în totalitatea sătenilor, domina credința care și azi mai stăruie la unii bătrâni care în timpul ploilor cu grindina, să se înfigă în ograda casei, în pământ un topor, secure sau un obiect de metal, iar în timp, în vreme de seceta se bată toca la biserică.

În concluzie se poate aprecia că variabilitatea climatica în comuna Poroina Mare prezintă distribuții normale și se caracterizează prin valori medii multianuale stabile, dar prin variații importante de la an la an. De altfel, marea variabilitate climatică de la un sezon de vegetație la altul cat și de la o lună la alta pe durata acelui an, sezon de vegetație constituie o caracteristică actuală foarte importantă cu efecte defavorabile asupra tehnologiei agricole.

HIDROGRAFIA

In comuna Poroina Mare, rețeaua hidrografica este foarte săraca, fiind reprezentata de râul Drincea ce traversează nordul comunei care formează sectorul de granița cu satele Izvorălu de Sus și Plopi aparținătoare comunei Tâmna si pâraiele Ostroseva si Fântânile Mari.

1.Apele de suprafață

Râul Drincea izvorăște din parte de nord-vest a comunei, de la poalele dealului Cacoți, își desfășoară cursul pe o lungime de 72 km dintre care, pe raza comunei Poroina Mare curge pe o distanta de 16 km, are o direcție de curgere V-E, curge subteran pe o distanta de 2.5 km, iar în punctul numit Cărăboiu iese la suprafață lărgindu-și albia de curgere. Bazinul de recepție al râului Drincea măsoară 843 km2 dintre care 24 km2 in dreptul comunei Poroina Mare. Albia minoră reprezintă un curs meandrat, râul în totalul cursului sau dispărând în două locuri: "la Cărăboiu" si intre localitatea Petra si sudul localității Padina Mare, in locul numit "la Nilă", aici ieșind la suprafață depozite de pietrișuri romaniene. În doua locuri dintre care unul la nord de localitatea Stignița, lunca este gâtuită de versanții abrupți în satele Plopi si Stignița și apoi intre satele Iablanița și Dobra, pentru ca apoi să se lărgească la aproape 1 km.

Foto 12. Râul Drincea

Ca surse de alimentare, râul Drincea are un izvor subteran ce menține curgerea permanentă în perioadele secetoase, dar o mare cantitate de apă o primește din precipitații, îndeosebi în sezonul de primăvară prin topirea zăpezilor si in cel de toamna când in lunile septembrie-octombrie ploile sunt mai abundente.

Nivelul râului prezintă valori oscilatorii în funcție de frecvența și cantitatea surselor de alimentare, nivelul mediu fiind de 20 cm, dar poate ajunge în perioadele ploioase la valori de 100-120 cm, de asemenea, debitele parcurg aceeași sinuozitate de la 3-4 m/s la 15-20 m/s.

Albia majoră se desfășoară pe o distanta între maluri de 4-6 m și o adâncime de 2.5 m, iar albia minoră este în plină formare având o distanta între maluri de 1.5-2 m și o adâncime de 0.80-1 m. În dreptul localității Podul Grosu își schimbă direcția de curgere orientându-se spre sud-est și se varsă în fluviul Dunărea prin sudul comunei Salcia după ce scaldă teritoriul comunelor Livezile, Tâmna, Poroina Mare, Bâcleș, Pădina Mare, Vlădaia, Corlățel, Punghina, Vânători, Cujmir și Obârșia de Câmp.

În perioada când precipitațiile cad abundent, râul Drincea produce inundații îndeosebi în punctul numit Vârtop, afectând culturile agricole și fânețele locuitorilor satului Stignița.

Pârâul Ostroșeva își are izvoarele într-o zonă de dealuri de pe raza comunei Livezile, are curgere nepermanentă, intră pe raza comunei Poroina Mare la 2 km de la izvor prin sudul localității Șipotu în dreptul punctului numit "la Podul cel Mare", are direcție de curgere vest-est. Își desfășoară cursul pe o lungime de 15 km de la izvor până la vărsare, scaldă teritoriul a trei comune: Livezile, Poroina Mare (aici desfășurându-si cea mai mare parte a cursului pe o distanță de 12 km, scăldând teritoriul satelor Șipotu, Poroina Mare și Stignița) și Bâcleș. La aproximativ 3 km de satul Poroina Mare cursul pârâului se desfășoară paralel cu D.J.606 B, până în punctul de vărsare. În perioadele de secetă albia pârâului seacă, principalele surse de alimentare ale sale fiind precipitațiile, în special ploile; atunci când acestea sunt abundente, pârâul produce inundații cum au fost cele din 1977, 2003 și 2005 când au afectat gospodăriile locuitorilor aflate în apropierea malurilor sale ucigând animale și păsări de curte.

Foto 13. Pârâul Ostroșeva

Ostroșeva are cursul așezat astfel încât toate apele provenite din ploi, fie torențiale sau obișnuite, să se adune prin ravenele și rigolile de pe ambele părți ale sale, făcând ca albia majoră care are o lățime a malurilor cuprinsă între 6-8 m și o adâncime de 3-4 m. și albia minoră cu lățimi de 1.5-2 m și o adâncime de până la 1 m să se dovedească insuficiente pentru captarea întregului volum de apă astfel încât să nu fie provocate inundații. Debitele normale sunt foarte scăzute, dar în acest caz depășesc 60 m3/s. Pârâul Ostroșeva se varsă în râul Drincea în centrul satului Podu Grosu.

Pârâul Fântânile Mari este un pârâu autohton ce își are izvoarele în sudul localității Fântânile Negre, are o direcție de curgere vest-est pe o lungime de 4.5 km până în dreptul fostului cătun Fântâna Mare.

Foto 14. Pârâul Fântânile Mari

Se alimentează din ploi și topirea zăpezilor, albia de curgere având o lățime de 3-4 m și o adâncime de 1-1.20 m. Cursul său traversează o zonă geomorfologică sedimentară formată din nisipuri și pietrișuri, acest lucru determinând provocarea de eroziuni în maluri când debitele sunt sporite. De obicei debitele lichide sunt foarte scăzute, neproducând inundații, însă, rareori, când precipitațiile sunt de scurtă durata dar abundente sub forma ploilor torențiale, se pot produce inundații. Pârâul își lărgește valea de curgere la est de cătunul Fântâna Mare unde se pierde cursul la poalele dealului Putulea.

În timpul ploilor s-au format cursuri de apă temporare ce se varsă în Drincea, Ostroșeva și Fântânile Mari, formând râpe numite "ogașele lui Rontea și Giuroiescu" ce produc ulterior alunecări de teren: Giuroiescu, Cioclov, Rusu, Gioară etc.

Lacurile – heleșteele

In satul Stignița, în zona centrului civic, în apropierea punctului "Fântâna cu Păru" se află un heleșteu, realizat în 1971 de către reprezentanții Cooperativei Agricole de Producție Stignița pentru interes piscicol. Are o suprafață de 1200 m2, adâncimea sa este de aproximativ 1m și a fost alimentat cu puiet de caras, crap și biban până în 1989, dar ulterior, după punerea în aplicare a legii 18/1991, acesta a fost retrocedat proprietarilor, în prezent găsindu-se într-un avansat stadiu de degradare, deși încă fauna piscicolă mai supraviețuiește.

2. Apele subterane

Apele freatice, din cauza fragmentarii reliefului sunt cantonate la adâncimi relativ mari. Existența unor straturi permeabile, de nisipuri și pietrișuri, în grosime de 50-60 m, permit o infiltrație ușoară a apelor din precipitații. Pe podișurile interfluviilor din nordul, sudul și vestul comunei Poroina Mare, adâncimea stratului acvifer freatic oscilează între 20-40 m sau chiar mai mult la Poroina Mare pentru ca la Stignița să depășească 80 m. Majoritatea izvoarelor se întâlnesc la baza versantului sau în treimea inferioară în contact cu lunca. În anumite cazuri, când văile s-au adâncit, sub nivelul bazei pietrișurilor, apar izvoare cu debite puternice (centrul satului Stignița). În depozitele de terasă, nivelul pânzei freatice este situat între 5-8 m în cazul teraselor inferioare și 14-19 m în cazul teraselor superioare. În lunci, apa freatică se găsește în general între 4-6 m adâncime, iar în zonele coborâte, între 2-4 m, după cum, în zonele cele mai înalte coluvionate de conuri de dejecții coboară la 5 m.

VEGETAȚIA

Sub raport fito-geografic, în zona studiata, vegetația nu diferă cu nimic nou specific față de vegetația generală prielnică regiunilor de deal.

În trecut, în romanianul mediu, au fost identificate frunzare provenind din păduri de Acer, Alunus, Quercus, Ulmus etc., dar și piese de micromamifere, lucru care vorbește de instalarea biocenozelor specifice câmpiilor joase.

Aproximativ acum 300 de ani, când nu se identificase foarte bine vatra satelor, în tot jurul lor era o masivă pădure de stejar, (Quercus Robur), corn și fag (Fagus Sylbatice). Locuințele propriu-zise, bordeiele erau așezate în locuri cât mai retrase prin întinsa pădure. Treptat, s-a defrișat totul pentru redarea terenurilor cultivării cerealelor. Azi, în general, se întâlnesc pădurile din gârniță (Quercus Fraineto) și cer (quercus Ceris) în care, fiind o pădure luminoasa, în afară de plante lemnoase, cresc numeroase specii de plante ierboase care încep sa înflorească încă de la începutul lunii februarie și până toamna târziu. Pe măsură ce pădurea înfrunzește, la umbra copacilor, locul acestor plante este luat de alte specii botanice ce aparțin atât clasei dicotiledonate, cat și celei monocotiledonate. Din clasa dicotiledonatelor amintim: Veronica Chamaedrys și Veronica Serpilifolia, Potentilla Argentea, iar din clasa monocotiledonatelor se întâlnesc: Poa Pratensis, Poa Bulbosa Vivipara, Agaricus Campestris, Arumota Phalloides, Ornithogalum Umbeilatum etc. De asemenea, predomină pădurile de salcâm (Robinia Pseudocacia) folosit ca lemn de construcție si de foc plantat pe locurile nisipoase, pe râpe, ogașe (Pădurea Braniștea, Cătăneștilor, Conacul Constantineștilor, Cornis, Izvoranu, Tomești), iar pe vale se întâlnește salcia. Aceste păduri, adevărate puncte de reper și podoabe ale comunei, pe care le-a prins generația actuală. Alți arbori care se mai întâlnesc sunt: fagul (Fagus Sylvatice), ulmul de pădure (Ulmus Campestris), teiul (Tilia Sp., Tilia Cordata, Tilia Tomentosa).

În afară de arbori, se mai întâlnesc ca plante inferioare, diferite specii de ciuperci (Agaricus Campestris, Pucinia Graminis, Tilbetia Tritici, Ustilago Maydis), licheni precum și numeroase specii de mușchi (Polytrichum Commune).

Ca plante de primăvara cresc: ghiocelul (Galanthus Nivalis), vioreaua (Scilabifolia), tămâioara (Viola Sp.), brândușa de primăvara (Crocus Moesiacus), brebenelul (Coridalis Solida), spânzul (Heleborus Odorus), piciorul cocosului (Ranunculus Acer), laleaua (Tulipa Sp.), măceșul (Rosa Canina), la începutul lunii mai ochiul iti este incantat de florile roșii purpurii ale bujorului romanesc (Paeonia Peregrina, Mill) care se găsește răspândit si neuniform si întâmplător ca buchete sau numai cate un fir. Acesta planta face parte din familia Ranumculaceae, subfamilia Paeonioidee.

Ca pomi fructiferi se dezvolta foarte bine mărul (Malus Domestica), gutuiul (Sidonia Oblonga), parul (Pyrus Communis), prunul (Prunus Domestica), vișin (Cerasus Vulgaris), cireș (Cerasus Avium), cais (Armeniaca Vulgaris), piersic (Piersica Vulgaris), vita de vie (Vitis Vineifera), cea nobila care ocupa întinderi însemnate pana in 1900, fiind distrusă de filoxera, a fost înlocuită cu vie de hibrizi in special cu soiul algerian zis "algerie" și alte soiuri, ananas, 1001, conder, ananas alb etc. care s-au cultivat în fiecare gospodărie.

Ca plante cerealiere se întâlnesc: porumbul (Zaemays), grâul (Triricum Crestirum), secara, orzul, ovăzul, fiecare cultivându-se pe locuri prielnice. Este de remarcat că, în urma cooperativizării agriculturii, după anul 1965, s-a trecut la o cultivare sistemica a terenului după compoziția și așezarea sa și s-au făcut plantații masive de pomi fructiferi,de viță nobilă și reîmpăduriri cu salcâm, doar în anul 1967 elevii de la școala cu clasele I-VIII Poroina Mare și cetățenii din Fântâna Mare au plantat pe versantul sudic al livezii pomicole al fermei de stat peste 130.000 puieți de salcâm. Legumele cele necesare gospodăriei se cultivă în limită restrânsa cum sunt: fasolea (Phascolus Vulgaris), cartoful (Solanum Tuberosum), mazărea (Pisum Sativum), ceapa, usturoiul, varza, morcovul, ardeiul, rosiile, castraveți, țelina (Apeom Graveolens), pătrunjel (Petroselinum Hortensia), acestea din urmă cultivate la scară extinsă în cadrul fostelor C.A.P – uri, aducând venituri însemnate cooperativei.

Ca plante de nutreț se întâlnesc: trifoiul (Trifolium), lucerna (Medicago Sativa, Medicago Falcata).

Plantele medicinale nu se cultiva, dar cresc de la sine: mușețelul, coada șoricelului, pătlagina, sunătoarea, izma, socul etc.

