Comuna Chirpăr, după care se adresează întrebări frontale: [309969]

[anonimizat]-[anonimizat] I

[anonimizat] a [anonimizat]: [anonimizat]. univ. dr. Prof.[anonimizat],

seria 2016-2018

[anonimizat], precum și declarația de autenticitate.

Data predării:

Avizat:

Coordonator științific:Prof. univ.dr.ȘTEFAN DEZSI

Autor:Prof.VASILESCU( GIRIGAN) [anonimizat] a Pământului, pornește de la studiul orizontului local, ,,[anonimizat], valorificate și rânduite.[anonimizat] “(Vâlsan G.,,Reforma învățământului geografic”,1931).

[anonimizat], întrucât, [anonimizat], precum și la apariția peisajului antropozat.

[anonimizat]-economic produc implicații profunde în peisajul teritoriului studiat și sunt percepute în mod direct și indirect de locuitorii acestei zone. Cele mai profunde și mai mari transformări s-au derulat și se derulează începând din 1990 [anonimizat].

[anonimizat]-socială dar și să realizez un opțional pe tematica orizontului local.

[anonimizat] a [anonimizat], ca profesor am ocazia de a [anonimizat]-descriptiv, [anonimizat], [anonimizat], respectiv stagnarea sistemului.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat].

Partea a doua a [anonimizat].

[anonimizat], precum și modul în care li se pot dezvolta capacitățile și deprinderile de a cerceta, de a [anonimizat] a analiza și investiga studii de caz privind aspectele geogarfiei locale.

Deoarece informații privind aspectele geografiei fizico-economice din zonă se regăsesc în lucrări cu caracter regional, am considerat că un studiu amănunțit este necesar întrucât elevii Școlii Gimnaziale Chirpăr pot fi în același timp și cercetători și subiecți ai cercetării.

Intenționez să folosesc această lucrare ca material bibliografic în elaborarea disciplinei opționale în cadrul căreia, elevii clasei a VI-a sub îndrumarea mea vor fi implicați în activitatea de cercetare a orizontului local.

Elaborararea acestei studiu asupra localităților rurale din Podișului Hârtibaciu, aș dori să capete pentru viitor o importanță deosebită pentru economia rurală determinând astfel noi realizări care pot ridica în viitorul apropiat calitatea vieții din aceste localități.

Sursele de informare – în cadrul acestei lucrări, cercetarea cadrului natural s-a realizat prin consultarea materialelor bibliografice. Florina Grecu este cea mai importantă autoare ce s-a ocupat, în mod special, de această regiune. În ceea ce privește cadrul antropic, documentarea este amplă, facilitată de existența cărților pe tema bisericilor medievale și a pliantelor pentru fiecare biserică dar și de existența unei baze de date asupra bisericilor ortodoxe realizată de fiecare parohie. Se adaugă micromonografiile locale din anii 1998 și 1999 ce prezintă fiecare unitate administrativă. Un mare ajutor a fost Strategia de dezvoltare a Microregiunii Hârtibaciu care conține informații semnificative pentru fiecare comună. Aceasta demonstrează interesul autorităților spre implicare în dezvoltarea comună a teritoriului. Trebuie amintite și informațiile primite personal, de la oameni ai locului, precum I. Bârsan (redactor al Gazetei Hârtibaciului), Gh. Mândreanu (primar al comunei Bârghiș), Joachim Cotaru (manager regional GAL Microregiunea Hârtibaciu), Marcel Părău, Voichița Pădure (profesoară) dar și Ștefan Rodica (muzeul Brukental Sibiu).

Ca susră de informare primară, au fost utilizate materialele recensămintelor populației.

Metodologia de cercetare

Studiul se bazează pe o atentă documentare bibliografică și statistică, inetrpretarea, prelucrarea și analiza unor serii de date statistice consemnate în arhiva Direcției Județene de statistică.

Abordarea analitică și sintetică a factorilor fizico-geografici a permis evidențierea particularităților acestora și modul în care s-au răsfrânt asupra dezvoltării economiei locale și a așezărilor.În elaborarea acestui studiu s-au folosit ca metode de cercetare inductivă și deductivă, analiza, sinteza, expunerea logică, descrierea grafică și cartografică, comparația.

Metoda inductivă este concludentă în cazul obsrvației făcute în teren și a abordării studiilor de caz.Cercetarea zonei cuprinde analiza factorilor fizico-geografici și a factorilor socio-economici.A fost efectuat un chestionar care cuprinde întrebări pt studiul socio-economic al populației.

În cadrul cercetării vor fi utilizate prioritar tehnicile specifice geografiei, observația directă, documentarea statistică, descrierea fenomenului la fața locului, și în mod comlplementar cele care reflectă suprastructura psiho-socială a lumii rurale, respectiv chestionarul și interviul.

Cu ajutorul observației directe s-au putut corela fenomenele economico-geografice cu informații relizate pe teren iar observația indirectă s-a realizat cu ajutorul materialului bibliografic, statistic și cartografic.

Metoda analizei se folosește pentru a înțelege peisjul rural.Analiza parcurge intr-un mod holocronic diversele componente și ipostaze ale peisajului realizându-se o analiză diagnostică (se realizază radiografii ale stării actuale) și prognostică( proiecții cu privire la posibile evoluții).

Metoda comparativă a permis identificarea unor legități, tendințe de evoluție a proceselor și fenomenelor care țin de aspectele demografice și economice.

Metoda cartografică a permis ilustrarea peisajului rural al localitățiloe componente din Podișul Hârtibaciului, sub toate aspectele, evidențiind și evoluția spațială ori temporală a acestora.

Metoda statistico-matematică este folosită în scopul analizei fenomenelor socio-economice, prin analiza cantitativă, în scopul înregistrării, prelucrării, generalizării datelor culese din teren și alte surse.

Metoda istorică se folosește pentru a înțelege prezentul cu ajutorul trecutului și invers.

Un alt aspect a fost culegerea datelor de la localnici, în cadrul anchetelor efectuate.

Culegerea, prelucrarea și definitivarea informațiilor acumulate s-a realizat cu ajutorul elevilor, unul din scopuri fiind acela de a-i familiariza cu orizontul local, dar și cu metoda de cercetare geografică.

ETAPELE CERCETĂRII-studiile s-au realizat în trei etape, și anume:

-Etapa de documentare în cabinet – constă într-o documentare temeinică a materialului cartografic și bibliografic

-Etapa de cercetare pe teren- reprezintă principala fază de adunare a materialelor informative

-Etapa de redactare-se realizează folosind materialele stânse în etapa de documentare prealabilă în cabinet și în etapa de cercetare pe teren.

ÎNCADRAREA ÎN CADRUL AREALULUI STUDIAT ÎN ANSAMBLUL JUDEȚEAN, REGIONAL ȘI NAȚIONAL; LIMITE, POZIȚIE, ACCESIBILITATE

Bazinul morfohidrografic Hârtibaciu se află localizat în partea central-estică a județului Sibiu, de-a lungul râului Hârtibaciu și a văilor aferente, în sudul Transilvaniei și în centrul României. Astfel, face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru.

Poziția geografică a acestei regiuni răspunde prerogativelor « locului central » considerat ca fiind o condiție obligatorie, de Walter Christaller (1933), în organizarea optimă a oricărui teritoriu. Coordonatele geografice ale teritoriului analizat indică localizarea sa în centrul României (Fig. 1), ceea ce ar fi trebuit să îi asigure numeroase avantaje în raport cu unitățile învecinate. Însă această regiune este izolată și această izolare se datorează slabei sale conectări prin infrastructuri rutiere și feroviare cu axele de importanță națională ale Târnavei Mari și culoarului depesionar Brașov- Făgărș- Sibiu.

În partea nordică se învecinează cu regiunea Târnavelor, orașele Mediaș și Sighișoara fiind centre reprezentative. Această microregiune ocupă o suprafață de 1194,72 km², teritoriul a 12 comune și a orașului Agnita, singura localitate urbană. Comunele sunt: Alțâna, Bârghiș, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni, Marpod, Merghindeal, Mihăileni, Nocrich, Roșia și Vurpăr, cu un număr de 45 localități rurale. Prin urmare, este un spațiu cu un pronunțat caracter rural, agricol. Zona este polarizată de orașul Agnita, acesta fiind din punct de vedere funcțional o arie periferică.

Fig. 1. Încadrarea Bazinului morfohidrografic Hârtibaciu în teritoriu

O altă caracteristică a spațiului este izolarea în raport cu principalele căi rutiere, cu drumurile de importanță națională, având legături cu orașe importante doar prin drumuri județene: DJ 106 – cu Sibiul, DJ 141 – cu Mediașul, DJ 105 – cu Făgăraș și DJ 143 A – cu Sighișoara.

Situarea în apropierea municipiului Sibiu (maxim 85 km) oferă o serie de avantaje căci orașul este un centru economic, cultural și turistic însemnat. De asemenea, deține un aeroport internațional care face accesul în regiune mult mai ușor. Prezența acestui oraș determină fragmentarea zonei din punct de vedere funcțional, în două sectoare:

– sectorul sudic aflat sub polarizarea directă a municipiului Sibiu cu potențial de includere

într-o viitoare zonă metropolitană, în care se evidențiază și un centru supracomunal de polarizare locală – Nocrich.

– sectorul nordic aflat sub polarizarea directă a orașului Agnita și indirect a municipiului Sighișoara.

Mediașul este situat la 37 km față de Agnita, este al doilea municipiu al județului și constituie un oraș important din punct de vedere economic iar, mai nou, cultural și turistic. Sighișoara face parte din județul Mureș dar reprezintă un centru urban mai accesibil decât municipiile din județul Sibiu pentru locuitorii comunelor Iacobeni și Brădeni. Făgărașul este situat la 45 de km de Agnita iar șoseaua care leagă cele două orașe înlesnește legăturile cu județul Brașov, iar de aici cu capitala țării.

Zona este în cea mai mare parte ocupată de situri de protecție avifaunistică și dispune de un ridicat potențial ecologic.

Stadiul actual de subdezvoltare economică este determinat de efectul centru- periferie care s-a manifestat și se manifestă în aceasta zonă iar deblocarea procesului de dezvoltare trebuie realizat urgent punându-se în valoare poziția geografică, resursele de mediu si cele turistice.

Prezența populației săsești în această microregiune poate reprezenta un alt factor al dezvoltării zonale cu puternice ancorări regionale. Prezența in extremitatea nordică și sudică a două culoare de dezvoltare de rang principal pot să susțină dezvoltarea. Condiția de bază este însă delimitarea unui culoar transversal prin Bazinul morfohidrografic Hârtibaciu cu rol de conexiune funcțională.

EVALUAREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE A PODIȘULUI HÂRTIBACIULUI

Favorabilitatea cadrului natural local-regional

1.2.Relieful

Relieful constituie una dintre cele mai importante resurse ale unei zone, este suportul tuturor activităților socio-economice.

Fig 2. Relieful microregiunii Hârtibaciu în contextul județului Sibiu (sursa: http://www.lasibiu.ro/pages/harta-judetului.php )

Podișul Hârtibaciului, face parte integrantă din Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Regiunea beneficiază de o serie de resurse naturale-soluri fertile,zăcăminte de gaze naturale, argile, pietrișuri, nisipuri, un bogat fond forestier și obiective turistice variate. Este o zonă favorabilă desfășurării unor serii largi de activități umane iar în cadrul acestora se detașează practicarea agriculturii și creșterea animalelor.

Trebuie avută în vedere utilizarea adecvată a fiecărei suprafețe astfel încât ceea ce se realizează să fie durabil și să nu afecteze negativ mediul natural.

1.3.Aspecte ale peisajului geografic

Fizionomia geomorfologică a zonei este influențată de faciesurile litografice, de natura și succesiunea acestora, care constituie principalii factori de diferențiere reliefală ai acestui cadru teritorial. Sunt răspândite formațiunile miocene și pliocene.

Pe lângă depozitele neogene dominante, se găsesc și depozite cuaternare răspândite discontinuu, ce sunt reprezentate prin depozite deluviale, gravitaționale, coluviale, eluviale și aluviale de terase și lunci.

Sunt frecvente alunecările de teren, unele mai vechi ce ies în evidență în liniile peisajului

altele mai noi, superficiale, ce apar pe suprafețele de desprindere a masei alunecate și pe versanții mai abrupți și în general lipsiți de vegetație forestieră, ce prezintă frecvent și un microrelief erozional (ravene, ogașe).

Procesele și depozitele cuaternare introduc detalii microreliefale, care se înscriu pe fondul general al trăsăturilor esențiale ale reliefului, complicându-le și mai mult, și determină influențele acestora asupra fizionomiei fizice și economice a regiunii.

Domurile gazeifere de la Bârghiș, Ilimbav, Retiș, Țeline oferă o resursă prețioasă a teritoriului și anume, gazul metan.

Fragmentarea orizontală – trăsătura majoră a reliefului și-a pus amprenta asupra peisajului umanizat.

Condițiile hipsometrice medii (500-700 m) sunt favorabile îndeosebi vegetației forestiere –păduri de foioase și pajiști naturale –pășuni și fânețe iar fragmentarea orizontală –sistemul de văi, constituie factorul principal de extindere a suprafețelor cultivate, favorizând în același timp stabilirea așezărilor umane și a căilor de comunicație.

Văile, caracterizate de un climat adăpostit, cu soluri relativ fertile, formate din depozite aluviale, coluviale etc., cu frecvente suprafețe orizontale sau puțin înclinate în partea inferioară a versanților, constituie fronturi de înaintare a culturilor agricole, a așezărilor și drumurilor, favorizând procesul de umanizare a peisajului natural.

În schimb, culmile mai răcoroase, umede sunt mai greu accesibile și mai împădurite. În cadrul vegetației de pădure se întâlnește gorunul și fagul împreună cu alte specii de foioase ce alcătuiesc întinse păduri de amestec.

Consecințele negative ale fragmentării reliefului se reflectă asupra culturilor agricole: mișcarea suprafețelor prielnice pentru culturi agricole și întreruperea suprafețelor cultivate, a continuității lor. Rezultă o diversificare și o mozaicare a peisajului agro-forestier.

Consecințele pozitive se observă în repartiția teritorială a căilor de comunicație, deoarece majoritatea drumurilor sunt așezate pe văi (Șoseaua Sibiu-Agnita, Agnita-Sighișoara, calea ferată îngustă). Este necesară reabilitarea acestora pentru o dezvoltare economică durabilă.

Oscilațiile climatice din cuaternar au dus la schimbarea proceselor de versant, a raportului dintre debit, pantă, încărcătură, rezultând de aici alternarea fazelor de eroziune cu cele de acumulare. În relief se înscriu prin formarea glacisului de vale și a celor trei terase ale Hârtibaciului.

În ceea ce privește suprafețele de nivelare, în Podișul Hârtibaciului, nivelul superior are cea mai clară desfășurare, ocupând aproape toate interfluviile văilor. Acest nivel retează straturile cutate, fiind dezvoltat atât în zonele de anticlinal cât și pe cele de sinclinal. Nivelul apare dezvoltat pe depozite de vârste diferite. Formarea suprafeței de nivelare a fost ușurată de condițiile litografice(roci friabile), de mișcările tectonice reduse dar și determinată de condițiile climatice.

În bazinul hidrografic al Hârtibaciului s-a stabilit existența a două suprafețe de eroziune:

Suprafața Amnașului–suprafața superioară–se extinde pe interfluviile principale dintre Hârtibaciu–Olt și Hârtibaciu–Târnava Mare. Apare în partea de nord a bazinului.

Suprafața Hârtibaciului–suprafața inferioară–are cea mai mare dezvoltare și se desfășoară pe interfluviile principale dintre afluenții râului. Pe alocuri este întreruptă de eroziunea de versant și eroziunea regresivă.

Aceste două suprafețe constituie repere ale evoluției paleogeomorfologice a Podișului Hârtibaciului și a părții sudice a Podișului Transivaniei.

Luncile-începând din aval de localitatea Bărcut, cursul Hârtibaciului este însoțit, până la vărsare, de o albie majoră. Ea reprezintă un aspect morfologic important al bazinului, atât pentru rolul său hidrologic, cât și pentru influența asupra folosirii terenurilor. Dimensiunile ei variază, lățimea fiind cuprinsă între 300 și 800 m. În profil transversal, lunca are o pantă ce coboară lin dinspre versanți spre albia râului, mai accentuată spre versanți.

Este o luncă dominantă și supusă frecvent proceselor coluvio-proluviale, de la baza versanților.

În ceea ce privește morfologia fâșiei de contact se remarcă glacisul de luncă și conurile de dejecție.

Glacisul de luncă –formează o treaptă ușor înclinată, aproape continuă în dreptul luncii, cu

altitudini cuprinse între 2 și 7m. Pe alocuri are caracter de terasă. Datorită poziției mai ridicate față de lunca inundabilă, glacisul este folosit pentru diferite culturi. Se remarcă glacisul dintre Nocrich și Cornățel.

Conurile de dejecție–se interpun glacisului de luncă la confluențe. Cele mai evidente sunt cele de la Nocrich și Cașolț.

Excesul de umiditate din lunca râului este datorat alcătuirii litografice și texturii depozitelor. Apa freatică este situată la adâncimi variabile,în funcție de textura aluviunilor.

Glacisurile–sunt formate din roci moi, au o origine erozivă și le este specifică pelicula acumulativă. Modelarea lor a început în condițiile climatice periglaciare pleistocene. Ulterior, procesul a continuat și în prezent este mai moderat.

Glacisurile actuale se găsesc în lungul văilor, în jurul bazinelor superioare ale văilor sau se întind până la cumpăna de ape și sunt:

De vale–propriu-zise, de terasă, conuri și de luncă.

De versant–de abrupt sculptural și glacisuri-versant.

Factorii care influențează modelarea actuală sunt: geolomorfohidrologici (panta, expoziția versanților, apele), climatici, biologici, pedologici și factorul antropic.

Procesele care au un mare efect supra modelării versanților sunt:

-Alunecările de teren: prezența straturilor groase de nisipuri cu intercalații de marne, a dus la declanșarea unor alunecări de o mare însemnătate, atât din punct de vedere al suprafeței afectate cât și din acel al dimensiunii. Ele se împart în: alunecări masive de teren (glimee)–întâlnite la Agnita, Dealu Frumos, Merghindeal, Movile, Țeline, Bărcut, (zonele sunt în general despădurite), alunecări sub formă de trepte, alunecări sub formă de limbă, alunecări superficiale.

Localitatea Movile este numită Satul celor 100 de coline iar pe cea cu numărul 100 se spune că este construită biserica evanghelică.

Fig. 3. Glimee din Pod. Hârtibaciului

-Curgerile de noroi, șiroirea, ravenarea, torențialitatea, pluviodenudarea și eroziunea în suprafață, deraziunea.

Atât terasele cât și versanții, râpele de desprindere ale alunecărilor, glimeele, luncile râului sunt valorificate în economie. Terasele sunt utilizate ca terenuri agricole, în special pentru culturi cerealiere, și pentru construcția locuințelor. Versanții slab înclinați, relativ stabili, sunt în mare parte acoperiți de culturi agricole, pășuni și păduri. Cei cu pante moderate au o stabilitate moderată iar terenurile agricole ocupă suprafețe relativ mici. Cei puternic înclinați sunt afectați de intense procese geomorfologice și nu pot avea o însemnătate pentru agricultură. Glimeele sunt folosite pentru cultura cerealelor, cartofului, sfeclei de zahăr, ca pășuni și pentru pomicultură. Unele dintre ele constituie depozite de materiale de construcții însemnate.

Dealurile abrupte, cu vârf ascuțit rezultate prin alunecarea treptată a maselor de pământ, constituie un element deosebit. Trebuie avute în vedere satele Movile, Cornățel și Nucet. Sunt un obiectiv căutat de cei interesanți, inclusiv pentru flora endemică (orhidee în cazul dealurilor cu orientare sudică).

Un alt lucru interesat este flora mlaștinilor, ˝întrucât în unele dintre ele există relicte cu o deosebită valoare științifică˝ (Florina Grecu, 1992, p. 135) iar exemplul cel mai important este mlaștina eutrofă de pe valea Coveșului cu Angelica palustris.

1.4.Resursele biopedogeografice

Învelișul biopedogeografic din bazinul Hârtibaciului se caracterizează printr-o relativ de mare varietate tipologică și dispunere spațială, urmare directă a influenței favtorilor climatici, geomorfologici, litologici și antropici.

Solurile întâlnite în Podișul Hârtibaciului sunt:

-luvosolurile, care au extinderea cea mai mare, fertilitatea acestor soluri fiind bună pentru păduri, mijlocie pentru plantații pomicole, pajiști și unele plante furajere și redusă pentru culturile cerealiere.

– eutricambosolurile care au maximul de răspândire la altitudini cuprinse intre 300-400m și se pretează la o gamă largă de folosințe de la terenuri arabile până la pajiști naturale, plantații pomi-viticole și păduri.

-faeoziomurile reprezintă o categorie nouă introdusă la noi în țară, sunt soluri pe care le întâlnim în tot bazinul Hârtibaciului având o pondere mai mare în zona Agnita-Merghindeal și fiind favorabile pentru culturile de câmp și pomicultură.

-regosoluri ocupă suprafețe mici și discontinue, acestea având o fertilitate redusă pentru culturile arabile dar prezintă o fertilitate ridicată pentru plantații pomi-viticole.

-aluvisolurile sunt cele mai răspândite soluri din lunca Hârtibaciului având o fertilitate mai ridicată pentru cultivarea plantelor cerealiere a celor tehnice și alimentare, legume, zarzavaturi precum și pentru culturi furajere.Uneori pot fi afectate de exces de umiditate temporar sau chiar prelungit, determinând un efect negativ pentru culturile agricole.

În arealul analizat degradarea solurilor este cauzată în principal de factorii antropici prin pășunatul excesiv, agrotehnici inadecvate, defrișarea pădurilor și a empirismului rural manifestat în valorificarea terenurilor din perimetrul localităților Alțâna, Brădeni, Chirpăr, Merghindeal, Roșia ,Vurpăr și Nocrich.Tote acestea ar putea duce la modificarea echilibrului dintre elementele componente ale mediului natural cu consecințe negative mergând chiar până la distrugerea lui.

Degradarea solului mai este cauzată în prezent și de procese geomorfologice actuale.

Fig. Harta solurilor din Podișul Hârtibaciului

1.5.Rolul resurselor climatice

Regimul climatului zonei presupune producerea de fenomene cu impact negativ asupra mediului socio- economic și a celui natural.

Clima este o componentă a cadrului natural care, prin intermediul caracteristicilor sale, determină răspândirea și caracteristicile populației precuma și a șezărilor umane și a activitățior desfășurate de aceasta cât și a proceselor geomorfologice, compoziția și răspândirea vegetației, faunei și solurilor.

Climatul din Podișului Hârtibaciului este specific dealurilor și podișurilor din zona temperată.

Elementele climatice

Temperatura aerului

În timpul anului, temperatura aerului prezintă un minim în ianuarie și un maxim în iulie. Temperatura medie anuală variază între 7°C și 9°C.

Temperaturile maxime lunare au depășit valoarea de 30°C, mai ales în luna iulie și august. Temperaturile ridicate favorizează practicarea agriculturii.

Temperaturile minime lunare cele mai scăzute au valoarea de -20°C.

Înghețul în podișul Hârtibaciului apare mai frecvent în prima decadă a lunii octombrie iar ultimul în a doua decadă a lunii aprilie. Înghețurile timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară apar cu un decalaj de aproximativ 3-4 săptămâni față de data medie.

Zilele cu temperaturi medii pozitive sunt mai numeroase (300-320) iar cel mai mare număr al zilelor cu îngheț îl avem în ianuarie.

În zona studiată se întâlesc frecvent fenomene climatice de risc , cum ar fi înghețurile și brumele timpurii de toamnă, respectiv târzii de primaveră, valurile de frig, ninsorile abundente, depunerile de gheață și ceața din semestrul rece al anului. Acestea sunt considerate fenomene de risc când apar în perioada 8 septembrie -3 octombrie respective 23 aprilie-25 mai, afectând agricultura și chiar transporturile rutiere.

Fenomene climatice de risc pot să apară și în semestrul cald al anului, cele mai reprezentative fiind furtunile cu grindină, ploile torențiale la care se mai pot adăuga și perioadele lungi de secetă.

Toate aceste fenomene influențează negativ agricultura.

Precipitațiile atmosferice

Cantitățile anuale de precipitații sunt cuprinse între 600-650 mm, pe alocuri mai ridicate. Creșterea cantității este determinată de refacerea fronturilor atmosferice și de frecvența mai mare a ploilor de natură orografică și termoconvectivă. Cele mai mari cantități anuale de precipitații s-au înregistrat în anii cu predominarea activității ciclonice și frontale. Cantitățile maxime au ajuns la 800-850 și chiar 1000mm. Cele mai mici însă s-au înregistrat în anii cu circulație anticiclonală, cu advecții ale aerului cald tropical sau continental.

Ploile torențiale sunt condiționate de particularitățile reliefului. Durata lor este sub 6 ore.

Stratul de zăpadă are grosimi diferite în funcție de cantitatea de zăpadă și menținerea lui este determinată de îngheț și ger. Valorile cele mai ridicate ale grosimii stratului apar în a doua decadă a lunii ianuarie și prima decadă a lunii februarie.

Vântul

Circulația atmosferică predominantă este cea vestică. Frecvența anotimpuală a direcției vântului prezintă aceleași particularități cu ale frecvenței anuale. Iarna se remarcă o ușoară creștere a vântului din direcția nord–vest iar vara domină vântul din sectorul vestic. Uneori se remarcă o anumită frecevnță a vântului din–est, ceea ce indică un transfer de aer din spațiul montan.

Calmul atmosferic înregistrează un maxim în octombrie. Minimul principal se produce în aprilie sau în martie. Cele mai mari viteze ale vântului au loc în martie–aprilie iar cele mai mici în luna septembrie. Curenții foarte slabi au o frecvență ridicată.

1.6.Rolul resurselor hidrografice în dezvoltarea activităților umane

Cunoașterea tuturor componentelor hidrografice și a caracteristicilor fiecăruia este necesară în valorificarea corespunzătoare a lor. Existența resurselor hidrografice reprezintă un mare avantaj prin faptul că diversifică peisajul și oferă numeroase posibilități de dezvoltare.

Trebuie reținut și faptul că hidrografia este o componentă sensibilă a mediului iar orice activitate trebuie să fie controlată pentru a nu conduce la dezechilibre.

Apele curgătoare

Principalul element hidrografic al Podișului Hârtibaciului îl constituie râul Hârtibaciu. Denumirea sa (Hartobögy în limba maghiară) vine de la denumirea germană Hartobach, ceea ce, înseamnă pârâu de pădure. După alții, denumirea își are originea în cuvântul german Haarbach, ceea ce înseamnă pârâul ca firul de păr. El, precum și afluenții săi, numeroase pâraie, au determinat întemeierea așezărilor, activitățile umane și o serie întreagă de amenajări antropice.

Hârtibaciu cel mai important afluent al Cibinului are o lungime de 110 km si o suprafață bazinală de 1025 km2. Are o pantă de curgere mai mică decât a afluenților săi. Pe partea dreaptă primește un număr mai mare de aflenți decât pe parte stângă. Dintre aceștia amintim: Sărătura, Halmer, V.Comunală, Iacobeni, Proștea, V.Înfundăturii, V.Stricată, Coveșul, Zlagna, Hârța, Vurpărul, Daia, Cașolț–pe dreapta, V.Morii, Albacul, V.Androchiel, Marpod, Fofeldea și Ghijasa- pe stânga.

Formarea și evoluția rețelei hidrografice

Râul Hârtibaciu, traversează ˝depozite de vârstă mio–pliocenă, dispuse monoclinal sau în cute anticlinale și sinclinale, fiind prin excelență un râu de podiș alături de Olt, Târnava Mare și Târnava Mică face parte din prima generație a râurilor de podiș și bazinul său este posibil să fi fost mai mare˝(Florina Grecu, 1992, p.79). Bazinul său este împărțit în trei sectoare: cursul superior, sectorul Vărd-Alțâna și defileul Cașolț-Mohu.

Actuala configurație a hidrografiei este dată de tectonică, de structura locală dar și de remanierile ce au avut loc cu ajutorul captărilor. În urma cercetărilor s-a putut aprecia că bazinul funcționează în forma actuală din pleistocenul mijlociu.

Râul Hârtibaciu are mai multe surse de alimentare, cea mai importantă fiind cea superficială, care reprezintă 67-81% din totalul scurgerii. În cadrul acesteia predomină alimentarea din ploi, ce atinge valoarea maximă în luna martie și cea minimă în luna octombrie.

Alimentarea subterană participă în proporție de 18-33%, fiind o alimentare subterană moderată.

Pentru râul Hârtibaciu este reprezentativ tipul de alimentare pluvial – moderat, cu alimentare subterană moderată. Trebuie remarcat faptul că se disting apele mari de primăvară și frecvența destul de ridicată a apelor mari din timpul verii (viituri generate de ploi succesive).

Fig. 5. Râul Hârtibaciu în satul Hosman

Utilizarea resurselor de apă și amenajarea rețelei de râuri

Dezvoltarea socio-economică a așezărilor a impus necesitatea utilizării unor însemnate cantități de apă de calitate superioară. Concomitent, s-a accentuat și pericolul de poluare a resurselor de apă cât și efectele nefavorabile exercitate de apele curgătoare asupra peisajului geografic. Problemele ridicate de întrebuințarea resurselor de apă constau în asigurarea necesarului solicitat de obiectivele social – economice și în menținerea calității mediului.

Orașul Agnita împreună cu alte câteva localități rurale se alimentează cu apă din bazinul Oltului(Pârâul Bâlea)iar în partea de sud-vest a orașului a fost amenajată stația de epurare a apei.

În anii secetoși producția agricolă înregistrează pierderi însemnate, fiind necesare irigațiile.În anii normali, acestea sunt necesare doar în luna iulie și august.

Utilizarea apei în scopuri piscicole se realizează prin intermediul lacurilor de la Brădeni. Debitele captate toamna și primăvara sunt utilizate pentru umplerea iazurilor iar cele prelevate vara au rolul de a le completa (Florina Grecu, 1992).

Efectele negative ale apelor și amenajarea bazinelor hidrografice

Apele exercită asupra mediului geografic acțiuni negative cum ar fi: eroziunea solului, degradarea albiei și a malurilor. Excesul de umiditate poate fi înlăturat prin amenajarea rețelei de râuri.

