Comuna Făcăeni după care adresează întrebări frontale. [310468]

Argument

A [anonimizat], [anonimizat] a deschide o [anonimizat].

Această lucrare a apărut din dorința de a [anonimizat] a comunității, chiar dacă sunt alohton localității.

[anonimizat]. Poziția geografică a jucat un rol important în dezvoltarea acestei comunități. Cadrul natural de care s-au bucurat locuitorii a făcut ca această localitate să ocupe un rol important de-a lungul drumurilor comerciale ale antichității.

Pe plan local am accesat diverse documente din arhivele primăriei comunei Făcăeni și ale bibliotecii comunale. Deasemenea, am efectuat o [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat], dar și schimbările de după căderea comunismului.

[anonimizat], atât tineri cât și vârstnici legat de proiectele realizate în cadrul acestei comunități.

Pe parcursul întregii lucrări am urmărit a [anonimizat], care a [anonimizat].

În primul capitol am prezentat poziția geografică ([anonimizat]) [anonimizat]-uman, am făcut o [anonimizat] a infrastructurii localității.

[anonimizat]-au pus amprenta asupra comunității.

[anonimizat], dar și redactarea unei discipline opționale în scopul valorificării orizontului local în lecțiile de geografie.

[anonimizat], [anonimizat], corectură și răbdare.

Capitolul I. [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat], este de circa 55 km, [anonimizat] 23 km până la Fetești și 30 km până la Țăndărei.

Fig.1. Poziția geografică a [anonimizat], comuna este cuprinsă în marea unitate a [anonimizat] a [anonimizat]. Altitudinea acestei așezări rurale variază între 10-30-40 m în partea centrală și între 40-60-75 m [anonimizat] a bălții, sub 10 m.

Orientarea generală a [anonimizat], având pe această direcție o lungime de circa 5 km.

[anonimizat], de aproximativ 24000 ha, din care mai mult de jumătate este situat în incinta îndiguită dintre Dunăre și brațul Borcea.

Comuna Făcăeni este situată în partea estică a județului Ialomița, teritoriul său administrativ fiind mărginit de cel al comunelor Vlădeni în partea de nord, Movila în vest, Balta Ialomiței în est și Bordușani în sud.

Fig.2. Poziția geografică a comunei Făcăeni față de principalele localități

Localitatea are o poziție geografică favorabilă fiind una dintre cele mai mari așezări ca întindere și ca număr de locuitori ale județului.

Relief

Principale etape în evoluția paleogeografică

Din punct de vedere fizico geografic, Câmpia Hagieni și Valea Dunării fac parte din Câmpia Română, unitate ce se suprapune nord-estului Platformei Moesice, cuprinsă între depresiunea Pericarpatică la nord și cea Prebalcanică la sud.

Din punct de vedere geologic partea estică a Câmpiei Române, unde se găsește și unitatea studiată, se suprapune pe unitatea structurală atribuită compartimentului estic al Platformei Moesice, între faliile Capidava – Ovidiu și Intramoesică, orientată NV-SE, falie ce corespunde la suprafață cu aliniamentul Valea Mostiștei – Fierbinți Târg – Târgoviște.

Este foarte important de amintit că evoluția Câmpiei Române a fost influențată de-a lungul timpului de numeroși factori, amintind aici de răcirile climatice în Ponțian, care au dus la oscilațiile nivelului mării din bazinele panonic și dacic (getic); crearea treptată a văi Dunării și realizarea a celor opt terase; aluvionarea în Pliocenul superior în avanfosa Carpaților Meridionali, respectiv în diferite compartimente structurale ale Platformei Moesice, pe marginea Orogenului Nord-Dobrogean și din Pliocen sedimente de vârstă Dacian superior – Romanian inferior în nordul Podișului Prebalcanic. Formarea suprafeței de câmpie (inclusiv a podurilor de terasă) au pricinuit concomitent sau în timp, cauze variate cum ar fi eustatismul, mișcările subsidente sau cele de ridicare, oscilațiile nivelului Mării Negre, ulterior. Ca o concluzie generală, putem spune că ultimul stadiu de formare al Câmpiei Române a fost în totalitate lacustru (Dacian superior, Romanian inferior).

Orice unitate de platformă este constituită din două etaje structurale distincte: fundamentul și cuvertura sedimentară. Fundamentul a apărut într-o etapă în care zona evolua ca arie labilă, iar cuvertura sedimentară s-a format după ce zona a devenit stabilă, adică a trecut la stadiul de platformă.

Câmpia Română reprezintă una dintre cele mai noi unități geomorfologice ale țării la suprafață, deși fundamentul său cristalin este mai vechi decât o parte din Carpați. Fundamentul cade în trepte din ce în ce mai adânci spre geosinclinalul carpatic sub care se afundă și este „constituit în cea mai mare parte de Platforma Moesică (epihercinică) cu sectoarele ei foarte vechi (arhaic-carelian, baicalian, de șisturi verzi și hercinico-dobrogean) separat printr-un sistem de falii radiale”. Sectorului arhaic baicalian îi corespunde și fundamentul Câmpiei Hagieni sector care completează complexitatea și eterogenitatea fundamentului Câmpiei Române.

Fundamentul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline, este străpuns de

masive intruzive care se află la 2500 – 3000 m adâncime. Acest fundament cristalin a fost peneplenizat în mai multe faze și reprezintă „primul etaj de relief fosil”4. De asemenea sunt identificate mai multe etape în evoluția paleogeografică a Câmpiei Române :

– Etapa paleozoică în care a avut loc acoperirea fundamentului cristalin, peneplenizat cu sedimente acumulate în fazele: cambriană, ordoviciană, siluriană, devoniană, carboniferă carbonat – evaporitic și calcaros, după care a urmat o fază de ridicare asturică și peneplenizare paleozoică la un etaj (nivel) superior celui precedent.

– Etapa permian triasic desfășurată în mai multe faze sedimentare, ultima fiind „seria roșie” care s-a încheiat cu a treia fază de peneplenizare situată la un etaj superior.

– Etapa jurasic-cretacic și post cretacic (eocen) în care a avut loc o îndelungată sedimentare marină, începând din dogger cu predominarea seriilor de tritice și a calcarelor care au încheiat sedimentarea senoniană. În această etapă, întreaga Platformă Moesică a fost exondată datorită mișcărilor laramice și supusă peneplenizării din paleogen până în miocen. Această suprafață de eroziune, denumită și „peneplena Valahă”, are o importanță deosebită în evoluția paleogeografică a Câmpiei Române, pentru că separă ciclul paleotectonic de cel neotectonic.

Fig.3. Secțiune geologică

Datorită mișcărilor neotectonice, evoluția Depresiunii Valahe intră într-o etapă când, începând cu neogenul, a luat naștere un mare sinclinal cu direcția SV – NE, cu caracter subsident pe aliniamentul Calafat – Valea Siretului.

În zona de contact cu orogenul carpatic a avut loc acumularea depozitelor tortoniene, sarmațiene, pliocene și cuaternare. Lacul levantin se suprapune, în general, Câmpiei Române, fiind mai extins în SV și NE câmpiei.

În cuaternar, Câmpia Română a evoluat pe fondul subsidenței pliocene, când au avut loc mișcări epirogenetice pozitive care au înălțat-o la altitudinea actuală.

Morfotectonic, Câmpia Hagieni și valea Dunării aparțin sectorului estic, o importantă unitate neotectonică cuaternară a Câmpiei Române, caracterizată prin mișcarea de subsidență continuă din levantin în pleistocen și holocen numai în axul sinclinalului neogen când a cunoscut o deplasare de la sud la nord, ceea ce ne explică și aplecarea Bărăganului de Sud pe aceeași direcție.

Cuaternarul, etapă foarte complexă atât din punc de vedere tectonic cât și stratigrafic, climatic și pedobiogeografic, a cunoscut importante schimbări datorită glaciațiunii. Astfel, la începutul cuaternarului, influența climei reci, periglaciare era mai slabă ca să devină mai puternică la sfârșitul pleistocenului, dovadă prezența loessului și ritmicitatea lui reflectată în schimbările paleoclimatice.

Fig.4. Stratigrafia depozitelor

Evoluția paleogeografică a Câmpiei Române este completată de studiul mamiferelor fosile care edifică numerease ipoteze de ordin paleoclimatic și paleobiologic alături de cele pedologice, hidrografice și geomorfologice. Depozitelor detritice depuse în Depresiunea Valahă din neogen și pliocen li s-au alăturat cele fluvio-lacustre de Cândești și Frătești, datorită intensificării acțiunilor râurilor carpatice și prebalcanice, dar și a mișcării de subsidență din depresiunea pericarpatică.

Din analiza unor profile date de G. Murgoci (1907), D. Rusescu, P. Enculescu, printre care și cele de la Mărculești, Fetești, C. Brătescu identifică „… trei orizonturi de loess cu două benzi de soluri fosile” subliniind că „pe baza acestor fapte, putem considera că, atât terasa Chirnogi, cât și Câmpia Bărăganului până la Ialomița se aflau în faza Mindel Riss sub apă (lacuri, bălți, conuri de dejecție și delte); luncă de râu în regiunea terasei Chirnogi, când s-au acumulat peste ele nisipuri și pe alocuri pietrișuri. În fazele Riss, Wurm I, Wurm II s-au depus cele trei straturi de loess, fiind mai nisipos către interior, tipic în partea superioară, cu intercalarea a două soluri fosile interglaciare : Riss – Wurm I și Wurm I – Wurm II ”

N. Pop stabilește în lucrarea sa „Formarea Câmpiei Române” că lacul cuaternar nu depășea Mostiștea la Vest și avea adâncimi inegale, afirmație explicată „ … pe când la Slobozia, baza cuaternarului e la -56 m, iar la Mărculești e la – 32 m, la Fetești urcă până la – 10 m, pentru a coborâ din nou spre nord la Viziru, unde atinge iarăși – 32 m și mai mult. Așadar, în regiunea Fetești – Hagieni, ori lacul era mai puțin adânc, ori regiunea era o insulă a lacului. Interesant e că adâncimea bazei cuaternarului pe linia Slobozia – Mărculești pare să coincidă cu inflexiunea suprafeței Bărăganului la apus de Hagieni.

Petre Coteț stabilește șapte faze precise în evoluția lacului pleistocen, acestea fiind: faza Donau (depozitele de Frătești), faza Günz (marnele și nisipurile de Uzuna. Complexul acestei faze este situat deasupra pietrișurilor de Frătești și se afundă în zona Bărăganului); faza Günz – Mindel (pietrișurile de Bărăgan – Brăila); faza Mindel – Riss (marnele, argilele și nisipurile de Mostiștea – Barboși – Mizil); faza Würm I – Würm II (nisipurile argiloase de Brăila); fazele cele mai noi Würm III și Holocen (reprezentate prin câmpia de divagare din zona Siretului Inferior).

Ca etape de formare și de conturare cât mai clară a Câmpiei Hagieni aceasta se produce în interstadialul Wurm I – Wurm II, când un braț dunărean pătrunde pe la Țăndărei, detașând la nord fâșia Nasul Mare de Câmpul Hagieni. Trebuie menționat aici că în acel moment Dunărea curgea prin valea Jegălia situată în vestul Câmpiei Hagieni. În Wurm II – Wurm III, Dunărea debordează de la Călărași către nord-est, peste albia unui râu mai vechi ce colecta ape din Dobrogea de sud-vest și sud (Ceair, Canaraua, Carasu), impunându-și cursul la contactul cu Dobrogea de care a izolat Câmpul Hagieni.

În Wurm III începe printr-o adâncire a Dunării datorată unei coborâri a nivelului mării cu 130 m. Lunca Dunării începând cam de la vest de Giurgiu, atinge – 40 m la Călărași și – 80 m în Deltă, unde curgea numai pe Brațul Sfântul Gheorghe; acesta se alungea către est, pe platforma continentală. Partea de est a Câmpiei Române devine în bună parte un podiș (timp de circa 7000 ani). În Holocen, nivelul mării se ridică relativ repede, se pare cu unele opriri pe la – 30 m, – 8 m și – 4 m, apoi atinge + 4 m (transgresiunea neolitică), și din nou scade la – 4m (retresiunea fanagoriană sau dacică), după care urcă lent la 0 m actual (transgresiunea valahă, ce continuă și azi).

Alcătuirea petrografică

Privind structura geologică a Platformei Valahe, V. Mutihac și I. Ionisei (1974) disting două etape structurale, soclul și cuvertura sedimentară. Soclul eterogen atât cât ca alcătuire litologică, cât și ca vârstă a consolidării este format în jumătatea sudică a platformei Valahe din șisturi cristaline de tip Palaza. Pe soclul valah s-au acumulat depozite în grosime de mai multe mii de metri în faza de submersie.

Fig.5. Secțiune geologică în depozite cuaternare

Grosimea cuverturii este diferită de la un sector la altul, datorită faptului că soclul nu s-a comportat ca un bloc rigid. „Sondajul de la Mărculești – Ialomița săpat înainte de 1900 pentru căutarea de ape arteziene în Bărăgan a mers până la 753 m adâncime. El a trecut de la suprafață până la 72 m prin loess și nisipuri cuaternare. De la 72 m la 178 m au străbătut Pliocenul cu slabe intercalații de cărbuni. Între 178 m și 245 m forajul a străbătut sarmațianul, iar apoi de la 245 m la 322 m Miocenul. Între 322 m și 462 m a trecut prin Cretacicul superior intrând apoi în Barremian, în care a rămas până la talpă”.

Din analiza secțiunii geologice realizată în zona câmpului, reiese că succesiunea depozitelor este următoarea:

„- Strate formate în gresii în bază și șisturi marnoase la partea superioară care corespund Jurasicului Mediu (Dogger);

Jurasicul superior este reprezentat de calcare și dolomite;

Depozite Cretacice formate din calcare, marme și gresii, cu grosimi mari și acoperă în întregime pe cele jurasice;

Stratele Miocene și Pliocene cu grosimi mult mai reduse, formate din marne, nisipuri și conglomerate;

Peste aceste depozite sunt așternute cele cuaternare, care ajung la 31 m grosime în sondajul de la Mărculești ”.

Depozitele Cuaternare

La suprafață, Câmpia Română este formată din formațiuni care aparțin exclusiv Cuaternarului. Tipul de rocă predominant este loessul, având grosimi variabile 20 – 50 m. În lungul văilor se găsesc depozite aluvionare formate din pietrișuri și nisipuri aduse de râuri, formând șesuri aluvionare sau lunci.

Fig.6. Profilul de la Stelnica în versantul abrupt al Borcei: 1. loess; 2. nisipuri loessoide; 3. argile nisipose; 4. soluri fosile; 5. argile nisipoase; 6. orizont marnos calcaros; x locul cu resturi de Mammuthus trogontherii

Depozitele loessoide acumulate până la sfârșitul Pleistocenului mediu ating în Câmpia Hagieni grosimea de 50 m. O importanță deosebită prezintă deschiderea naturală de la Stelnica, situată pe malul stâng al Brațului Borcea. Din analiza profilului efectuat se constată că „… ceea ce se consideră loess în Bărăgan nu corespunde întrutotul, aici fiind vorba în bază de un orizont roșcat care se prelungește din Dobrogea de pe versantul stâng, dar care se află într-o poziție mai coborâtă, datorită unei mici denivelări recente.

Mai sus urmează nisipuri fine cu stratificații orizontale, la baza cărora a fost găsit molarul Mammathus Trognthoerii, iar în partea superioară se află loessul”.

Important pentru relief, trebuie precizat, că depunerea stratelor de loess, cu grosimi consistente în această zonă (50 m), se putea realiza numai pe uscat, în afara luncilor sau a părților lacustro-mlăștinoase. Loessurile s-au depus, în majoritate, în fazele de tip glaciar – periglaciar, ca praf eolian, dar și deluvio – proluvial.

Pietrișurile din Bărăgan împreună cu cele de Frătești, cu extindere și grosime mare au fost denumite „Pietrișurile de Bărăgan”

Depozitele holocene s-au depus sub formă de aluviuni grosiere de terasă și roci loessoide, continuând spre final cu sedimentarea loessului .

Fig.7. Profil transversal cu denivelare tectonică

Comuna Făcăeni se caracterizează printr-o zonare a reliefului, sectorul de luncă ce prezintă cote de 13-17 m și sectorul câmpului Bărăganului de Sud (cote variind între 40 – 55 m). Datorită acestui fapt, la limita dintre cele două sectoare, la baza câmpului depresionar, pot apărea fenomene de eroziune eoliană. Procese geologice dinamice de natura alunecărilor de teren nu au fost semnalate.

Din punct de vedere geologic, formele de relief din comună aparțin Platformei Moesice. Fundamentul este alcătuit din șisturi cristaline și șisturi verzi a căror adâncime crește de la sud la nord. Peste acest fundament se află cuvertura sedimentară formată în mai multe cicluri de sedimentare, prin depuneri de aluviuni și depozite de loess, de grosimi considerabile dând naștere, unui relief monoton cu interfluvii intense și văi evazate.

Fig.8. Hartă geologică

Teritoriul comunei Făcăeni cuprinde partea nord-estică a interfluviului dintre Ialomița și Dunăre și partea nordică a bălții Ialomița- incintă îndiguită- și porțiunea din lunca Dunării aferente.

Relieful are aspect plat cu orientare vest- est având înălțimile cele mai mari în partea de vest, de peste 70 m făcând trecere spre Podișul Hagieni, în partea centrală se află zona joasă a terasei cu orientare spre nord și înălțime de sub 30 m, iar partea cea mai joasă se află în partea de est a teritoriului – în luncă și baltă – cu înălțimi de sub 10 m, prezentând și unele porțiuni de lăsare și înmlăștinire. Înălțimea medie a intefluviului este cuprinsă între 25-50 m, apărând, din loc în loc și înălțimi mai mari în movile de origine antropică cu valori de 5 -15 m față de cotele din jur, așa cum sunt movile de la hotarul dintre Găița și Făcăeni de 47 m; Crăciunașul de 40,2 m care în prezent au fost nivelate și utilizate pentru culturi agricole.

Din punct de vedere hipsometric teritoriul este cuprins între 2,5 și 74,8 m. Pantele au valori foarte mici între 0ș și 3ș, incinta îndiguită, pudul terasei și o parte din interfluviu au înclinații foarte reduse fiind suprafețe cvasiorizontale, valori mai mari apar de-a lungul abruptului ce însoțește fruntea terasei până la verticală prezentând înclinări de peste 45ș, astfel teritoriul comunei prezintă în cea mai mare parte suprafețe orizontale.

Albia brațului Borcea în profil longitudinal, are o înclinare redusă spre nord. Din această cauză, brațul Borcea prezintă tendințe de meandrare, depunându-se aluviuni în albie sau pe malurile convexe. Lunca este asimetrică, fiind dezvoltată, mai ales la est de satul Progresu, cu întindere mai mare în regiunea îndiguită între Dunăre și brațul Borcea.

Aceste caracteristici ale reliefului sunt propice dezvoltării unei așezări omenești, cu activități economice. Se poate spune ca tocmai relieful a fost acela care a determinat nu numai specificul agricol al comunei, dar și morfostructura ei, fiind o comună de terasă.

Hidrografia

Din punct de vedere hidrografic, comuna reprezintă o regiune semiendoreică lipsită total de o rețea hidrografică de suprafață în partea vestică, în schimb, în partea estică se înâlnește fluviul Dunărea și brațul Borcea. Fluviul Dunărea, pe teritoriul comunei Făcăeni ține de la kilometrul 306 la kilometrul 280, iar brațul Borcea ține de la kilometrul 1 la kilometrul 19. Aceste două ape curgătoare au o importanță vitală pentru viața economică a comunei, brațul Borcea are lățimi cuprinse între 300-450 m, iar Dunărea de 600-800 m, lățimi ce cresc în timpul viiturilor (din martie până în iunie) și scad în perioadele de secetă (iulie-noiembrie).

Fig. 9. Fluviul Dunărea

Fig.10. Hartă hidrologică

Debitul maxim cu probabilitatea de 1% (o dată la 100 ani) în regim natural de scurgere este de 17300 m3/s este în amonte de Călărași și scade ca urmare a fenomenelor de atenuare în Balta Ialomiței la circa 16240 m3/s. Volumul maxim scurs pe anotimpuri se produce în general primăvara (aprilie- iunie), iar cel minim în perioada vară – toamnă (august- octombrie) când în medie se scurg circa 34% și respectiv 18% din volumul anual. Volumul lunar maxim se întâlnește obișnuit în mai (în medie 12% din volumul anual), însă valori foarte ridicate se înregistrează și în luna aprilie (cca 11,6% din volumul anual).

Scurgerea minimă lunară se înregistrează, în general, în octombrie și septembrie, când în medie se scurg 5,5% și respectiv 5,7% din volumul anual). Debitul mediu zilnic minim (anual) cu probabilitatea de 80% (o dată la 5 ani) variază puțin pe teritoriu, între 1940 m3/s și 1990 m3/s, iar cel corespunzător aceleași probabilități, dar calculat în perioada iunie- august, între 2820 m3/s și respectiv 2890 m3/s.

În anul 2003 s-au înregistrat cele mai scăzute debite din ultimii 100 de ani, pe fondul unei secete prelungite care s-a datorat staționării deasupra Europei a unei mase de aer de origine africană, cu temperaturi frecvente de 35ᵒC și lipsa precipitaților pe o perioadă mare de timp. Pe 23 august 2003, debitul Dunării a atins un minim de 1640 mᶾ/s la intrarea în țară.

Odată cu apele sale, Dunărea transportă cantități impresionante de aluviuni care odinioară erau lăsate în baltă, în lunca internă și au contribuit la colmatarea naturală a unor brațe, privaluri, gârle, având drept consecință faptul că sectoare întinse din albia minoră sunt acoperite cu aluviuni recente.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie era de circa 1800 kg/s, din care circa 90% se dirija pe Brațul Dunărea Veche, procent care se diminuează în aval de Brațul Răul la circa 35%. Aluviunile târâte sunt nesemnificative în raport cu cele în suspensie, reprezentând, în medie, sub 1% din acestea. Debitul specific, alcătuit din aluviuni, este constituit din nisipuri fine, de natură mai mult argiloasă, situație evidențiată și de forajele din lunca Dunării.

La viiturile catastrofale, lunca Dunării a cantonat 24 miliarde m3 apă cu aluviuni. Debitul specific ajunge la 0,8 t/ha/an ceea ce înseamnă un strat de 0,066 mm sol compact îndepărtat din bazinul fluviului Dunărea și depus în zonele de aluvionare în luncă.

În timpul viiturilor lunca era inundată pe suprafețe foarte întinse datorită suprafeței sale aproape orizontale între Dunăre și Borcea, dar acest aspect s-a redus aproape complet când întreaga luncă a fost îndiguită.

În ceea ce privește apele subterane, acestea se găsesc la diferite adâncimi, având 2-5 m în lunca Dunării, 12-20 m în vatra satului, depășind 40 m pe treptele înalte ale interfluviului. Pânza freatică nu seacă niciodată deși apar oscilații ale nivelului freatic în funcție de anotimp, cunoscând unele variații primăvara, astfel grosimea stratului acvifer este cuprinsă între 2-7 m. Din punct de vedere al compoziției chimice se caracterizează prin duritate redusă și mineralizare totală, potabilă din punct de vedere chimic și bacteriologic.

Sistemul de irigații a cunoscut o extindere continuă ajungând la 68 de km canale în incinta îndiguită și la 30 km pe terasă.

Clima

Principalele elemente ce caracterizează clima microregiunii se datorează în primul rând, așezării geografice a comunei în sud-estul țării, fiind mult apropiată de Europa Estică de unde pătrund iarna masele de aer rece continental, iar vara cele fierbinți din nordul Africii peste Mediterana și din sud-vestul Asiei, care dau o notă de ariditate acestei zone.

Doar balta, din estul comunei, mai induce o notă locală de ameliorare a contrastelor climatice, datorită poziției sale între cele două brațe ale fluviului prin sistemul de briză de baltă și locală care se simte pe timpul verii.

Temperatura medie anuală după stația meteorologică Fetești, în perioadele 2001-2015 și a fost de 11,8°C. Media minimă anuală a temperaturii este de 10,9°C, iar maxima de 12,8°C.

Temperatura maximă absolută a fost înregistrată la Fetești la 23.07.2007, fiind de 42°C, iar minima absolută după aceași stațiune, înregistrată la 02.02.2002, a fost de -21,6°C.

Tabel nr.1. Temperatura medie lunară și anuală a aerului 2001-1015

Pe acest teritoriu se înregistrează anual circa 30 zile cu temperatura maximă de peste 30°C. Aceste zile alcătuiesc zilele tropicale, începând din luna mai până în septembrie, atingând numărul cel mai mare în luna iulie (peste 20 zile).

Grafic nr.1. Temperatura medie lunară și anuală a aerului 2001-2015

Cantitățile medii anuale de precipitații

Așezată la periferia influențelor anticiclonului Asiatic și a ciclonilor oceanici și mediteraneeni, sectorului Făcăeni – Fetești îi sunt specifice precipitațiile de tip frontal și convectiv. Astfel, aici, într-un an pot cădea în medie 450 – 500 mm precipitații.

Tabel nr.2. Precipitații medii lunare și anuale (mm) – 2015

De la o lună la alta, cantitățile de precipitații variază foarte mult. Cele mai mari valori ale precipitațiilor se produc în luna mai și îndeosebi în iunie (75-90 mm), acestea fiind lunile când se înregistrează maximul pluviometric. Cauza o constituie pătrunderea în țara noastră, la sfârșitul primăverii și începutul verii, a aerului maritim umed, transportat aici prin intermediul anticiclonului Azoric și a ciclonilor europeni. De asemenea, cele mai puține precipitații se produc la sfârșitul semestrului rece (noiembrie-aprilie), în februarie (20-30 mm) și martie (25-35 mm), acestea fiind cele mai secetoase luni ale anului în care se înregistrează minimul pluviometric. Cauza acestora o constituie persistența timpului anticiclonic.