FAUNA

În cuprinsul comunei Poroina Mare nu sunt animale rare, ci cele obișnuite care fac parte integrantă din desfășurarea vieții locuitorilor. Localnicii, pentru împlinirea muncilor, cât și pentru crearea unui venit gospodăresc, au crescut și folosit ca animale domestice, pentru lapte, carne și tracțiune bovinele, ovinele, caprinele și cabalinele. Țăranii au privit aceste animale ca pe cei mai prețuiți amici de muncă și de satisfacere a multor trebuințe gospodărești. Mândria unei gospodarii erau boii la jug. Fiecare țăran se străduia sa crească porci, păsări de curte (găini, rațe, gâște, curci, mai rar bibilici) pentru îndestularea hranei, cât și pentru venituri auxiliare. Animalele sălbatice, nefiind păduri, rar își fac apariția lupii, însă, în ultimul timp, au început sa populeze satele comunei șacalii, pe lângă demult existenții viezuri, iepuri, dihori, vulpi. Între păsările de câmp călătoare se întâlnesc: ciocârlia, pitpalaca, cucul, barza, rândunica, vrabia, presura, cinteza, privighetoarea, mierla, prepelița, potârnichea, prigoria, pupăza, graurul, prietenele de muncă și voioșie ale țăranului care, prin prezența și cântul lor, dau o notă de visare, de veselie, de nădejde vieții de pe ogoare.

Cu toată apăsarea, lipsa, încărcarea în care se zbătea țăranul în trecut când punea plugul în brazdă în răsărit de soare și ciocârlia în aer se înălța în cânt de slavă vieții, mâinile lui, cu mai multă putere apăsau pe coarnele plugului, ochii mai ager, mai drăgăstos învăluiau plăvanii de la jug și gândul lui zbura într-un viitor mai plin de o nouă viață îmbelșugată, viață pe care cu încredere și nădejde o așteptă. Cântările ciocârliei din înălțimi, razele soarelui, aerul, brazda udă cu miros plăcut specific pământului scormonit, boii de la jug formau viața de la jug, precum și roadele așteptate plămădite cu sudoare și bucurie. În urmă cu 70 ani, mai erau prin aceste locuri dropii, pițigoi, sticleți si hiribițe – păsări de genul bibilicilor de curte care au dispărut.

Ca păsări răpitoare se arată uneori ziua fulgerând din ogrăzi puii de găină – cioara, coțofana, huduba, uliul. Ca păsări de noapte, ascunse prin case părăsite, turlele bisericii sau copacii bătrâni, sunt bufnița și cucuveaua, iar prin grădinile sătenilor se întâlnește des vrabia. De curând și-au făcut apariția în gospodăriile sătenilor guguștiucul și porumbelul, acesta din urma crescut pentru carnea gustoasă și penajul colorat. În ultimul timp au populat foarte mult habitatele pâlcurilor de păduri fazanii.

Ca pasăre decorativă, prin penaj și cânt, mai putem adăuga grangurul care populează desișurile și grădinile. Rareori își fac apariția ploierii – păsări mici ce zboară foarte aproape de pământ în timp de secetă, chemând ploaia; de asemenea, tot mai rar este întâlnită pitulicea.

Între reptile notăm șarpele negru, șopârla, gușterul, iar ca batracieni-broasca, lingurarii și lipitorile.

Ca insecte vătămătoare vieții ce populează din belșug ținutul satelor sunt: țânțarii, musca, viespea și păianjenul, iar noaptea se întâlnesc licuricii, greierii și liliecii.

Fauna acviferă este reprezentată în heleșteul din satul Stignița de crap, caras, biban și plătică.

În fiecare gospodărie sunt nelipsiți câinele și pisica, animale crescute pentru serviciile cunoscute. Tot în gospodării, dar mai rar, se întâlnesc albinele.

În mod general, accentuăm că mediul fizic în care se desfășoară viața omului în acest ținut este prielnic dezvoltării, iar cele mai bune condiții de vigoare și sănătate, dată fiind puritatea elementelor constitutive ale vieții, ca aerul, apa de izvor, relieful variat, clima temperată, toate consemnând o bogată influență binefăcătoare asupra organismului uman.

SOLURILE

Din punct de vedere pedogenetic, comuna Poroina Mare este așezată pe interfluvii plane orizontale sau cvasiorizontale, procesul de solidificare se desfășoară în mai multe direcții dintre care cele mai importante determinate de influenta faciesului bioclimatic central european și sud-mediteranean. Materialul parental pe care se formează solurile brun roșcate de pădure este reprezentat prin depozite loessoide, nisipuri, pietrișuri, luturi și argile. Vegetația naturală sub influența căreia s-au format solurile brun-roșcate este de păduri de cer garniță în amestec cu carpen, frasin, tei, ulm, arțar: corn, sânger, păducel.

Vegetația lemnoasa umbrește intens suprafața solului, împiedicând instalarea ierburilor perene. Întrucât unele dintre speciile lemnoase înfrunzesc târziu primăvara, lumina pătrunsă până la suprafața solului creează condiții de dezvoltare a unei bogate flore vernale, ale cărei resturi se adaugă materiei organice provenita de la vegetația lemnoasa; în aceste condiții au rezultat cantități mai mici de humus si cu un conținut de acizi fulvici mai ridicat decât în cazul cernoziomurilor argiloiluviale (în denumirea populara a locuitorilor comunei Poroina Mare, acest tip de sol este denumit "pământ negru" sau "pământ mare"). Alterarea materiei minerale a fost destul de accentuată, ducând la formarea unor cantități apreciabile de argila și de hidroxizi de fier coloidal, produși care sunt supuși levigării (acest tip de sol este cunoscut popular sub denumirea de "pământ galben" sau "pământ șiu").

Clima temperată cu precipitații relativ abundente, în general 650-700 mm anual și cu amplitudini termice mai mici determina formarea unei scoarțe de alterare de tipul argilo-sialitic cu argilarizare moderat intensă. Acest tip se caracterizează prin prezenta mineralelor argiloase secundare în amestec cu minerale primare mai rezistente la alterare. Cantitatea și regimul precipitațiilor determina o circulație descendentă a apei, permanentă sau aproape permanentă. Din această cauza solurile solubile și o mare parte din baze sunt îndepărtate complet din scoarță de alterare, numai în cazul în care rocile pe care s-a format scoarța sunt carbonatice: calcare, marne etc., pot să apară și carbonați în scoarța de alterare. Pe aceasta scoarța de alterare se instalează treptat asociații vegetale de tipul pădurilor de foioase de clima temperata umeda, care au un rol foarte însemnat în determinarea caracterelor procesului de solidificare. Arborii au rădăcini adânci, din aceste asociații absorb din partea inferioara a scoarței de alterare, o data cu apa, cantități mari de baze. Acestea revin la suprafața solului o data cu resturile vegetale, ramuri, frunze și intra în micul circuit biologic contribuind la menținerea unei reacții slab acide sau chiar neutre a părții superioare a solului. Din cauza mineralizării celei mai mari părți din resturile organice ce se depun anual la partea superioara a solului, se formează mai puțin humus decât în cazul solurilor de stepa și ca urmare, culoare orizontului superior este bruna. Procesul de mineralizare a substanțelor organice este favorizat de faptul că activitatea transformatoare a microorganismelor nu este întreruptă decât iarna în perioadele de îngheț deoarece vara nu se înregistrează perioade îndelungate de seceta. În substratul mineral al scoarței de alterare are loc o argilarizare, cu formarea unor minerale secundare argilo-silicați si fero-silicați de tipul ilitului montmorilontului beidellitului.

Pe măsură ce procesul pedogenetic evoluează, odată cu bazele eliberate la descompunerea substanței organice sunt spălați spre adâncime si coloizii minerali argila si sesquioxizii care se acumulează in orizontul B. Apare astfel o diferențiere texturală a orizonturilor din ce în ce mai pronunțată, orizontul B devenind treptat impermeabil din cauza argilooxidații mari. În acest stadiu, circulația descendentă a apei este îngreunată, iar din cauza stagnării apei deasupra orizontului B apar fenomene de gleizare sau pseudogleizare sau gleizare exogenetică. Solurile care se formează în aceste condiții fac parte din seria brun-roșcate de pădure sol argiloiluvial sau brun podzolit-sol podzolit argiloiluvial. Evolutia lor spre stadiile mai avansate ale acestei serii este condiționată în bună măsură de caracterele texturale ale seriei sau scoarței de alterare, texturile mai fine întârziind-o de obicei.

Un rol important, deși indirect în determinarea acestei evoluții îl are și relieful, de care depind caracterele climei: clima mai umedă de pe treptele mai înalte ale reliefului favorizează atât alterarea mineralelor, deci argilizarea, cât și migrarea produselor alterarii din orizontul superior și îmbogățirea în argilă și sequioxizi a orizonturilor inferioare.

Fertilitatea solurilor formate pe interfluviile plane sub influența faciesului bioclimatic sudmediteranean și central european este cu atât mai mică cu cât stadiul evoluției în cadrul seriei genetice menționate este mai avansat, deoarece prin podzolire solurile devin mai sărace în substanțe nutritive; înseamnă deci că gradul de fertilitate al solurilor depinde și în acest caz de relief.

Indicele de umiditate=30

Procesele de eroziune si degradare a solurilor sunt puțin prezente datorita înclinării mici a terenurilor. Eroziunea în suprafață este mult mai slabă, iar eroziunea în adâncime a produs o fragmentare mai rara; procesul de eroziune a solurilor este mai accentuat pe versanții văilor.

Un alt tip de sol, format pe teritoriul comunei Poroina Mare îl reprezintă solurile brun-roșcate de pădure.

Clima mai caldă și mai puțin umedă, dar mai ales amplitudinile termice mai mari și apariția unor perioade îndelungate de uscăciune, determină o slabă fertilizare a scoarței de alterare, deci principalelor caractere ale procesului pedogenetic sunt determinate de climă. Substanța organica depusă anual la partea superioara a solului se mineralizează rapid și din această cauză se formează cantități relativ mici de acizi humici care nu pot fi neutralizați complet. Sub acțiunea humusului slab acid, compușii minerali din substrat suferă o alterare pronunțata, formându-se mineralele argiloase secundare și chiar hidroxizi care precipita pe locul formarii lor. În perioada caldă și uscată a anului (iulie-septembrie), acești hidroxizi se deshidratează parțial, iar culoarea lor ruginie sau uscata da nuanța generala roșcată a solului. Aciditatea slaba a soluției favorizează migrarea parțială a coloizilor minerali (argila si sesquioxizi de fier). Aceștia se acumulează în orizontul B, care devine mai argilos și cu o pigmentare vișinie roșcata mai pronunțată. Pe de alta parte, regimul hidric periodic transpercolativ al solului determina levigarea completa a sărurilor solubile într-un orizont inferior. Aceasta levigare este mai puternica decât la solurile din silvostepa, dar mai slabe decât la cele formate în condițiile celor brune de pădure.

Solurile rezultate în urma acestui proces sunt de tipul solului argiloiluvial brun roșcat de pădure socotit ca un termen de tranziție între solurile brune de pădure ale zonei temperate si solurile maro mediteraneene. Ele pot evolua în condițiile creșterii umidității climatice determinata de cele mai multe ori de relief pana la stadiul de sol argiloiluvial podzolic, la care culoarea pronunțat roșcată a orizontului B capătă un caracter relict.

Însușirile fizico-chimice ale solurilor argiloiluviale brun-roșcate le conferă o productivitate ceva mai mare fata de solurile brune de pădure. Fata de acestea au nevoie de umezire suplimentara în timpul verii, când apar perioade de uscăciune pronunțata. În stadiile mai avansate de evoluție – brun roșcat puternic podzolic si sol podzolic argiloiluvial, fertilitatea lor ajunge însă la același nivel cu cel al solurilor din seria genetică specifică zonei de influență bioclimatică central europeană, aflate în stadii corespunzătoare de evoluție.

O altă direcție de evoluție a solului brun roșcat de pădure este aceea de progradare prin înțelenire. Acest fenomen se datorează variațiilor climatice care determina retragerea pădurii și instalarea vegetație erbacee sau intervenției omului care a defrișat pădurea, fenomen des întâlnit în comuna Poroina Mare; în acest fel se formează un orizont de acumulare a humusului; mai dezvoltat, mai bogat în substanța organică și deci mai închis la culoare, iar procesul de levigare este mult mai încetinit; ia naștere un profil care se remarca printr-un colorit mai mult sau mai puțin roșcat cu orizonturi genetice caracteristice, deosebite atât cromatic cât și textual și structural. La adâncimi de peste 220cm, textura predominanta este luto-argiloasă.

În condițiile unui climat mai umed, în care descompunerea substanței organice se face mai lent, iar levigarea este mai accentuată, aciditatea solului brun roșcat de pădure crește, având loc o alterare mai activă a substratului mineral și o antrenare mai accentuata a argilei.

În ceea ce privește gradul de folosință și fertilitate al solurilor brun-roșcate de pădure, acestea au proprietăți fizice, chimice și trofice care în anii cu precipitații bogate asigura solului o buna aprovizionare cu apă, devenind prielnice pentru plantele cerealiere: grâu de toamna, porumb, orz de toamna și primăvară, ovăz, secara; plante tehnice: sfecla de zahăr, in, tutun, cânepa, floarea soarelui; legume, plante furajere: sfecla de nutreț, trifoi, iarba de sudan, lucerna etc. și pomi fructiferi: prunul, caisul, vișinul, cireșul, mărul, părul, nucul, gutuiul, dudul, etc.

Deficitul de umiditate din sol poate fi remediat prin realizarea de irigații.

Rezervele moderate de humus, azot și fosfor din sol impun aplicarea de îngrășăminte minerale (sulfatul de amoniu, azotatul de amoniu si cloromida de calciu), gunoiul de grajd, îngrășăminte fosfatice (superfosfatul), în vederea obținerii unor recolte însemnate.

În general solul este productiv, fiind prielnic practicării agriculturii, viticulturii, pomiculturii, legumiculturii.

POPULAȚIA

Caracteristici și tendințe ale populației comunei Poroina Mare

Evoluția numerică a populației și repartiția lor teritorială

Populația constituie una dintre componentele de bază ale sistemului natura-societate, procesele demografice fiind în strânsă legătură cu alte procese sociale, reprezentând un compartiment dinamic. Analiza resurselor umane în comuna Poroina Mare; patru localități cu evoluție diferită și dinamică în timp.