Regimul de scurgere torențial și eroziunea, favorizată de acțiunea antropică, sunt factorii care au dus la declanșarea proceselor de degradare a albiei și malurilor râului Hârtibaciu dar și a afluenților săi. Prin aceste procese sunt degradate importante suprafețe agricole și amenințate obiectivele economice situate în luncile și terasele inferioare ale râului. De-a lungul timpului s-a conștientizat importanța lucrărilor hidrotehnice pentru protecția albiei și a malurilor.

În ultimele decenii au avut loc frecvente inundații datorită insuficienței lucrărilor de amenajare a versanților la care se adaugă despădurirea și regimul torențial al precipitațiilor. Lucrările hidrotehnice sunt considerate cele mai eficiente în ciuda cheltuielilor însemnate (canale de coastă, canale de desecare, terasarea versanților, utilizarea gărdulețelor etc.).

Modul de valorificare și de amenajare a resurselor de apă influențează ecosistemele din zonă(ecosistemul alunecărilor de teren, ecosistemul higrofil al luncilor). Amenajarea lacurilor permanente și nepermanente au modificat biotopul arealelor. Cantitățile mari de ape uzate și parțial epurate influențează negativ ecosistemul din cursul de apă și din luncă motiv pentru care este necesară epurarea completă a apelor uzate, provenite de la obiectivele socio-economice.

Lacurile

În funcție de perioada acumulării apei lacurile din regiunea studiată pot fi categorisite în lacuri permanente si lacuri temporare.

În categoria lacurilor permanente sunt incluse amenajările piscicole din bazinul superior al Hârtibaciului.Pe râul Hârtibaciu, în sectorul aflat în proximitatea localității Brădeni se găsesc două iazuri piscicole care au o suprafață totală, la nivelul luciului de apă, de 145 ha.

Lacurile au fost amenajate între 1953 și 1955. În aria lor au fost identificate 155 specii de păsări. Se dorește crearea unei rezervații naturale ornitologice în această zonă, cuprinzând întreaga arie a Podișului Hârtibaciului, în cadrul Programului Natura 2000.

Lacurile sunt importante pentru practicarea pescuitului sportiv, un mijloc de petrecere a timpului liber și recreare agreat de o mulțime de turiști. Momentan există amenajată o fermă piscicolă.

În vederea diminuării impactului inindațiilor, pe cursul Hârtibaciului au fost realizate numeroase lucrări hidrotehnice, dintre care cele mai importante sunt cele două poldere situate în zona localităților Brădeni și Benești.

Fig. 6. Pescuitul la Brădeni

Apele minerale

O altă zonă deosebită din punctul de vedere al resurselor de apă este în apropiere de orașul Agnita, la Sărături Băi, unde există câteva izvoare cu apă iodată. În acest loc s-au construit câteva case de vacanță la începutul secolului XX. Actualmente, arealul a fost restituit Bisericii Evanghelice din Agnita. Este necesară elaborarea unui plan de valorificare balneară care ar putea aduce un beneficiu însemnat zonei. Trebuie specificat faptul că cele mai apropiate locuri de practicare a turismului balnear sunt la Ocna Sibiului, Victoria și Bazna Băi.

În urma unor foraje pentru descoperirea resurselor de gaz metan a fost scos la iveală un depozit cu apă termală, situat în straturi geologice mai adânci, la Bârghiș. Temperatura apei este în jurul valorii celei de la Băile Felix (peste 50°). Este necesară analiza chimică, ce nu a fost făcută încă, pentru a stabili proprietățile terapeutice ale acestei ape termale. O amenajare balneară în această zonă ar avea un impact benefic deosebit.

1.7.Vegetația și rolul său în peisaj

Vegetația Podișului Hârtibaciului este destul de eterogenă din punctul de vedere al structurii și compoziției.

În funcție de caracteristicile versanților, se deosebesc: vegetația versanților însoriți, reprezentată prin plante xerofile și xeromezofile;vegetația versanților umbriți, care are caracter mezofil, determinat de temperaturile mai scăzute și de umiditatea mai mare.

Mai extinse sunt pajiștile naturale, pădurile ocupând suprafețe restrânse datorită înlocuirii acestora fie cu pajiști fie cu terenuri cultivate.În cadrul acestora sunt incluse subetajul gorunetelor și zona nemorală.

Ca urmare a despăduririi numeroaselor suprafețe, au loc numeroase procese de versant.

Pădurile

Formațiunile forestiere existente în Podișul Hârtibaciului sunt: păduri de fag, păduri zonale de stejar pedunculat, păduri de gorun. Suprafețe importante sunt ocupate de vegetația de pajiști, care împreună cu vegetația de pădure, constituie vegetația zonală. Alături de aceasta, se dezvoltă și vegetația azonală, întâlnită în mlaștini și lunci.

Pădurile de stejar de la Săsăuși, Șomartin, Bruiu și Gherdeal se remarcă prin vechime iar la Cașolț se găsește cel mai bătrân stejar de pe Valea Hârtibaciului.

Pădurile au o funcție aparte în cadrul ecosistemului. Ele asigură echilibrul natural atât în ceea ce privește componenta atmosferică, componenta de sol precum și cea faunistică. De asemenea ea este o resursă importantă a teritoriului, asigurând o masă lemnoasă. O altă resursă oferită de pădure este reprezentată de fructele existente în perioada de vară: fragi, mure și zmeură dar și de ciuperci sau flori.

Exploatarea economică a masei lemnoase trebuie să se facă cu atenție și în permanență să existe acțiuni de reâmpădurire.

Nu trebuie uitată nici funcția socială și recreativă a pădurii deoarece are legătură directă cu dezvoltarea economică. În general, amenajările destinate acestei activități sunt limitate însă pădurile existente într-un spațiu amplifică considerabil gradul de atractivitate al investiției turistice (Rodica Petrea, D. Petrea, 2001). Efectul de margine și cel de insulă au un impact deosebit asupra excursioniștilor. Sunt spații destinate unor activități de agrement ce atrag, în special vara, o masă importantă de persoane.

Pajiștile

În domeniul pajiștilor este reprezentativ Agrostis Tenuis (iarba câmpului). Această vegetație s-a instalat în special pe locul gorunetelor. În compoziția lor se găsesc specii mezofile și xeromezofile, xerofile, specii de graminee.

Putem aminti faptul că 10 familii de plante amenințate în Europa, incluse în anexe la Directiva Habitatelor UE și în Convenția de la Berna (ex. laricea poloneză, angelica, arnica, papucul doamnei, miruța șarpelui, narcisa ochi-de-fazan, floarea paștelui) se găsesc în microregiune dar și 77 familii de plante amenințate cu dispariția la nivel național, incluse în Lista Roșie a României ca și o biodiversitate agricolă de importanță globală sub forma unor specii sălbatice ale plantelor de cultură.

1.8.Fauna – element ce întregește peisajul

Reprezintă elementul cel mai mobil al sistemului natural și are o funcție ecologică și peisagistică importantă.

Fauna este reprezentă de peste opt specii de reptile, mamifere, păsări, insecte, pești etc.

Datorită numeroaselor specii de animale este posibilă practicarea vânătorii. Stabilirea pavilioanelor de vânătoare și reabilitarea sau construirea cabanelor are un rol major. În același timp este necesară stabilirea numărului de exemplare care pot fi extrase și eventualele specii protejate. Se pot obține trofee importante, căutate în special de străini.

O mare importanță în acest domeniu o au ocoalele silvice și structura acestora, în cazul de față Ocolul Silvic Agnita. Cele mai importante specii de vânat sunt: cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul la care se adaugă iepuri, vulpi, lupi, fazani, potârnichi iar potențialul ocolului este considerat ca fiind mediu. Unele suprafețe din comunele Bruiu, Iacobeni, Brădeni, Chirpăr și Mihăileni, foste pășuni și fânețe, sunt prevăzute a fi împădurite pentru a reface echilibrul ecologic și a ameliora peisajul local.

Animale rare și ocrotite

Lupul, ursul, pisica sălbatică, vidra, șoarecele de apă, șoarecele pătat, alunarul mare și câteva specii de lilieci fac parte dintre cele 23 de specii de mamifere amenințate în Europa și protejate sub Directiva Habitatelor UE și Convenția de la Berna. Există 55 specii de păsări amenințate în Europa, incluse în Directiva UE pentru Păsări Sălbatice (ex. uliul păsărar, uliul porumbar, cristeiul, rața brună) și 76 de specii protejate la nivel național. Se adaugă 10 specii de reptile și amfibieni protejate (ex. broasca aurie),11 specii de pești protejați și 600 specii de fluturi, dintre care 6 ocrotite prin Convenția de la Berna și 22 amenințate cu dispariția la nivel local.

1.9.Areale naturale protejate

Datorită nevoii de menținere a populațiilor de păsări sălbatice și de a concentra activitatea de conservare pentru protecția acestor suprafețe a fost lansat un program la nivel mondial–IBA–Arii de Importanță Avifaunistică. El cuprinde un set de măsuri și prevederi care orientează acțiunile de management al acestor suprafețe importante pentru cuibăritul, migrația, hrănirea și iernarea păsărilor. Acest program a fost acceptat de către Uniunea Europeană și a ajuns și în România. Conform specialiștilor, ariile sunt identificate după anumite criterii si trebuie sa îndeplinească mai multe condiții (http://iba.sor.ro/).

Podișul Hârtibaciului face parte dintre ariile identificate. Biotopurile principale sunt: construcții antropice discontinue(2%), terenuri arabile neirigate(7%), livezi(2%), pășuni(34%), terenuri agricole cu suprafețe semnificative de vegetație naturală(17%), păduri de foioase (32%) și zone de tranziție păduri-tufișuri (6%).

Toate comunele Microregiunii Hârtibaciu au fost incluse în acest areal. Suprafața arealului este de aproximativ 1800 km² și se desfășoară pe teritoriul județelor Sibiu și Brașov. Ea ocupă aproape un sfert din teritoriul județului Sibiu. La nord se învecinează direct cu situl Natura 2000 Târnava Mare. Ambele areale totalizează o suprafață de aproape 3000 km², rezultând cea mai mare rezervație compactă din România după Delta Dunării.

În microregiune, terenurile de lângă râul Hârtibaciu, cu o suprafață de 2054 ha, fac parte din acest sit (terenuri din comunele Alțâna, Bârghiș, Nocrich, Marpod, Brădeni, Iacobeni și Roșia). În zonele protejate, activitatea umană are anumite limite care urmăresc protejarea păsărilor. Datorită potențialului său natural, Podișul Hârtibaciului este o potențială regiune pentru strategia Uniunii Europene privind High Nature Value Farmlands.

1.10.Potențialul atractiv al vestigiilor arheologice

Podișul Hârtibaciului este un teritoriu de veche locuire. Urmele, constând în obiecte de ceramică, unelte, vestigii de ferme (vicus), monede, morminte sau chiar fântâni sunt răspândite pe toată suprafața și provin din perioade diferite ale istoriei.

Urmele neolitice, constând în topoare de piatră și alte materiale s-au descoperit la Agnita, Bruiu, Cașolț completate de materiale ceramice aparținând culturii Starcevo-Criș,

Ceramică din epoca bronzului, farfurii de bronz, securi au fost găsite la Agnita, Benești, Vurpăr, Chirpăr, Ghijasa de Jos etc. și un întreg depozit, compus dintr-un vas de lut cu 5 seceri de bronz, 7 brățări, o placă mică de bronz, perle de chihlimbar etc. s-a descoperit la Alțâna. La Iacobeni, Cornățel și Cașolț s-a îmbogățit repertoriul culturilor Coșofeni și Wietenberg. De altfel, Cașolțul este foarte bogat, întregindu-se printr-o așezare neo-eneolitică–ce cuprinde mai multe nivele de locuire: cultura Turdaș, Precucuteni II, Petrești, Cucuteni, Coțofeni și două gropi de cult, materiale dacice și romane norico-pannonice. Trebuie amintiți și tumulii din locul Trei Morminți și din Dealul Bradului care oferă o serie de informații despre ritualurile străvechi. La Daia se remarcă iarăși bogăția rămășițelor aparținând diferitelor culturi: Turdaș, Petrești, Coțofeni, Wietenberg și romane(vicus).

Epoca fierului a lăsat vase de lut pe teritoriul Agnitei, Apoșului, Vărdului și Roșiei.

Vase dacice, râșnițe, monede au fost găsite la Agnita, Ighișul Vechi, Pelișor, Chirpăr etc.

Din perioada romană datează: inscripții funerare, modele de lut pentru confecționarea figurinelor de teracotă, ulcioare de lut, opaițe, podoabe, monede, morminte de incinerație(Bruiu), urmele unui drum roman.

Interesante sunt locurile unde s-au găsit resturi ale unor așezări din epoca fierului, din perioada dacică–Ghijasa de Sus, și din cea romană: Agnita, Ghijasa de Sus, Țichindeal, Roșia–în special urme de vicus.

Se adaugă vestigii din perioada medievală: o cetate de pământ înconjurată de un șanț la Lempesch, o alta la Șomartin și tezaure monetare la Coveș,

Trebuie remarcat faptul că unele descoperiri nu sunt datate, de exemplu cele ale unei așezări vechi, Cetatea Păgână, de la Dealul Frumos (S. A. Luca., 2003).

În orașul Agnita se remarcă Fântâna Romană–ea se află într-o curte din centrul orașului – are o importanță deosebită, dar din păcate esacoperiș din scândură iar diametrul este 1,20 m. Fiind adâncă și săpată la baza glacisurilor, are apă tot timpul, chiar și în perioadele cele mai secetoase (Florina Grecu, 1988).

Din cauza precarității conservării, vestigiile arheologice nu constituie domeniu de interes turistic.

Dovezile timpurilor trecute sunt in cea mai mare parte adăpostite de Muzeul Valea Hârtibaciului și prezintă interes pentru un public larg.

Fig. Lada breslei croitorilor Fig. Dovezi arheologice

Importanța descoperirilor a făcut ca unele dintre locurile cu vestigii să fie declarate monumente istorice:

Tabel.Repartiția vestigiilor arheologice ce sunt declarate monumente istorice

1.11.Potențialul atractiv al edificiilor istorice

Pe teritoriul Bazinul morfohidrografic Hârtibaciu se găsește un număr de aproximativ 150 de monumente istorice, potrivit Listei Monumentelor Istorice 2004, Județul Sibiu, elaborată de Institutul Național al Monumentelor Istorice. Având în vedere bogăția cantitativă și calitativă a acestora, se poate afirma, pe bună dreptate, că poate fi o destinație remarcabilă pentru turiști ,cea ce ar determina și o dezvoltare a zonelor rurale și nu mumai din perimetrul studiat.

Potențialul de localizare și polarizare

Podișul Hârtibaciului se află situat în partea central estică a județului Sibiu,de-a lungul râului care îi poartă numele Hârtibaciu și a văilor aferente,în sudul Transilvaniei și în centul României.

În partea nordică se învecinează cu regiunea Târnavelor,orașele Mediaș și Sighișoara fiind centre reprezentative.În vest și sud–vest,regiunea Sibiului iar în sud cea a Făgărașușui.

Comunele -așezarile rurale care compun acest podiș sunt:Alțîna, Bârghiș, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni, Marpod, Merghindeal, Mihăileni, Nocrich, Roșia și Vurpăr.

Podișuș Hârtibaciului ocupă o suprafață de 1181,66 km2,teritoriul a 12 comune și a orașului Agnita, singura localitate urbană.Aceasta deține o zonă de influență destul de extinsă, mai ales dacă ne raportăm la dimensiunile reduse, ale orașului.Această zonă de influență se desfășoară în amonte pe Hârtibaciu mai ales în comunele Iacobeni și Brădeni, spre Mediaș în comunele Bârghiș și Mihăileni, spre est și sud-est comunele Merghindeal, Chirpăr și Bruiu.Pe cursul mijlociu al Hârtibaciului, Agnita polarizează comunele Alțâna, Nocrich și Marpod, însă deja se simte concurența Sibiului, care este și mai puternică pe cursul inferior, în cazul comunelor Roșia și Vurpăr.

De asemenea, în partea de nord a spațiului analizat, se resimte,într-o oarecare măsură și influența municipiului Mediaș, mai ales în comuna Bârghiș și Mihăileni și influența municipiului Sighișoara pentru locuitorii comunei Brădeni.

Chiar și unele centre de comună polarizează sate sau comune vecine.Astfel, prin dotările pe care le dețin, localitățile Nocrich și Roșia au valențe de centre supracomunale.Localitatea Nocrich are în raza sa de influență comunele învecinate Marpod și Alțâna la care se adaugă si satele aparținătoare,iar Roșia polarizează comuna Vurpăr, a cărei singură legătură rutieră este prin Roșia.

La nivel ierarhic unele sate cum ar fi Daia, Cașolț, Nou, Hosman, Ruja, Coveș, dețin dotări asemănătoare centrelor de comună, astfel încât satele apărținătoare au fost divizate în trei nivele – cel al satelor bine dezvoltate, cel al satelor cu dotări elementare și cel al satelor fără dotări elementare.

Din punct de vedere funcțional zona studiată este considerată ca fiind o arie periferică.Caracterul de periferie este dat de gradul potențialului scăzut de comunicație al zonei,în prezent această zonă nefiind traversată de nici un drum național iar conexiunea feroviară lipsește total.De asemenea zona nu este traversată de nici un culoar de dezvoltare, aceasta aflăndu-se în prezent în faza de căutare a identității economice și funcționale în context județean și regional.Prezența municipiului Sibiu în extremitatea SV a zonei determină fragmentarea zonei în două sectoare

-sectorul sudic aflat sub polarizarea directă a municipiului Sibiu cu potențial de includere intr-o viitoare zonă metropolitană, în care se evidențiază ca centru supracomunal de polarizare locală Nocrich

-sectorul nordic aflat sub polarizarea directă a orașului Agnita și indirectă al municipiului Sighișoara

Traseul Autostrăzii Transilvania tranzitează zona în partea nordică între localitățile Brădeni și Iacobeni fără a avea relevanță în sporirea potențialului de comunicație deoarece nodurile de racord la autostradă sunt situate în afară, cel mai apropiat fiind cel de lângă Sighișora.

Stadiul de subdezvoltare economică în care se găsește zona este determinat de efectl centru-periferie care s-a manifestat și se manifestă în acest areal iar deblocarea procesului de dezvoltare se impune a se realiza urgent prin punerea în valoare a factorului poziție și a resurselor de mediu și turistice.

Caracterul de microregiune, generat de prezența coloniștilor sași în acest areal poate reprezenta un al doilea factor motric al dezvoltării zonale cu puternice ancorări regionale.

Prezența în extremitatea nordică și sudică a doua culoare de dezvoltare de rang principal pot de asemenea să susțină dezvoltarea.Condiția de bază o reprezintă însă delimitarea unui culoar transversal prin Zona Văii Hârtibaciului cu rol de conexiune funcțională.

3.Particularitățile istorico-geografice ale procesului de umanizare și de valorificare a condițiilor și resurselor naturale.

Bazinul văii Hârtibaciului, a fost locuit din cele mai vechi timpuri, lucru demonstrat de numeroasele materiale care aparțin paleoliticului, neoliticului, epocii bronyzului și epocii fierului, descoperite în acest spațiu geografic. Documentele istorice confirmă faptul că intreg teritoriul era locuit de daci, începând din secolul III î.H.

După cucerirea romană, întreg spațiul devine parte a provinciei romane.Continuiutatea dacică este demonstrată și după cucerirea romană prin existența necropolei dacice de la Cașolț.

După anul 271 când a avut loc retragerea aureliană, procesul de romanizare continuă, iar populația daco-romană se confruntă cu valurile de migratori.Cultura romano-bizantină va fi importantă în procesul de formare a poporului român.

Teritoriul analizat, în Evul Mediu a fost parte integranta a Voievodatului Transilvaniei, parte componentă a Regatului Ungariei, dar care avea o anumită autonomie față de acesta.

Regalitatea maghiară a organizat regiunea din punct de vedere politico-administrativ în comitate, conduse de un comite suprem, care era numit de regele Ungariei.

Un eveniment care a afectat evoluția provinciei s-a petrecut de-a lungul secolelor XII-XIII, când sașii au fost aduși aici de către regele Geza al II-lea ca să colonizeze regiunile expuse și mai slab populate din părțile sud-estice ale Transilvaniei.Aceștia au venit din regiunile Rinului și ale Moesiei și au fost colonizați în trei mari grupuri compacte.Încă de la așezarea lor regii unguri le-au oferit privilegii.În temeiul acestor privilegii, coloniștii dispuneau de folosirea neîngrâdită a pământului, a bogățiilor solului și subsolului, erau scutiți de taxe vamale pe întregul teritoriu din regat, aveau dreptul de a ține târguri fără să plătească vamă, beneficiau de exploatările de sare.Între timp li se vor adăuga și alte drepturi și anume: dreptul de a bate monedă proprie, dreptul de depozit cu Țara Românească precum și dreptul de organizare a meșteșugurilor în bresle începând din anul 1376.

În acest cadru se constitue, Scaunele săsești, ca organisme administrative-teritoriale și de judecată.Celor Șapte Scaune inițiale ale provinciei Sibiu (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu, Rupea) li se vor adăuga cele Două Scaune (Mediaș și Șeica) și Sighișoara.Acestea împreună cu districtele Brașov și Bistrița, vor forma.în secolul al XV-lea, Universitatea Săsească, reprezentând unitatea administrativă, juridică și politică ce își va exercita puterea asupra tuturor comunităților săsești înepând din anii 1486-1487.

Împărțira administrativă interbelică s-a menținut în linii mari până în 1950, când autoritățile comuniste au luat decizia de a schimba modul de organizare administrativ după modelul sovietic, având o structură pe trei nivele:regiuni, raioane și comune.

În 1968 se renunța la regiune și raion fiind revizuit întreg sistemul administrativ și se revine la județ ca unitate administrativă de bază.

Astfel se constitue județul Sibiu în forma existentă și astăzi, cu mici excepții.

4.Resursele geodemografice și de habitat și particilaritățile lor evolutive în context regional

4.1.Evoluția numerică a populației în perioada 1987-2011

Evoluția numerică a populației constituie un indicator demografic important fiind rezultatul evoluției istorice a unei comunități.Ea este determinată de o serie de factori cum ar fi sporul natural, sporul migratoriu, condițiile socio-economice.

Populația zonei analizate a înregistrat în ultima jumătate de secol o reducere numerică perpetuă aproape cu 30% între anii 1956 și 2011.Scăderea s-a produs ca urmare a migrațiilor interne respectiv externe.

Migrațiile interne s-au produs in special dinspre mediul rural al Podișului Hârtibaciului spre mediul urban, în orașele din proximitate, mai ales spre Sibiu.Au fost motivate de două fenomene socio-economice corelate, din perioada socialistă când s-a produs colectivizarea agriculturii, respectiv industrializarea extensivă la orașe, ultimul val desfâșurându-se intre anii 1960-1970.

Apoi întraga zonă a fost afectată de emigrația sașilor spre Germania, apogeul înregistrându-se la începutul anilor 1990, când se produce practic un exod, o deplasare în masă.O astfel de emigrație s-a produs și la sfârșitul celui de-al doilea război mondial când au avut loc deportări forțate.

Este de remarcat faptul ca valorile natalității, mortalității și sporul natural sunt destul de diferite în cadrul teritoriului, iar starea medie are o notă distinctă, comparativ cu situația cvasigeneralizată din ruralul românesc, și mai ales din cel transilvănean.

Indicatorii mișcării naturale și ai celei migratorii dictează evoluția numerică a populației, influențează structura pe grupe de vârstă și sexe și, în consecință, potențialul de forță de muncă. Zona Podișului Hârtibaciului din Județul Sibiu s-a caracterizat printr-o dinamică accentuată a populației din ultima jumătate de secol, în special în ceea ce privește mișcarea migratorie. Indicatorii mișcării naturale și migratorii au fost calculați ca medie pe un interval de cinci ani, cât mai recent posibil, și anume 2011-2016.

Aceste fenomene au dislocat societatea rurală tradițională.

După șocul legat de emigrația săsească din prima parte a anilor 90, reducerea numerică a populației s-a stopat în mediul rural, înregistrându-se chiar o ușoară tendință de creștere în ultimul deceniu, în anumite comune, îndeosebi în Roșia și Vurpăr, poziționate mai favorabil față de reședința de județ. La această stare a contribuit substanțial aportul de populație rromă, atât direct, prin imigrație, cât și prin natalitatea simțitor mai ridicată, comparativ cu a celorlalte etnii.

Mediile natalității (15%), mortalității(11,1%) și sporul natural(+4,0%)sunt rezonabile, având similitudini cu ale unor regiuni neafectate încă de criza demografică.

Există, însă, diferențe mari între commune, de la cele atinse puternic de fenomenul de depopulare, cu spor natural negative (Bârghiș, Marpod, Bruiu, Alțâna, Chirpăr) până la comune cu valori ridicate ale natalității și sporului natural (Vurpăr, Nocrich, Roșia).

Aceste valori sunt consecința comportamentului demografic al populației de etnie rromă, care are ponderi ridicate în comunele menționate, chiar dacă acest fapt nu se reflectă în înregistrările de la ultimul recensământ.

Mobilitatea teritorială din această zonă a fost foarte accentuată și în ultima perioadă. Astfel în intervalul 2002-2006 au sosit anual, în medie ,743 persoane și au plecat 653, rezultând un excedent de 2,6 %.

Mobilitatea spațială intensă este caracteristică astăzi unui număr tot mai mare de români care pleacă în țările occidentale pentru un loc de muncă.

În cadrul zonei, poate în mod surprinzător, sporul migratoriu cel mai ridicat se înregistrează în comunele care au suferit cea mai mare depopulare:Bârghiș, Bruiu, Chirpăr, Marpd.Plecările prevalează în raport cu sosirile în unitățile administrativ-teritoriale Agnita, Mihăileni și Vurpăr.

Astăzi asistăm la o depopulare a satului tradițional românesc, oamenii locului au plecat, iar tinerii nu mai vor să rămână în sat și să practice agricultura sau alte meșteșuguri, acest fenomen ducând in timp la pierderea obiceiurilor și la pierderea unei întregi civilizații. Suntem în fața unei demonstrații elocvente în care o nouă cultură și civilizație populară modernă, de influență urbană, tinde să devină expresia unui proces al interferențelor etnice, al multiculturalității de tip european, în care cu greu mai poți descifra ce este românesc sau chiar european.Și totuși, cu toate influențele urbane, în cele zece localități cercetate, tradiția este încă vie, se păstrează și se transmite de la o generație la alta.

Fig. Evoluția numerică a populației

4.2.Densitatea și repartiția spațială

În teritoriul analizat densitatea denotă un grad redus de populare. La nivelul zonei valoarea acesteia este de 29,1 locuitori /km2(2007).

Doar comunele Vurpăr și Roșia sunt cele care depașesc 30 loc./km2. La polul opus situându-se Bruiu, Mihăileni și Chirpăr, ca urmare a emigrației săsești din zonă, dar și a depopulării care s-a produs în perioada socialistă, a deplasărilor în masă de astăzi spre occident, fenomen caracteristic întregului mediu rural din zonă.

Densitatea populației a scăzut la aproximativ jumătate, față de anul 1956, într-o serie de comune-Bârghiș, Brădeni, Marpod, Chirpăr ,de două ori și jumătate în Alțâna și de peste trei ori în comunele Bruiu, Mihăileni.Se situează la valori apropiate doar în comunele Vurpăr, Roșia și Iacobeni unde imigrația rromă și natalitatea au compensat numeric emigrația săsească.

Tabel Densitatea populației

4.3.Structura populației pe grupe de vârstă

Structura populației pe grupe de vârstă condiționează greutatea specifică a populației active și potențialul de forță de muncă, de bunuri de consum, capacitatea sistemului de învățământ, serviciile sanitare.

Nivelul acceptabil al natalității comparativ cu mortalitatea, precum și imigrațiile au făcut ca stuctura pe grupe de vârstă a populației din acest areal să nu fie atât de deteriorată ca în majoritatea regiunulor rurale ale țării.Faptul este evidențiat de ponderea grupei tinere, care se apropie de nivelul de echilibru, și anume un sfert reprezintă grupa între 0-14 ani, o treime grupa 0-19 ani din populația totală.

Gradul cel mai accentuat de îmbătrânire se înregistrează în comunele Bârghiș și Alțâna, unde populația de peste 60 de ani reprezintă aproape 30%, mai mult decât grupa de până la 20 de ani.

Populația cu grad de tinerețe ridicat se întâlnește în comunele Iacobeni și Vurpăr, urmate de Roșia.O situație de relativ echilibru apare în comunele Nocrich, Chirpăr și Merghindeal.

Nivelul de îmbătrânire sau de tinerețe al populației este elocvent ilustrat de coeficientul de îmbătrânire demografică, ce reprezintă raportul dintre grupele de vârstă extreme.

K= P<60ani / P(0-19ani)

Valoarea prag este considerată 0,42

Tabelul .Structura populației pe grupe de vârstă(2012)

După structura în funcție de grupa de vârstă, la nivel de unitate administrativă, se pot identifica mai multe tipuri de populații:

-populația de tip progresiv-determinată de o natalitate ridicată, având o pondere ridicată a grupei tinere, caracteristică pentru localitățile Iacobeni, Vurpăr și Roșia

-populația de tip staționar-existența unui echilibru între grupele de vârstă, unde se înscriu localitățile Nocrich, Chirpăr și Merghindeal

-subtipul staționar-regresiv–unde în prezent populația tânără este mai numerosă decât cea vârstnică, dar ponderea ultimei grupe este în creștere, cum ar fi localitățile Mihăileni, Bruiu, Marpod și Brădeni.

-populația de tip regresiv înregistrând un grad mare de îmbătrânire avân o natalitate scăzută pe o perioadă îndelungată cum este cazul comunelor Bârghiș și Alțâna.

Aceste date statistice ne arată că în mediul rural persoanele întreținute reprezintă un număr mult mai mare decât cele active, situția fiind mai favorabilă doar în Agnita.

4.4.Structura populației pe sexse

Cunoașterea acestui tip de stuctură reprezintă o necesiate pentru politica socială, datorită consecințelor directe de ordin demografic și socio-economic.

Studiul populației pe sexe trebuie îmbinat cu cel pe grupe de vârstă, deoarece numai în acest mod reieso serie de aspecte.

Unitatea luată spre studiu, face o oarecare notă distinctă și prin prisma raportului ponderal între sexe. În arealul Podișului Hârtibaciului sexul masculin reprezintă 50,55% iar cel feminin 49,45%.