Grafic. nr.2. Precipitații medii lunare– 2015

Principalele vânturi

Crivățul din nord-est acționează iarna și vara cu viteze de 5,25 m/s, în medie. Este un vânt uscat și iarna aduce viscol. Frecvența medie anualã este de 11% (iarna de 15%, primăvara de 11%, vara de 7% și toamna de 10%). Acest vânt spulberă zăpada și usucă solul, lucru ce i-a determinat pe pecenegi și cumani, care, străbătând teritoriul Câmpiei Române în secolele al X lea-al XI lea i-a determinat să-i atribuie denumirea de Buragan-furtună de zăpadă, vârtej, denumire ce se mai întâlnește în Crimeea și Pamir. Vara, Crivățul ridică termometrul la +35°C.

Băltărețul bate dispre sud-est, aducând ploi. Frecvența medie anualã este de 8% (iarna de 4%, primăvara de 13%, vara de 7%, toamna de 8%). El este singurul vânt care aduce deseori ploi binefăcătoare în tot timpul perioadei de vegetație a plantelor și toamna. Este un vânt cald ce suflă dinspre bălți și încarcă aerul cu vapori de apă. Suflă mai ales din aprilie până în octombrie.

În Balta Ialomiței, în afară de vânturile amintite, se mai simt și mișcări de aer cu caracter local ascendent și descendent. Cele cu caracter ascendent au loc la începutul zilei datorită încălzirii aerului, iar cele descendente se produc seara și noaptea datorită răcirii aerului.

La stația meteorologică din Fetești viteza medie lunară multianuală a vântului, calculată din date orare, pentru perioada 2001-2015, a fost de 3,5 m/s, iar calmul atmosferic de 3 %. Pentru lunile sezonului de toamnă și ale celui de iarnă, frecvența predominantă a vântului este din SV (14% – 23%), pentru sezoanele primăvară-vară, frecvența predominantă a fost SE (14% – 23%), iar pentru lunile august și septembrie frecvența predominantă a fost din N (15%-18%).

Teritoriul comunei Făcăeni face parte, din punct de vedere climatic din ținuturile limitrofe Văii Dunării de la periferia estică a Câmpiei Bărăganului. Acest ținut apare ca un culoar climatic între Podișul Dobrogei și Câmpia Bărăganului, ce orientează vânturile reci din nord cu felurite efecte cum ar fi reducerea temperaturii, a calmului atmosferic. Ca urmare, în luna ianuarie, temperatura medie coboară și sub -3șC, înghețurile sunt mai timpurii, iar durata intervalului fără îngheț este de cca 210 zile. Pe sol, înghețul apare mai devreme (cca 10 Oct) și dispare după 15 aprilie. În anii cei mai secetoși, precipitațiile sunt de 271 mm (2001), iar cei mai ploioși ajung la 744 mm (2005). Temperatura medie a aerului este ridicată ( 11șC) . Indicele de ariditate are valorile cele mai mici (sub 22), iar fenomenele de uscăciune și secetă sunt intense.

Din analiza temperaturilor, regimului de precipitații, vânturilor, se constată că în această regiune clima are un caracter continental excesiv având implicații serioase a întregii activități economice din cadrul comunei.

Fauna și flora

Vegetația este formată din stepa propriu-zisă, reprezentând vegetația zonală, formațiune ierboasă caracterizată prin lipsa vegetației lemnoase superioare datorită cantității anuale medii de precipitații mici, variații extreme ale temperaturii, vânturi permantente și de intensitate relativ mare, umiditate atmosferică mică, condiții de ariditate.

Formațiunile ierboase care domină stepele sunt alcătuite, în cea mai mare parte, din graminee ca: păiușul (festuca sulcata), negara sau colilia (stipa capillata), obsiga sau iarba ovăzului (bromus secalinus), bărboasa sau păiușul dulce (andropogon ischemum) și ovăsciorul (avenastrum pubescens).

Apoi numeroase plante cu flori viu colorate și variat colorate: părăsita găinilor (taraxacum scrotinum) cu flori galbene ca lămâia care crește pe stepa de loess, păpădia (taraxacum officinale), aglica (filipandula hexapeta) cu flori albe, capul șarpelui (echium rubrum) cu flori roșii, nu mă uita (miosotis silvatica), jaleșul (salvia pratensis, salvia nutans), anemonele sau oițele (anemone silvestris).

Alături de aceste specii cresc și unele plante cu bulb cum sunt: scânteioara (gagea saxatilis) cu flori galbene, brândușa de toamnă (colchicum autumnale) cu flori roșietice-liliachii, laleaua pestriță (fritillaris imperialis), laleaua galbenă sau laleaua de pădure (tulpina silvestris).

Tot în formațiunile de stepă crește pelinul (artemisia pontica), și specii de plante cu țepi: scaieții sau ghimpele (cirisium lanceolatum) și ciulinii (cardus nutans). Plantele lemnoase sunt reprezentate de rare tufișuri de măceș (rosa canina), porumbar (prunus spinosa), cireș (prunus fructicosa), trandafir pitic sau rasura (rosa galica), vișin turcesc (prunus mahaleb). În văile torențiale cresc specii lemnoase ca: salcâmul (robinia pseudoacacia), oțetar (koelreuteria paniculata), lemn câinesc (ligustrum vulgare), sălcioară sau mierea ursului (elaeagnus angustifolia), păducel (crataegus monogyna), cătină roșie (tamarix ramosissima).

Astăzi se mai întâlnesc specii de plante de stepă în locuri mai greu accesibile, în lungul căilor de comunicații și în lungul canalelor de irigație sau în zona parcurilor. Producția de biomasă a acestor pajiști este redusă fiind de 1,5 – 2 t/ha/an.

Fig.11. Harta vegetației

Vegetația zonală se dezvoltă datorită unor condiții locale specifice de luncă, alcătuită din diverse specii de salcie albă, răchită, plopi, cătină- specii de esență moale- și mai rar prin esențe tari ca: frasinul, stejarul, ulmul – acestea alcătuind zăvoaie ce se restrâng continuu datorită extinderii suprafețelor agricole.

Flora de baltă este formată din stuf (papură, trestie, setează, costrei), plută (nufăr), brădiș.

Evoluția vegetației naturale a determinat și evoluția faunei, deoarece răspândirea speciilor de animale este condiționată de relief, climă, hidrografie, vegetație, deci de mediul înconjurător. În fauna acestui teritoriu se resimte influența celor trei provincii : Europo-Siberiană, Pontico-Central-Asiatică și Mediteraneană. Ca și vegetația, la faună este necesar să se cunoască vegetația și fauna zonelor învecinate, pentru că multe dintre plantele și animalele din apropiere ajung aici (plantele prin semințe, animalele prin locomoție). Fauna stepei este bogată și foarte variată datorită abundenței de hrană.

Insectele sunt foarte numeroase datorită posibilităților de hrană și de mișcare. Dintre acestea se pot menționa câteva specii de gândaci din care cei mai mulți sunt dăunători. De exemplu : gândacul ghebos (zebrus tenebroides), cărăbușul de stepă (anoxia villosa), ale cărui larve atacă cerealele, gândacul de colorado (leptinotarsa decemlineata), cărăbușul de câmp (melolontha vulgaris).

Reptilele sunt și ele destul de numeroase, fiind reprezentate din câteva specii de șopârle și șerpi. Mai frecvente sunt șopârla verde sau gușterul (lacerta viridis), șopârla de stepă (lacerta taurica), vipera de stepă (vipera ursinii renardii).

Păsările găsind o hrană bogată și variată au o largă răspândire atât ca număr de specii cât și ca număr de indivizi. Cele mai multe cuibăresc pe sol: prepelița (coturnix coturnix), potârnichea (perdix), ciocârlia de Bărăgan (melanocorypha calandra), ciocârlia moțată (galerida cristata), dar și în arbuști: cioara de sămănătură (corvus frugilegus), sfrânciocul cu fruntea neagră (lanius minor), sfrânciocul roșcat (lanius collurio), grangurii (oriolus oriolus), în fruntea câmpului prigoria (merops apiaster), lăstunul de mal (riparia riparia), lăcustarul (sturnus roseus). Hrana e formată din ierburi, semințe, insecte, pe care le vânează în aer și pe sol, mamifere mici. Din cauza frigului iernii, lipsei de hrană și de adăpost cele mai multe (75 %) migrează către regiunile mai calde. Numărul speciilor din acest mediu s-a redus continuu ca urmare a modificării accentuate de om (distrugerea pajiștilor naturale, poluarea chimică, poluarea fonică). Unele păsări găsesc în așezările omenești un mediu mai bun decât cel natural, cel din urmă fiind profund modificat. Aceste păsări sunt numite antropofile. Mai cunoscute sunt: guguștiucul (streptopelia decacrata), cucuveaua comună (athene noctua), ciocănitoarea pestriță de grădină (dedrocopos syriacus), mierla neagră (turdus merula merula), rândunica (hirundo rustica), turturica (streptopelia turtur), lăstunul de casă (delichon urbicum), vrabia de câmp (passer domesticus), stăncuța (corvus monedula).

Alte specii de păsări întâlnite frecvent în stepă mai sunt și vulturul de stepă (aquila nipalensis), uliul păsărilor (accipiter nisus), uliul găinilor (accipiter gentilis), uliul de stepă (circus macrourus), șoimul rândunelelor (falco subbuteo). Dropia o altă pasăre specifică stepei în zona Câmpiei Hagieni, dar și în Câmpia Bărăgan, a dispărut.

„Din copilarie și eu am trăit cu tamadaienii, vânători de dropii din baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mânând în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi — cărora ei le zic mitropoliți, sau când aceștia, primavara, se întețesc în lupte amoroase sau când, toamna, ei duc turmele de pui să pască țarinele înțelenite” .

Mamiferele, mai răspândite sunt rozătoarele: cârtița europeană (talpa europaea), iepurele comun (lepus europaeus), orbetele sau cățelul pământului (spalax leucodon), șoarecele de stepă (sicista subtilis), hârciogul (cricetus cricetus), popândăul comun (citellus citellus) și carnivorele: vulpea (vulpes vulpes), dihorul de stepă (mustela eversmanni), viezurele sau bursucul (meles meles), nevăstuica (mustela mustela). „Chițcani, dihori și nevăstuici fugeau speriați aproape tot așa de numeroși ca și lăcustele. Tăcerea era asemănătoare cu a Bărăganului, sfâșiată doar de strigătele ascuțite ale hultanilor și vulturilor”.

Fauna acvatică întâlnită în cele două brațe ale Dunării este formată din: crap, somn, caras, lin, știucă, biban, plătică, roșioară, văduviță, avat, șalău, oblete, babușcă etc.

De precizat că pentru brațul Borcea, caracteristic este prezența unor pești mari migratori ca: păstruga, nisetrul, morunul, cega, scrumbia, ce urcă pe fluviu pentru reproducere.

Atât vegetația cât și fauna naturală menționate mai sus au fost modificate, de multe ori, omul prin activitatea sa a intervenit brutal distrugând echilibrul ecologic existent.

Solurile și rolul lor în activitatea economică

Teritoriul comunei Făcăeni este caracterizat prin soluri azonale de luncă, care sunt cele mai slab dezvoltate, și prin soluri bine dezvoltate – cernoziomuri carbonatice (castanii deschise), în zonele de terasă și a podișului Hagieni din partea de vest a teritoriului comunei.

În formarea solului, sub influența factorilor de mediu, se desfășoară variate procese fizice, chimice și biologice prin intermediul cărora au loc, în permanență, intrări sau aporturi, ieșiri sau pierderi, transformări și translocări, organizări și reorganizări de substanțe, energie și materie.

Cernoziomul carbonatic, cu orizonturile clar diferențiate, ocupă interfluviul câmpului. Profilul cernoziomurilor, în special al cernoziomului vermic se constată o activitate biologică intensă (crotovine, canale de râme și insecte). În zona cernoziomurilor, verile sunt călduroase, iar iernile geroase cu intervale de încălzire. Formele de relief în arealul cernoziomului sunt interfluviile largi, plane cu microdeprersiuni, precum și versanții slab înclinați.

Solurile de luncă sunt reprezentate prin aluviuni și soluri aluviale.

Solurile aluviale sunt întâlnite în special în Insula Mare a Ialomiței și ocupă suprafețe mai rar inundate și aluvionate, ceea ce permite dezvoltarea vegetației și solificarea lor, conținutul de humus în orizontul superior putând ajunge la 7 %. Din cauza adâncimii mici a apei din acviferul freatic, acestea sunt frecvent gleizate și înmlăștinite.

În general, solurile de luncă sunt favorabile unei game largi de culturi agricole, datorită gradului ridicat de fertilitate și regimului hidric favorabil.

Cernoziomurile carbonatice din zona teraselor și Podișului Hagieni au drept caracteristică principală prezența carbonaților de la suprafață. În acest sector, din cauza aridității, cantitatea de precipitații din cursul anului îndepărtează substanțele solubile, iar uscăciunea mare din timpul sezonului cald mărește evaporația apei din sol, care aduce spre suprafață sărurile respective.

Deficitul de umiditate climatic este un factor limitativ general și cel mai important datorită cantității reduse de precipitații și distribuție nefavorabile a acestora în timpul perioadei de vegetație (în special la porumb). Prin irigare se realizează condiții pentru diminuarea acestui factor și pentru valorificarea potențialului de fertilitate a solurilor.

Introducerea irigațiilor atrage însă după sine pericolul ridicării nivelului apei freatice în arealele slab drenate și apariția excesului de umiditate care s-ar constitui într-un alt factor limitativ. Pentru extinderea și intensificarea irigațiilor este necesară menținerea în stare de funcționare a canalelor existente precum și completarea cu alte canale, după caz. De asemenea, este necesară raționalizarea normelor de udare sau reducerea lor în arealele cu apă freatică la adâncime foarte mică. Excesul de apă de suprafață este, de obicei, temporar însă suficient ca să întârzie efectuarea lucrărilor agricole la timp. Poate fi îndepărtat prin canale nepermanente, nesistematice spre emisarii învecinați.

Capitolul II. Cadrul socio-uman

Istoricul așezării

Străvechi pământ al civilizației umane, teritoriul românesc a generat oamenilor care l-au locuit și îl locuiesc un profund sentiment al istoriei, al unei istorii multimilenare. Este o realitate istorică și socială unanim dovedită și recunoscută ca axa danubiană, pe care se află și zona localității Făcăeni, este depozitară uneia dintre cele mai complete istorii, cu o evoluție continuă din cele mai vechi timpuri și până azi, atât la nivel European, cât mai ales, la nivel național.

Sunt locuri care lasă urme în sufletul oamenilor și oameni care lasă urme locurilor. Este o relație de contopire și identificare ce s-a născut mai întâi ca o luptă care, asumată în timp a devenit construcție, memorie, deci, existență și dăinuire comună. Despre astfel de oameni și locuri, neobișnuite prin forța lor de supremație și măreție, stă mărturie, poate mai mult decât în alte părți, și destinul localității noastre care, asemenea regiunii istorico-geografice căreia îi este integrată, Bărăganul ialomițean și mai ales Lunca Dunării, poate oferi celui interesat să cunoască succesiunea civilizațiilor, vestigiile trecutului argumente din cele mai vechi timpuri și până în prezent, și odată cu acestea, sentimentul de permanență și continuitate. De aceea, cu cât istoria unei așezări este mai veche și informațiile sunt mai sărace, cu atât mai mult se impune studierea unei zone geografice mai largi, această situație fiind valabilă și pentru localitatea Făcăeni. Pentru a evidenția unele adevăruri istorice și câteva din realitățile social-economice ale comunei Făcăeni este necesar ca aceste aprecieri să fie corelate și integrate prin specificul lor diferitelor ordine ale vieții sociale și ale culturii populare din Bărăganul ialomițean care, la rândul său, se integrează ansamblului unitar al civilizației autohtone românești.

În acest context a fost evidențiat că și în Bărăganul ialomițean, a existat încă din timpurile preistorice o populație autohtonă, sedentară stabilită în acele “vetre originare”, atestate de izvoarele scrise și arheologice, uneori viețuind chiar și alături de populațiile flotante, fiind acea parte primordială care va deveni spațiul carpato-danubiano-pontic, leagănul teritorial al devenirii și evoluției poporului român (una din aceste “vetre” fiind atestată și în zona localității Făcăeni). Este atestată istoric o viață social-economică în special de-a lungul principalelor repere geografice care definesc această regiune: valea râului Ialomița și lunca Dunării cu brațul Borcea și bălțile lor (localitatea Făcăeni fiind una din așezările situate pe malul stâng al acestui braț, între localitățile Giurgeni-Vlădeni-Fetești). Trebuie evidențiat, cu referire la problema continuității existențiale în această zonă a rolului acestor bălți, acestea oferind dintotdeauna posibilități remarcabile pentru creșterea animalelor, pescuit și ulterior, pentru cultivarea plantelor, dar și condiții prielnice de ascundere și apărare.

Cu timpul, bogăția acestei zone, locurile prielnice creșterii vitelor și pescuitului au atras un număr mare de locuitori din alte zone ale Țării Românești, de peste Dunăre și, mai ales, din Transilvania, care se vor statornici definitiv pe aceste meleaguri. Hrisoavele domnești emise de domnii Țării Românești între secolele XV-XVIII au dus la întemeierea unor importante așezări în această zonă printre care și localitatea Făcăeni, care cu timpul au devenit și puternice centre de comerț, prin schimburile de animale și cereale. Această dezvoltare comercială a făcut posibilă apariția unor noi categorii sociale reprezentate de negustorii locali specializați în acest comerț, fapt ce a contribuit la atragerea unui mare număr de locuitori în această nouă sferă de activitate, activitate ce necesită și un anumit nivel de pregătire în știința de carte.

Tot în aceste orizonturi istorice trebuie evidențiat rolul procesului de transhumanță, deoarece valurile de mocani transhumanți stabilizați în Bărăganul ialomițean fiind foarte mare. “ În fiecare secol gloate mari de Români, ca roiurile de albine au venit dinspre munți de au populat adesea câmpiile noastre, pustiite de hoardele păgâne. Oameni de biserică, de sabie, de carte, au venit să întărească satele române de la Dunăre; a fost de secole o mișcare continuă de români, între ambele coaste ale Carpaților; niciodată această comunicație n-a fost întreruptă, ideea română pururi a însuflețit pe cei ce veneau la noi și pe cei ce mergeau la ei. Mocanii bârsani, element admirabil de unitate și expansiune națională, economică, chiar și în afară de pământul nostrum etnic, au contribuit la susținerea zilnică a raporturilor între Români și cei subjugați sau liberi ce-și păzeau oile lor în Bărăganul mai vast și mai pustiit decât cel de astăzi. Încă de pe la anul 1358, mocanii bârsani au fost descălecători de țară până în pragul mării.”

Locurile sedentarizării acestora au fixat și în Bărăgan așezări ale legendarului itinerar al stabilirii mocanilor ardeleni pe aceste meleaguri. Până în pragul epocii moderne, multisecularul drum al oilor și al sării – acum denumit drumul oierilor și al crucilor de piatră, încă strabătut de turmele mocanilor vrânceni, a constituit principala cale de legătură din Transilvania și până în Dobrogea. Încă din vremea lui Mircea cel Bătrân, acest legendar traseu era cunoscut și sub numele de drumul Brașovului și al Brăilei, deoarece pe această arteră de comunicații călătoreau și negustorii brașoveni, cărăușii români, sași și ceangăi din Țara Bârsei, până la confluența râului Ialomița cu Dunărea unde s-a dezvoltat un mare centru politic, administrativ și comercial feudal, Orașul de Floci. Aici se intersecta cu un alt mare drum, cel al Brăilei și al Silistrei: străjuind Brațul Borcea acest drum s-a dezvoltat de-a lungul istoriei având un capăt la Brăila, mare port și centru comercial, treversând râul Ialomița cu Târgul de Floci și Vadul Oii, continuă spre Fetești și Călărași, iar de acolo, prin Silistra în peninsula Balcanică până la Constantinopol, acesta fiind drumul care străbătea și localitatea Făcăeni, drum care avea să-i influențeze în mod fundamental devenirea sa istorică și socială.

Acești mocani transhumați, care vor deveni în decursul a două-trei generații agricultori, buni meșteșugari și negustori, au introdus în aceste locuri elemente de ordine socială și civilizație tradițională și modernă. Acum, aceste itinerarii istorice au rămas marcate de numeroase cruci de piatră care străjuiesc, solitare, câmpia. Aceste cruci care au însoțit drumul oierilor prin Bărăgan au rămas ca mărturie a unei istorii scrisă cu litere chirilice, istorie care acum este pe nedrept și prea ușor uitată.

Fig.12. Cruce de hotar – sat Găița, 1832

Și pentru localitatea Făcăeni este relevant rolul jucat de acești oieri transhumați în devenirea și dezvoltarea acesteia, fiind interesant de evidențiat, în acest context, că însăși variantele orale cu privire la întemeierea satelor comunei Făcăeni și Găița, se referă la un crescător de oi, pe nume Găița, care a coborât de pe plaiuri ardelene, împreună cu doi feciori necăsătoriți, pe aceste locuri. Cu timpul, cei doi feciori își cresc propriile turme, de aceea se despart de tatăl lor, stabilindu-se pe locul unde este astăzi satul Făcăeni, iar tatăl lor a rămas pe locul unde se stabilise de prima dată, în jurul acestui loc având să se formeze satul care va purta denumirea de Găița. În jurul acestor turme aveau să se stabilească și alți locuitori, care, împreună cu locuitorii din satele vecine veneau să cumpere lapte, brânză, carne, lână și diferite țesături de la feciorii bătrânului. Aceștia nu s-au căsătorit multă vreme și, după o expresie populară „au flăcăit”, denumirea de „flăcăiți” fiind dată așezării acestor doi frați care la început s-ar fi numit Flăcăeni și, mai apoi, Făcăeni.

O altă legendă locală cu privire la întemeierea satelor se referă la apariția denumirii celor trei sate ce au compus comuna până la începutul sec. al XX-lea – Lăteni, Găița și Făcăeni. În această variantă orală se arată că pe aceste meleaguri s-a așezat un cioban venit din părțile Branului, cu turmele de oi la păscut în această zonă de baltă, pe nume Lăteanu și care a întemeiat aici o gospodărie în jurul căreia se va întemeia satul Lăteni.

Acest păstor ar fi adus mai târziu alți doi tovarăși, Gaie și Făcăeanu, care și-au așezat turmele de oi în zona actualelor sate Găița și Făcăeni. Deci, conform acestei variante, cel mai vechi sat ar fi Lăteni (sat care avea să dispară la începutul sec. XX din cauza eroziunii și surpării malurilor Borcei, unde era așezat), apoi satul Găița și Făcăeni.

Conform acestei variante este de reținut un aspect deosebit de interesant, tradiția locului se referă la păstorii ardeleni fiind dovedit ca mulți dintre aceștia au coborât cu turmele în zonele de câmpie și baltă, foarte bogate în pășuni, și care au rămas definitiv în aceste zone, iar în jurul acestor târle întemeindu-se și dăinuind în timp numeroase localități. Este interesant de evidențiat și opinia scriitorului Mihai Ungheanu care precizează în prefața volumului ilustrat „Bărăganul ialomițean”: „Toponimia este un concentrat de istorie la fel de elocventă ca oricare alta dacă știi s-o faci să vorbească. … De exemplu, Făcăenii sunt o așezare în jurul unui „făcău”, adică a unei mori țărănești.”

Privind actualul sat Progresu, sat întemeiat după reforma agrară din 1921, a fost denumit la început după numele unui viteaz conducător de țară, Mihai Vodă, și a aparținut administrativ până în 1952 de comuna Vlădeni. Actualul nume, Progresu i se atribuie odată cu întemeierea primei cooperative agricole de producție – Progresu- din zonă, în primăvara anului 1949, denumire suficient de sugestivă pentru propaganda ideologică a vremii.

Primul document aflat la Arhivele Statului București și în trecere și fotocopie la Arhivele Statului- filiala Ialomița, datează de la 15 ianuarie 1467 când domnitorul întărește mănăstirii Cozia toate bălțile și gârlele de la Dunăre până la gura Ialomiței, hrisov domnesc ce menționează satele Stelnica, Bordușani, Făcăeni și Vlădeni ca puncte de încărcare a peștelui pescuit în bălțile din jur.

Iată conținutul acestui hrisov:

„Din mila lui Dumnezeu, Io Radul Voievod și domn a toată țara Ungro-Valahiei, fiul lui Vlad mare voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele Sfântului hram și sfântului locaș al sfintei și de viață începătoarei troițe, mănăstirii de la Cozia și egumenului și nestavnicului acelui sfânt locaș, chiar Simon și tuturor fraților care locuiesc întru Hristos în acel sfânt locaș, ca să le fie bălțile și gârlele de la Săpatul, drept la Dunăre dar pe apă și pe Dunăre în jos, până la gura Blovniței tot pe apă. Pentru că a venit înaintea domniei mele egumenul Simon de i-a dat domnia mea pe slugile mele Drăgoi și Goe din Făcăeni și Gureș din Frățilești și din Floci, Petre pirgerul și Budușlov, de li-au dat hotar pe apă, pe unde scrie cartea domniei mele.(…)”

Din document reiese că domnitorul muntean Radu cel Frumos hotărăște ca nimeni să nu aibă dreptul de a se amesteca în posesiunile mănăstirii Cozia, posesiuni mai vechi, întărite de domnitor, iar tot venitul să aparțină acestei mănăstiri. În acest document apar pentru prima dată doi boieri hotarnici din Făcăeni- Drăgoi și Goe, boieri ce trebuie să fi fost cunoscuți de către domnitor și totodată apreciați, făcând, foarte probabil, parte din aparatul domnesc de hotarnici, oameni de încredere ai domnitorului, știutori de carte.

Transformările survenite pe plan politic, economic și social în cursul secolelor XIX-XX au determinat schimbări importante și la nivelul locuitorilor comunei Făcăeni privind ponderea și raporturile ocupaționale: poziția agriculturii crește în proporții covârșitoare, odată cu acest accent economic-profesional urmând și modificări structurale ale comunității. Concomitent cu aceste transformări de ordin profesional (unde laturile economice pastorale fac loc într-o mai mare măsură celor agricole-meșteșugărești precum și celor industriale, mai ales în perioada inustrializării forțate comuniste), datorită aparițiilor interprinderilor industriale și participării crescânde a locuitorilor la ocupațiile industriale-orășenești, dar mai ales în ultima perioadă a industrializării comuniste se petrec importante transformări în modul de viață și muncă tradițional și al locuitorilor acestei așezări, cu tot atâtea consecințe sociale și etnoculturale specifice.