Analizând evoluția numerică a comunei Poroina Mare, în intervalul 1912-2002, sesizăm o creștere pe ansamblu în primă parte a secolului (1912-1930), în anul 1930, comuna înregistrând un maxim de 3069 de locuitori după care intervine un regres continuu, culminând cu numărul de 1492 locuitori în 2002.

Conform datelor obținute de la Direcția Arhivelor Statului, filiala Dr. Tr. Severin în anul 1906 situația demografică în comuna Poroina Mare se prezenta astfel:

În comuna Poroina Mare ce cuprindea satele Poroina Mare, Șipotu și Fântâna Mare existau 450 de familii dintre care 150-fruntași, 200-mijlocași și 150-codași.

În comuna Stignița existau 325 de familii dintre care 50-fruntași, 200-mijlocași și 75-codași.

În comuna Fântânile Negre existau 300 de familii dintre care 50-fruntași, 100-mijlocași și 150-codași.

Potrivit recensământului demografic din 1912 în comuna Poroina Mare ce cuprindea satele Poroina Mare, Șipotu și Nănaci situația se prezenta astfel:

–Poroina Mare :785 de locuitori (m=398; f=387)

–Fântâna Mare :632 de locuitor (m=310; f=322)

–Șipotu :275 de locuitori (m=123; f=152)

–Nănaci :232 de locuitori (m=114; f=118)

Total pe comuna se înregistrează 1924 de locuitori dintre care masculin =954; feminin=970.

În comuna Fântânile Negre în 1912 erau înregistrați 1051 de locuitori dintre care masculin=514; feminin=537. Comuna era compusă dintr-un singur sat.

În comuna Stignița, compusă dintr-un singur sat, recensământul din 1912 consemnează un total de 1336 de locuitori dintre care masculin=666; feminin=670.

Recensământ 1912 (PM=Poroina Mare, FN=Fântânile Negre, ST=Stignița)

Următorul recensământ al populației a fost efectuat în 1930, când se produc mutații administrative în sensul că dispare comuna Fântânile Negre, reorganizându-se ca sat în cadrul comunei Poroina Mare, astfel că situația demonografică pe comună se prezintă astfel:

–Poroina Mare: 1676 locuitori;

–Fântânile Negre: 906 locuitori;

–Șipotu : 487 locuitori.

Deci la nivel de comună erau înregistrați un total de 3069 de locuitori cu 94 mai mult decât în anul 1912.

Satul Stignița va continua să funcționeze ca și comună formată dintr-un singur sat și înregistra în 1930 un număr de 1398 de locuitori, cu 52 mai mulți decât în 1912.

În anul 1941 s-a efectuat un nou recensământ demografic, nu la dimensiunile celui din 1930, însă bine realizat. Comuna Poroina Mare se compunea din satele: Poroina Mare-1644 locuitori, Fântânile Negre-863 locuitori și Șipotu-436 locuitori, înregistrându-se un total de 2943, consemnându-se scăderi la nivelul fiecărui sat cu un total de 126.

Comuna Stignița avea un număr de 1929 de locuitori.

Recensământul efectuat în anul 1948 surprinde aceeași organizare teritorial-administrativa, având un total de 2931 locuitori, repartizați pe sate după cum urmează:

–Poroina Mare: 1631 locuitori;

–Fântânile Negre: 837 locuitori;

–Șipotu: 463 locuitori.

Paradoxal populația comunei a continuat să scadă, însa paradoxal în satul Șipotu s-a constatat o creștere de 27 locuitori.

Stignița continua să ființeze ca și comună, formată dintr-un singur sat și avea un număr de 1476 locuitori.

La recensământul din 1956 comuna Poroina Mare înregistrează un număr de 4046 locuitori, explicația privind această creștere spectaculoasă de 1115 locuitori reprezintă înglobarea satului Stignița în cadrul comunei.

Pe sate situația se prezintă astfel:

–Poroina Mare: 681 locuitori (m=334; f=347)

–Fântâna Mare: 607 locuitori (m=281; f=326)

–Fântânile Negre: 586 locuitori (m=267; f=319)

–Valea Porumbului: 176 locuitori (m=89; f=87)

–Valea Prunișorului: 181 locuitori (m=79; f=102)

–Șipotu: 397 locuitori (m=185; f=212)

–Stignița: 1420 locuitori (m=697; f=723)

La recensământul din 15 martie 1966 populația comunei era de 3453 de locuitori repartizați pe sate astfel:

–Poroina Mare: 564 locuitori (m=269; f=265)

–Fântâna Mare: 479 locuitori (m=216; f=2630

–Valea Prunișorului: 163 locuitori (m=65; f=980

–Valea Porumbului: 170 locuitori (m=83; f=87)

–Fântânile Negre: 506 locuitori (m=216; f=290)

–Șipotu: 306 locuitori (m=145; f=161)

–Stignița: 1269 locuitori (m=591; f=678)

La nivelul actualelor sate Poroina Mare, Fântânile Negre și Șipotu populația a scăzut între 1956 și 1966 a scăzut cu 786 locuitori.

Analizând mișcarea populației în perioada 1956-1966 pe întreaga comună situația se prezintă în felul următor: născuți: 679 (m=337; f=342)

Mortalitatea generală pe comună consemnează un total de 442 decese. Comparând diferența dintre născuți vii și decedați în această perioadă reiese un spor natural de 273 locuitori, însă populația comunei nu a crescut ci a scăzut datorită faptului că mulți locuitori tineri au luat drumul diferitelor șantiere de construcții din țară.

În ultimii ani datorită dispozițiilor în vigoare, majoritatea copiilor s-au născut în policlinici, iar înregistrările lor s-au făcut în localitățile în care s-au născut. În această perioadă asistăm la procesul de depopulare a satelor și totodată de îmbătrânire.

Situația căsătoriilor în ultimii ani în satele comunei Poroina Mare se ridică la 874, iar numărul divorțurilor în aceeași perioada este de 92. Aceasta dovedește că familiile întemeiate au avut durabilitate și numai în rare cazuri s-a ajuns la desfacerea căsătoriei.

Vârsta mijlocie la căsătorie la bărbat în satele comunei variază între 20-24 ani, iar la fete între 18-21ani; numărul căsătoriilor a scăzut în ultima perioadă datorita faptului tineretul a părăsit comuna găsindu-și locuri de muncă în alte localități.

Numărul și evoluția populației:

Populația comunei Poroina Mare, cu localitățile componente în anul 1996, înregistrează 1559 locuitori față de 1614 locuitori în 1995 si 1968 locuitori înregistrați la recensământul din 7 ianuarie 1992.

În tabelul următor se prezintă evoluția numărului de locuitori la recensămintele din anul 1977 – 1992 comparativ cu datele actuale:

T1.

Din analiza datelor se constată că în perioadele 1977-1992, 1993-1996, populația este în continuă scădere, acest regres demografic fiind datorat mai multor factori între care:

–cel de-al Doilea Război Mondial;

–colectivizarea;

–industrializarea forțată a mediilor urbane ceea ce a atras disponibilul de forță de muncă din cadrul comunei.

Principalii indicatori demografici care caracterizează evoluția populației sunt sporul natural și migrator care au valori negative, perioada 1985-1994 conform datelor din Anuarul Statistic 1992 și Anuarul 1994.

Născuți, morți, spor natural, spor migrator, spor total proporții pe 1000 locuitori:

T2.

Din datele prezentate se observă menținerea negativă (1985 – 1992) și (1993 – 1995) a indicativului spor natural, mortalitate mare în comparație cu nașteri. Aceasta situație este rezultatul politicii demografice de înlăturare a interdicțiilor privind întreruperea de sarcină, migrarea populației tinere.

Alți factori care contribuie la valorile negative ale sporului natural și sporului migrator sunt: declinul economic înregistrat și existența unei populații îmbătrânite până în 60 de ani și peste, în procent de 50%.

STRUCTURA POPULAȚIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ

Din datele de la recensământul din 1992 situația pe grupe de vârstă se prezintă astfel:

– grupa 0 – 14 ani – 189 persoane – 10% din totalul populației;

– grupa 15 – 59 ani – 747 persoane – 43% din totalul populației;

– grupa 60 ani si peste – 832 persoane – 47% din totalul populației.

STRUCTURA ETNICĂ A POPULAȚIEI

Din punct de vedere etnic populația comunei Poroina Mare se înscrie în linia generala a județului, cu o pondere covârșitoare a romanilor de 99,4%, în cadrul comunei fiind semnalați rromii cu o pondere de 0,6%.

STUCTURA DUPĂ RELIGIE A POPULAȚIEI

Din punct de vedere religios in cadrul comunei predomina populația de religie ortodoxă cu o pondere de 98% după care la distanțe mari urmează populația de religie baptistă cu o pondere de 2%.

STRUCTURA ECONOMICĂ A POPULAȚIEI

1. Nivelul șomajului

Schimbările de natura economică intervenite după 1989 la nivelul țării, nu au ocolit și comuna Poroina Mare având în vedere că o parte importantă din populația activă era ocupată în agricultură (64,7%), dar și sectoare ce au fost afectate de puternice schimbări și restructurări. În condițiile date, rata șomajului exprimată ca raport dintre șomeri și populația activă, a crescut de la 7,4% în 1992 la 23,5% în 2002.

2. Populația ocupată și sectoarele de activitate.

Populația ocupată este dată de diferența dintre populația activă și numărul de șomeri, în cadrul său, distingându-se sectoarele de activitate: primar, secundar și terțiar.

Analizând evoluția populației ocupate, sesizăm scăderea ponderii populației din sectorul primar, de la 65,7% în 1992, la 56,2% în 2002, cât și în cel secundar de la 17,1% în 1992, la 3,8% în 2002 (o scădere cu aproximativ 89% a populației în acest sector). Creșterea din sectorul terțiar de la 23,4% în 1992, la 43% în 2002 este dată în special de raportul populației sectorului secundar, disponibilizată în special, reorientată spre terțializare.

3. Raportul de dependență economică

Acest raport exprimă tendința exercitată asupra populației active, care se raportează la suma populației inactive și cea neocupată.

Din analiza datelor, ce ilustrează valorile deținute în cadrul fiecărui sector de activitate, raportul în cadrul fiecărui sector de activitate și raportul de activitate economica a crescut de la 157% în 1992, la 363% în 2002.

4. Sectoare de activitate

După anul 1989, discutăm de o diversificare a ramurilor economice, în special în sectorul terțiar, în tipurile de sectoare. Astfel în anul 2002 populația ocupată a comunei Poroina Mare prezintă următoarea structură: 38,4% sector primar, 27,8% sector de stat, 3% mixt și 30,8% gospodărie proprie.

EVOLUȚIA POPULAȚIEI

Conform datelor din PAT județul Mehedinți (pr. nr. 4285/1993, pr. nr. 4803/1996) și a evoluției populației comunei între recensămintele din anii 1977 – 1992 și Anuarul Statistic 1995 – prognoza populației se prezintă astfel:

T3.

Întrucât în ultimii 15 ani (1977 – 1992) ritmul de creștere al populației a fost de 22% iar în perioada (1993 – 1996) a fost de 28,7% prognoza populației în perspectiva este în scădere (ritm de creștere 6.7%).

Cu acest sistem de scădere a fost determinată atât populația pentru anul 2000, cât și pentru anul 2010 și datele estimate în PAT județului Mehedinți pr. nr. 4285/1193 sunt concludente și valabile, deci scăderea populației comunei în perspectivă se datorează ritmului de creștere negativ din anii următori, situație ce se va menține și în continuare, dar se datorează și fenomenului de îmbătrânire a populației.

În ceea ce privește structura populației ocupate la nivelul anului 1992, numărul acestora a fost de 694 persoane (39.25%), populație activă 730 persoane (41.28%), iar în anul 1996 populația ocupată a fost în număr de 630 persoane (13.61%), populația activă de 720 persoane (46.18%).

La nivelul anului 2010 populația activă este estimată la aceeași cifră (720 persoane). Va crește numărul persoanelor ocupate la 690.

DENSITATEA POPULAȚIEI PE TERITORIUL

ADMINISTRATIV ȘI PESTE LOCALITĂȚI

Raportată la rețeaua de localități a județului, conform planului de amenajare a județului Mehedinți, comuna Poroina Mare, cu 1614 locuitori în anul 1993 (Anuarul Statistic), se încadrează în categoria comunelor mici (cu populație cuprinsă între 1000-2000 locuitori), zona de "Câmpie înaltă a Bălăciței" – Unitatea de relief nr. III (Unitatea de dealuri și platforme).

Localitatea Poroina Mare, satul Stignița, cu o populație de 580 locuitori și respectiv 668 locuitori în anul 1992, se încadrează în categoria localităților de mărime mica – cu un nr. al populației cuprins între 501-1000 locuitori și localitățile Fântânile Negre, Șipotu cu o populație de 348 și respectiv 172 locuitori, se încadrează în categoria localităților foarte mici cu un nr. mai mic de 500 de locuitori.

Analizând densitatea populației în teritoriul administrativ și la fiecare localitate în parte, avem următoarea situație: densitatea în teritoriul administrativ este de 27 loc./km2 față de 36 loc./km2 – densitatea în mediul rural; densitatea populației în 2010 scade la 28loc./km2

T4.

Densitatea pe total comună în intravilanul construit în 1996 este de 5.60 loc./ha, iar în 2010 va fi de 5.00 loc./ha

Mișcarea naturală – proporție la 1000 locuitori:

T5.