4.5.Dinamica recentă a populației

Bilanțul ntural reprezintă diferența dintre nataliate și mortalitate, fiind influențat de un întreg complex de factori naturali, economici și sociali care au determinat fluctuații de la o perioadă la alta.

Zona Podișului Hârtibaciului s-a caracterizat printr-o dinamică accentuată a populației din ultima jumătate de secol, în ceea ce privește mișcarea migratorie.

Mediile natalității 15%, mortalității 11,1% și sporul natural +4,0% sunt ,,rezonabile, având similitudini cu ale unor regiuni neafectate încă de criza demografică.

Natalitatea (N)

Este indicatorul demografic care influențează considerabil rezervele forței de muncă în viitor.Din datele deținute, indicele natalității a oscilat de la o perioadă la alta.

Natalitatea a înregistrat o scădere drastică după 1989, cauza fiind scăderea numărului populației prin emigrări, scăderea numărului căsătoriilor și poate cel mai important lucru, legalizarea avorturilor.

Dacă în 1989 s-au înregistrat 471 de nașteri, în anul imediat următor, numărul născuțiilor vii s-a redus cu(19,32%), ajungând la 380 în 1990, apoi în 1991, să se înregistreze 276 născuți vii, deci cu 195 de copii(41%), mai puțin față de 1989.

În 1992 natalitatea scade în continuare, ajungând la 249 născuți vii cu 222 născuți vii mai puțin (47%)față de 1989.

În 1993 numărul născuțolr vii ajunge la 214, cu 257 mai puțin față de 1989(cu aproximativ 55%mai puțin), pentru ca în următorii 5 ani, numărul lor să varieze între 100 și 200 născuți vii.Astfel în 1994 s-au înregistrat 188 născuți vii(cu 283 mai puțin față de 1989)cu 60% mai puțin fată de 1989.În 1995 s-au născut numai 149 de copii(cu 322 mai puțin față de 1989, deci cu 63,36%mai puțin față de 1989.

În 1996 s-au înregistrat numai 113 născuți vii(cu 358 mai puțin față de 1989, ceea ce reprezintă cu 76% mai puțini copii față de 1989).

În 1997 se observă o ușoară revigorare a natalității în sensul că numărul născuților vii este mai ridicat față de 1996, înregistrându-se un număr de 138 născuți vii(cu 25% mai mult față de 1996, iar cu 71% mai puțin față de 1989).

În 1998 natalitatea înregistrează iar o evoluție negativă, numărul născuților vii fiind în scădere și anume cu 6 copii mai puțin față de anul anterior, ceea ce reprezintă cifra de 131 de copii (cu 340 de copii mai puțin față de 1989, procentual reprezentând cu 72% mai puțin față de 1989).

După acest an, numărul nou-născuților începe să scadă, în prezent existând o medie de 85-87 copii născuți pe an, locul de naștere fiind înregistrat în localitatea Agnita.

Mortalitatea

Este unul din fenomenele geografice influențate în mare măsură de factorii sociali, economici, de stuctura pe grupe de vârstă și sexe, de nivelul igienico-sanitar și cultural.

Dacă în primii ani luați în analiză (1989,1990)mortalitatea s-a menținut în jurul valorii de 70 de persoane (48 %), în perioada anilor 1993-1998, numărul persoanelor decedate a fost cuprins între 80-100 de persoane cea mai ridicată rată a mortalității s-a înregistrat în 1992(101 persoane decedate și în 1998-100 persoane decedate), în 1999, 60 de persoane, în anul 2000 numărul de morți este de 65, iar în 2001 este de 58.

În perioada 1993-1997 rata mortalității se menține între 7,18% și 7,98%.

Din datele statistice se observă în prezent o rată a mortalității de 10,59%.

Sporul natural

Este determinat direct de evoluția natalității și a mortalității.

Cunoscând natalitatea și mortalitatea putem calcula excedentul natural sau sporul natural al populației.Vom observa că în situația Podișului Hârtibaciului balanța nașterilor și deceselor este pozitivă și negativă.

4.6.Dinamica migratorie

Mobilitatea teritorială a populației semnifică migrația, care presupune deplasarea populației dintr-un teritoriu în altul având ca scop principal schimbarea domiciliului sau a locului de muncă.

Deplasările temporare interne sunt forme ale mobilității teritoriale a populației care se realizează fără schimbarea domiciliului stabil. Ele se împart în migrații sezoniere care au loc periodic, migrații săptămânale pentru muncă, studiu sau comerț și migrații pendulatorii, diurne de tip navetist.

Rolul cel mai important în cazul migrațiilor temporare din Podișul Hârtibaciului l-au avut factorii socio-economici. Astfel, până în 1990 determinante pentru migrațiile de tip navetism au fost: industrializarea și cooperativizarea agriculturii.

Migrațiile sezoniere din zona studiată au scăyut mult în intensitate după anul 1990, odată cu falimentul întreprinderilor industriale și apariției șomajului, atingându-se valori pozitive.Migrațiile sezoniere erau reprezentate de deplasările pentru construcții cu ritm sezonier din orașele apropiate în perioada 1960-1989.

Migrațiile săptămânale sunt o formă de deplasare temporară a populației cu o durată mai mare de 48 de ore, care implică populația flotantă care se deplasează pentru muncă și studii în altă localitate.În prezent, migrațiile cu caracter săptămânal afectează în mică parte populația școlară ce se deplasează spre licee și centre univaesitare,existând preferința efectuării navetismului.

Deplasările zilnice constituie o formă particulară a migrațiilor temporare fiind cauzate de imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în localitatea de origine.În perioada 1970-1990, navetismul a antrenat un numaăr mare de persoane, când datorită industrializării forțate, populația rurală din localitățile componente ale Ppdișului Hârtibaciu a avut posibilitatea de a-și găsi locuri de muncă în unitățile industriale din Agnita și Sibiu.În prezent în cele mai multe localități acest fenomen s-a diminuat drastic.

Migrațiile ocazionale sunt reprezentate de deplasările din zona rurală spre zone comerciale, cu scopul valorificării produselor agro-alimentare obținute în gospodăriile proprii, în piețele de profil.În cea mai mare parte, scopul călătoriei are caracter comercial determinat de necesitatea efectuării cumpărăturilor în centrele polarizatoare ale zonei(80% ).

Deplasările definitive au drept rezultat schimbarea domiciliului.În perioada regimului comunist, migrațiile au îmbrăcat forma exodului rural, când migrația s-a produs în general spre municipiul Sibiu, funcționând drept centru de polarizare până în 1989.

După Revoluția din 1989, a apărut migrația de întoarcere, dinspre mediul urban spre cel rural, amplificată de stagnarea economică, creșterea ratei șomajului și scăderea nivelului de trai.

Deplasările internaționale sunt o formă a mobilității teritoriale care implică trecerea granițelor, având drept rezulatat schimbarea domiciliului dintr-o țară în alta. Instauraea regimului comunist a redus drastic numărul emigrărilor prin limitarea liberei circulații a persoanelor.

După 1990 se observă mari schimbări, care au apărut în perioada de emigrare și imigrare, în cadrul populării arealului studiat.Mai exact pe tot parcursul perioadei 1990-1999,numărul emigranților a fost mult mai mare față de numărul imigranților, înregistrându-se un spor natural migratoriu negativ.Astfel, cel mai mare număr de emigranți s-a înregistrat în perioada 1991-1992 peste 270 de persoane și tot în această perioadă se înregistrează cel mai mare număr de emigranți 144 în 1991 și 161 în 1992.

În următorii ani 1993-1999, numărul emigranților variază între 120-160 de persoane, iar cel al imigranților, înregistrează valori cuprinse între 91-103 persoane.

Aceste valori negative ale sporului migratoriu au ca și consecință fenomenul de depopulare a localităților rurale din Podișul Hârtibaciului.

Fenomenul de depopulare demografică este mai accentuat după 1990, odată cu deschiderea granițelor și cu plecarea masivă a sașilor în Germania.

La acest proces a mai participat și emigrarea temporară sau definitivă a românilor, maghiarilor sau țiganilor spre diferite țări ale Europei, în căutarea unui loc de muncă.Fenomenul este accentuat de procesul de privatizare al unităților economice, care duce la restructurări și reduceri de locuri de muncă.

Se impun deci, măsuri de revitalizare demografică, care să valorifice potențialul natural și uman al zonei.

Conform prognozei populației elaborată de către Institutul Național de Statistică declinul demografic al regiunii va continua și chiar se va accentua în anii următori.Cauzele acestor evoluții sunt , înainte de toate, nivelul scăzut al fertilității și migrația, mai ales cea externă care afectează îndeosebi tinerii.

Structura populație ocupate

Din datele studiate, rezultă că utilizarea forței de muncă este o problemă primordială a acestei zone.Rata totală de activitate este de doar 30,3%, procent din care trebuie scăzut numărul șomerilor, astfel rata totală de activitae reducându-se la aproximativ 25%.Rata de activitate masculină este mai mare decât cea feminină.

Structura populației ocupată este destul de echilibrată la nivelul zonei.

În mediul rural sectorul primar agricultura, silvicultura, deținea 54,2%, sectorul secundar industrie și construcții 20.2%, iar sectorul terțiar totalitatea serviciilor 25,5%.

Cele mai multe locuri de muncă în industrie deține Roșia, apoi Vurpăr.

Funcțiile localităților

Zonele rurale din Podișul Hârtibaciului se confruntă cu grave probleme sociale, rezultate din restângerea activității marilor unități industriale.Din această cauză numărul salariațiilor s-a redus foarte mult.Resursele de muncă pot fi valorificate în funcție de relansarea economică.

În raport cu repartizarea locurilor de muncă în cele trei sectoare economice, primar, secundar și terțiar, se constată că majoritatea așezărilor rurale din sistemul teritorial al văii Hârtibaciului au funcții predominant agricole.

Pentru satele din vecinătatea municipiului Sibiu Roșia, Vurpăr, chiar și Alțâna și Nocrich, o bună parte a populației este implicată în fenomenul de navetisn, rezultând o creștere semnificativă a populației angajate în sectorul secundar sau terțiar, dar care nu își desfășoară activitatea în localitatea de reședință.

Numărul de salariați sau de persoane angajate în agricultură reprezintă o pondere foarte redusă.În mediul rural oamenii lucrează pământul sau cresc animale fără ca situația lor economică să fie oficializată în vreun fel, deci multe persoane ocupate în agricultură nu apar în statistici.Statisticile, chiar și aașa, relevă o pondere însemnată a populației ocupate în agricultură.Ambele ramuri ale agriculturii sunt aproximativ la fel de bine dezvoltate și reprezentate.

Unele dintre așezările rurale și-au dezvoltat și o funcție industrială, chiar dacă aceasta rămâne secundară.Se constată prezența unor mici unități industriale în comunele Nocrich, Marpod, Alțâna, Roșia dar care au un număr redus de angajați.

Sectorul serviciilor este slab dezvoltat, fiind reprezentat de persoanele care lucrează în magazinele alimentare și baruri, sau de personalul angajat în învățământ, sănătate,telecomunicații și cultură.

Relansarea economică ar duce la o dezvoltare economică diversificată a zonei, ceea ce ar conduce la descurajarea emigrației.De asemenea s-ar putea relua activitățile, măcar la capacitățile existente a unităților tradiționale ale locurilor, valorificându-se potențialul uman, ceea ce ar creea noi locuri de muncă și implicit scăderea șomajului în zonă.

Structura necorespunzătoare a locurilor de muncă existente în zonă, față de resursele și nevoile localităților, perturbările apărute în ocuparea forței de muncă existente, sunt doar câteva dintre problemele sociale cu care se confruntă localitățile rurale din Podișul Hârtibaciului.

Evoluția numerică a populației active cât și a populației ocupate a avut o tendință negativă de-a lungul întregii perioade 1990-2011.

5.DEZVOLTAREA ECONOMICĂ RESURSE LOCALE ȘI EVOLUȚIE

5.1.Nivelul general de dezvoltare al activităților economice și raportul dintre acesta și standardul de viață

Mărimea satelor reflectă trăsăturile lor specifice în funcție de activitatea lor economică și condițiile naturale dându-ne posibilitatea de a stabili profilul economic al arealului studiat.

Nivelul general de dezvoltare al activităților economice este slab reprezentat în majoritatea localităților rurale ce compun Podișul Hârtibaciului.

Componentele geo-economice întrunesc direcții multiple de acțiune care se finalizează prin structuri economice complexe care sunt gestionate de populația rurală specializată printr-o veche tradiție. Ele s-au născut și au evoluat odată cu habitatul rural.Practic componentele economice se exprimă prin producțiile de culturi agricole pe care satul le-a extins printr-o necontenită luptă cu pădurea și solul.

Componenta economică dominant agrară are un caracter extensiv și acoperă tot spațiul amenajat din afara vetrelor satelor. Dacă luăm în considerare și terenurile pastorale putem concluziona faptul că agricultura definește dominant specificul organizării spațiului productiv al ruralului.

Dintr-o statistică, se observă la nivelul Podișului Hârtibaciu, că în anul 2012, 76% din locuitorii zonei trăiau sub pragul sărăciei, adică nu aveau nici un venit.

Așezările rurale din Podișul Hârtibaciului au o funcție predominant agricolă, excepție facând doar câteva localități care prezintă o paletă mai largă de funcții, datorită localizării diferențiate în cadrul podișului, respectiv în raport cu distanța față de centrul urban Agnita și de alte centre urbane, cum ar fi Sibiu și Sighișoara.

Așezările rurale situate la distanțe mai mari față de municipiul Sibiu se evidențiază în primul rând prin funcția agricolă, care trebuie să rămână și pe viitor cea funamentală, pentru asigurarea hranei locuitorilor și în vederea alimentării piețelor urbane cu bunuri și produse agricole.Pentru aceasta este însă necesară consolidarea și dezvoltarea sectorului primar, pentru a asigura în continuare subzistența populației la standarde cât mai ridicate.Totodată este de dorit ca agricultura, prin anumite ramuri, cum ar fi pomicultura și agricultura, care în arealul studiat sunt slab reprezentate în prezent, să devină pe viitor competitive pe piața locală și regională.

Diversitatea geologică și mineralogică, diversitatea categoriilor de folisință a terenurilor, structura pedologică complexă, varietatea elementelor hidrografice și potențialul forestier sunt principalele elemente ce stau la baza unei game variate de bogății naturale ce se regăsesc în zonă.

Diversitatea bogățiilor naturale existente pe cuprinsul teritoriului studiat constituie o premiză importantă în dezvoltarea economică.

Cea mai importantă resursă a subsolului o constituie zăcămintele de gaz metan.

Un rol aparte în valorificarea eficientă a resurselor îl reprezintă fondul funciar, foarte diferențiat.Fondul forestier relativ bogat și diversificat a favorizat dezvoltarea industiei de prelucrare a lemnului în centre mai mici.

În perioada imediat următoare, evoluția ascendentă a zonei, este determinată în primul rând de dezvoltarea activităților economice. Dar în acest domeniu au fost identificate o serie de disfuncționalități, iar pentru rezolvarea lor este nevoie de o perioadă lungă de timp și totodată de o mai mare implicare din partea oficialităților.

La baza relansării activităților economice și totodată la creșterea nivelului de trai al locuitorilor din zonele rurale ale Podișului Hârtibaciului, stau resursele materiale și umane, care pot avea efecte economice pozitive.

Stadiul actual de dezvoltare, este direct influențat de resursele naturale de care dispune zona și care reprezintă o premisă în cadrul colectivităților umane din acest areal.

În afară de funcția agricolă, anumite așezări rurale trebuie să se specializeze și să dețină și alte funcții, complementare celei agricole, este vorba despre funcția industială și de servicii.

Nivelul general de dezvoltare al activităților economice este într-un raport direct proporțional cu standardul de viață, acestea două situându-se la un nivel scăzut și uneori mediu.

5.2.Caracteristicile activităților agricole și rolul lor în conturarea individualității regionale

Caracteristicile activităților agricole sunt influențate de caracteristicile cadrului natural și a celui social economic. Zona studiată beneficiază de condiții favorabile desfășurării unor activități agricole și chiar a unei specializări în acest domeniu, însă aceste activități sunt restricționate de lipsa existenței unor asociații agricole care să exploateze suprafețe mari de teren agricol, iar forța de muncă în acest sector este redusă.

Prin localizarea sa într-o regiune de podiș, Podișul Hârtibaciului, beneficiază de un patrimoni natural alcătuit din elemente morfologice, hidrografice, pedologice, și biogeografice specifice.Între acestea se detașează vastele suprafețe de versanți și interfluvii cu o fragmentare și declivitate moderată, ceea ce le face pretabile utilizării antropice prin activități agricole și pastorale. Solurile profunde, bine structurate, cu fertilitate superioară, medie, pot asigura , în condiții de agrotehnică modernă, producții agricole însemnate.

Principala caracteristică a zonelor rurale din Podișul Hârtibaciului este dependența de o singură ramură economică și anume agricultura. Agricultura de semi-subzistență practicată în majoritatea zonelor rurale din regiune se caracterizează prin predominanța exploatațiilor agricole de dimensiuni mici, forța de muncă îmbătrânită, ponderea scăzută a muncii mecanizate în procesul de producție și o valoare scăzută a veniturilor obținute.

5.2.1.Rolul factorului tehnologic în dezvoltarea agriculturii

La nivelul unităților administrativ-teritoriale se constată faptul că potențialul agricol este insuficient valorificat dat fiind faptul că, mecanizarea și chimizarea agriculturii se face fără specialiști, iar o serie de lucrări agricole cum ar fi arat, discuit, prășit sunt efectuate și în prezent cu utilaje care folosesc tracțiunea animală și chiar manual.

Gradul de mecanizare al agriculturii înregistrază un putrnic deficit.Dotarea precară cu utilaje agricole face dificilă practicarea unei agriculturi mecanizate contribuind totodată la plafonarea productivității, atât în sectorul agricol vegetal, cât și în cel zootehnic.

La nivelul Podișului Hârtibaciu suprafața de teren arabil ce îî revine unui tractor fizic este de 68,1 ha/tractor. Cele mai mari valori sunt înregistate în comunele Marpod, Mihăileni, Iacobeni, Vurpăr, Alțâna și Bârghiș unde suprafața de teren arabil ce revine unui tractor depășește 100 ha.Cea mai favorabilă situație se înregistrează în comunele Nocrich și Brădeni, cu valori de sub 40 ha/tractor.

Structura deficitară pe tipuri de utilaje face dificilă practicarea unei agriculturi mecanizate și contribuie în mod hotărâtor la plafonarea productivității, atât în sectorul agricol vegetal, cât și în cel zootehnic.

Fig. Gradul de mecanizare al agriculturii(ha/tractor)sursa

Dotarea cu alte tipuri de mașini și utilaje agricole este relativ asemănătoare cu deficiențe la nivelul numărului de combine, mașini de balotat și semănători, fapt ce necesită eforturi substanțiale, în condițiile în care creșterea gradului de mecanizare poate contribui semnificativ la creșterea productivității agriculturii, atât în sectorul vegetal cât și în cel zootehnic.

Nivelul de productivitate al agriculturii

Suprafața agricolă ce revine în medie unui locuitor este de 2,41ha teren agricol. Se remarcă faptul că din cele 12 unități administrative au valori care depășesc media, constituindu-se ca un punct forte ce trebuie valorificat la maximum.

Parametrul menționat, oferă un indiciu important despre resursele agricole ale teritoriului analizat.

Mai sugestiv însă este pentru activitatea din agricultură indicatorul suprafață arabilă/locuitor, care face o trimitere directă asupra activităților agricole din sectorul vegetal. În acest caz valoarea medie este de 1,04 ha/locuitor.

Cele mai ridicate valori sunt specifice unităților teritorial-administrative din Mihăileni, Alțâna, Bruiu, Chirpăr la care se adaugă comunele Merghindeal și Marpod.Ultima dintre ele prezintă cele mai ridicate valori, atipice pentru arealul studiat, fapt ce se datorează unor fenomene sociale manifestate după 1990, care au avut ca rezultat o depopulare masivă și bruscă a localităților, fără o compensare demografică pe măsură.

Structura terenurilor cultivate. Structura generală a fondului funciar

Structura terenurilor cultivate se prezintă relativ omogen în toate unitățile administrative din arealul studiat.

Trăsătura definitorie derivă din dominanța terenurilor cultivate cu plante furajere și pzoționarea pe un loc secundar a suprafețelor cultivate cu cereale.

Terenurile arabile, care ocupă o suprafață de 36444 ha, sunt cultivate într-o proporție de sub 50%, restul fiind în stare de conservare, ca urmare a costurilor ridicate a exploatării lor.

Valori mai ridicate ale terenurilor arabile necultivate au fost înregistrate în comunele Mihăileni și Bruiu.

O altă caracteristică a structurii terenurilor cultivate este aceea a lipsei culturilor cu plante tehnice, în ciuda unor elemente de favorabilitate climatică și pedologică, fapt ce contribuie la scăderea valorică a producției agricole în ansamblu.

Este necesară reintroducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive, fie prin împădurire, fie prin cultivarea acestora.

Fig. Suprafața agricolă pe locuitor

Fig. Suprafața agricolă pe locuitor sursa

Producția avegetală

Structura producției agricole vegetale este caracterizată de ponderi reduse ale grâului și a altor cereale păioase și o pondere ridicată a porumbului, cu o producție de aproape 10000 tone, la nivelul anului 2008.

Producția de porumb boabe deține o pondere importantă 38%, fiind o plantă cu valențe multiple. Cele mai ridicate ponderi ale producției de porumb se înregistrează în comunele Iacobeni, Brădeni și Marpod.

În ceea ce privește producția de legume și zarzavaturi, aceasta se realizează doar în gospodăriile populației, vizând acoperirea necesarului consumului propriu, dar cu pondere redusă a cantităților destinate comercializării.

Aceeași orientare spre producția pentru consumul propriu se atribuie și culturii cartofului. Cele mai ridicate ponderi ale producției de cartofi înregistrează comunele Alțâna, Bârghiș și Nocrich.

Suprafața ocupată de vii și livezi reprezintă sub 1%, ponderi mai însemnate având comunele Vurpăr și Roșia. Suprafața ocupată de livezi este din ce în ce mai mică, din cauza faptului că în zonă nu se înfințează alte plantații, iar cele existente cum ar fi fostele ferme pomicole, Ruja și Iacobeni,nu au fost întreținute în mod corespunzător, fapt care se reflectă într-o producție de fructe extrem de scăzută la nivelul podișului.

Analiza componentelor fondului funciar are o importanță majoră, deoarece acesta exercită un rol important în dezvoltarea economiei rurale, fiind unul din cele mai importante mijloace de producție.

Valorificarea produselor agricole

Valorificarea producției agricole constituie una din problemele cele mai importante cu care se confruntă majoritatea producătorilor agricoli.Lipsa de organiyare a producătorilor, insuficienta dezvoltare a structurilor specifice și a pieței agricole precum și insuficiența reglementare a relației- producător-vânzător induc o stare de permanentă nesiguranță în ce privește valorificarea produselor agricole obținute.Cei mai afectați sunt micii producători agricoli, care alcătuiesc marea majoritate a producătorilor agricoli, și dețin cea mai mare parte din suprafețele agricole.Una din problemele majore cu care se confruntă aceștia este lipsa unor sisteme locale sau regionale de colectare a produselor agricole precum și insuficiența spațiilor adecvate pentru stocare.Lipsa asociațiilor a organizațiilor cu profil precum și imaturitatea piețelor de produse agricole limitează accesul micilor producători și îi pune adesea într-o poziție de inferioritate în relațiile comerciale cu marii intermediari de produse agricole sau cu retailerii importanți.

Fragmentarea excesivă a producției agricole, producțiile individuale reduse, variabilitatea acestora, costurile ridicate d etranspor al produselor agricole, alături de lipsa în cele mai multe cazuri a certificării produselor determină scăderea interesului marilor procesatori pentru produsele agricole locale.

Costurile ridicate de producție, lipsa unor reglementări economice favorabile și concurența puternică din partea importatorilor sunt de asemenea obstacole ce limitează accesul micilor producători pe piața internă.

Succesul marilor producători privați, ce se regăsesc în zonă pune în evidență avantajele agriculturii la scară mare, a integrării producției agricole și implicit ale optimizării costurilor.

De asemenea, există un număr semnificativ de mici producători agricoli care să-și aducă exploatația agricolă în zona profitabilității, fie prin procesarea propriilor produse, fie încheind contracte avantajoase cu mari procesori de produse agricole.

5.2.4.Specificul economiei zootehnice și a producției animaliere

Cea mai bine reprezentată ramură agricolă în arealul analizat este creșterea animalelor, favorizată fiind de existența marilor suprafețe ocupate de pășuni și fânețe.

În cadrul Podișului Hârtibaciul este de remarcat faptul că un număr ridicat de persoane dețin microferme de animale.

O pondere însemnată însă o dețin crescătorii de ovine și caprine, care înregistrează valori superioare în comunele Marpod, Chirpăr, Iacobeni, Alțâna, Nocrich, Vurpăr și Roșia 12000 de capete. Cele mai reduse efective sunt înregistrate în comunele Bruiu și Merghindeal, situație greu de explicat dat fiind faptul că comuna Merghindeal deține cea mai mare pondere de pășuni și fânețe dintre unitățile administrativ teritoriale ale zonei 3296 capete.

Creșterea bovinelor totalizează aproximativ un număr de 8500 capete, cele mai mari efective fiind în cadrul fermelor si microfermelor existente la nivelul podișului.

Fig. Bovine ferma Marpod

Efectivele de animale se află în scădere la toate specile cu excepția ovinelor.

Sectoare slab reprezentate sunt cele de creșterea porcinelor și creșterea păsărilor,neexistând ferme pentru aceste două categorii de animale, ele fiind crescute doar pentru consum propriu.

La Brădeni a fost dezvoltată o fermă piscicolă, specializată în ciprinicultură.

Un potențial deosebit de dezvoltare îl reprezintă apicultura,podișul fiind populat de un număr de 5300 familii, această îndeletnicire asigurând venituri substanțiale persoanelor care o practică.

În perioada 1990-2011 se constată o scădere coontinuă a efectivelor de animale.Astfel numărul de bovine la sfârșitul anului 2011 este cu 20% mai mic față de sfârșitul anului 1990.

Regiunea deține ponderi mai însemnate la producția de lapte si de lână.

6.Activitățile industriale.

6.1.Etapele apariției și dezvoltării meșteșugurilor

În organizarea vieții economice și sociale, din comunitățile rurale,breslele au avut un rol important.

Meșteșugarii sunt atestați pe la sfârșitul secolului al XIV-lea, când în Agnita existau 10 bresle.

Finalul breslei, ca organizație, avea să fie marcat printr-un decret din 1872, prin care breslele au fost transformate în cooperative meșteșugărești. Același secol XIX avea să aducă o mai mare vizibilitate pentru meșteșugarii români, iar în acest context trebuie menționată contribuția pe care a avut-o Asociația ASTRA.

În paralel, au apărut primele școli, în care erau pregătiți viitorii meșteșugari români.Se constată, astfel că meșteșugul nu mai era desprins de ucenici doar în cadrul atelierelor meșterilor, ci în cadru organizat, urmând o programă.

Concomitent, multe localități și-au câștigat statutul de adevărate centre meșteșugărești.

Printre meșteșuguri în zonă au existat ateliere de fierărie, ateliere pentru mobilier țărănesc, de la cuiere la lăzi de zestre și lavițe.

Odată cu intrarea în vigoare a legii pentru organizarea cooperativelor meșteșugărești, în anul 1909, încep să se înregistreze asociațiile cooperatiste ale micilor meșteșugari.

După anul 1989, activitatea meșteșugurilor s-a diminuat considerabil, unii meșteri au început să-și organizeze ateliere proprii și să lucreze individual.

Secolul XXI a adus o deschidere către produsele ,,handmade și există un ușor reviriment al meșteșugurilor tradiționale.

Din păcate însă, meșteșugurile care nu au ca produs finit obiecte artistice, sunt într-un continuu declin. Curelarii, care lucrează harnașamente pentru cai, rotarii, care lucrează căruțe din lemn sau chiar fierari-potcovari, au tot mai puțini clienți, în condițiile în care agricultura făcută cu ajutorul animalelor este înlocuită de cea mecanizată.

Prelucrarea lemnului și creșterea animalelor, au influențat dezvoltarea ulterioară a meșteșugurilor.

Meșteșugul prelucrării pieilor și blănurilor s-a dezvoltat dintr-o îndeletnicire străveche practicată în fiecare gospodărie, fiecare localnic fiind capabil să pregătească, după rețete tradiționale, blănuri pentru argăsire și piei tăbăcite pentru a-și confecționa opinci, cojoace, pieptare și alte obiecte vestimentare.

Cojocarii au existat în majoritatea localităților din regiune, însă meșteșugul a cunoscut o depreciere, începând cu primele două decenii ale secolului XX .Cu toate acestea, cojocarii nu au dispărut, ci mai lucrează în sate, cojoace simple sau decorate manual.Piesele de îmbrăcăminte, lucrate de cojocari, fără decorații sunt căciulile.

Meșteșugul țesutului a constituit din timpuri străvechi, una din ocupațiile de bază ale țărăncilor din zona Podișului Hârtibaciu. Femeile țeseau pentru a-și împodobi casele cu ștergare sau covoare sau pentru a se îmbrăca familiile cu cele mai frumoase haine, la sărbătorile importante. Fiecare femeie cunoștea tehnica și tipurile de țesătură specifice locului. Modelele erau transmise din genereție în generație și perfecționate continuu. Nevoia pregătirii vestimentației subțiri, de vară, sau a lator materiale textile din fibre vegetale sau animale au dus, în timp, la dezvoltarea și diversificarea meșteșugului.Țesutul și torsul erau practicate de femei și de fetele tinere în casă, dar și în timpul șezătorilor.Țesutul ca meșteșug casnic a început să decadă odată cu pătrunderea masivă a materialelor de factură industrială la sate.

În domeniul țesăturilor de interior cum ar fi covoare, ștergare, fețe de masă, un rol important în dispariția sau transformerea unor categorii, l-a avut schimbarea concepției cu privire la confortul și amenajarea interiorului locuinței.

Același lucru se poate afirma și în domeniul portului popular.Constatăm că nu se mai lucrează, în prezent, numai acele piese de port, folosite încă în zonele folclorice active sau cele soliciate de diferite ansambluri folclorice.