Astfel poate fi definit profilul etnografic tradițional al pământului și al culturii populare din această așezare ialomițeană: reprezintă o zonă etnografică specifică de câmpie, componentă specifică a Bărăganului de sud, întregită cu peisajul format de cursul arcuit al Dunării de Jos cu brațul Borcea și al Bălții Ialomiței, cuprinsă în aria etnoculturală daco-romană și străromânească, iar de la formarea statului feudal Țara Românească, aflându-se întotdeauna în limitele teritorial-administrative ale acestuia; beneficiind permanent de un proces unificator demografic și etnic prin așezarea continuă de locuitori din restul Țării ca și de români transilvăneni (oieri) sau chiar de meșteșugari de aceeași origine carpatică. Contextul istorico-social-etnografic în care s-a consolidat acest areal s-a reflectat deopotrivă în locuință, în port, în tradiții, obiceiuri, cutume și în ornamentica pieselor de uz gospodăresc ce au întrunit pe lângă, aspecte particulare ialomițene, numeroase trăsături comune de unire între Carpați și Dunăre.

Evoluția demografică

Mișcarea naturală a populației presupune analiza schimbărilor intervenite în structura acesteia, cuantificate prin intermediul anumitor indicatori cum ar fi evoluția acesteia de-a lungul unei anumite perioade de timp, sporul natural înregistrat în comună, numărul de căsătorii și de divorțuri înregistrate, numărul de născuți morți, precum și alte aspecte care subliniază modificările relevante pentru demografia comunei Făcăeni.

Evoluția numerică a populației comunei Făcăeni în urma recensămintelor:

Tabel nr.3. Evoluția numerică a populației

Comuna Făcăeni este caracterizată printr-un pronunțat caracter de ruralitate și fragilitate din punct de vedere al potențialului economic și al capitalului uman.

Comuna Făcăeni în anul 2000 avea o populație de 6009 locuitori, din care în satul de reședință 5269, iar în satul Progresu 740 locuitori. În total sunt 1964 gospodării, cu o medie de 3 persoane/gospodărie.

Populația este caracterizată prin: natalitate în scădere – 51 persoane, îmbătrânire, emigrare tineret – cca. 380 persoane.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Făcăeni se ridică la 5.438 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.953 de locuitori.

Structura etnică: Etnia majoritară este română, reprezentanții altor entii fiind sub 1% din populație:

În 1930, în afara românilor erau 3 unguri, 3 ruși, 2 sârbi, 3 bulgari, 79 rromi;

În 2000 existau 3 unguri, 3 lipoveni, un rus, un turc, 36 rromi.

Grafic nr.3. Componența etnică a comunei Făcăeni

Conform datelor de recensământ, pe raza comunei s-au înregistrat (s-au declarat) 6 familii de entie rromă, în realitate sunt 128 familii (612 persoane).

În comună sunt 3 biserici otodoxe, cu 5 preoți și două lăcașuri de cult pentru adventiști (una în construcție), cu un predicator.

În anul 2000, în afara creștinilor otodocși erau 148 adventiști, 2 romano-catolici, unul de altă religie.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,78%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,84%). Pentru 4,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Grafic nr.4. Componența confesională a comunei Făcăeni

Dinamica ocupațională

Repartiția salariaților pune în evidență câteva tendințe clar conturate în evoluția recentă: dezvoltarea monosectorială – activitatea predominantă în comună fiind agricultura; diminuarea până la dispariție a activităților industriale și amplificarea activităților de servicii, în special cele conexe agriculturii.

Principala disfuncționalitate privind modul de ocupare a forțelor de muncă o constituie faptul că persistă indicele redus de atractivitate al mediului economic și al facilităților sociale. De aici migrarea populației către centrele urbane învecinate în directă legătură cu oferta slabă de locuri de muncă a agenților economici din comună.

Populația activă curentă: 42,1% din totalul populației de 6128 persoane.

Ponderea șomerilor înregistrați în populația stabilă de 18-62 ani – 8,5%.

Numărul locurilor de muncă existente în comună este de 438 din care 240 sunt în agricultură, 36 în industrie și 162 în prestări servicii.

O problemă majoră cu care se confruntă agenții economici din comună reprezintă migrarea forței de muncă spre mediul urban sau în străinătate pe de-o parte și calitatea scăzută a personalului. În general toți agenții economici doresc să perfecționeze personalul existent.

În anul 2007, s-au organizat cursuri de reconversie profesională de către Direcția Muncii în colaborare cu SAPARD și Direcția Agricolă pentru mecanizatori și legumicultori.

Elemente de etnografie

În legătură cu tradițiile existente la nivelul comunității locale, este greu de afirmat că există un ansamblu tradițional. Există parțial tendința de a păstra obiceiurile vechi, parțial adaptarea unor obiceiuri provenite din alte zone.

Schimbările social-demografice prin care a trecut localitatea de-a lungul timpului au adus și schimbări ale obiceiurilor și tradițiilor, folclorului, schimbări în ceea ce privește aprobarea a ceea ce este tradițional, ceea ce este modern, contemporan.

În ziua de Bobotează, întreaga comunitate se duce la biserică unde se săvârșește Slujba Agheasmei celei mari și Sfințirea apei. La sfârșitul slujbei se realizează "botezul cailor". Rând pe rând săniile și căruțele cu caii împodobiți frumos trec prin fața preotului care îi stropește cu apă sfințită, apoi merg pe izlazul comunei împreună cu reprezentanții primăriei unde se organizează competiții remunerate prin premii alocate de primărie (hamuri, baloți etc.). Competiția se desfășoară pe mai multe probe precum: viteză, tracțiune, frumusețe; apoi după terminarea slujbei se merge împreună cu preoții pe malul Borcei, unde se aruncă crucea sfințită, iar cel care o aduce la mal este răsplătit.

De Florii oamenii duc acasă salcie sfințită și o pun la icoane pentru binele casei, iar copii merg la colindat.

De Paști există un adevărat ritual care era respectat de bătrâni cu strictețe. Ouăle se vopseau în Joia Mare; vinerea se ținea post negru, bătrânii mergeau la spovedit împreună cu nepoții și se cocea cozonacul, iar participarea la deniile din Săptămâna Mare se respecta cu sfințenie. Aceste obiceiuri se păstrează și astăzi, însă încărcătura spirituală s-a pierdut, datorită oscilării între tradițional și modern.

Alte obiceiuri ale iernii, păstrate din ce în ce mai puțin sunt: Capra- un obicei al vechii îndeletniciri păstorești a locuitorilor acestor meleaguri; Steaua – ca și irozii (obiceiuri la mare cinste în trecut). Singurele obiceiuri care se mai practică numai de câțiva copii sunt Plugușorul, Sorcova, Florile Dalbe și Buga, dar și acestea și-au pierdut adevăratul lor rol.

Adaptate de fiecare dată diferitelor etape ale evoluției societății, manifestările acestea și-au pierdut din amploare pe măsură cu trecerea timpului, modificându-și, paralel, semnificația și scopul lor.

Legile fondului funciar – efecte și implicații

„Reforma aplicată”, după 1990, a creat cadrul de restabilire și stabilire a dreptului de proprietate pe mai mult de 80% din suprafața arabilă, în comuna Făcăeni obținând titlul de proprietate, pe o suprafață de 7418 ha, un număr de 943 proprietari, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Obiectivele urmărite prin elaborarea și aplicarea acetor legi de restructurare a agriculturii, care constau în desființarea economiei socialiste planificate și trecerea la o agricultură cu structură diversificată, cu exploatații competitive și rentabile, își păstrează și astăzi actualitatea, când- după 15 ani de la apariția Legii fondului funciar nr.18/1991, agricultura a devenit cea mai privatizată ramură a economiei – 70,5% din suprafața agricolă revenindu-i sectorului particular, și doar 29,5% sectorului public și privat al statului, iar la nivelul comunei Făcăeni fiind de aproximativ 25% (procentul este aparent mic datorită suprafeței agricole de peste 50% din incinta îndiguită a Borcei, proprietate de stat).

Este interesant de evidențiat principalele obiective ale strategiei stabilită de guvernele postdecembriste privind acest proces radical de transformare a agriculturii având ca obiectiv principal declanșarea proceselor de bază ale tranziției la economia de piață și în sectorul agricol, ca ramură esențială a economiei naționale. În esență acest program a cuprins în principal:

Trecerea la restructurarea în vederea privatizării, a majorității unităților agricole de stat și decolectivizarea unităților cooperatiste;

Reforma regimului funciar, redistribuirea proprietății funciare și restabilirea dreptului de proprietate privată asupra pământului;

Restructurarea și liberalizarea piețelor agricole și a prețurilor agricole în vederea schimbării sistemului de finanțare și de autofinanțare a agriculturii;

Reforma sistemului de investiții rurale și încurajarea constituirii de societăți mixte în domeniul agroalimentar;

Liberalizarea comerțului exterior cu produse agroalimentare;

Reforma serviciilor agricole de stat , în vederea creării condițiilor pentru constituirea unui sistem de unități particulare specializate, capabile să ofere servicii de înaltă calitate producătorilor agricoli;

Reforma sistemului de conducere a agriculturii pe întreaga scarcă a structurii ierarhice, de la unitățile de bază până la cel de nivel național;

Restructurarea sistemului național și a subsitemelor zonale de securitate alimentară a populației rurale.

În realitate, majoritatea acestor obiective au rămas la nivel de aspirații și deziderate, deoarece, pe fondul unui „avânt revoluționar” caracteristic românesc, fără a realiza un studiu comparativ temeinic al principalelor sisteme de agricultură din lume, lipsit de informare și dominat de ideea privatizării, guvernul a aplicat Legea fondului funciar 18/1991, darn u a găsit nici până în prezent calea spre rezolvarea satisfăcătoare a problemelor agrare, prioritare fiind criteriile politice (în special cele electorale) și sociale. Un efect imediat al „lichidării” fostelor C.A.P.-uri a fost distrugerea acumulărilor realizate în ultimii 40 de ani, de generații de agricultori și de transformarea a României în piață de desfacere a produselor agroalimentare excedentare din diferite țări.

Opțiunea strategică de tranziție de la economia agricolă socialistă, monopolistatală, centralist-birocratică la economia de piață este irebersibilă determinând mutații profunde în structura spațiului agricol și schimbări fundamentale ale principalelor componente ale structurii agrare:

Structura de proprietate;

Structura organizării economico-sociale a exploatațiilor;

Structura producției.

În urma aplicării Legii nr. 18/1991 privind dreptul de reconstituire a proprietății, reîmproprietărirea sau împroprietărirea populației (modificată și completată în 1997 și 2000), a Legii nr. 36/1991 privind organizarea societăților agricole, a Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, a Legii nr. 54/1998 privind circulația liberă a terenurilor și dobândirea prin cumpărare a unor terenuri agricole, a avut loc restructurarea și diversificarea formelor de proprietate.

Conformându-se acestei legislații agrare, locuitorii comunei Făcăeni, care au avut dreptul de reconstituire a proprietății, de reîmproprietărire, au ales să lucreze pământul în următoarele forme:

Societăți agricole cu personalitate juridică, constituie pe schema fostelor cooperative agricole de producție- asociația agricolă ZEEA Făcăeni pe structura fostului C.A.P. Făcăeni și asociația agricolă Grâușorul pe structura fostului C.A.P. Progresu – societăți care au deținut în medie peste 1000 ha, membrii acestor societăți și-au păstrat dreptul de proprietate asupra bunurilor proprii, care au continuat să fie folosite în comun, în timp ce societatea agricolă apăra interesele agricultorilor în relațiile lor cu statul pe piață – unde, nu exista un mediu concurențial propriu-zis. Conduse de o structură managerială asemănătoare fostelor C.A.P. – uri, aceste societăți au falimentat, rămânând cu mari datorii la băncile care le-au creditat, patrimoniul acestora fiind supus unui proces de diminuare și destrămare prin: constituirea unor grupuri de proprietari care au preluat partea cuvenită spre propria administrare, prin ipotecarea de către băncile creditoare a celor mai importante bunuri mobile și imobile ale socităților, bunuri care cu timpul au fost distruse printr-un sistematic proces de jaf și furt.

Este edificatoare, în acest sens, soarta pe care a avut-o o puternică Asociație economică intercooperatistă (A.E.I.) profilată pe creșterea păsărilor de ouă și carne, formată din șase hale moderne pentru păsări outoare și șase hale moderne pentru creșterea puilor de carne, distrusă în întregime prin jaf și furt. Este curios și greu de înțeles că pentru această imensă distrugere nu este găsit niciun responsabil, autoritățile locale neimplicându-se în acest caz. Putem adăuga că aceeași soartă au avut-o și cele două sectoare zootehnice ale celor două C.A.P. – uri, formate din grajduri moderne, care, de asemenea, au fost distruse prin furt. Un caz aparte de destrămare și distrugere, în detrimentul intereselor locuitorilor comunei îl constituie și patrimoniul fostei CPADM (fosta cooperație de consum), din care nu a fost valorificată nicio parte.

În prezent, majoritatea locuitorilor au pământul arendat în câteva mari societăți agricole cu personalitate juridică: Intercereal (peste 1000 ha), Transmim (aprox. 800 ha), Agromart (peste 700 ha), Raval (aprox. 500 ha).

Gospodării țărănești individuale de suzistență, care au constituit forma de organizare social-economică predominantă, rezultate din gospodăriile țărănești apărute în comună în urma aplicării Legii nr. 18/1991, în urma reconstituirii dreptului de proprietate. Gospodăriile de acest tip se caracterizează prin suprafețe de teren reduse, de 1-5 ha, fărâmițate de regulă în mai multe parcele în funcție de vechile „tablouri” agricole în care a fost împărțită zona agricolă a comunei și care s-a respectat și conform legii 18, prin lipsa dotărilor tehnice (de regulă dotarea consta în cal și căruță), producția este orientată predominant spre autoconsum, fiind decapitalizate și nedispunând de o bază materială corespunzătoare.

Activitatea lor de producție se caracterizeză prin: culturi care să acopere nevoile de consum (grâu, porumb, lucernă, legume etc.), lipsa de capital care influențează calitatea tehnologiilor de producție practicate, posibilității reduse de studiere a pieței.

O caracteristică interesantă a acestor gospodării țărănești este dată de numărul și dimensiunea acestora, care constituie un element de mare dinamism, ca urmare a legii arendei, a deschiderii pieței funciare, cât și lipsa de capital. Majoritatea forței de muncă din aceste gospodării are ca ocupație secundară agricultura, deoarece, de cele mai multe ori este salariată în alte activități neagricole. Doar în cazul pensionarilor activitatea agricolă este cea principală. Deasemena, majoritatea acestor mici agricultori fac parte din categoria țăranilor care au practicat în copilărie, până la colectivizare tipul de agricultură tradițional, rudimentară alături de familiile lor, alegând acest mod de a-și lucra pământul. Alții practică acest mod de agricultură în lipsa unui sistem informațional adecvat și a investițiilor sau închiriază servicii mecanizate, care de cele mai multe ori sunt prea scumpe pentru veniturile lor. Este evident că în caeste condiții întoarcerea la agricultura tradițională practicată în urmă cu 50 de ani nu mai poate fi o soluție.

Asociațiile familiale care au suprafețe medii de circa 150 ha, o organizare agricolă de tip „cooperatist”, „fermier” și nu au statut juridic. S-au constituit din dorința micilor producători individuali de a exploata în mod mai eficient suprafața de teren de care dispun. Sunt asociații mai viabile la nivelul comunei care permit exploatarea mai eficientă a suprafețelor de teren de care dispun, oferă posibilitatea practicării unei agriculturi mai performante prin utilizarea în comun a mijloacelor existente, facilitând procesul de mecanizare, chimizare, irigare și rotația culturilor. Este interesant de remarcat că au început să se dezvolte relații cu piața de desfacere, dar nu au reușit să dezvolte o producție integrată pe bază de comenzi și contracte cu întreprinderi agroalimentare sau cu unități de comercializare, de servicii, de credit, dar rămân importante că dezvoltă relații cu piața.

Factorii cei mai importanți care favorizează asocierea în cadrul unei astfel de exploatații sunt: – gradul de dotare tehnică a gospodăriilor private, cu tractoare și mașini agricole; – demotivarea în aspirația spre o gospodărie (fermă) agricolă performantă; – vârsta relativ înaintată și capacitatea de muncă scăzută a proprietarilor de pământ; – modul facil de a obține produse sau bani la sfârșitul anului, chiar dacă asociația este la limita subzistenței.

Totuși se remarcă și în cadrul localității Făcăeni o diferențiere a gradului de asociere, legată mai ales de trediție și mentalitate, deoarece spiritul de proprietate funciară a fost și este dominant. Analizând evoluția în timp a factorilor favorizanți ai asocierii agricole, se poate observa tendința de desprindere a țăranilor din această formă de exploatare în comun a terenurilor, pentru a-și constitui o fermă proprie, eforturi și aspirații îngrădite de problematica financiară.

Societățile comerciale s-au constituit pe baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, respective a I.A.S. – urilor, pe raza comunei Făcăeni existând S.C. Agrozootehnica S.A. din fostul I.A.S. Făcăeni care exploata peste 11000 ha în zona îndiguită a brațului Borcea, societate care a suferit numeroase transformări și sub influența unor puternice grupuri de interese, în prezent diminându-și dramatic nivelul de exploatare și de producție, din cea mai puternică unitate economică a comunei, unde lucrau peste 800 de angajați, ajungând o exploatație agricolă cu câțiva zeci de angajați. Impactul social al acestei situații este vizibil la nivelul comunei, unde sute de foști angajați au fost obligați să intre în șomaj sau să-și reprofileze activitatea, lucru mult mai greu de realizat, având în vedere că la nivel de comună nu există posibilitatea nagajării în alte activități, agcricultra fiind singurul sector unde se poate lucra.

Societățile comerciale pe acțiuni au fost reprezentate prin AGROMEC – ul Făcăeni, societate comercială care presta diverse lucrări de mecanizare, reparații și transporturi, constituită prin transformarea fostului S.M.A. Făcăeni. Această societate a ajuns în scurt timp într-o situație tehnică și financiară dezastruoasă, ajungând în pragul falimentului și, fiind scoasă la privatizare, pe structura acestei unități funcționând mai multe societăți, care, la rândul lor au falimentat. Este interesant de analizat câteva cauze, care au dus practic la distrugerea acestor societăți, care au aparținut statului: incapacități manageriale de adaptare la economia de piață; influența unor grupuri de interese care au dirijat aceste societăți în mod voit spre faliment; rata ridicată a dobânzilor, corelată cu incapacitatea de rambursare la scadență; majorarea excesivă a prețurilor input-urilor și menținerea prețurilor de monopol la produsele agricole; încheierea sau acceptarea unor contracte dezavantajoase financiar pentru societate, alături de absența controlului, pasivitatea membrilor AGA, incapacitatea acționarilor principali, reprezentați de FPS și FPP de a gestiona averea statului și a acționarilor privați.

Prin aceleași procese de transformări și restructurări a trecut și sectorul local de irigații al SNIF, care, prin distrugerea aproape completă a sistemului de irigații din zona comunei Făcăeni și-a diminuat la maxim nivelul de activitate, peste 100 de angajați fiind disponibilizați.

Factorii care au determinat o asemenea situație sunt multipli, cert este că unele acțiuni și măsuri concrete au fost marcate de presiunea puternică a „urgenței”, cu toate implicațiile și consecințele derivate dintr-o astfel de desfășurare a lucrurilor: – urmărirea unor obiective adeseori conjuncturale; – lipsa de studii temeinice de fundamentare; – lipsa generalizată de resurse financiare, dar și de altă natură.

De aceea s-au conturat o serie de limite și erori evidente în derularea acestei reforme , cu impact negativ și efecte distructive și anomice enunțate, asupra întregului mediu rural.

Actualmente cei mai importanți agenți economici care își desfășoară activitatea în comuna Făcăeni și au ca profil agricultura sunt:

S.C. Fermier Glob S.R.L. – societate agicolă care deține o suprafață de aproximativ 60 ha, pe care o exploatează cu un parc de echipamente format din 2 tractoare și echipamentele aferente și 3 instalații pentru irigații. Societatea nu a implementat un sistem de management al calității, are experiență în implementarea unor proiecte de investiții cu finanțare europeană și dorește realizarea în viitor atragerea de fonduri comunitare pentru implementare unei investiții în domeniul zootehnic.

S.C. Creangă Com S.R.L. – societate agricolă care deține o suprafață de aproximativ 480 ha, pe care o exploatează cu un parc de echipamente format din 4 tractoare și echipamentele aferente și o combină. Societatea nu a implementat un sistem de management al calității, are experiență în implementarea unor proiecte de investiții cu finanțare europeană și dorește realizarea în viitor atragerea de fonduri comunitare pentru implementare unei investiții în domeniul de activitate.

Activități economice

2.6.1. Agricultura

Condițiile naturale au infleunțat, încă din cele mai vechi timpuri activitatea economică a locuitorilor acestei localități. Clima și fertilitatea solului au făcut ca pământurile din această zonă să intre în preocuparea oamenilor, deasemenea pășunile din lungul terasei, dar mai ales din baltă care au fost populate și de mocanii transilvăneni, care-și aduceau animalele la iernat, cu timpul stabilindu-se în aceste locuri. O preocupare tradițională a locuitorilor din această regiune a constituit-o pescuitul și creșterea animalelor, pentru ca mai tărziu, odată cu creșterea numărului de locuitori, cultivarea pământului să devină principala ocupație.

În prezent, conform planului urbanistic general (PUG – 2000) suprafața totală a comunei este de 23832 ha, fiind cea mai întinsă localitate din județ, bilanțul teritorial al folosinței suprafețelor din teritoriul administrativ al comunei având următoarea structură:

Tabel nr. 4. Teritoriul administrativ al comunei

În urma reconstituirii dreptului de proprietate, structura culturilor agricole din zonă s-a modificat, renunțându-se la culturi ca: sfecla de zahăr, cartofi, in, orez etc., menținându-se un număr restrâns de culturi: grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, iar pe suprafețe mai reduse: ovăz, lucernă și alte culturi pentru furaje.

Tabel nr. 5. Structura pe culturi (ha)

Din cauza aplicării unor lucrări tradiționale rudimentare, a folosirii unor semințe neselecționate, din hambarele proprii, cât și din cauza imposibilității irigării acestor culturi, din cauza prețurilor mari, producțiile au scăzut an de an în mod dramatic, în special în zona de terasă unde și așa aportul freatic și de umiditate sunt mult reduse.

Creșterea animalelor, prin desființarea sectoarelor zootehnice ale celor două C.A.P. –uri, s-a concentrat în gospodăriile individuale și în fermele Agrozootehnica. Au rămas majoritatea construcțiilor a căror stare tehnică era bună și permitea, prin investițiile necesare, repunerea lor în folosință. Această bază materială de mare valoare financiară și productivă a fost distrusă.

Tabel nr.6. Efectivele de animale în anii 1996 și 2012

Se observă, din această evoluție, o scădere a numărului de bovine, porcine și în mod deosebit la ovine, una din ocupațiile tradiționale ale locuitorilor acestei localități- păstoritul- fiind pe cale de dispariție. Cauzele acestei scăderi sunt multiple, în primul rând, seceta prelungită 2002-2004, iar creșterea ovinelor pe lângă gospodăria individuală în număr mic nu mai este rentabilă. În schimb, devine rentabilă creșterea păsărilor care realizează o creștere considerabilă.

Sectorul zootehnic al comunei se poate dezvolta prin amenajarea unor ferme de creștere a animalelor și dotarea cu centre de colectare și prelucrare a produselor animale: carne, lapte, lână, piei ș.a. Se pot amenaja ferme de creștere a păsărilor, a iepurilor, fazanilor, păunilor, a melcilor, herghelii ș.a.

Lichidarea fostelor C.A.P. – uri a dus, în afara distrugerilor unor construcții, unele chiar noi, la desființarea unor locuri de muncă, cât și la o fărâmițare excesivă a solelor, având ca rezultat scăderea, unori dramatică, a producțiilor obținute, dar și ca urmare a lipsei precipitațiilor și a imposibilității folosirii sistemelor de irigații.

Terenul agricol este exploatat de 11 societăți comerciale, în general, prin preluarea terenului în arendă de la persoane fizice. Cel mai mare producător agricol de pe raza comunei este S.C. Prio Agricultura SA, ce a preluat o parte din terenul fostei S.C. Udeskom, S.A. Zimbrul – 9400 ha în incinta îndiguită, persoane fizice – 1063 ha.

Celelalte societăți ce prestează servicii în agricultură sunt:

* SC Intercereal – 748 ha,
* SC Transmim – 876 ha,
* SC Raval Com – 647 ha,
* SC Creanga Com – 420 ha,
* Agrofam Holding 103 ha,
* SC Agro Ram – 102 ha,
* SC Lin – 88 ha,
* SC Fermier Glob – 56 ha,
* SC Panghe – 26 ha.

Suprafața de 1300 ha teren agricol arendat este exploatată de P.F. -uri (ex: Lazar Aurelian – 269 ha, Voiculescu – 150 ha, Mihai Gheorghe – 146 ha, etc).

Baza tehnică de efectuare a lucrărilor agricole este mult disproporționată față de suprafața arabilă existentă, în prezent la nivelul comunei sunt:

Tabel nr.7. Baza tehnică de efectuare a lucrărilor agricole

2.6.2. Industria

Structura pe ramuri a agenților economici privați este dominată de activitățile comerciale, puțini întreprinzători asumându-și riscul unor activități de producție. Dar, odată cu limpezirea legislației în domeniu și cu acumularea de capita, există posibilități ca activitățile private să se îndrepte mai mult spre producție și servicii.

La nivel de comună activitatea industrială este reprezentată de activități de valorificare primară a resurselor agricole locale (două mori și o brutărie).

Cei mai importanți agenți economici care își desfășoară activitatea în Făcăeni și au ca profil de producție industrială sunt:

morărit – panificație: S.C. Opal Prod S.R.L., S.C. Panghe S.R.L.;

industrializarea laptelui: S.C. Ianis S.R.L.;

prelucrarea lemnului: S.C. Silva Forest S.R.L.

S.C. Opal Prod S.R.L. – Societatea desfășoară activități de morărit și panificație, având implementat un sistem de management al calității- H.A.C.C.P, nu are experiență în implementarea unor proiecte de investiții cu finanțare europeană și dorește realizarea în viitor atragerea de fonduri comunitare pentru realizarea unei investiții în domeniul morăritului și panificației.