POPULAȚIA ACTIVĂ

I. În comuna Poroina Mare:

Populația activă: total 1379 persoane (m=676; f=703)

a)industrie: 75 persoane (m=68; f=6)

b)construcții: 47 persoane (m=46; f=1)

c)agricultură: 1155 persoane (m=480 ;f=675)

d)circulația mărfurilor: 17 persoane (m=15; f=2)

e)învățământ/cultură: 23 persoane (m=11; f=12)

f)ramuri neidentificate: 62 persoane (m=56; f=6)

II. Pe sate

1. Poroina mare:

Populația activă: total 465 persoane (m=230; f=236)

a)industrie: 31 persoane (m=30; f=1)

b)construcții: 13 persoane (m=13; f=0)

c)agricultură: 377 persoane (m=153; f=224)

d)circulația mărfurilor: 7 persoane (m=6; f=1)

e)învățământ/cultură: 12 persoane (m=7; f=5)

f)ramuri neidentificate: 25 persoane (m=21; f=4)

2. Fântânile Negre:

Populația activă: total 289 persoane (m=144; f=145)

a)industrie: 15 persoane (m=14; f=1)

b)construcții: 21 persoane (m=20; f=1)

c)agricultură: 224 persoane (m=88; f=136)

d)circulația mărfurilor: 6 persoane (m=5; f=1)

e)învățământ/cultură: 4 persoane (m=4; f=0)

f)ramuri neidentificate: 19 persoane (m=17; f=2)

3. Stignița:

Populația activă: total 522 persoane (m=251; f=271)

a)industria: 24 persoane (m=19; f=5)

b)construcții: 13 persoane (m=13; f=0)

c)agricultură: 459 persoane (m=196; f=263)

d)circulația mărfurilor: 3 persoane (m=3; f=0)

e)învățământ/cultură: 7 persoane (m=4; f=3)

f)ramuri neidentificate: 16 persoane (m=16; f=0)

4. Șipotu:

Populația activă: total 103 persoane (m=51; f=52)

a)industrie: 5 persoane (m=5; f=0)

b)construcții: 0 persoane

c)agricultură: 95 (m=43; f=52)

d)circulația mărfurilor: 1 persoana (m=1; f=0)

e)învățământ/cultură: 0 persoane

f)ramuri neidentificate: 2 persoane (m=2; f=0)

POPULAȚIA INACTIVĂ

I. În comuna Poroina Mare:

Populația inactivă: total 1256 persoane (m=530; f=726)

a)industrie: 55 persoane (m=30; f=25)

b)construcții: 62 persoane (m=31; f=31)

c)agricultură: 314 persoane (m=162; f=152)

d)circulația mărfurilor: 11 persoane (m=7; f=4)

e)învățământ/cultură: 13 persoane (m=7; f=6)

f)ramuri neidentificate: 37 persoane (m=22; f=15)

g)alte persoane inactive: 764 persoane (m=274; f=490)

II. Pe sate:

1. Poroina Mare:

Populația inactivă: total 149 persoane (m=78; f=71)

a)industrie: 24 persoane (m=13; f=11)

b)construcții: 31 persoane (m=20; f=11)

c)agricultură: 78 persoane (m=42; f=36)

d)circulația mărfurilor: 7 persoane (m=4; f=3)

e)învățământ/cultură: 7 persoane (m=3; f=4)

f)ramuri neidentificate: 13 persoane (m=5; f=8)

g)alte persoane inactive: 276 persoane (m=97; f=179)

2. Fântânile Negre:

Populație inactivă: total 99 persoane (m=46; f=53)

a)industrie: 10 persoane (m=6; f=4)

b)construcții: 26 persoane (m=8; f=18)

c)agricultură: 46 persoane (m=22; f=24)

d)circulația mărfurilor: 4 persoane (m=0; f=4)

e)învățământ/cultură: 0 persoane

f)ramuri neidentificate: 13 persoane (m=10; f=3)

g)alte persoane inactive: 168 persoane (m=58; f=110)

3. Stignița:

Populația inactivă: total 454 persoane (m=210; f=244)

a)industrie: 18 persoane (m=10; f=8)

b)construcții: 16 persoane (m=12; f=4)

c)agricultură: 157 persoane (m=83; f=74)

d)circulația mărfurilor: 0 persoane

e)învățământ/cultură: 6persoane (m=4; f=2)

f)ramuri neidentificate: 8 persoane (m=4; f=4)

g)alte persoane inactive: 249persoane (m=97;f=152)

4. Șipotu:

Populația inactivă: total 39 persoane (m=19; f=20)

a)industrie: 3persoane (m=2; f=1)

b)construcții: 0 persoane

c)agricultură: 33 persoane (m=15; f=18)

d)circulația mărfurilor: 0 persoane

e)învățământ/cultură: 0 persoane

f)ramuri neidentificate: 3 persoane (m=3; f=0)

g)alte persoane inactive: 71 persoane (m=22; f=49)

AȘEZAREA SATELOR – TIPOLOGIE

Satele ce compun comuna Poroina Mare au o locuire îndelungată datând din sec. al XIV-lea când apar primele atestări documentare (Poroina Mare), sec. al XVI-lea – Fântânile Negre, Stignița, Șipotu si Nănaci, ulterior dispărut, dar si cătunele Valea Prunișorului și Valea Porumbului de dată mai recentă (sec. al XIX-lea) care au dispărut prin comasare în urma reorganizărilor teritorial-administrative.

Comuna Poroina Mare, fiind concentrată într-o unitate de relief piemontană, cu grad considerabil de fragmentare a reliefului, rețeaua de așezări din cadrul ei este așezată de-a lungul văilor, pe versanți sau culmi, întâlnindu-se în situația dată următoarele tipuri de așezări:

– de vale-versant – Poroina Mare cu fostul cătun Fântâna Mare,

– de versant – Șipotu

Din punct de vedere al energiei de relief, așezările din cadrul comunei Poroina Mare se desfășoară pe un ecart de 150 m, de la 200 m în lunca Fântânilor Mari și Valea Ostroșevei în cazul satelor Fântânile Negre și Stignița, la 250-270 m pentru Poroina Mare.

Structura, textura și forma așezărilor sunt legate de condițiile de mediu geografic, în zona studiată, relieful punându-si amprenta. Alți factori ce au condiționat de-a lungul timpului apariția și dezvoltarea rețelei de așezări, sunt gradul de valorificare a resurselor locale cât și dezvoltarea socio-economica a comunei in general.

Ca teritoriu administrativ, comuna Poroina Mare se înscrie într-o formă de dreptunghi neregulat având o suprafață de 57 km2 în interiorul căreia întâlnim sate cu vatră palmată influențată de văile de-a lungul cărora se desfășoară, vatră poligonală compactă fiind restricționată de energia mare de relief și gradul de fragmentare a reliefului și vatră puțin ordonată. Privitor la situația gospodăriilor, predomină cele alcătuite dintr-un singur nucleu familial, în procent de peste 70 %; 15 % din 2 nuclee, 10% din 3 nuclee și 5% fiind gospodăriile cu mai mult de 3 nuclee familiale.

Ponderea mare a gospodăriilor alcătuite dintr-un singur nucleu familial este determinată de structura pe grupe mari de vârstă strâns legate de grupa populației vârstnice, de procesul alarmant de îmbătrânire a populației. Ca tip de construcții predomină casele ridicate după cel de-al doilea Război Mondial din paiantă, în procent de 60% cu 2-3 încăperi ce au la intrare o prispă care prin zonă se cheamă tindă.

În plan următor întâlnim casele ridicate în perioada interbelică (30-35% din paiantă și lemne în chei) aflate în stadiu cu risc de prăbușire de 5-7%, casele ridicate din cărămidă sau bolțari care sunt de dată recentă. Majoritatea caselor au un singur nivel de locuire cu excepția construcțiilor mai vechi de tipul caselor boierești unde au funcționat până în 1989 grădinițe de copii sau magazine universale.

Privitor la mărimea demografică, în cadrul comunei Poroina Mare, satele se încadrează în marea lor majoritate, în categoria satelor mici și chiar foarte mici. Analizată pe sate, situația se prezintă astfel:

Satul Poroina Mare reprezintă satul reședință al comunei așezat pe o zonă de platou și vale în partea de sud a intravilanului (vatra de locuire) și pe versant în partea de nord unde, datorită structurii geologice a apei de infiltrație și a energiei de relief, prezintă potențial de instabilitate. Acești versanți afectați de eroziuni de adâncime au contribuit la declanșarea alunecărilor de teren ce s-au apropiat de zona de locuințe.

Satul Poroina Mare prezintă o suprafață a intravilanului existent de 115.40 ha împreună cu cătunul Fântâna Mare dintre care zona de locuințe și funcțiuni complementare cuprinde 91.55 ha, zona de instituții și servicii publice, 3.00 ha, zona activităților economice grupează 0.85 ha, zona gospodăriei comunale, cimitir -1.40 ha, zona de echipare teritorială 15.20 ha dintre care 15.10 ha căi de comunicație rutieră și 0.10 ha terenuri pentru rețele tehnico – edilitare, iar terenurile neconstruite și apele însumează 3.50 ha; ca propunere figurează pentru anul 2010 încă 1.50 ha pentru zone verzi, agrement și sport.

Satul Poroina Mare deține un nr. de 286 de gospodarii dintre care 25 nelocuite cu tendința de extindere în partea de nord spre D.J. 606B cu încă cinci gospodării, față de 1912 când avea 387 locuințe din care 10 nelocuite, un sediu primărie, un sediu poștă, o biserică, un post jandarmerie. Satul este racordat la rețeaua de alimentare cu energie electrică de la stația 110/20KV Vânju Mare; este racordată la rețeaua de telefonie fixă, în sat existând un nr. de 99 de abonați persoane fizice la care se adaugă 4 persoane juridice.

În satul Poroina Mare funcționează ca instituție în zona centrului civic: sediul Primăriei;

Foto 15. Primăria Poroina Mare

Foto 16. Sediul Poliție Poroina Mare

Foto 17. Școala cu cls. I-VIII Poroina Mare

sediul poliției comunale unde își desfășoară activitatea un nr. de 3 polițiști; școala cu clasele I-VIII unde se desfășoară învățământul preșcolar cu un post de educatoare și 15 preșcolari, învățământ primar cu un post de învățător și un nr. de 7 elevi și învățământul gimnazial unde frecventează cursurile un nr. de 48 elevi și își desfășoară activitatea didactico-pedagogică un nr. de 7 profesori. În statul de funcții, ca personal nedidactic funcționează un post de îngrijitor; dispensarul veterinar cu un post de tehnician, dispensarul uman cu un medic de familie, căminul cultural, biblioteca comunală cu un post de bibliotecar, biserica cu hramul "Sf. Nicolae", 3 magazine mixte și sediul primăriei cu un aparat administrativ de 12 persoane.

Foto 18. Căminul Cultural – Biblioteca Comunală

Foto 19. Dispensar Medical

În satul Poroina Mare nu există televiziune prin cablu, sistem de alimentare cu apă și nici canalizare. Ca structură este un sat de tip răsfirat, iar ca mărime, după ponderea demografică, intră în categoria satelor mici.

Satul Stignița este așezat într-o zonă de vale de-a lungul pârâului Ostroșeva, de o parte și de alta a acesteia și nu prezintă fenomene de instabilitate. Această așezare și dezvoltare a satului impusă de morfologia terenului explică și numărul mare de trupuri ce îl alcătuiesc; față de teritoriul administrativ, satul se află la o distanță de 7 km est de acesta, fiind traversat de D.J. 606B.

Foto 20. Stignița – privire generală; sat adunat

Localitatea Stignița prezintă o suprafața a intravilanului existent, dar și propus pentru 2010, de 77.16 ha dintre care zona de locuințe și funcțiuni complementare ocupă 63.69 ha, zona instituții și servicii publice 1.00 ha, zona activității economice 0.30 ha, zone verzi, agrement, sport-1.25 ha, zona de gospodărie comunală, cimitir 0.92 ha, zona de echipare teritorială 9.00 ha din care căi de comunicație rutieră 8.90 ha și terenuri pentru rețele tehnico-edilitare 0.10 ha, iar 1.00 ha figurează ca terenuri neconstruibile și ape. Potrivit Direcției Naționale a Arhivelor Statului, Dr. Tr. Severin în 1912, satul Stignița figura ca și comună cu un număr de 268 locuințe din care 16 erau nelocuite, deținea ca instituții un sediu de poștă, un post de jandarmerie, un sediu de primărie, o biserică ortodoxă și o școală. În prezent, potrivit recensământului din 2002, deține un număr de 332 gospodării din care 27 nelocuite. Ca oportunități, localitatea este racordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică prin stația 100KV Vanju Mare; de asemenea, este racordată la rețeaua de telefonie fixă, în sat existând un număr de 122 de abonați persoane fizice la care se adaugă 2 persoane juridice. Zona centrală a localității ocupă 1.31 ha (1.60%din totalul intravilan) și este susținută de următoarele obiective instituționale: pentru domeniul învățământului funcționează o școală cu clasele I-IV cu 2 posturi de învățători unde frecventează un număr de 23 elevi și un post de educatoare cu un număr de 19 preșcolari, iar pentru personalul nedidactic figurează un post. Alături de unitatea școlară se mai întâlnesc ca instituții: o biserică ortodoxă cu hramul "Înălțarea Domnului", o biserică baptistă, căminul cultural, sediul de poștă, un local de moară și 3 magazine mixte.

Foto 21. Școala cu cls. I-IV Stignița

Foto 22. Biserica Ortodoxă – Stignița

Foto 23. Cămin Cultural Stignița

Localitatea nu este racordată la sistemul de alimentare centralizat cu apă curentă, deci rezerve sunt la peste 80 m în cantități impresionante, nu este racordată la televiziunea prin cablu și nici nu există sistem de canalizare. Vatra satului este bine individualizată; ca textură, localitatea face parte din categoria satelor adunate, iar după ponderea demografica intră în categoria satelor mici spre mijlocii.