Cusutul s-a efectuat pe pânză de cânepă sau de in, iar apoi pe pânză groasă. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, materialul fabricat în gospodării a fost înlocuit cu unul de factură industrială, o pânză subțire, de bumbac, cunoscută sub numele de ,,jolj..

Pentru cusut s-au utilizat fire de lână în culori naturale, apoi colorate, fire de cânepă și in, arnici și lânică.Cusături s-au lucrat și în fir de borangic, mătase vegetală și sintetică, iar apoi, începând cu secolul al XVIII-lea, tehnica a fost adoptată pentru a se împodobo și unele ștergare de cap.

Mic este numărul meșteșugarilor care prelucrează lemnul, fie că vorbim de rotari sau tâmplari de mobilă. Doar în cazul dulgherilor, situația e puțin diferită, pentru că necesitatea realizării de grinzi și caferi pentru o casă, își spune cuvântul. În schimb, puțini sunt cei care mai apeleză la căruțe făcute din lemn sau la mobilă lucrată din diferite esențe.

În trecut însă, numărul meșteșugarilor, care prelucrau lemnul, era semnificativ și în funcție de produsul finit al muncii, prelucrarea lemnului îmbrăca forma mai multor meșteșuguri:dulgherie, tâmplărie de mobilă, sculptură în lemn, cioplit, etc..

Fierarii și potcovarii, meșteșugari nelipsiți odinioară din satele românești, sunt tot mai rari, și nu mai au nici cui să transmită, ceea ce au învățat.Astăzi mai sunt puțini fierari și potcovari care mai activează în zonă. Fierăritul este practicat în cadrul unor mici ateliere de subzistență în comuna Alțâna și Chirpăr.

Fig. Fierărie tradițională Chirpăr

6.2.Organizarea activităților industrial-meșteșugărești

Încă din cele mai vechi timpuri, teriroriile studiate au fost bogate în resurse naturale și de-a lungul istoriei, a existat ideea valorificării acestora.

Germenii cooperației meșteșugărești au rădăcini adânci în structura social – economică, a comunităților rurale din Podișul Hârtibaciului.

Începuturile dezvoltării industriei, a activităților de schimb de bunuri și mai ales a valorificării resurselor locale, au constituit nucleul incipient al dezvoltării cooperației meșteșugărești, concomitent cu dezvoltarea industriei.

Micii meșteșugari care au valorificat resursele naturale, au contribuit totodată și la dezvoltarea culturii și a artei românești.Toate acestea, perfecționate mai târziu, au creat nuclee de producție bazate pe valorificarea resurselor locale realizate de specialiști, dezvoltând această asociere, care mai târziu s-au transformat în cooperative urmate de întreprinderi.

În singurul oraș care polarizează majoritatea așezărilor rurale din Podișul Hârtibaciului, cu vremea breslele s-au dezvoltat și s-au transformet în intreprinderi, astfel se poate vorbi de:

Fabrica de Piele și Încălțăminte Agnita – FIPA

Istoria acestei fabrici reprezintă un lung proces de dezvoltare a cărui durată acoperă 117 ani(

1873 – 1990).

Ea își are rădăcinile adânc înfipte în breasla tăbăcarilor și cismarilor, din secolul XV.Este cunoscut rolul pozitiv pe care l-au avut breslele în dezvoltarea meșteșugurilor, în formarea unor meșteșuguri noi cu o înaltă calificare. Ele însă și-au pierdut acest rol, în condițiile apariției manufacturilor, a dezvoltării forțelor de producție capitaliste, devenind un impediment în calea extinderii relațiilor de producție capitaliste.

În anul 1872, apare ,,Legea privind reorganizarea meseriilor de pe teritoriul Regatului Maghiar,, și care la capitolul VIII prevede desfințarea breslelor și obligativitatea transformării lor în cooperative de producție meșteșugărești.

Prin puterea legii breasla tăbăcarilor se tranformă în Cooperativa de Producție Meșteșugărească, în anul 1873.

Se paote spune deci că anul 1873 este anul istoric, de început pentru ,,Fabrica de Încălțăminte și Piele Agnita.

În condițiile unei lupte acerbe de clasă, ca urmare a scuțirii contradicțiilor societății capitaliste, Cooperativa Meșterilor Tăbăcari, se transformă în 1893 în prima Fabrică de Piele ,Societate Cooperatistă din Agnita, redistribuindu-se părțile fondatoare asupra vechilor membrii ,care devin membri fondatori ai acestei noi forme de organizare, având acum în frunte un Consiliu de Administrație.

Raportul Camerei de Industrie și Comerț din Brașov pe anul 1894, menționează trecerea la o producție pe scară industrială a fabricii de piele.Pe măsura creșterii producției și rentabilității, fabrica își pierde tot mai mult din caracterul cooperatist, pentru că părți însemnate din capitalul social trec în mâinile câtorva cooperatori, care devin apoi acționari.

Suprafețele cultivate de mici dimensiuni demonstrează utilizarea agricolă doar pentru satisfacerea traiului cotidian iar motivele sunt bine întemeiate: îmbătrânirea populației și situația materială. Peisajul cu pășuni și fânețe, izlazurile presărate cu stejari, livezile, unele neîngrijite, terasele aflate în afara satelor te duc cu gândul la o călătorie în timp (Strategia de Dezvoltare Regionala. Microregiunea Hârtibaciu, 2007)

Organizarea tradițională a vieții se păstrează. Țăranii obișnuiți cresc în gospodărie 2-3 vaci și 10-20 oi, porci, păsări a căror produse le sigură un trai decent. Vacile sunt mulse dimineața și seara iar în timpul zilei sunt duse la păscut de către o familie ce și-a asumat această sarcină pentru întreaga vară. Oile sunt ținute vara la o stână din afara satului și sunt îngrijite de către un păstor. Acesta se ocupă de mulsul oilor și prepararea brânzei, dintre care o parte i se cuvine lui iar o parte o împarte sătenilor, în funcție de numărul de oi deținute de fiecare. Se stabilesc două zile pe saptămână pentru a merge în sat și a o împărți.

În zona rurală a început să se manifeste dorința practicării agriculturii ecologice. Cele două ferme existente la Nucet și Marpod, ce au pe lângă ele pensiuni, întregesc oferta turistică locală prin oferirea posibilității de a petrece câteva momente în apropierea animalelor. Trebuie specificat că în microregiune se mai cresc încă bivoli, un aspect ce se dorește a fi încurajat.

6.3.Profilul producției indusrtiale

Majoritatea întreprinderilor din zonă au mai puțin de 10 salariați.Această caracteristică indică puternica lipsă a viabilității economice a sectorului economic.În condițiile crizei economice, aceste înreprinderi se închid.

Nu există în zonă combinate și fabrici de prelucrare a produselor agricole sau întreprinderi prestatoare de servicii în domeniul agriculturii.Întreprinderile din zonă activează în domeniul industriei ușoare, tapițerie, încălțăminte.Întreprinderile din zonă nu utilizează produsele rezultate din agricultură și nu au legătură cu acest sector.Desfacerea producției este realizată în afara zonei, în special prin exporturi.În Agnita există două unități de prelucrare a lemnului în parchet și trei întreprinderi de producție de mobilier și tâmplărie.Aceste întreprinderi au o contribuție importantă în creșterea valorii adăugate a produselor din lemn parchet de lux, mobilier din lemn masiv.

În sectorul construcțiilor, există un număr ridicat de înreprinderi, de dimensiuni variabile de la 2-3 angajați până la 10.Aceste întreprinderi asigură absorbția unei importante părți a forței de muncă din zonă în perioadele propice executării lucrărilor de construcție, dar din păcate în perioadele de toamnă-iarnă, forța de muncă este disponibilizată în șomaj tehnic.Cele mai importante întreprinderi sunt deținute de proprietari străini italieni și germani.

Zona are o putrnică tradiție meșteșugărească, care se menține în mare parte și astăzi există un număr mare de lucrători pe cont propriu, care practică meșteșugurile tradiționale port tradițional, harnașamente, coșari.

În zonă există câteva brutării care produc pâine și produse de panificație tradiționale și întreprinderi de produse lactate. Produsele se bucură de un real succes, piața fiind extrem de receptivă.

Aceste ramuri industriale sunt reprezentate de prelucrarea lemnului în Nocrich și Iacobeni, tâmplărie PVC în Marpod, industria materialelor de construcții în Marpod, industria tricotajelor și textilelor în Nocrich, industria de panificație în Nocrich, prelucrarea laptelui prezentă în Marpod și Nocrich.

O notă aparte o are unitatea de prelucrare a laptelui de la Țichindeal, care s-a specializat pe prelucrarea laptelui având un regim ecologic de procesare, cu certificat eco.

Fig. Unitate de prelucrae a laptelui

La nivelul comunelor analizate industria, ca și ramură economică, prezintă o fragilitate economică.

Cea mai bine reprezentată ca și frecvență este industria extractivă, în condițiile în care pe teritoriul mai multor comune se găsesc amplasate sonde de extracție a gazelor naturale, teritoriul studiat suprapunându-se pe structurile de tip dom din Podișul Transilvaniei.

Astfel de puncte de exploatare sunt prezente la Alțâna, Bârghiș, Brădeni, Marpod și Nocrich.

Fig. Exploatarea gazelor Marpod

Din păcate, produsele nu sunt suficient promovate iar sociatățile comerciale nu au forță financiară necesară pentru penetrarea unor piețe mai puternice, iar piețele locale nu pot absorbi cantități mari de produse.

7.Integrarea economică și umană a Podișului Hârtibaciului în ansamblul județean, regional, național

7.1.Nivelul de dezvoltare a infrastructurii comunicaționale și telecomunicaționale

Infrastructurile teritoriale au menirea de a introduce în circuitul economic a teritoriului, prin conectarea lui la ansamblurile economice și sistemele de așezări deja existente, respectiv de a corecta deficiențele și a spori valoarea lor economică.

Infrastructurile teritoriale prin traficul de materii prime, energie, informație, mărfuri și persoane asigură și susține echilibrarea diferențierilor spațiale între zonele geografice cu surplus și cele cu deficit.

Lipsa unor categorii de infrastructuri din cadrul localităților analizate, sau starea proastă a acestora reprezintă un factor de inhibare a dezvoltării și de transformare a acestui teritoriu dintr-o zonă centrală în una periferică cu fluxuri divergente, în special de populație.

Dezvoltarea unui teritoriu depinde în primul rând de starea și nivelul de dezvoltare a infrastructurilor teritoriale.

Analiza situației existente, a căilor de comunicație au fost analizate în contextul legăturilor intrazonale cu zonele și județele învecinate.

Podișul Hârtibaciului situat periferic în cadrul județului, dar central în cadrul spațiului național, beneficiază de avantajul pozițional cu toate că se află în afara culoarelor europene de transport.Din acest motiv zona este poziționată favorabil în raport cu deschiderea pe plan județean și național.

Principala arteră rutieră desfășurată de-alungul localitățiilor Cornățel-Nocrich-Alțâna-Ighișul Vechi-Bârghiș-Agnita-Brădeni, este reprezentată de DJ 106 pe o distanță de 82,535 km care însă nu poate compensa lipsa uni drum european sau național și inexistența unei magistrale feroviare.

Rețeaua de drumuri publice reprezintă un element esențial al potențialului economic al zonei, pe ele transprtându-se cea mai mare parte a materiilor prime, materialelor, mărfurilor, forței de muncă, atât la nivel național, cât și la nivel județean.

Până în anii 1800 căile de comunicații erau dezvoltate precar, modernizarea realizându-se doar la 1858, când s-a inaugurat șoseaua Agnita-Făgăraș-Sighișoara. Aceasta se axa, pe o porțiune, pe un vechi drum medieval ce unea Sebeșul și Sibiul cu Făgărașul și Brașovul. Astăzi, axa ce unește Sibiul cu Agnita (DJ 10) este cea mai circulată, fiind asigurat și transportul în comun, cu autobuze, de 4 ori pe zi, după un orar fix.

Începând cu anul 2009, DJ 106, ce leagă Agnita de Sibiu a fost complet renovat și modernizat ridicâandu-se la standarde europene.

Drumurile județene dintre Mediaș-Agnita (DJ 141), Agnita-Făgăraș (DJ 105) și Agnita-Sighișoara (DJ 106) nu sunt modernizate dar traficul este mai puțin dens. Faptul este demonstrat și de mijloacele de transport în comun care circulă doar o dată sau de două ori pe zi. Satele unite prin aceste axe sunt favorizate, însă există și altele care nu sunt pe traseul lor (ex. Chirpăr cu satele aparținătoare, Apoș, Nucet, Zlagna, etc.), unele chiar izolate. Avantajul îl constituie, de cele mai multe ori, crearea unui microunivers de un farmec aparte datorită izolării și a mediului înconjurător. Legăturile dintre localitățile rurale se fac prin drumuri comunale, unele pietruite, altele aflate într-o stare proastă.

Prin intermediul drumurilor județene se face legătura cu drumurile naționale și cu cele europene.

Șoselele trebuie să fie dotate cu stații pentru carburanți. Pe teritoriul microregiunii există două: la Agnita, în fiecare capăt al orașului.

La nivelul infrastructurii de bază, majoritate localităților beneficiază de finanțare pe POS MEDIU, pentru rețelele de apă-canal și au cel puțin drumul principal asfaltat.

Fructificarea racordurilor cu importanți poli supraregionali Sibiu-Cluj Napoca-Brașov, reabilitarea căilor de comunicație și intensificarea relațiilor prin construcția unor noi artere de comunicație ar duce la amplificarea fluxurilor umane.

În cadrul infrastructurii telecomunicaționale s-a inregistrat un ritm alert de modernizare datorită expansiunii tehnicii avansate în telefonia mobilă.Modernizarea acestui sector s-a realizat prin acțiunea de montare a fibrei optice, prin extinderea rețelei digitale și prin dezvoltarea în ritm rapid a comunicațiilor prin poșta electronică.

La ora actuală majoritatea localităților din cuprinsul Podișului Hârtibaciu dispun de unități de poștă, și s-au creat condițiile tehnice necesare conectării la internet a școliilor și primăriilor care dispun de centrale digitale.

Marii furnizori de servicii din zonă sunt Telekom, RCS&RDS, Orange, UPC.

Deși regiunea se caracterizează prin accente ridicate de ruralism, populația prezintă o mare deschidere spre nou și spre îmbunătpțirea nivelului de trai.Majoritatea populației prezintă un acces ridicat la telecomunicații fiind abonată la rețelele de telefonie fixă și mobilă.În pas cu tehnologia de ultimă oră se află și mass media,fiind receptate posturi de televiziune particulare și prin existența unei publicații, “Gazeta Hârtibaciului”.

Infrastructurile telecomunicaționale contribuie la comprimarea timpului, fiind posibilă comunicarea imediată in orice punct; reducerea constrângerilor de spațiu, eliminând uneori integral neajunsurile impuse de dispersarea spațială a activităților și oferind posibilitatea accesului la diverse zone de piață; reducerea costurilor de transmitere a infotmațiilor ca urmare a faptului că acestea sunt accesibile de exemplu printr-un site sau pagină web,proprii unei instituții publice, pot fi furnizate direct fără cheltuieli suplimentare; promovarea unei bune imagini la nivel local, regional sau național a unor organizații publice (Consilii Locale,Primării și alte instituții).

7.2.Fluxurile informaționale

Nivelul de dezvoltare al unui spațiu geografic care reflectă și calitatea vieții, este apreciaat și în funcție de gradul de acces la informație a populației, libertatea presei și calitatea mediului informațional.Informația este o necesiate pentru viața omului cu o influență puternică asupra aspectelor economice, sociale și culturale ale acesteia.Într-o societate democratică crește necesitatea de informare a oamenilor, care participăla luarea deciziilor importante.Din sondajul efectuat am constatat că principala sursă de informare a populației este televizorul, oamenii structurându-și activitatea în funcție de programele preferate de la TV.

Din păcate, această activitate care are și efecte negative dacă este folosită în exces, a devenit una din principalele modalități de organizare a timpului liber.

În ceea ce privește preferințele populației pentru presa scrisă, ea este mai limitată decât mijloacele audio-vizuale.Principalele apariții publicistice din zonă sunt: Tribuna și Gazeta Hârtibaciului.Populația comunelor citește și alte ziare și reviste, însă numărul abonaților este foarte mic.

Din păcate, lecturaea cărților ocupă un loc modest în viața populației datorită apariției mijloacelor informaționale moderne dar și a altor cauze.

În acest sens, în viața popilației un loc important îl ocupă internetul, utilizarea lui devenind, pe lângă sursă de informație, un mijloc de comunicare în detrimentul comunicării directe interpersonale.

Fluxurile umane și deplasările tempoare ale populației

Gradul redus de urbanizare al regiunii, determină ponderi însemnate ale navetiștilor.În acest sens, se are în vedere întărirea rolului de centru polarizator al Agnitei prin diversificarea servicilor și creșterea calitativă a acestora și modernizarea centrelor supracomunale.

Fără o infrastructură bine pusă la punct, acest areal riscă să ramână în aceeași condiție de izolare ce l-a caracterizat până în prezent.Fortidicarea relațiilor interurbane poate fi realizată prin accentuarea fluxurilor cu centrele urbane învecinate Sibiu, Mediaș, Sighișoara.Pentru o amplificare a fluxurilor umane cât și materiale, se impune transformarea DJ 106 în drum național.Totodată, intensificarea traficului pe această arteră ar susține și propulsa actualul centru supracomunal Nocrich la rang de pol local.Direcționarea fluxurilor spre sudul țării, prin Făgăraș,revine în sarcina arterelor județene DJ 105 Merghindeal-Dealul Frumos-Agnita și DJ 105D cu joncțiune în drumul național DN 1 spre Cârța-Nou Român-Chirpăr-Agnita.

În prezent însă, atracția exercitată de orașul Agnita este redusă la doar câteva comune învecinate.Se constată că, în cadrul zonei analizate fluxurile au o orientare convergentă în partea centrală spre orașul Agnita, respectiv o orientare divergentă în arealele periferice, unde se resimt influențele altor centre urbane, cu statut de municipiu Sibiu, Sighișoara și Mediaș.

Este de remarcat rolul pe care îl joacă municipiul Sibiu în relațiile cu localitățile din bazinul inferior al Podișului Hârtibaciu în special cu comunele Roșia și Vurpăr și parțial Nocrich și Alțâna.În parte nord estică a regiunii, în special în comunele Brădeni și parțial Iacobeni, fluxurile umane se realizează în principal cu municipiul Sighișoara.Aceasta se datorează distanței relativ mici, care desparte acest municipiu de localitățile din bazinul superior al Văii Hârtibaciului, precum și furnizarea de servicii superioare în comparație cu Agnita.Comunele Bârghiș și Mihăileni situate în partea de nord-vest a zonei analizate se resimt influențate de municipiul Mediaș.

Rețeaua inadecvată de drumuri în anumite zone și accesul dificil către acestea, reduc mobilitatea populației, disponibilitatea bunurilor de consum și a serviciilor, oportunitățile pentru angajare, funcțiile economice și sociale ale comunităților și implicit coeziune internă a acestora.

Dezvolatrea și diversificarea industriei, îmbunătățirea calității servicilor turistice și dezvoltarea tuturor serviciilor, sunt strict condiționate de modernizarea și dezvoltarea cu prioritate a infrastructurii de transport și comunicații.

8.Așezările umane componente ale sistemului regional

8.1.Orașul Agnita

8.1.1.Poziția geografică

În caroiajul coordonatelor geografice, Agnita se află la întretăierea paralelei de 450 58 30 latitudine N, cu meridianul de 240 37 30 longitudine E.Calcularea distanțelor de la Agnita la punctele extreme ale României ne conduc la concluzia, că poate fi considerat orașul cu pozițue aproximativ centrală în cadrul țării.

Regional, Agnita este situată în partea centrală a Podișului Hârtibaciu, pe cursul mediu al râului cu același nume.

8.1.2.Originea și evoluția

Primele mărturii despre locuirea Văii Hârtibaciului datează din Paleolitic, puse în evidență în două puncte arheologice din Agnita, și din Neolitic, transmise prin obiectele de piatră, uneltele din silex, topoarele șlefuite, vasele de ceramică, armele scoase la iveală prin săpături.Două culturi din perioada bronzului sunt atestate din cultura Coțofeni două topoare din aramă cu tăișuri în cruce, un topor cu două tăișuri descoperit pe raza localității Chirpăr și cultura Sighișoara, reprezentată printr-o podoabă deosebit de frumoasă și bogată descoperită la Cornățel.

Perioada dacă și cea a stăpânirii romane sunt dovedite prin săpăturile arheologice sau descoperirile întâmplătoare.Este vorba de urmele cetății dacice de pământ din sudul localității, urmele unei așezări romane unde s-au găsit ceramica romană, fibule, tipare de lut pentru turnat figurine ce înfățișează un genius călare pe o panteră, piatra de mormânt a unei Licina descoperite în partea de est pe fundațiile turnului roman de strajă, dat la iveală pe Dealul Lempesch, de fântâna romană din incinta Primăriri.Piesele mai reprezentative, descoperite în locul fostei cetăți romane se găsesc la muzeul Bruckenthal din Sibiu.

După istoricul Githel ulterior 1200, în același loc ar fi existat un punct de supraveghere al sașilor.

Legenda spune că cele trei fiice ale cavalerului acestei cetăți, au întemeiat trei așezări Maria a întemeiat Marienthal, astăzi Merghindeal, Rozalia a întemeiat Rozalienthal, astăzi Ruja și Agatha a întemeiat Agniethental,astăzi Agnita.Numele de Agniethental se găsește și în inscripții latine din 1319, 1389 și 1445.

Prima vatră a localității Agnita, nu a fost Valea Hârtibaciului, ci la sud pe Valea Albacului Olbocului în zona numită Alt Kirsche Biserica Veche distrusă în timpul năvălirii tătare 1241.Ulterior așezarea a fost reânfințată pe Valea Hârtibaciului.Despre această așezare, în afară de inscripțiile latine permanente, nu există alte documente, arhiva parohială fiind distrusă în anul 1700, în urma epidemiei de ciumă.

Localitatea face parte din categoria oreșelor medievale, impunându-se documentar în aceeași perioadă cu Mediașul și Sighișoara.

Ca atestare documentară scrisă, Agnita își are actul de naștere la 1280, printr-un act de hotărnicie, care disputa un teren aflat în localitățile Agnita, Proștia și Dealul Frumos, este vorba de confirmarea vânzării unei moșii dintre Proștia și Dealul Frumos lui Gerlach din Dealul Frumos și Lui Heinrich Din Agnita pentru o marcă și jumătate.

În Evul Mediu, Agnita cunoaște o dezvoltare datorită poziției sale la întretăierea drumurilor ce lrgau Podișul Tîrnavelor de Țara Bîrsei.În 1376,Agnita primește dreptul de a ține târg anual la 24 iunie, ocupația de bază a locuitorilor fiind agricultura și meșteșugurile organizate în bresle.

La 15 august 1448, datorită primejdiei turcești, Iancu de Hunedoara, poposește în Agnita luând măsuri pentru transformarea localității într-un important punct strategic.În 1466 Matei Corvin denumește Agnita Poarta de Sud a Ardealului și vine în ajutorul localnicilor amenințați de primejdia turcescă.El acordă Agnitei jus gladii, dreptul de judecată și hotărârea ca jumătate din bărbați să fie mobilizați pentru apărare și să-și ridice cetate de pază.Cetatea a fost înzestrată cu patru turnuri și trei centuri având misiunea de a avertiza prin foc apropierea pericolului pentru toate celelalte cetăți din Valea Hârtibaciului.La 24 februarie 1600, prezența lui Mihai Vitezu este confirmată printr-un document emis și semnat aici de marele voievod.

Cetatea Agnita în anul 1655 a fost cucerită și asediată de așa numiții oameni netrebnici.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Agnita cunoaște o dezvolate economică și socială.Se desfințează sistemul breslelor în 1872, iar prin unirea atelierelor de prelucrare a pielii, se înfințează în 1893 Fabrica de Piele și Încălțăminte Laderfabrik AG.Existau două fabrici de produse spirtoase, o fabrică de oțet și o bancă.

Tot în secolul al XIX-lea sporirea sistemului de transporturi și comunicații devin o necesitate.Astfel în anul 1858 se construiește șoseaua spre Făgăraș și Sighișoara, iar în 1898 se construiește linia ferată îngustă Agnita-Sighișoara, care în 1910-1911, este continuată până în Sibiu.

Anul 1926 marchează electificarea orașului.După câțiva ani de dezvoltare rapidă 1928-1929 izbucnește marea criză economică cu repercursiunile cunoscute.Ieșirea din criză a fost urmată de o perioadă scurtă de stagnare, apoi de una cu un ritm de dezvoltare repidă până în 1938.

Industrializare forțată n-a întârziat să schimbe aspectul orașului.Necesitatea construirii de spații locative a distrus idilica zonă de recreație a agnițenilor, Dealul Steinberg făcând loc cartierului de blocuri, populat și de muncitori aduși din alte zone ale țării.

Distugând echilibrul acestui orășel, epoca de aur a lăsat în urmă coloși industriali falimentați și șomaj, agricultura fiind distrusă după decenii de cooperativizare.

Exodul sașilor a lăsat urme grave, orașul devenind o ruină prăfuită.Centrele culturale au încetat să exercite funcția lor de odinioară.

În acest context, poziția geografică a influențat diferit evoluția Agnitei.Relativa sa izolare, așezarea în centrul Podișului Hârtibaciu, au condus la polarizarea de către localitate a activităților economice din podiș, la apariția unor ramuri industriale.

Funcțiile urbane

Funcția cultural educativă-În cadrul aceste funcții un rol important, în domeniul științei, educației și culturii, îl ocupă învățământul.

Primele știri despre existența unei școli în Agnita datează de la sfârșitul secolului al XV-lea.Trebuie menționat că această școală era în primul rând pentru populația săsească și era strâns șegată de biserică.În 1784, Împăratul Iosif al II-lea luase măsuri de înființare a școlilor pregătitoare pentru învățători pe seama românilor ortodoxi.În 1853, la inițiativa episcopului Andrei Șaguna, ia ființă institutul pedagogic de sine stătător, care îi poartă numele.

În Agnita, după constituirea bisericii “Sf.Nicolae” în 1795, pe lângă aecastă biserică a funcționat și o școală pentru români.Copii învățau alfabetul chirilic, în care erau scrise cărțile de cult ortodox.În 1806 în Agnita, se construiește un nou local de școală săsească, urmat de altul în 1867, mai spațios unde se înființează o școală serală pentru ucenici.

În 1866 se construiește primul local pentru o școală românească.În 1934 se construiește un local de școală cu 6 clase, care va găzdui și școala de ucenici.Pe lângă lipsa unui local, caeste școli suferea și de lipsa de cadre didactice.Astfel, în 1919 la peste 200 elevi români existau numai două posturi de învățători.Educație preșcolară nu s-a bucurat de niciun interes din partea personalitățiilor vremii.În anul 1942 existau în oraș la cele două școli românească și germană, șapte posturi de cadre didactice, cinci de învățători și două de învățătoare.În perioada 1915-1918 erau înscriși la școala românească 67 de elevi dintre care 46 au promovat.

În perioada 1939-1942, situația școlară se modifică simțitor.Astfel numărul elevilor înscriși se ridică la 284, a celor care frecventau școala la 242, iar a celor care au promovat la 198.

Școala confesională germană, avea în perioada 1942-1943, un număr mult mai mare de copii.Situația se prezenta astfel : 341 de elevi germani înscriși și șapte învățătoare

În prezent, în Agnita funcționează două grădinițe, două școli generale și un colegiu tehnic care asigură desfășurerea procesului instructiv educativ.

Din păcate numărul populației școlare e în continuă scădere, datorită unor cauze importante, cum ar fi: natalitatea scăzută, migrația temporară sau definitivă a populației tinere. Și numărul cadrelor didactice a scăzut, cel mai mare număr de cadre didactice avându-l Colegiul Tehnic ”August Treboniu Laurian”.

Tabel

În schimb, de-a lungul timpului Agnita a avut o viață culturală în continuă ascendență.Demnă de amintit este activitatea Astrei, înființată în 1861 la Sibiu, care și-a extins activitatea și în Agnita.În 1908, Astra avea în Agnita o bibliotecă.Printre oamenii de seamă ai orașului amintim: Georg Henning, Georghe Kolassi, Fredrich Christian Maurer, Daniel Weber, Bela Bartok și Harion Cocișin.

O descriere succintă a portului popular de pe Valea Hârtibaciului au făcut-o Ilie Moise si Horst Klusch. Tezaurul folcloric din Valea Hârtibaciului, specificul portului popular ce se înscrie într-o adevărată zonă etnografică sunt reânviate în fiecare an, prin manifestările ce au loc în cadrul festivalului „Cânt și joc pe Hârtibaci”, festival organizat cu spijinul profesorului Ioan Sârbu, mare iubitor de folclor. Spectacolele artsitice scot în evidență personalitatea etnografică și folclorică a zonei, cunoscută sub numele de, Vale Hârtibaciului. Muzeul Valea Hârtibaciului și-a acumulat de-a lungul timpului un bogat material documentar care împreună cu colecțiile obținute, la început din donații, a constituit nucleul muzeului din Agnita, înființat în 1958.

Funcția comercială-Activitățile comerciale își au rădăini adânci în istoria orașului Agnita și a localităților componente.

De exemplu, în 1376, regele Ungariei, Ludovic de Anjou, a acordat Agnitei dreptul de a ține târg anual în ziua de 24 iunie.

Pe parcursul timpului, viața comercială a fost prezentă în toate ramurile de activitate.În ansamblul vieții economice datorită unor împrejurări istorice independente de voința românească de pe aceste locuri, industria și comerțul au rămas apanajul altora, de alt neam.

Situația din trecut când viața comercială și industroală a județului a fost stăpânită de suverani sași, unguri, evrei, a început să se schimbe după unirea tuturor românilor din anul 1918, în favoarea românilor, astfel încât prezența elemntului românesc se făcea simțită, iar realizările au fost apreciabile.

În Agnita exista întreprinderea comercială a lui Adolf Wagner, fondată în 1905, iar obiectul comerțului îl reprezentau articole coloniale, sticle, și mașini agricole.

Viața bancară era reprezentată de bănci românești și bănci minoritare.Amintim astfel „Ajutorul și Frăția”, „Banca Agnițeană”, „Banca Industrială”.Băncile românești împrumutau agricultorii români cărora le înlesneau atăt cumpărarea de unelte agricole cât și cumpărarea de pământ.