2.6.3. Comerțul și serviciile

Activitățile comerciale se desfășoară în cadrul celor 14 unități, dintre care majoritatea au profil mixt, oferind consumatorilor locali o gamă diversă de produse. Societăți cu activități de comerț: S.C Lazăr Corn S.R.L, S.C. Tory S.R.L, S.C. Ginel Corn S.R.L., S.C. Comlam S.R.L., S.C. Mifis S.R.L., S.C. Panghe S.R.L., S.C. Badea Press S.R.L., S.C. Adinuța S.R.L., A.F. Pană, A.F. Condruț, A.F. Ionuț, A.F. Stan, A.F. Iuli.

S.C. Indigo 2000 S.R.L. – societate specializată în comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice. Societatea nu are implementat un sistem de management al calității, nu are experiență în implementare unor proiecte de investiții cu finanțare europeană și dorește realizarea în viitor, atragerea de fonduri comunitare pentru implementarea unor investiții în domeniul de activitate.

Activitățile terțiare sunt reprezentate prin activități elementare, absolut obligatorii pentru viața socială a unei comunități.

În comună serviciile sunt oferite de:

D.R. Poșta Română (servicii poștale);

C.E.C. și Coop. Credit (servicii bancare);

S.C. Adi – Cost S.R.L. (servicii în construcții, pază și protecție);

S.C. Drăghici S.R.L. (servicii transport marfă);

S.C. Silva Forest S.R.L. (silvicultură și servicii transport);

S.C. MALI TEHNIC S.R.L. București (TV- cablu);

S.C. Achim S.R.L. (servicii colectare deșeuri feroase);

B.N. Stuparu (servicii notariale);

Cabinet avocat Cațeloiu (servicii avocatură).

Agroturismul este favorizat atât de practicarea pisciculturii și vânătorii- vecinătatea cu brațul Borcea și Balta Ialomiței, cât și fondul cinegetic.

Pescuitul se practică fără rezultate deosebite, reducerea zonelor de înmulțire și creșterea peștelui reprezentând caza principală, singura zonă rămânând brațul Borcea. Modificările în ecosistemul zonal în urma îndiguirii suprafețelor dintre Dunăre și Borcea au redus semnificativ zonele naturale de înmulțire și creștere a peștelui (zonele inundabile sau redus la mai puțin de 1% ). În zona localității există 4 sectoare de pescuit (toane) exploatate de câțiva pescari autorizați. Această activitate este mult restricționată și din cauza apropierii de zona protejată a Deltei Dunării, totuși fenomenul braconajului nu poate fi limitat.

S-a redus până la dispariție, importanța și practicarea unor meserii și meșteșuguri tradiționale: croitorie, fierărie, cojocărie, dulgherie, dogărie, rotărie, plăpumărie, tapițerie, acest fapt și din cauza fostei CPADM (Cooperativa de Consum) care a concentrat toate atelierele și meseriașii din comună, iar după 1989 s-a autodizolvat cu patrimoniu cu tot.

Reducerea activității în unele unități, dezvoltarea unor activități prin investiții proprii, care sunt cerute de actuala piață a serviciilor, au condus la o triere a forței de muncă și impune o calificare profesională specifică.

Infrastructura fizică și socială

2.7.1. Bilanț teritorial

Locuințele și funcțiunile complementare ocupă o suprafață de 65,5 ha și au o pondere importantă reportat la suprafața totală a teritoriului intravilan, respectiv 12,4%.

Unitățile agrozootehnice sunt repartizate în teritoriu, ocupând în extravilan o supravață de 32,30 ha. Ponderea lor de 6,5% din suprafața intravilanului existent este imporantă și ar trebui valorificată la maximum capacitatea lor prin modernizare și rentabilizare.

Instituțiile și serviciile de interes public au o pondere de 3% și sunt insuficiente pentru cerințele actuale; de aici necesitatea dotării cu noi tipuri de servicii – bibliotecă, farmacie, comerț etc., precum și modernizarea celor existente în vederea întăririi rolului acestora în viața comunitară.

Căile de comunicații și transporturile ocupa o pondere de 8,10% din suprafața totală a intravilanului. Rețeaua existentă de străzi, precum și traficul impropriu în transportul în comun local și din teritoriu sunt echipate necorespunzător.

Spațiile verzi, agrement, sport, protecție ocupă o suprafață de 1,8 ha izolate în extravilan și au o pondere de 0,3% din suprafața teritoriului intravilan.

Construcțiile tehnico-edilitare ocupă o suprafață de 1,8 ha izolate în extravilan și au o pondere de 0,7% din suprafața teritoriului intravilan.

Gospodăria comunală, dotările ocupă 0,8% raportat la suprafața comunei.

Terenurile libere în intravilan ocupă o pondere importantă, 68,2% din suprafața totală și a intravilanului, totuși insuficient raportat la necesitățile actuale.

Alte zone, zona protejată/obiective cu valoare istorică și arheologică.

Tabel nr.8. Bilanț teritorial

Zonele cu riscuri naturale din teritoriul administrativ al comunei, suprafață de 600 ha teren luncă, reprezintă zona inundabilă, iar pe 4 km este o zonă cu alunecări de teren, surpări în zona de coastă a albiei majore a brațului Borcea.

2.7.2. Infrastructura rutieră

Județul Ialomița este situat în lungul râului Ialomița. Acest culoar centralizează două axe majore de circulație. O axă majoră este pe direcția Est-Vest și cuprinde calea ferată București-Urziceni-Slobozia-Țăndărei și traseul magistralei rutiere DN2D, respectiv drumul european E60 între Urziceni-Slobozia-Hârșova-Constanța. A doua axă este DN2 între București și nordul Moldovei prin Urziceni-Buzău pe direcția Nord-Sud.

Aceste două axe majore îi conferă județului Ialomița mare importanță în încadrarea la nivel național. Importanța rețelei de drumuri situează județul Ialomița pe o poziție suprioară mediei pe țară. Din analiza stării tehnice a drumurilor publice din județ și categoriile lor, se constată pe ansamblu o situație bună a modernizării drumurilor (modernizate DN2 și DN2A).

Comuna Făcăeni este situată pe DN3B Fetești-Mihai Bravu, care o străbate de la sud la nord pe o distanță de aproape 10 km, trecând atât prin satul de reședință Făcăeni, cât și prin satul aparținător, Progresu.

Distanța până la municipiul reședință de județ, Slobozia este de circa 55 km, iar până la cele mai apropiate orașe distanțele sunt de 23 km până la Fetești și 30 km, Țăndărei. Legăturile se realizează exclusiv pe șosea.

Drumurile din intravilanul comunei totalizează 42,6 km, din care 6,8 sunt drumuri asfaltate, iar 35,8 km drumuri pietruite.

De-a lungul DN3B sunt 8 km rigole pavate și 2 km rigole nepavate.

În anul 2007 s-au construit 4 stații de transport în comun amenajate.

La ora actuală există un plan de reabilitare a infrastructurii- asfaltarea drumurilor pietruite.

Comuna Făcăeni nu este deservită de calea ferată.

Legătura între comună și localitățile învecinate se realizează cu mijloace de transport în comun, apaținând localităților învecinate și cu autoturismele din comună. Numărul autoturismelor din comună este de 299, din care: 24 aparțin societăților comerciale din comună, 275 autoturisme proprietate persoane fizice. Din cauza declinului economic, a disponibilizărilor de personal în mediul urban și a privatizării sectorului agricol, numărul navetiștilor a scăzut drastic, în prezent principala categorie de navetiști o constituie elevii.

Linia de transport în comun de care beneficiază comuna este Fetești-Făcăeni-Vlădeni, pe care se efectuează 6 curse și Fetești-Făcăeni-Vlădeni-Țăndărei-Slobozia, pe care se efectuează 2 curse.

Localitatea s-a dezvoltat longitudinal drumului județean DN3B din care se dezvoltă perpendicular și paralel toate străzile din intravilanul comunei Făcăeni.

Principalele disfuncționalități sunt:

Treceri de pietoni nemarcate pe DN;

Lipsa trotuarelor pe anumite porțiuni;

Lipsa unor parcări;

Lipsa dispozitivelor de colectare și evacuare a apelor meteorice;

Nu există amenajări specifice punctelor de oprire pe traseele transportului în comun;

Principalele intersecții sunt insuficient amenajate.

2.7.3. Echiparea edilitară

Alimentarea cu apă potabilă.

Sistemul de alimentare cu apă este realizat din anul 1964, desfășurându-se pe o suprafață de 26,8 km, deservește 1842 de gospodării și are o uzură de 85%. În anul 2005 s-au executat 6,2 km rețea de apă potabilă ce deservește 180 gospodării. Acesta a fost modernizat în mai 2009, valoarea investițiiei ridicându-se la 4.000.000 lei cuprinzând reabilitarea totală a sistemului, stație de pompare și clorinare și două bazine a 500 mc, precum și rețea de hidranți.

Apa din fântânile sătești folosite în prezent pentru consumul populației este supusă poluării de către apele uzate menajere, precum și de îngrășămintele chimice sau naturale folosite de locuitori în agricultură, care se infiltrează în sol și ajung în pânza freatică, există riscul depășirii concentrațiilor admise ale conținutului în nitrați, nitriți, substanțe organice. Se menționează că lipsa instalațiilor centralizate de alimentare cu apă poate determina apariția unor boli hidrice.

Cele mai multe gospodării sunt conectate la rețeaua de apă curentă, 85,2% din populație având acces la acest serviciu.

Disfuncționalități:

Surse de apă de adâncime mare insuficiente ca debit;

Branșamente insuficiente;

Conducte de distribuție din oțel uzate;

Rețea de distribuție insuficientă.

Accesul la rețeaua națională de alimentare cu energie electrică.

Gradul de electrificare al comunei este de 100%. Alimentarea cu energie electrică a obiectivelor economice și a consumatorilor casnici din comuna Făcăeni, se realizează din cele 10 posturi de transformare de tip aerian 20/0,4 kw, de diverse puteri, amplasate pe stâlpi din beton. Racordarea posturilor de transformare se face în axul de 20 kv Gura Ialomiței-Fetești. La amplasarea posturilor de transformare s-a ținut seama de dezvoltarea zonei respective, asigurându-se o cădere de tensiune maximă admisibilă, precum și o înărcare corespunzătoare a acestora.

Rețelele de distribuție – 0,4 kv sunt de tip aerian, realizate din stâlpi de beton armat centrifugat și conductori parțial fie de tip funie OL-AL aflându-se în prezent într-o stare corespunzătoare de funcționare, dar care necesită reparații în zonele periferice ale satelor componente.

Amplasarea rețelelor electrice s-a făcut ținându-se seamă de posibilitățile de intervenție rapidă a unitățile specializate, în caz de avarie- cu acces fie din străzile comunei, fie din drumurile comunale, fie din drumurile de exploatare.

Iluminatul public în comună acoperă 42 km, circa 1870 lămpi economice, modernizarea fiind făcută în aprilie 2007.

Disfuncționalități:

Amplasarea în terenul agricol a posturilor de transormare pentru rețeaua de 20 kw, conduce la un acces dificil în caz de intervenții.

Comuna Făcăeni nu este alimentată cu gaze naturale de la rețeaua națională de transport și distribuție.

Alimentarea cu căldură a locuințelor și a dotărilor social- culturale se realizează în prezent cu sobe, cu combustibil solid (lemne, cărbuni), și deșeuri agricole.

Preparearea hranei se face cu butelii de aragaz și cu combustibil solid și deșeuri agricole.

Autoritățile publice au demarat demersurile pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru alimentarea cu gaze a comunei.

Colectarea apelor uzate menajere se realizează printr-un sistem centralizat de canalizare, care nu acoperă în totalitate teritoriul comunei.

Evacuarea apelor uzate menajere este total necorezpunzătoare deoarece încă se realizează în fose de tip rural, neimpermealizate și care poluează stratul freatic de mică adâncime.

Apele pluviale din zonele de locuințe amplasate în intravilanul localității sunt dirijate prin rigole și șanțuri în Ialomița sau la canalele de desecare.

În comuna Făcăeni există un serviciu de salubritate organizat, colectarea deșeurilor se realizează în recipienți special destinați acestui scop (coșurile du gunoi amplasate de primărie), sau în recipienți improvizați în gospodăriile individuale. Transportul la platformele du gunoi se face cu mjloace auto sau în căruțe cu tracțiune animală. Depozitarea se face prin cele patru platforme de gunoi ale comunei cu o suprafață de 0,5 ha fiecare.

Localitatea dispune de conectare la o rețea de televiziune prin cablu cu un număr de 626 de abonați.

Rețelele telefonice din comună sunt de tip aerian, cablu telefonic fiind montat pe tendon de susținere, parțial pe stâlpii de distribuție ai rețelelor electrice de joasă tensiune, parțial pe stâlpi de lemn. În prezent, comuna are acoperire la principalele rețele de telefonie mobilă ce operează în țară.

Comuna dispune de un sistem de irigații format din canale și stații de pompare situate în extravila. Acest sistem deservește 7300 ha de teren agricol. Punerea în funcțiune a fost realizată în anul 1980, starea de funcționare este nesatisfăcătoare, ultimele reparații fiind realizate în 1988. Sistemul este gestionat de SNIF Ialomița.

2.7.4. Infrastructura instituțional-administrativă

Disfuncționalități generate de insuficiența sau absența unor instituții publice: lipsa delimitării unei zone centrale de interes comunitar, și de aici necesitatea introducerii de dotări publice noi, în vederea închegării unei zone centrale de interes public. Existența unor terenuri publice insuficient valorificate, atât în centru cât și către periferii. Lipsa unor spații amenajate aferente dotărilor publice. Stare necorespunzătoare a clădirilor de interes public.

2.7.5. Infrastructura educațională

Locuitorii din Făcăeni, și nu numai ei, au nevoie să cunoască evoluția învățământului, să cunoscă greutățile prin care a trecut școala la început, în ce condiții s-a desfășurat învățătura de carte, să cunoască exemple de dăruire pentru cauzele poporului, pentru luminarea lui, înțelegerea mai bună a problemelor și sarcinilor epocii contemporane, a rolului învățământului în etapa actuală.

Cu cât istoria unei așezări este mai veche și informațiile sunt mai sărace, cu atât mai mult se impune studierea unei zone geografice mai largi, pentru a putea reconstitui istoria sa, acest lucru fiind valabil și pentru această localitate. Având ca fundament ideea de permanență existențială în spațiul geografic ialomițean și național, se poate pune în evidență și ideea de continuitate culturală, exprimată și prin organizarea și desfășurarea învățământului în această localitate.

După Legea învățământului din 3 august 1948 se înființează și în localitatea Făcăeni grădinițele (care au cuprins copii între 3-7 ani), școlile elementare, cu ciclu I (I-IV) și ciclul II (V-VII). Tot în această perioadă începând cu 1946, se deschide campania de alfabetizare pentru locuitorii neștiutori de carte. În această periodă în satul Făcăeni școlile și grădinița funcționau în clădiri naționalizate și în vechiul local (astăzi corpul B).

Fig.13. Școala elementară cu clasele I-VII care a funcționat până în 1960

În ciuda greutăților specifice vremurilor și a condițiilor ideologice impuse copiii încep să vină la școală în număr cât mai mare. Astfel, din statisticile vremii pot fi evidențiate, până în anul 1950 câteva date semnificative privind starea învățământului din Făcăeni :

– Școala din Făcăeni avea 8 profesori – 324 de elevi școlarizați;

– Școala din Găița 7 profesori – 342 elevi școlarizați – 48 neșcolarizați – un personal de serviciu;

– Școala din Progresu cu clasele I-IV – avea 2 învățători – 55 elevi școlarizați.

Numărul mare de copii care frecventau școala a făcut necesară construirea altor săli de clasă (prin extinderea școlilor vechi) dar și prin construirea, prin eforturile financiare și contribuție, prin muncă voluntară, a unui nou local, (actualul Corp A care a fost dat în folosință la 15 septembrie 1961).

Fig.14. Școala generală cu clasele I-VIII, dată în folosință la 15 septembrie 1961

Legea învățământului din 13 mai 1968 duce la stabilirea unei noi structuri a sistemului de învățământ care vor fi păstrate până la începuturile anilor `90. Conform noii legi structura învățământului pe raza localității se prezenta astfel:

Învățământ preșcolar (3-6 ani) cu 3 gradinițe: Făcăeni, Găița și Progresu.

Fig.15. Grădinița cu program normal Făcăeni

Fig.16. Grădinița cu program normal Găița (care până în 2002 a funcționat în Casa Bentoiu)

Fig.17. Grădinița cu program normal Progresu

Învățământ obligatoriu (primar I-IV. gimnazial V-VIII, liceal treapta I cu profil agricol și mecanic) cu durată de 10 ani, cuprinzând elevii cu vârste între 6-16 ani. Trebuie să menționăm că în această perioadă a funcționat Școala profesională de mecanici agricoli, pe structura căreia după desființare în 1972 se va înființa Școala generală cu clasele I-VIII nr. 2. Aceasta va fi comasată cu Școala generală nr. 1 în anul 2000.

Dinamica numărului de elevi școlarizați în perioada 1990-2010 :

Tabel nr.9. Dinamica numărului de elevi școlarizați în perioada 1990-2010

Dinamica numărului de cadre didactice calificate în perioada 1990-2010:

Tabel nr.10. Dinamica numărului de cadre didactice calificate în perioada 1990-2010

Sistemul educațional la nivelul comunei cuprinde învățământul preșcolar, primar și gimnazial.

La nivelul comunei funcționează 3 grădinițe cu 7 săli de clasă în care au fost cuprinși 120 copii, sub coordonarea a 7 educatoare.

În învățământul primar au fost înscriși 128 elevi, distribuiți în 3 școli cu 10 săli de clasă.

Învătământul gimnazial se desfășoară într-o școală cu 10 săli de clasă și a cuprins, în ultimul an școlar, 270 elevi.

În anul 2005 școala se numea „Școala de Arte și Meserii” unde se desfășurau cursurile (clasa a IX și clasa X) liceu, cu specific agricultura.

În anul 2015 s-au desființat cursurile profesionale și liceu, astfel școala revenind la statutul de școală gimnazială.

Fig.18. Școala Gimnazială Făcăeni

În anul 2007 s-a terminat repararea și modernizarea tuturor sălilor de curs la școli și grădinițe precum și asigurarea utilităților conform normelor europene.

Pentru transportul școlarilor din satul Progresu, clasele V-VIII se folosesc microbuzele aflate în dotarea primăriei.

2.7.6. Infrastructura medicală

La nivelul comunei funcționează un dispensar uman în care își desfășoară activitatea 2 medici de familie cu specializare în medicină generală, un medic stomatolog ajutați în activitate de 6 cadre cu studii medii și o farmarcie umană, cu personal calificat superior.

Cea mai apropiată ambulanță în caz de uregnță este la Spitalul municipal Fetești, 23 km.

2.7.7. Infrastructura culturală

Activitatea culturală din comună se poate deduce și din evoluția cărților din bibliotecile căminului cultural și ale școlilor generale. În 1944 ajunge la 820 de volume, în 1944 comuna Făcăeni avea 430 de abonamente la ,,Albina’’ și alte 530 de alte publicații.

Fig.19. Actualul Cămin Cultural construit în perioada 1956-1958

Activitatea căminului cultural se îmbogățește în perioada imediat următoare. Se organizează un festival artistic în care își dau concursul formațiile corale ce prezintă trei cântece pe două voci, participând peste trei sute de persoane, după care întregul festival era urmat de o horă țărănească frumoasă.

Ințiatorii festivalului au fost: Săndulescu Aurelia, Sănduleacu Ioana, Moise Dumitru, Dician Otilia, Ionescu Ion, Popescu Sofia, și mulți alții.

Baza materială de care dispunea acum căminul cultural nu suportă comparații cu cea prezentată pentru anul 1949, dispunând de întreaga aparatură necesară unei comune în care setea de cultură este în continuă creștere.

Fig.20. Biblioteca comunală „Ștefan Bănulescu”- Făcăeni

Fondul bibliotecilor comunale și școlare cuprinde cărți ce satisfac toate preferințele cititorilor.

În ultimii 50 de ani comuna Făcăeni a fost o prezență recunoscută în țară pentru bogata activitate culturală desfășurată. Formații artistice (dansuri populare, taraful căminului cultural) participă la toate manifestările organizate în județ și în țară.

În teritoriul comunei sunt 3 biserici otodoxe și două lăcașuri de cult pentru adventiști.

Două obiective din comuna Făcăeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Unul dintre ele este un sit arheologic aflat în preajma fermei zootehnice din Făcăeni și care cuprinde urme de așezări din neolitic și din perioada Latène. Celălalt este clasificat ca monument de arhitectură, și este reprezentat de conacul Aurel Bentoiu, aflat la 300 m de satul Făcăeni, clădire ce datează din 1937.

Fig. 21. Conacul Aurel Bentoiu

Perspective

Identificarea și corecta formulare a acelor „probleme deschise” cu care se confruntă comunitățile sătești în procesul de tranziție la economia de piață cât și elaborarea modelelor, strategiilor, politicilor și programelor cele mai adecvate și mai eficiente pentru soluționarea lor reprezintă domenii și zone redutabile de intervenție care nu pot fi abordate cu succes fără o solidă fundamentare științifică, tehnică, teoretică și practică.

Agenții economici din comună sunt optimiști cu privire la perspectivele de viitor ale mediului de afaceri, iar cu privire la problemele identificate de aceștia cele mai importante ar fi: migrația forței de muncă, lipsa de personal calificat, problemele financiare (impozitare, fiscalitate împovărătoare, dobânzi bancare ridicate), obținerea dificilă a finanțărilor europene, modificările legislative, iar pentru societățile care desfășoară activitate agricolă o problemă majoră o constituie condițiile meteo nefavorabile și calamitățile din ultimii ani.

Realizarea unei strategii durabile pune accentul pe participarea comunității și pe democrația locală lărgită, oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice, culturale și de protecție a mediului.

Totodată, se realizează și evaluarea situațiilor actuale și a potențialului existent, accentuând, de asemenea rolul educației, considerându-se că educația permanentă, care induce încredere, gândire creativă și un scop concret în viață, ca și cunoștințele, contribuie direct la durabilitatea locală și la acumularea de capacități.

Pentru a începe orice proces de schimbare în cadrul unei comunități trebuie să ia naștere dorința de a face acest lucru.

În primul rând trebuie conștientizat Consiliul Local precum și comunitatea locală de importanța acestui proces.

Filosofia trebuie să cuprindă aspirațiile de viitor ale comunității în ceea ce privește sănătatea, modul de viață și calitatea acesteia, calitatea mediului local și direcțiile viitoare de dezvoltare economică. În ansamblu, viziunea trebuie să ofere îndrumare și orientare spre direcția în care comunitatea poate acționa.

Atât stabilirea unei filosofii, cât și identificarea problemelor și cauzelor, formularea obiectivelor, stabilirea priorităților, stabilirea țintelor și identificarea opțiunilor de acțiune materializează realizarea strategii locale de aplicare a principiilor dezvoltării durabile.

După efectuarea acestor pași se are în vedere trecerea la elaborarea Planului Local de Acțiune și a listei proiectelor prioritare care vor soluționa în mare parte probleme sociale, economice și de protecție a mediului existente în regiunea în care se implementează.

Obiectivele comunei Făcăeni sunt:

realizarea unui proces social care să vină în întâmpinarea nevoilor fiecărui cetățean;

creșterea și stabilizarea economică;

protecția efectivă a mediului și utilizarea durabilă a resurselor naturale.

Strategia va avea efecte economico-sociale ce vor duce la îmbunătățirea condițiilor de viață a întregii populații. De aceea, participarea cetățenilor este foarte importantă, întrucât ei trebuie să fie conștienți că este necesar să își asume responsabilitatea efectelor imediate sau viitoare ale acțiunilor lor.

Capitolul III. Valorificarea cunoașterii orizontului local prin redactarea unei discipline opționale

Pe baza cunoștințelor, a capacităților și deprinderilor intelectuale sau practice dobândite în activitățile desfășurate la clasă sau în orizontul local, există premisa obiectivă ca elevii să poată realiza o lucrare mai amplă, de sinteză asupra ansamblului de probleme geografice din orizontul local, sub forma unui studiu geografic al regiunii.

Redactarea acestei lucrări ample se face în timp mai îndelungat prin acumularea de către elevi a unei experiențe bogate, după mai mulți ani de acțiuni de cercetare a orizontului local, perioadă în care, pe etape, se vor întocmi unele referate care vor aborda o tematică ce include elementele orizontului local.

În clasele VI-VIII programele școlare nu fac referire la orizontul local, deși la acest nivel ar exista cele mai multe posibilități de dezvoltare a unor activități de cercetare a orizontului local. Am socotit necesară construirea unui opțional destinat orizontului local, care să faciliteze atât învățarea acestuia, cât și cercetarea, pe parcursul unui an școlar, a elementelor de bază referitoare la acest orizont.

Formele organizatorice ar fi:

a) dezvoltarea activităților de studiere a geografiei pe baza observației directe a orizontului local;

b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere varietatea orizontului local;

c) inițierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor științifice, prin care elevii să prezinte anumite rezultate, studii, proiecte, referitoare la o tematică care include și elemente ale orizontului local.

3.1. Poziția curriculumului la decizia școlii (C.D.Ș.) în contextul reformei curriculare

Aceasta este reglementată începând din anul 1995, odată cu apariția Legii Învățământului nr.84/1995. În conformitate cu prevederile articolului 127, alineatul 2, disciplinele opționale constituie o categorie distinctă în cadrul Schemei disciplinelor școlare, alături de cele obligatorii.