Satul Fântânile Negre este așezat în partea de sud-vest a centrului administrativ, este compus din două părți, una pe versant cu energie mare de relief, dar unde nu s-au semnalat fenomene de instabilitate și parțial, pe zona de vale, cu stabilitate asigurată. Localitatea, traversată de D.J. 565, a luat naștere prin fenomenul de roire a locuitorilor satului Poroina Mare; se află la 14 km nord de orașul Vânju Mare, 35 km est de Dr. Tr. Severin. Prezintă o suprafață a intravilanului de 57.30 ha din care zona de instituții și servicii publice ocupă 1.10ha; zona de locuințe și funcțiuni complementare-40.35 ha; zona de activități economice-2.45 ha; zone verzi, agrement și sport-0.80 ha, zona de gospodărie comunală, cimitir-1.50ha, zona de echipare teritorială-8.30 ha din care căi de comunicație rutieră-7.90ha și terenuri pentru rețele tehnico-edilitare-0.40 ha, iar 2.80 ha ocupă terenurile neconstruibile și apele. La nivelul anului 1912, conform datelor obținute de la Direcția Naționala a Arhivelor Statului, filiala Dr. Tr. Severin, localitatea Fântânile Negre figura ca și comună, având în componență un număr de 219 gospodarii din care 25 sunt nelocuite. Ca instituții, tot la nivelul acestui an, un sediu de primărie, unul de poștă, o școală primară, un post de jandarmerie și o biserică. Conform datelor recensământului efectuat în 2002, în satul Fântânile Negre exista un număr de 173 de gospodării din care 34 sunt nelocuite. Ca oportunități, localitatea este racordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică prin stația 63 KV Vânju Mare, este racordată la rețeaua de telefonie fixă, având un număr de 62 de abonați, toți persoane fizice. În schimb, nu deține sistem de alimentare cu apă, televiziune prin cablu și nici sistem de canalizare. Zona centrală a localității ocupă 0.40 ha ce reprezintă 0.75% din suprafața intravilanului și este susținută de următoare obiective instituționale: școala cu clasele I-IV care este cea mai veche din comună, funcționează doar la nivelul învățământului primar cu un nr. de 7 elevi; un post de învățător și un post pentru personalul nedidactic, căminul cultural și o biserică ortodoxă construită în anul 2002 cu hramul "Sf. Constantin și Elena".

Foto 24. Școala cu cls. I-IV Fântânile Negre

Foto 25. Biserica de la Fântânile Negre

Foto 26. Cămin Cultural Fântânile Negre

Ca textură, vatra satului este bine individualizată. Localitatea face parte din categoria satelor adunate, iar ca pondere demografică intră în categoria satelor mici.

Satul Șipotu-cea mai mică localitate de pe raza comunei Poroina Mare, este așezat în partea de vest a teritoriului administrativ la o distanță de 2 km de acesta, la 35 km est de Dr. Tr. Severin și 17km nord-vest de orașul Vânju Mare; geomorfologic, este așezat pe zona de platou și zona de versant. Zona de platou prezintă stabilitate, iar pe zona de versant nu s-au semnalat fenomene de instabilitate, chiar dacă partea inferioară a acestora este frământată și dovedește existența unei alunecări vechi stabilizate; localitatea Șipotu este dispusă de o parte și de alta a D.J. 606B.

Foto 27. Conacul moșierului Vasile Poroineanu

S-a format prin roirea sătenilor din fostul cătun Nănaci care are o suprafață a intravilanului de 32.60 ha din care 0.40 zona instituții și servicii publice, 26.3 ha zona de locuințe și funcțiuni complementare, 0.30 ha zona de activități economice, 0.35 ha zona de gospodărie comunală, cimitir, 4.60 ha zona de echipare teritorială ce cuprinde doar căile de comunicație rutieră și 0.60 ha terenuri neconstruibile și ape. Pentru anul 2010 s-a propus o extindere a intravilanului cu cca. 5 ha prin construirea de locuințe pe terenurile libere din intravilan care în prezent au destinație agricolă.

Localitatea Șipotu este cea mai mică din comună și ca număr de gospodării, conform recensământului din 2002, înregistrând cifra de 73 gospodării din care 22 nelocuite. În localitate poate fi menționată la capitolul instituții o școală primară, în care însă nu se efectuează cursuri. Ca dotări tehnico-edilitare, localitatea este racordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică prin stația 63 KV Vânju Mare, la rețeaua de telefonie fixă având un nr. de 16 abonați; în schimb, satul nu dispune de sistem de alimentare centralizat cu apă, nu este racordat la televiziunea prin cablu și nu deține nici sistem de canalizare. Ca structură și textură, satul se încadrează în specificul zonei; este adunat, iar ca număr de locuitori se încadrează în categoria satelor foarte mici.

Concluzionând, putem spune că satele din comuna Poroina Mare sunt în majoritate de tip adunat cu excepția satului reședință, se încadrează ca mărime în categoria satelor foarte mici (Șipotu) și mici, iar ca dotări instituționale la nivel de comună sunt consemnate toate instituțiile necesare să asigure buna administrare și funcționare a localității. În privința fondului locuibil, la nivel de comună, vatra satelor înregistrează în total 286.46 ha, distribuite astfel: zona instituții și servicii publice-5.50 ha; zona de locuințe și funcțiuni complementare-221.94 ha; zona de activități economice-3.90 ha; zone verzi, agrement și sport-2.05 ha; zona gospodărie comunală, cimitir-4.17 ha; zona de echipare teritorială-37.00 ha din care căi de comunicație rutieră-36.40 ha și terenuri pentru rețele tehnico-edilitare-0.60 ha, iar terenurile neconstruibile și apele ocupă 7.90 ha.

La nivelul fondului locuibil, dacă în 1912 se înregistrau 874 locuințe din care 51 nelocuite, 3 sedii de primărie, 3 oficii poștale, 3 posturi de jandarmerie, 3 școli primare și 3 biserici, bilanțul din 2002 opune 865 gospodării din care 108 nelocuite, un singur sediu de primărie, o singură bibliotecă, 2 oficii poștale, o singură școală gimnazială, două școli primare și trei biserici ortodoxe și una baptistă. Aceste cifre vin să surprindă un traseu regresiv al comunei Poroina Mare și pentru redresarea situației este nevoie de o implicare mai solidă a factorilor decizionali de la administrația publică locală, deoarece panta descendentă pe care alunecă mersul comunei Poroina Mare poate duce la decesul acesteia ca unitate teritorial-administrativă.

BILANȚ TERITORIAL EXISTENT

BILANȚ TERITORIAL PROPUS

ECONOMIA COMUNEI POROINA MARE

AGRICULTURA

La sfârșitul sec XIV și la începutul sec XV dezvoltarea agriculturii se făcea pe domeniile feudale cu ajutorul țăranilor dependenți. Suprafețele agricole au crescut prin defrișări, se folosea plugul primitiv din lemn numit aratru, plugul de fier fiind o raritate. Se cultiva grâu, mei, orz, ovăz, se creșteau animale pentru carne, tracțiune și lapte, se practica apicultura – mierea era folosită ca aliment și ceara pentru iluminat. Deși dominația otomană a continuat să frâneze dezvoltarea agriculturii, în sec XVII-XVIII se constată o dezvoltare a sectorului agrar prin răspândirea pomiculturii și viticulturii, apariția culturii porumbului, introducerea în epoca regulamentară a mașinilor de treierat și a semințelor selecționate.

Reformele agrare în domeniu din 1864, 1921 și 1945 când marii proprietari au fost expropriați nu au rezolvat problema țărănească.

După preluarea puterii politice de către regimul comunist sunt introduse cote obligatorii pentru țărani și se declanșează procesul de colectivizare încheiat în aprilie 1962 prin care bunurile agricole și terenurile țăranilor intră în C.A.P. – uri, aceștia fiind supuși unei terori cumplite.

Reprezintă principala îndeletnicire a populației.

Potrivit datelor din P.A.T. privind profilul producției agricole comuna Poroina Mare se încadrează în zona 3 (Strehaia) profil vegetal, fructe, cereale, porumb, grâu, ulei, in și profil animalier – lapte, lâna, carne (ovine, bovine, caprine). Suprafața agricolă a comunei este exploatată în gospodăria individuală care deține 85,90% din suprafața agricolă dintre care suprafață arabilă 90,88% din total m.p. arabilă și 9,90% pășuni din total m.p. pășuni și Primăria care deține 14,10% din suprafața agricolă dintre care pășuni 63,5% din total pășuni.

Producția vegetală și animalieră situează activitatea agricolă pe primul loc în relațiile economice cu localitățile din zona de influență.

Din punct de vedere al dispersării în teritoriu administrativ al comunei, suprafața agricolă deține 85,60% din total administrativ:

– suprafața arabilă deține 72,50% din total suprafața agricolă și 62,10% din total teritoriu administrativ.

– suprafața cu pășuni și fânețe deține 22,40% din total suprafața agricolă și 12,90% din total teritoriu administrativ;

– suprafața cu vii deține 1,60% din total suprafața agricolă și 1,40% din total teritoriu administrativ;

– suprafața cu livezi deține 3,50% din total suprafața agricolă și 2,96% din total teritoriu administrativ;

– suprafața ocupată cu păduri deține 44,40% din suprafața neagricolă și 6,40% din total teritoriu administrativ.

Repartizată după formele de proprietate suprafața agricolă aparține în procent de 73,40% sectorului privat și 26,60% proprietate de stat.

Din suprafața neagricolă de 30,10% este proprietate privată și 69,90% este proprietate de stat.

Folosința terenului după structura proprietății prezintă următorii indicatori: – teren agricol 4908 ha adică 85,60% din suprafața comunei dintre care 3602 ha (73,40%) domeniu privat și 1306 (26,60%) domeniu public.

Repartizarea pe domeniul privat și public

Din suprafața agricolă 73,50% este privată și 26,50% este de stat

Din suprafața agricolă privată –suprafața agricolă privata reprezintă 90% suprafața de pășuni privată – 3%, suprafața vii privată – 2,20% și suprafața cu livezi privată 4,70%, din suprafața arabilă totală 91,12% este privată și 8,88% este de stat; din suprafața de pășuni totală 9,98% este privată și 91,02%, este de stat; suprafața cu vii și livezi este privată 100%.

Repartizarea pe domeniul privat și public a suprafețelor neagricole

Din suprafața neagricolă totală 30,10% este privată și 69,90% este de stat.

Din suprafața neagricolă de stat 63,50% este ocupată cu păduri, 10,80% ape, 21,20% drumuri, 1,40% construcții și 3,10% teren reproductiv.

Repartizarea pe forme de proprietate și deținători de utilaje cuprinde 85,64% din suprafața agricolă; 99,71% din suprafața arabilă 6,4% pășuni și 100% suprafețe de vii și livezi. Primăria deține 63,5% din total pășuni. Modul de organizare al producției agricole și forma de exploatare a pământului la nivelul comunei Poroina Mare se face de către deținătorii de utilaje, iar pământul este lucrat de gospodăriile individuale (85,64%). La nivelul comunei Poroina Mare există un număr de 47 tractoare, 14 combine, 33 de pluguri, 15 remorci, 26 semănători; se cultivă ca plante cerealiere grâu, porumb, orz, ovăz, secară; plante tehnice in, sfecla de zahăr, floarea – soarelui; legume, se practică pomicultura: măr, păr, prun, vișin, cais, piersic, cireș, gutui etc., viticultura, apicultura – 5 producători apicoli la nivel de comună.

În ceea ce privește cantitatea de producție totală de la an la an se constată o scădere față de anii anteriori; lucru explicat prin traversarea perioadei de tranziție ce cuprinde o dezorganizare a activităților agricole, neexecutarea lucrărilor de fertilitate a solului, neexecutarea lucrărilor hidroameliorative, fărâmițarea terenului în parcele mici, dispersate în teritoriu la proprietarii particulari.

Forța de muncă din agricultură reprezintă o parte neînsemnată a populației active; doar două persoane fiind salariate în acest domeniu.

Având în vedere că agricultura reprezintă ocupația de bază a locuitorilor din comună, în această ramură lucrează 655 de persoane ce exploatează pământul în mod individual și analizat la suprafața agricolă de 4908 ha., fiecărei persoane îi revine o suprafață de 0,13 ha.

Al doilea important segment al agriculturii îl reprezintă creșterea animalelor, activitate tot mai importantă a locuitorilor comunei Poroina Mare în ultimii ani. Principalii deținători și producători ai producției animaliere sunt gospodăriile particulare. Se constată că în gospodăria particulară există o bovina/gospodărie, 4 ovine/gospodărie, situație necorespunzătoare raportată la suprafața de 1092 ha pășuni și 7 ha fânețe din teritoriul administrativ.

În ceea ce privește producția animalieră și numărul de animale în teritoriul administrativ la nivelul anului 2007, conform datelor statistice oferite de Direcția Județeană de Statistică prezintă următoarea situație pe unități de stat și gospodării particulare:

De asemenea producția agricolă animalieră a oferit pentru consum următoarele cantități:

Animale existente în 2007:

După momentul decembrie 1989 când este înlăturat regimul comunist pe baza legislativă (L.18/1991,L. 169/1997 și L. 1/2000) se reconstituie țăranilor dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

Dezvoltarea agriculturii la nivelul comunei Poroina Mare se face cu ajutorul proprietarilor particulari, deținători de utilaje agricole care valorifică eficient terenul arabil aflat în folosință, dar există și o altă parte a locuitorilor care duc lipsă atât de fonduri bănești cât și de utilaje. Având în vedere că intravilanul s-a extins cu 23,40 ha dar și faptul că loturile personale din intravilan depășesc 1000 m. p. conform L. nr. 50/1991 rezultă ca un aport agricol trebuie să aducă terenurile din intravilanul localităților în condiția lucrărilor pentru parcele individuale. Aceste terenuri fiind destinate pentru construcții – gospodării individuale vor fi destinate a fi ocupate cu prioritate de acestea în funcție de solicitări.

Categoria terenului agricol din extravilanul localităților și profilul producției agricole încadrat în zona 3 Strehaia impune înființarea și întreținerea exploatațiilor agricole, condiție care impune culturi agricole pretabile, executarea lucrărilor agricole mecanizat și întreținerea fitosanitara a culturilor. Situația condiționează cu asocierea proprietarilor agricoli individuali, prin terenuri compacte de 50-100 ha sau parcele la un singur proprietar de minimum 6 ha. Sectorul zootehnic care dispune de dotare și pășuni în suprafață de 1092 ha, prin modernizare și populare poate duce la creșterea producției agricole. Agricultura, în aceste condiții în perspectivă poate să cunoască o reală îmbunătățire a sectoarelor sale rămânând ramura de bază a locuitorilor din comuna Poroina Mare.

INDUSTRIA

În secolul al XV-lea, la nivelul satelor de pe raza comunei Poroina Mare existau meșteșuguri casnice, mori, pive sau dârste pentru postavuri țărănești.

După 1831 meșteșugurile continuau să se dezvolte și la sate. Fierăria, cărămidăria, olăria și lemnăria satisfăceau nevoile elementare ale cetățenilor. Din chestionarul general al satelor din 1906 formulat de organizatorii secțiunii de economie socială a expoziției române din 1901 rezultă că în comunele Poroina Mare și Stignița activitățile economice, altele decât cultivarea pământului și creșterea vitelor erau foarte puține. La nivelul acestui an, în satul Poroina Mare exista o moară ce funcționa pe benzină, dar și în satele Stignița și Fântânile Negre sunt mori cu benzină. De asemenea, la nivelul anului 1912 la Poroina Mare statisticile menționează existența a 3 mori cu apă și 3 cariere de piatră.

În anul 1940-1947 sunt menționate o mașină de treierat, un dărac de lână, un gater pentru tăiat lemne, o moară sistematică și 40 de cazane de țuică. Toate aceste bunuri gospodărești au intrat în posesia regimului comunist după încheierea procesului de colectivizare-aprilie 1962. În perioada 1947-1989 în comuna Poroina Mare și în satele componente nu s-au realizat obiective industriale majore cu excepția faptului că în satul Poroina Mare s-au construit două mori: una de dimensiuni mai mici pentru porumb și una de dimensiuni mai mari pentru grâu, ambele s-au aflat în proprietatea primăriei care le-a vândut în 2003; aceste mori au fost construite de Gh. Vulcan.

În anul 2005 în satul Stignița a început construirea unei mori ce se află în proprietate particulară – aparținând lui Neagoe Marius. Această moară pentru măcinat grâu are capacitatea de 1.200 kg/ora .

Foto 28. Moara de grâu din satul Stignița

Alte obiective industriale în comuna Poroina Mare nu există, decât pentru mica industrie și prestări servicii în intravilanul localităților; se pot repartiza suprafețe aflate în proprietatea Primăriei care poate concesiona terenuri pentru asemenea activități. Activitatea de prestări servicii se poate realiza și pe lotul gospodăriilor individuale care depășesc suprafețe de 1000 m pătrați, pe gospodărie cu condiția compatibilității cu zona de locuit.

Concluzionând putem spune că industria în comuna Poroina Mare este slab reprezentată, remarcându-se printr-o moară (Stignița), 2 gatere (Stignița), un dărac de lână și câteva sifonării. De asemenea, în comună sunt și o serie de cetățeni care practică diferite meserii precum: tâmplărie, lemnărie, croitorie, fierărie, cizmărie, dogărie. etc.

TRANSPORTURILE

Localitățile Poroina Mare, Șipotu, Stignița, sunt traversate de drumul județean 606 B, care face legătura între comunele Rogova – Poroina Mare și Bâcleș, și leagă comuna noastră de orașul reședință de județ – municipiul Drobeta Turnu – Severin. Acest drum se intersectează pe raza localității Poroina Mare cu D.J. 565 care face legătura între orașul Vânju – Mare – Poroinița – Fântânile Negre – Poroina Mare.

Drumul județean 606 B este un drum modernizat pe sectorul Livezile – Șipotu și pe raza satului Stignița la parametrii unui drum județean, cu o singură bandă de circulație pe sens și cu o suprastructură din îmbrăcăminți asfaltice ușoare.

Acest drum nu are stații de autobuz, platforme pentru parcarea autovehiculelor în afara carosabilului și nici trotuare modernizate de-a lungul drumului conform prevederilor legii 37/1975. În schimb, pentru a putea evita inundațiile provocate de ploile torențiale ce conduc la distrugerea suprafeței asfaltice, s-au realizat canale pentru scurgerea apei cu ajutorul personalului angajat conform legii 416, actualmente drumul găsindu-se în stare bună de funcționare.

Drumul județean 565 este un drum nemodernizat pe porțiunea cuprinsă în perimetrul localităților Poroinița, Fântânile Negre, Poroina Mare (cătun Fântâna Mare)- localitatea Poroina Mare având suprastructura din balast de râu – puternic degradat; drumul are distanța între fronturile construite egala sau mai mare de 16 m, deci se prevede modernizarea conform parametrilor stabiliți prin legea nr. 37/1975, fără a afecta fronturile construite; acest drum a fost modernizat în 2004 prin aplicarea de strat balastic. Străzile – drumurile existente în perimetrul construibil al localităților, atât cele principale, cât și cele secundare sunt străzi nemodernizate cu o structură parțială din balast de râu sau pământ puternic degradat datorită configurației terenului și procesului de eroziune al apei datorat lipsei rigolilor. Cele mai importante drumuri comunale sunt: D.C. 96 pe ruta Poroina Mare – Fântânile Negre – Rogova și D.C. 123 Poroina Mare – Orevița Mare.

Aceste străzi au distanțe între fronturile construite corespunzătoare pentru a se putea moderniza la parametrii prevăzuți de legea nr. 37/1975 pe străzi principale și secundare. În ceea ce privește procesul de desfășurare a circulației rutiere și de transport în comun putem spune că locuitorii comunei Poroina Mare sunt deserviți zilnic prin curse regulate cu plecare la ora 7 din municipiul Dr. Tr. Severin și înapoierea la orele 13, cursa aparținând S.C. DRAGU IMPEX S.R.L Dr. Tr. Severin.

Această cursă își are traseul pe D.J. 565 prin localitățile Fântânile Negre – cătun Fântâna Mare – Poroina Mare – Stignița.

De asemenea, tot cu caracter privat în comuna Poroina Mare se mai desfășoară o cursă doar o singură zi pe săptămână și anume vinerea cu plecare la ora 16 și 15 min. din Dr. Tr. Severin și înapoierea duminică la orele 15. Pe teritoriul comunei Poroina Mare nu există unități specializate de transport călători și mărfuri, transporturile auto se fac prin întreprinderi specializate cu sediul în Dr. Tr. Severin ce deservesc și comuna noastră.

Principalele disfuncționalități ce privesc aspectele legate de rețeaua de circulație din comună sunt:

– nu este modernizat D.J. 565;

– nu este sistematizată intersecția D.J. 606 B cu D.J. 565;

– lipsa trotuarelor de-a lungul D.J. 606 B în cadrul intravilanului construibil;

– lipsa stațiilor de autobuz în afara carosabilului și a platformelor de parcare a autovehiculelor în zonele cu obiective de interes public cu excepția satului Poroina Mare unde au fost construite în cursul anului 2007 două stații de autobuz din material lemnos, una la fostul S.M.A în partea de est a localității și cealaltă în zona centrului civic;

– străzile principale nu sunt modernizate în zona perimetrului construibil;

– insuficiența podețelor, rigolelor, șanțurilor de pământ pentru scurgerea apelor provenite din precipitații.

Ca situare față de principalele așezări urbane, comuna Poroina Mare se găsește la 20 km nord față de cea mai apropiată cale ferată situată în localitatea Tâmna și la 16 km sud de cel mai apropiat Drum Național – D.N 6 ce traversează orașul Vânju Mare.

Ca propuneri pentru organizarea circulației rutiere și a transporturilor în comuna Poroina Mare se are în vedere:

– amenajarea cu trotuare a D.J. 606 B în intravilan, amenajarea unor stații de autobuz în satele Stignița și Fântânile Negre, precum și construirea unor platforme pentru parcarea autovehiculelor;

– modernizarea intersecției D.J. 606 B cu D.J. 565;

– execuția unei căi ferate în partea de sud-est a comunei (sudul localității Fântânile Negre, estul localității Poroina Mare) care va face legătura feroviară Vânju Mare – Strehaia.

COMERȚUL

Creșterea producției cerealiere și a meșteșugurilor a impus o dezvoltare a schimburilor comerciale, în secolul al XVIII-lea s-au constituit primele hanuri care în același timp erau și depozite de mărfuri și lucruri de comerț; cele mai străvechi forme de organizare a comerțului sunt bâlciurile anuale și târgurile săptămânale unde principalele mărfuri ale țăranilor le reprezentau animalele, dar în același timp reprezintă și locul de unde se aprovizionau țăranii cu pește, var, păcură și zarzavaturi.

Pe raza comunei Poroina Mare au înființat bâlciuri anuale paharnicul Grigore Bădulescu și târguri săptămânale Ion Diculescu. Cârciumi dețineau Nicolae Ursulescu și Ion Bădulescu. În 1920 a luat ființă o cooperativă de consum ce l-a avut ca președinte pe învățătorul Anastasie Giuroiescu și vânzător pe Ion Bădulescu.

Fiecare sat component al comunei Poroina Mare cuprindea birnici numiți lude al căror număr ajungea, potrivit cartografiei din 1819, la 14.

În plan financiar, în 1894 se înființează Banca Agricolă, iar în 1901 s-au înființat Băncile Populare pentru satisfacerea nevoilor de creditare ale sătenilor și însănătoșirea situațiilor economice. Pe raza comunei Poroina Mare, documentele de la 1906 și 1912 menționează existența a 3 bănci populare: Banca "Unirea" de la Poroina Mare, Banca "Stignița" de la Stignița și Banca "Florica" de la Fântânile Negre, precum și existența a unui număr de 6 cârciumi (1 la Fântânile Negre, 2 la Poroina Mare și 3 la Stignița).

În perioada interbelică sunt menționate magazine cu caracter privat între care cea mai importanta este a unei anume "Stana".

După 1962 în fiecare sat au fost înființate magazine universale cu profil mixt care s-au desființat în 1989, locul lor fiind luat de magazine și cârciumi particulare după cum urmează: În satul Stignița ființează 3 magazine, în Poroina Mare-3, Fântânile Negre 2 și Șipotul 1, în total pe comuna sunt în prezent 9 magazine, majoritatea cu profil mixt.

Foto 29. Magazin mixt în satul Stignița

Din punct de vedere financiar, la nivelul comunei Poroina Mare nu există nici o filială de bancă ori sucursală a Casei de Economii și Consemnațiuni.

Țăranii de pe raza comunei Poroina Mare își vând animalele în rare cazuri din propria gospodărie, însa de cele mai multe ori merg la târgurile săptămânale organizate în afara perimetrului comunei: vinerea la Tâmna, situată la 12 km nord, sâmbăta la Strehaia, situata la 30 km nord-est și duminica la Vânju Mare, situat la 16 km sud.

POTENȚIALUL TURISTIC

AL COMUNEI POROINA MARE

ISTORICUL ACTIVITĂȚILOR TURISTICE

Pentru că la nivelul comunei Poroina Mare nu s-a definit o reală istorisire a realităților legate de activitățile turistice, am considerat că se poate introduce la acest capitol ca element de particularitate, forma turismului cultural unde vom analiza istoricul așezărilor ce compun această unitate teritorial-administrativă.

POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Teritoriul comunei Poroina Mare se înscrie pe marginea de nord a unei zone cu perspective de acumulări de hidrocarburi în care se vor executa lucrări geologice; pe teritoriul comunei existând 3 cariere de balast: una în satul Stignița, la Șipotu și în fostul sat Fântâna Mare. Relieful comunei se desfășoară aproximativ în zona de contact a celor doua compartimente ale Podișului Getic, compartimentul deluros de la nord și cel colinar de la sud –deci se poate vorbi despre o formă de existență a turismului peisagistic.

POTENȚIAL ANTROPIC

Deși comuna Poroina Mare figurează în categoria unităților teritorial-administrative din categoria a III-a și este modestă ca întindere, potențialul antropic al comunei este unul relativ interesant.

În satul Stignița se află o biserică cu hramul "Înălțarea Domnului" ridicată în anul 1927 care a suferit o reparație în 1967, iar în 2004 a fost reparat acoperișul. În anul 1935, în fața Școlii cu Clasele I-IV a fost ridicat un monument istoric în cinstea celor 169 de eroi ai satului care s-au jertfit în cadrul Războiului de Reîntregire.

Foto 30. Monumentul eroilor satului Stignița

La acest capitol consider ca element de dezvoltare a potențialului turistic antropic poate fi inclus heleșteul din mijlocul satului care după 1989 se înscrie în climatul dezinteresului; consider că prin larga implicare a administrației publice locale acesta poate fi amenajat și redat fie circuitului turistic, în planul modest vorbind că la sfârșit de săptămână pot veni fii ai satului să petreacă weekend-ul și să anime viața turistică a așezării, dar poate foarte bine să constituie și o sursă de venit pentru bugetul local, fie amenajat pentru interes piscicol. Tot în satul Stignița se află un cămin cultural care se prezintă în stare bună și unde în preajma sărbătorilor de iarnă, Sf. Paști și de Înălțare când este serbată nedeia în sat, sunt organizate baluri. Pe harta turistică a localității Stignița figurează ca monument de valoare istorică și arhitecturală, reprezentat de conacul “Achimescu” unde tot ca element de perspectivă, acesta poate fără ezitare să fie amenajat ca un adevărat muzeu care să exprime tradițiile și realitățile economice sociale, politice și culturale.

Foto 31. Conacul „Achimescu”

În localitatea Poroina Mare, potențialul turistic antropic se reliefează prin sfântul lăcaș al bisericii cu hramul "Sfântul Nicolae" construită în 1902, reparată în 1953 și acoperită cu tablă zincată în 2004. Pe așezământul fostului C.A.P. a fost ridicată prin grija administrației publice locale o troiță în 1994 din esență lemnoasă și pictată cu scena răstignirii Mântuitorului.

Foto 32. Troița din satul Poroina Mare

În fața localului de primărie, în partea de sud a acesteia se află căminul cultural destinat spre organizarea de baluri prilejuite cu ocazia diferitelor sărbători și serbări. În partea de nord-est la granița cu satul Stignița se află izvorul "Ghețău" denumit astfel pentru că, într-un an, după spusele bătrânilor, în luna lui iulie a fost găsită apă înghețată. În 1934 un localnic pe nume Vasile Cameniță, fără să vrea, a descoperit Rhytonul de la Poroina, monumentală descoperire istorică ce reprezintă un vas din argint aurit cu caracter ritualic de 27 cm înălțime și 9 cm diametru care actualmente se află la muzeul de istorie din București.

Foto 33. Rhytonul de la POROINA MARE

Alături de acesta pe raza comunei s-a descoperit un bogat material arheologic, toporașe din piatră șlefuită datând din neolitic și material numismatic datând din timpul împăraților Vespasian și Dioclețian.

Foto 34. Biserica de la Poroina Mare

În satul Șipotu, potențialul turistic antropic este modest, doar corpul de clădire al fostei școli primare, desființată în 1999, poate fi amenajat ca un muzeu unde să fie adunate tradițiile locale și un istoric al așezării. În partea de sud a comunei, pentru a fi reliefat sectorul de graniță cu satul Orevița mare, este înălțată o interesantă măgură de pământ; de asemenea, în cadrul școlii cu clasele I-VIII Poroina Mare este amenajat un semi-muzeu cu realități etnofolclorice locale.

În satul Fântânile Negre, se surprind cu destulă seninătate, două obiective turistice: unul tradițional și definim aici căminul cultural, așezat în centrul satului și biserica ortodoxă cu hramul "Sfinților Împărați Constantin și Elena" unde s-a pus piatra de temelie sub mitropolitul Nestor Vornicescu și s-a săvârșit în "2002 septembrie 14" sub păstorirea mitropolitului Teofan. Corpul de clădire al școlii primare a fost construit în 1887 și cel mai interesant este că și azi copiii satului își desfășoară cursurile tot aici. Concluzionând, putem spune că în comuna Poroina Mare, datorită situării în zona de deal (în arealul turistic de deal și platforma Strehaia), prin poziția geografică, elementele de potențial turistic natural ale arealului sunt slab reprezentate, semnificative fiind doar aspectele peisagistice date de relieful vălurit, pâlcuri de păduri, culturi agricole și pomi fructiferi.

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

Pe raza comunei Poroina Mare, nu se găsesc hoteluri, moteluri, campinguri, însă discoteci sunt amenajate două: una în satul Stignița și cealaltă în Poroina Mare, însă ambele cu caracter sezonier. Ca obiective de utilitate publică, interesul este satisfăcător, dar zona centrală nu este bine conturată din punct de vedere urbanistic, obiectivele fiind dispersate în intravilanul construibil. Zonele de interes public ocupă 5,10 ha iar ca obiective de interes public se disting: un sediu de poliție, 9 magazine mixte, 2 grădinițe de copii, 3 școli primare și una gimnazială, un dispensar veterinar, un dispensar uman, un sediu de primărie, 3 cămine culturale, 3 biserici ortodoxe și una baptistă, o moară și 2 sedii de poștă.

TIPURI ȘI FORME DE TURISM

Cele mai intense forme de turism local sunt turismul cultural și drumețiile cu caracter neorganizat făcut de fiii satului care se întorc rareori la vetrele natale și doresc să revadă mormintele străbunilor, punctele din extravilanul satelor cu denumiri specifice: Vârtop, Chichiana, Furcitura, Corniș, Colibășanu etc.

Foto 35. Asfințit de soare la Poroina Mare

POSIBILITATI DE VALORIFICARE SUPERIOARĂ

A POTENȚIALULUI TURISTIC

Prin obiective propuse de Consiliul Local al comunei Poroina Mare se dorește dezvoltarea și înflorirea comunei prin următoarele: amenajarea de spații verzi, perdele de protecție în jurul cimitirelor, terenuri de sport, regularizarea ogașelor din intravilan, păstrarea și conservarea monumentelor istorice. În linii mari, aceste caracteristici particularizează elementele de potențial turistic natural și antropic al comunei Poroina Mare. Încheiem modesta prezentare turistică în speranța îndeplinirii cu obiectivitate a țelurilor propuse de reprezentanții administrației publice locale.

Foto 36. Fântâna cu Păru; sat Stignița

Foto 37. Podul Colibășanu

Foto 38. Fântâna Colibășanu

PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI

Amplasată în partea centrală a județului Mehedinți, cu un relief deluros, în comuna Poroina Mare factorii de mediu nu au avut de suferit în general datorită activităților omenești, problemele existente datorându-se fenomenelor naturale cărora omul încearcă să le atenueze efectul.

Apele existente în teritoriu (subterane sau de suprafață) prezintă debite mici și variabile, producând de multe ori disfuncționalități în cadrul comunității prin dispoziția lor în perioadele secetoase. Aceste ape sunt curate, în teritoriu sau în împrejurimile imediate neexistând surse de poluare.

Aerul are calități bune, în zonă nefiind cunoscute surse de poluare pentru acest factor de mediu. Cimitirele localităților sunt bine situate, dar nu au perdele de protecție în jurul lor. Nici o localitate nu are depozite de gunoi, acestea aruncându-se în extravilan împreună cu alte materiale reciclabile (metale, sticla, hârtie, cauciuc), poluând terenul respectiv sau peisajul. Nici o localitate nu are puțuri seci pentru depozitarea și incinerarea cadavrelor de animale, acestea fiind aruncate în extravilan, descompunerea lor producând mirosuri și imagini de nesuportat.

Relieful deluros se caracterizează prin interfluvii plate sau bombate, separate de văi largi, adânci și de regulă seci. Zonele de versanți, datorită structurii geologice a apelor de infiltrație, energia de relief prezintă potențial de instabilitate. Unii versanți sunt afectați de eroziuni de adâncime-ravene, viroage, rigole-care au contribuit la declanșarea alunecărilor de teren. Terenurile-problema cunoscute până în prezent în teritoriul administrativ sunt:

-1771 ha – terenuri cu exces de apa temporar;

-28 ha – terenuri cu soluri acide;

-2772 ha – terenuri cu eroziuni de suprafață;

-23 ha – terenuri fragmentate de eroziuni cu adâncime;

-109 ha – terenuri cu alunecări și prăbușiri.

Sursa de zgomot principală o reprezintă circulația pe drumurile județene, sursa discontinua cu efecte limitate în timp și spațiu. În zonă nu sunt surse de radioactivitate și nu se lucrează cu substanțe toxice și periculoase. În raza comunei nu se organizează târguri ori sărbători deosebite, înafara celor religioase și legale, nu sunt cunoscute obiective de interes istoric sau arhitectural care să necesite protecția. În nici o localitate nu exista riscuri naturale sau catastrofe, populația este sănătoasă, în zonă nu sunt boli specifice, dar se prezintă ușor îmbătrânită și cu posibilități materiale scăzute. Nici o localitate nu are sistem de canalizare pentru nevoile fiziologice, populația folosind latrine uscate. Deși în teritoriu sunt puține păduri, și aici se întâlnesc aspecte de defrișare fără control ori se întâlnesc activități de braconaj.

Nu se identifică zone naturale și construite protejate, iar conform datelor furnizate de muzeul regiunii Porțile de Fier, în teritoriul comunei sunt semnalate câteva areale de interes arheologic:

– sit arheologic în punctul "La Fântâni" unde au apărut fragmente ceramice din Epoca Bronzului. Situl este situat în apropierea ogașului Țeighiu;

– sit arheologic în Dealul Șipotu unde s-au semnalat fragmente ceramice din Neolitic și Epoca Bronzului.

Având în vedere cele expuse, pentru atenuarea efectelor distructive datorate fenomenelor naturii, pentru reabilitarea, protecția și conservarea mediului s-au prevăzut următoarele măsuri:

– pentru toate localitățile se prevăd sisteme de alimentare cu apă cu satisfacerea apei din subteran la adâncimi de 80-100 m, asigurând apă pentru populație de foarte buna calitate;

– se prevăd platforme pentru gunoaiele menajere amenajate ecologic pentru fiecare localitate. În fiecare platformă se vor executa puțuri seci pentru depozitarea și incinerarea cadavrelor de animale, evacuarea și depozitarea controlată a dejecțiilor de la creșterea vitelor;

– pentru fiecare cimitir existent sau platformă de gunoi se prevăd perdele de protecție;

– pentru toate arterele de circulație se prevede plantarea de pomi în lungul acestora. Se vor face împăduriri masive în toate terenurile degradate de eroziuni de suprafață sau de adâncime, crearea unui sistem de spații verzi plantate de-a lungul albiilor pârâurilor Ostroșeva si Fântânile Mari în intravilan și organizarea de spații verzi în Poroina Mare (cătun Fântâna Mare);

– în satele Poroina Mare, Șipotu, unde anumite ravene, viroage de eroziuni au înaintat vertiginos spre amplasamentul construcțiilor punându-le în pericol, se impun măsuri restrictive temporare de construcții și lucrări de consolidare a versanților, vor fi cuprinse toate terenurile degradate într-un program de împăduriri masive și stoparea activităților de defrișare necontrolată;

– colectarea materialelor refolosibile (metale, sticla, hârtie) se va face separat în vederea refolosirii lor;

– în agricultură, pentru terenurile acide, se vor folosi amendamente, se vor folosi asolamentele și îngrășămintele chimice adecvate; pesticidele, fungicidele și insecticidele se vor folosi numai de personalul calificat și cu instructajul de protecție a muncii la zi;

– în fiecare localitate se vor executa instalații pentru înștiințarea și alarmarea populației pentru cazuri de calamități naturale sau catastrofe. Se vor lua măsuri de spălare a activităților de defrișare necontrolata sau de braconaj;

– nu se propun sistem de canalizare. Se vor folosi în continuare latrinele uscate, iar pentru obiective social-culturale deosebite se vor face canalizări locale cu bazine vidanjabile sau fose septice;

– se vor lua măsuri pentru creșterea bunăstării populației, nivelului de sănătate și fixarea acesteia în localitățile comunei;

– se va face o educare continuă a populației din zonă prin mass-media, prin afișare despre calitățile factorilor de mediu, despre protejarea și conservarea acestor calități în așa fel încât, de efectele binefăcătoare ale acestora să beneficieze și generațiile următoare.

PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII COMUNEI

Comuna Poroina Mare nu mai apare ca o simpla localitate rurala a județului Mehedinți despre care în trecut nu se putea spune mai nimic, astăzi comuna dezvoltându-se ritmic la unison cu județul, cu regiunea SV Oltenia, cu țara. În următorii ani, Primăria și Consiliul Local al comunei Poroina Mare își propun să dezvolte următoarele sectoarele de activitate:

a) În agricultură:

– construirea unui cuptor pentru produsele de panificație și închirierea unor spații de depozitare pentru surplusul de grâu și porumb de la locuitorii comunei;

– se vor mobiliza și convinge locuitorii comunei, proprietari de terenuri agricole pentru lucrarea acestora în asociații cu personalitate juridică sau chiar familiale;

– pe linia privatizării, se va mări nr. tractoarelor și al utilajelor agricole, combinelor de recoltat pentru lucrarea pământului în cele mai bune condiții și în timpul optim, ridicându-se în felul acesta puterea economică a comunei;

– pentru cetățenii care doresc să înființeze ferme, crescătorii de păsări, animale, Primăria și Consiliul Local vor concesiona acestora, în mod rezonabil, clădirile și adăposturile ce au aparținut fostelor C.A.P.;

– se va crea, la nivel de comună, un centru pentru depozitarea îngrășămintelor, insecticidelor, pesticidelor și erbicidelor în vederea distribuirii către locuitori, sub directa supraveghere a unui inginer;

b) În industrie.

Deoarece Institutul de Cercetări geologice București a realizat studii și forări pentru petrol și gaze naturale, pe teritoriul comunei s-au găsit rezerve care în viitor urmează a fi exploatate și prin acesta se vor asigura locuri de munca la o parte din locuitori.

c) În transporturi:

Pentru îmbunătățirea circulației, pe teritoriul comunei Poroina Mare se propun următoarele:

– amenajarea cu trotuare a D.J. 606 în intravilan, amenajare stații de autobuz și platforme pentru parcarea autovehiculelor;

– modernizarea străzilor și drumurilor principale din intravilanul tuturor localităților ce formează comuna Poroina Mare;

– modernizarea D.J. 565 – Poroina Mare – Fântânile Negre – Vânju Mare;

– modernizarea intersecției D.J. 606 B cu D.J. 565;

– asfaltarea D.J. 606 B pe tronsonul Livezile – Poroina Mare;

– execuția unei căi ferate în partea de sud-est a comunei (S – localitatea Fântânile Negre, E – localitatea Poroina Mare) care va face legătura feroviară Vânju Mare – Strehaia;

d) În turism .

Se vor lua măsuri pentru amenajarea și conservarea monumentelor istorice și se vor crea spații verzi, agrement și sport.

În perspectiva valorificării turistice, prin motivația cadrului natural și amenajarea unui bazin cu ape termale, în localitatea Fântânile Negre trebuie modernizate drumurile, identificate clădirile interesante pentru reabilitarea și modernizarea în vederea obținerii de spatii pentru cazare în condiția dezvoltării agro-turismului.

Obiective de utilitate publică: instituții publice, servicii

Localitățile componente din administrativul comunei Poroina Mare nu sunt lipsite de instituții publice și servicii necesare unei bune funcționări a oricărei așezări umane. O îmbunătățire a situației actuale, potrivit opțiunii Consiliului Local, se vor realiza următoarele obiective publice și se vor schimba următoarele destinații:

Localitatea Poroina Mare:

a) schimbare destinație:

– primărie în sediul fostei cooperative comerciale;

– dispensar uman în actualul sediu al primăriei;

b) obiective propuse:

– sediu filială bancă, C.E.C.;

– stație Peco și G.P.L.;

Localitatea Stignița. Obiective propuse:

– punct sanitar ;

– centru de calculatoare cu internet.

Amplasarea obiectivelor de utilitate publică în centrul civic, după principii de compoziție urbanistică, impune trecerea proprietății terenului de la proprietarul actual (particular sau privat de stat) în proprietatea statului administrată de primărie.

Alimentarea cu căldură

Încălzirea locuințelor și dotărilor se va realiza și, pe viitor, tot individual, cu ajutorul sobelor de încălzire. Se propune înființarea unui depozit de combustibil solid la nivel de comună. Apariția unor consumatori importanți care necesită sistem de încălzire implică realizarea unor surse de căldură proprii care să deservească în exclusivitate consumatorul respectiv.

Alimentarea cu apă

Pentru asigurarea necesarului de apă potabilă în localitățile Stignița, Fântânile Negre, Fântâna Mare, Șipotu și Poroina Mare se propune amenajarea unor sisteme centralizate de alimentare cu apă. Sistemele respective vor fi formate din:

– sursa de apă care, de regulă, va fi puț forat la adâncime de peste 80 m. La Fântânile Negre și Fântâna Mare se vor amenaja captările existente pentru asigurarea necesarului de apă. În Șipotu, Stignița și Poroina Mare vor fi executate puțuri forate noi. În localitățile Poroina Mare și Fântâna Mare pot fi luate în calcul fântânile și izvoarele existente în zonă pentru suplimentarea debitului de apă.

– înmagazinare rezervoare amplasate în zona dominantă care înglobează debitul de apă potabilă și debitul de incendiu;

– stație de pompare cuplată de regulă cu captarea și care pompează apă în rezervorul de înmagazinare;

– rețeaua de aducțiune ce face legătura între sursă, rezervor și înmagazinare;

– rețeaua de distribuție amplasată în trama stradală și echipată cu cișmele stradale și hidranți de incendiu.

În localitățile Fântânile Negre și Poroina Mare se vor amenaja și suplimenta capacitățile de înmagazinare existente, iar în celelalte localități se vor crea capacități de înmagazinare la nivelul necesarului.

Gospodărirea apelor

Pentru stoparea pe viitor a fenomenului de alunecări și surpări manifestat pe versantul sudic al satului Șipotu și Poroina Mare se propune executarea de baraje și praguri de fund cu material lemnos din zonă, plantarea de arbori, arbuști și ierburi perene.

Canalizarea

Configurația terenului, lipsa unui emisar, dotările existente și propuse constituie dovezi concludente că nu este necesară construirea unui sistem centralist de canalizare. Pe viitor, canalizarea menajeră se va realiza tot individual prin intermediul latrinelor uscate. Pentru apele pluviale se menține sistemul existent cu rigole și ogașe. În cazul apariției unor consumatori cu pondere la nivel de comuna, se va realiza un sistem local de canalizare cu fosă septică sau bazin vidanjabil.

Alimentarea cu energie electrică

Pentru alimentarea cu energie electrică a viitorilor consumatori din aceste localități, în funcție de puterea solicitată se poate realiza prin construirea de PT – uri noi, modernizarea liniilor de joasa tensiune și construirea de linii noi, respectându-se în zona de locuit realizarea unor coridoare de siguranță cu lățimi de 32 m pentru tensiune de 110 KV și 44 m pentru tensiune de 220 KV. Aceste reglementări de distanță diferă ca distanță în funcție de amplasarea acestora, dar și apropierea de anumite obiective precum traversări și apropieri față de conducte subterane, încrucișări și apropieri între liniile de telecomunicații propuse și liniile de energie electrică existente, traversări și apropieri față de drumuri, traversări și apropieri față de căi ferate, trecerea prin spații verzi și perdele de protecție

CONCLUZII

Comuna Poroina Mare, situată în zona de influență a orașului Vânju Mare, la 16 km față de oraș și la 40 km față de municipiul Drobeta Turnu Severin, fiind traversată de drumurile județene D.J. 606 B și D.J. 565, dispune de o poziție comercială favorabilă dezvoltării. Prin realizarea liniei ferate Vânju Mare – Strehaia, în trecere prin comuna Poroina Mare, se întrevăd posibilități reale de valorificare a produselor agricole și totodată o diversificare a sortimentației produselor agricole.

Realizarea liniei de cale ferată prefigurează implicații pozitive în dezvoltarea comunei Poroina Mare, favorizând dezvoltarea acesteia și a localităților Fântânile Negre cu zona gară – spațiile anexe specifice și, pe de altă parte, asigurarea condițiilor amplasării în comună a unor unități pentru realizarea produselor agroalimentare. Realizarea căii ferate menționate este de așteptat să aibă drept efect creșterea numărului de navetiști spre orașul Vânju Mare, spre Drobeta Turnu Severin și Strehaia și totodată o stabilizare a populației în localitățile comunei în favoarea revigorării gospodăriilor particulare. Avându-se în vedere ponderea terenului agricol (85.60%) și a celui arabil (72.50%), potențialul agricol indicat poate exploata posibilitățile de reabilitare a fermelor agrozootehnice existente (1092 ha pășuni), fiind evidentă creșterea animalelor. Agricultura rămâne activitatea economică predominantă, eficiența activităților agricole fiind determinată de exploatațiile agricole pe suprafețe mari de peste 50 ha sau sole de peste 60 ha cu condiția mecanizării lucrărilor. Ocuparea terenurilor din zonele din intravilan se va face potrivit prevederilor din regulamentul de urbanism. Relațiile de circulație rutieră pe drumurile principale și pe D.J. 565 pot fi îmbunătățite prin modernizare.

Calitativ se asigura piața imobiliară, fiecare gospodărie dispune de o locuință, conform indicatorilor prezentați calitativ, condițiile de locuire sunt corespunzătoare, dar fondul construit în general este în stare mediocră de întreținere.

În localitatea Poroina Mare Consiliul Local trebuie să se orienteze mai ferm spre construirea unui cadru urbanistic a centrului civic, completarea cu spații verzi, agrement, sport în corelare cu poziția la D.J. 606 B. În ceea ce privește echiparea tehnico-edilitară, alimentarea cu apă este o problema actual nerezolvată într-un sistem centralizat.

În perspectiva realizării căii ferate Vânju Mare – Strehaia se va analiza impactul socio-economic asupra comunei Poroina Mare. Este necesar să se estimeze de către Consiliul Local elementele favorizante care să participe la stabilirea amplasamentelor și relațiilor între localități a acestei căi de comunicație.

Dezvoltarea comunei Poroina Mare și a activităților sale economice depinde de zona de influență a orașului Vânju Mare.

BIBLIOGRAFIE

Albulețu, I. + colaboratori(1980) – "Localitățile Județului Mehedinți", editată de Comitetul Județean pentru Cultură și Educație Socialistă Mehedinți, Drobeta Turnu Severin;

Badea, L., Dinu, Mihaela (1974) – "Depresiunile de contact din estul Podișului Mehedinți", SSGGG, Geogr. XXI;2;

Basarabeanu, N., Buga, Dr., Erdeli, G. (1979 )- "Degradările de teren din vatra satelor județului Mehedinți, cu privire specială asupra așezărilor din bazinul Topolniței , Bahnei, Coșuștei", – AUB – Geografice XXVIII;

Bărbulescu Constantin – “Mic dicționar enciclopedic al județului Mehedinți”;

Bordânc, Florica (1971) – "Considerații geografice privind modul de utilizare a terenurilor în județul Mehedinți" – AUB – Geografice XXVIII;

Buga, Dr. (1969) – "Considerații geografice privind vatra și moșia așezămintelor din Oltenia", Comunicări Geografice SSG,IX;

Buturuga, V. (1938) – "Etnografia poporului român", Editura Dacia, Cluj Napoca;

Cernescu Emanoil Mihail (2003) – “Dicționar Toponimic, oicumene daco – românești în Mehedinți”, Editura Cargo, Craiova;

Chipurici, N. (1982) – "Un secol din viata satelor mehedințene", Direcția Regionala de Statistica, București;

Chițu, C. (1975) – "Relieful și solurile României", Editura Scrisul Romanesc, Craiova;

Coteț Petre (1957) – “Câmpia Olteniei”, Editura științifică, București;

Coteț Petre (1976) – “Câmpia Romana”, Editura Ceres, București;

Coteț Petre (1973) – “Geomorfologia României”, Editura Tehnica, București;

Cucu, V. (1981) – "Geografia populației și așezărilor omenești", Editura Didactica si Pedagogica, București;

Cucu, V. (1995) – "România – Geografie umana", Editura Glasul Bucovinei, Iași;

Cucu, V., Cucu, Popova, Ana (1980) – "Județul Mehedinți", Editura Academiei R.S.R., București;

Donat, I. (1956) – "Așezămintele românești din Țara Româneasca în sec. XIV-XVI", Studii, IX, 6;

Dragu, Gh. (1973) – "Toponimia geografica", partea I, Centrul de multiplicare al Universității București;

Erdeli, G. (1978) – "Orientări noi privind sistematizare așezărilor rurale în județul Mehedinți", SGUB;

Erdeli, G., Iacob Gh. (1979) – "Considerații geografice asupra așezărilor omenești din Piemontul Strehaia", AUB – Geogr. XXVIII;

Erdeli, G., Cândea, Melinda (1984) – "Așezarea rurala – componenta principala a peisajului geografic romanesc", BSSGR, VII;

Erdeli, G. (1996) – "Podișul Mehedinți" Editura Metropol, București;

Huică Ion (1977) – “Câteva observații geologice, paleografice și geomorfologice privind pliocenul mediu și superior la est de Dr. Tr. Severin”, Școala Mehedințiului, Dr. Tr. Severin;

Gastescu, P. (1998) – "Ecologia așezărilor umane", Editura Universității, București;

Giurescu, C. C. (1957) – "Principatele romane de la începutul sec. XIX. Constatări istorice, economice și statistice, pe temeiul hărții ruse din 1835", Editura Științifică, București;

Ionescu, Ion de la Brad (1868) – "Agricultura româneasca din județul Mehedinți", Bucuresti;

Isbășoiu, C. (1984) – "Despre formarea și evoluția satelor din Oltenia", B.S.G., vol. VII, București;

Lahovari, G., I. si Colab. (1898) – "Marele Dicționar geografic al României", Editura Universal, București;

Matei, Elena (2004) – "Culoarul Dunării între Orșova și Ostrovul Mare-impactul activităților antropice asupra componentelor mediului", Editura Universala, București;

Mihăilescu Vintilă (1996) – “Dealurile și câmpiile României, studiu de geografie a reliefului”, Editura didactica si pedagogica, București;

Pajura, C. (1947) – "Dicționar geografic, istoric și topografic al județului Mehedinți", Turnu Severin;

Popovici, I., Mănescu, Lucreția (1971) – "Repartiția teritoriala a populației județului Mehedinți", AUB – Geogr.;

Posea, Gr. + Colab. (1982) – "Enciclopedia Geografica a României", Editura Academiei, București;

Roșu, Al. (1959) – "Câmpia Bălăciței", Probleme de geografie, vol. V, București;

Slătineanu, S. (1912) – "Mehedințiul și Cetatea Severinului", Turnu Severin;

Spineanu, D. N. (1894) – "Dicționarul geografic al județului Mehedinți", Tipografia si Fonderia de Litere Thoma Basilescu, București;

Stănciulescu – Bârda, Al. (1982) – "Atestări documentare privind localitățile județului Mehedinți" – în volumul Mehedinți – istorie si cultura;

Șchiopu, Al. (1982) – "Dealurile piemontane ale Coșuștei", Editura Scrisul Romanesc, Craiova;

Stroe Răsvan (2003) – “Piemontul Bălăciței”, Editura Mondosa, București;

Stroe Răsvan (1983) – “Modificări ale reliefului de detaliu în piemontul Bălăciței în ultima sută de ani”, Editura Terra, București;

Stroe Răsvan – “Harta geomorfologica a Piemontului Bălăciței, geneza, evoluția și aspectele actuale ale reliefului”;

Toma, I. (1988) – "Toponimia Olteniei", Craiova;

Tosa-Turdeanu, Ana (1969) – "O importanta lucrare geografica de la începutul sec. al XVIII – lea cu privire la Oltenia", Editura Academiei R.S.R, București;

Tosa-Turdeanu, Ana (1975) – "Oltenia, geografie istorica în hărțile sec. al XVIII-lea ", Editura Scrisul Romanesc, Craiova;

Velcea, V. + Colab. (1971) – "Piemontul Getic. Studiu de geografie economica", Editura Academiei, București;

*** – "Direcția statistica", Drobeta Turnu Severin;

*** (1984) – "Geografia României II", "Geografia Umana si Economica", Editura Academiei, București;

*** (1992) – "Geografia României IV", "Regiunile Pericarpatice", Editura Academiei, București;

*** (1864) – "Harta Szatmari", sc. 1:57.600;

*** (1982) – "Harta utilizării terenurilor județului Mehedinți", sc.1:100.000;

*** – "O. C. O. T.", Mehedinți;

*** – "Recensămintele populației și ale locuințelor – 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 si 2002".

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………. 1

AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE ………………………………… 2

ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE ………….…………….… 7

ISTORICUL LOCALITĂȚILOR DIN COMUNA POROINA MARE ………………….…………………………………………………………… 9

GEOLOGIA ……………………………………………………………… 16

RELIEFUL …………….………………………………………………… 21

CLIMA ………………………………………………..……………….….. 35

HIDROGRAFIA …………………………………………………………. … 38

VEGETAȚIA ………………………………………………………….… 43

FAUNA ………………………………………………………………………..… 45

SOLURILE …………………………………………………….………… 47

POPULAȚIA ………………………………………….…………………. 51

AȘEZAREA SATELOR – TIPOLOGIE …………………….………… 66

ECONOMIA COMUNEI POROINA MARE ……………………….… 86

PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI …………….……… 111

PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII COMUNEI ………………… 114

CONCLUZII ………………….………………………………………… 117

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………… 119