Pentru satisfacerea dolanțelor comerciale și întreprinderilor industriale, care au luat o dezvoltare foarte mare, datorită exploatării gazului metan, a fost necesară înființarea unei Camere de Comerț și Industrie.În ansamblu, activitatea comercială și cea financiar bancară a cunoscut o dezvoltare continuă.

Astăzi, ponderea cea mai ridicată o au activitățile comerciale de reparare și întreținere a autovehiculelor.În domeniul financiar bancar se remarcă prezența unor filiale ale unor instituții de profil, BCR, Raifaissen Bank, BRD, CEC, Banca Transilvania, care facilitează desfășurarea operațiunilor bancare pentru persoanele fizice și juridice.

Societăți comerciale existente-Tabel

Funcția industrială

Până la începutul anului 1990 profilul economic al orașului Agnita era unul industrial, în condițiile în care unitățile industriale găsite aici, deși puține la număr reușeau să absoarbă un număr de aproximativ 6000 de angajați.Restructurarea economică de la nivel național a avut efecte și asuprta agenților economici din acest oraș.În anul 2007, profilul economic al orașului, după numărul de agenți economici pe ramuri de activitate, era unul dominat de servicii.

Numărul mic de angajați în cadrul agenților economici este explicat prin stadiul incipient de dezvoltare în care se găsesc marea majoritate a agenților economici.De la această regulă se abat doar câțiva agenți economici din domeniul industrial: AMT (242 angajați), VICLA(210 angajați), Harting (160 angajați).

Rețeaua comercială existentă cuprinde unități comerciale cu profituri diferite, ponderea deținând-o cele alimentare și mixte.Aceste unități sunt amplasate atât pe artera principală a orașului, cât și pe străzile laterali și la periferie, precum și în cele două localități componente, Ruja și Coveș.

Pentru valorificarea produselor agro- alimentare, funcționează o piață de acest tip, dotată cu mese de beton, copertine, cântare, spații dotate corespunzător pentru comercializarea produselor din carne și lapte precum și a legumelor.

8.1.5.Fizionomia, forma, textura și problemele edilitar urbanistice

Orașul Agnita este o localitate cu o suprafață restrânsă de teren, ceea ce dovedește faptul că nu are o extindere teritorială foarte mare.

În condițiile unui climat care prezintă diferențieri mici, pe un teritoriu de mărimea celui luat în considerare, relieful este factorul natural cu cea mai mare influență asupra amplasării așsezării umane.

Caracteristicile structurale de ansamblu ale reliefului, orientarea și acțiunea arterei hidrografce a Hârtibaciului, la care s-au alăturat și alte procese, au determinat modelarea și diferențierea formelor medii de relief cu influență directă în privința amplasării V3 de așezare.

Orașul Agnita, se încadrează în tipul orașelor în care vatra este situată intr-o depresiune, în fund de vale.

În componența administrativă a orașului Agnita mai intră localitățile Coveș și Ruja.

Localitatea Coveș este situată pe versantul drept al Văii Hârtibaciului, la o distanță de 3 km față de Agnita.Ocupația de bază a locuitorilor satului, este agricultura.Până în 1989 o bună parte din populația aptă de munp a localității era ocupată în activitățile industriale ale Agnitei.După 1990,odată cu disponibilizările masive, care au avut loc, numeroși muncitori au rămas fără loc de muncă, fiind obligați în cele mai multe cazuri, să plece peste hotare.

Ruja este situată la 5 km est de Agnita, având o situație similară cu cea a localității Coveș.

Forma orașului Agnita este aproape regulată, aceasta se datorează căii de comunicație principale situate de-alungul Văii Hârtibaciului dar și ale influențelor populației de sași încă din secolul al XII-lea.Astfel, putem spune că,orașul are o formă aproximativ dreptunghiulară.

Textura vetrei de așezare e dată de modul de dispunere a construcțiilor și a rețelei de străzi.Se poate spune că tipul morfostructural al orașului Agnita este cel de oraș stradă, deoarece aproape toată viața comercială și administrativă se concentrează de-alunul unei străzi principale.

Perimetrul construibil al orașului are o suprafață totală de 222 ha, lungimea rețelei stradale este de 22 km, din care 16 km sunt străzi modernizate și 6 km sunt străzi pavate cu piatră.În Agnita există un număr de 1930 clădiri, iar suprafața locuibilă este de 118,20 ha.

Orașul are o structură adunată, cu mici porțiuni de răsfirare spre periferie.Această structură adunată se caracterizează printr-o pronunțată concentrare a gospodăriilor și dotăriilor, precum și o clară delimitare de teritoriul agricol și forestier adiacent.

Actualul profil funcțional al orașului Agnita este rezultatul unei evoluții îndelungate în contextul unor condiții loceale și regionale specifice.

Suprafața intravilanului este de 381 ha,reprezentând circa 4% din teritoriul orașului.În intravilan sunt incluse locuințe izolate din apropierea lui, case de vacanță construite după 1990, rezervoarele de apă,stațiile de epurare, fermele de creștere a animalelor, iar pe Dealul Steinburg, incluse în intravilan sunt dotări în care oamenii de la bloc cresc animale domestice.

Zona rezidențială are o suprafață de 94 ha, cu o densitate urbană netă de 47,1 locuitori/ha.Densitatea locuințelor în zona rezidențială este foarte mare, de 49 locuințe/ha.Orașul Agnita are un indice de înnoire destul de scăzut.Există în oraș și o zonă industrială, care însă nu este foarte bine conturată.Neexistând o zonă industrială compactă, Agnita nefiind un oraș mare, nu există mijloace de transport în comun.Cei care lucrează la periferia orașului, se deplasează fie cu automobilul propriu, fie pe jos.În partea centrală a orașului se individualizează o zonă comercială fomată din magazine cu cele mai diverse profile și unități de alimentație publică.Tot în zona centrală este ilustrată prezența a o serie de bănci, BCR, Banca Transilvania, BRD, CEC.

Orașul prezintă de asemenea și o zonă administrativ culturală, în cadrul căreia se remarcă Primăria, Judecătoria, Parchetul, Muzeul Valea Hârtibaciului, Catedrala Ortodoxă, Biserica Reformată, Biserica Greco-Catolică, Casa de cultură “Ilarion Cocișiu”, și Biblioteca Orășenească.

Deși este situată în zona de dealuri și depresiuni, datorită regimului comunist, Agnita nu beneficiază de spații verzi și de agrement semnificative.Ele totalizează în cuprinsul intravilanului doar 14 ha (parcuri, zona stadionului, zona sălii de sport și zona ștrandului).

8.1.6.Evoluția activităților și rolul așezării în dezvoltarea arealului locuit

Între activitățile economice de bază ale orașului Agnita, s-au remarcat de-a lungul timpului activitățile meșteșugărești, desfășurate în bresle și agricultura.Cam jumătate dintre locuitorii orașului erau meseriași, cealaltă jumătate agicultori.Activitățile meșteșugărești erau specifice populației săsești, chiar de la venirea acestora pe pământurile românești.Meșteșugurile se dezvoltă de-a lungul timpului, ajungându-se treptat ca principalele tipuri de activități să fie grupate în bresle.

Documentele istorice care s-su păstrat, arată existența următoarelor bresle:

-breasla tăbăcarilor, a rotarilor, începând din 1949

-breasla blănarilor, din 1513

-breasla croitorilor, din 1534

-breasla cismarilor și pantofarilor,din 1624

-breasla olarilor, din 1776

Anul 1848 s-a remarcat în istoria târgului Agnita prin desele rechiziții făcute din parte trupelor contra revoluționare, în majoritatea cazurilor exclusiv de la meseriașii săraci.

Începuturile industriei manufacturiere în Agnita, se remarcă din anul 1872, când se desfințează breslele și ia ființă Cooperativa Meșteșugărească de producție de tip manufacturiei, organizată de foștii breslași, pe ramuri de producție, care în 1893 se transformă în societate anonimă.

Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea iau ființă și alte unități manufacturiere care se îndeletniceau cu fabricarea spirtului, mezelurilor, oțetului, cherestelei, etc.

Totodată se atestă că funcționa o școală de ucenici cu învățământ seral și duminica.Această școală s-a înfințat în anul școlar 1894-1895 și număra 142 de elevi.Treptat, activitate manufacturieră de bază era reprezentată de tăbăcirea pieilor și fabricarea încălțămintei în cadrul Fabricii de Încălțăminte și Piele.

Un rol importanta în cadrul activităților de bază ale orașului Agnita, l-a avut și agricultura.

Ca activitate economica, agricultura are o vechime milenară, fiind practicată în toate unitățile de relief.Această ocupație a înregistrat mari progrese de-a lungul timpului, tradițiile agricole ale zonei studiate fiind păstrate până în zilele noastre.

În ceea ce privește cultura plantelor, în structura agricolă a terenurilor dominau pășunile și fânețele, urmate de terenurile arabile și de păduri.La mare distanță urmau suprafețele ocupate de livezi, suprafețele necultivate, cu destinație specială, apoi suprafețele necultivate, productive, urmate de terenuri neproductive.

Cu privire la creșterea animalelor, acestei ramuri agricole i s-a acordat de-a lungul timpului o importanță deosebită, întrgistrându-se un progres evident în ceea ce privește ameliorarea raselor de animale.

8.2.Așezările rurale componente

8.2.1.Originea și evoluția așezărilor

În general, satele din Podișul Hârtibaciului sunt de origine medievală, fiind semnalate documentar încă din secolele XII-XIV. Acestea au forma alungită, Făcând parte din categoria așezărilor de tip adunat caracteristice Podișului Hârtibaciu.

Străzile care pornesc alături, fie urmând aceeași direcție, fie bifurcate lateral, amintesc prin originea lor, de faptul că sunt mai noi și astfel au un rang mai mic.Ulițele satului sunt pavate pe margini , de-a lungul șirului de case , și la încrucișări.Punctul central al așezării sătești îl formează școala și biserica, plasate de cele mai multe ori pe un loc mai ridicat. Bisericile, întărite odinioară, au fost clădite în secolul al XV-lea și al XVI-lea ca bisrici-cetăți, cu ziduri puternice, cu turnuri de apărare, continuând un semn distinctiv al satelor săsești de pe Valea Hârtibaciului.Gospodăriile sunt grupate în cadrul vetrei satului, strâns legate unele de altele, cu scopul de a nu ocupa terenul necesar culturilor de plante agricole.Casele cele mai aspectoase sunt dispuse întotdeauna pe strada principală a satelor, în piață sau în jurul bisericii, fiind construite din cărămidă și piatră acoperite cu țoglă.Majoritatea mai păstrează forma veche medievală, având pe fațada casei ornemente compuse din ghirlande, coroane, flori, cruci și inscripții cu anul construcției și inițialele proprietarului.

Coveș vine de la denumirea maghiară Koves, care înseamnă ,, de piatră .Localitatea ese situată pe versantul drept al Văii Hârtibaciului, la o distanță de trei kilometrii față de Agnita.Satul este atestat documentar la sfârșitul secolului al XII-lea. Populația majoritară este din români, alături de care se întâlnesc maghiari și țigani.

Românii cuprind două părți: o parte din ei reprezintă băștinașii români, iar cealaltă parte românii veniți aici sau aduși aici din alte comune ale Transilvaniei.Aceștia au primit numele de familie după localiatea de unde au venit.Așa sunt familiile:Armean – din satul Armeni, Vecerzan – din satul Vecerd, Bîrsan- din Țara Bârsei, etc.Celelalte familii existente în localitate, ar forma băștinașii.Odată cu venirea ungurilor, cei mai mulți români au devenit iobagi la familiile nobile maghiare, pe care tradiția le păstreayă sub numele de:Gyula, Maurer, Boier Horvath și alții.Relațiile între români și nobilii maghiari au fost de ură, dușmănie și chiar revoltă.Mărturie în acest sens stau evenimentele din 1847, 1848, 1849, care au influențat și viața locuitorilor de aici.Astfel, în urma evenimentelor sângeroase și-au pierdut viața numeroși români.De exemplu, numele Dealul Furci, situau în estul localității este legat de aceste evenimente, deoarece se spune că aici la 1848 românii au fost omorâți în furci.

Săpăturile care s-au făcut în acest loc, când s-a instalat o sondă în căutarea gazului metan, au scos la iveală o mulțime de oase de om.O altă referință a românilor de aici, din anii revoluției, este redată de cronica bisericească astfel:Pe opt dintre cei cari, după părerea maghiarilor au fost vinovați, i-au împușcat fără nici o sentință, în aprilie 1859, în capătul satului, către comuna săsească Aposchdorf sau Apsodor(Apoș). Satul avea o bisrică mica din lemn, construită în 1751, situate în mijlocul cimitirului.Biserica de astăzi, a fost construită între anii 1847 – 1851pe un teren cumpărat de la maghiarul Maurer.

Recensământul din perioada 1760-1762, arată existent a trei familii Greco-catolice și 77 familii ortodoxe.Școala a fost la început confesională.Prelegerile s-au ținut în case private.În 1892 s-a cumpărat terenul pe care este astăzi școala veche, de la proprietarul maghiar Gzula Șandor.În 1898 s-a pus piatra edificiului școlii, terminându-se în 1899, cu inscripția ,,Școala Confesională Greco-Ortodoxă Română”.

Ocupația de bază a locuitorilor satului, atât în trecut cât și în prezent este agricultura. Până în 1989 o bună parte din populația aptă de muncă a localității era ocupată în activitățiile industrial ale Agnitei. După 1990, odată cu disponibilizările massive, care au avut loc, numeroși muncitori au rămas fără loc de muncă, fiind obligați să-și caute de lucru în altă parte, chiar peste hotare.

Ruja este situate la 5 km est de Agnita.Date exacte despre înființarea sau atestarea documentară a localității nu există, totuși se presupune că satul s-a înființat la începutul secolului al XII-lea.Primul nume dat de coloniștii germani a fost Roselu sau Roseln, iar mai târziu administrația maghiară denumește satul Rosonda.Prin secolul al XIV-lea, satul a primit denumirea de Ruja, nume pe care îl poartă și astăzi.Populația localității a fost formată din sași, români și țigani. O data cu plecarea masivă , după 1990, a sașilor în Germania, au rămas românii și țiganii.În ceea ce privește familiile de români, se presupune că familia Bologa, venită aici din părțile Sibiului, ar fi una dintre cele mai vechi familii. Membrii familiei respective, ar fi venit ca și ciobani la oile sașilor de aici. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, existau în localitatea Ruja vreo 60 familii de români, populația majoritară reprezentând-o sașii. Numărul românilor a crescut mereu de-a lungul anilor. Este interesant faptul că și aici exact din zona Apusenilor.La recensământul din 1760 – 1762 existau 26 familii catolice și 36 familii ortodoxe.La 1840 se consrtuiește biserica ortodoxă de astăzi, pe un deal numit Dealul Românilor În sat există două școli una românească și una germană, amândouă situate în mijlocul satului. Datorită faptului că în localiate nu mai există sași, începând din 1990, școala germană nu mai functionează.

PERSPECTIVELE ECONOMICO-SOCIALE ALE ORAȘULUI ȘI COMUNITĂȚILOR RURALE DIN PODIȘUL HÂRTIBACIULUI

Strategia de dezvoltare 2016-2020

TERITORIU

POPULAȚIA

ACTIVITĂȚI ECONOMICE

Proiecte realizate

Bisericile fortificate reprezintă elementele care au atras rapid atenția vizitatorilor și a celor interesați de realizarea unor proiecte culturale în această zonă. Astfel, putem spune că turismul cultural a lansat activitatea turistică în regiune și continuă să fie principalul mod de atragere al turiștilor. Însă trebuie să fie acordată o mare atenție modului în care se produc diferitele acțiuni ce au legătură cu obiectivele culturale, pentru a nu le prejudicia într-un fel. Printre exemplele ce urmează, se regăsește și unul negativ ce arată că domeniul cultural nu este accesibil oricui.

La Dealul Frumos, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu București își desfășoară o serie de activități în cadrul Centrului Universitar în Arhitectură Vernaculară. Fortificația este protejată prin intermediul acestui centru pe o perioadă de 30 de ani și constituie locul de desfășurare a unor importante evenimente pe tema arhitecturii vernaculare. O astfel de instituție de specialitate este în măsură să execute lucrări de restaurare în conformitate cu normele prevăzute pentru monumentele istorice.

O metodă de valorificare a cetăților țărănești este găzduirea unor evenimente culturale cum sunt: concerte, expoziții, seminarii sau chiar conferințe. În octombrie 2007 a avut loc Festivalul Arhitext Între/Întru Culturi, organizat de Fundația Arhitext Design în cadrul programului Sibiu – Capitală culturală Europeană 2007, în locațiile Sibiu, Alba-Iulia și Dealul Frumos. El a cuprins expoziții, un minifestival al filmului de arhitectură, dezbateri, mese rotunde și concerte.

La Dealul Frumos a ajuns și Asociația Mioritics, a cărui motto este ˝Combatem sedentarismul populației promovând turismul activ și cultural, ecologia, evenimentele și sporturile în aer liber˝ (http://www.mioritics.ro/). Ei au organizat un concert al Ansamblului Flauto Dolce în Biserica Evanghelică, formație ce intenționează a redescoperi muzica veche din Transilvania. Asociația Mioritics este implicată într-un aranjament internațional, Cultural Heritage – a Bridge towards a Shared Future, o inițiativă coordonată de UNESCO și sprijinită de guvernul italian, ce are ca scop cooperarea regională în domeniul protejării și promovării patrimoniului cultural din Europa de Sud-Est (http://www.see-heritage.org/introduction.htm). În România ei se ocupă cu promovarea bisericilor fortificate săsești din Transilvania, având ca obiective: oferirea de informații cu privire la patrimoniul cultural din Transilvania, cu accent pe bisericile fortificate săsești, conștientizarea autorităților și a populației asupra importanței conservării patrimoniului cultural, promovarea obiectivelor culturale, consiliere în domeniul managementului serviciilor turistice.

Un alt proiect al Asociației Mioritics este Photo Raid 2004 – Viața cetății la rezoluție maximă. A fost un circuit de 9 zile și a avut ca scop fotografierea cetăților săsești pentru a le face cunoscute atât în țară cât și în străinătate în vederea atenționării pericolului în care se află unele dintre ele, aflate în stare avansată de degradare. Trebuia arătat că este acordată o deosebită importanță bisericilor aflate în patrimoniul UNESCO dar numărul lor este redus și există și altele care trebuie cunoscute și valorificate. În proiect au fost incluse aproape toate bisericile fortificate din microregiunea Hârtibaciu.

La Hosman, asociația Hosman Durabil a derulat și derulează o serie de proiecte ce au ca scop îmbunătățirea situației economice a satului și implicarea în sfera culturală, cu consecințe în domeniul turismului. Ele fac parte din Whole Village Project, sprijinit de Mihai Eminescu Trust (Londra), proiect ce a fost aplicat în mai multe sate, de exemplu Viscri și Richiș. Satele acestea au fost alese pentru a valorifica cadrul natural și construit, istoria, posibilitățile de practicare a agriculturii și turismului ecologic și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale. Astfel, la Hosman se desfășoară proiecte de restaurare: Reabilitare Moara veche, Fațadele caselor vechi, Proiect la Alțâna, proiecte regionale: Traseul Cultural Brukenthal, Calendarul Asociației GAL Microregiunea Hârtibaciu, proiecte culturale: concerte, piesa de teatru Zalina (spectacol jucat de actori profesioniști împreună cu săteni) și proiecte sociale.

Un aranjament controversat a avut loc la Iacobeni, unde fundația Don Bosco a realizat un proiect de renovare a bisericii evanghelice însă materialele folosite nu au fost corespunzătoare (ex. s-au pus termopane, gresie). De asemenea, destinația bisericii a fost parțial schimbată, în sensul că a devenit biserică ecumenică. Trebuie reținut că monumentele istorice trebuie renovate cu materiale speciale, sub îndrumarea unor specialiști, pentru a nu deteriora imaginea obiectivului și de a nu se distruge originalul iar funcția, dacă nu poate fi exercitată din cauza lipsei populației germane, trebuie protejată.

La Alțâna a fost creat un Muzeu etnografic al Văii Hârtibaciului care cuprinde un număr de peste 500 de obiecte, aparținând etniei române, săsești, ungurești și a rromilor, adunate din 20 de localități de pe Valea Hârtibaciului. Sunt cuprinse : obiecte de mobilier, port popular, tehnică și artă populară, ceramică, obiecte de cult. Obiectivele proiectului sunt:

Salvarea fondului etnografic, folcloric și spiritual existent în zonă

Promovarea turismului local

Educarea tinerilor, conștientizarea valorilor populare, configurarea identității istorice și culturale a locuitorilor de pe Valea Hârtibaciului

Formarea unei imagini asupra relațiilor interetnice din zonă

Pe lângă muzeu a fost creat un Atelier de Restaurare care are în grijă și colecțiile etnografice de la Agnita, Săsăuși și Fofeldea.

La Alțâna s-a pus în aplicare un proiect legat de un Centru de promovare a țesutului, cu scopul promovării repertoriului ornamental textil și dezvoltării artei și tehnicii țesutului în zonă precum și promovării zonei în vederea dezvoltării turismului local.

Pentru sprijinirea meșteșugurilor, a fost creat un atelier de fierărie la Chirpăr pentru a promova arta și tehnica fierăriei, îndrumarea tinerei generații și producerea de obiecte necesare la restaurări (balamale, ornamente, geamuri, uși), potcoave, căruțe, etc. Poate constitui un obiectiv turistic atrăgător pentru cei interesați de meșteșugurile tradiționale.

La Hosman, s-a amenajat o Șură Culturală, un loc destinat diferitelor activități artistice: concerte, teatru, fotografie, filme culturale, documentare și informative. Se adaugă un punct de informare privind protecția mediului, agricultura, spații pentru work-shopuri etc. de asemenea, meșteșugurile tradiționale sunt din nou avute în vedere și în special zugrăveala tradițională, croșetatul și țesutul.

ASPECTE METODICO-ȘTINȚIFICE

Aspecte generale

Funcționarea unei societăți democratice depinde în mod nemijlocit de cetățenii săi, de cunoștințele și deprinderile lor, de valorile pe care le împărtășesc, de gradul lor de participare în diferite situații care presupun exercitarea drepturilor și asumarea responsabilităților. În același timp, schimbările accelerate pe care le cunoaște lumea, în ansamblu, determină creșterea gradului de complexitate a solicitărilor adresate oamenilor. Mai mult, nivelul de raportare a cetățeanului la realitatea în schimbare nu mai este doar local sau național, ci și global. Aceste noi dimensiuni ale existenței individuale și colective trebuie să se reflecteze și la nivelul educației.

Abordarea didactică a disciplinelor de geografie ( geografie generala în clasa a cincea,, a Europei în clasa a șasea, a continentelor extraeuropene în clasa a șaptea și a Românieie în clasa a opta) este configurată în noile programe școlare și accentuează nevoia de depășire a caracterului fragmentar și îngust al competențelor formate în procesul de învățământ tradițional.

Toate disciplinele de geografie studiate atât în gimnaziu cât și la liceu plasează problematica omului și a societății în centrul procesului de învățare, ceea ce asigură unitatea și coerența demersului educativ. În procesul didactic dezvoltat pe parcursul celor opt ani de studiu, disciplina geografie este abordată ca perspectiv complementare asupra omului și a societății, pe care elevii și-o apropie cu scopul formării competențelor necesare valorificării propriului potențial și inserției active în viața socială.

Cunoștințele dobândite, depriderile formate și valorile interanalizate prin participarea la activitățile didactice permit elevilor identificarea și selectarea unor criterii în baza cărora să se poată raporta critic la realitate, să exprime atitudini active, pozitive față de aspectele și problemele lumii reale. Importantă – în raport cu această finalitate – este perspectiva interdisciplinară în abordarea didactică a disciplinei geografie, ca și contribuția semnificativă a acestei discipline la formarea competențelor crosscurriculare.

Activitatea didactică este mai mult decât o problemă de predare a unor conținuturi. Cu deosebire în cazul disciplinei geografie, componentele esențiale ale predării-învățării sunt: deprinderile; valorile și atitudinile. Deprinderile vizate pot fi: intelectuale, numite și deprinderi de gândire critică (cum sunt: identificarea, descrierea, explicarea și analiza, evaluarea) și de participare, ce presupun angajarea tinerilor în acțiuni care să valorifice cunoștințele și deprinderile intelectuale, să exprime valorile împărtășite și atitudini socialmente dezirabile. Formarea și consolidarea deprinderilor presupun implicarea elevilor într-un proces de învățare activă, în experiențe de învățare diferite, astfel încât elevii: să utilizeze cunoștințele dobândite pentru cunoașterea de sine și a celorlalți, să analizeze argumente, contraargumente, situații, decizii, acțiuni, dar și să abordeze, să rezolve probleme. Alături de cunoștințe și deprinderi, transmiterea și interanalizarea valorilor, exprimarea lor în atitudini semnificative pentru societate implică preocuparea insistentă pentru a transforma situațiile de învățare din școală în experiențe relevante pentru viața reală a elevilor. Prin acestea elevii pot : să exerseze raportarea critică la valori și norme și, de asemenea, să manifeste atitudini pozitive față de valori.

Întâlnirea curriculumului scris cu orizontul de așteptare al elevilor se poate realiza atât la orele de curs cât și în afara clasei, printr-o susținere pozitivă exercitată de activități extracurriculare. În clasă, realizarea obiectivelor de referință și a competențelor specifice presupune organizarea de către profesor a unor activități de învățare care să facă permanente trimiteri la realitate, astfel încât: să fie susținute sau, după caz, să fie contrazise și respinse anumite practici și atitudini; să depășească dificultăți, conflicte valorice sau contraproductive; să fie creat cadrul în care tinerii să analizeze situații dilematice pentru ca elevii să dobândească o înțelegere realistă a valorilor și atitudinilor pozitive, atât în teorie, cât mai ales în practică.

Indiferent de cadrul în care se manifestă, respectul profesorului față de elev, evidența prețuirii adevărului, autoritatea și generozitatea vor influența la tânărul în formare dezvoltarea atitudinilor prosociale. Poate mai mult decât la alte discipline, concordanța dintre susținerile teoretice și comportamentul efectiv al profesorului de geografie reprezintă o demonstrație practică a respectului pentru cunoștere, consecvența și calitatea muncii, o condiție majoră pentru atingerea finalităților predării acestor discipline în școală.

În completarea primului nivel de manifestare (unde se formează nivelul central de categorii și concepte, se stabilesc principalele legături ale metodicii cu disciplinele sistemului științelor pedagogice) în care metodica se prezintă ca disciplină preponderent pedagogică, discursul metodic are și un al doilea nivel în care se prezintă ca o disciplină relativ autonomă. Această relativitate autonomă provine din plasarea discursului metodic la nivelul diferitelor discipline de studii, formându-se astfel anumite strategii didactice și tehnologii de predare care au note distincte de la disciplină la disciplină și care se dovedesc, în practica didactică a avea o eficacitate reală, ce provine din îmbinarea metodelor de predare cu un anumit corp de cunoștințe și un anumit demers cognitiv al disciplinei de studiu.

Strategiile didactice în formă pură nu există decât în manual. Structurile informaționale date, regulile formulate și raportate la situații psiho-pedagogice curente, conduc la strategii în cadrul cărora se structurează într-un anumit mod, diferite metode și procedee. Există un nivel al cercetărilor metodice la care se abordează probleme specifice diferitelor grupuri școlare: pregătirea culturală a grupului de elevi, tipul de motivație, deprinderile deja formate, personalitatea celui ce conduce procesul didactic. Există, de asemenea, încă un nivel al discursului mai particularizat de la dascăl la dascăl, există și tradiția, în conformitate cu care sunt atâtea metodici câte cadre didactice predau o disciplină (fiecare profesor predă un anumit bagaj de cunoștințe într-un anumit fel).

Profesorul care predă disciplina geografie trebuie: să-și orienteze propria activitate pentru formarea la elevi a competențelor specifice acestui domeniu, să-și construiască demersul didactic astfel încât disciplina geografie să contribuie la structurarea personalității și cunoașterea orizontuli local, să-și manifeste creativitatea didactică și să adecveze demersurile didactice la particularitățile elevilor cu care acesta lucrează. Pornind de la specificul geografiei, studiul disciplinei geografie va urmări, cu prioritate, dezvoltarea capacității de înțelegere și de analiză a unui realități din natură. În acest sens, se recomandă selectarea adecvată a textelor relevante aparținând unor autori reprezentativi, astfel încât acestea să permită: înțelegerea textului respectiv în problema discutată, analizarea proceselor și fenomenelor prezentate, compararea cu alte surse, cunoașterea termenilor de specialitate folosiți.

Considerarea elevului ca subiect al activității instructiv-educative și orientarea acesteia înspre formarea competențelor specifice presupun respectarea unor exigențe ale învățării durabile, printre care utilizarea unor metode active (învățarea prin descoperire, conversația euristică, dialogul ca demers problematizant, dezbaterea, metoda asaltului de idei) care pot contribui la formarea capacității de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă și argumentată a propriei opinii.

Teoriile sunt prețioase prin exemplul pe care îl oferă: o reflecție dusă la bun sfârșit cu rigurozitate, iar prin lecțiile de geografie elevii vor deprinde capacitatea de a lua legătura cu realitatea înconjurătoare, exersând modul în care să gândească (nu ce să gândească) într-un exercițiu continuu al problematizării pentru ca, apoi, pe baza unui sistem propriu de valori, să se implice activ în soluționarea problemelor contemporane. Mai mult ca oricând, azi, în secolul al XXI-lea (în care nu există o altfel de cunoaștere decât cunoașterea științifică și nu există nici o putere în afara tehnicii) avem nevoie de o înțelepciune pentru a ne lămuri asupra scopurilor și vrerilor noastre.

Ca demers pedagogic, această lucrare ce deschide posibilități de interogație în domeniul geografiei, a fost concepută atât ca și curs opțional (curriculum la decizia școlii) cât și ca demers educativ ce poate fi abordat în cadrul „Cercului de geografie” din Școala Gimnazială Chirpăr, beneficiind de o programă școlară, metodologie proprie și de observații pertinente.

Valorificarea cunoașterii orizontului local prin redactarea unei discipline opționale

Întregul matrial realizat pe teren ca și cel informativ stau la baza întocmirii lucrării finale. Pe baza cunoștințelor, a capacităților și deprinderilor intelectuale sau practice dobândite în activitățile desfășurate la clasă sau orizontul local, există premisa obiectivă ca elevii să poată realiza o lucrare mai amplă, de sinteză asupra ansamblului de probleme geografice din orizontul local, sub forma unui studiu socio-economic al regiunii.Redactarea lucrării se face într-un timp mai îndelungat prin acumularea de către elevi a unei experiențe bogate, după mai multe acțiuni de cercetare a orizontului local.