Atenția acordată disciplinelor opționale este motivată prin însuși caracterul reformei învățământului pre-universitar din România. Regimul disciplinelor opționale este reglementat practic prin noul Plan calendaristic (în conformitate cu O.M.E.N. nr. 3207 din 03.02.1999 și O.M.E.N. nr 3449 din 15.03.1999)

În mod concret, introducerea opționalelor este impusă de necesitatea atingerii următoarelor obiective ale reformei învățământului românesc :

Configurarea și parcurgerea reală a profilului și specializării urmate de elevi ;

Descongestionarea și caracterul flexibil al programelor școlare ;

Stimularea motivației elevilor pentru învățare ;

Accentuarea caracterului practic- aplicativ al programelor și manualelor școlare;

Orientarea culturii generale spre domenii de activitate precise și concrete;

Socializarea precoce a elevilor și creșterea eficienței acțiunilor individuale inserate în structurile socio-profesionale;

Conturarea unei,,culturi generale„‟în consonanță cu tendințele începutului de mileniu, prin evitarea caracterului enciclopedist-renascentist;

Diversificarea parcursurilor de învățare pentru elevi;

Adaptarea curriculum-ului la condiții locale și regionale, în armonie cu resursele

umane și materiale ale școlii;

Asigurarea raporturilor încrucișate între diferite discipline și arii curriculare, favorizând interdisciplinaritatea și complementaritatea diferitelor conținuturi școlare.

Conținutul C.D.Ș. este elaborat în concordanță cu prevederile curriculum-ului național.

Structura și conținuturile opționalelor pot avea următoarele direcții și baze de dezvoltare:

Discipline din trunchiul comun al altor specializări;

Derivarea dintr-o disciplină studiată;

Teme sau capitole ale unei discipline (care nu se regăsesc similar în programe de trunchi comun);

Discipline din aceeași familie a unei arii curriculare, dar care nu se regăsesc în arie;

Discipline/cursuri/teme inter-arie-integratoare pentru mai multe discipline din aceeași arie curriculară sau din mai multe arii curriculare, cu accent pe obiectivele ariei principale – în context.

Aceste categorii (teme/cursuri/discipline) sunt cuprinse generic sub titulatura de curriculum la decizia școlii (în sens restrâns).

3.2. Proiect de opțional

Denumirea opționalului: „Geografia orizontului local”

Aria curriculară: Om și societate

Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină

Disciplina: Geografie

Durata: 1 an ( 1 oră pe săptămână)

Modul de desfășurare: pe clase (clasa a VIII-a )

Unitatea școlară : Școala Gimnazială Făcăeni, județul Ialomița

Profesor: Oancea Alexandru Daniel

3.2.1. Argument

Curriculum-ul opțional „Geografia orizontului local” se adresează elevilor din învățământul preuniversitar din clasa a VIII- a, elevii fiind dornici să cunoască, alături de informațiile din programa oficială, cât mai multe date despre geografia locală și a orizontului apropiat a localității. Opționalul își propune familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități, deprinderi, de a cerceta și întocmi referate, mini-lucrări științifice, toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine localitatea natală.

Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale, apoi problematica actuală a vieții sociale și economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică și exemplifică în orizontul local, concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om și societate”.

Programa cuprinde: competențe generale și specifice, valori și atitudini, cu exemple de activități de învățare, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare, precum și o bibliografie orientativă.

Noțiuni de orizont apropiat și orizont local

Ca disciplină de învățământ, geografia are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Învățământul modern nu se limitează la cunoaștere și asimilare de cunostințe, ci se bazează pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii și comportamentului, promovarea personalității elevului.

O convingere ce o putem forma la elevi, este aceea că lumea, în ansamblul ei și realitatea înconjurătoare sunt cognoscibile. Foarte multe exemple, ce se regăsesc într-un număr mare de lecții demonstrează că natura și oamenii se află într-o continuă transformare, datorită dinamicii și autodezvoltării proprii într-un proces permanent. Geografia cuprinde în sfera ei de cercetare procese și fenomene care se desfășoară pe un spațiu deosebit de larg. Concomitent cu activitatea din cadrul săli de clasă are loc studierea mediului geografic din orizontul local apropiat, cu o profundă valoare didactică, științifică, aplicativă și educativă asupra elevilor.

Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei a reprezentat întotdeauna un punct de plecare în proiectarea învățării acestei discipline.

Predarea geografiei în școală începe cu geografia locului natal care ajută, pe baza unor observații directe, formarea la elevi a unor noțiuni elementare pentru studierea geografiei în clasele următoare. Programa revizuită se axează mult pe raportarea elementelor geografice la situația concretă a orizontului local. Posibilități de corelare a geografiei cu orizontul local există în clasa a VIII-a, Geografia României presupunând și o astfel de abordare. Aplicațiie practice și cele de învățare au la bază exercițiile și problemele din orizontul local.

Mândruț O. (1996) consideră că orizontul local este alcătuit dintr-o sumă de factori fizici și biologici care asigură existența omului, precum și o înmănunchere de condiții sociale care maschează un mod de viață și un ansamblu de activități umane. Deși este vorba de un mediu înconjurător, există o anumită extensiune spațială sugerată de folosirea termenilor: imediat-apropiat-local.

Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a elevului și constituie o imagine familiară zilnică: locul în care își desfășoară activitatea (școala, sala de clasă, locuința). Obiectele care compun acest orizont, pot fi percepute direct vizual sau pot fi atinse.

Orizontul apropiat reprezintă spațiul situat în jurul orizontului imediat și care este parcurs zilnic. El cuprinde locuința, spațiul în care se desfășoară activitatea, drumul de acasă la locul de activitate, dar și locurile prin care se trece pentru a parcurge acest drum. În cazul comunei Făcăeni, orizontul apropiat este reprezentat de toată localitatea.

Orizontul local are o extensiune mai mare, reprezentând spațiul situat în jurul localității care corespunde unei asocieri de unități geografice, cuprinzând trei componente majore:

-componente fizice naturale (abiotice): relieful, substratul geologic, solul, aerul, apa;

-componente biotice: vegetația și fauna;

-componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local.

Geografia orizontului local studiază populația ca o prezență importantă a peisajului geografic și a mediului înconjurător. Componentele antropice cuprind: populația, așezările omenești și activitățile economice. În cadrul orizontului local au fost studiate: numărul de locuitori, evoluția numerică a populației, sporul natural și evoluția lui, structura populației, structura profesională, pe grupe de vârstă etc., repartiția teritorială a locuitorilor, aspecte legate de geografia socială și culturală a comunității locale din Făcăeni, precum și elemente complementare, cum ar fi: structura lingvistică a populației, structura etnică, religiile predominante, etc. Studiul geografic al așezărilor omenești din orizontul local și apropiat a urmărit numărul de locuitori, evoluția acestui număr, atestarea documentară, sistemul de așezări, perspective economice și demografice. Activitățile economice au fost tratate după un algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului funciar, principalele culturi agricole, creșterea animalelor, societăți comerciale principale, activități de transport.

Necesitatea valorificării orizontului local în lecțiile de geografie

Aplicațiile practice și cele de învățare care au la bază exercițiile și problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată în noile programe.

Predarea geografiei în școală începe în clasa a IV-a cu geografia locului natal, observațiile directe din natură, dar mai ales din orizontul local acest lucru constituind baza de plecare pentru predarea geografiei în școala generală.

Unele noțiuni se formează mai ușor, în timp ce altele solicită un efort mai mare de gândire. Așa de exemplu, ideea de spațiu, precum și cea de repartiție teritorială a fenomenelor se formează mai eficient prin efectuarea la orele de curs și în afara acestora a aplicațiilor practice pe teren, prin parcurgerea unor distanțe și compararea datelor obținute prin observații sau măsurători, analizând cauzele fenomenelor.

Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creșterea calității cunoștințelor, a operativității acestora. Elevii dobândesc capacități sporite de a folosi cunoștințe în situații noi, de a stabili relații cauzale, de a face cercetări între cunoștințe, însușindu-și totodată un vocabular geografic nemijlocit legat de realitatea înconjurătoare.

În cadrul activității de studiere a orizontului local se îmbină învățarea propriu-zisă cu cercetarea mediului înconjurător. Acest lucru are o importanță deosebită pentru atragerea elevilor spre cunoașterea și protecția mediului, pentru a-i face pe elevi să îndrăgească geografia, ca obiect de învățământ și știință.

În învățarea geografiei, cunoașterea orizontului local stimulează abordarea unor probleme referitoare la orizontul local, prin punerea într-o lumină nouă a comunității în care se află situată unitatea de învățământ; deasemenea, evidențiază elemente de specificitate pe care le poate aduce geografia ca disciplină școlară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva raportului dintre comunitate și teritoriul ei de viață.

Orizontul local oferă o metodologie minimală de cercetare geografică și de prezentare a rezultatelor propriilor investigații, oferă un câmp larg de sugestii asupra modului de abordare a cercetării geografice a orizontului local, astfel că acesta poate deveni o preocupare nu numai a profesorilor, ci și a elevilor. Prin exemplele întâlnite, mărește atractivitatea învățării geografiei, oferind o tematică de cercetare suficient de largă și cuprinzătoare pentru a susține interesul de investigație al elevilor.

Totodată, învățarea geografică devine mai directă, profund formativă, în acest fel ea contribuind la ridicarea nivelului procesului de învățământ.

Valoarea formativă a cunoașterii orizontului local

Noțiunile sunt forme abstracte ale gândirii cu ajutorul cărora elevii ajung să cunoască caracterele generale ale obiectelor și fenomenelor geografice din natură și societate. Constituirea noțiunilor este în strânsă legătură cu formarea reprezentărilor. Datorită folosirii pe scară largă a mijloacelor de învățământ intuitive (planșe, grafice, hărți, schițe de hărți, fotografii, casete video, diapozitive, CD etc.) și a observării în natură, elevii dobândesc reprezentări concrete pe baza cărora se pot forma noțiuni geografice care cuprind însușirile și proprietățile esențiale ale obiectelor și fenomenelor geografice.(Dulamă,M., 2000).

Prin exerciții diverse de citire și interpretare a unor imagini, planuri, hărți topografice și tematice, adecvate fiecărui capitol, prin efectuarea observațiilor asupra fenomenelor direct sesizabile în starea lor naturală, elevii sunt antrenați într-o muncă independentă și conștientă, care determină însușirea logică și într-un volum adecvat a cunoștințelor, în mod corect, sistematic și temeinic.

Explicarea fenomenelor, obiectelor și proceselor geografice în starea lor naturală, în mediul înconjurător, unde elevul vine direct în contact cu realitatea este urmată de activitatea de investigare în orizontul local: reprezentarea cartografică, semne convenționale, scară de proporție, hărți tematice; scoarță terestră, minerale, roci, agenți externi, agenți interni, eroziune etc.; bazin hidrografic, confluență, afluenți, râu, izvor, debit, strat freatic, poluare etc.; climă, vreme etc.; asociație vegetală, defrișare, rezervație naturală, protecția mediului înconjurător; populație (natalitate, mortalitate, spor natural, emigrare, imigrare, vatră, moșie, densitate etc.)

Foarte multe dintre aceste noțiuni noi își găsesc în realitatea din orizontul local, un suport nemijlocit și astfel un important sprijin în însușirea lor activă și temeinică.

Pentru cunoașterea științifică este necesr descoperirea cauzelor care stau la baza diferitelor obiecte sau fenomene, legăturile de interdependență dintre ele. Se are în vedere astfel depășirea treptei reprezentărilor și ajungerea la treapta logică a cunoașterii (ultima etapă în formarea de noțiuni).

Analiza obiectelor și fenomenelor scoate în evidență ceea ce este esențial și comun grupurilor de obiecte sau fenomene, trăsături care vor fi reunite prin sinteză. Abstractizarea are ca specific operația de dezvăluire a însușirilor esențiale care pot fi generalizate (extinse asupra întregului grup de obiecte sau fenomene ).

Formarea noțiunilor presupune lucrul cu elevii în cadrul uneia sau multor lecții special destinate acestui scop, cât și pe parcursul tuturor anilor de învățământ, perioadă în care noțiunile se îmbogățesc, își lărgesc sfera pe un plan mai larg. Conținutul noțiunilor geografice trebuie stabilit în legătură cu particularitățile de vârstă a elevilor, cu nivelul pregătirii lor geografice.

Asimilarea noțiunilor se face pe trei căi: teoretică, practică și îmbinarea teoriei cu practica. O cerință metodico-didactică importantă în formarea noțiunilor o constituie aceea că profesorul trebuie să facă apel la fiecare capitol, temă și lecție la cunoștințele de la celelalte obiecte (biologie, istorie, etc.), la cunoștințele empirice ale elevilor, precum și la ansamblul de influențe multimedia (televiziune, presă, radio).

O atenție sporită se acordă accesibilizării noțiunilor și fenomenelor geografice prin prezentarea acestora într-o formă adecvată, corespunzătoare nivelului de vârstă și pregătire a elevilor.

În vederea unei însușiri temeinice a noțiunilor concrete, profesorul trebuie să facă în mod obligatoriu recapitulări curente periodice (după un capitol mai mare) și finale, urmărindu-se închegarea sistemului de noțiuni și formarea unei gândiri geografice la elevi. Important este a se urmări exactitatea și frecvența folosirii în răspunsurile orale și lucrările scrise ale elevilor, a noțiunilor recent transmise, precum și utilizarea lor de câte ori este nevoie.

3.2.2. Competențe generale ale predării geografiei orizontului local

Importantă este o educație geografică al cărui scop este “de a proceda în așa fel încât oamenii să se simtă bine în limitele spațiului său, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar și în regiunile și peisajele altor civilizații”.(Stoica, M.,1995, pag.37)

Exemple de competențe:

a) culegerea informațiilor

– să pregătescă o anchetă de teren: să stabilească obiectivul anchetei, să stabilească procedura, să alcătuiască un chestionar, să conceapă un plan, să-l evalueze, să conducă ancheta, să o pună în aplicare, să-i controleze desfășurarea, să fixeze mijloacele, să evalueze informațiile obținute.

– să identifice hărțile necesare unei activități;

– să repereze un grafic, o fotografie dintr-o colecție de documente;

– să scoată pe fișe informațiile utile unei probleme;

– să utilizeze dicționarele, atlasele, anuarele,precum și manualele școlare etc.;

b) analiza unei probleme

Organizarea datelor

– să elaboreze un proiect de lucru

– să identifice relațiile;

– să ia notițe;

– să clasifice informațiile culese pe categorii;

– să redacteze o schemă bine structurată;

Evaluarea datelor

– să distingă dacă informația este referitoare la activitate;

– să selecționeze sursele de informare stabilind criterii;

– să compare faptele;

– să distingă gradul de precizie al unei informații;

– să verifice sursele de informare;

– să verifice rezultatele unei observații sau experiment: grad de validitate, eroare etc.

Prelucrea datelor

– să raporteze, să combine, să evalueze datele adunate;

– să ia notițe observând;

– să compare modurile de reprezentare a documentelor;

– să sublinieze o informație precisă;

– să identifice într-un material scris evoluția unui proces;

– să rețină vocabularul geografic;

Comunicarea datelor

– să redacteze o expunere;

– să grupeze, să evalueze, să organizeze informația în jurul unui proiect definit;

– să facă referire la documentele citate;

– să indice sursele de informare;

– să formuleze o concluzie personală după lectura unui text;

– să compare comentariul unei informații cu al său;

– să construiască un grafic, o hartă;

– să deseneze planul unui teritoriu;

– să construiască o schemă etc.

c) Punerea în relație

Analiza unei fotografii

– să selecționeze fotografii în scopul urmărit;

– să distingă tipurile de fotografii;

– să identifice componentele;

– să compare mai multe fotografii;

– să stabilească legături între fotografii, hărți, texte;

– să descrie structura unei fotografii.

Analiza unor grafice

– să identifice semnele convenționale folosite;

– să descrie structura unui grafic;

– să identifice figurile de mișcare;

– să denumească titlul unui grafic;

– să identifice datele cu care a fost construit graficul;

– să identifice relațiile exprimate în grafic;

– să construiască un grafic, utilizând variabile vizuale (formă, orientare, culoare, valoare, mărime);

– să utilizeze un vocabular geografic;

– să încadreze o informație grafică;

– să compare mai multe grafice;

– să stabilească legături între grafice, fotografii, hărți;

– să raporteze o serie statistică;

– să ordoneze graficele;

– să identifice graficele;

– să utilizeze un tabel cu dublă intrare.

Analiza unei hărți

– să utilizeze coordonatele geografice;

– să utilizeze termenii de localizare, direcție;

– să realizeze o hartă folosind variabile vizuale(formă, mărime, etc.);

– să localizeze un punct pe o hartă;

– să identifice semnele convenționale;

– să folosească o hartă pentru a localiza un punct, etc.

Valori și atitudini

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educațional centrat pe geografie, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate;

Curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate;

Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul orașului natal;

Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local.

Competențe specifice și activități de învățare

1. Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local. Situarea corectă în spațiu și timp.

2. Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.

3. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.

4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

3.2.3. Conținuturi

Introducere în studiul opționalului……………………………………………………………………………..1 oră

Capitolul I – Cadrul natural al comunei Făcăeni 7 ore

I.1. Așezarea geografică – factor determinant al locuirii timpurii…………………………………..1 oră

I.2. Geologia (Evoluția paleogeografică, litologia, resursele subsolice)………………………….1 oră

I.3. Relieful din orizontul local și apropiat………………………………………………………………….1 oră

(Aplicație practică)…………………………………………………………………..1 oră

I.4. Clima din zona comunei Făcăeni …………………………………………………………….1 oră

I.5. Hidrografia din orizontul local și apropiat …………………………………….………1 oră

I.6. Vegetația, fauna și solurile din Făcăeni și împrejurimile sale…………………………………..1 oră

Protejarea naturii în comuna Făcăeni și în împrejurimi –proiecte…………………..3 ore

Capitolul II- Considerații social- istorice cu privire la apariția și dezvoltarea localității 9 ore

II.1. Originea și vechimea localității. Toponimia localității Făcăeni……………………………….2 ore

II.2. Comuna Făcăeni în epoca modernă și contemporană…………………………………………….1 oră

II.3. Făcăeni, după anul 1990…………………………………………………………………….1 oră

II.4. Viața culturală a comunei..…………………………………………..……………………1 oră

II.5. Amenajarea teritoriului; planul comunei și extinderea ei recentă …….…..………………4 ore

În semestrul I: 17 ore predare-învățare; 3 ore evaluare = 20 ore

Capitolul III. Dinamica populației din Făcăeni în decursul timpului 6 ore

III.1.Mișcarea naturala a populatiei……………………………………………………………………………3 ore

III.1.1. Natalitatea

III.1.2. Nupțialitatea și divorțialitatea

III.1.3. Mortalitatea generală

III.1.4. Bilanțul natural

III.2. Densitatea populației

III.3. Mobilitatea teritorială a populației………………………………………………………………………1oră

III.4.Evoluția numerică a populației in perioada modernă și contemporană……………….1 oră

III.5. Ritmul mediu anual de creștere al populației. Bilanțul total al populatiei…………………1oră

Capitolul IV- Structura populației comunei, după anul 1990 5ore

IV. 1. Structura populației pe grupe de vârstă si sexe……………………………………………………1 oră

IV. 2. Structura etnică și confesională………………………………………………………………………..2 ore

IV. 3. Structura profesională a populației……………………………………………………1oră

IV. 4. Nivelul de instruire al populației………………………………………………….…1 oră

Capitolul V- Ocupația locuitorilor din Făcăeni– 3 ore

V.1. Activități tradiționale. Sectoarele de activitate …………………………………………………….1 oră

V.2. Probleme economice actuale: investiții și investitori; Șomajul……………………………….1 oră

V.3. Probleme edilitare; Poluarea în comuna Făcăeni și împrejurimi …………………………….1 oră

În semestrul II: 14 ore predare-învățare; 2 ore evaluare = 16 ore

Aplicații și evaluare

Descrierea și redarea unei realități observate;

Portofoliu – « Istoria localității Făcăeni » ;

Aplicații în orizontul local;

Studiu de caz- « Comuna Făcăeni-prezent și viitor » ;

Proiect : « Proiect de protecție a mediului geografic local » ;

Interpretarea graficelor și imaginilor;

Lucrul cu hărți și fișe de lucru;

Referate despre localitate și împrejurimi, tornada din 2002;

Aplicarea de teste sumative de evaluare în cadrul lecțiilor.

Resurse materiale

Albume, postere, referate, reviste, casete video, planșe;

Planul localității, Harta județului Ialomița, schițe de hărți și grafice.

Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame și historiograme;

Fișe de lucru individuale.

Bibliografie (opțional)

1. Albulescu,I.,(1999), Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom, București.

2. Cucu,V., (1974), Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București.

3. Dragu, V., (2000), Geografie- Ghid metodologic, Editura Polirom, București., 2000.

4. Dulamă, M., (2004), Modelul învățării depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

5. Erdeli, E., și Dumitrache, L.,(2001), Geografia populației, Editura Corint, București.

6. Ilinca, N.,(1999), Geografie umană. Populația și așezările omenești, Editura Corint, București.

7. Ilinca, N.,(2003), Geografia populației și așezărilor omenești, manual de studiu individual Editura CD- Press, București.

8. Ilinca, N.,(2000), Didactica Geografiei, Editura Corint, București.

9. Lahovari, G.I., (1901), Marele dicționar geografic al României, București.

10. Nimigeanu, V.,(1984), Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale, Iași.

11. ***Geografia României (1984), vol. II și IV, Geografia umană și economică și Geografia regională a României, Editura Academiei.

12. ***Programa de geografie la cls. a VIII-a.

Surse statistice:

Fișe statistice anuale, fișe ale localității Făcăeni , elaborate de Biroul de Statistică Socială din

cadrul Direcției Județene de Statistică, Ialomița.

Recensământul Populației și al locuințelor (1999), 18.03.2002, Jud.Ialomița.

Date statistice din Arhiva Primăriei Făcăeni.

Date statistice preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, www. Insse.ro.

3.2.4. Metode de predare folosite în cadrul opționalului

Metode moderne

Problematizarea este o metodă de cercetare și o metodă didactică activă dialogată care constă în crearea unor situații conflictuale între ceea ce poate rezolva și ceea ce trebuie să rezolve elevul; este o activitate de căutare, de descoperire a faptelor științifice, a fenomenelor care generează anumite procese. În timpul lecției, profesorul creează situația-problemă și organizează activitatea elevilor, astfel încât aceștia să tragă independent concluziile și să formuleze răspunsuri și soluții ale problemei. (Ilinca, N.,2000). După Ionescu, M. (1995) ,,problematizarea nu este doar o metodă ci un principiu didactic fundamental care direcționează predarea.

Ex. Calculați densitatea populației din comuna voastră știind că suprafața este de 238,32 km² iar populația este de 5438 locuitori.

Ex. Dacă în anul 2011, numărul populației din Făcăeni era de 5438 locuitori și numărul total al născuților vii era 22 , calculați rata de natalitate.

Se calculează folosind raportul între numărul total al născuților vii și numărul mediu al populației după formula:

N = Nv . 1000, unde N- rata de natalitate, Nv- numărul total al născuților vii, P-nr. Populației

Dezbaterea este o metodă didactică conversativă prin care se analizează deschis și aprofundat o problemă științifică sau practică. Poate fi utilizată la lecțiile de geografie pe echipe, având forma unui joc de roluri. De exemplu-dezbaterea dupa procedeul Phillips-66: profesorul împarte clasa în 4 grupe desemnând câte un conducător de discuții care supraveghează și dirijează discuția; după dezbatere conducătorul fiecărei grupe prezintă, în fața clasei, concluziile și soluțiile adoptate și motivează respingerea unor variante. Ex: “Vrem să avem o comună curată!”

Modelarea este o metodă de cercetare și o metodă didactică de dobândire a cunoștințelor despre fapte și procese petrecute la distanțe mari și greu de abordat; abordarea se poate face indirect, prin elaborarea unor modele simplificate, micșorate, esențializate ale realității geografice. (Ilinca, N., 2000). Modelul este o componentă a unui sistem material, chiar un instrument de lucru care reproduce și simplifică însușirile esențiale și particulare ale unui obiect sau fenomen.

Ca metoda de învățământ, modelarea îndeplinește două funcții: ilustrativă și cognitivă. În funcție de specificul lor, modelele pot fi:

– modele obiectuale: mulaje, machete, roci, minerale, plante presate, semințe etc.;

– modele figurative: planșe, fotografii, diapozitive, diagrame, scheme; .

– modele simbolice( matematice): formule de calcul, modele logice, concepte;

– modele cibernetice: modelarea pe calculator a diferitelor fenomene.

,,Modelele grafice utilizate în procesul de predare- învățare a geografiei înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai ușor de analizat, de comparat, se fixează și se rețin mai ușor, mai temeinic, iar memorarea lor este de lungă durată.”(Dulama M.,1996, pag.122)

Tipuri de modele grafice:

1.Diagramele sunt reprezentări grafice concrete ale datelor statistice sub formă de desene geometrice, liniare sau în suprafață prin care se redau concret, sintetic, mai exact, la scară, fenomenele cercetate atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, evidențiind trăsăturile esențiale ale acestora în domeniul didactic. (Dulamă, M., 1996). Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai ușor de analizat, de comparat, se fixează și se rețin mai ușor, mai temeinic, iar memorarea lor este de lungă durată.

Ex. Reprezentați printr-o diagramă în coloane în aflux mișcarea naturala a populației din Făcăeni în perioada 2008 -2014.

Fig. 22. Mișcarea naturală a populației din Făcăeni (2008- 2014)

3. Modelele simbolice (matematice) utilizează simbolurile și formulele pentru a reprezenta realitatea și au scopul de a transpune într-o formă foarte concisă imensul material faptic, acumulat prin observare.(Dulamă, M.,1996). Statistica matematică se ocupă cu gruparea, analiza și interpretarea datelor referitoare la un anumit fenomen și cu unele previziuni referitoare la producerea lui viitoare.

Ex. S = N-M, unde S reprezintă sporul natural, N- natalitatea, M-mortalitatea

Ex.Model static.

Ex. Model dinamic.

Învățarea prin descoperire, numită de Freinet metoda,,experienței de încercare”, este considerată nu ca o simplă metodă, ci ca o finalitate către care tinde orice metodă;,,este o activitate a elevilor în timpul lecției pentru cercetarea, în mod independent a adevărului”(Munteanu,R.,1997,pag.66). Elevii descoperă adevărul prin crearea unor condiții de reactualizare a experienței și a capacității individuale, pentru pregătirea soluției unei probleme. Situația problematică declanșează descoperirea iar aceasta va stimula o atitudine activă din partea elevilor, pentru depășirea obstacolelor care apar, pentru analiza variantelor posibile. De fapt, elevii nu descoperă ceva nou, ei redescoperă cunoștințe vechi, aspecte ale unor domenii ale realității descrise de obiectele de învățământ.

Învățarea prin descoperire presupune: un act de predare, actul de descoperire(momentul de intuire) și verbalizarea generalizării bazată pe reguli, principii, idei.

Există două tipuri de descoperire:

– inductivă: presupune acumularea unui material geografic faptic, obținut cu ocazia unor ieșiri în natură, în orizontul local, prin intermediul descoperirii. Ex.-formarea noțiunii de albie a râului. Elevii vor descoperi albia minoră, acoperită cu apă la debite medii și albia majoră acoperită cu apă numai în timpul inundațiilor; intorși în clasă, profesorul, prin formularea întrebărilor, va cere elevilor să pună în relație datele culese, să le ordoneze și să desprindă anumite concluzii, elevii putând ajunge independent la definiții.

– deductivă: presupune combinarea unor idei generale pentru a se ajunge treptat la cunostințe particulare.

Metoda,, Știu-Vreau să știu-Am învățat"- a fost introdusă în școlile americane de Donna Ogte. Este o metodă de comprehensiune care ghidează lectura unui text sau audierea unei prelegeri.(Ionescu, M.,2000): se împarte tabla în 3 coloane și profesorul complează primul rând. Profesorul propune tema: Comuna Făcăeni după care adresează întrebări frontale.

– Ce știți despre Făcăeni?

Se notează, pe scurt răspunsurile în rubrica,,știu”; se scriu răspunsurile nesigure în rubrica ,,vreau să știu”. După evocarea tuturor cunoștințelor elevilor completăm rubrica din mijloc: – Ce ați dori să știți despre comuna Făcăeni?

Se notează pe scurt întrebările iar profesorul ajută elevii să genereze alte întrebări. După învățarea metodei,completează rubricile individual sau în perechi.

Metoda: Știu-Vreau să știu- Am învățat

Prin metoda utilizată: Știu- Vreau să știu- Am învățat, se poate constata că elevii pot fi controlați mai îndeaproape în grupuri restrânse și pot fi încurajați sau apreciați (se pot chiar autoaprecia sau autoevalua). Se angajează mai ușor în discuții libere, dezvoltându-li-se capacitatea de comunicare. Ei devin mai interesați și motivați de studiul în detaliu a geografiei, deoarece au posibilitatea culegerii unor informații diverse; deasemenea învață să se comporte diferit în situații noi, operează mai ușor cu bagajul de cunoștințe acumulate anterior și realizează conexiuni cu informațiile noi.

Metodele algoritmice sunt importante în formarea gândirii știintifice a elevilor și creează condițiile necesare pentru sesizarea, descoperirea și asimilarea diverșilor algoritmi.

Algoritmul reprezintă o înlănțuire de operații desfășurate întotdeauna în același mod, care se succed logic, în vederea obținerii rezultatului dorit.

Metoda exercițiilor presupune respectarea riguroasă a unor prescripții și conduce spre o finalitate prestabilită. Ea vizează accentuarea caracterului practic, aplicativ al procesului de învățământ. Rolul exercițiilor este de a contribui la însușirea de către elevi a cunostințelor în contact cu unele probleme din practică, asigură consolidarea și fixarea cunoștințelor predate elevilor și favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor.

Metoda exercițiilor poate fi folosită la lecții în clasă, pe terenul geografic, în vizite didactice din orizontul local, etc. Aceste exerciții constau în sesizarea ideilor principale dintr-o lecție, învățarea logică cu ajutorul hărții, corelarea imaginilor, schemelor și graficelor din manual cu textul, indicarea corectă a obiectelor geografice pe hartă,etc. De exemplu, la lecțiile despre agricultură se pot face exerciții pentru cunoașterea tipurilor de soluri; la lecțiile despre clima României sunt importante lucrările practice și exercițiile care urmăresc măsurarea temperaturii aerului, a precipitațiilor atmosferice, a intensității vântului.

Instruirea programată este o variantă a muncii cu manualul, una din caracteristicile ei importante fiind aceea că impune o necesitate formarea deprinderilor de muncă independentă.

Realizarea practică a instruirii programate presupune o anumită tehnică de învățare, o anumită metodă didactică, aplicarea principiului informării operative.(Munteanu,R.,1997). Principiile instruirii programate sunt:

– Principiul pașilor mici;

– Principiul răspunsului activ;

– Principiul verificării imediate a răspunsului;

– Principiul ritmului propriu de muncă;

– Principiul răspunsurilor corecte.

Se practică două tipuri principale de programe: programe liniare de tip SKINNER și programe ramificate de tip CROWDER. Instruirea programată se poate utiliza mai ales la lecțiile de recapitulare pentru a reactualiza cunostințele însușite de elevi pe parcursul perioadei respective, pentru a fixa și sistematiza noțiunile mai grele.

Taxonomiile sunt scheme care reprezintă mari ansambluri de obiecte, evenimente, fenomene, grupate în clase, după diferite criterii sau carcteristici. Elevii învață să distribuie obiectele unei mulțimi oarecare, în clase de obiecte, conform anumitor criterii (ex. Să clasifice locuitorii localității Făcăeni după grupele de vârste, după sex, după ocupație, după starea civilă etc.), să interpreteze și să exemplifice o taxonomie.

Instruirea asistată de calculator. Obiectivul A.E.L. reprezintă susținerea procesului de învățământ, fără a înlocui munca profesorului și fără standardizarea manualelor (www.edu.ro). În procesul de predare- învățare, cu ajutorul calculatorului se pot realiza:

– prezentarea informației sub forma grafică;

– efectuarea unor calcule în scopul prelucrării de date;

– realizarea unor desene;

– stocarea unor informații;

– culegerea, reprezentarea și analiza datelor obținute experimental;

– crearea unor situații-problemă cu valoare motivațională sau cu valoare de test;

– desfășurarea unor activități diferențiate;

– activități recapitulative;

– jocuri pe teme complementare sau de aprofundare a celor însușite în lecție.

Instruirea asistată pe calculator se poate realiza prin intermediul unor programe liniare sau a unor programe cu ramificații.

Fig.23. Schema unui program liniar (conf. curs AEL)

A.E.L. execută următoarele funcții: predare, testare și evaluare. Unul din avantajele aduse de AEL este trecerea de la ,,învățarea prin reproducere” la ,,învățarea prin practică”. Profesorul pregătește lecția luând materiale pentru conținutul lecției din baza de materiale educaționale existente în aplicație. Transmiterea unui material către calculatoarele elevilor se face prin panoul lecției sau din telecomandă. Pagina elevului se află în meniul [Secretariat] [Elevi] [Clase/Elevi].

Concluzionând, putem afirma că metodele de învățământ se aleg în funcție de obiectivele operaționale ale lecției, știind clar ce anume trebuie să știe elevul la sfârșitul lecției. În cursul unei ore este necesară folosirea mai multor metode de învățământ. Metodele de învățământ trebuie să fie adecvate conținutului științific, materialului didactic și mijloacelor tehnice de care dispunem, în raport cu conținutul lecției.

Metode clasice

Expunerea este o prezentare orală a unei teme, care are ca scop asigurarea unui bagaj de imagini intuitive și reprezentative, pe baza cărora să se poată elabora apoi, anumite generalizări. Prin expunere se pot comunica cunoștințe noi sau se pot completa cele vechi.

Expunerea poate îmbrăca următoarele forme: povestirea, explicația si prelegerea. În pregătirea în domeniul geografiei umane, de exemplu, se folosește în special explicația, care constă în expunerea logică și argumentată a unor probleme sau principii științifice.

Conversația este metoda verbală participativă, prin care este posibilă atât verificarea nivelului de pregătire al elevilor, cât si transmiterea de noi informații. Întrebările puse elevilor trebuie să fie clare, corecte din punct de vedere științific si să fie adresate într-o succesiune logică. În acest sens, pot fi formulate următoarele întrebări:

Ex. Ce religii au locuitorii din Făcăeni?

Ex. Cum influențează apropierea de Fetești dezvoltarea economică și urbanistică a comunei Făcăenii?

Descrierea este expunerea expresivă (orală su scrisă) realizată pe baza observației prin intermediul căreia sunt prezentate caracteristicile exterioare tipice ale obiectelor, fenomenelor, proceselor, accentuându-se aspectele de formă, dimensiune, context de relații, detalii etc. Una din primele metode de cercetare utilizate în geogarfie ca știință, descrierea, consemna rezultatele observației vizuale și a experimentului sub formă de reprezentări ale obiectelor, fenomenelor, proceselor ale fenomenului studiat.

Ex. Descrieți în 30 de cuvinte modul în care se face colectarea, depozitarea și distrugerea gunoaielor din localitatea voastră.

Ex. Descrieți peisajul din imagine în 20 de propoziții.

Observația – este o metodă de cercetare științifică ce presupune urmărirea atentă și sistematică a unor fapte de către elevi cu scopul de a sesiza aspectele relevante surprinse cât mai exact, observarea prelungindu-se ,,într-un act de clasificare, de încadrare a informațiilor în anumite categorii sau concepte și de anticipare a unor relații”.(Ionescu, M.,2000). Observarea se face fie sub îndrumarea cadrului didactic (observație sistematică ), fie în mod autonom (observația independentă), în scopul depistării unor noi aspecte ale realității geografice și pentru întregirea unor informații.

Această metodă are atât caracter informativ cât si formativ, deoarece duce la formarea deprinderilor de a observa în mod sistematic esențialul. Elevii vor fi astfel obișnuiți să analizeze observațiile, să privească obiectele, să proiecteze scheme, să facă desene, schițe, fotografii, să completeze fișele de observație. Metoda observației contribuie și la formarea unor calități comportamentale, cum ar fi: consecvența, răbdarea, perseverența, perspicacitatea, imaginația.

Demonstrația (cu ajutorul planșelor, desenului geografic, filmului didactic, ilustrațiilor, cu ajutorul retoproiecției etc. ) este o metodă de explorare și cunoaștere sistematică, organizată, indirectă a obiectelor, fenomenelor și proceselor reale prin prezentarea lor de către profesor în stare naturală (la scară reală), prin substituirea lor în fața elevilor cu ajutorul modelelor (obiectuale, figurale, simbolice sau verbale) și prin utilizarea raționamentelor inductive, pentru evidențierea aspectelor fizice, acționale și ideatice esențiale ale realității.(Dulamă, M.,1996)

Experimentul este metoda de explorare directă a realității, care presupune reproducerea artificială, provocarea intenționată a unui fenomen sau proces, în scopul cercetării, descoperirii esenței faptelor geografice, a verificării unei ipoteze.(Dulamă, M.,1996)

Efectuarea unui experiment trebuie să ducă la realizarea atât a funcției cognitive, cât și a celei formative.

Exercițiul este o metodă didactică de efectuare conștientă și repetată a unor acțiuni mintale (intelectuale) și motrice (manuale pentru însușirea unor comportamente standardizate; acțiune repetată de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări.

Exerciții de cartometrie

a) Determinarea coordonatelor geografice prin stabilirea valorilor paralelelor și meridianelor care mărginesc ochiul rețelei cartografice în care este punctul a cărui poziție geografică dorim să o determinăm. Astfel, comuna Făcăeni are următoarele coordonate:   44°33′46″ latitudine nordică și 27°53′38″ longitudine estică.

b)Exerciții de orientare cu ajutorul punctelor cardinale

Ex. Reprezentați prin semne convenționale:,, Ieșind din comună, șoseaua se îndreaptă spre orașul Fetești, fiind legată de acest oraș prin drumul national DN3B.. În est se află Balta Ialomiței, iar în nord localitatea Vlădeni. Mergând spre sud ajungem în localitățile Bordușani și Stelnica, iar spre vest în comuna Movila”.

Jocul geografic este o activitate umană, fără un scop material sau vizibil util, desfășurată după reguli benevol acceptate, care generează plăcere bucurie, destindere, sentimente de înălțare și tensiune, care satisfac o cerință interioară a individului.(Dulamă, M.,2000).

Ex.,, Satul meu”-joc de reflexie personală (5 minute). Fiecare elev împarte o foaie de caiet în patru părți egale și în fiecare dreptunghi scrie următoarele: Satul meu acum 5 ani; Satul meu în prezent; Satul meu peste 20 de ani; Satul meu peste 50 de ani. În fiecare sector, elevii trebuie să deseneze un element simbolic corespunzător cu imaginea localității natale corespunzătoare momentului precizat. Profesorul împarte clasa în grupe de câte 4 elevi. Fiecare elev prezintă celorlalți din grupă desenele și explică semnificația lor. Acest joc ofertă elevilor posibilitatea de a se concentra asupra esențialului din mediul său, să-l analizeze și să facă o prognoză.

Studiul de caz- este o metodă de instruire și învățare activă prin care se analizează un caz- o situație particulară sau ipotetică, modelată sau simulată, care există sau poate apare într-un sistem natural, social sau economic; este o metodă prin care se analizează cauzele, elementele implicate, se propun soluții de rezolvare, se alege decizia optimă pentru rezolvarea cazului.(Dulamă, M.,2000).

Ex. Un locuitor din comuna Făcăeni și-a construit anexa casei care conține o baie și bucătăria de vară lângă fântâna vecinului său, iar apele uzate sunt evacuate printr-o conductă din apropierea fântânii. Locuitorii nu au altă sursă de apă decât fântâna respectivă. Cetățeanul vinovat a construit o fosă septică falsă pentru colectarea apei uzate, pentru inducerea în eroare a celorlalți. În urma discuțiilor cu vecinii, cetățeanul nu și-a schimbat atitudinea. Ce soluție propuneți pentru ca apele uzate să nu ajungă în fântână?.

Rezolvarea de probleme este metoda de învățământ bazată pe acțiunea motrică sau intelectuală, care se repetă conform anumitor cerințe, în scopul formării unor priceperi și deprinderi, abilități și aptitudini. Rezolvarea problemelor se poate face pe tot parcursul lecției în cadrul verificării cunoștințelor la transmiterea de noi cunoștințe și la fixarea acestora, sau ca temă pentru acasă. În acest caz, formularea este imperativă:

,,Calculați sporul natural al populației din comuna Făcăeni, având în vedere că, în prezent natalitatea este de 8,4‰ iar mortalitatea de18,4‰.

Folosirea manualelor și a altor cărți de specialitate- se bazează pe lectura textului scris, atât din manualele școlare, cât si din diverse surse de informare: reviste științifice, atlase școlare, opere științifice, antologii,etc. Lectura trebuie să aibă drept scop îmbogățirea și asimilarea de cunoștințe, astfel încât elevul trebuie să facă efortul de a memora, a reproduce și a aplica cunoștințele însușite.

Pe baza studiului unei cărți, se pot face diferite însemnări:

planul de idei care cuprinde titluri de capitole, teme și idei principale;

rezumatul, care exprimă într-o expunere concisă și sistematică, ideile unui material studiat;

conspectul este o prezentare mai completă a unei teme, pe baza informațiilor din mai multe surse bibliografice;

fișele reprezintă o formă specifică de însemnări în cadrul muncii cu cartea și pot cuprinde idei esențiale, definiții, formule, adnotări, extrase, etc;

referatul este o lucrare mai complexă, întocmită pe baza unui studiu individual al unei lucrări, a unei munci de documentare cu o pronunțată notă personală de interpretare și prelucrare a materialului; ex.,,Obiceiuri si tradiții în localitatea natală”.

vizitele și excursiile didactice urmăresc realizarea unei teme din programă sau consolidarea cunoștințelor deja dobândite. Ele se pot realiza în natură, la diferite obiective economice sau social-culturale.

3.2.5. Metode de cercetare utilizate în cadrul opționalului

Multitudinea și complexitatea problematicii abordate a necesitat elaborarea unei metodologii adecvate, constând în:

– documentarea bibliografică (faza documentară), care a cuprins studierea literaturii de specialitate referitoare la abordarea monografica a mediului rural;

– prelucrarea informațiilor cu privire la populație incluse în fișele ultimului recensământ;

– studierea fișelor, clădirilor și a gospodăriilor etc.

– utilizarea unor informații mai largi referitoare la diferite elemente, fenomene și procese, din care au fost selectate anumite aspecte semnificative (discuții purtate cu specialiști din domeniul arhitecturii, urbanizării, amenajării teritoriale etc.);

– realizarea unor măsurători asupra unor fenomene reale (ex. planul școlii prin observarea cu atenție, urmată de stabilirea punctelor cardinale , apoi măsurarea dimensiunilor clădirii atât cu ruleta, cât și cu pasul);

– fotografierea aspectelor semnificative din realitatea observată;

– elaborarea unor întrebări în cadrul anchetei pentru a afla aspecte din viața oamenilor din Făcăeni.

Ancheta constă în culegerea metodică de informații în baza unei scheme operaționale scrise sau orale, de tipul întrebare- răspuns. Tehnica fundamentală de realizare a anchetei este chestionarul, care constă într-o serie de întrebări, adresate subiectului, enunțate într-o anumită ordine. Metoda anchetei are avantajul că permite strângerea unui material bogat care poate conduce la organizarea unor cercetări sau care poate să confirme unele concluzii la care s-a ajuns prin folosirea altor metode. Ancheta nu poate înlocui, pe deplin, cercetarea în domeniul metodicii predării geografiei. Pentru proiectarea opționalului am realizat un chestionar ce cuprinde 20 de întrebări pentru întocmirea unui raport de monitorizare.

Chestionar

Numele și prenumele ………………………….

1. Vârsta………

2. Stare civilă:

a )necăsătorit; b) căsătorit; c) divorțat; d) alte situații.

3. Studii:

a) superioare; b) medii; c) primare.

4. Structura familiei:

a) soț , soție; b) soț, soție, copii; c) soț, soție, copii, părinți; d) alte situații.

5. Sectorul de activitate:

a) primar (agricultură); b) secundar (industrie,construcții); c) terțiar (turism, transport, învățământ).

6. Venituri:

a) până la 400 Ron; b) între 400 – 1000 Ron; c) peste 1000 Ron.

7. Care sunt sursele de venit?

a) salariul de bază; b) pensie; c)lucrul sezonier; d) alte situații.

8. Sunteți proprietar de terenuri agricole?

a) da; b) nu.

9. În ce măsură veniturile familiale provin din producția agricolă?

a) parțial; b) deloc; c) în totalitate.

10. Localitatea de proveniență:

a) sat din alt județ ; b) sat din jud. Ialomița ; c) oraș din alt județ

11. Precizați motivul sosirii în localitate….. ………………………

12. Care sunt motivele deplasărilor în Fetești sau alte orașe?

a) locul de munca; b) studii; c) cumpărături; d) altele.

13. Religia:

a) creștin – ortodox; b) romano-catolic; c) altă religie (exemplificați)

14. Respectați sărbătorile creștine?

a) la biserică; b) în familie; c) deloc.

15. Structura construcției în care locuiți cuprinde:

a) casă + bucătărie de vară;

b) casă fără bucătărie de vară;

c) casă cu anexe( magazie, garaj, coteț etc.);

d) vilă,alte situații.

16. Anul construirii casei:

a) până în 1970; b) între 1970 – 1990; c) după 1990.

17. Casa este dotată cu apă curentă și canalizare?

a) da; b) nu.

18. Precizați materialul din care este construită casa:

a) cărămidă; b) chirpici; c) lemn; d) alte material.

19. Precizați numărul de animale crescute în gospodărie:

a) bovine…..; b) porcine…..;c) caprine, ovine…..;d) păsări…….; e) altele…………..

20. Ce mijloace de transport dețineți? Precizati numărul acestora.

a) autoturism …… b) tractor, mașini agricole….. c) autocamioane……d) altele……

Pe lângă metodele descrise anterior se poate utiliza:

Metoda observației directe care facilitează caracterizarea sub raport cantitativ și calitativ a diferitelor elemente și fenomene din teren. Se vor inventaria principalele elemente care vor rezulta dintr-o observare dirijată: aspecte ale unor elemente antropice localitatea Făcăeni, cu clădiri și străzi, activitățile economice, căile de comunicație.

În cadrul observațiilor expediționare se vor face evaluări cantitative într-o anumită perioadă de timp, prin interpretarea anumitor aspecte din realitatea de pe teren și a informațiilor de la localnici.

Metoda observației indirecte realizată prin intermediul unor modalități de reproducere a realității obiective, valorifică mijloace diverse, dintre care amintim bibliografia, schițe de hărți, grafice, tabele. Se va folosi notarea sistematică a fenomenelor observate, experiențe din viața de familie, evenimente din cursul școlarității etc.

Utilizarea seriilor de date privind numărul de locuitori, structura profesională, structura etnică, religioasă etc. va facilita înțelegerea elementelor geodemografice din orizontul local în evoluția lor temporală.

Se va utiliza fecvent metoda comparației, pornindu-se de la precizarea unor particularități exterioare între ele și mai ales prin raportarea la întreg.

Metodele de reprezentare grafică folosite atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al formei, vor concretiza rezultatele cercetării, identificându-le pe cele care au dat expresia cea mai reală și sintetică asupra fenomenelor studiate. Se adaugă modelele grafice de forma unor modele, care au ca scop să sintetizeze aspectele structurii interne și a relațiilor dintre elementele analizate.

Modelul mediului antropizat. În cazul comunei Făcăeni, există componente naturale și antropice, care pot fi organizate sub forma unui model. Ianoș,I .(2000, pag.24) sintetizează sugestiv raportul dintre componenta naturală și elementele antropice: populație, așezări, activități economice, comunități. El consideră mediul natural ca un întreg, existând relații între fiecare componentă și mediul natural, precum și relații între componentele antropice, luate câte două.

Modelul induce, totodată, o metodă de analiză; el sugerează o modalitate de reprezentare grafică a structurii și a funcționalității mediului geografic al orizontului local. Acest model se poate aplica în cercetările teritoriale concrete, cu anumite nuanțări, provenite din complexitatea elementelor componente; de exemplu, mărimea demografică a unei comunități, tipul rețelei de așezări, nivelul activităților economice, precum și alți factori exteriori (modul de proprietate, resursele financiare, posibilitățile tehnologice).

Modelele mentale cu caracter mai mult empiric, au o importantă notă personală, sunt frecvente la locuitorii așezărilor rurale și se formează prin parcurgerea succesivă și repetată a orizontului mai apropiat sau îndepărtat, prin reținerea și poziționarea mentală a unor repere semnificative și utilizarea lor în alte situații. Perceperea empirică și mentală a spațiului, cu elementele și carcteristicile sale, reprezintă o carcteristică a felului în care acești locuitori percep orizontul local în ansmblul său. Locuitorii așezărilor rurale au, fiecare un astfel de model mintal, o ,,hartă" imaginară a localității sau teritoriului înconjurător. Se păstrează într-o anumită măsură și la elevii din mediul rural, care străbat anumite areale din orizontul local formându-și asfel, într-un mod intuitiv, personal și empiric, o anumită ,,hartă" a orizontului local. Această constatare va facilita desfășurarea unor cercetări colective cu elevii, suma cunoșințelor lor fiind mai mare decât cunoștințele individuale, fiecare evocând locuri sau trasee, astfel că printr-un proces ingenios de cooperare a fost angrenată experiența empirică și mentală a elevilor, pe fondul exploatării colective a carcteristicilor orizontului local.

3.2.6. Mijloace de învățământ folosite în predarea opționalului

Pentru a asigura o bună însușire, de către elevi, a cunoștințelor în domeniul geografiei umane, nu este suficientă numai memorarea celor comunicate de către profesor sau a cunoștințelor din manual și din alte cărți de specialitate, ci este necesară utilizarea unor resurse materiale, pentru a aduce realitatea în câmpul de observație al elevilor. Ansamblul acestor resurse materiale folosite în procesul de învățământ și investite cu anumite funcții pedagogice formează mijloacele didactice.

Principalele funcții ale mijloacelor de învățământ sunt:

– Funcția de informare asigură furnizarea de informații directe asupra obiectelor și fenomenelor studiate;

– Funcția formativ -educativă asigură dezvoltarea gândirii logice a elevilor, captarea atenției și formarea de priceperi;

– Funcția motivațională asigură trezirea interesului și a curiozității asupra fenomenelor ce vor fi studiate;

– Funcția de evaluare constă în capacitatea unor mijloace didactice de a pune în evidență rezultatele învățării, de a aprecia progresele elevilor.

Totalitatea mijloacelor materiale care asigură informația pentru geografia orizontului local constituie baza materială a pregătirii în domeniu, în alcătuirea căreia se includ:

– materialul didactic și mijloacele tehnice de învățământ;

– sala de clasă;

– eșantioanele demonstrative.

Clasificarea mijloacelor de învățământ:

Mijloace scrise și grafice:

– Manuale, planșe, teste, hărți, atlase, dicționare, albume, ziare, reviste etc.

Mijloace obiectuale:

– Tabla, tabla magnetică, colecțiile de minerale și roci, ierbarele, mulajele, machetele, instrumentele etc.

Mijloace audio-vizuale

– Filme didactice diapozitive și diafilme modele, benzi magnetice.

Mijloace tehnice vizuale:

– Epiproiectorul, epidiascopul, diascopul pentru diapozitive și diafilme, aspectomatul, diastarul, aspectarul.

Mijloace tehnice audio-vizuale:

– Televizorul, diascopul, videocasetofonul, compactdiscul, camera video, calculatorul electronic, simulatorul etc.

Se recomandă ca la aceeași lecție să fie folosit material didactic cât mai variat, ca suport de fixare și conținut științific, care se va expune treptat, pe măsura ce se parcurge conținutul. În cazul lecțiilor bazate pe metode activ-participative, materialul didactic se distribuie pe grupe, paralel cu desfășurarea studiului.

3.2.7. Forme de organizare a activității de predare în clasă (lecția și modalitățile de organizare a activității în cadrul lecției) și în afara clasei

În procesul de pregătire în domeniu, raporturile elev-profesor capătă o dinamică proprie. Chiar și în timpul unei singure ore, aceste raporturi se pot schimba, îmbrăcând forme variate de pregătire: cu întreaga clasa, pe grupe de elevi sau individual. Dinamica formelor de organizare a pregătirii crește pe măsură ce se trece de la învățământul informativ la cel formativ.

Activitatea cu clasa întreagă

Constituie forma tradițională de organizarea activității didactice și, deși are o serie de limite, ea asigură succesul în pregătirea elevilor în colectivitate și pentru colectivitate. Tratarea clasei ca un tot unitar, alcătuit din elemente omogene, duce la ineficiența în activitatea informativ educativă. De aceea, profesorul trebuie să acorde o atenție deosebită particularităților individuale ale elevilor, adoptând o strategie diferențiată, care, în ultima instanță, să asigure realizarea acelorași obiective.

Activitatea frontală poate fi folosită atât în instruirea teoretică, cât și în formarea practică. Pentru a spori eficiența acestui tip de activitate, se impun a fi satisfăcute o serie de cerințe:

– folosirea metodelor de activare a fiecărui elev, urmărind captarea atenției și participarea lui la însușirea cunoștințelor predate;

– în instruirea practică, activitatea frontală este posibilă numai dacă poate fi asigurat un loc de muncă fiecărui elev în cadrul unei lucrări unitare.

Activitatea organizată pe grupe

Cea mai mare parte din instruirea practică în domeniu se realizează prin organizarea clasei pe grupe de elevi. Lucrările practice se realizează cel mai bine numai pe grupe, fie că toți elevii execută aceeași operație, fie că fiecare grupă realizează operații speciale din ansamblul temei, urmând să se facă rotirea grupelor. Succesul practicării pregătirii în domeniu, pe grupe, se realizează asigurându-se următoarele cerințe minime:

– grupele să primească sarcini de lucru precis delimitate, cu caracteristici de timp și calitate anunțate anterior;

– evidența îndeplinirii sarcinilor să se țină pe grupe și nu pe individ, cointeresând membrii colectivului să-i sprijine în vederea atingerii nivelului optim;

– să fie stimulate grupele cu rezultate bune;

– să fie generalizată experiența pozitivă a grupelor fruntașe.

Activitatea individuală

Acest tip de activitate ocupă un loc însemnat în pregătirea în domeniul geografiei populației. Pentru a asigura succesul deplin în utilizarea acestui tip de activitate, se cere respectarea anumitor cerințe:

– fiecare elev să primească sarcini concrete, cunoscând parametrii performanțelor ce trebuie realizate;

– îndrumarea permanentă a elevilor pe parcursul desfășurării activității;

– evidențierea elevilor cu rezultate bune și stabilirea măsurilor de recuperare pentru cei cu rezultate sub limita admisă.

Între cele trei forme de organizare a pregătirii trebuie să existe raporturi de optimizare, ținând seama de obiectivele instructiv-educative fixate. Ponderea fiecărei forme este determinată de elementele concrete ale procesului de pregătire. Fiecare profesor, în funcție de condițiile pe care le poate asigura, trebuie să stabilească formele de activitate la care va antrena elevii.

Lecția de geografie – forma de bază a organizării procesului instructiv-educativ.

Lecția constituie cea mai răspândită formă de instruire a elevilor pe colectivități. Ea vizeaza realizarea unor obiective instructiv- educative, are un conținut definit, o anumită structură, un timp determinat de desfășurare și presupune utilizarea unor moduri de lucru, a unor metode, procedee și mijloace de învățământ.

Prin lecția de geografie, elevii își însușesc cunoștințe, priceperi și deprinderi conform programei școlare, iar succesiunea lecțiilor asigură predarea sistematic a disciplinelor geografice și realizarea obiectivelor pedagogice proprii acestora.

Conceptul "tip de lecție" poate fi considerat drept un model folosit pentru a reduce un șir de lecții asemănătoare la o structură mai simplă, reprezentativă pentru această categorie. Nu există o lecție ,,tip"care să poată fi reprodusă identic, ci numai situații asemănătoare, care sugerează o structură asemănătoare. Lecția de geografie asigură însușirea bazelor științifice, formează capacități de aplicare în practică, dezvoltă forțele de creativitate, spiritul de observație și imaginație, contribuie la formarea și consolidarea personalității elevului.

Tipurile de lecție diferă între ele prin modul de organizare, structurare și desfășurarea activității didactice.

Principalele tipuri de lecții sunt:

Lecția de comunicare și însușire a cunoștințelor concentrează activitatea didactică spre însușirea de către elevi a noilor cunoștințe,dezvoltând capacitățile intelectuale ale acestora. Acest tip de lecție poate avea mai multe variante: lecția introductivă, lecția de descoperire, lecția problematizată.

Lecția de formare a priceperilor și deprinderilor se caracterizează printr-o pondere însemnată a activității elevilor în desfășurarea lecției; acest tip de lecție are mai multe variante: lecții de efectuare a lucrărilor de teren, lecții practice în sfera didactică, lecții de muncă independentă cu ajutorul fișelor, lecții pe bază de exerciții aplicative, lecții de deprinderi de muncă independentă cu ajutorul testului programat.

Lecția de recapitulare, sistematizare și consolidare a cunoștințelor are ca obiectiv fixarea și consolidarea cunoștințelor dobândite. Recapitularea duce la formarea unor idei generale și la introducerea lor în scheme logice, mai cuprinzătoare. Acest tip de lecție se poate concretiza în următoarele variante: lecție de recapitulare la sfârșit de capitol, semestru, an școlar, lecție de recapitulare cu ajutorul fișelor și referatelor, lecție de recapitulare prin vizite.

Lecția de verificare și apreciere a cunoștințelor are ca obiectiv principal controlul și evaluarea randamentului școlar, calitativ și cantitativ.Variantele acestui tip de lecție depind de metodele de evaluare utilizate: -verificari orale, lucrări scrise, lucrări practice, teste și fișe.

Lecția mixtă este tipul de lecție cel mai întâlnit și care poate avea următoarele variante:

verificarea concomitentă cu predarea;

fixarea concomitentă cu predarea;

însușirea cunoștințelor prin activitate independentă;

însușirea cunoștințelor cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale;

simultaneitatea momentelor;

însușirea cunoștințelor pe baza de programe.

Lecția demonstrativă este lecția în care predomină prezentarea de către profesor a obiectelor, fenomenelor, proceselor din realitate, fie sub forma lor naturală, fie sub o altă formă (pe material confecționat, prin desen pe tablă, cu ajutorul mijloacelor audio-video).

Variantele acestui tip de lecție pot fi:

demonstrația pe unicat;

demonstrația pe mijloace multiple;

demonstrația pe simulator,

Se recomandă folosirea unui număr cât mai variat de tipuri de lecție, pentru a mobiliza resursele fiecărui elev. Trebuie, de asemenea, să se asigure o unitate deplină între conținut, forma de activitate, metodele și mijloacele de învățământ, unitate care se cere centrată pe obiectivele activității planificate.

Elementele didactice ale unei lecții model

Lecția este constituită dintr-o succesiune organizată de evenimente, care se desfășoară într-o unitate de timp. Aceste evenimente cuprind predarea-învățarea și au ca scop realizarea obiectivelor instructiv-educative.

Lecția trebuie să fie organizată astfel încât să permită utilizarea eficientă a timpului destinat fiecărui eveniment. Numărul și durata evenimentelor unei lecții depind de tipul acesteia. În general, o lecție cuprinde următoarele evenimente didactice:

captarea atenției;

reactualizarea cunoștințelor;

enunțarea obiectivelor operaționale;

dirijarea învățării;

obținerea performanței;

asigurarea feedback-ului;

intensificarea retenției;

evaluarea performanței;

asigurarea transferului.

Pentru a asigura o activitate de învățare de calitate, eficientă și de durată, trebuie să se asigure o stare interioară a elevului care să-i dea posibilitatea de a selecta și recepta conținutul învățării. Randamentul învățării depinde și de capacitatea de atenție a elevilor. Priceperea de a capta și a dirija atenția constituie un indiciu a artei profesorului de a organiza și conduce procesul de învățare.

Exemplificarea executării proiectării didactice la disciplina opțională ,,Oameni și locuri" am efectuat-o întocmind un proiect didactic pentru activitatea de învățare, însoțit de desfășurarea activităților.

PROlECT DE LECȚIE

Unitatea școlară :Școala Gimnazială Făcăeni

Data:

Disciplina : Geografie

Tema : Comuna Făcăeni- studiu de caz.

Clasa: a- VIII a

Profesor : Oancea Alexandru Daniel

Competențe generale:

1. Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte, noțiuni);

2. Argumentarea unui demers explicativ;

3. Formalizarea informațiilor;

4. Analiza interacțiunilor dintre mediul natural și locuitori;

5. Citirea și interpretarea informației cartografice și grafice;

6. Construirea unor schițe cartografice simple.

Obiective operaționale: La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili să:

Obiective cognitive:

– să definească, să explice și să exemplifice termenii- cheie;

– să utilizeze terminologia geografică;

– să identifice localitățile din orizontul apropiat;

– să utilizeze termenii și denumirile de bază;

Obiective metodologice: La sfâșitul lecției elevii trebuie să:

– O1.să precizeze poziția geografică și vecinii comunei Făcăeni;

– O2 să caracterizeze elementele cadrului natural a comunei natale;

– O3 să analizeze dinamica și mișcarea naturală a populației;

– O4 să identifice tipurile de migrații și cauzele lor;

– O5 să identifice factorii care susțin dezvoltarea economică a comunei Făcăeni;

– O6 să completeze o hartă mută cu elementele de conținut, evidențiind vecinii și hidrografia localității.

Tipul lecției: de consolidare a cunostințelor.

Strategia didactică: dirijată, cognitivă, euristică.

Metode și procedee didactice: conversația euristică, explicația, analiza SWOT, problematizarea, modelarea, studiul de caz, rețeaua de discuții, exercițiul geografic, munca independentă cu harta, dialogul.

Mijloace de învățământ: Harta fizico-geografică a României, Atlasul geografic școlar, fișe de lucru, grafice, Harta fizico-geografică a județului Ialomița, date despre populația localității de la recensămintele din anii 1992 și 2002.

Organizarea activității: colectiv, grupe de elevi și individual.

Resurse și managementul timpului:50 minute

Desfășurarea lecției

Activități concrete vizând formarea noțiunilor, deprinderilor și capacităților în clasă

Antrenarea elevilor la clasă în procesul de formare a noțiunilor, deprinderilor și capacităților are un scop didactic și finalitate științifică, în acest mod însușirea cunoștințelor căpătând caracter activ și temeinic.

Ca preocupare didactică, ridicarea nivelului activității și dinamizarea participării directe a elevilor se poate realiza prin mai multe modalități, dintre care se detașează următoarele:

– exercițiile și aplicațiile practice

– lucrările practice de muncă independentă

– lucrările practice de observație

Exercițiile și aplicațiile practice pot fi utilizate în toate tipurile de lecții, fie scris sau oral, atât individual cât și în grup, la lecții, în clasă, în cabinetul de geografie, pe terenul geografic și în excursie. Exercițiile și aplicațiile practice contribuie la însușirea de către elevi a cunoștințelor în legătură cu unele date din realitate, asigură consolidarea cunoștințelor predate elevilor, contribuie la formarea unor deprinderi și îndemânări practice, favorizând totodată dezvoltarea gândirii independente a elevilor.

Cele mai utilizate tipuri de exerciții se referă la:

– folosirea manualului și altor surse de informare (scoaterea ideilor principale, învățarea logică, învățarea cu ajutorul hărții, utilizarea imaginilor, graficelor, schițelor, lecturilor din manual;

– citirea și interpretarea hărților, a desenelor, graficelor;

– reprezentarea grafică a datelor;

– măsurători pe hartă și pe globul geografic;

– determinări de puncte pe hartă și pe globul geografic, folosind coordonatele geografice;

– citirea instrumentelor;

– realizarea unei hărți după realitatea observată sau după un text dat;

– transformări la scară;

– utilizarea semnelor convenționale;

– interpretarea unor informații redate cartografic;

– interpretarea orală sau în scris a fenomenelor observate;

– interpretarea orală sau în scris după imagini;

– exprimarea unor legături observabile imediat;

– transferul informației grafice și cartografice în informație orală sau scrisă.

O atenție deosebită trebuie acordată exercițiilor cu harta din manual, atlas, harta murală, harta în relief sau harta topografică. Fiecare lecție de geografie trebuie să conțină o hartă, o schiță sau o diagramă pe care sunt reprezentate cele mai semnificative fenomene geografice reprezentate. Folosirea reușită a exercițiilor la lecții contribuie la formarea unor deprinderi practice, asigurându-se înțelegerea științifică a fenomenelor.

Lucrările practice curente de muncă independentă se efectuează cu toată clasa, pe grupe în funcție de materialul existent, putînd fi organizate în sala de clasă sau în natură.

În clasă se pot efectua lucrări practice de descriere a unei porțiuni a hărții topografice, reprezentări grafice, recunoaștere de roci și minerale, lucrări pe harta de contur, lucrări de întocmire a schițelor de hartă, alcătuirea de albume geografice tematice, de referate și comunicări științifice.

În natură se pot face ridicări topografice, aflarea înălțimii sau distanței între două puncte, măsurarea vitezei, debitului și secțiunii unui râu, calcularea densității populației, natalității, mortalității, sporului natural etc.

Lucrările practice de observație se desfășoară mai ales în natură, pe platforma meteorologică, geomorfologică sau în anumite puncte caracteristice de observații. Aplicațiile practice desfășurate în clasă sau în natură sunt de regulă de scurtă durată (până la o oră) sau de durată medie, cuprinzând mai multe etape de lucru, dar pe măsura îmbogățirii cunoștințelor elevilor, aplicațiile practice pot fi și de lungă durată ca în cazul observațiilor meteorologice.

În comuna Făcăeni, elevii au efectuat lucrări practice de observație a vetrei satului, a materialului de construcție a caselor, plantele cultivate, animalele predominante din gospodării, etc.

La sfârșitul etapei de formare a noțiunilor geografice generale (complexe și concrete), a deprinderilor practice intelectuale și a capacității de investigare a orizontului local, la nivelul peformanței optimale elevii vor fi capabili să:

– să utilizeze corect noțiunile însușite;

– să descrie corect un fenomen observat direct sau după reprezentarea acestuia;

– să identifice legăturile dintre fenomenele observate;

– să identifice relațiile dintre componentele naturale și socio-economice;

– să utilizeze corect și sistematic informația din manual, din orizontul apropiat și din sistemele multimedia;

– să identifice elementele principale ale unei reprezentări cartografice și să transforme imagini cartografice;

– să elaboreze și să redea imagini cartografice simple;

– să exploreze și să utilizeze proceduri elementare de investigare a realității, de informare și prezentare a datelor;

– să redea procese elementare care au loc în mediul înconjurător;

Însușirea de către elevi a metodelor și tehnicilor de cercetare

Învățarea prin cercetarea individuală sau în grup în cadrul orelor de geografie îi pune pe elevi în situația de a rezolva diferite situații-problemă, de a descoperi mecanismul fenomenelor fizico-geografice și economico-geografice din mediul înconjurător, de a localiza și interpreta cu ajutorul modelelor (hărți, diagrame, diapozitive, fotografii etc.). În acest scop, elevii (împărțiți în grupe) primesc teme de cercetare, bibliografie, hărți și alte mijloace didactice, având posibilitatea să cerceteze unele aspecte semnificative ale componentelor geografice din orizontul local. Elevii trebuie familiarizați cu metodele generale folosite în cercetarea geografică: metoda observației directe, expediționară și staționară, metoda observației indirecte pe baza bibliografiei, hărților, schițelor, blocdiagramelor, metoda comparației special aplicate pe discipline geografice.

În etapa pregătitoare, echipele de cercetare își vor limita la început activitatea la observațiile asupra unui singur element sau fenomen din orizontul local (ex. mediul construit al satului format din casele individuale, anexele gospodărești, clădirile publice: școală, biserică, dispensar; fermele agricole, spațiile comerciale, drumurile, rețelele de utilități publice), obiectul de cercetare fiind totuși destul de bogat și atrăgător prin conținutul său.

Treptat, prin îndrumarea profesorului, câmpul cercetării se va lărgi, elevii ajungând să abordeze un grup de obiecte sau fenomene (relief, climă, vegetația, soluri, faună etc.), urmând apoi să aibă o privire de ansamblu asupra ținutului respectiv.

Cercetarea și cunoașterea orizontului local de către profesor

Sarcinile pe care le are de îndeplinit profesorul de geografie în cadrul școlii și în activitățile extrașcolare solicită o pregătire temeinică. Un profesor exigent cu sine se preocupă în permanență de lărgirea orizontului său de cunoștințe (citește, se informează, se documentează, studiază). Preocuparea de a se perfecționa continuu trebuie înțeleasă în complexitatea ei, realizându-se prin mai multe forme:

– studiu individual care presupune cunoașterea noutăților științifice din domeniul geografiei și a științelor înrudite, a pedagogiei, a metodicii predării geografiei;

– lărgirea orizontului cunoașterii într-un cadru organizat prin cursuri de perfecționare la anumite intervale de timp, precum și prin participarea activă la activitățile cursurilor metodice, cercurilor pedagogice, sesiunilor de comunicări științifice organizate de inspectoratele școlare și Casa Corpului Didactic, unde se fac expuneri pe diferite teme de actualitate, au loc schimburi de experiență între profesori etc.

– parcurgerea unor trepte de maturizare profesională prin susținerea examenului de definitivat, apoi obținerea gradelor didactice II și I.

Este evident că între pregătirea de specialitate, cercetarea orizontului local și activitatea la catedră a profesorului de geografie, există multiple interdependențe finalizate cu rezultate din cele mai bune.

În vederea pregătirii lecțiilor și aplicațiilor practice cu elevii în orizontul local, profesorul trebuie să se documenteze, să studieze programele școlare, manualele de geografie, materialele de specialitate, cursuri universitare, reviste, atlase, literatură pedagogică și metodică, să-și pregătească colecții de roci, albume de fotografii, înregistrări video din mediul înconjurător. În activitatea de cercetare geografică, profesorul trebuie să manifeste pasiune, să lucreze creator, cu mult tact, să stăpânească conținutul disciplinei și să îndrăgească elevii. Numai așa va crea o atmosferă favorabilă de lucru în cercetările efectuate cu elevii, care vor căpăta un profund caracter formativ.

Există o gamă largă de moduri și organizare a cercetării orizontului local cu elevii, care pot avea un caracter preponderent informativ (vizite, drumeții, excursii) sau care pot avea un pronunțat caracter de cercetare (aplicații practice în orizontul local). Aceste forme de activitate extrașcolară îi obișnuiesc pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la îndepărtat, de la descriere la explicare, de la înțelegerea fenomenelor și proceselor geografice pe baza cauzalității acestora, la explicări genetice, științifice.

Tipuri de activități realizate cu elevii în orizontul local

Aplicațiile practice sunt acele activități, desfășurate în clasă și în orizontul local, prin care elevii, cu ajutorul profesorului pun în practică cunoștințele primite, cu scopul consolidării lor și formării de priceperi și deprinderi.(Mândruț, O.,2007).

Geografia ca obiect de învățământ aduce o contribuție esențială la dezvoltarea intelectuală a elevilor, la formarea gândirii lor geografice. Aplicațiile practice sprijină atât cunoașterea obiectelor și fenomenelor geografice, cât și unele aspecte cantitative și calitative legate de ele, recunoaștrea lor pe hartă, precum și descifrarea interdependențelor care le caracterizează în complexele geografice. Deasemenea dezvoltă judecata, puterea de analiză și sinteză a elevilor. Repetate cu elevii în orizontul local, aplicațiile practice duc la formarea priceperilor și deprinderilor, dezvoltând spiritul de observare și dorința de cercetare științifică. Efectuarea lor cere atenție deosebită și sistematică față de obiectul sau fenomenul în studiu, o activitate de durată îndreptată spre un anumit scop.

Participând la aplicații, elevul desfășoară o activitate intelectuală, observă aspecte esențiale, descoperă asemănări și deosebiri, desfășoară o activitate motorie, iar în final sintetizează rezultatele cercetării prin întocmirea de grafice, tabele etc., trăgând concluzii și redactând scurte lucrări științifice.

Pornind de la faptul că geografia cuprinde în sfera ei de cercetare obiecte și fenomene care se desfășoară pe un spațiu extrem de extins, lucrările practice trebuie realizate în cea mai mare parte în natură (orizontul local), iar în clasă rămâne efectuarea lucrărilor practice pe hartă sau sub forma organizării colecțiilor, confecționarea de modele, prelucrarea și reprezentarea grafică a materialului cifric referitor atât la fenomene fizice, cât și sociogeografice.

Clasificarea aplicațiilor practice se poate face după mai multe criterii: după gradul de complexitate,după locul desfășurării, după mijloacele de realizare, numărul participanților și după deprinderile care le formează.

După gradul de complexitate, aplicațiile practice în orizontul local pot fi:

– lucrări practice de muncă independentă (ex. măsurarea sau estimarea unor suprafețe )

– lucrări practice de observație (ex. descrierea elementelor identificate și poziționate, să observe trăsăturile peisajului rural a comunei Făcăeni: cadrul fizic – suprafețe construite –căi de comunicație – terenuri agricole – spațiu verde etc. )

– aplicații practice complexe prin care se urmărește perfecționarea priceperilor și deprinderilor (cuprind un șir de lucrări legate între ele printr-o succesiune logică în urma cărora rezultă o concluzie asupra fenomenului sau obiectului studiat, să analizeze detaliile, să fie prevăzute momentele de sinteză, rezervate profesorului sau elevilor).

– studiul complex reprezintă o activitate practică de studiu fizico- geografic a comunei natale sau a unităților economice existente etc.

După locul unde se desfășoară, aplicațiile practice desfășurate în scopul perfecționării priceperilor și deprinderilor, se clasifică în:

– aplicații practice pe terenul geografic (pentru lucrări de meteorologie, geografie – matematică, topografie, geomorfologie).

– aplicații practice la punctul geografic de observații ( un teren relativ restrâns, din afara localității pe care se află diferite obiecte asupra cărora se pot face observații fără să fie necesare amenajări speciale)

– aplicații practice în vizite ( la unități economice)

Dintre mijloacele de realizare putem deosebi:

– aplicații practice cu harta

– aplicații practice cu instrumente și aparate ( în care se cere folosirea unui instrument simplu sau mai complicat, după natura lucrărilor: ex. măsurarea temperaturii, căderile de ploaie etc.).

– anchete despre populație sau anumite mărturii (agricultori, comercianți, responsabili publici). În acest caz, elevii trebuie sensibilizați de la început cu cerințele anchetelor (cu sau fără chestionare): eșantionare, locul anchetei, momentul în care s-a efectuat ancheta, întrebări etc.

După deprinderile care le formează, se detașează aplicațiile practice care formează deprinderi și priceperi specifice geografiei, precum și aplicații care formează deprinderi și priceperi ce pot fi utilizate și în alte domenii de activitate. O importanță deosebită o are grija profesorului pentru alegerea celor mai tipice lucrări practice, adecvate cunoștințelor elevilor și materialului ce se predă. Activitățile în afara clasei se înscriu, în primul rînd, în cadrul studiului mediului, unele putându-se desfășura în timpul unei lecții, altele pot necesita o jumătate de zi sau chiar o zi, ori pot să se desfășoare în timpul mai multor săptămâni.

Dintre exercițiile efectuate enumerăm: studiul peisajului rural, studiul comunei (Făcăeni) în care este situată școala, studiul mediului natural, studiul componentelor așezării, circulația și mobilitatea populației din comuna Făcăeni, măsurarea unor distanțe, măsurarea sau estimarea unor suprafețe,indicarea unor direcții, notarea unor deteriorări ale clădirilor și terenurilor, discuții cu persoanele care locuiesc în Făcăeni sau cei care vizitează localitatea.

3.2.8 Forme de evaluare utilizate în cadrul opționalului

Evaluarea pedagogică reprezintă,,o acțiune manageriala proprie sistemelor socioumane, care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.”(Dulamă,M.,2000,pag.195). Evaluarea reprezintă, în primul rând, măsurarea rezultatelor, iar pentru a măsura efectele instruirii este necesara utilizarea unor instrumente adecvate de măsurare. Odată cu stabilirea obiectivelor și conținutului se stabilesc și tehnicile corespunzătoare de determinare a nivelurilor atinse. Acestea vor furniza date cantitative și calitative despre rezultatele obținute, făcând posibilă aprecierea randamentului înregistrat, relevarea succeselor sau insucceselor obținute.

Formularea obiectivului de evaluare se va face printre elemente:

Ce? -comportamentul pe care elevul trebuie să-l demonstreze;

Cum? – în ce condiții se produce acest comportament;

Cât?- nivelul de performanță sau criteriul de reușită.

Pentru a releva progresul elevilor, profesorul poate utiliza teste pe tot parcursul procesului de instruire iar rezultatele obținute de către elevi vor oferi informațiile necesare reglării automate a procesului de predare. O astfel de evaluare se numește evaluare continua, de progres sau formativă. La sfârșitul unei perioade mai lungi (semestru, an școlar) se pot pune în evidență rezultatele obținute de către elevi prin compararea lor cu obiectivele propuse (evaluare finală, sumativă sau cumulativă).

Funcțiile evaluării

Scopul evaluării nu este de a obține anumite date despre rezultatele unui grup sau individ și de a face o judecată de valoare asupra randamentului unei activități, ci de a perfecționa procesul educativ. Funcțiile evaluării au semnificație socială și pedagogică.

Funcția de constatare a existenței unui produs înainte sau după o situație de învățare.

Funcția de diagnoză a cantității și calității rezultatelor, a cauzelor factorilor care au determinat rezultatele, prin verificarea și interpretarea cunostințelor la diferite intervale de timp.

Funcția de reglare a activității. Prin evaluare, se identifică rezultatele prin raportare la obiective, la cerințele programei școlare, la rezultatele altor indivizi, se remarcă dificultățile și lacunele în învățare și se decide asupra organizării viitoare a instruirii. După feed- back reglarea învățării este asigurată de profesor, elev sau părinți.

Funcția de prognoză- probabilistică- a valorii, nivelului și performanțelor pe care le-ar putea obține elevul în etapa urmatoare de pregătire.

Funcția motivațională- verificarea ritmică îl determină pe elev să învețe cu regularitate, sistematic și conștiincios. Evaluarea indică succesul, insuccesul sau mediocritatea școlară.

Funcția de informare a elevului (metacunoștințe, strategii posibile, scopuri), a profesorului( cunostințele, atitudinile și capacitățile de care dispun elevii, cum va organiza învățarea și evaluarea în viitor, identificarea căilor facile și pertinente de instrucție și educație), a părinților (indiciu pentru acordarea sprijinului cu scopul orientării și reușitei viitoare), a directorului, a societății asupra stadiului formării și asupra progreselor actuale și posibile.

Funcția de orientare socială, școlară și profesională la diferite nivele de decizie.

Funcția de selecție socială, școlară și profesională la diferite nivele de clasificare și ierarhizare a rezultatelor activității didactice, de formare inițială și continuă, exprimate în termeni de proces și produs.

Tipuri de evaluare

Adoptând diverse criterii, putem distinge mai multe tipuri de evaluare:

După apelarea la o normă sau la un criteriu, distingem:

– evaluarea normativă – apelează la o normă și furnizează date cu privire la poziția individului în cadrul colectivității;

– evaluarea criterială – apelează la un criteriu și furnizează date despre performanța unui individ în raport cu cât a realizat din sarcina dată.

După proveniența evaluatorului, se disting următoarele tipuri de evaluări:

– evaluare internă – realizată de aceeași persoană care realizează și procesul de predare-învățare;

– evaluare externă –realizată de o persoană în afara procesului;

– autoevaluarea –realizată de cel care învață;

– heteroevaluarea -confruntarea evaluării profesorului cu cea a elevilor;

– coevaluarea -evaluarea reciprocă elevilor.

În ultimii ani s-au putut observa o serie de schimbări în modul de a concepe evaluarea curentă în sensul dezvoltării a numeroase și variate strategii educative. În acest sens, se pot distinge mai multe tipuri de evaluare:

– evaluare formala –informală;

– evaluare diagnostică -prognostică;

– evaluare de proces – de produs;

– evaluare punctuală- secvențială -continuă;

– evaluare prin cifre (note, scoruri) sau prin litere (A, B, C);

– evaluare prin calificative (FB, B, S, I);

– evaluare prin coduri(plus, minus).

Profesorul evaluator care predă disciplina geografie poate utiliza un număr mare și variat de modele de evaluare cantitativă și calitativă: chestionarea și verificarea observativă pe întreg parcursul lecției, grilele de evaluare și autoevaluare , referatele , portofoliul; activitatea experimentală , testele.

Aceste instrumente de evaluare se utilizează în următoarele situații de evaluare: probe orale; probe scrise; probe practice.

Probele orale pot utiliza următoarele variante:

-tehnica de tip interviu;

-tehnica întrebărilor și a răspunsurilor;

-chestionarul ''De cinci minute"

– tehnici ce presupun o perioadă de pregătire a răspunsului.

Probele scrise pot avea următoarele variante: lucrări cu răspunsul formulat de elevi , lucrări cu răspunsul la alegere.

Probele practice se utilizează în vederea verificării și evaluării capacității elevilor de a aplica cunoștințele în practică; constau în efectuarea unor observații sau lucrări experimentale de care elevii sunt informați la începutul anului școlar, atât în ceea ce privește tematica lucrărilor practice, cât si baremele de apreciere, de timp, de calitate și de respectare a normelor de tehnica securității muncii.

Testul ca modalitate de evaluare a progresului elevilor

Testul este un instrument metodologic de evaluare scrisă frontală selectivă, după criterii științifice, a unei realități măsurabile (aptitudini, abilități, informații, tehnici, atitudini, intensitate, durată, cantitate, etc). Prin test se masoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare a elevilor, cantitatea și calitatea cunoștințelor sau capacităților proiectate în programa școlară- gradul de întelegere, aplicare, analiză și sinteză a informațiilor dobândite într-o perioadă de timp determinată, într-un domeniu de cunoastere.

Elaborarea și aprecierea unui test presupune asigurarea câtorva calități esențiale, cum ar fi:

eficiența, adică să măsoare cunoștințele și deprinderile care constituie conținutul lecției;

fidelitatea, adică să reflecte în mod real gradul de stăpânire a cunoștințelor și deprinderilor;

dificultatea, adică să corespundă ca grad de dificultate în raport cu elevii cărora li se adresează;

puterea de discriminare, adică să asigure o largă distribuție a notelor pentru elevii cu grade diferite de pregătire;

validitatea, adică să fie în concordanță cu deprinderile și cunoștințele care au constituit conținutul lectiei;

încadrarea în timp, adică notele să reflecte cât știe elevul și cât de rapid poate să rezolve testul;

să fie practice, adică să fie ușor de aplicat într-un timp determinat.

Tipuri de teste:

În funcție de momentul evaluării, în procesul instruirii testele pot fi:

– inițiale- care se administrează la începutul unei etape de instruire;

– de progres-cele care se administrează pe tot parcursul instruirii;

– finale-cele care se administrează la sfârșitul unei perioade mai mari de instruire.

În funcție de modul de administrare, testele pot fi: individuale și colective.

În funcție de modul de elaborare, testele pot fi standardizate și nestandardizate.

Noțiunea de item și clasificarea itemilor

Unitatea de lucru a unui test este itemul (o întrebare cu răspuns așteptat), fiecare test fiind format din mai mulți itemi variați ca mod de formulare și care se adresează diferitelor procese psihice (gândirii, memoriei, imaginației).

După criteriul obiectivității se deosebesc itemi obiectivi și itemi subiectivi.

a)Itemii obiectivi abordează un aspect precis delimitat fiind astfel eliminată subiectivitatea în notare.

Ex. Comuna Făcăeni se află în unitatea de relief…… .

b)Itemii subiectivi vizează un complex de cunoștințe și abilități cognitive.

Ex. Explicați cauza plecării populației tinere din comuna Făcăeni.

După modul de construire a răspunsurilor se deosebesc:

a) itemii cu răspunsuri deschise stimulează creativitatea, raționamentul și gândirea critică.

– itemi de explicare

Ex. Din ce cauză în Făcăeni, în sectorul primar lucrează un număr atât de mic de locuitori?

Ex. Explicați cauza practicării navetismului în localitatea voastră.

– itemi de analiză de caz

Ex. În comuna Făcăeni există drumuri neasfaltate.. Ce propuneri aveți pentru amenajarea lor în vederea practicării unor sporturi cum ar fi ciclismul ?

– itemi de analiză cauză-efect

Ex. Ce consecințe pozitive are împădurirea cu salcie și plop asupra localității voastre?

– itemi de argumentare

Ex. Argumentați faptul că dezvoltarea economică a comunei este influențată de situarea localității la 23km distanță de orașul Fetești.

– itemi de comparare

Ex. Comparați structura etnică a populației din Făcăenii înainte de anul 1990 cu structura etnică din prezent.

– itemi de descriere

Ex. Descrieți costumul popular tradițional ialomitean.

– itemi de interpretare a unui document

Ex. Interpretați graficul,, Evoluția numerică a populației din comuna Făcăeni în perioada 1910-2011”.

b) itemi cu răspunsuri închise abordează un singur aspect cognitiv precis delimitat, izolat din volumul de cunostințe. Prin acești itemi este eliminată influența judecătii subiective a evaluatorului.

– itemi de discriminare binară

Ex. Scrieți pe fișa de test răspunsul corect:

Localitatea Făcăeni este compusă din Făcăeni și Progresu.Da/Nu.

– itemi de descriminare multiplă

Ex. Scrieți pe fișa de test, litera corespunzătoare răspunsului corect:

După structură, comuna Făcăeni este un sat de tip:

a) adunat b) risipit c) răsfirat

– itemi de asociere / potrivire sau pereche

Ex. Fiecărui element notat cu cifre din coloana A(stânga), îi corespunde un element

notat cu litere din coloana B (dreapta ). Scrieți pe fișa de test în dreptul fiecărei cifre din

coloana A litera corespunzătoare din coloana B.

A B

1. vatră a) teritoriul sau spațiul în care locuitorii își desfășoară activitatea

2. moșie b) perimetrul așezării rurale în care locuitorii și-au construit casele

3. populație c) locuitorii care trăiesc și muncesc la sate.

– itemi de clasificare

Ex. Clasificați populația stabilă dintr-o localitate în funcție de situația economică.

– itemi de completare a lacunelor

Ex.Șoseaua DN3B trece prin partea…..a comunei Făcăeni.

– itemi de reprezentare grafică

Ex. Reprezentați grafic structura confesională populației comunei Făcăeni, folosind diagrama prin cerc structural.

– itemi de calcul

Ex. Calculați distanța între Slobozia și Făcăeni știind ca pe hartă, la scara de….distanța este de ….cm.

Proiectarea evaluării

Evaluarea rezultatelor școlare se va realiza pe tot parcursul anului școlar și va avea un caracter preponderent formativ. Notele obținute de elevi pe tot parcursul semestrului vor avea o pondere de 50% din media semestrială. Ultimele trei săptămâni ale fiecărui semestru sunt dedicate evaluării formative, care are următoarele obiective:

– să identifice realizările obiectivelor curriculare;

– să realizeze recapitularea, sistematizarea și fixarea materiei parcurse;

– să amelioreze rezultatele învățării;

– să stabilească un program suplimentar de pregătire pentru elevii cu rezultate bune și un program de recuperare pentru elevii cu rezultate slabe.

Proiectarea evaluării presupune parcurgerea a trei etape:

1. Formarea capacităților și a subcapacităților pe care dorim să le evaluăm, conform obiectivelor-cadru și de referință;

2. Elaborarea descriptorilor de performanță;

3. Aplicarea probelor de evaluare și notarea elevilor, în concordanță cu descriptorii de performanță.

Optimizarea procesului educativ prin metode alternative de evaluare – valorificarea activității desfășurate cu elevii

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștintelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare care presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă supraadaugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.

Pentru valorificarea activității desfășurate cu elevii am ales ca metode alternative de evaluare posterul, portofoliul și proiectul.

Posterul

Prin realizarea montajelor de tip poster se aprofundează o situație, un proces, un fenomen, un spațiu, se identifică elementele componente, relațiile dintre acestea și se sintetizează ansamblul într-o formă care utilizează fotografiile și structurile verbale. În lecțiile de geografie, pot fi realizate ușor, în scurt timp, posterele de către grupuri mici de elevi.

Etape:

– Comunicarea sarcinii de lucru: Se formează grupuri de câte patru elevi. Fiecare grup va primi material ilustrativ și pe baza cunostințelor din lecțiile anterioare, vor realiza un montaj de tip poster cu subiectul:,, Făcăeni- trecut și prezent ecologic.”

– Activitatea pe grupe.

– Activitatea frontală: Fiecare grup prezintă posterul realizat, explică motivele pentru care adoptat structura respectivă sau posterele sunt afișate pentru a fi ,,vizitate”.

Tehnica montajelor de tip poster este utilă deoarece elevii învață să surprindă esențialul unei probleme sau al unui spațiu, să reprezinte elementele și relațiile identificate într-o formă logică, estetică și sintetică, să compare modul lor de reprezentare cu cel al altor grupuri și să evalueze sau autoevalueze rezultatele obținute.

Proiectul

Proiectul este o metodă didactică interactivă, cu rol instructiv-educativ, mai puțin utilizată în învățământul românesc. Prin metoda proiectului elevii sunt constrânși astfel să efectueze în mod activ unele instruiri pe care nu le-ar realiza în alte condiții(să răspundă, să prevadă, să planifice, să rezolve probleme,etc). Proiectul este atât o cauză și un motor de instruire, cât și o metodă pedagogică.(Dulamă, M.,2000, pag.212)

Proiectul este un plan sau o lucrare cu caracter aplicativ, întocmit pe baza unei teme date, care cuprinde analiza- cauzală, cronologică, spatială- a unei probleme și un demers explicit de evoluție și soluționare a ei. Prin aceasta, elevii se confruntau cu o problemă complexă, autentică, extrasă din realitatea actuală, pe care o analizează și pentru care caută soluții de rezolvare. Proiectul constituie o provocare adecvată posibilităților elevilor și implică o activitate efectivă de cercetare, desfășurată într-un anumit interval de timp.

Tipuri de proiecte după demersul realizat:

Proiect de tip constructiv: să elaboreze un afiș, un colaj de fotografii, un ierbar, o colecție (roci, minerale, seminte, etc.), să construiască o machetă sau un mulaj, să redacteze un articol sau o revistă, etc.

Proiect de tip problemă: să rezolve o situație – problemă (amenajarea unui teren care a fost expus poluării sau inundațiilor, protejarea unei specii de plante sau animale, etc.)

Proiect de tip învățare: să-și îmbunătățească o tehnică sau o procedură de instruire (utilizarea dicționarului, căutarea bibliografiei pentru o temă), etc.

Demersul proiectiv cuprinde mai multe etape:

Etapele de realizare a unui poiect:

Alegerea subiectului sau temei proiectului. Profesorul propune tema proiectului, iar elevii aleg subiectele din cadrul temei. Ideal ar fi ca elevii să sesizeze situațiileproblemă din mediul înconjurător și să sugereze realizarea unor proiecte pentru soluționarea lor.

Constituirea grupelor de lucru. Un grup optim de lucru cuprinde 2-5 membri, în funcție de tema proiectului, experiența participantilor, natura obiectivelor. Cu cât crește numărul membrilor grupului, cu atât scade posibilitatea participării efective la activitate, dar poate crește calitatea produsului realizat.

Programarea etapelor de lucru și distribuirea responsabilităților. În funcție de obiectivele vizate, timpul, spațiul, mijloacele disponibile, gradul de dificultate al proiectului, elevii stabilesc succesiunea, durata și conținutul fiecărei etape de lucru. Acestea pot fi: identificarea surselor de documentare (manuale, hărți, reviste, persoane sau instituții), analiza situației-problemă, prelucrarea materialelor, propunerea unor variante de rezolvare, alegerea soluției optime, etc. Dacă proiectul va fi realizat de către un grup, se distribuie responsabilitățile pentru fiecare membru.

Cercetarea propriu-zisă;realizarea materialelor și proiectului. Fiecare elev parcurge etapele stabilite anterior până la realizarea produsului proiectat.

Evaluarea rezultatelor. În această etapă se realizează prezentarea, analiza, compararea, aprecierea proiectelor. Se evaluează cercetarea în ansamblu, modul de lucru, modul de prezentare și produsele realizate.

Exemplu de proiect :

,,Proiect de protejare a mediului geografic local”

a) Comunicarea sarcinii de lucru și alegerea subiectului/ temei proiectului.

Subiectul incitant și accesibil, poate fi propus de către profesor sau de către elevi. Subiectul va fi ales cu mult discernământ, pentru ca elevii să manifeste interes pentru realizarea lui și ca să fie motivate în crearea unui produs nou. Este bine ca elevii să cunoască dinainte unde pot găsi resursele materiale sau bibliografice necesare.

Se va lucra în grupe de câte patru elevi; ei vor elabora un proiect în care să descrie starea actuală și cum anume se poate ajunge la situația dorită urmând pașii specificați: Unde suntem? Unde dorim să ajungem? Cum ajungem?. Elevii descriu apoi situația care ar dori să fie în localitate, referitoare la problema identificată. Proiectele vor fi prezentate la o dată stabilită de comun acord, în fața colegilor, pentru a fi evaluate.

b) Discutarea obiectivelor proiectului.

Obiectivele variază de la proiect la proiect: aplicarea practică a unor noțiuni teoretice învățate; formarea și dezvoltarea deprinderilor de a lucra în grup (spiritul de echipă, colegialitatea, toleranța, dialogul); dezvoltarea mai multor tipuri de inteligență; formarea unor deprinderi de documentare științifică (căutarea bibliografiei, alcătuirea listei bibliografice, utilizarea dicționarului); dezvoltarea capacității de a structura și sintetiza materialul.

Exemplu: V-ați întrebat desigur la ce vă folosește elaborarea acestui proiect. Scrieți în trei rânduri, la ce credeți că vă este utilă elaborarea proiectului? Câteva obiective posibile ale proiectului, conștientizate de elevi, ar putea fi:

rezolvarea unei probleme cu care se confruntă locuitorii satului;

învățarea analizării unei situații reale;

găsirea unei soluții, a unui demers, prin care se poate schimba ceva în realitate;

gândirea unei afaceri.

c) Constituirea grupelor de lucru.

Elevii constituie grupele fie aleator, fie conform unor criterii stabilite de profesor sau de către ei (relații de prietenie, încredere și respect reciproc, proiecte realizate anterior, etc.)

d) Programarea etapelor de lucru și distribuirea responsabilităților.

În cadrul grupurilor sunt atribuite responsabilitățile: moderatorul grupului care coordonează activitatea, secretarul grupului care notează ideile membrilor grupului, strategia de lucru, etc., timer-ul care urmărește încadrarea în timp, raportorul care prezintă proiectul în clasă,etc..

e) Realizarea proiectului și monitorizarea procesului. Este important ca profesorul să respecte toate etapele activității, să ajute elevii, să îi observe atent în fiecare moment astfel ca, la final, să poată fi evaluat și procesul, nu numai produsul. Fiecare grupă își alege câte o zonă din cadrul comunei, o cercetează, colectează informații și fotografii cu zonele care ar trebui îngrijite etc. Pe baza informațiilor colectate, fiecare grup redactează un material cu,măsurile care s-ar putea aduce pentru îmbunătățirea calității mediului și creează un material publicitar (fotografii, colaje, afișe).

f) Prezentarea rezultatelor și evaluarea lor. Fiecare grup prezintă materialul realizat. Se organizează o expoziție cu afișe publicitare. Elevii răspund la un chestionar:

-Care proiect a fost cel mai bine realizat?

-Care material publicitar are cel mai mare impact asupra publicului?

-Ce dificultăți ați avut în timpul realizării proiectului?

-Ce măsuri propuneți pentru creșterea eficienței activității?

Se analizează răspunsurile elevilor. Profesorul apreciază rezultatele elevilor, modul de lucru și face recomandări pentru activitățile viitoare.

Portofoliul

Portofoliul a fost denumit de Carol Meyo, Leon si Pearl Paulson (Dulamă, M.,2000) ca fiind o colecție de lucrări ale elevilor, alcătuită cu scopul de a indica eforturile, progresele și rezultatele acestora. Colecția ar trebui să evidențieze participarea elevilor la selectarea temelor, criteriile de selecție, judecățile de valoare despre conținutul sistematizat și opinia despre conținut.

Portofoliul este un instrument complex de evaluare integratoare, ce include experiența și rezultatele relevante obținute prin celelalte forme de evaluare și care oferă posibilitatea de a emite o judecată de valoare pe baza unui ansamblu de rezultate al unei persoane. Portofoliul permite urmărirea, conform unor obiective concrete și criterii stabilite, a progresului înregistrat de elev în achiziția cunoștințelor într-un interval mare de timp (semestru, an școlar, ciclu de învățământ) și formarea unor capacități ori competențe prin analizarea materialelor elaborate într-un interval de timp. Realizarea unui portofoliu are multiple avantaje pentru elevi: conștientizarea valorii muncii personale; încurajarea muncii independente; dezvoltarea capacității de autoevaluare.

Portofoliul unui elev poate cuprinde:

– Teste de cunostințe;

– Chestionare;

– Referate pe anumite teme;

– Eseuri, recenzii, rezumate, postere, etc.

Pentru elaborarea unui portofoliu complex și particularizat propunem fiecărui elev un subiect anume privind orizontul local și apropiat, o secvență de timp în care elaborează portofoliul, criteriile pe care le va satisface acesta. În acest caz portofoliul cuprinde: date statistice, lecturi geografice, ghicitori, fotografii, hărți, jocuri, situații-problemă, cazuri, o bibliografie, etc.

Prin intermediul acestor produse profesorul evaluează:

– Capacitatea de documentare și de procesare a informației;

– Capacitatea de a prezenta propriul produs, etc.

Între proiect și portofoliu există câteva asemănări: ambele vizează activitate amplă din partea elevilor, activitatea desfășurându-se și în afara clasei; implică investigarea unui domeniu, utilizarea unei bibliografii în toate etapele de documentare: necesită o evaluare complexă și nuanțată a învățării. Portofoliul poate să includă proiectul ca metodă și instrument de evaluare.

Concluzii

Cunoașterea trecutului de către locuitorii comunei, a muncii și a luptei dârze purtate de strămoșii acestor meleaguri, a condițiilor grele în care au fost nevoiți să trăiască, a capacității lor de a transforma natura spre folosul lor, a dragostei lor permanente față de actul de cultură, îi va determina pe locuitorii comunei să aprecieze realizările strămoșilor lor și să contribuie la dezvoltarea acesteia pe viitor.

Comuna Făcăeni este formată din localitățile Făcăeni și Progresu, care sunt amplasate în partea estică a județului Ialomița, pe malul stâng al brațului Borcea.

Prima atestare documentară scrisă a comunei Făcăeni datează de la 15 ianuarie 1467, într-un hrisov domnesc ce menționează satele Stelnica, Bordușani, Făcăeni și Vlădeni ca puncte de încărcare a peștelui pescuit în bălțile din jur.

Contextul istorico-social-etnografic în care s-a consolidat această comunitate s-a reflectat deopotrivă în locuință, port, tradiții și obiceiuri ce au întrunit numeroase trăsături comune de unire între Carpați și Dunăre.

Comuna Făcăeni a contribuit și contribuie la păstrarea și transmiterea tradițiilor și obiceiurilor străvechi, care multe s-au pierdut în negura vremurilor sau și-au pierdut semnificația odată cu trecerea timpului.

Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp. Se realizează stări afective, trăiri emoționale și sentimente de atașament ale copiilor față de locurile natale.

Elevii trebuie să cunoască cât mai multe informații despre localitatea lor natală, orizontul local, tradiții și obiceiuri locale.

Bibliografie

Arhivele Statului Ialomița, fond: Primăria comunei Făcăeni.

Bârgăoanu, P., Mândruț, O., (1979), Metodica predării geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Bernadette, M.S., (1998), Didactica geografiei, Editura All, București.

Brătesu, C.,( 1938) Morfologia Cadrilaterului, Analele Dobrogei tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuți, Vol. I.

Camera agricolă, com. Făcăeni.

Cerghit, I.,(1998), Curs de pedagogie,Universitatea București.

Cerghit, I.,(1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cerghit, I.,(1993), Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică,București.

Conea I.,(1954), Din geografia istorică a părților Ialomiței și a Brăilei, “Probleme de geografie”, vol. IV.

Costea, Șt., Larionesu M., Tănăsescu Fl.,(1996), Agricultura Românească, Editura Ararat.

Coteț, Petre V., (1976),Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, București.

Crișan, Al.,(1998), Curriculum școlar, ghid metodic, Institutul de Științe al Educației,București.

Cucoș, C.(coord.),(1998), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice; Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași.

Cucu, V.,(1981), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cucu, V.,(1998), Geografie umană și economică, Editura Printech, București.

Dinu C., (1984-1985), Monografia comunei Făcăeni, Lucrare științifică pentru obținerea gradului I, Universitatea București, Facultatea de filosofie-istorie.

Donisă, I.,(1997), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Dulamă, M.,(1996), Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Dulamă, M., (2000), Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Erdeli, G.(colab.), (1999), Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București.

Erdeli, G., Cucu,V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie., Editura Transversal, București.

***Fetești, Monografie, Editura STAR TIPP, Slobozia, 2003.

Geacu, S., Dicționar geografic al județului Ialomița, Ed. Enciclopedică, București,1997.

Ilinca, N.,(1999), Geografie umană. Populația și așezările omenești, Editura Corint, București.

Ilinca, N.,(2000), Didactica geografiei, Editura Corint, București.

Ion I. Gielase- Săcele,(1937), Mocanii carpatini, urmașii dacilor, Ed. Tiparul Romanesc S.A.R. Bucuresti.

Ionescu, M.,(2000), Didactica modernă, Editura Dacia,Cluj- Napoca.

Istrati, P.,(1928)– Ciulinii Bărăganului.

Lahovari, G.I., Făcăeni, com. rur. și sat, Marele Dicționar geografic al României,3, București, Stab. Grafic J.V.Socecu.

Luncan, R., Predescu, N.,(1971), Cunoașterea geonaturală a orizontului local, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Mândruț, O.,(2007), Orizontul local în învățarea geografiei. Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural- specializarea Geografie, Proiectul pentru Învățământul rural,M.E.C.,2007.

Mândruț, O., Apostol,G.,(1998), Curriculum școlar geografie.Ghid metodologic, Editura Corint,București.

Mândruț, O.,(1996), Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preunuiversitar- ghid metodologic, Institutul de Științe al Educației, București.

Mihăilescu, V.,(1966), Dealurile și câmpiile României, Editura Științifică, București.

Mihăilescu, I., Matei, I.,(1985), Satul românesc, Editura Academiei, Bucuresti.

Muzeul județean Ialomița, (1977), Ialomița – Studii și comunicări, Slobozia.

Neguț, S., Apostol, G., Ielenicz, M.,(2000),Geografia umană și economică, cls.X, Editura Humanitas, București.

Odobescu, Al., (1874)- Pseudokinegeticos.

Oncescu, N., (1965), Geologia României, Editura Tehnică, București.

Panaite, L., (1974), Metodologia cercetării economico-geografice, Universitatea București, București.

Posea, G.,Popescu,N.,Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Editura Științifică, București.

Posea, G.(colab.)(1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Posea, G.,(1980), Pediments in Romania, RRGGG, Geogr.,24.

Posea, G.,( 1980) Terase marine în Dobrogea? Terra, XII (XXXII) 3.

Posea, G., Zăvoianu, I., Bogdan, O.,(2005), Geografia României, V- Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma Continentală, Editura Academiei Române.

Radu, I., Ionescu M., (1987), Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj.

Roșu, Al., (1973), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Simionesc, I., (1983) – Fauna României,Editura Albaros, București.

Spahiu, M., Ștefan, N., Sălăjan, L. (2009) – Efecte ale fenomenelor hidrologice extreme pe Dunăre pe sectorul Călărași – Hârșova din anii 2003 și 2006, Analele Univ. Spiru Haret, nr.12.

Stan, Gr., Bogdan, O., (1971), Județul Ialomița, Editura Academiei R.S.R., București.

Stoica, M., (1995), Pedagogia școlară pentru cadrele didactice înscrise la definitivat, gradul II și gradul I și la perfecționare, elaborată după programa M Î., Bucuresti.

Șandru, D.,(1980), Populația rurală a României între cele două războaie mondiale, Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Zamfir, C.( 1990), Calitatea vieții, Academia Română, Institutul de cercetare a calității vieții, București, nr.1.

http://blog.equinox.ro/ce-sunt-pug-ul-puz-ul-si-pud-ul/PUG – Plan de Urbanism General.