În clasele VI-VIII programele școlare nu fac referire la orizontul local, deși la acest nivel ar exista cele mai multe posibilități de dezvoltare a unor activități de cercetare a orizontului local.

Am considerat necesar construirea unui opțional destinat orizontului local, care să faciliteze atât învățarea acestuia, cât și cercetarea, pe parcursul unui an școlar.

Formele organizatorice ar fi: a) dezvoltarea activităților de studiere a geografiei pe baza obsrvației directe a orizontului local; b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere varietatea orizontului local; c) inițierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor științifice, prin care elevii să prezinte anumite rezulate, dtudii, proiecte, referitoare la o tematică care include și elemente ale orizontului local.

POZIȚIA CURRICUM-ULUI LA DECIZIA ȘCOLII (C.D.Ș.)ÎN CONTEXTUL REFORMEI CURRICULARE

Aceasta este reglementată începând din anul 1995, odată cu apariția Legii Învățământului nr.84/1995.În conformitate cu prevederile articolului 127, alineatul 2, disciplinele opționale constituie o categorie distinctă în cadrul Schemei disciplinelor școlare, alături de cele obligatorii.Atenția acordată disciplinelor opționale este motivată prin însuși caracterul reformei învățământului pre-universitar din România.Regimul disciplinelor opționale este reglementatpractic prin noul Plan calendaristic.În mod concret, introducerea opționalelor este impusă de necesitatea atingerii următoarelor competențe ale reformei învățământului românesc

-Configurarea și parcurgerea reală a profilului și specializării urmate d elevi

-Descongestionarea și caracterul flexibil al problemelor școlare

-Stimularea motivației elevilor pentru învățare

-Accentuarea caracterului practic-aplicativ al programelor și manualelor școlare

-Orientarea culturii generale spre domenii de activitate precise și concrete

-Socializarea precoce a elevilor și creșterea eficienței acțiunilor individuale inserate în structurile socio-profesionale

-Conturarea unei ,,culturi generale în consonanță cu tendințele începutului de mileni, prin evitarea caracterului enciclopedist-renascentist

-Diversificarea parcursurilor învățării pentru elevi

-Adaptarea curriculum-ului la condiții locale și regionale, în armonie cu resursel umane și materiale ale școlii

-Asigurarea raporturilor încrucișate între diferite discipline și arii curriculare, favorizând interdisciplinaritatea și complementaritatea diferitelor conținuturi școlare

Conținutul C.D.Ș. este elaborat în concordanță cu prevederile curriculum-ului național. Structura și conținuturile opționalelor pot avea următoarele direcții și baze de dezvoltare

-Discipline din trunchiul comun al altor specializări

-Derivarea dintr-o disciplină studiată

-Teme sau capitole ale unei discipline

-Discipline din aceeași familie a unei arii curriculare, dar care nu se regăsesc în arie

-Discipline /teme/cursuri inter-arie-integratoare pentru mai multe discipline din aceeași arie curriculară sau din mai multe arii curriculare, cu accent pe obiectivele ariei principale-în context.

PROIECT DE OPȚIONAL PENTRU ANUL ȘCOLAR 2017-20188

Denumirea opționalului:

,,Oameni și locuri”

Aria curriculară:

Om și societate

Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină

Durata: 1 an( 1oră pe săptămână)

Modul de desfășurare: pe clase (clasa a VI –a )

Unitatea școlară: Școala Gimnazială Chirpăr

ARGUMENT

Curriculum-ul opțional ,,Oameni și locuri” se adresează elevilor din învățământul preuniversitar din clasa a VI-a, elevii fiind dornici să cunoască, alături de informațiile din programa oficială, cât mai multe date despre zona în care locuiesc și despre localitatea natală.

Opționalul își propune familiarizarea elevilor cu aspectele de geografie din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități, deprinderi ,de a cerceta și întocmi referate, minilucrări științifice, toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine Podișul Hârtibaciului.

Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale, apoi problematica actuală a vieții sociale și economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică și exemplifică în orizontul apropiat și local, concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curiculară ,,Om și societate”.

Programa cuprinde competențe generale și specifice, valori și atitudini, cu exemple de activități de învățare, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare, precum și o bibliografie orientativă.

Noțiuni de orizont apropiat și orizont local

Ca disciplină de învățământ, geografia are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Disponibilitățile științifice ale geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate.Învățământul modern nu se limitează la cunoaștere și asimilare de cunoștințe, ci se bazează pe dezvolatrea gândirii, formarea atitudinii și comportamentului, promovarea personalității elevului.O convingere ce o putem forma la elevi, este aceea că lumea, în ansamblul ei și realitatea înconjurătoare sunt cognoscibile.Foarte multe exemple, ce se regăsesc într-un număr mare de lecții demonstrează că natura și oamenii se află într-o continuă transformare, datorită dinamicii și autodezvoltării proprii într-un proces permanent.

Geografia cuprinde în sfera ei de cercetare procese și fenomene care se desfășoară pe un spațiu extins.

Concomitent cu activitatea din cadrul cabinetului de geografie are loc studierea mediului geografic din orizontul apropiat, cu o profundă valoare didactică, științifică, aplicativă și educativă asupra elevilor.Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei a reprezentat întotdeauna un punct de plecare în proiectarea îvățării acestei discipline.Predarea geogarfiei în școală începe cu geografia locului natal care ajută, pe baza unor observații directe, formarea la elevi a unor noțiuni elementare pentru studierea geografiei în clasele următoare.

La clasa a V-a, programa revizuită se axează mult pe raportarea elementelor geografice la situația concretă a orizontului local.Deși este vorba de un mediu înconjurător, există o anumită extensiune spațială sugerată d efolosirea termenilor imediat-apropiat-local.Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a elevului și constituie o imagine familiară zilnică locul în care își desfășoară activitatea școala, sala de clasă, locuința.Obiectele care compun acest orizont, pot fi percepute vizual sau pot fi atinse.

Orizontul apropiat reprezintă spațiul situat în jurul orizontului imediat și care este parcurs zilnic.El cuprinde locuința, spațiul în care se desfășoară activitatea, drumul de acasă la locul de activitate, dar și locurile prin care se trece pentru a parcurge acest drum.

Orizontul local are o extensiune mai mare, reprezentând spațiul situat în jurul localității natale care corespunde unei asocieri de unități geografice, cuprinzând trei componente majore: componente fizice naturale: relieful, substratul geologic, solul, apa; componente biotice: vegetația și fauna; componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local. Componentele antopice cuprind: populația, așezările omenești și activitățile economice. În cadrul orizontului local au fost studiate: numărul de locuitori, evoluția numerică a populației, sporul natural, și evoluția lui, structura populației, structura profesională, repartiția teritorială a locuitorilor, aspecte legate de geografia socială și culturală.

Studiul geografic al șezărilor omenești a urmărit numărul de locuitori, evoluția acestui număr, atestarea documentară, sistemul de așezări, perspective de dezvoltare socio-economică.

Activitățile economice au fost tratate după un algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului funciar, principalele culturi agricole, creșterea animalelor, societăți comerciale, activități de transport.

Necesitatea cunoașerii orizontului local

Una din deziratele majore ale modernizării procesului de învățământ îl constituie creșterea activitățiilor directe menite să dezvolte spiritul de investigație ștințiifică la elevi, sporirea elementelor formative și euristiceale însușirii cunoștințelor și deprinderilor practice.

Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei a reprezentat un punct de plecare în proiectarea acestei discipline.Aplicațiile practice și cele de învățare care au la bază exercițiile și problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată in noile programe.Predarea geografiei în școală incepe în clasa a IV-a cu geografia locului natal.Unele noțiuni se formeayă mai ușor în timp ce altele solicită un efort mai mare de gândire.Așa de exemplu, ideea de spațiu, precum și cea de repartiție teritorială a fenomenelor se formează mai eficient prin efectuarea la orele de curs și în afara acestora a aplicațiilor practice pe teren, prin parcurgerea unor sdistanțe și compararea datelot obținute prin observații sau măsurători, analizând cauzele fenomenelor.Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creșterea calității cunoștințelor, a operativității acestora.Elevii dobândesc capacități sporite de a folosi cunoștințe în siutuații noi, de a stabili relații cauzale, de a face cercetări între cunoștințe, țnsușindu-și totodată un vocabular geografic bogat.

Prin desfășurarea unor activități de investigație minimală a orizontului local, elevul devine un participant activ la propria sa formare și la înțelegerea rolului pe care îl are în cadrul comunității locale. Orizontul local oferă o metodologie minimală de cercetare geografică și de prezentare a rezultatelor proprilor investigații, oferă un câmp larg de sugestii asupra modului de abordare a cercetării geografice a orizontului local, astfel că acesta poate deveni o preocupare nu numai a profesorilor, ci și a elevilor.

Prin exemplele întâlnite mărește atractivitatea învățării geografiei, oferind o tematică de cercetare suficient de largă și cuprinzătoare pentru a susține interesul de investigație al elevilor. Totodată, învățarea geografică devine mai directă, profund formativă, în acest fel ea contribuind la ridicarea nivelului procesului de învâțâmănt.

COMPETENȚELE GENERALE ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI ORIZONTULUI LOCAL

Importantă este o educație geografică al cărui scop este „de a proceda în așa fel încât oamenii să se simtă bine în limitele spațiului săau, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar și în regiunile și peisajele altor civilizații”.(M.Stoica,1995,pagina 37).

Exemple de competențe întâlnite în lucrarea „Studiul actual și posibilități de dezvoltare socio-economice în localitățile rurale din Podișul Hîrtibaciului”:

a)Culegera informațiilor

„Pe parcursul desfășurării opționalului elevii ar trebui…”

– să pregătească o anchetă de teren: stabilesc obiectivul anchetei, stabilesc procedura, alcătuiesc un chestionar, concep un plan, îl evaluează, conduc ancheta, o pun în aplicare, controlează desfășurarea, fixarea mijloacelor, evaluearea informațiile obținute.

– să identifice hărțile necesare unei activități

– să noteze pe fișe a informațiile utile

– să selecționeze informații din presa scrisă adecvate unei probleme

– să utilizeze dicționarele, atlasele, anuarele;

b)Analiza unei probleme

„Pe parcursul opționalului elevii ar trebui …”

Organizarea datelor:

– să elaboreze un proiect de lucru

-să triezea informațiiler furnizate de o anchetă

– să clasifice infotmațiile culese pe categorii

– să redacteze scheme bine structurate;

Evaluarea datelor:

– să distingă informațiile referitoare la activitate

– să selecționeze sursele de informare stabilind criterii

– să enunțe concluzii provizorii

– să comparare faptele

– să verifice validitateai unor informații

– să verifice rezultateler unei observații sau experiment

– să verifice surselor de informare

Prelucrarea datelor:

– să culeagă informații observând

– să compare moduli de reprezentare a documentelor

– să folosească uni vocabular geografic

– să identifice într-un material scris evoluția unui proces

Comunicarea datelor:

– să redacteze o expunere

– să grupeze, organizarea informației în jurul unui proiect definit

– să identifice sursele de informare

– să elaboreze un raport de anchetă

– să elaboreze concluzii personale după lecturarea unui text

– să construiească un grafic, o hartă, schemă

– să schițeze planului unui teritoriu

c)Punerea în relație

Analiza unei fotografii:

„Pe parcursul opționalului elevii ar trebui…”

– să selecționeze fotografii în scopul urmărit

– să compare mai multe fotografii

– să stabilească legături între fotografii, hărți, texte

Analiza unor grafice:

– să identifice semnele convenționale folosite

– să denumească titlul unui grafic

– să identifice relațiile exprimate în grafic

– să construiească un grafic

– să compare mai multe grafice

– să stabilească legături între grafice, fotografii, hărți

Analiza unei hărți:

– să utilizeze coordonatele geografice

– să utilizeze termenii de localizare, direcție

– să localizeze un punct pe hartă

– să identifice semnele convenționale

– să folosească harta pentru a localiza un punct

Copmetențele importante întălnite în lecțiile de geografie pot fi grupate în trei categorii:culegerea de informații, analiza datelor și stabilirea legăturilor.Una din sarcinile majore ale profesorului de geografie este de a formula competențele operaționale, ceea ce implică o foarte clară definire a rezultatelor așteptate de la elev, în termen de comportament observabil:Ce capacitate trebuie urmărită? În ce împrejurări poate fi atinsă? Care sunt criteriile de acceptabilitate a performanței?

COMPETENȚE GENERALE

-situarea corectă în spațiu și timp;

-perceperea și reprezentarea spațiului geografic local;

-observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local;

-descrierea corectă a realității înconjurătoare;

-cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specific geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale;

-creearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător;

-perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;

-formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;

VALORI ȘI ATUTUDINI

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educațional centrat pe geografie, au la baza promovării următoarele valori și atitudini:

-atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, sociatate;

-curiozitatea pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate;

-respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul localității;

-conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local;

Competențe specifice și activități de învățare

1.Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local.Situarea corectă în spațiu și timp

2.Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local;Sesizarea realităților dintre elementele componente ale mediului

3.Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale

4.Creearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător

CONȚINUTURI, PROIECTAREA ANUALĂ ȘI PE UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

CONȚINUTURI

Introducere în studiul opționalului…1 oră

CAPITOLUL I

Cadrul natural al comunei Chirpăr…7 ore

I.1.Așezarea geografică-factor determinant al locuirii timpurii

I.2.Geologia(evoluția paleogeografică, litologia, resursele subsolice)…1 oră

I.3.Relieful din orizontul local și apropiat(aplicație practică)…1 oră

I.4.Clima din zona comunei Chirpăr…1 oră

I.5.Hidrografia din orizontul local și apropiat…1 oră

I.6.Vegetașia fauna și solurile din Chirpăr și împrejurimi…o oră

I.7.Protejarea naturii în comuna Chirpăr și împrejurimi(proiecte)…3 ore

CAPITOLUL II

Consderații social-istorice cu privire la apariția și dezvoltarea localității…7 ore

II.1.Originea și vechimea localității…2 ore

II.2.Comuna Chirpăr în epoca modernă și contemporană…1 oră

II.3.Chirpărul după 1990…1 oră

II.4.Viața culturală a comunei…1 oră

II.5.Amenajarea teritoriului;planul comunie și extinderea teritorială…2 ore

CAPITOLUL III

Dinamica populației din Chirpăr în decursul timpului…6 ore

III.1.Mișcarea naturală a populației…3 ore

III.2.Densitatea populației…1 oră

III.3.Mobilitatea teritorială a poppulației…1 oră

III.4.Evoluția numerică a populației în perioada interbelică și contemporană

III.5.Ritmul mediu anul de creștere a populației.Bilanțul total al populației…1 oră

CAPITOLUL IV

Structura populației comunie după anul 1990…6 ore

IV.1.Structura populației pe grupe de vârstă și sexe…2 ore

IV.2.Structura etnică și confesională…2 ore

IV.3.Structura profesională a populației…1 oră

IV.4.Nivelul de instruire a populației…1 oră

CAPITOLUL V

Ocupația locuitorilor din Chirpăr…3 ore

V.1.Activități tradiționale.Sectoarele de activitate…1 oră

V.2.Probleme economice actuale…1 oră

V.3.Probleme edilitare…1 oră

PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE LA DISCIPLINA OPȚIONALĂ

(„designul instrucțional”)

Proiectarea didactică reprezintă o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce dorește profesorul să realizeze împreună cu elevii săi, în cadrul unei lecții, sistem de lecții, capitol sau pe parcursul întregului an școlar, pentru îndeplinirea obiectivelor programei.

Proiectarea didactică se raportează la diferite perioade de timp, prezentate în continuare.

Proiectarea activității didactice anuale

Aceasta vizează analiza structurii conținutului prevăzut de programa școlară, delimitarea lui pe capitole și teme, stabilirea succesiunii și a ritmului de parcurgere a acestora, confotm logicii geografice, stabilirea competențelor, distribuirea numărului total de ore:pe activități de predare, activități practice, activități de recapitulare și sinteză, excursii, lecții de evaluare.

Proiectarea didactică anuală este exemplificată în modelul de mai jos:

Școala gimnazială Chirpăr

Profesorul:

Clasa:

Programa Școlară

Anul școlar:

PROIECTAREA DIDACTICĂ ANUALĂ(macro proiectarea instruirii)

Proiectarea activității didactice pe unități de învățare

Constă în stabilirea activităților necesare parcurgerii în bune condiții, progresiv și sistematic, a fiecărei teme sau capitol din obiectul de învățământ.Proiectarea pe unități de învățare precizează și competențele specifice temei care trebuie realizate ca și strategii didactice, prin care se stabilesc metodele de învățământ, mijloacele și modalitățiile de evaluare utilizate.

Rubricația proiectării activității didactice pe unități de învățare este prezentată în modelul de mai jos:

Școala Gimnazială Chirpăr

Profesorul:

Disciplina:

Clasa:

Programa școlară

Anul școlar:

PROIECTAREA DIDACTICĂ PE UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Proiectarea unei lecții, este cea mai detaliată acțiune, care cuprinde un ansamblu coordonat de operații de anticipare a desfășurării procesului instructiv, educativ, concretizat în următoarele:

a)Definirea competențelor specifice în care:

-se stabilește ce va ști să facă elevul la sfârșitul activității, să verifice dacă ceea ce a fost stabilit s-a realizat, în raport cu programa de învățământ

b)proiectarea secvențelor instrucționale vizează:

-stabilirea conținutului activității

-alegerea metodelor de învățământ în concordanță cu mijloacele de care dispunem

-stabilirea modului de lucru cu elevii

c)Proiectarea evaluării performanțelor eleviilor, prin care se elaborează un sistem de metode și tehnici de evaluare adecvate obiectivelor stabilite.

Acțiunea de proiectare presupune îmbinarea tuturor elementelor și aspectelor lecției într-un sistem închegat, realizată prin elaborarea unui proiect de lecție sau proiect de activitate didactică.

Aprecierea activității instructiva, prin descriere detaliată-în concordanță cu legitățiile psiho-pedagigice ale întregului program de desfășurare a lecției-presupune realizarea de către profesor a unui „design intrucțional” (Dulamă M.,1996)

Proiectarea unei lecții parcurge douuă faze:

1.Partea introductivă

Aceasta poate cuprinde:

Data…

Obiectul…

Clasa…

Subiectul lecției…

Competențele….

Tipul de lecție…

Strategia didactică:-metodele didactice

-mijloacele didactice

Evaluarea activității…

2.Partea a II-a

În această parte se descrie desfășurarea lecției în mod detaliat sau în mod restrâns.

Elaborarea și realizarea proiectului reprezintă două momente cu semnificații deosebite:

-primul evidențiază efortul profesorului pentru concretizarea unor legități ștințifice la o situație concretă de instruire

-cel de-al doilea reflectă capacitatea profesorului de a transpune în practică cele proiectate

Proiectul asigură rigoarea activității didactice fără a îngrădi inițiativa și creativitatea

APLICAȚII ȘI EVALUARE

Descrierea și redarea unei realități observate

Portofoliu „Istoria localității Chirpăr”

Aplicații în orizontul local

Studiu de caz „Comuna Chirpăr prezent și viitor”

Proiect de protecție a mediului geografic local

Interpretarea graficelor și imaginilor

Lucrul cu hărți și fișe de lucru

Referate despre localitatea natală și împrejurimi

Aplicarea de teste sumative de evaluare

RESURSE MATERIALE

Albume, postere, refereate, casete video, planșe, etc.

Planul localității, harta județului Sibiu, schițe de hărți și grafice

Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame

Fișe de lucru individuale

BIBLIOGRAFIE(OPȚIONAL)

1.Albulescu, I., (1999),predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, editura Polirom, București

2.Cucu,V., (1974), Geografia populașiei și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București

3.Dragu, V., (2000), Geografie-Ghid metodologic, Editura Polirom, București

4.Dulamă, M., (2004), Modelul învățării depline a geografiei, Editra Clusium, Cluj-Napoca

5.Erdeli, E., și Dumitrache, L., (2001), Geigrafia populației, Editura Corint, București

6.Ilinca N., (1999), Geografie umană. Populația și așezările omenești, Editura Corint, București

7.Ilin.a, N., (2003), Geografia populației și așezăriilor omenești, manul de stiudiu individual, Editura CD-Press, București

8.Ilinca, N., (2000), Didactica geografiei, Editura Corint, București

9.Lahovari, G.I, (1901), Marele dicționar geografic al Romăniei, București

10.Nimigeanu, V., (1984), Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale, Iași

11.***Geografia României (1984), volumul II și IV, Geografia umană și economică și Geografia regională a României, Editura Academiei

12.***Programa de Geografie la clasa a V-XII-a

13.*** Anuarul Statistic al Județului Sibiu, (2002)

Surse statistice:

Fișe statistice anuale, fișe ale localității Chirpăr, elaborate de biroul de statistică socială din cadrul Direcției Județene de statistică, Sibiu, Recensământul Populației și al Locuințelor (2011), date statistice din arhiva Primăriei Chirpăr, date statistice preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică.

METODE CLASICE folosite

Expunerea

-este o prezentare orală a unei teme care are ca scop asigurarea unui bagaj de imagini intuitive și reprezentative, pe baza cărora să se poată elabora apoi anumite generalizări.Prin expunere se pot comunica cunoștințe noi sau se pot completa cele vechi.

Expunerea poate îmbrăca următoarele forme: Povestirea, explicația și prelegerea. În pregătirea în domeniul geografiei umane, de exemplu, se folosește în general explicația, care constă în expunerea logică și argumentată a unor porbleme sau principii ștințifice.Se poate vorbi de diferite tipuri:

-psihologică(bazată pe clasificări, simplificări);

Exemplu:clasificarea satelor după numărul de locuitori

-lingvistică (ce presupune sinonime), se utiliztează în familiarizarea cu noțiunile „populație neocupată”-„șomeri”.

Conversația este metoda verbală participativă prin care este posibilă atât verificarea nivelului de pregătire al elevilor, cât și transmiterea de noi informații.Întrebările spuse eleviilor trebuie să fie clare, corecte din punct de vedere ștințific și să fie adresate într-o succesiune logică.În acest sens, pot fi formulate următoarele întrebări:

Exemple:

Ce religie au locuitorii din Chirpăr ?

Cum influnțează apropierea orașului Agnita dezvoltarea economică și urbanistică a comunei Chirpăr ?

În funcție de scopul urmărit conversația poate fi:

-conversație introductivă-în care se urmărește introducerea elevului în noua temă;de exemplu, la introducerea temei privitoare la Așezările rurale se poate adresa următoarea întrebare:Care sunt părțile componente ale satului ?

-conversație euristică prin care elevii pot descoperi diferite relații, legături, pe baza unor raționamente logice.

Exemple:

Care a fost cauza plecării populației de origine germană din localitatea Chirpăr ?

-conversație de fixare și aprofundare a cunoștințelor-este folosită pentru sublinierea unor idei mai importante, care se desprind din cunoștințele predate sau pentru concretizarea lor.La tema „Așezările umane”, se pot adresa următoarele întrebări:

-Care sunt așzările în care trăiesc oamenii ?

-Ce este satul ?

-Care sunt părțile componente ale unui sat ?

-Cum se clasifică satele după numărul de locuitori ?

-Cum se clasifică satele după structură ?

-conversație de recapitulare-care se aplică la reactualizarea cunoștințelor dobândite într-un capitol sau la sfârșit de semestru și de an școlar. De exemplu la capitolul „Populație și așezări” se pot formula următoarele cerințe:

-Ce este natalitatea ?

-Ce este mortalitatea ?

-Ce sunt deplasările temporare ?

-Care tip de deplasare este mai frecventă în comuna Chirpăr ?

Formele conversației presupun o atenție sporită din partea profesorului, în ideea formulării întrbărilor și a modului de integrare a acestora în comportamentele actului didactic, astfel încât răspunsurile să fie cele așteptate.

În funcție de procesul psihic implicat, tipurile de întrebări pot fi:

-întrebări reproductive, care solicită memoria și așteaptă un singur răspuns posibil:

Ex.Care a fost prima denumire a localității voastre?

-întrebări productive, ce solicită operațiile gândirii, prin interogații cauzale:

Ex.Cum explicați scăderea numărului de persoane de etnie germană în comuna Chirpăr?

În funcție de operația de efectuat, sunt întrebări care presupun o activitate de:

-clasificare:Care sunt sectoarele de activitate ale populației din Chirpăr?

-comparare: Care sunt asemănările/deosebirile între comuna Chirpăr și celelalte comune din Posișul Hârtibaciului?

-explicare: Din ce cauză majoritatea populației din comuna Chirpăr lucrează în sectoarele de activitate terțiare și secundare?

-definire: Ce este așezarea rurală? (satul) Definiți satul.

-numărare: Câte clădiri sunt în localitatea Chirpăr?

-ordonare în spațiu: Unde se află comuna Chirpăr?

-de sinteză: Care sunt caracteristicile particulare ale mediului rural din localitatea în care locuiți?

Descrierea

Este expunerea expresivă orală sau scrisă realizată pe baza observație prin intermediul căreia sunt prezentate caracteristicile exterioare tipice ale obiectelor, femomenelor, proceselor, accenduându-se aspectele de formă, dimensiune, context de relații, detalii, etc.Una din primele metode de cercetare utilizate în geografie ca știință, descrierea, consemna rezultatele observației vizuale și a experimentului sub formă de reprezentări ale obiectelor, fenomenelor, proceselor ale fenomenului studiat.

Ex.Descrieți în aproximativ 30 de cuvinte modul în care se face colectarea, depozitarea și distrugerea gunoaielor din localitatea voastră.

Ex.Descrieți peisajul din imagine în aproximativ 20 de propoziții.

Observația

Este o metodă de cercetare științifică ce presupune urmărirea atentă și sistematică a unor fapte de către elevi cu scopul de a sesiza aspectele relevante surprinse cât mai exact, observarea prelungindu-se,,într-un act de clasificare”, de încadrare a informațiilor în anumite categorii sau concepte și de anticipare a unor relații(Ionescu, M.,2000). Observarea se face fie sub îndrumarea cadrului didactic, fie în mod automat, în scopul depistării unor aspecte ale realității geografice și pentru întregirea unor informații. Această metodă are atât caracter informativ cât și formativ, deoarece duce la formarea deprinderilor de a observa în mod sistematic esențialul. Elevii vor fi astfel obișnuiți să analizeze observațiile, să privească obiectele, să proiecteze scheme, să facă desene, schițe, fotografii, să completeze fișele de observație. Metoda observației contribuie și la formarea unor calități comportamentale, cum ar fi consecvența, răbdarea, perseverența, perspicacitatea, imaginația.Poate fi utilizată în următoarele cazuri:

a) urmărirea comportamentului uman pentru descoperirea mediului apropiat:

-Ce-ți place cel mai mult în mediul apropiat în care trăiești? De ce?

-Care este arborele tău preferat din apropierea casei?

-Familia ta cultivă flori sau legume?

-Ce animale îngrijește familia ta ?

b) identificarea componentelor mediului:

În curtea școlii cerem elevilor să observe atenți mediul timp de câteva minute, apoi se analizează rezultatele observării împreună cu ei.

Elevii de obicei nu includ în mediu elementele introduse de om, ei asociind mediul cu vegetația.

c) observarea unui proces natural

Observați culoarea apei din pârâul care curge prin localitete, pe o probă colectată într-o sticlă transparentă la 10 cm sub oglinda apei.Observați aspectul apei și notați în caiete dacă apa este incoloră, tulbure sau colorată. Dacă apa este colorată, specificați dacă fenomenul este determinat de suspensii sau de unele substanțe chimice prezente în apă.

Demonstrația (cu ajutorul planșelor, desenului geografic, filmului didactic, ilustrațiilor, cu ajutorul retroproiecției, etc.)

Este o metodă de explorare și cunoaștere sistematică, organizată, indirectă a obiectelor, fenomenelor și proceselor reale prin prezentarea lor de către profesor în stare naturală, prin substituirea lor în fața elevilor cu ajutorul modelelor (obiectuale, figurile, simbolice sau verbale și prin utilizarea raționamentelor inductive, pentru evidențierea aspectelor fizice, acționale și ideatice esențiale ale realității( Dulamă, M., 1996).

Experimentul

Este metoda de explorare a realității, care presupune reproducerea artificială, provocarea intenționată a unui fenomen sau proces, în care scopul cercetării, descoperirii esenței faptelor geografice, a verificării unei ipoteze.(Dulamă, M.,1996).Efectuarea unui experiment trebuie să ducă la realizarea atât a funcției cognitive, cât și a celei formative.Experimentul poate fi :

-de cercetare-atunci când se urmărește studiul unui fenomen încă necunoscut de elevi

-demonstrativ – este pregătit de prezența de către profesor pentru a descrie un obiect, fenomen sau proces, care nu poate fi cunoscut cu ajutorul observației directe.

-experimentul destinat formării deprinderilor și priceperilor – are în vedere formarea deprinderilor de mânuire a unor instrumente, aparate, materiale.

-experimentul aplicativ – în cadrul căruaia elevii verifică și aplică în practică, cunoștințele teoretice deja asimilate.

Exercițiul

Este o metodă didactică de efectuare conștientă și repetată a unor acțiuni mintale și motrice.Acțiune repetată de mai multe ori în vederea unei îndemânări.

Exerciții de cartometrie

a) Determinarea coordonatelor geografice prin stabilirea valorilor paralelelor și meridianelor care mărginesc ochiul rețelei cartografice în care este punctul a cărui poziție geografică dorim să o determinăm. Astfel, comuna Chirpăr are următoarele coordonate: 45053’40” latitudine nordică și 24O35’53” longitudine estică.

b) Exerciții de orientare cu ajutorul punctelor cardinale:

Exemple:

Reprezentați prin semne convenționale:,,Ieșind din comună, șoseaua se îndreaptă spre orașul Sibiu, fiind legată de acest oraș prin drumul communal asfaltat, DJ106, străbate satul prin partea sa sudică. În est se află localitatea Bruiu iar în vest localitățile Marpod și Alțâna, mergând spre sud ajungem în localitatea Cârța, iar spre nord în localitatea Agnita“.

Jocul geografic

Este o activitate umană, fără un scop material sau vizibil util, desfășurată după reguli benevol accepate, acre genereză placer, bucurie, destindere, sentimente de înălțare și tensiune, care satisfac o cerință interioară a individului,(Dulamă,M.,2000).

Exemplu:

,,Satul meu”- joc de reflexie personală (5 minute)

Fiecare elev împarte o foaie de hârtie în patru părți egale și în fiecare dreptunghi scrie următoarele: Satul meu acum 5 ani; Satul meu în prezent; Satul meu peste 20 de ani; Satul meu peste 50 de ani. În fiecare sector, elevii trebuie să deseneze un element simbolic corespunzător cu imaginea localității natale corespunzătoare momentului precizat. Profesorul împarte clasa în grupe d e câte 4 elevi. Fiecare elev prezintă celorlalți din grupă desenele și explică semnificația lor.Acest joc oferă elevilor posibilitatea de a se concentra asupra esențialului din mediul său, să-l analizeze și să facă o prognoză.

Studiul de caz

Este o metodă de instruire și învățare activă prin care se analizează un caz o situație particulară sau ipoteică, modelată sau simulate, acre există sau paote apare într-un system natural, social sau economic este o metodă prin acre se analizează cauzele, elementele implicate,se propun soluții de rezolvare, se allege decizia optima pentri rezolvarea cazului (Dulamă,M.,2000)

Exemplu:

Un locuitor din comuna Chirpăr și-a construit anexa casei care conține o baie și o bucătărie de vară lângă fântâna vecinului său, iar apele uzate sunt evacuate printr-o conductă din apropierea fântânii. Locuitorii nu au altă sursă de apă decât fântâna respectivă. Cetățeanul vinovat a construit o fosă septică falsă pentru colectarea apei uzate, pentru inducerea în eroare a celorlalți. În urma discuțiilor cu vecinii, cetățeanul nu și-a schimbat atitudinea. Ce soluție propuneți pentru ca apele uzate să nu ajungă în fântâni?

Rezolvarea de probleme

Se bazează pe lecturarea textului scris, atât din manualele școlare, cât și din diverse surse de informare. Lectura trebuie să aibă drept scop îmbogățirea și asimilarea de cunoștințe, astfel încât elevul trebuie să facă efotrul de a memora, a reproduce și a aplica cunoștințele însușite. Pe baza studiului unei cărți, se pot face diferite însemnări:

-planul de idei care cuprinde titluri de capitole, teme și idei principale;

-rezumatul, care exprimă într-o expunere concisă și sostematică, ideile unui material studiat;

-conspectul este o prezentare mai completă a unei teme, pe baza informațiilor din mai multe surse bibliografice;

-fișele reprzintă o formă specifică de însemnări în cadrul muncii cu cartea și pot cuprinde idei esențiale, definiții, adnotări, extrase;

-referatul este o lucrare mai complexă, întocmită pe baza unui studiu individual al unei lucrări, a unei munci de documentare cu o pronunțată notă personală de interpretare și prelucrae a materialului.

Exemplu:,, Obiciuri și tradiții în localitatea natală”

-vizitele și excursiile didactice urmăresc realizarea unei teme din programă sau consolidarea cunoștințelor deja dobândite. Ele se pot realiza în natură, la diferite obiective economice sau social-culturale.

METODE MODERNE folosite

Problematizarea

Este o metodă de cercetare și o metodă didactică activă , dialogată care constă în crearea unor situații conflictuale între ceea ce se poate rezolva și ceea ce trebuie să se rezolve de către elev este o activitate de căutare, de descoperire a faptelor științifice, a fenomenelor care generează anumite procese. În timpul lecției, profesorul creează situația-problemă și organizează activitatea elevilor, astfel încât aceștia să tragă independent concluziile și să formuleze răspunsuri și soluții ale problemei.(Ilinca.N.,2000).

Exemplu:

Cum explicați scăderea numerică a populației de etnie germană după anul 1990?

Calculați densitatea populației din comuna voastră știind că suprafța este de 10084 ha iar populația este de 1565 locuitori.

Dacă în anul 2008, numărul populației din Chirpăr era de 1565 locuitori și numărul total al născuților vii era de 20, calculați rata de natalitate.

Se calculează folosind raportul între numărul total al născuților vii și numărul mediu al populației după formula N= Nv.1000, unde N-rata de natalitate, Nv-numărul total al născuților vii.

Dezbaterea

Este o metodă didactică converstivă prin care se analizează deschis și aprofundat o problemă științifică sau practică.Poate fi utilizată la lecțiile de geografie pe echipe, având forma unui joc de rolulri. De exemplu-profesorul împarte clasa în 4 grupe desemnând câte un conducător de discuții care supraveghează și dirijează discuția.După dezbatere conducătorul fiecărei grupe prezintă, în fața clasei, concluziiile și soluțiile adoptate și motivează respingerea unor variante,

Exemplu ,,Vrem să avem o comună curată!”

Modelarea

Este o metodă de cercetare și o metodă didactică de dobândire a cunoștințelor despre fapte și procese petrecute la distanțe mari greu de abordat. Abordarea se poate face indirect, prin elaborarea unor modele simplificate, micșorate, esențializate ale realității geografice.(Ilinca, N.,2000)

În funcție de specificul lor, modele pot fi:

-modele obiectuale: mulaje, machete, roci, minerale, plante presate

-modele figurative: planșe, fotografii, diagrame , scheme,

-modele simbolice(matematice): formule de calcul,modele logice

Modelele grafice utilizate în procesul de predare-învățare a geografiei înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai ușor de analizat, de comparat, se fixează și se rețin mai ușor, mai temeinic, iara memorarea lor este de lungă durată.( Dulamă,M.,1996, pag.122).

Tipuri de modele grafice

1.Diagramele

Sunt reprezentări grafice concrete ale datelor statistice sub formă de desene geometrice, liniare sau în suprafață prin acre se redau concret, sintetic, mai exact, la scară, fenomenele cercetate atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, evidențiind trăsăturile esențiale ale acestora în domeniul didactic.(Dulamă, M.,1996).

a)Diagrama de tip coloane în aflux se utilizează pentru compararea unor fenomene și mărimi difeite, dar care aperțin aceluiași grup de produse sau fenomene.

Exemple:

Reprezentați printr-o diagramă în coloane în aflux mișcarea naturală a populației din comuna Chirpăr în perioada 1997-2017.

b) Diagrama în benzi este o repoziționare a digramei în coloane, într-un plan orizontal.

Exemplu:

Reprezentați printr-o diagramă în benzi structura populației pe grupe de vârstă din comuna Chirpăr, în anul 2012.

fig.

c)Cronograma reprezintă dinamica unui fenomen într-o perioadă de timp.

Exemplu:

Reprezentați printr-o cronogramă, evoluția numerică a populației din comuna Chirpăr în perioada 1990-2012

fig.

d)Diagrama prin cerc structural

Exemplu:

Reprezentați prin cerc structural, structura populației pe sectoare de activitate, din comuna Chirpăr, în anul 2012.

e)Diagrama polară utilizează coordonatele polare în reprezentarea fenomenelor. Astfel se poate reprezenta variația temperaturii, a precipitațiilor în decurs de o lună, an sau anotimp, comparativ cu media lunii, anotimpului sau anului.

Exemplu:

Reprezentați printr-o diagramă polară valoarea medie a temperaturilor lunilor de primăvară comparativ cu media temperaturii anotimpuale martie, aprilie , mai.

f)Piramida structurală este utilizată pentru reprezentarea grafică a populației pe grupe de vârstă și sexe.

Exemplu:

Reprezentați printr-o piramidă structurală populația pe grupe de vârstă și sexe din Chirpăr, în anul 2012

fig.

2.Modelele simbolice (matematice)

Utilizează simbolurile și formulele pentru a reprezenta realitatea și au scopul de a transpune într-o formă foarte concisă imensul material faptic,acumulat prin observare. (Dulamă,M.,1996). Statistica matematică se eocupă cu gruparea, analiza și inerpretarea datelor referiotoare la un anumit fenomen și cu unele previziuni referitoare la producerea lui în viitor.

Exemplu:

S= N-M, unde S reprezintă sporul natural,N-natalitatea, M-mortalitatea.

Model static

Model dinamic

Învățarea prin descoperire

–presupune un act de predare, actul de descoperire momentul de inițiere și verbalizarea generalizării bazată pe reguli, principii, idei. Există două tipuri de descoperire: inductivă și deductivă.

Metoda: Știu-Vreau șă știu- Am învățat

Este o metodă de comprehensiune care ghidează lectura unui text sau audierea unei prelegeri.(Ionescu,M.,2000); se împarte tabla în trei coloane și profesorul completează primul rând.Profesorul propune tema:

Comuna Chirpăr, după care se adresează întrebări frontale:

-Ce știți despre Comuna Chirpăr?

Se notează, pe scurt răspunsurile în rubrica,,Știu” se scriu răspunsurile nesigure în rubrica ,,Vreau șă știu”.După evocarea tuturor cunoștințelor elevilor, completăm rubrica din mijloc.

-Ce ați dori să aflați despre comuna Chirpăr?

Se notează pe scurt întrebările iar profesorul ajută elevii să genereze alte întrebări. După învățarea metodelor, completează rubricile individual sau în perechi.

Prin metoda ,,Știu –Vreau să știu-Am învățat”, am constatat că elevii pot fi controlați mai îndeaproape în grupuri restrânse și pot fi încurajați sau apreciați. Se angajează mai ușor în discuții libere, dezvoltânduli-se capacitatea de comunicare. Ei devin mai interesați și motivați de studiul în detaliu a geografiei, deoarece au posibilitatea culegerii unor informații diverse. De asemenea învață să se comporte diferit în situații noi, opereză mai ușor cu bagajul de cunoștințe acumulate anterior și realizează conexiuni cu informațiile noi.

Insturirea asistată de calculator

În procesul de predare-învățare, cu ajutorul calculatorului se pot realiza:

-prezentarea informației sub formă grafică;

-efectuarea unor calcule în scopul prelucrării datelor;

-realizarea unor desene;

-stocarea unor informații;

-culegerea, reprezentarea și analiza datelor obținute experimental;

-crearea unor situații problemă cu valoare motivațională sau cu valoare de test;

-desfășurarea unor activități diferențiate;

-activități recapitulative;

-jocuri pe teme complementare sau de aprofundare a celor însușite în lecție.

Înstruirea asistată pe calculator se poate realiza prin intermediul unor programe liniare sau a unor programe cu ramificații.

Elevii sunt foarte încântați atunci când ora de geografie se desfășoară cu ajutorul calculatorului.

METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN CADRUL OPȚIONALULUI

Multitudinea și complexitatea problematicii abordate a necesitat elaborarea unei metodologii adecvate, constând în:

-documentarea bibliografică faza documentară, care a cuprins studierea literaturii de specialitate referitoare la abordarea complexă a mediului rural

-prelucrarea informațiilor cu privire la populație incluse în fișele ultimului recensământ

-studierea fișelor, clădirilor și gospodăriilor

-utilizarea unor informații mai largi referitoare la diferite elemente, fenomene și procese, din care au fost selectate anumite aspecte semnificative discuții purtate cu specialiști din domeniul urbanizării, amenajării teritoriale

-realizarea unor măsuri asupra unor fenomene reale ex planul școlii,planul localității, prin observarea cu atenție, urmată de stabilirea punctelor cardinale

-fotografierea aspectelor semnificative din realitatea observată

-elaborarea unor întrebări în cadrul anchetei pentru a afla aspecte din viața oamenilor. Ancheta constă în culegerea metodică de informații în baza unei scheme operaționale scrise sau orale, de tipul întrebare-răspuns. Tehnica fundamentală de realizare a anchetei aste chestionarul, care constă într-o seie de întrebări adresate subiectului, enunțate într-o anumită ordine. Metoda anchetei are avantajul că permite strângerea unui material bogat care poate conduce la organizarea cercetării sau care poate să confirme unele concluzii la care s-a ajuns prin folosirea altor metode. Ancheta nu poate înlocui, pe deplin, cercetarea în domeniul metodicii predării geogarfiei. De pildă chestionarul pe care l-am realizat cuprinde 23 de întrebări iar în urma analizei răspunsurilor am întocmit un raport de monitorizare care mi-a servit la întocmirea lucrării.

Chestionar

Numele și prenumele……………………………………

1.Vârsta…………….

2.Starea civilă: a) căsătorit; b)necăsătorit; c)divorțat; d) alte situații

3.Studii: a) superioare; b) medii; c) primare

4.Structura familiei: a) soț, soție; b) soț, soție, copii; c) soț, soție, copii, părinți; d) alte situații

5.Sectorul de activitate: a) primar (agricultură); b)secundar (industrie, construcții); c) terțiar (turism, transport, învățământ)

6.Venituri: a) până la 500 Ron; b) între 500-1400 Ron; c) peste 1400 Ron

7. Care sunt sursele de venit: a) salariul de bază; b) pensie; c) lucrul sezonier; d) alte situații

8. Sunteți proprietar de ternuri agricole: a) da; b) nu

9.În ce măsură veniturile familiale provin din producția agricolă: a) parțial; b) deloc; c) în totalitate

10.Care sunt motivele deplasărilor în Agnita/Sibiu: a) locul de muncă; b) cumpărături; c) altele

11.Religia: a) creșrin-ortodox; b) romano-catolic; c) altă religie

12.Respectați sărbătorile creștine: a) la biserică; b) în familie; c) deloc

13.Structura construcției în care locuiți cuprinde: a) casă bucătărie de vară; b) casă; c) casă cu anexe

14.Anul construirii casei: a) până în 1970; b) între 1970-1990; c) după 1990

15.Casa este dotată cu apă curentă și canalizare: a) da; b) nu

16. Precizați materialul din care este construită casa: a) cărămidă; b) chirpici; c) altele

17.Precizați numărul de animale crescute în gospodărie: a) bovine…; b) porcine…; c) caprine…; d) ovine…; e) păsări…; f) altele…

18. Ce mijloace de transport dețineți: a) tractor, mașini agricole; b)autoturism; c) autocamion; d) altele

19. Care sunt relațiile cu Primăria: a) bune; b) foarte bune; c) proaste

20.Sunteți mulțumiți de calitatea seviciilor medicale: a) da; b) nu

21. Ce ați face pentru o mai bună promovare a localității?………………………………………………

22.Ce credeți că vă lipsește în localitate?…………………………………………………………………….

23.Alte observații pe care le considerați relevante pentru dezvoltarea comunei……………

Pe lângă metodele descrise am mai utilizat:

-metoda observației directe;

-metoda observației indirecte;

-metodele de reprezentare grafică;

-modele mentale cu caracter mai mult empiric, au o importantă notă personală, sunt frecvente la locuitorii așezărilor rurale și se formează prin parcurgerea succesivă și repetată a orizontului mai apropiat sau îndepărtat, prin reținerea și poziționarea mentală a unor repere semnificative și utilizarea lor în alte situații. Această constatare a facilitat desfășurarea unor cercetări colective cu elevii, suma cunoștințelor lor fiind mai mare decăt cunoștințele individuale, fiecare evocând locuri sau trasee, astfel că printr-un proces ingenios de cooperare a fost angrenată experiența empirică și mentală a elevilor, pe fondul exploatării colective a caracteristicilor orizontului local. FOTO

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT FOLOSITE ÎN PREDAREA OPȚIONALULUI

Pentru a asigura o bună însușire, de către elevi, a cunoștințelor în domeniul geogarfie umane, nu este suficientă numai memorarea celor comunicate de către profesor sau a cunoștințelor din manual și din alte cărți de specialitate, ci este necesară utilizarea unor resurse materiale, pentru a aduce realitatea în câmpul de observare al elevilor. Ansamblul acestor resurse materiale folosite în procesul de învățământ și investite cu anumite funcții pedagogice formează mijloacele didactice.

Principalele funcții ale mijloacelor de învățământ sunt:

-Funcția de comunicare – facilitează transmiterea informațiilor pe căi de comunicare rapide și eficiente;

-Funcția substitutivă – asigură substituirea realității prin mijloace materiale și tehnice;

-Funcția motivațională – stimulează curiozitatea, interesul și dorința de cunoaștere și acțiune a elevului;

-Funcția formativă – contribuie la dezvoltarea capacităților de operare și a proceselor gândirii logice;

-Funcția de evaluare- crează posibilitatea de a măsura rezultatele activității didactice;

-Funcția ergonomică – asigură transmiterea într-un timp scurt a unui volum maxim de informații;

-Funcția estetică – dezvoltă capacitatea de a percepe, înțelege, aprecia și evalua aspectele estetice ale realității.

Totalitatea mijloacelor materiale care asigură informația pentru geografia orizontului local constituie baza materială a pregătirii în domeniu, în alcătuirea căreia se includ:

-materialul didactic și mijloacele de învățământ;

-cabinetul de geografie;

-eșantioanle demonstrative.

Clasificarea mijloacelor de învățământ

Mijloacele de învățământ folosite în cadrul opționalului au fost:

-mijloace scrise și grafice;

-mijloace obiectuale;

-mijloace audio-vizuale;

-mijloace tehnice audio-vizuale.

În cadrul unei lecții am folosit material didactic căt mai variat, ca suport de fixare și conținut științific.

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII DE PRDARE ÎN CLASĂ(lecția și modalitățile de organizare a activității în cadru lecție) ȘI ÎN AFARA CLASEI

În procesul de pregătire în domeniu, raporturile elev-profesor capătă o dinamică proprie.Chiar și în timpul unei singure ore, aceste raporturi se pot schimba, îmbrăcând forme variate de pregătire cu întreaga clasă, pe grupe, sau individual.Dinamica formelor de organizare a pregătirii crește pe măsură ce se trece de la învățământul informativ la cel formativ.

Pe parcursul derulării opționalului, activitățile de predare-învățare au fost organizate în așa fel încât elevii să fie activi pe tot parcursul orei și să nu se instaleze monotonia.Asfel am organizat:

-activitate cu clasa întreagă;

-activitate organizată pe grupe;

-activitate individuală.

LECȚIA DE GEOGRAFIE

Lecția constituie cea mai răspândită formă de instruire a elevilor.Ea vizează realizarea unor obiective instructive-educative, are un conținut defint, o anumită structură, un timp determinat de desfășurare și presupune utilizarea unor moduri de lucru, a unor metode, procedee și mijloace de învățământ.Prin lecția de geografie elevii își însușesc cunoștințe, deprinderi și priceperi conform programei școlare, uar succesiunea lecțiilor asigură predarea sostematic a disciplinelor geografice și realizarea obiectivelor pedagogice proprii acestora.

Tipurile de lecție diferă între ele prin modul de organizare, structurare și desfășurarea activității didactice.

Principalele tipuri de lecții sunt:

-Lecția de comunicare și însușire a cunoștințelor

-Lecția de formare de priceperi și deprinderi

-Lecția de recapitulare, sistematizare și consolidare a cunoștințelor

-Lecția de verificare și apreciere a cunoștințelor

-Lecția mixtă

-Lecția demonstrativă

Modalități de valorificare a datelor din prezenta lucrare în activitatea didactică

PROIECT DIDACTIC

OBIECTUL : GEOGRAFIE

SUBIECTUL : POZIȚIA LOCALITĂȚII-AȘEZARE ȘI CĂI DE ACCES

SCOPUL:însușirea de noi cunoștințe și stimularea capacității de observare, investigare, de sintetizare și generalizare.

COMPETENȚE GENERALE:

1.Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice

2.Transferarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru.

3.Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic

4.Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

5.Elaborarea unor metode și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile.

COMPETENȚE SPECIFICE

1.3.Utilizarea termenilor geografici simpli în context cunoscute sau în contezte noi

3.2.Identificarea legăturilor între elemente fenomene și procese observabile

4.1.Identificarea principalelor elemente natural și socio-economice reprezentate pe un supor cartografic

7.1.Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate

8.1 Identificarea soluțiilor de protecție a mediului geografic din orizontul local sau îndepărtat

METODE ȘI PROCEDEE:observația, descrierea, conversația, explicația, demonstrația, lucrul cu harta.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:harta României, harta județului Sibiu, hărți ale Podișului Hârtibaciu.

SCENARIUL ACTIVITĂȚII DIDACTICE

1.MOMENT ORGANIZATORIC:

-notarea absențelor

-verificarea elementelor necesare unei bune desfășurări a lecției.

2.CAPTAREA ATENȚIEI:

-se poate realiza prin anunțarea subiectului și notarea acestuia pe tablă.

3.ACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR:

-se realizează prin câteva întrebări:

Din cadrul cărui județ face parte localitatea voastră?

Ce sate are în componență localitatea Chirpăr?

Ce orașe se găsesc în apropierea localității voastre?

Indicați pe hartă poziția Podișului Hârtibaciu și a localității Chirpăr .

4.DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Profesorul indică pe harta fizică a României, Podișul Hârtibaciului, apoi pe cea administrativ-teritorială poziția județului și a localității.

Se pun întrebări :În ce unitate de relief se află localitatea voastră? În ce parte a județului se află? Ce consecințe decurg de aici? Care sunt orașele mai apropiate de localitatea voastră? Cum se realizează legătura între aceasta și celelate orașe? Pe măsură ce elevii răspund, ajutați de profesor unde este cazul, se realizează schema lecției la tablă și este prezentată apoi harta județului, respectiv regiunea Podișului Hârtibaciu, specificând localitățile componente pe marginea căreia se poartă discuții. Profesorul roagă elevii să schițeze pe caiete planul localității precum și un plan al Podișului Hârtibaciu.

FIXAREA CUNOȘTINȚELOR: se poate realiza printr-o fișă de lucru care să cuprindă o hartă mută, care să fie completată de elevi.

TEMA PENTRU ACASĂ:

-terminarea planului localității, care să cuprindă principalele căi de acces.

Fig. Imagini din timpul activității

Concluzii

În primul semestru am vorbit despre Podișul Hârtibaciului, interpretând hărțile care urmeză( harta:1,2,3)localizând permanent poziția localității Chirpăr și a satelor componente, în raport cu celelalte localități.

HĂRȚI

PROIECT DIDACTIC

SUBIECTUL:OBICEIURI ȘI TRADIȚII ÎN LOCALITATEA MEA

OBIECTUL:GEOGRAFIE

SCOPUL:stimularea capacității de observare, investigare și formarea aptitudinilor de apreciere și transmiterea mai departe a obiceiurilor și traditiilor satului;

COMPETENȚE GENERALE:

1.Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice

2.Transferarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru.

3.Raportarea realității geografice la un support cartografic și grafic

4.Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

5.Elaborarea unor metode și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile.

COMPETENȚE SPECIFICE

– realizarea unei investigații asupra unui subiect de tradiții și obiceiuri locale

– prezentarea unor obiceiuri și tradiții care se mai păstrează încă la momentele mai importante din viața omului;

– descrierea costumelor populare pe care le purtau străbunicii lor;

-descoperirea de asemanări și deosebiri între obiceiurile și tradițiile localității lor și obiceiuri din alte zone.

-aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate

METODE ȘI PROCEDEE: observația, descrierea, conversția euristică, explicația, demonstrația, problematizarea, modelarea.

MIJLOACE DE ÎNVÂȚĂMÂNT: imagini cu costume populare din diverse localităti ale zonei studiate, fotografii aduse de elevi de la diverse ocazii:nunți, botez,etc.

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

1.MOMENT ORGANIZATORIC

-notarea absențelor;

-verificarea elementelor necesare unei bune desfășurări a lecției.

2.CAPTAREA ATENȚIEI

-se realizează printr-un motto.

3.DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Subiectul a fost anunțat de către profesor din ora precedentă iar acum profesorul anunță și scrie pe tablă planul lecției care va cuprinde:

-Prezentarea unor obiceiuri și tradiții care s-au păstrat, descrierea acestora se va face pe grupe: fiecare grupă va prezenta un moment din viața omului:naștere, botez, nuntă, înmormântare;

-sărbători:Paște, Crăciun, Bobotează,etc.;

-alte obiceiuri și tradiții păstrate.

-Prezentarea unor obiceiuri și tradiții care nu s-au păstrat

-Prezentarea unor costume populare purtate de bunici sau străbunici

-Concluzii

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Fiecare elev anunță momentul pentru care s-a pregătit:nuntă, botez,Paști, etc.

Profesorul numește pe rând din fiecare grupă câte un elev pentru descrierea fiecărui moment.

Se descrie și se prezintă unele costume populare vechi.

Se fac comparații între costumele populare de la noi din zonă și alte zone ale țării precum și între obiceiurile și tradițiile de la noi și din celelalte localități componente.

4.EVALUAREA

Se realizează prin întrebări și exerciții de genul:

Dați exemple de obiceiuri și tradiții din satul vostru;

Care dintre acestea au loc cu prilejul sărbătorilor de iarnă?

Se mai poartă costumul popular? Când și de către cine?

Cine mai confecționeză astfel de costume la voi în localitate?

PROIECT DIDACTIC

OBIECTUL : GEOGRAFIE

SUBIECTUL : HIDROGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL- Bazinul Hârtibaciului

SCOPUL:însușirea de noi cunoștințe și stimularea capacității de observare, investigare, de sintetizare și generalizare.

COMPETENȚE GENERALE:

1.Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice

2.Transferarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru.

3.Raportarea realității geografice la un support cartographic și graphic

4.Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanent.

5.Elaborarea unor metode și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile.

COMPETENȚE SPECIFICE

-definirea noțiuii de orizont local după informațiile primite

– prezentarea principalelor caracteristici ale cadrului natural din localitatea Chirpăr

-enumerarea a cel puțin 2 afluenți ai Hârtibaciului pe baza informațiilor materialului suport

-explicarea diferențelor de debit

– explicarea rolului lacurilor Brădeni pe baza informațiilor primite

– analiza importanței apelor minerale în dezvoltarea socio-economică din regiune.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, expunerea și explicația, demonstrația, lucrul cu harta și manualul.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:harta României, harta județului Sibiu, hărți ale Podișului Hârtibaciu.

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

1.MOMENT ORGANIZATORIC

-notarea absențelor;

-verificarea elementelor necesare unei bune desfășurări a lecției.

2.CAPTAREA ATENȚIEI

-se realizează printr-o prezentare power-point.

3.DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Profesorul le prezintă elevilor definiția orizontului local. Elevii sunt atenți și notează în caiete.

Cu ajutorul hărții Podișului Hârtibaciu, elevii sunt rugați să identifice un râu care traversează această regiune. Elevii identifică râul Hârtibaciu și afluenții mai importanți ai acestuia.

Profesorul le oferă și alte informații referitoare la rețeaua hidrografică și anume despre pârâurile din orizontul local.

Elevii sunt rugați să denumească pârurile care trec prin localitate. Prin descoperirile făcute elevii află că pârurile din orizontul local sunt afluenți direcți ai Oltului. Prezintă o serie de afluenți ai acestuiua și anume:Vesud, Săsăuși, etc.

Profesorul prezintă câteva imagini pe baza cărora elevii vor afla informații despre lacurile de la Brădeni și Sărături.

Elevii analizează, și sunt rugați să-și exprime părerea despre importanța lacurilor din zonă și despre importanța apelor minerale în dezvoltarea socio-economică.

Atingerea feed-bakului se realizează prin răspunsurile date de elevi la întrebarea:Care sunt resursele de apă din regiunea analizată?

Asigurarae și intensificarea retenției și transferului de cunoștințe se realizează de completarea unei fișe de lucru.

FIȘĂ DE LUCRU

Ce înțelegem prin orizontul local?

Care este poziția geografică a Bazinului morfohidrohrafic Hârtibaciu?

Ce consecințe are așezarea geografică din punct de vedere climatic și biogeografic?

Care este forma de relief specifică Bazinului morfohidrografic Hârtibaciu?

Informațiile oferite eleviilor pe parcursul desfășurării activității de predare-învățare au fost următoarele:

HIDROGRAFIA ORIZOTULUI LOCAL – Bazinul morfohidrografic Hârtibaciu

Orizontul local

– vecinătăți ale unei localități țn care se pot face excursii geografice de max 1 zi

– teritorii din jurul orașului sau comunei în care se pot face excursii de maxim o jumatate de zi.

– teritoriul unde habitează oameni cu case, blocuri, drumuri care se duc la școala , în afara lui, spațiile verzi, apele curgătoare, lacuri, inteprinderi industriale.

Din punct de vedere hidrografic regiunea este amplasată în bazinul morfohidrografic Hârtibaciu care drenează partea sudică a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

Hârtibaciul

Principalul element hidrografic al Podișului Hârtibaciului îl constituie râul Hârtibaciu. Denumirea sa (Hartobögy în limba maghiară) vine de la denumirea germană Hartobach, ceea ce, înseamnă pârâu de pădure. După alții, denumirea își are originea în cuvântul german Haarbach, ceea ce înseamnă pârâul ca firul de păr. El, precum și afluenții săi, numeroase pâraie, au determinat întemeierea așezărilor, activitățile umane și o serie întreagă de amenajări antropice.

Hârtibaciu cel mai important afluent al Cibinului are o lungime de 110 km si o suprafață bazinală de 1025 km2. Are o pantă de curgere mai mică decât a afluenților săi. Pe partea dreaptă primește un număr mai mare de aflenți decât pe parte stângă.Dintre aceștia amintim : Sărătura, Halmer, V.Comunală, Iacobeni, Proștea, V. Înfundăturii, V. Stricată, Coveșul, Zlagna, Hârța, Vurpărul, Daia, Cașolț – pe dreapta, V. Morii, Albacul, V. Androchiel, Marpod, Fofeldea și Ghijasa- pe stânga. Râul Hârtibaciu are mai multe surse de alimentare, cea mai importantă fiind cea superficială, care reprezintă 67 – 81% din totalul scurgerii. În cadrul acesteia predomină alimentarea din ploi, ce atinge valoarea maximă în luna martie și cea minimă în luna octombrie.

Alimentarea subterană participă în proporție de 18 – 33%, fiind o alimentare subterană moderată.

Pentru râul Hârtibaciu este reprezentativ tipul de alimentare pluvial – moderat, cu alimentare subterană moderată. Trebuie remarcat faptul că se disting apele mari de primăvară și frecvența destul de ridicată a apelor mari din timpul verii (viituri generate de ploi succesive).

Pârâul Nou

Afluent direct al Oltului, își dezvoltă parțial bazinul în regiunea studiată . Prin intermediul câtorva afluenți (Veseud, Gherdeal, Pandea, Valea lui Trifan și Săsăuș) drenează partea sudică a regiunii studiate. Cel mai de seamă afluent este Săsăuș L = 27km, S = 244) primit pe dreapta, dar care își dezvoltă parțial bazinul în regiunea studiată. Restul afluenților au lungimi (6-8 km) și suprafețe bazinale destul de mici (13-30 km2) .

Efectele negative ale apelor și amenajarea bazinelor hidrografice

Apele exercită asupra mediului geografic acțiuni negative cum ar fi: eroziunea solului, degradarea albiei și malurilor. Excesul de umiditate care pot fi înlăturate prin amenajarea rețelei de râuri.

Regimul de scurgere torențial și eroziunea, favorizată de acțiunea antropică, sunt factorii care au dus declanșarea proceselor de degradare a albiei și malurilor râului Hârtibaciu dar și a afluenților săi. Prin aceste procese sunt degradate importante suprafețe agricole și amenințate obiectivele economice situate în luncile și terasele inferioare ale râului. De-a lungul timpului s-a conștientizat importanța lucrărilor hidrotehnice pentru protecția albiei și a malurilor.

În ultimele decenii au avut loc frecvente inundații datorită insuficienței lucrărilor de amenajare a versanți la care se adaugă despădurirea și regimul torențial al precipitațiilor. Lucrările hidrotehnice sunt considerate cele mai eficiente în ciuda cheltuielilor însemnate (canale de coastă, canale de desecare, terasarea versanților, utilizarea gărdulețelor etc.).

Modul de valorificare și de amenajare a resurselor de apă influențează ecosistemele din zonă (ecosistemul alunecărilor de teren, ecosistemul higrofil al luncilor). Amenajarea lacurilor permanente și nepermanente au modificat biotopul arealelor. Cantitățile mari de ape uzate și parțial epurate influențează negativ ecosistemul din cursul de apă și din luncă motiv pentru care este necesară epurarea completă a apelor uzate, provenite de la obiectivele socio-economice. În această categorie se includ și unitățile turistice care pot fi situate în apropiere și pot avea efecte asupra resurselor de apă.

Lacurile

La Brădeni există două lacuri de retenție (heleștee) cu o suprafață totală de 174 ha, amenajate între 1953 și 1955. În aria lor au fost identificate 155 specii de păsări. Se dorește crearea unei rezervații naturale ornitologice în această zonă, cuprinzând întreaga arie a Podișului Hârtibaciului, în cadrul Programului Natura 2000.

Lacurile sunt importante pentru practicarea pescuitului sportiv, un mijloc de petrecere a timpului liber și recreare agreat de o mulțime de turiști. Momentan există amenajată o fermă piscicolă.

Ape minerale:

O altă zonă deosebită din punctul de vedere al resurselor de apă este în apropiere de orașul Agnita, la Sărături Băi, unde există câteva izvoare cu apă iodată. În acest loc s-au construit câteva case de vacanță la începutul secolului XX. Actualmente, arealul a fost restituit Bisericii Evanghelice din Agnita. Este necesară elaborarea unui plan de valorificare balneară care ar putea aduce un număr considerabil de turiști în zonă. Trebuie specificat faptul că cele mai apropiate locuri de practicare a turismului balnear sunt la Ocna Sibiului, Victoria și Bazna Băi.

În urma unor foraje pentru descoperirea resurselor de gaz metan a fost scos la iveală un depozit cu apă termală, situat în straturi geologice mai adânci, la Bârghiș. Temperatura apei este în jurul valorii celei de la Băile Felix (peste 50°). Este necesară analiza chimică, ce nu a fost făcută încă, pentru a stabili proprietățile terapeutice ale acestei ape termale. O amenajare balneară în această zonă ar avea un impact benefic deosebit.

ROLUL REȚELEI HIDROGRAFICE ÎN PEISAJUL REGIUNII

– Microclimat

– Transforma peisajul natural

– Inbunatatirea cadrului estetic si aparitia unor functii noi – agrement , sport si pescuit.

PROIECT DIDACTIC

CLASA a VI- a

OBIECTUL – GEOGRAFIE- Studiul actual și perspectivele de dezvoltare socio-economice în Bazinul morfohidrografic Hârtibaciu – opțional

SUBIECTUL LECTIEI – Analiza SWOT cu identificarea punctelor tari, slabe, a oportunităților și limitelor de dezvoltare socio-economică

TIPUL LECTIEI – de recapitulare

COMPETENTE GENERALE:

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice.

5. Accesarea și utilizarea conținuturilor cu caracter geografic prin tehnologiei informației

și comunicării

6. Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor

spațiului geografic

7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

8. Elaborarea unor modele și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile

COMPETENTE SPECIFICE:

–enumerarea punctelor tari ale regiunii analizate

– identificarea punctelor slabe în dezvoltarea socio-economică din zona aleasă

– stabilirea șansele/ oportunitățile pe care la are bazinul Hârtibaciu, în dezvoltarea socio-economică

–descoperirea riscurilor cu care se confrunta această regiune în drumul ei spre dezvoltarea socio-economică

STRATEGII DIDACTICE – dirijată, cognitivă, euristică

METODE SI PROCEDEE – expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu materialul suport, analiza SWOT.

MATERIALUL DIDACTIC – materialul suport

-informații din mass- media, internet, alte surse.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC – suport de curs „ Plan de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului, județul Sibiu”- Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- Napoca

– “Elemante de didactică” – M.E. Dulamă

– „Metodologii didactice activizante”- M.E. Dulamă

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

1.MOMENT ORGANIZATORIC

-notarea absențelor;

-verificarea elementelor necesare unei bune desfășurări a lecției.

2.CAPTAREA ATENȚIEI

-se realizează printr-o vizinare a unui mini-filmuleț de pe youtube.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Se realizează sub îndrumarea și dirijarea activității de către profesor. Elevii sunt ghidați pas cu pas spre atingerea obiectivelor.

Profesorul le precizează elevilor obiectivele și strategia de rezolvare, condițiile de lucru.

Elevii primesc informațiile necesare despre ce anume trebuie să cuprindă o analiză SWOT.

Elevii vor fi împărțiți în grupe și fiecare va avea de rezolvat câteva sarcini.

Pentru realizarea analizei elevii vor răspunde la diferite întrebări:

Care credeți că sunt condițiile favorabile dezvoltării socio-economice a zonei?

Care credeți că sunt dezavantajele regiunii?

Care sunt evenimentele sau schimbările favorabile regiunii?

Care sunt cerințele greu de satisfăcut?

Care sunt schimbările nefavorabile dezvoltării socio-economice?etc.

Elevii sunt atenți , cooperează în interiorul grupului și notează informațiile în caiete.

Elevii analizează toate informațiile culese.

Tot pe grupe se completează tabele cu informații luate de pe internet, reviste, ziare sau din cercetarea directă din teren, realizată în urma excursiei efectuate cu elevii și a drumețiilor.

La sfârșitul activității un membru din fiecare grupă prezintă informațiile pe care le-au notat în tabel.

După ce au fost identificate sub îndrumarea ateantă a profesorului punctele tari, punctele slabe,a oprtunităților și a pericolelor, elevii pot să decidă ce anume să facă în viitor pentru a valorifica punctele tari și a le diminua pe cele slabe, pot decide în mod rațional cum să beneficieze de oportunități și să se protejeze de pericole.

Asigurarea și intensificarea retenției și transferul cunoștințelor s-a realizat prin completarea de către elevi a analizei SWOT.

ANALIZA SWOT CU IDENTIFICAREA PUNCTELOR TARI, SLABE, A OPORTUNITĂȚILOR ȘI LIMITELOR DE DEZVOLTARE SOCIO-ECONOMICĂ

FIȘA DE LUCRU

TIPURI DE ACTIVITĂȚI REALIZATE CU ELEVII ÎN ORIZONTUL APROPIAT

Noi, profesorii de geografie avem deosebita obligație de ai face pe copii să iubească, să înțeleagă și să transmită mai departe obiceiurile, meșteșugurile și tradițiile pe care le-au moștenit și chiar să culeagă date despre tradiții și obiceiuri, care au fost uitate sau care nu se mai practică foarte rar și să încerce să le renască, să organizeze diferite acțiuni în care să-i implice pe elevi și să-i motiveze pentru culegerea de date și informații.

În acest context, se remarcă prezența unui potențial turistic complex, atât natural, dar mai ales antropic, care constituie premise pentru oferta turistică.

Resursele turistice ale cadrului natural își aduc aportul la diversificarea și nuanțarea ofertei turistice. Amintim astfel: factorii atractivi de factură morfologică cu valoare estetico-peisagistică, cum ar fi de exemplu,Valea de tip defileu a Hârtibaciului, în sectorul Agnita-Benești.

Pentru a cunoaște mai bine împrejurimile am realizat o excursie în câteva dintre localitățile componente ale Podișului Hârtibaciu, și anume în localitățile Săsăuși, Marpod, Nocrich, Alțâna, Apoș și Agnita .

Excursia este o călătorie cu durata de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de reședință, cu un mijloc de transport și care are ca scop culegerea informațiilor prin observare directă, cunoașterea mediului în care trăim.

Excursia efectuată împreună cu elevii este prezentată în continuare.

Traseul parcurs:Chirpăr-Săsăuși-Marpod-Nocrich-Alțâna-Apoș-Agnita-Veseud-Chirpăr.

I.Etapa pregătitoare:

1.Stabilirea scopului excursiei:cunoașterea cadrului natural, a monumentelor istorice și a așezărilor mai apropiate de localitatea Chirpăr din Podișul Hârtibaciului;

2.Comunicarea intenției noastre directorului și solicitarea acordului acestuia

3.Anunțarea intinerariului parcurs;

4.Organizarea grupului de elevi;

5.Stabilirea aplicațiilor practice;

6.Semnarea unui tabel nominal .

În cadrul aplicațiilor practice s-au efectuat observații hidrologice asupra Hîrtibaciului, observații asupra cadrului natural și antropic, s-au colectat materiale(roci, plante, insecte), s-au efectuat fotografii cu importante obiective turistice, s-a vizitat muzeul de istorie și etnografie din Agnita,Centrul de Echitație și Turism Ecvestru Villa Abbatis de la Apoș, etc.

II.Etapa a II-a Desfășurarea excursiei

Adunarea elevilor la ora 8oo.

Verificarea nominală a prezenței elevilor, verificarea echipamentului.

Organizarea deplasării, reamintirea regulilor, trasarea unor responsabilități concrete pe durata deplasării.

Deplasarea spre obiectivele de vizitat.

Se pleacă din localitatea Chirpăr și se merge până în localitatea Săsăuși, unde elevii vizitează vechea bisrică greco-catolică din Săsăuși, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, în prezent monument istoric, ea fiind împodobită cu valoroase picturi murale, autorii picturilor fiind frații din prima generație de pictori din familia Grecu. Acești pictori țărani din Săsăuși, autori ai multor picturi murale în bisericile din Țara Oașului și de pe Podișul Hârtibaciului, au ajuns renumiți în toată Transilvania pentru talentul lor deosebit, meșteșug moștenit din tată în fiu.Tot aici s-a făcut un popas la ,,Crepla satului Săsăuși”, loc unde săsăujenii și-au protejat crucile eroilor satului.În timp s-a încetățenit conceptul că ,,adăpătoarea animalelor” având în mijlocul ei crucile eroilor este ,,MONUMENTUL EROILOR SATULUI”- pe cele 4 coloane sunt inscripții greu lizibile ce amintesc de numele acestora dar și versurile închinate acestor bravi înaintași ce au murit eroic pentru apărarea țării.

Fig. Pictură murală-Biserica greco-catolică Săsăuși

Fig. Monumentul Eroilor satului –Săsăuși

Crepla satului

Se pleacă din localitatea Săsăuși și se merge până în localitatea Marpod, unde elevii primesc informații despre exploatările de gaz și vizitează fabrica de ……

Fig.

Pe drumul DJ 106 se trece prin mai multe localități (Nocrich, Alțâna, Apoș) aici se fac popasuri și sunt vizitate bisericile evanghelice fortificate și se oferă informații cu privire la acestea , brutăria din Nocrich și Centrul de Echitație și Turism Ecvestru Villa Abbatis de la Apoș.

Fig. Biserica evanghelică Nocrich

Biserica evanghelică Nocrich( interior)

Fig. Biserica evanghelică Nocrich( interior)

Fig. Biserica evanghelică Alțâna

Elevii au fost fascinați de acest Centru de Echitație, centru realizat prin investiția derulată prin GAL microregiunea Hârtibaciu axa Leader fiind cel mai mare proiect al GAL implementat până acum.

Centrul are deja o deschidere media foarte bună, urmând ca aici să fie un resort turistic important. Deocamdată se oferă de lucru doar la 5 săteni și au 4 camere duble de cazare.

Centrul de echitație și turism Ecvestru

Villa Abbatis Apoș

Fig. Centrul de echitație și turism Ecvestru

Villa Abbatis Apoș

Tot aici am vizitat și prima țiglărie tradițională de pe Valea Hârtibaciului, al cărui rol este acela de a salva peisajul traditional.

În orșul Agnita sunt vizitate următoarele obiective: Muzeul de istorie și etnografie și Pensiunea Elisabeta din centrul țării. Pensiunea pune la dispoziția turiștilor 10 camere spațioase, restaurant de trei stele, loc de joacă pentru copii, teren de sport, și Centrul de Agrement Acvatic ,,Aqua Center”, care cuprinde piscină în aer liber și spațiu de relaxare.

FOTOGRAFII

O nouă oprire se impune la podul peste Hârtibaci, unde se fac observații asupra malurilor, a modificărilor antropice sufeite de acesta.

Fig. Hârtibaciul în Agnita

Ultima destinație este satul Veseud unde elevii vizitează cea mai nouă pensiune de pe traseu. Pensiunea a fost înfințată la inițiativa grupurilor de etnie germană implicate în proiecte culturale, de restaurare a zonei.Spațiul este amenajat în stil minimalist, tradițional, asigurând vizitatorilor un sejur deosebit.

FOTO Pensiunea Veseud

Fig. Pensiunea Veseud

III.Etapa a III-a

La școală vor fi evaluate cunoștințele dobândite astfel:

-elevii prezintă în cadrul orelor materialele colectate;

-se realizează un concurs prin care sunt testate cunoștințele dobândite în timpul excursiei;

-se analizează observațiile făcute cu privire la vegetație și monumentele istorice vizitate.

-se organizează un branci pentru promovarea produselor locale.

Fig. Promovarea produselor tradiționale locale

Fig. Primirea oaspeților

Fig. Branci organizat de elvii Școlii Gimnaziale Chirpăr

Toate aspectele desprinse în urma excursiei au fost aprofundate în cadrul unor discuții sau dezbateri ample în cadrul orelor, în etapa finalizării și evaluării unei asemenea activități complexe și au fost selectate date și informații din care am tras următoarele concluzii:

-deși o regiune tipic de podiș, izolată, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, tezaurul turistic al zonei este variat, original și de mare atractivitate.

În Podișul Hârtibaciului se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale de pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme din paleolitic și neolitic.

În Podișul Hârtibaciului resursele turistice antropice au un conținut istoric, cultural, artistic, unele fiind considerate unicat pe plan național.

Vestigii arhelogice-FOTO

Zestrea naturală a zonei studiate…….

-lacurile de la Brădeni, care oferă condiții pentru activități recreative;

-pădurile de foioase(…HA)………

CONSECINȚE:

-imediate( cu rezultate la clasă în procesul instructiv);

-îndepărtate( pentru operarea de către elevi în alte condiții cu noțiunile fixate).

Observațiile organizate direct în natură permit elevilor să ajungă la reprezentări clare asupra obiectelor și fenomenelor geogrfice și să-și formeze astfel noțiuni geografice, elevii sunt ajutați și învățați să utilizeze aceste noțiuni în contexte noi. Așa se pot forma în mod concret legături și raporturi între noțiuni exprimate prin reguli, care reflectă legile generale ale naturii și societății, ce stau la baza fenomenelor fizice și economico-geografice.

Observațiile directe în natură formeză la elevi deprinderea de a sesiza și interpreta obiectele și fenomenele geografice, de a preciza raporturile de cauzalitate și corelațiile dintre ele.Confruntând harta cu terenul, își formează deprinderea de a citi harta, de a o utiliza pentru cartarea unor fenomene geografice din orizontul local(zone inundabile, degradări de teren, culturi agricole, păduri, pășuni, etc.).

Elevii au ajuns să facă aprecieri asupra posibilităților de utilizare a condițiilor naturale, ca premise necesare pentru dezvoltarea economiei locale.

Cunoștințele însușite prin observații în teren pot duce la formarea în rândul elevilor a unor deprinderi practice, cum ar fi:

-calcularea debitului unui râu;

-analiza rocilor din malul abrupt al unei ape curgătoare;

-schițarea suprafeței terenului unei localități și a modului de utilizare al acestor terenuri;

-realizarea unor hărți.

FIȘE DE LUCRU CU ELEVII

1.FIȘA PENTRU ÎNREGISTRAREA DEPLASĂRILOR ÎN MASĂ

Tipul de deplasare în masă:

-curgere

-alunecare

-prăbușire

-deplasare compexă

Localizarea(indicarea locului declanșării și în raport cu cea mai apropiată localitate)

Data declanșării(anul, ziua, ora)și cauzele:

-precipitații tornțiale intense, însoțite de eroziune la baza versanților

-precipitații abundente de lungă durată

-intervenții antropice

-alte cauze

Dimensiunile deplasării în masă

-lungime

-lățime

-suprafața afectată

Date geologice și utilizarea actuală

-caracterizarea litologică și structurală

-utilizarea terenurilor

Numele elevului

2.ANALIZA DEBITULUI UNUI RÂU

Precizări

-luna cu cel mai crescut debit

-luna cu cel mai scăzut debit

-modul de calcul al debitului mediu anual

-anotimpul cu cel mai crescut debit și un factor determinant

-anptimpul cu cel mai scăzut debit și un factor determinant

3.ANALIZA RÂULUI HÂRTIBACIU

(pe baza materialelor informative: ziare, reviste, lucrări de specialitate)

-izvorul( locul de unde izvorăște )și gura de vărsare ( locul unde se varsă)

-lungimea

-suprafațșa bazinului

-sursele de alimentare

-modificări antropice

Participanți,

4.CHESTIONAR HIDROMETEOROLOGIC

( SE COMPETEAZĂ ZILNIC TIMP DE UN AN ȘCOLAR)

-Data când se produce bruma( toamna sau primăvara), terenuri afectate, pagube produse

-Data când se produce înghețul

-Data când s-a produs ninsoare sau lapoviță

-Zile cu îngheț pe râu

-Zile cu stat de zăpadă

-Data când începe topirea zăpezii

-Data dispariției totale a stratului de zăpadă

-Zile cu ploi

-Zile cu averse însoțite de grindină

-Zile cu chiciură sau polei

-Zile cu ceață, vizibilitatea, persistența ei

5.CHESTIONAR

COLECTAREA SELECTIVĂ A DEȘEURILOR

Încercuiți una dintre variantele de răspuns la întrebările următoare:

1.Cunoașteți semnificația sintagmei,,Colectare selective a deșeurilor”?

a.Da

b.Nu

2.Vreți să aflați mai multe informații despre semnificația acțiunii de colectare selectivă a deșeurilor?

a.Da

b.Nu

3.Sunteți dispus să respectați regulile de colectare selectivă a deșeurilor?

a. Da

b.Nu

4.Doriți să faceți parte dintre voluntarii antrenați într-un proiect de ecologizare?

a.Da

b.Nu

5.De cine credeți că depinde în primul rând succesul unei asemenea acțiuni?

a.Primărie

b.Creșterea gradului de civilizație al membrilor comunității

FORME DE EVALUARE

Evaluarea pedagogică reprezintă, o acțiune managerială proprie sistemelor socio-umene, care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.Dulami,M.,2000,pag.195

Evaluarea reprezintă în primul rând măsurarea rezultatelor, iar pentru a măsura efectele instruirii este necesară utilizarea unor instrumente adecvate de măsurare.Acestea vor furniza date cantitative și calitative despre rezultatele obținute, făcând posibilă aprecierea randamentului înregistrat, relevarea succeselor sau insucceselor obținute.

Tipuri de evaluare

Adoptând diverse criterii, putem distinge mai multe tipuri de evaluare

-După aplicarea la o normă sau la un criteriu

-După proveniența evaluatorului

Profesorul care predă geografia poate utiliza un număr mare și variat de modele de evaluare cantitativă și calitativă, pe care le putem structura astfel

-chestionarea și verificarea observativă pe întreg parcursul lecției

-grile de evaluare și autoevaluare

-referatele

-portofoliul

-activitatea experimentală-testele.

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsuare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare care presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice.Evaluarea constituie o ocazoe de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.

Pentru valorificarea activității desfășurate cu elevii am ales ca metode alternative de evaluare posterul, portofoliul și proiectul.

POSTERUL

Elevii au avut de realizat pe baza unui material ilustrativ și pe baza cunoștințelor din lecțiile anterioare , un montaj de tip poster cu subiectul Chirpăr –Trecut și prezent ecologic.

Activitatea s-a desfășurat pe grupe. Fiecare grup prezintă posterul realizat, explică motivele pentru care a adoptat structura respectivă apoi posterele sunt afișate pentru a putea fi observate și de ceilalți elevi ai Școlii Gimnaziale Chirpăr.

Tehnica montajelor de tip poster s-a remarcat a fi utilă, elevii învățând să surprindă esențialul unei probleme și să evalueze rezultatele obținute.

FOTO

PORTOFOLIUL

Este un instument complezx de evaluare integratoare, ce include experiența și rezultatele relevante obținute prin celelalte forme de evaluare și care oferă posibilitatea de a emite o judecată de valoare pe baza unui ansamblu de rezultate al unei persoane.

Elevii au avut de realizat portofolii în care s-a regăsit toată munca de pe parcursul anului școlar 2017-2018.

CONCLUZIE

Studiul realizat se vrea un sprijin în practica didactică, prin aceea că demonstrează importanța cunoașterii, directe și indirecte, a orizontului geografic local de către elevi.Elementele de geografie locală exercită o influență multiplă:sporsc cunoștințele și ridică la un nivel mai înalt realitatea lor, dezvoltă procese de cunoaștere și de creație pentru că intensifică activitatea lor, spiritul de acțiune pentru a descoperi însușirile comune, esențiale ale fenomenelor geografice, legăturile dintre ele, în vederea formulării unor concluzii științifice.

Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la o gândire concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp.Se realizeză stări afective, de atașament ale copiilor față de locurile natale.

Am avut de asemenea în vedere atingerea următoarelor obiective:

-Dezvoltarea modalităților de comunicare orală și scrisă, din utilizarea corectă a terminologiei geografice, evidențierea legăturilor dintre realitatea observată și modul lor de prezentare grafică și cartografică, precum și observarea, analiza și compararea unor fenomene din mediul geografic local.

-Perceperea corectă a mediului geografic prin cunoașterea unor date de informare inițială, perceperea legăturilor vizibile dintre elementele și fenomenele din realitatea obiectivă prin formarea unor deprinderi de explorare elementară a mediului înconjurător.

-Utilizarea informațiilor prin transformarea lor de la reprezentări grafice, cartografice și imagini la modalitățile de redare orală și scrise.

-Perceperea și reprezentarea spațiului geografic prin interpretarea documentelor cartografice simple și utilizarea adecvată a proporțiilor și a simbolurilor, a elementelor simple de cartografie.

-Formarea unei atitudini pozitive prin dezvoltarea interesului pentru învățare, cunoașterea și protejarea mediului geografic local.

Observațiile directe în natură, asupra cărora a insistat și profesorul Simion Mehedinți, rezolvă numeroase probleme ale geografiei legate de dobândirea cunoștințelor cât și de îmbinarea teoriei cu partea aplicativă a acesteia.În vederea acestui lucru i se cere profesorului o pregătire corespunzătoare, pentru a face față desfășurării metodice în afara clasei.

Profesorul de geografie trebuie să nu se rezume niciodată numai la sala de clasă și să continue ora pe teren, în natură, în vederea recunoașterii fenomenelor și proceselor naturale despre care se discută la clasă.

Așa cum am arătat cel mai de ajutor ne este orizontul local deoarece de aici putem porni cu foarte multe explicații. Numai prnind de la ce se cunoaște, deci de la concret, la explicarea unor noțiuni noi, lucruri abstracte pentru mulți elevi, vom reușii să-i ajutăm pe copii să înțeleagă și să explice fenomenele și procesele naturale și mai târziu să găsească soluții pentru o dezvoltare durabilă a societății noastre.

Bibliografie de refăcut

1. Badea, L., Gâștescu P., Velcea Valeria-Amelia, (1983) Geografia Fizică, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București

2. Butura, V., (1978), Etnografia poporului român, Edit. Dacia, Cluj

3. Melinda, Cândea, Tamara Simon (2006), Potențialul turistic al României, Edit. Universitară, București

4. Ciangă, N., (2007), Geografia Turismului în România, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

5. Ciangă, N., Dezsi, Șt. (2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

6. Cismaru, C., (2008), Strategia MH GAL pentru turism

7. Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca

8. Cocean, P., (2004), Geografia turismului, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca

9. Cocean, P., Dezsi, Șt., (2005), Prospectare și geoinformare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

10. Cocean, P., Dezsi, Șt., (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

11. Dulamă, M. E.,(2008), Metodologii didactice activizante, Edit.Clusium, Cluj- Napoca

12. Dulamă, M. E.,(2008), Elemente de didactică, Edit.Clusium, Cluj- Napoca

13. Dulamă, M. E.,(2006), Metodologie didactică, Edit.Clusium, Cluj- Napoca

14. Iuliana, Fabritius Dancu (1980), Cetăți Țărănești Săsești din Transilvania, Revista Transilvania, Sibiu.

15. Gheorghiu, T., O., (1985), Arhitectura medievală de apărare din România, Edit. Tehnică, București

16. Florina, Grecu (1986), Elemente de analiză morfometrică a bazinelor hidrografice. Aplicații la Bazinul Hârtibaciului, Memoriile secțiilor științifice, Seria IV, Tomul XIX, nr.1, Extras. Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București

17. Florina, Grecu, (1988), Agnita – Mic Îndreptar turistic, Edit. Sport-Turism, București

18. Florina, Grecu (1992), Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei Române, București

19. Halmaghi,M., Ionașcu, C., (1998), Comuna Alțîna, Edit. Imago, Sibiu

20. Halmaghi, M., Ionașcu, C., (1999), Comuna Bârghiș, Edit. Imago, Sibiu

21. Halmaghi, M., Ionașcu, C., (1997-1998), Comuna Marpod, Edit. Imago, Sibiu

22. Halmaghi, M., Ionașcu, C., (1998), Comuna Nocrich, Edit. Imago, Sibiu

23. Luca, S.,A., Pinter, Z., C., Georgescu, A., (2003), Repertoriul arheologic al județului Sibiu, Editura Economică

24. Moise, I., Klusch, H., (1980), Portul popular din județul Sibiu, Revista Transilvania, Sibiu

25. Rodica, Petrea; Petrea, D., (2001), Turism Rural, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj

26. Roșu Al., (1980), Geografia fizică a României, Edit. Didactică și Pedagogică, București

27. Sorocovschi, V., (1990), Resursele de apă ale râurilor din podișul Târnavelor – Teză de doctorat, Cluj-Napoca

28. Șoneriu, I., (1970), Condițiile hidrografice din Podișul Hârtibaciului și probleme economice legate de ele, Lucrări științifice, Institutul pedagogic de 3 ani Brașov, vol. 2, 1970.

29. Elena, Teodoreanu (1984), Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România, Edit. Sport-Turism, București

30. *** (1987), Geografia României III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, R. S. România, București

31. *** (2006), Monumente ale naturii în Podișul Hârtibaciului, Gazeta Hârtibaciului, 6, septembrie 2006, Agnita

32. *** (2006), Biodiversitate, Gazeta Hârtibaciului, 8, noiembrie 2006, Agnita

33. *** (2006), Traiul în comuna Hendorf (Brădeni), Gazeta Hârtibaciului, 8, noiembrie 2006, Agnita

34. *** (2007), Lolele acum 160 de ani, Gazeta Hârtibaciului, 10, ianuarie 2007, Agnita

35. *** (2007), Călătorind între Culturi – Traseul cultural Brukenthal, hartă realizată de KulturLand și Logo verde

36. Fondul documentar al Primăriei Orașului Agnita

37. Fondul documentar al Protopopiatului Agnita

Webografie

38. http://www.bio-haus.ro/index.html

39. http://www.biserici-fortificate.com/

40. http://www.brukenthal.org/images/BKW070524.jpg

41. http://www.cjsibiu.ro/

42. www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/sibiu.pdf

43. http://www.dssibiu.ro/

44. http://www.gal-mh.eu/

45. http://www.mioritics.ro

46. http://www.pensiunea-harbach.ro/

47. http://www.hosman-durabil.org/

48. http://iba.sor.ro/aia_podisul_hartibaciului.htm

49. http://www.ivvis.ro/

50. http://www.lasibiu.ro/

51. http://www.mihaieminescutrust.org/content/nd_standard.asp?n=82

52. http://mjurnal.blogspot.com/2007/01/lolele-din-agnita-un-obicei-aproape_26.

53. http://www.ngo.ro/img_upload/86446e54aff2dedc7d546dbbf524bcdb/pasari.jpg

54. http://www.primaria-agnita.ro/

55. http://www.primariaonline.ro/list_prim.php

56. http://www.see-heritage.org/introduction.htm

57. www.vivreurope.org/pj/Ceder/LEADER1.doc

VIZAT,

Conducător științific:Prof.univ.dr.ȘTEFAN DEZSI

Data:

DECLARAȚIE

de autenticitate asupra lucrării metodico-științifică de grad didactic I

Subsemnata Vasilescu Girigan Cornelia Nicoleta, domiciliată în localitatea Agnita, Str. Spitalului, Nr. 12, județul Sibiu, având actul de identitate CI, Seria SB, nr.803742, CNP 2780325263497, înscrisă pentru susținerea lucrării metodico-științifice de grad didactic I, cu titlul STUDIUL ACTUL ȘI PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE SOCIO-ECONOMICE ALE LOCALITĂȚILOR RURALE DIN PODIȘUL HÂRTIBACIULUI, conducător științific:Prof. univ. dr. ȘTEFAN DEZSI.

Declar rmătoarele:

a)Lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

b)nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

c) nu au fosr preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse; fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusive în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Specific că ideile prezentate sunt originale, iar sursele de informații care stau la baza emiterii unor teorii originale au fost corect citate și prezentate în lucrare.

Data:

Numele și prenumele:VASILESCU (GIRIGAN) CORNELIA NICOLETA

Semnătura: