Comuna Abram iar apoi adresează elevilor întrebări frontale. [309740]

[anonimizat], își propune să prezinte evoluția așezării studiate din punct de vedere a [anonimizat], economice, administrative și cultural începând cu anul 1291, când este prima dată atestată documentar sub numele de ,,Villa Abraam,, și până în prezent.

[anonimizat] o amplă sinteză documentară care aduce referiri noi cu privire la evoluția comunei Abram.

[anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], și anume: [anonimizat] , [anonimizat].

CUPRINS

Partea I.- Aspecte teoretice și metodologice……………………………..

Capitolul I. Motivația alegerii temei și obiectivele studiului……………..

Capitolul II. Sursele de informare………………………………………..

Capitolul III. Metodologia de cercetare………………………………….

Capitolul IV. Etapele cercetării……………………………………………

Capitolul V. Delimitări conceptuale……………………………………….

[anonimizat]-geografice……………………….

Capitolul I. [anonimizat] a fizionomiei și funcționării sistemului teritorial……………………………………………………………………

Capitolul II. [anonimizat]………………………………………………………………

2.2.1. Prezentarea general și a condițiilor geologice și de relief…..

2.2.2. Caracteristicile climatice……………………………………..

2.2.3. Hidrografia………………………………………………….

2.2.4. Vegetația…………………………………………………….

2.2.5. Fauna………………………………………………………..

2.2.6. Solurile………………………………………………………

2.2.7. Categoriile de utilizare a terenurilor………………………….

2.2.8. Riscul natural………………………………………………..

Partea III Analiza componentelor antropice ale sistemului teritorial

Capitolul I Populația……………………………………………………..

3.1.1. Istoricul locuirii……………………………………………

3.1.2. Evoluția numerică a populației……………………………

3.1.3. Dinamica naturală a populației…………………………..

3.1.4. Dinamica migratorie……………………………………..

3.1.5. Structura demografică……………………………………

3.1.6. Densitatea și repartiția populației în vatră……………….

Capitolul II Așezările umane……………………………………

3.2.1. Caracteristici fizionomice ale localității………….

3.2.2. Calitatea locuirii………………………………….

Capitolul III Mediul social……………………………………..

3.3.1 Viața comunitară………………………………….

3.3.2 Identitatea locală…………………………………

Partea IV Productivitatea sistemului teritorial

Capitolul I Agricultura…………………………………………

4.1.1. Premisele naturale ale agriculturii…………………..

4.1.2. Evoluția și limitele fondului funciar……………….

4.1.3. [anonimizat]……….

4.1.4. Creșterea animalelor………………………………..

Capitolul II Activitățile sectorului secundar și terțiar……………

Partea V Analiza diagnostică și prognostică a sistemului teritorial al comunei

Capitolul I Analiza SWOT

Capitolul II Strategii de dezvoltare a comunei Abram

Partea VI Valorificarea cunoașterii orizontului local prin redactarea unei discipline opționale…………………………………………………………..

Capitolul I Poziția curriculum-ului la decizia școlii (C.D.Ș.) în contextual reformei curriculare………………………………………………………….

Capitolul II Proiect de opțional pentru anul școlar 2017-2018……

6.2.1. Argument…………………………………………..

6.2.2.Obiectivele generale ale predării geografiei orizontului local……

6.2.3. Conținuturi, proiectarea anuală și pe unități de învățare….

6.2.4. Metode de predare folosite în cadrul opționalului……..

6.2.5. Metode de cercetare utilizate în cadrul opționalului……

6.2.6. Mijloace de învățământ folosite în predarea opționalului…..

6.2.7. Forme de organizare a activității de predare în clasă și în afara clasei…

6.2.8. Forme de evaluare utilizate în cadrul opționalului………….

Concluzii

Bibliografie

PARTEA I. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

Geografia, ca știință a Pământului, pornește de la studiul orizontului local, ,,ale carui elemente proaspete, pline de imagini și de simțire există in sufletul fiecarui copil și trebuie scoase la lumină, valorificate și rânduite. Oricât de puțin variat ar fi un astfel de ținut, el permite copilului să ințeleagă deplin cel puțin câteva noțiuni geografice fundamentale,,.(G. Vâlsan,,Reforma învățământului geografic”,1931)

În cadrul unei zone geografice, componenta umană joaca un rol important, cu toate ca deși se află în strânsă interacțiune cu celelalte componente ale mediului geografic, prin dinamismul ei contribuie intr-un mod decisiv la modificarea trăsăturilor peisajului geografic, precum și la apariția peisajelor antropizate.

CAPITOLUL I. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

Comuna Abram este o așezare situată în partea de nord-est a județului Bihor pe malul stâng și drept al râului Barcău, având urmatoarele coordonate geografice: 47° 20' latitudine nordică și 22° 20' longitudine estică. Poziția geografică în plină zonă temperată are urmări importante în desfășurarea principalelor elemente climatice, în morfogeneză, in repartiția și dezvoltarea vegetației, a faunei și a solurilor dar și in viața oamenilor.

Am ales studiul geografic al comunei Abram datorită absenței unei lucrări monografice în momentul în care am decis să realizez această monografie. Alegerea temei pentru această lucrare metodico-științifica a fost determinant și de necesitatea imbunătățirii calității actușui didactic deoarece, ca și profesor am ocazia de a studia și aplica un demers de cercetare integrator precum cel sistemic, analitico-descriptiv, dar și prospectiv în măsura în care, analiza are ca scop identificarea rolului fiecărei componente în funcționarea și fizionomia sistemului territorial studiat, dar și identificarea componentelor cu un rol de diminuare ori de blocare a sistemului.

Lucrarea își propune identificarea fenomenelor fizico-geografice din spațiul comunei Abram, modul de evoluție în timp și spațiu, influența acestora asupra dezvoltării societății umane. Lucrarea își propune să acopere golul care persist în cunoașterea istoriei, a domeniilor de activitate, tradițiilor și obiceiurilor care au fost sau încă conviețuiesc și acum pe teritoriul localității Abram.

Pe lângă componentele științifice, lucrarea urmărește și un scop practice legat de evidențierea unor problem de natură umană. A doua parte a lucrării conține aspect metodice privind inițierea elevilor în cercetarea geografică și câteva aplicații practice realizate împreună cu elevii pe teritoriul comunei studiate. Sub acest aspect, lucrarea își propune să demonstreze cum pot fi elevii familiarizați cu aspectele geografice din cadrul orizontului local, precum și modul în care le pot fi dezvoltate capacitațile și deprinderile de a cerceta, de a întocmi referate, de a analiza și investiga studii de caz privind aspectele geografiei locale. Informații cu privire la aspectele fizico-economice din zona comunei Abram se regăsesc doar în lucrări cu un caracter regional, am considerat ca un studiu amănunțit este necesar întrucât elevii Școlii Gimnaziale numărul 1 Abram pot fi în același timp atât cercetatori cât și subiecți ai cercetării. Îmi propun să folosesc această lucrare ca material bibliografic pentru elaborarea unei discipline opționale în cadrul căreia, elevii din clasa a VII-a, sub îndrumarea mea vor fi implicați în activitatea de cercetare a orizontului local.

Pentru atingerea competențelor operaționale specifice lecțiilor de geografie generală s-a pornit de la obiectivele cadru din Curriculum-ul național:

observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local

cunoașterea și utilizarea unor elemente din limbaj pecific geografic cu aplicabilitate în planul geografiei locale

perceperea și reprezentarea spațiului geografic local

crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător

Prin elaborarea acestui studiu geografic referitor la comuna Abram aș vrea să capete în viitor o importanță deosebită pentru mediul economic local care să ridice nivelul de trai al oamenilor din această parte a județului Bihor.

CAPITOLUL II. SURSELE DE INFORMARE

Teritoriul comunei Abram este situat într-un cadru natural ce are trăsături specifice dar și particularități de evoluție care s-au răsfânt asupra dezvoltării economiei locale și așezărilor umane, în funcție de condițiile socio-economice și istorice.

Atât istoricii cât și geografii care au cercetat s-au rezumat la domenii de tematică generală asupra regiunii Transilvaniei. Acesta este și unul din motivele pentru care am ales să elaborez acest studiu geografic al teritoriului comunei Abram. De cercetarea acestei zone din punct de vedere geografic sau ocupat mai mulți geografi între care se remarcă Vintilă Mihăilescu ( 1966 – Dealurile și Câmpiile din România), Nicolae Josan în lucrarea ,, Dealurile Dernei .Aspecte Geomorfologice” -1970), un instrument foarte util de lucru pentru studierea trecutului istoric al localităților din Transilvania îl constituie lucrarea lui Suciu Coriolan ,,Dicționar istoric al localităților din Transilvania,, apărută la editura Academiei din Bucuresti-1967.

Cercetările geografice actuale au avut un caracter de ansamblu și se rezumă la enunțarea generalului fără a se detalia particularitățile locului. Regiunea a fost tratată sub diverse aspecte fizico-geografice în lucrări de sinteză privitoare la teritoriul țării noastre dintre care aș vrea să menționez ,,Monografia R.P. Române,, vol. I,II-1969, observații meteorologice realizate de Institutul de meteorologie București în lucrarea ,,Clima R.P. Române,,-1964

Un aport important la cunoașterea regiunii l-a avut și Universitatea din Oradea, unde au fost publicate mai multe lucrări a unor profesori renumiți precum: Berindei, I., Mahara, Ghe., Pop, P. Gr., Posea Aurora,(1977), Cercetări în Geografia României, Câmpia Crișurilor, Depresiunea Crișului Negru, Ilies, Al., Stasac, M. (2000), Studiul Geografic al populației, Editura Universității din Oradea, Pop, P. Gr.,(2005), Dealurile de Vest si Câmpia de Vest, Editura Universității din Oradea, Josan,N.,Sabău,C.,Nistor,S.,Berchez,O.,Cristea,Maria,Costea,Monica(1999), Riscurile naturale și antropice din bazinul Barcăului, Universitatea din Oradea, Măhăra, Gh., Linc,Ribana, Gaceu, O.(2002), Regimul umidității relative a aerului pe teritoriul județului Bihor, Analele Universității din Oradea ș.a.

CAPITOLUL III. METODOLOGIA DE CERCETARE

Lucrarea se bazează pe o documentare bibliografică și statistică, interpretarea și prelucrarea unor date statistice consemnate în arhiva Direcției Județene de Statistică Bihor. În cadrul lucrării am încercat elaborarea unei analize cât mai concrete a învelișurilor (litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă) care definesc cadrul natural al comunei.

Factorii fizico-geografici au fost abordați analitic și sintetic pemițând evidențierea particularităților acestora și modul în care au influențat dezvoltarea economiei locale și a așezărilor. La elaborarea studiului au fost folosite ca metode de cercetare inductivă și deductivă, analiza, sinteza, expunerea logică, descrierea grafică si cartografică si comparația. Metoda inductivă este relevantă în cazul observației făcute in teren și a abordării studiilor de caz. Cercetarea monografică a comunei Abram solicită o abordare interdisciplinară fiind analizate aspectele istorice, geografice, sociale, economice, etc. Cercetarea localității cuprinde analiza factorilor fizico-geografici: relief, geologie, hidrografie, elemente biopedoclimatice, dar si analiza factorilor socio-economici. Sub aspect metodologic, cercetarea s-a bazat pe utilizarea unor principii precum: repartiția geografică, cauzalitate, conexiune directă/inversă, cronologie, etc. , metode geografice tradiționale și moderne, generale și specifice. Cercetarea geografică a presupus utilizarea prioritară a tehnicilor specifice geografiei, observația directă, documentarea statistică, descrierea fenomenului la fața locului, experimentul, etc. iar in mod complementar, tehnicile ce reflectă structura psiho-socială a mediului rural (mentalitate, atitudine) respectiv interviul și chestionarul. O regulă metodologică se referă la unitatea dintre teoretic și empiric, dintre concepte și realitatea din teren. Astfel, investigația științifică trebuie să parcurgă trei niveluri (Petrea D., Obiect, metodă și cunoaștere geografică,2005)

1. Operaționalizarea conceptelor, adică transformarea lor în operații de teren și de investigație bibliografică, statistică și cartografică, atunci când se stabilescdimensiuni, variabile, indici, indicatori.

2. Activitatea de teren, adică aplicarea în universal cercetat a instrumentelor elaborate și acumularea sistematică a materialului documentar.

3.Conceptualizarea datelor culese pe teren și confruntarea cu alte elaborări teoretice și aplicate, adică analiza și interpretarea lor.

METODA OBSERVAȚIEI presupune contemplarea organizată, metodică și selectivă a tuturor componentelor mediului natural și umanizat; aceasta duce la identificarea elementelor cercetate, la descifrarea și îmregistrarea componentelor lor caracteristice, la compararea elementelor care fac parte din aceeași categorie și la integrarea lor în ansamblulelementelor correlative. În timp ce în metoda observației directe fenomenele economico-geografice au fost corelate cu o informare statistică corespunzătoare realizată pe teren pe baza metodei anchetei, observația indirectă s-a realizat prin intermediul materialului bibliografic, statistic și cartografic.

METODA ANALIZEI se foloseste pentru a înțelege peisajul rural prin analiza fiecărei componente separate. După Grigore Posea (Geografie fizică,1998), analiza trebuie să fie:

funcțională- indicând rolul elementelor în structura întregului;

statistică- raportând serii de date, apoi trebuie formulate ipoteze probabilistice;

armonică- arătând serii de variații periodice ale componentelor din geosistem;

cartografică- redă desfășurarea spațială a elementelor

Analiza parcurge într-un mod holocronic diversele componente și ipostaze ale peisajului realizându-se o analiză: anamnetică (reconstituirea elementelor din trecut), diagnostică ( se realizează radiografii ale stării actuale), prognostică (proiecții cu privire la posibilele evoluții ulterioare).

METODA COMPARATIVĂ a permis identificarea unor legități, tendințe de evoluție a proceselor și fenomenelor care țin de aspectele demografice și economice. Prin compararea unor fapte geografice actuale cu unele mai vechi s-au descoperit alte forme precum și reconstituirea unor fenomene. Metoda comparației în lucrarea de față, se bazează pe repere ale unor documente din secolele XX-XXI.

METODA CARTOGRAFICĂ. Prin această metodă pe baza reprezentărilor grafice, a diagramelor, a cartogramelor a fost posibil ilustrarea peisajului rural al comunei Abram sub diferite aspecte, evidențiind evoluția spațială sau temporală a acesteia.

METODA ANCHETEI prin care elementele cantitative și calitative au fost realizate cu ajutorul sondajului mixt.

METODA STATISTICO-MATEMATICĂ este folosită în cadrul analizei fenomenelor socio-geografice, prin analiza cantitativă, în scopul înregistrării, prelucrării, generalizări datelor culese din teren.

METODA ISTORICĂ se folosește pentru a înțelege prezentul cu ajutorul trecutului și invers, ținând cont de unitatea dialectică a continuității și discontinuității. Principiul istorismului presupune că orice element geografic actual să fie analizat și explicat și din punct de vedere evolutiv, urmărindu-se formarea lui în timp.

METODA MONOGRAFICĂ este o tehnică de cercetare utilă în studierea mediului rural.

În elaborarea lucrării au fost folosite și alte metode precum descrierea, sinteza, deducția, inducția, sondajul, etc. Fiind vorba de studiul unui peisaj antropic, a fost folosit și principiul antropic. Conform acestui principiu, omul este considerat ca fiind principalul factor modelator al mediului, iar analiza sa variază examinarea și evaluarea acțiunii exercitată de om asupra naturii dar și asupra vieții umane în sine.

METODA DIALECTICĂ prin care fenomenele și obiectele nu sunt izolate, ele se află intr-o conexiune, fenomenele și obiectele nu sunt statice, ele se află intr-o continuă schimbare cu un accent pus pe geneză și transformare.

CAPITOLUL IV. ETAPELE CERCETĂRII

După Panaite L. (Metodologia cercetării economico-geografice,1974) Geografia generală poate fi studiată în trei etape de lucru:

1. Etapa de documentare care constă în analiza materialului cartografic și bibliografic, cercetarea realizându-se prin intermediul hărțilot topografice și planurilor topografice la scara 1:5000-1:10000. Hărțile sunt utile pentru studierea demografiei, a așezărilor umane dar și pentru studierea componentelor cadrului natural. Pentru analiza materialului cartografic este importantă și studierera hărților speciale precum cele climatice, hidrologice, geomorfologice, geologice și a planurilor topografice vechi. Pentru cunoașterea economiei comunei este necesară utilizarea hărților economice. Planurile topografice vechi contribuie la elucidarea evoluției economico-geografice ale localității cum ar fi: evoluția numărului de locuitori, a vetrei localităților comunei, a rețelei de așezări, modul de utilizare a terenurilor etc.

Studiul populației a fost efectuat pe baza recensămintelor de populație care cuprind date cu privire la evoluția numărului de locuitori, structura pe grupe de vârstă și sex, structura populației active, structura confesională și națională.

2. Etapa de cercetare pe teren constituie principala fază de strângere a materialelor informative constituind “temelia creației geografice”.(Panaite, L. Metodologia cercetării economico-geografice,1974)

Carnetul de teren a avut un rol important în cercetarea proprie în care am notat succinct rezultatele observate. Cercetarea de teren are 3 faze successive: studiul orizontului, studiul informativ și cartarea fenomenului. De exemplu studiul informativ este utilizat pentru cunoașterea geografiei industriei, căilor de comunicație, agriculturii, etc., fiind singura modalitate de analiză a gradului de dezvoltare, a relațiilor economice generate, a modului de integrare în teritoriu a acestor sectoare de activitate.Informații utile acestei etape am obținut de la Direcția Județeană Statistică Bihor, Primăria Comunei Abram, locașele de cult din localitățile comunei dar și din chestionarul aplicat locuitorilor comunei.

Pentru studierea particularităților așezărilor umane, un loc important îl are cartarea fenomenelor pe teren. Pentru realizarea studiului vetrei a fost cartată utilizarea terenurilor, tipul gospodăriilor , dezvoltarea infrastructurii, tipul materiallor de construcție folosite în construirea caselor, evoluția vetrei.

Etapa de cercetare pe teren cuprinde și o serie de fotografii care surprind trăsăturile specifice fenomenelor geografice studiate.

3. Etapa de redactare survine celor două etape anterioare și anume documentarea prealabilă în cabinet și cercetarea pe teren.

Redactarea și elaborarea lucrării cuprinde mai multe etape:

-trierea materialelor adunate în etapa de documentare și cea de cercetare pe teren

-prelucrarea materialelor statistico-demografice și economice

-divizarea pe probleme a materialelor cartografice și a fotografiilor surprinse

-definitivarea planului și redactarea lucrării

CAPITOLUL V-DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Geografia rurală studiază organizarea spațiului rural de către societatea umană prin prisma ansamblului de fenomene, procese și relații social-economice, de norme și valori specifice mediului rural.(Vert, C. Geografia populației. Teorie și metodologie,2001)

Satul și activitățile acestuia sunt studiate de mai multe ramuri științifice precum demografia, geografia populației și așezărilor, economia agrară, dreptul agrar, etnografia, etnologia și antropologia rurală, psihologia rurală.

Geografia rurală are ca obiectiv studierea mediului rural ca sistem, iar componenta sa, satul ca unitate distinctă, care cuprinde: vatra-locul de formare și evoluție a comunițății din sat; moșia-aferentă fiecărui sat care cuprinde locul de muncă a locuitorilor; populația-ce reprezintă numărul locuitorilor satului.

Complexul rural cuprinde o serie de caracteristici:

-lumea rurală, reprezintă o realitate aparte care s-a constituit, a evoluat și se dezvoltă după condițiile naturale și socio-economice specifice; este “o parte integrantă din marea realitate socială.”( Cucu V. Geografia populației și a așezărilor umane,1981, p.166) Lumea rurală este totodată o realitate istorică și “ca deținător al tezaurului culturii tradiționale, ea poate fi considerată și ca o realitate etnografică.” (Cucu V. Geografia populației și a așezărilor umane,1981, p.168)

-pe baza activităților desfășurate în vatră și pe moșie, complexul rural reprezintă o realitate economica, funțiile așezării demonstrând profilul economic al societății; evoluția lumii satului a determinat o diversificare a activităților, dezvoltarea ramurilor neagricole și intensificarea relațiilor de muncă dintre sat și oraș au dus la o redimensionare a coordonatelor economice ale satului.

-între părțile componente și domeniile ruralului există relații de interacțiune și interdependență care îi conferă unitate și integralitate.

-colectivitatea satului și mediul rural se individualizează în raport cu concentrările urbane, nu doar sub aspect economic și social ci și din punct de vedere ecologic, demografic, cultural, psihologic, lumea rurală integrând aspecte ale raportului dintre mediul natural și cel rural, dintre populația și mediul rural, aspecte cu privire la distribuția așezărilor în plan teritorial cât și a gospodariilor în cadrul vetrei.

Datorită complexității obiectului de investigație rezultă numeropase probleme fundamentate ale geografiei rurale precum: analiza structurală, analiza funcțională, analiza evolutivă de dezvoltare și schimbare, urmărite prin intermediul principiilor de bază ale geografiei: principiul repartiției teritoriale și principiul integrării geografice.(Ungureanu Al., Populația. Forța de muncă și așezările umane în tranziție,2002)

Așezarea rurală este o comunitate umană în care se desfășoară activități primare, secundare și terțiare într-un teritoriu bine delimitat.

Satul a apărut odată cu sedentarizarea omului și realizarea primelor așezări permanente având ca scop realizarea unei producții agricole. În prezent spațiul rural nu mai are ca domeniu de activitate doar agricultura ci deservește și desfășurarea unor activități industriale și comerciale.

În funție de potențialul așezărilor rurale de a se integra în economia națională, comuna Abram se încadrează în rândul spațiilor rurale integrate economic fiind situată în apropierea orașului Marghita, ducând la o creștere a populației odată cu trecerea anilor datorită existenței locurilor de muncă și datorită dezvoltării infrastructurii.

Spațiile rurale sunt caracterizate de valori cum ar fi păstrarea specificului cultural, ocrotirea mediului natural, afilierea emoțională la o colectivitate aparte, condițiile propice ale unui mediu sănătos.

Componentele agrare și neagrare formează o entitate diferită față de spațiul urban având anumite funcții:

-funcția economică bazată pe producția agricolă, valorificarea resurselor naturale, în special zăcăminte de hidrocarburi, dar și funcționarea întreprinderilor mici și mijlocii în comună.

-funcția ecologică susținută prin ocrotirea componentelor biotice, păstrarea diversității peisajului specific, ocrotirea componentelor naturale pentru o viață sănătoasă.

-funcția social-culturală caracterizată prin păstrarea tradițiilor, obiceiurilor comunitare și culturale ce caracterizează modul de viață rural.

Sub aspect structural spațiul comunei Abram se înscrie într-un spațiu periurban: populația fiind tot mai eterogenă pacticând în mare parte navetismul spre Marghita.

Spațiul rural exprimă cu fidelitate modul de viață pe care îl influențează astfel într-o maio mică sau mai mare măsură. Astfel, spațiul rural se constituie într-un sistem socio-economic ce cuprinde mai multe subsisteme caracterizate de influența factorilor geografici asupra dezvoltării economice tradiționale, a genezei, influența factorilor geografici asupra productivității și condiției muncii, aspecte referitoare la echilibrul dintre om și natură.

Peisajul rural este un spațiu relativ omogen ce cuprinde o diversitate a fenomenelor fizice, structuri sociale și economice manifestate în timp prin relații diferite având dimensiuni mai mari decât ale componentelor în sine.

Spațiul rural este un ansamblu teritorial condiționat de componentele geografiei rurale apreciate ca variabile ce funcționează într-un sistem integrat. Spațiul rural actual tinde să devină tot mai mult un spațiu rezidențial aflat sub influența a două procese:

-accentuarea influenței urbane a forței de muncă

-instalarea în mediul rural definitiv sau sezonier prin intermediul caselor de vacanță a locuitorilor orașului, fenomen numit în literatura de specialitate “rurbanizare”.

PARTEA II. ANALIZA COMPONENTELOR FIZICO-GEOGRAFICE

CAPITOLUL I. POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Abram este situată în partea de nord-est a județului Bihor pe malul stâng și drept al râului Barcău, având urmatoarele coordonate geografice: 47° 20' latitudine nordică și 22° 20' longitudine estică.

Fig. 1 Comuna Abram– vedere panoramică GIS

Teritoriul comunei face parte din formațiunea de dealuri și podișuri ale Silvaniei, cuprinzând și o parte din lunca Barcăului, în zona din sudul comunei, fapt ce determină să se distingă două formatiuni din punct de vedere geomorfologic.

– zona colinară-piemontană care ocupă cea mai mare parte a comunei, prezintă altitudini de 200-300 m și se caracterizeaza prin cumpene înguste orientate pe direcția Est-Vest.

Versanții din această zonă prezintă schimbări bruște de pante, eroziuni și urme de alunecări mai vechi care s-au stabilizat. Zona colinară se pretează pentru plantații de vii și pomi, în special pe pantele cu expunere sudică.

– zona din lunca Barcăului, care este situată în partea de sud a comunei și se prezintă cu o suprafață plană cu o ușoară înclinație de la Est spre Vest care este și direcția de scurgere a Barcăului.

Fig. 2. Comuna Abram – Poziție geografică în cadrul României

Fig.3.Comuna Abram – poziție geografică în cadrul județului Bihor

(după Gr.Posea 1997)

Comuna Abram se învecinează la nord cu comuna Viișoara, la nord-est cu comuna Boianu Mare, la est cu comuna Balc, la sud-vest cu comuna Tăuteu, la sud-est cu comuna Suplacu de Barcău, la sud cu comuna Popești, iar la nord-vest cu orașul Marghita.

CAPITOLUL II. COMPONENTELE NATURALE ALE SISTEMULUI TERITORIAL-ELEMENTE DE FAVORABILITATE ȘI RESTRICTIVITATE

2.2.1. Prezentarea generală și a condițiilor geologice și de relief

Din punct de vedere al reliefului localitatea este așezată în perimetrul Dealurilor Silvaniei fiind limitată la nord de Valea Barcăului iar în sud se află Dealurile Dernei.

Formele de relief din zonă sunt luncile pâraielor, versanții dealurilor generate de aceștia și zona muntoasă din sud aparținătoare Munților Plopișului.

Teritoriul comunei Abram se încadrează în două mari unități geomofologice și anume:

1.Piemonturile vestice care ocupă partea de nord a teritoriului , se prezintă sub forma unor coline înalte întretăiate de văi intracolinare cu direțtie est-vest.

2.Carpații Occidentali (Munții Plopiș) care ocupă partea de sud a teritoriului comunei și se caracterizează printr-o fragmentare puternică (300-400m) cu cumpene înguste puternic ramificate, văi de eroziune adânci, versanți puternic înclinați, ceea ce a dterminat o eroziune puternică în această zonă .

În zona deluroasă se remarcă faptul că versanții prezintă pante mai domoale care sunt alcătuite din roci friabile. Eroziunea pe cursul văilor a deschis spații mari pe care s-au putut dezvolta localitățile.

Zona muntoasă prezintă versanți cu pante mai abrupte care sunt alcătuiți din roci stâncoase în care nu se identifică terenuri cu riscuri naturale. În acest perimetru localitățile comunei sunt așezate pe ambele maluri și în zona de luncă.

Relieful actual se caracterizează printr-o serie de interfluvii aproape paralele orientate pe direcție SE-NV, ce separă văile largi ale principalelor râuri și care la partea lor superioară se prind într-un nivel ce coboară de la 325m ,în apropierea zonei montane la 280m în regiunile periferice.

La contactul cristalinului cu sedimentarul râurile ce curg din munte au sculptat mici bazinete depresionare ce tind să separe dealurile Dernei de Munții Plopișului. Așa sunt bazinetele de la Sacalasău, Sacalasău Nou, Vărzari și Borumblaca .

În aspectul actual al văilor se poate observa o ușoară asimetrie dictată de structura geologică și de orientarea râurilor. Înclinarea stratelor spre nord a favorizat deplasarea permanentă a râurilor spre dreapta și ca atare versantul drept al râurilor apare mai scurt și mai înclinat decît cel stîng. Pe alocuri în cadrul văilor apare o treaptă structurală generată de prezența stratului de gresie din complexul nisipos-marnos.

Luncile văilor sunt largi cu aspectul unor mici depresiuni de vale în care sunt situate o serie de așezări. Lățimea mare a luncilor este legată de o perioadă nu prea îndepărtată în care eroziunea liniară a scăzut predominând cea laterală și acummularea , lucru confirmat de grosimea aluviunilor ce poate ajunge la 5m.

,,Câmpii înalte, în cea mai mare măsură cu poziție subcolinară, situate frecvent la 120 și 180 m și care domină albiile râurilor cu 10 – 25 m. Genetic, includ câteva subtipuri: a. câmpiile de glacis (între Crișul Repede și Teuz, pe stânga Barcăului, la contactul cu Dealurile Crasnei și ale Codrului, la contactul cu Munții Oaș și Zarand, etc.), cu caracter eroziv sau coluvio – proluvial.” (Posea, Gr., Câmpia De Vest a Româiei,1972).

Câmpia Barcăului face parte din categoria câmpiei înalte din glacisuri cu altitudini cuprinse între 120 și 135m. Lunca Barcăului prezintă o înclinare spre dreapta , latura nordica are 131m la Abram si 126 m la Marghita . Altitudinile acestei lunci scad pâna la 108m în Sălard.

Contactul luncii cu Câmpia de glacis este diversificat fiind prezente conuri aluviale ale afluenților , maluri de eroziune laterală, glacisuri locale de luncă dezvoltate pe fâșii foarte restrânse.

Nicolae Josan în 1970 a cartat pe râul Barcău, 5 terase pe stânga râului între afluenții Frezeșul Mare și Fâneața Mare., iar în amonte trei terase care pătrund și pe râul Bistra. Nicolae Josan abordează terasele Barcăului în contextul Dealurilor Dernei.(Josan N., Dealurile Dernei, aspecte geomorfologice,1970)

Câmpia Barcăului face parte din Depresiunea Intermontană Pannonică , care s-a format tectonic în aceeași perioadă cu depresiunea Transilvaniei , dar și ulterior acesteia. Fundamentul său se compune din blocuri formate din șisturi cristaline, acoperite cu sedimentar cretacic.

Sub aspect litologic Câmpia Barcăului se compune din fundamentul cristalin și două cicluri sedimentare principale: paleogen și neogen. Fundamentul este împărțit pe blocuri de falii pe direcția N-S , numite pannonice. Pe această direcție se remarcă și o puternică flexură care trece pe la sud de Marghita și Abram.

Etapa de umplere cu sedimente a regiunii a început în badenian. Principalele tipuri de sedimente depuse în această perioadă sunt cele de marne, argile cenușii și nisipuri ușor cimentate.

În sarmațianul superior are loc o perioadă de exondare, iar apele avansează până în golfurile din Munții Apuseni. În urma retragerii apelor se depun argile, marne și nisipuri într-un facies monoton. Vârsta acestor depozite începe cu ponțianul și se termină cu romanianul, având grosimi de 1500-1300m. În cuaternar apar formațiuni fluvio-mlăștinoase de argile și nisipuri mlăștinoase, nisipuri grosiere și fine, pietrișuri și bolovănișuri.

Terase geologice

T1=2-3m

T2=6-10m

T3=15-20m

T4=30-40m

T5=55-60m

T6=70-80m

T7=90-110m

Fig .4 Comuna Abram – Forme de relief înconjurătoare

2.2.2. Caracteristicile climatice

În România se evidențiază patru forme principale de circulație a aerului, generate de anumiți centri barici:

-circulația oceanică dinspre vest-contribuie la creșterea temperaturii iarna și scăderea ei, vara;

-circulația polară dinspre nord care determină scăderea temperaturilor, creșterea nebulozității și formarea precipitațiilor;

-circulația tropicală din sud-est și est asigură transportul maselor de aer calde, tropicale spre zonele polare(fenomen rar);

-circulația de blocare se caracterizează printr-un regim de presiune ridicată, cu cer senin și vreme frumoasă.(Roșu Al., Geografia fizică a României,1973)

Câmpia Barcăului se caracterizează printr-un climat temperat-continental-moderat cu veri potrivit de calde și ierni nu prea reci.

Clima se încadrează în zona temperat sub umedă cu precipitații deficitare în anumite perioade ale primăverii și verii și cu geruri frecvente în timpul iernii.

Clima dealurilor piemontane este condiționată de frecventele ascensiuni ale aerului umed din vest și intensificarea dezvoltării norilor.

Circulația generală a maselor de aer oceanice umede dinspre vest într-o anumită masură și dinspre sud-vest și nord-vest determină cantități de precipitații bogate pentru această regiune a României..

Temperatura medie anuală este de + 10,6° C. Câmpia Barcăului este străbătută de izoterma de 10°C a temperaturii medii anuale pe aliniamentul Săcuieni-Marghita-Abram.

Fig. 5 Temperatura medie lunară în Săcuieni

Această izotermă pătrunde spre est în lungul depresiunilor și a culoarelor unității de dealuri a Barcăului înspre localitatea Balc.

Fig. 6 Temperatura medie anuală la Săcuieni

Trasatura termică dominantă a iernii este persistența temperaturilor cu valori sub 0°C respectiv -3 și -4°C , deci aproape de temperatura de îngheț. Aceste valori însă nu se pastrează pe toată perioada cât se consideră că durează iarna, temperatura aerului este sub 0°C ,iernile uneori fiind mai moderate cu zile de îngheț relativ puține.

În afară de iarnă se produc înghețuri primăvara timpuriu și toamna târziu , când acestea chiar în câteva ore pot periclita plantele tinere, culturile sensibile și pomii înfloriți iar toamna plantele ale căror roade nu au ajuns la maturitate, cum ar fi cazul porumbului.

În general primul îngheț apare în luna septembrie fiind foarte dăunător tuturor culturilor, manifestându-se sub forma unei brume subțiri ce se depune pe culturi și zarzavaturi. Numărul total al zilelor cu îngheț în general nu este mai mare de 60-65 de zile dar acestea impun alegerea unor soiuri rezistente la îngheț.

Ultimul înghet se produce în data de 10 mai, iar dupa această dată se începe plantarea culturilor mai sensibile la îngheț.

Zilele cu îngheț de toamnă și primăvară se manifestă în deosebi sub formă de brumă, noaptea către dimineață. Consecintele economice ale acestor brume sunt destul de grave. În majoritatea cazurilor acestea sunt înghețuri de radiație și afectează mai ales partea nordică și nord-vestică a comunei în general în sectorul de luncă al râului Barcău.

Regiunea Câmpiei Barcăului este încadrată de izohietele de 600-700mm/an. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara în proporție de circa 31% iar iarna în jur de 20%, primăvara și toamna cantități egale de circa 24% respectiv 25% .

Numărul anual de zile cu strat de zăpadă sunt cuprinse între 30-40 de zile.

Precipitațiile se înscriu între valorile de 617-631 ml/mp.

Fig. 7. Repartiția precipitațiilor anuale la Săcuieni

Umiditatea aerului.

Rolul vaporilor de apă din atmosferă este deosebit de mare, viața plantelor și animalelor depinde de acestea.

Valoarea medie a umidității în zona comunei Abram este în jur de 7%/m³ fiind destul de mare, fapt care influențează starea sănătății oamenilor, favorizând bolile reumatice. Vara cantitatea de vapori din atmosferă crește prin evaporarea și ridicarea temperaturii, ea ajunge la 10-13g/m³, iarna valorile scad tot mai mult la 3-4g/m ³.

Umiditatea relativă are un rol important întrucât ea activează fenomenele de evapotranspirație a plantelor și evaporarea apei în sol, valoarea medie a ei fiind de 80-90%. Evapotranspirația este mică ea se face mai mult sub influența vântului și într-o anumită masură și sub influența energiei solare.

Radiatia solară constituie izvorul proceselor din natură. Valorile anuale ale radiației solare sunt cuprinse între 80-90.000 calorii/cm². Ținând cont de gradul de acoperire al teritoriului cu păduri fânețe și pajiști valorile albedoului sunt cuprinse înte 8-20%.

Nebulozitatea

Vara predomină norii cumuliformi, ca rezultat al activității ciclonale locale , formațiunile noroase apar în jurul prânzului și dispar către seară. În afara acestor nori în lunile mai și iunie apar unele sisteme noroase care se deplasează cu fronturile atmosferice reci sau calde care i-au generat.

Gradul de acoperire al boltei terestre este mai mare iarna și mai scăzut vara.

Riscurile climatice evidente sunt date de inundțtii și intemperii. În primul caz se remarcă inundația din 1976 când a fost inundată toata zona râului Barcău iar in al doilea caz caderea de gheață din aprilie 1998 când s-a dovedit un adevărat dezastru pentru culturi.

Inundațiile apar anual însă sunt afectate doar terenurile din proximitatea văilor care în general sunt ocupate cu fânețe.

Vânturile prezintă dominanța Nord-Est , Sud-Vest. Se remarcă diminuarea celor de vest la altitudini de peste 500m înălțime și direcția dominantă fiind de la vest la est influențând mersul general al fenomenelor atmosferice în Câmpia Barcăului.

Radiația globală care impune tipul zonal temperat-continental este de 115,15 Kcal/cm² /suprafață orizontală.

2.2.3. Hidrografia

Din punct de vedere hidrografic, comuna se încadrează în bazinul de acumulare al Râului Barcău, care este alimentat de afluenți intermitenți care colectează apele din zona colinară, cei mai importanți fiind Valea Iteu-Dijir și Suiug.

Cel mai mare colector al rețelei hidrografice în zonă este râul Barcău care izvorăste din Munții Plopișului de sub vârful Măgura, străbate partea nordică a acestui lanț muntos, formează defileul epigenetic de la Marca din județul Sălaj. Pe teritoriul comunei Abram pătrunde prin partea nord-estică .Râul Barcău străbate teritoriul comunei pe o lungime de 10 km.

Datorită faptului că râul Barcău are o pantă de scurgere redusă între 2 și 0,4m/km în luncă determină aluvionări puternice , inundații și o mare mobilitate a albiei.. Lățimea medie a văii Barcăului este de aproximativ 15-20m iar adâncimea medie este de 2-3m iar în anumite porțiuni chiar 4m. Adâncimea medie a apei este de 0,5-1m.

Dealungul Baracăului întâlnim 7 nivele de terasă în general cu urmatoarele altitudini relative:

Debitul râului este foarte variabil de la 0,5m/s la 3-15m/s în timpul inundațiilor, debitul mediu fiind cuprins între 1,5-2m³/s. Debitul de vară este foarte scăzut, uneori coboară sub 0,35m³/s, iar debitul maxim înregistrat în anul 1971 fiind de 30m³/s. Debitul râului crește spontan datorită topirii bruște a stratului de zăpadă ca urmare a creșterii temperaturii și cantității mari de precipitații căzută într-o perioadă scurtă de timp.

Fiind un râu tipic de câmpie, Barcăul înregistrează valori ale scurgerii solide specifice între 0,1 și 0,25 g/cm³. Debitele medii multianuale prezintă o creștere de la izvor la vărsare: la postul Sălard, Barcăul are un debit de 5,37m³/s.

Panta de scurgere a apei în câmpia de glacis a Barcăului este de 4-7‰. În sectorul comunei Abram, Barcăul primește o serie de afluenți care traversează în general satele componente. Dintre acești afluenți mai importanți sunt valea Orlat care străbate teritoriul localitatii Cohani , Valea Dijirului care traversează localitatea cu același nume, Valea Hontiu care străbate localitatea Margine si Valea Curmătura care trece prin localitatea Suiug.

Caracteristici principale ale râului Barcău:

debit mediu la Sălard 6,02 m³/s în anul 1994;

debit maxim 240 m³/s în 1966, 9 februarie;

dedit minim de 0,1 m³/s

aluviuni de 4,50 kg/s

Fig 8 Comuna Abram – Harta cu rețeaua hidrografică

Râul Barcău străbate comuna Abram pe o lungime de 10 km, pe acest curs efectuându-se lucrări de îndiguire și regularizare. Peste acest râu sunt construite un pod de beton și două de lemn pe suport de teavă.

Pe valea Dijir-Iteu s-au efectuat lucrări de regularizare, peste această vale fiind construite 5 poduri de beton și unul de lemn.

Peste valea Suiug sunt construite cinci poduri de beton și șapte podețe folosite de către cetățeni pentru acces în gospodarie.

Pe Valea Suiug la Curături s-a amenajat un baraj de acumulare al apelor scurse de pe versanți și de protejare a satului în caz de inundații.

În Câmpia Barcăului apele freatice sunt bogate, ele reprezentând elementul care influențează peisajul geografic al regiunii (vegetația, solurile, modul de utilizare al terenurilor) și multe altele.

Pânza de apă freatică se gasește cantonată în formațiuni aluviale de nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri unde între aceste sedimente se intercalează argile și nisipuri argiloase. Adâncimea medie a pânzei freatice este în functie de relief și panta sa precum și de structura și granulometria stratelor geologice.

In spațiul comunei Abram, mai exact în cadrul câmpiei de glacis pânza freatică se află la adâncimi de 5-10m. În timpul unui an se produc creșteri de nivel al pânzelor freatice în general după topirea zăpezilor din martie, după care scad și se atinge un minim în lunile octombrie și noiembrie.

Vegetatia naturală a suferit modificări esențiale marcate de restrângerea puternică prin defrișări și desțeleniri.

Apele subterane ies la suprafață în fântânile ce se găsesc în curtea fiecărei locuințe fiind utilizate atât în gospodării cât și în alimentație. Cu toate că frecvența fântânilor este mare se pune problema apei potabile deoarece fântânile existente nu dețin decât o mică cantitate de apă potabilă.

Izvoarele ce se găsesc în hotarele comunei, sunt numeroase și au apă potabilă, unele fiind amenajate pentru a oferi necesarul de apă cirezilor pe timpul pașunatului. Cu toate că unele izvoare se găsesc în apropierea vetrelor de sat, cu excepția centrului de comuna nu s-a pus încă problema asigurării necesarului de apă potabilă a celorlalte locuințe.

2.2.4. Vegetația

Vegetația existentă este rezultatul interacțiunii în timp a mai multor factori cu un caracter general (evoluția pe măsura schimbărilor climatice de la periglaciar la climatul temperat cu nuanțe de ariditate sau mai umede), caracteristicile actuale ale climatului mai răcoros de la sud spre nord și mai umed de la vest spre est. Pe lângă factorii cu un character general au acționat și factori locali precum excesul de săruri sau umiditate, prezența solurilor nisipoase și nu în ultimul rând intervenția omului care și-a pus o apmrentă marcantă asupra vegetației actuale. Pe fondul acestor condiții, în cadrul Câmpiei Barcăului la contactul cu Dealurile de Vest sunt prezente două zone de vegetație separate:

-silvostepa care este specific regiunilor joase de câmpie, iar în alcătuirea ei intră ierburi ca păiuș (festuca), colilie (Stipa pennata), pâlcuri de stejar brumăriu(Quercus pedunculiflora), cer (Quercus cerris), stejar (Quercus robur), iar local mai apar asociații de plante, de pajiști iubitoare de apă sau pe nisipuri.

-zona de pădure care ocupă partea mai înaltă a câmpiei și zona de contact cu formațiunile deluroase. În alcătuire predomină gârnița (Quercus frainetto), cerul (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), frasinul (Fraxinus excelsior), arțarul (Acer tataricum), teiul (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus sp.). Pe langă vegetația de pădure sunt prezenți și numeroși arbuști reprezentați de: păducel (Crataegus monogyna), mojdrean (Fraxinus ornus), cărpiniță (Carpinus orientalis), porumbar (Prunus spinosa), sânger (Cornus sanguinea) etc. iar ca ierburi apar diverse specii de graminee. În lungul văii Barcăului există o vegetație bogată specific zăvoaielor: plop (Populus), salcie (Salix alba), arbuști și ierburi hidrofile ca rogoz(Carex acutiformis), pipirig (Equiestum hyemale), etc. Datorită intervenției omului marea majoritate a pădurilor au fost defrișate, pe aceste terenuri cu soluri fertile se practică agricultura în prezent. Mare parte din păduri au rămas concentrate în lungul văilor în general sub forma zăvoaielor.

2.2.5. Fauna

Animalele ce populează zona Dealurilor de Vest sunt cele obișnuite pădurilor de altitudine medie. Aici trăiesc lupul, mistrețul (în număr mare), vulpea, pisica sălbatică, căpriorul, cerbul (foarte rar), iepurele, veveriță, viezurele, jderul etc.

Pe cursul râului Barcău sunt numeroase specii de pești: mreana, cleanul, scobarul, plătica, carasul, fiind speciile cel mai des întâlnite. În apele lacurilor trăiesc specii precum plătica, babușca, bibanul, crapul.

În 1994 a fost cercetată prima datã fauna de oligochete si de chironomide pe Crișuri și afluenții lor. Densitatea oligochetelor a fost foarte mare în sectoarele poluate, aici predominând ca abundență speciile Limnodrilus hoffmeisteri si Tubifex tubifex. Densitatea acestora crește cu poluarea moderată și scade pe măsură ce aceasta se intensifică, depășind capacitatea de toleranță. Speciile chironomide identificate, tipice pentru ape curate, sunt: Brilia longifusca, Brilia modesta, Rheocricotopus effusus, Briophaeno-cladius nitidicollis, Chironomus fluviatilis, Paralauterborniella nigrohalteralis, Thienemanniella lentiginosa.

Biodiversitatea molustelor este în general medie, cauza constând în particularitățile hidrografice, poluare, lucrările hidrotehnice.

Speciile de plecoptere și larvele de efemeroptere pot fi utilizate în caracterizarea zonelor biologice ale apelor curgătoare. Aceste insecte cu ciclu de dezvoltare larvar în interiorul apelor sunt verigi importante în rețelele trofice acvatice, dispariția lor, cauzată de poluare, constituind un pericol pentru echilibrul ecosistemelor.

Diversitatea heteropterelor este mult mai mare în tronsoanele menținute în conditii apropiate de cele naturale, mai ales în sectoarele superioare ale râurilor.

De-a lungul Barcaului au fost identificate multe de specii de păsări, dintre care unele sunt caracteristice. În partea inferioarã, de câmpie, s-au semnalat dumbrăveanca (Coracias garrulus), prigoria (Merops apiaster). Tot aici s-au identificat si o serie de rarităti pentru acvifauna noastrã, între care: lăcustarul (Sturnus roseus), călifarul rosu (Tadorna ferruginea), hoitarul (Neophron percnopterus), stârcul de cireadã (Bubulcus ibis). Pescărușul râzător (Larus ridibundus) are colonii cuibăritoare în multe locuri situate în Câmpia Salontei, s-a adaptat bine si la aceste zone, depozitele de gunoaie si pescăriile constituind locuri ideale de hrănire, dintre speciile mai comune: potârnichea, prepelița, dropia, iar în cadrul pădurilor sunt ciocănitoarea, cucul, șoimul, mierla etc.

2.2.6. Solurile

Solul s-a format ,,sub acțiunea interdependent a mai multor factori naturali: relief, rocă, climă, apă, vegetație și faună iar evoluția lui în cadrul peisajului a fost condiționată în foarte multe cazuri de activitatea omului.”(Ianoș, Gh., 1995, pag.11)

Situarea comunei Abram în zona de areal forestier face ca învelișul de sol să fie relativ variat. Predomină solurile de pădure, divers podzolite, pseudogleizate și erodate cu precădere pe culmile largi și pe versanți.

Astfel materialul parental este alcătuit din depozite leossoide, nisipuri daciene, argile și marne ponțiene, gresii miocene, depozite de terase cuaternare, care au un conținut bogat în componente bazice.

În funcție de particularitățile drenajului, solurile brune de pădure pot fi tipice sau podzolice. Astfel pe terenurile inclinate, care au un drenaj bun cum este cazul povârniăurilor piemontane, se formează soluri brune de pădure. În condițiile unui drenaj deficitar cum este cazul în cea mai mare parte la interfluviile dealurilor piemontane, și la podurile teraselor. Existența în aceste soluri a unui orizont slab permeabil favorizează un drenaj deficitar de-a lungul profilului, ceea ce face ca solurile să prezinte fenomene de pseudogleizare.

Totodată pe teitoriul comunei se găsesc cernoziomuri levigate iar în unele zone soluri neevoluate din categoria podzolurilor. Pe versanții cu alunecari de teren sunt localizate regosolurile, argiluvisolurile iar dealungul văilor se întâlnesc soluri aluviale.

Datorită unei utilizări iraționale stratul de sol a fost distrus, individualizându-se atât forme incipiente ( rigole si ogase) cât și avansate (ravene si torenti) ale eroziunii torențiale.

Tipuri de soluri

Principalele tipuri de soluri prezente în comună sunt cele brune, brun-roșcate de pădure, argiloase și nisipoase.

Solurile brune și brun-roșcate de pădure le găsim în zona pădurilor de foioase și în apropierea lor, cele argiloase în regiunea dealurilor premontane care străjuiesc comuna de-o parte și de alta; solurile aluvionare și nisipoase le găsim în lunca râului Barcău.

2.2.7. Categoriile de utilizare a terenurilor

În zona de deal li câmpie formațiunile neogene și cuaternare precum și cele mai vechi din fundament conțin bogații relativ modeste. În primul rând se remarcă petrolul și gazele iar în zona dealurilor din stânga Barcăului ca urmare a unor procese de oxidare a hidrocarburilor , apar resurse însemnate de nisipuri bituminoase care se exploateaza în zona Voivozi, Derna, Cuzap unde există și importante zone de exploatare petrolieră.

La acestea se mai adaugă zăcăminte de roci de construcție, nisipuri și pietrișuri exploatate din albiile râurilor.

Deasemenea pe raza comunei Abram există o suprafață de 654 ha de padure,1552 ha de pășuni.

PARTEA III ANALIZA COMPONENTELOR ANTROPICE ALE SISTEMULUI TERITORIAL

Capitolul I Populația

3.1.1. Istoricul locuirii

Fig.9 Atestări documentare Comuna Abram

Satul Abram, reședința comunei Abram este atestat documentar din anul 1291 sub denumirea de "Villa Abraam". În anul 1700 satul avea un număr de 63 de gospodării, în anul 1900 erau 101 gospodării, iar în prezent sunt 301 de gospodării.

Satul Cohani este atestat documentar din anul 1454 sub denumirea de "Cryan", localitatea fiind așezată la 1,5 km nord de actuala așezare. în anul 1489 satul se numea Cohan, iar odată cu stabilirea locuitorilor pe vatra actuală (1629), satul se numește Cohani, denumire pe care o poartă și în prezent. Acest sat de români va fi locuit începând cu anul 1850 și de primele familii de coloniști maghiari aduse aici de catre habsburgi din localitățile Rob și Barnad din Ungaria. În anul 1913 satul primește denumirea de "Beretyo Kohany", denumire păstrată până în anul 1918 când își recapătă denumirea de azi, adică Cohani.

După componența naționaltății, spun bătrânii că au existat numai români care s-ar fi ocupat cu agricultura, creșterea vitelor și abia după anul 1850 apar primele familii de maghiari pe aceste locuri care și-au pus amprenta în activitățile desfășurate de întreaga comunitate. În prezent satul Cohani are în jur de 246 de locuitori, marea majoritate fiind formată din români.

După cum spun unele persoane vârstnice din sat care au auzit de la strămoșii lor, primele locuințe erau construite din nuiele împletite și potici (lemne subțiri prinse cu ață din coji de copaci) și lipite cu pământ amestecat cu pleavă. Cu aproximativ 150 de ani în urmă, aceste locuințe se compuneau din una sau cel mult două camere, o tindă și târnaț în jurul casei. Acoperișul era din paie, în cel mai bun caz cu jupi (paie de secară bătute) sau nadă (trestie). În zilele noastre casele sunt construite din cărămidă, au de la două până la patru camere, iar acoperișul este din țiglă. Pe lângă casă, fiecare gospodărie are și clădiri anexe pentru adăpostitul vitelor, a păsărilor sau pentru alte necesități.

Cu câteva zeci de ani în urmă, marea majoritate a locuitorilor din Cohani erau analfabeți, pe considerentul că în acest sat nu a existat o școală, doar o anumită parte frecventând școala din Abram. Abia în anul 1907 se construiește o școală de către meșterul Smetak din Abram, munca necalificată fiind făcută de către localnicii.

Datorită numărului mic de copii din acest sat cât și lipsei de cadre didactice, procesul de învățământ a fost susținut o lungă perioadă de timp de un singur cadru didactic, care preda toată ziua la clasele I-VIII. După reforma învățământului din 1948 a predat tot un singur cadru didactic, dar numai la patru clase, motivul fiind tot lipsa de copii. În prezent copiii din satul Cohani frecventează școala din centrul de comună.

Satul Dijir atestat documentar din anul 1410 sub denumirea de "Dizser". Alte denumiri: în anul 1422 "Valahalis Dyzser", în anul 1489 "Dyzsyr", în anul 1800 "Dizser", în anul 1828 "Dezser", în anul 1851 "Dizser", iar în anul 1918 "Dijir", denumirea actuală a localitații. Satul Dijir, făcând parte din comuna Abram, este așezat în partea de N-E a județului Bihor.

În partea de nord, comuna Boianul Mare îl desparte de județul Satu-Mare. La est, limita care-l desparte de comuna Balc se trasează pe culmile premontane ale Dumbrăviței. Limita sudică este dată de satul Iteu. Orașul Marghita și localitățiile suburbane Cheț și Ghenetea formează limita vestică. Dijirul este așezat la contactul dintre Dealurile Vestice și Câmpia Tisei, pe interfluviul format de două prelungiri ale dealurilor Dumbrăviței și Câmpia Barcăului.

Bătrânii povestesc că pe aceste locuri se stabiliseră niște "tâlhari" împreună cu familiile lor. La venirea lor aici au găsit păduri mari de stejar pe care le-au defrișat cu timpul.

Dijirul cuprinde aproximativ 744 locuitori.

Prima atestare documentară a școlii este un act din 1849 prin care "directorul schoalelor Iosif Papp Silaghi poruncește începerea școlelor până în 20 octombrie și …înscrierea tuturor pruncilor la școală". Prima clădire a școlii a fost ridicată pe locul celei actuale și era formată dintr-o singură cameră acoperită cu paie. A doua clădire a fost ridicată lângă parohie și era acoperită cu țiglă. Aceasta a fost dărâmată construindu-se actuala clădire a școlii.

Satul Iteu, atestat documentar din anul 1321 sub denumirea de "Lyken", denumire ce se schimbă ulterior în "Luky", "Ilteu" și "Iteu" denumirea actuală a localității.

Satul Margine (Szeltolo) este atestat documentar din anul 1406.

Satul Satu-Barba este atestat documentar din anul 1406.

Satul Suiug este atestat documentar din anul 1374 sub denumirea de "Zywnyogd", în anul 1474 "Zwnyog", în anul 1592 "Szunyok", în anul 1828 "Szunyogd", în anul 1851 "Szujoag", iar din anul 1918 cu actuala denumire de "Suiug"

La începutul existenței sale, satul Suiug legat de satul Dijir și așezările omenești se găseau deasupra dealului la locul numit Ploșorița și Canceu. Între locuitorii satului Suiug și Dijir s-au iscat neînțelegeri. Locuitorii Suiugului au tras biserica de lemn cu boii înspre vale, unde și-au întemeiat noi gospodării. Legenda transmisă din bătrâni spune că locuitorii dijirului au furat clopotul bisericii și în drum spre sat l-au scăpat în fântâna numită Canceu, unde există și astăzi un izvor.

De asemenea, locuitorii satului Suiug frecventau și biserica din Abram, datorită lipsei unui lăcaș de cult propriu. Abia între anii 1930-1935, începe să se facă serviciul divin în incinta școlii, iar din anul 1940 în casele diferiților locuitori. În anul 1946 este cumpărată o cladire care servea drept cârciumă și care cu anumite lucrări a fost transformată și a servit ca biserică până în anul 1972, când pe fostul loc s-a construit actuala biserică din banii localnicilor.

Oamenii și-au întemeiat noi gospodării pe locul numit Făget unde există urme de cimitir și de așezări. Deoarece în vechea așezare nu au existat decât două fântâni, fântâna de la Canceu și o altă fântână în pământul Lupului, oamenii au fost nevoiți să-și mute gospodăriile în acest loc numit Făget.

În acest timp pe locul actualei așezări era apă și multe izvoare, iat toată suprafața dimprejur era acoperită cu păduri. Vitele scoase la pășune erau ținute toată vara acolo din cauza drumurilor rele și a apelor, de aici și numele de Ocolul boilor care s-a păstrat până astăzi. Cu timpul oamenii și-au întemeiat așezări și în vale, unde de altfel se găsește astăzi localitatea.

La început, țărănimea trăia în obște sătească, stăpânea pământul în comun după sistemul devălmaș. Mai târziu pământul obștii sătești a fost luat de către un anume Bobonski.

Cu timpul țăranii devin iobagi având o serie de obligații față de stăpânul pământului. Printre aceste obligații se menționează și dijma din struguri pe care o dădeau țăranii unui feudal.

Mai târziu după cum arată oamenii cei mai bătrâni din sat, care au auzit de la părinții lor, existau în jur mari propritari: Frătar Imbre, Duvăd Emil, Roșu Mihai și Weiss. La aceștia țăranii lucrau ca zilieri, primind 20 de lei pe zi.

Sătenii au participat la primul război mondial în număr de aproape 200 dintre care 30 au căzut pe front. Bătrânul din sat, Murgu Gheorghe care a fost martor ocular ne arată câteva persoane care au pierit pe front: Chichinejdi Gheorghe, Oros Ioan, Pop Ioan, Pop Florian (a Petresii), Murgu Ioan, Dragoș Ioan. La adunarea din Alba- Iulia din 1 decembrie 1918, care a hotărât unirea Transilvaniei cu România, au participat și câțiva oameni din sat: Nuțaș Ioan, Nuțaș Petru, Purdea Petru, iar sătenii au primit cu mare bucurie hotărârea istorică de la Alba-Iulia. Deasemenea locuitorii din sat și-au manifestat nemulțumirea în legătură cu hotărârea Dictatului de la Viena, când partea de nord a Transilvaniei a fost cedată Ungariei Hortiste.

Locuitorii satului au primit cu multă bucurie vestea Insurecției armate din România și intrarea trupelor române și sovietice în Transilvania pentru a o elibera de forțele inamice. De altfel mulți săteni din Suiug și-au manifestat nemulțumirea față de autoritățile ungare prin părăsirea căminelor lor și trecerea graniței în vechea Românie.

În 1945 majoritatea țăranilor săraci din localitate au fost împroprietăriți cu pământ. În timpul regimului democrat popular un număr mare de țărani s-au unit în întovărășiri, apoi fiind forțați să treacă la regimul cooperatist.

3.1.2. Evoluția numerică a populației

Fig. 10 Evoluția numerică a populației între anii 1930-2002

În prezent, comuna Abram este o comună de mărime medie, având o populație, conform ultimului recensământ din 2002, de 3.346 locuitori, cu următoarea structură pe comune:

Abram:        970 locuitori ce reprezintă 28,99% din totalul comunei;

Margine:      574 locuitori ce reprezintă 17,15% din totalul comunei;

Suiug:         507 locuitori ce reprezintă 15,15% din totalul comunei;

Iteu:           361 locuitori ce reprezintă 10,79% din totalul comunei;

Dijir:           344 locuitori ce reprezintă 10,28% din totalul comunei;

Satu Barba: 300 locuitori ce reprezintă 8.97% din totalul comunei;

Iteu nou: 162 locuitori ce reprezintă 4,84% din totalul comunei;
Cohani: 128 locuitori ce reprezintă 3.83% din totalul comunei;

Fig. 11 Numărul populației comunei Abram

3.1.3. Dinamica naturală a populației

Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, fiind influențat de un întreg complex de factori naturali, economici și sociali care au determinat fluctuații de la o perioada la alta.(Vert,C. Geografia populației și așezărilor umane,2000)

Natalitatea reprezintă numărul de nou-născuți raportat la 1000 de locuitori. Acest indicator este influențat de scăderea mortalității infantile, nivelul de trai, nivelul de civilizatie și cultură, nivelul igienico-sanitar dar și modul de organizare a planning-ului familial. Din datele obținute, indicele natalității a avut perioade oscilante. Astfel valori mai mari au fost înregistrate în perioada 1930-1966 când populația a cresuct de la 760 locuitori la 4879 locuitori. După 1966, indicele natalității a urmat o pantă descendentă, populația scăzând continuu pînă la 3346 în 2002.

Mortalitatea reprezintă numărul deceselor inregistrate în decursul unui an. Acest indicator demografic, este influențat de o serie de factori economici, sociali, structura pe grupe de vârstă și sexe a populației. Cele mai mari valori ale mortalității s-au înregistrat în timpul celor două războaie mondiale, după care fenomenul a început să se reducă. După anul 1977 rata de îmbătrânire a crescut semnificativ determinând o creștere a mortalității înainte de revoluție.

Sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate. Bilanțul natural la nivelul comunei Abram a înregistrat valori pozitive, cu toate că au avut loc și oscilații valorice în funcție de diverse perioade de timp. După 1989 sporul natural a fost unul pozitiv, însă în ultimii ani se constată o scădere continuă a populației.

3.1.5. Structura demografică

Structura populației după vârstă, sex, religie, etnie, permite realizarea unor date estimative referitoare la potențialul uman existent, consecințele economic-sociale și dinamica populației.

Structura populației pe vârstă și sexe. ,, Caracteristica vârstei este semnificativă și prin faptul ca este legată de fenomene demografice importante cum ar fi mortalitatea, natalitatea, nupțialitatea, toate aceste fenomene variind cu vârsta’’. (Ilinca N., Geografie umană: populația și așezările omenești, 1999)

Medii Bărbați

Fig.12. Structura populației pe medii (bărbați) în comuna Abram

Structura populației pe medii de vârstă are o semnificație demografică și economică majoră, raporturile dintre vârste definind în ultimă instanță ponderea populației active și îndeosebi potențialul resurselor de muncă.

Astfel, cunoașterea structurii populației după vârstă are un rol deosebit de important în orientarea economică și socială, indicatorii săi stând la baza bunurilor de larg consum, în special agicole și organizarea rețelei comerciale și a resurselor de muncă.

Se observă o preponderență a populației de vârstă medie, acest proces reliefând o populație activă în forță de muncă, dar care cu mari speranțe de îmbătrânire în viitor.

Medii Femei

Fig. 13. Structura populației pe medii (femei) în comuna Abram

Structura pe sexe a populației comunei Abram din totalul de 3346 locuitori, un procent de 51% sunt femei, iar 49% sunt barbați ceea ce reflectă un oarecare echilibru între cele două cu un mic plus pentru femei.

Structura populației pe religii (confesiuni)

Fig.14 Structura populației pe religii în comuna Abram

Lăcașuri de cult din comuna Abram:

Fig. 15 Biserica de lemn din satul Margine care datează din anul 1700.

Fig. 16 Biserica ortodoxă din satul Margine

Fig.17 Biserica penticostală din satul Margine

Fig. 18 Biserica ortodoxă din satul Suiug

Fig. 19 Biserica penticostală din satul Suiug

Fig. 20 Biserica ortodoxă din Satu Barbă

Fig. 21 Biserica ortodoxă din satul Cohan

Fig. 22 Biserica ortodoxă din satul Dijir

Fig. 23 Biserica penticostală din satul Dijir

Fig. 24 Biserica ortodoxă din satul Iteu

Fig. 25 Biserica penticostală din satul Iteu

Fig.26 Biserica ortodoxă din localitatea Abram

Fig. 27 Biserica baptistă din Abram

Fig. 28 Biserica penticostală din Abram

Fig. 29 Biserica reformată din comuna Abram

Structura populației pe etnii în cadrul comunei Abram

-români 2209

-maghiari 230

-rromi 316

-slovaci 3

-alte etnii 49

Fig. 30 Structura populației pe etnii în comuna Abram

CAPITOLUL II AȘEZĂRILE UMANE

Așezările umane sunt elemente importante ale peisajului geografic, reprezentând modul cum acestea s-au adaptat mediului înconjurător pentru a putea satisface nevoile vieții. Așezările umane nu reprezintă doar o adaptare la mediul înconjurător, ele reflect totodata și influența factorilor economici, sociali și istorici.

Satele reprezintă ,,forme străvechi de organizare social-economice, a întregului teritoriu, deținut de acestea, au cea mai mare răspândire’’.(Cucu V., Sistematizarea teritorială, 1977, pag.31)

Perimetrul unei localități reprezintă acea linie convențională care delimitează suprafața în care se află cantonate locuințele, incluzând aici și anexele gospodărești, construcțiile social-culturale, întreprinderi, ateliere, baze sportive, căi de comunicație și transport etc.

Satul este cea mai veche formă de așezare omenească a carei evoluție este legată de trecutul istoric dar și relația om-mediu. Așezarea rurală constituie o legatură multiseculară a locuitorilor cu mediul natural, în cadrul căruia își duc existența, folosind sursele naturale: păduri, ape, pășuni, resurse ale subsolului etc. Satul reprezintă un păstrător de nădejde al jocului, portului popular, al obiceiurilor și tradițiilor specific zonei, multe dintre ele fiind păstrate și in prezent pe teritoriul comunei.

Prin componentele de bază ale satului, vatra, moșia, populația, ofera cel mai specific spațiu de investigație a evoluției și dezvoltării socio-economice și adaptarea omului la condițiile mediului natural. Sub aspect geografic, obiectivul principal îl constituie ,,dezvăluirea interdependențelor intime ale mediului sătesc cu patrimoniul sau geografic-teritorial, în cuprinsul căruia satul și-a organizat condițiile de viață’’.( Cucu V, Băcănaru I., Geografia satului românesc. Caractere geografice contemporane,1972)

Sistemul actual de așezări al României a avut un process continuu de evoluție, de la formele cele mai vechi de locuire permanentă, bordeiul și casa cu ocol întărit, la așezări compacte, cu gospodării individualizate bine organizate. Așezările actuale constituie parte integrantă a peisajului geografic, fiind rezultatul activităților economice cu continuitate și dinamism organizarea teritorială a țării.

3.2.1. Caracteristici fizionomice ale localității

Din punct de vedere demografic, comuna Abram se o comună de mărime medie, cu o populație de 3346 locuitori, conform recensământului din 2002. În cadrul județului, comuna Abram ocupă locul 30 ca număr de locuitori, reprezentând 1,12% din totalul populatiei din mediul rural al județului.

Clasificarea satelor din România după criteriul fizionomic a fost făcut de Emmanuel de Martonne în 1902 iar apoi Vintilă M. Mihăilescu în 1927. După criteriul fizionomic așezările rurale românești se clasifică în sate de tip risipit, răsfirat și adunat.(Mihăilescu,I., Matei, I., Satul românesc, 1985). Specific pentru localitățile comunei Abram este satul de tip adunat, cu vatra bine individualizată iar gospodăriile sunt grupate în cadrul vetrei.

Dispunerea in teritoriu a asezarilor omenesti , raporturile spatiale dintre acestea , determina fenomenul de dispersie. El se refera la gradul de imprastiere, respectiv de indesire sau concentrare , factorii ce caracterizeaza acest aspect spatial fiind reprezentati de distantele intre localitatile limitrofe , de suprafata inconjutratoare lipsita de localitati si de marimea vetrei asezarii.

Carcteristici majore ale localitatilor rurale din cadrul comunei Abram :

-se concentreaza la altitudini mai mici de 400 m; .

-asezarile mari sunt in zonele cu exploatari de petrol, material de constructii, sau in apropierea oraselor, pe cai de comunicatie insemnate;

Dupa structura sunt:

-sate mixte (rasfirat + adunat)

-sate adunate

In raport cu formele de relief:

-sate in lungul vailor (in bazinetele de obarsie)

-sate pe prispele acumulative de la contactul campiei cu dealurile

Recensamânt suprafața, vetre, populație

Fig 31 Structura așezărilor rurale în comuna Abram

3.2.2. Calitatea locuirii

Locuința și gospodăria reprezintă elementele ce caracterizează specificul unuei comunități, evoluția acesteia reflectând istoria și civilizația unei națiuni. Geografia studiază așezările sub aspectul relației dintre gospodărie si mediul natural, modul în care fizionomia locuinței este influențat de condițiile de mediu dar și evoluția gospodăriilor datorită influențelor economice prin progresul societății. Gospodăriile comunei constituie proprietate privată, având suprafețe variabile. Structura gospodăriei este condiționată de veniturile fiecărei familii, de numărul membrilor, condițiile de mediu etc.

Aspectul și modul de organizare al unei gospodării este influențat de o serie de factori:

-sociali: structura socio-profesională, etnică, religioasă, socială a populației.

-economici: care determină amploarea dezvoltării casei, prezența unor anexe gospodărești și construcții auxiliare.

-demografici: reprezentați de mobilitatea populației în teritoriu, structura pe vârste, spor natural, densitate si dinamica acesteia.

-geografici: caracterizați de condițiile natural ale orizontului local

Dotări tehnico-edilitare ale comunei:

Localitatea Abram, dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă a carei sursă este un foraj de adâncime dar și utilizarea frontului de captare din comuna Viișoara care se află în proprietatea Schelei Suplacu de Barcău. Sistemul de alimentare al comunei mai dispune de un rezervor de înmagazinare din beton armat. Centrul de comună nu dispune însă de un sistem centralizat de canalizare a apelor menajere.

Localitățile Margine, Satu Barbă dispun de un sistem de apă având ca sursă aducțiunea Viișoara-Suplacu de Barcău. Localitatea Iteu beneficiază de un foraj de adâncime, stație de pompare și un rezervor de înmagazinare.

Localitățile Suiug, Iteu Nou, Dijir și Cohani nu dispun de un sistem de alimentare cu apă și nici de o canalizare a apelor menajere.

Administrația locală are în proiect realizarea infrastructurii de canalizare și epurare a apelor menajere. Conform Master Planului întocmit la nivel județean, rețeaua de canalizare al comunei Abram va fi racordată la stația de epurare existentă în orașul Marghita și care corespunde directivelor europene în domeniu.

Drumuri și străzi

Comuna Abram, la fel ca majoritatea comunelor din județ se confruntă cu probleme la nivelul infrastructurii. Dezvoltarea redusă a infrastructurii se datorează și numărului mare de sate aflate în componență întâmpinând totodată dificultăți în realizarea și întreținerea infrastructurii.

Rețeaua de drumuri și căi de comunicații din centrul de comună cât și din satele componente Satu Barbă, Margine, Suiug, Cohani, Iteu, Iteu Nou și Dijir dispun de străzi, unele din ele modernizate cu un covor asfaltic sau beton iar restul fiind balastate sau din pământ.

Străzile comunei deservesc circulația locală compusă din autoturisme, camioane cu tonaj mediu, utilaje agricole dar și vehicule specializate în exploatarea petrolului. Traficul desfășurat nu este unul foarte intens, însă în ultima perioadă se observă o intensificare în special pe DN 19 datorită activităților comerciale, realizarea de lucrări la autostrada Transilvania si barajul de acumulare de la Suplacu de Barcău.

Drumurile comunale au o lățime variabilă cuprinsă intre 8,10 și 12 m. Centrul de comună are 1,02 km străzi modernizate acoperite cu asfalt, 3,4 km străzi pietruite dar și 0,7 km străzi din pământ ăn zona fostului CAP.

Satul Cohani este străbătut de drumul comunal DC 126 realizând legătura cu satul Suiug dar și DC 125 care face legătura cu satul Iteu Nou, ambele drumuri fiind modernizate având o lățime de 6 metri. Din Cohani se ramifică drumul communal DC 125 spre Dijir care este modernizat până în dreptul bisericii. Satul mai are și 1,5 km ulițe pietruite și 0,4 km drumuri de pământ.

Satele Iteu și Iteu Nou sunt traversate de drumul comunal DC 125 modernizat pe două benzi iar restul drumurilor sunt balastate.

Localitatea Margine este străbătută de drumul național DN 19 de la vest la est iar celelalte drumuri sunt pietruite cuexcepția zonelor periferice a căror drumuri sunt in continuare din pământ.

Satu Barbă este traversat de același drum național DN19 B, restul străzilor fiind pietruite cu excepția a 1,8 km de drum de pământ.

Satul Suiug este legat de satul Cohani prin drumul comunal DC 126.

În cadrul comunei este prezentă și o rețea feroviară în lungime de 9 km de cale ferată. Este vorba despre linia secundară desprinsă din linia principală Oradea-Satu Mare, care pornește din Săcuieni spre Marghita, având stație în Abram și o haltă în Margine continuându-se spre Șimleul Silvaniei.

Fig. 32 Stația CFR din localitatea Abram

Fig. 33 Comuna Abram – harta căilor de comunicație

Telecomunicațiile

Centrul de comună dispune de o linie telefonică Romtelecom cu 40 de abonați racordați la central automată cu 200 de linii din localitate.

Localitatea Suiug are o linie Romtelecom cu 4 abonați la centrala automată din centrul de comună. Localitatea Margine are o linie telefonică Romtelecom cu 5 abonați iar Satul Cohani are un singur abonat Romtelecom. Localitățile Iteul Nou, Iteu, Dijir și Satu Barbă nu dispun de o rețea de telefonie fixă.

Pe lângă rețeaua de telefonie fixă marea majoritate a locuitorilor dețin dețin telefoane mobile conectate la diverși furnizori de telefonie mobilă.

Fig. 34 Sediul Poștei din comuna Abram

Alimentarea cu gaze naturale

Este prezentă o infrastructură în satele Abram, Margine și Satu Barbă a căror rețea de gaze este finalizată urmând realizarea branșamentului gospodariilor individuale.

Probleme ale mediului înconjurator

Ca urmare a creșterii economice generale, progreselor obținute în toate domeniile vieții economice și sociale, omul a ajuns astăzi să dispună de mijloace tehnice atât de perfecționate, încât consumă cantități imense de resurse naturale regenerabile și neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu și modificând natura într-un ritm rapid. Neimpunând însă asupra acțiunilor sale un control adecvat și conștient, omul lasă cale liberă dezlănțuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative asupra calității vieții sale cât și asupra evoluției biosferei.

Devine astfel necesar studiul acestor fenomene în cadrul unei discipline care să înbine armonios elementele de bază ale economiei cu sfera protecției mediului, și căreia din punct de vedere didactic se numește economia mediului.

Economia mediului, așa cum a fost definită, este o disciplină de graniță între ecologie și științele economice, care studiază repartiția pe glob a resurselor naturale, precum și utilizarea lor în concordanță cu menținerea echilibrului ecologic în natură.

Constituind un proces în care omul efectuează, reglementează și controlează schimbul de materii dintre el și mediu, munca presupune atât expresie, contradicția dintre cele două părți.

Activitatea de producție este caractreizată ca fiind un proces în care are loc schimbul permanent între om și natură:

-desprinderea resurselor din natură pentru prelucrarea lor în produse folositoare;

-restituirea în mediul natural a materialelor sub formă finală de deșeuri.

După un anumit timp, cu o întârziere mai mică sau mai mare, o parte din deșeuri sunt integrate în circuitul biologic, iar altă parte, în circuitul economic. Prima formă de integrare se numește reciclarea naturală care are loc mai cu seamă cu ajutorul agenților biologici, iar cea de-a doua – reciclarea artificială, care se face de către om. Problema este de a păstra la proporții cât mai reduse cantitățile de reziduuri evacuate în natură, și anume în limita potențialului de care dispune mediul natural de a le recicla fără urmări defavorabile de tipul dezechilibrelor ecologice. Aceasta se poate realiza, pe de o parte, prin desprinderea din natură a unor cantități rezonabile de resurse și prelucrarea eficientă a acestora, fără să rezulte cantități mari de deșeuri, iar pe de altă parte, de a capta și colecta în proporții crescânde aceste deșeuri, începând de la însăși sursa lor de producere, și a le supune prelucrării în procesele de producție.

În primul rând, pe întregul ciclu economic – de la extracția, producția și transformarea materiei prime la consumul final – se produc subproduse cu valoare redusă sau fără valoare, precum și reziduuri fără valoare, ori chiar cu efecte dăunătoare în economie, numite, pe scurt deșeuri, care sunt susceptibile în anumite condiții tehnice și eficiență economică de a reintra în circuitul economic.

În al doilea rând, în cursul proceselor economice, inclusiv al reciclării deșeurilor, au loc modificări ale proprietății produselor, precum și dispersia materiei, cu care prilej se produc degradarea materiilor prime, pierderea greutății, etc.

CAPITOLUL III MEDIUL SOCIAL

3.3.1 Viața comunitară

Din punct de vedere geografic analiza unei localități rurale presupune și studierea modului de trai al locuitorilor. “Modul de trai este un concept care exprimă legăturile stabilite între condițiile de mediu și comportamentul uman.”( Popa, N., Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești-Studiu de geografie rurală,1999)

Calitatea vieții populației se află în strânsă legătură cu modul de trai al acesteia. Dacă modul de trai are la bază o economie dezvoltată, veniturile financiare sunt suficiente pentru nevoile oamenilor, are principiile unei vieți sănătoase, atunci și nivelul calității vieții este unul superior.

În cadrul Comunei Abram, condițiile natural sunt favorabile realizării de așezări umane și practicării de activități agricole, industrial și comerciale. Totodată în cadrul comunei se practică navetismul spre orașul Marghita, care permite accesul la facilitățiile unei așezări urbane. În acest context se asigură locuitorilor modul de trai specific așezărilor rurale îmbinat cu oferta diversificată a mediului urban. Standardul de viață reflectă o serie de indicatori cantitativi și calitativi ce fac referire la calitatea vieții ca rezultat al condițiilor de viață raportat la necesitățile și aspirațiile umane.

După Popa N., calitatea vieții este reprezentată de o serie de indicatori:

-indicatori ai cadrelor vieții (mediul natural, vitalitatea biologică, starea de sănătate, caracteristici diferite ale mediului economic, social și uman);

-indicatori ai resurselor disponibile venit/locuitor, grad de școlarizare);

-indicatori ai inițiativei (orientări de valoare, capacitate de organizare a vieții);

-indicatori descriptivi ai diferitelor activități care compun viața (tip de profesii, activități culturale, sportive, mod de petrecere a timpului liber);

-indicatori ai necesităților sau aspirațiilor (preferința populației referitoare la profesie și tipul de locuință);

-idicatori complecsi care rezultă din raportarea stării la necesități;

-indicatori ai calității percepute a vieții, care determină modul în care membrii colectivității evoluează;

-indicatori de satisfacție cu viața (ilustrează gradul estimat de satisfacție cu viața).( Popa N., Țara Hațegului.Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești, 1999, pag.389)

Școala și activitățile culturale

Calitatea vieții unei localități este influențată de învățământ, școala fiind instituția fundamentală care asigură dezvoltarea comunității. Locuitorii comunei Abram au o atitudine pozitivă față de învățământ și față de nivelele crescute de școlarizare. Atitudinea pozitivă a dus la o ridicare a nivelului de pregătire a populației. La bazele unei dezvoltări sociale superioare stă reușita școlară care la rândul ei depinde de suportul material și bazele culturale de care beneficiază tinerii susținut financiar de către părinți cu un nivel educațional superior. Nivelul de educație asigură indivizilor o anumită poziție socială care influențează relațiile interumane. Pentru un nivel cultural cât mai ridicat al localității cadrele didactice împreună cu elevii se implică în numeroase activități specifice școlii dar și activități extracurriculare, reprezentate de excursii, competiții, sperbări tematice precum: Zilele limbilor modern, 1 Decembrie, Sarbatorile iernii, 15 Ianuarie, 24 Ianuarie, 8 Martie, Sarbatorile primăverii, 9 Mai, 1 Iunie, cercuri literare, cercuri de teatru, recitaluri, ateliere de creație, carnaval precum și parteneriate cu alte școli pe diverse centre tematice.

Primăria Comunei Abram a pus de-a lungul anilor la dispoziția elevilor și cadrelor didactice spațiul de desfașurare pentru numeroase activități derulate în timpul anului școlar cât și pe parcursul vacanțelor, și anume Căminul cultural recent renovat și reutilat. Cel mai recent proiect de achiziție s-a încheiat în primăvara anului 2016 cu finanțare externă din partea OMV Petrom, și a constat în amenajarea unui parc în perimetrul școlii din centrul de comună dotat cu balansoare, topogane, leagăne, bănci, mese de tenis, tablă de șah în mărime naturală, alei pavate și flori.

Fig. 35 Parcul amenajat din curtea școlii din Abram

În comuna Abram, procesul educativ se realizează prin urmatoarele instituții de învățământ:

Abram: 
– Gradinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 36 mp;
– Școala cu clasele I-VIII, compusă din 7 săli de clasă, în suprafață de 270 mp;

Fig. 36 Școala Gimnazială nr.1 Abram

Dijir: 
– Grădinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 30 mp;
– Școala cu clasele I-IV, cu 5 sali de curs, în suprafață de 260 mp;

Fig. 37 Școala primară și grădinița din satul Dijir

Iteu:
– Grădinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 42 mp;
– Școala cu clasele I-IV, cu 2 sali de curs cu o suprafață de 80 mp:

Fig.38 Școala primară și grădinița din satul Iteu

Margine:
– Gradinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 40 mp
– Școala cu clasele I-IV, compusa din 4 încăperi cu o suprafață de 140 mp;

Fig. 39 Școala primară și grădinița din satul Margine

Satu Barbă:
– Grădinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 32 mp;
– Școala cu clasele I-IV cu o singura sală de curs, în suprafață de 48 mp.

Fig. 40 Școala primară și grădinița din Satu Barbă

Suiug:
– Grădinița cu grupă mixtă compusă dintr-o încăpere în suprafață de 42 mp;
– Școala cu clasele I-IV, compusă din 6 săli de curs, cu o suprafață de 288 mp.

Fig 41 Școala primară și grădinița din satul Suiug

3.3.2 Identitatea locală

Locuitorii comunei Abram au moștenit încă din cele mai vechi timpuri, din generație în generație obiceiurile și tradițiile locale. Membrii comunității au sperat cu toată ființa lor, că prin respectarea anumitor crezuri lăsate ca zestre, acestea au fost considerate ca parte integrantă a condiției de viață a oamenilor, sperând că doar așa vor putea trece peste greutățile vieții.

Datorită apropierii de orașul Marghita, obiceiurile și modul de viață tradiționale au fost mult influențate de lumea urbană. Astfel încă inainte de al doilea Război Mondial, oamenii încep să renunțe la portul popular în favoarea îmbrăcămintei orășenești.

Arta populară a locului îmbină specificul artistic cu rolul practic. Femeile acestor meleaguri având la îndemână furca și fuiorul, războiul de țesut, au realizat cu adevărat obiecte de artă, inclusiv costumele populare ale membrilor familiei.

Obiceiurile și tradițiile constituie evenimente sacre din viața satului la care participă toți locuitorii. Cu toate că participarea la viața religioasă a comunității este redusă, majoritatea momentelor importante din viața lor este realizată în concordanță cu tradiția bisericii. În cadrul comunei se păstrează o serie de obiceiuri și tradiții care sunt respectate cu sfințenie de membrii comunității.

Obiceiuri la naștere, după nașterea copilului la o săptămână în trecut și recent la un interval mai mare, copilul este botezat de preot. De preferință este botezat Duminica dupa slujba religioasă, iar dacă copilul este bolnav, botezul se face urgent, moartea unui copil nebotezat reprezentând un mare păcat.

Obiceiuri de căsătorie, când doi tineri doresc a se căsători și sunt din localități diferite , fata împreună cu parinții și rude mai apropiate merge să vaă situația băiatului, vizită care se numește vedere, de unde și expresia ca ,,mergem pe vedere”. Daca le convine situația băiatului , stabilesc logodna care se numea ,,încredințare “ și fiecare făcea cu batiste cunune de flori în loc de verighete.

Obiceiuri de moarte, ceremonialul păstrează în folclorul zonei credințe și obiceiuri de o mare vechime (unele fiind anterioare creștinismului) și cunoaște ca un rit de trecere patru momente distincte:

-marea despărțire,

-trecerea într-o altă lume,

-restabilirea echilibrului social rupt,

-plecarea celui mort.

Obiceiuri la diferite sărbători ale anului;

– de Anul Nou practicate în perioada 24 decembrie- 7 ianuarie

– La Crăciun, băieții mergeau cu colinda și barbatii la fel , în prezent obiceiul este aproape pierdut, se pastrează însă în câteva sate din comuna și anume: Suiug, Margine, Iteu.

La Anul Nou oamenii se felicită, copii merg cu sorcova, iar acest obicei este tot mai putin reprezentat.

La Paști se vopsesc ouă, în special roșii, se mănâncă ,,pomana”sfințită la Biserică iar a doua zi băieții stropesc fetele și femeile măritate cu parfum (obicei împrumutat de la maghiari).

PARTEA IV PRODUCTIVITATEA SISTEMULUI TERITORIAL

CAPITOLUL I AGRICULTURA

4.1.1. Premisele naturale ale agriculturii

Dezvoltarea ramurilor agriculturii și profilul acesteia sunt legate de particularitățile condițiilor naturale, nivelul tehnologic și contextul socio-cultural specific colectivităților umane. Agricultura din comuna Abram a reușit în decursul timpului să se adapteze condițiilor fizico-geografice și să se dezvolte o dată cu evoluția societății umane, asigurând necesarul agro-alimentar al populației. Teritoriul comunei Abram datorită factorilor naturali, prezintă anumite caracteristici importante cu privire la specificul agricol: este situată într-o zonă geografică de câmpie, Câmpia Barcăului, o zonă cu un climat temperat cu influențe oceanice din vest, cu temperaturi medii anuale de + 10,6° C și precipitații medii anuale de 617 ml/mp care influențează în mod favorabil culturile cerealiere și totodată creșterea animalelor. Datorită substratului litologic alcătuit din clasa molisolurilor favorizează dezvoltarea culturilor de cereal, plantelor tehnice și a legumelor.

4.1.2. Evoluția și limitele fondului funciar

Evoluția spațiului agrar al comunei Abram se află în strânsă legătură cu principalele elemente fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, soluri) dar și comonentele socio-economice, spațiul agrar fiind prezent și utilizat încă din cele mai vechi timpuri.

Agricultura găsește în această zonă condiții favorabile de dezvoltare, prezentând importante diferențieri în ce privește structura producției și nivelul acesteia, în funcție de condițiile naturale dar și social economice.. Astfel regiunea de câmpie și în parte zona depresionară prezintă o agricultură în general orientată către cultura plantelor și creșterea animalelor.

Sectoare importante ocupă cerealele, îndeosebi grâul și porumbul în timp ce plantele tehnice ocupă în etapa actuală suprafețe mai reduse: sfeclă de zahar, floarea soarelui, plantele tehnice. În gospodăriile particulare se extinde tot mai mult cultura intensivă a legumelor în sere și solarii.

În zonele depresionare suprefețele agricole sunt ceva mai limitate, culturile cerealiere deși se situează pe primul loc, sunt completate cu suprafețe de pășuni și fânețe naturale rezultând astfel un echilibru între cele două sectoare.

Factorul antropic a intervenit în masură și mai mare în zonele depresionare apoi pe versanții dealurilor dar și în zona de câmpie. Suprafețele forestiere ocupă aici suprafețe reduse, astfel în zona periferică a depresiunii fagetele se pastrează insular fiind înlocuite cu pajiști si fânețe.

Ca urmare a intervenției omului, vegetația naturală ocupă în aceste zone mici suprafețe, de obicei terenuri impropii agriculturii. Pe alocuri în luncile râurilor se mai păstrează asociații vegetale primare hidrofile și mezohidrofile.

Terenurile arabile ocupă suprafețe destul de variabile ajungând în zona de câmpie la 70-80%, fiind cultivate preponderent cu cereale. În schimb în zona deluroasă terenurile agricole se diminuează treptat cu creșterea altitudinii, reprezentând în unele locuri 30% din suprafață.

În condiții climatice favorabile, respectiv expunerea la soare pe versanții sudici și sud-vestici ai Dealurilor Cohani, suprafețele de livezi și viță de vie sunt mai bine reprezentate.

Intervenția omului a avut un rol pozitiv în procesul de transformare a solului, pentru obținerea de producții sporite, dar este de remarcat și acțiunea negativă a acestuia contribuind la degradarea stratului superficial de sol prin fertilizarea artificială excesivă. Prezența suprafețelor întinse de pășuni a favorizat dezvoltarea creșterii animalelor dar și prelucrarea materiei prime provenite de la animale precum carne, lapte, piei, lână etc. Astfel interacțiunea dintre om si condițiile naturale au determinat diferențieri în repartiția și structura spațiului agrar al comunei.

Fig.42 Comuna Abram –modul de utilizare al terenurilor

În prezent comuna Abram are o suprafață totală de 6767 hectare din care 5712 hectare fiind terenuri agricole. Teritoriul administrativ al comunei este în proporție de 9,34% în intravilan respectiv 90,66% în extravilan. Raportat la aceste valori, activitatea economică principală în cadrul comunei o reprezintă agricultura. În comună funcționează 4 societăți cu profil agricol mai importante.

Situația suprafețelor de pe raza comunei Abram se prezintă astfel:

Fig. 43 Modul de utilizare al terenurilor în Comuna Abram

4.1.3. Cultura plantelor, pomicultura și viticultura

Datorită condițiilor favorabile cât și a tratamentelor aplicate au dus la dezvoltarea culturilor agricole la hectar dar și la extinderea acestor suprafețe pe terenuri care altădată erau neproductive. Ca pondere mai mare o au cerealele păioase (grâu, orz, ovăz, triticale) cât si cele prășitoare (porumb, floarea soarelui, soia, rapiță pentru ulei), urmate de plantele furajere sau nutreț (lucernă, trifoi) si cultura legumelor. Extinderea suprafețelor cultivate se datorează posibilităților crescute de desfacere a produselor pe piața din municipiul Marghita și nu doar.

Cultura leguminoaselor a avut o dezvoltare importantă chiar și în perioada comunistă când culturile erau ajutate prin îngrășăminte natural, îngrășăminte azotoase și sisteme de irigații din valea Barcăului. În prezent legumele se cultivă în cadrul gospodăriilor, unde apar mai timpuriu datorită cultivării în sere și solarii: roșii, salată, ceapă verde, varză timpurie, castraveți, ardei, conopidă, vinete, spanac etc. Învecinarea cu municipiul Marghita determină o necessitate din ce în ce mai mare de produse legumicole pentru consum.

Suprafețele culturilor permanente, pomi fructiferi și viță de vie ocupă întinderi destul de însemnate din teritoriul comunei de aproximativ 136 hectare din care 99 hectare cu viță de vie și 37 hectare pomi fructiferi. Cultura pomilor fructiferi și a viței de vie se practică în grădinile gospodăriilor, dintre pomii fructiferi predomină meri, pruni, cireși, vișini, piersici etc.

4.1.4. Creșterea animalelor

Creșterea animalelor este o ramură a agriculturii cu mari valențe în cadrul comunei Abram datorită pășunilor întinse și a culturii plantelor furajere. Astfel suprafețele acoperite cu fânețe sunt de 548 hectare iar pașunile comunei ocupă 1552 hectare asigurând fără probleme hrana animalelor.

Situația creșterii animalelor se prezintă în felul următor:

Fig.44 Structura animalelor domestice în comuna Abram

Baza furajeră este reprezentată de pășuni și fânețe naturale care constituie sursa principală de hrană în special pe timpul primăverii, verii și toamnei, zootehnia având astfel condiții favorabile pe teritotiul comunei.

Până la instaurarea regimului comunist creșterea animalelor era un domeniu prosper, existând cirezi de vite, turme de oi, porci dar și animale pentru tracțiune. Apariția comunismului a dus la diminuarea tradiției cresterii animalelor din gospodării.

În prezent, creșterea animalelor se realizează în gospodăria proprie, asigurând produsele necesare consumului propriu dar și comercializarea acestora. O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, tot mai mulți fermieri au accesat fonduri europene pentru agricultură contribuind astfel la dotarea cu utilaje agricole moderne, introducerea unor noi rase de animale crescând totodată foarte mult efectivul de animale.

Fig. 45 Cabinetul veterinar din comuna Abram

CAPITOLUL II ACTIVITĂȚILE SECTORULUI SECUNDAR ȘI TERȚIAR

Activitatea industrială a comunei a păstrat o lungă perioadă de timp caracterul manufacturier, bazat pe valorificarea resurselor locale, în special cele din sfera culturilor agricole.

În privința activităților economice din sectorul non-agricol, acesta este slab dezvoltat la nivelul comunei fiind reprezentat de câteva firme din sectorul construcțiilor, prelucrării lemnului, industrie ușoară, comerț. După 1989, cand are loc procesul de privatizare a economiei, în cadrul comunei se dezvoltă mai lent fiind înființate societăți comerciale mici și mijlocii. Privatizarea este o cale sigură de valorificare a potențialului uman și material, stimulând totodată inițiativa oamenilor în activități productive și rentabile.

După 1990, când are loc trecerea de la o societate centralizată de tip socialist la o societate capitalistă bazată pe o economie de piață, industria comunei Abram s-a orientat pe valorificarea resurselor locale.

În acest sens există unități de prelucrare a lemnului: Latirom Forest Product SRL, Interwood SRL, Levistona Forest SRL, stația de beton Construcții Bihor SA, toate cu sediul în Abram, în localitatea Cohani este înregistrată o singură firmă, Poenia SRL, în celelalte sate ale comunei se află mici unități comerciale precum: Linic SRL, Redavis SRL, White Expres SRL, Agroerik SRL, Paumar SRL, Roxion Agro SRL, DeniLore Farm SRL etc.

Fig.46 Gaterul ,,Latirom” din localitatea Abram

Fig. 47 Stația de beton din Abram

Activitatea economică din spațiul rural este generatoare de venituri și poate fi extinsă la o scară și mai mare ținând cont că se află în imediata apropiere a municipiului Marghita.

Activitățile sectorului terțiar reprezintă un barometru al stadiului de dezvoltare dintr-o societate. Dezvoltarea micii industrii după anul 2000 a atras după sine și dezvoltarea sectorului terțiar reprezentat în comună de comerțul cu amănuntul, transporturi și servicii sociale. Zona comercială cuprinde magazine mixte private, depozite, baruri etc. Societăți care au ca domeniu de activitate comerțul cu amănuntul sunt: Nanro Com SRL, Apetroaie SRL, Benevis Stela SRL, Stefamon Cafe SRL, Malvina F.A. Com SRL etc. Comuna Abram având activități economice diverse, o pondere mare a populației active este necesar asigurarea desfacerii mărfurilor dar și transportul muncitorilor spre locul de muncă. Există numeroase firme specializate în activități de transport precum: Turin Trans SRL, Miha Clau Trans SRL, Casaloco Trans SRL, Transghil SRL, Rausim Trans SRL, Ovisim Spedition SRL, Frigo Cold Service SRL, Findia Trans SRL, Randytrans SRL etc.

Fig.48 Farmacie și magazin mixt din localitatea Abram

Pe lângă domeniul transporturilor, în comună există și alte firme cu diverse domenii de activiate specifice sectorului terțiar precum: Dijiland SRL, Tecnigroup SRL, Pensiunea Jardana SRL, Rentland SRL, Competent Audit SRL, Tipografia Autograf SRL etc.

Pe viitor, o activitate cu impact economic și social în comuna Abram ar fi dezvoltarea agroturismului și a turismului rural. Până în prezent nu este valorificat potențialul peisagistic, obiceiurile, tradițiile specifice mediului rural. Pentru diversificarea activităților turistice posibile modalități ar fi realizarea unor spații pentru paint-ball, piste de ciclism, cluburi de echitație, practicarea pescuitului sportiv.

PARTEA V ANALIZA DIAGNOSTIC ȘI PROGNOSTICĂ A SISTEMULUI TERITOTIAL AL COMUNEI

CAPITOLUL I ANALIZA SWOT

Puncte tari:

-situarea la contactul dintre două forme de relief: dealuri și câmpie

-accesul ușor la o mare parte a comunei prin apmplasarea pe DN19B

-apropierea de viitorul nod de legătură al autostrăzii Transilvania de la Chiribiș

-prezența magistralei de cale ferată

-prezența în apropiere a unor centre urbane: Marghita, Șimleul Silvaniei, Oradea cu impact asupra schimburilor din comunitatea locală cu exteriorul

-infracționalitatea redusă în zonă

-existența unor importante zăcăminte de petrol și gaze naturale

-existența unei rețele de alimentare cu gaz metan și apă

-construirea barajului de la Suplacu de Barcău care va elimina riscurile producerii de inundații sau viituri pe râul Barcău

-sistem educațional eficient și extins în fiecare sat din comună

Puncte slabe:

-eroziunea terenului a unor zone deluroase care face dificilă sau imposibilă practicarea agriculturii

-parcelarea terenurilor care nu permit întotdeauna practicarea unei agriculturi mecanizate ducând la o productivitate mai scăzută

-starea necorespunzătoare a rețelei rutiere

-rețeaua publică de alimentare cu apă este limitată

-lipsa rețelei de canalizare și a unei stații de epurare

-alimentarea cu gaz este nefinalizată

-lipsa unei rampe de colectare ecologice a deșeurilor

-comuna nu este afiliată la o asociație rurală de dezvoltare

-insuficiența resurselor financiare la nivel local pentru sprijinirea investițiilor

-îmbătrânirea populației și depopularea (spor natural negativ, migrarea tinerilor spre mediul urban si străinatate)

Oportunități

-programe județene și centrale destinate mediului rural

-proiecte județene de modernizare a infrastructurii

-finalizarea și punerea în funcțiune a autostrăzii Transilvania va face zona mai atractivă atât economic cât și turistic

-documentația tehnică existentă pentru reabilitarea și modernizarea strazilor din comună

-existența unor terenuri și spații disponibile pentru dezvoltarea antreprenorială

-dezvoltarea de parteneriate economice și administrative cu unități teritoriale din țară sau străinătate

-posibilitatea accesării de programe pentru reconversie profesională și crearea de noi locuri de muncă pentru șomeri

-atragerea în comună a tinerilor întorși din străinătate pentru a investi aici ceea ce au câștigat

-susținerea inițiativelor din domeniul agro-turismului

-implicarea școlilor și a organizațiilor nonguvernamentale în activități ecologice, culturale

Amenințări

-interesul scăzut din partea investitorilor datorită infrastructurii neadecvate

-fenomenul alunecărilor de teren din zonele deluroase cu efecte grave pe termen lung

-poluarea mediului datorită lipsei infrastructurii și a lipsei de educație ecologică a locuitorilor

-neutilizarea banilor proveniți din programe ale Uniunii Europene

-experiența precară a administrației locale privind gestionarea de servicii comunitare precum salubritatea, apă-canal

-reducerea populației active

-creșterea ratei șomajului în cadrul absolvenților

-tendința tinerilor de a obține un loc de muncă mai bine plătit la oraș sau în străinătate

-sistemul birocratic datorat legislației românești

CAPITOLUL II STRATEGII DE DEZVOLTARE A COMUNEI ABRAM

Administrația locală are obiective pe termen lung și mediu în diverse domenii de activitate: economic, cultural, social, administrativ:

-crearea unor condiții de viață favorabile tinerilor din localitate dar și din exterior

-facilitatea accesului la serviciile medicale

-condiții și facilități pentru familiie tinere cu copii

-crearea de locuri de muncă în diferite domenii de activitate

-industrie diversificată care să ofere împlinirea profesională și materială

-practici de agricultură durabilă

-acces la un sistem educațional performant

Administrația comunei Abram urmărește în primul rând realizarea investițiilor în infrastructura publică pentru a putea oferi cetățenilor servicii la un standard ridicat. Realizarea rețelei de canalizare constituie una din priorități și se dorește accesarea Programului de Cooperare Transfrontalier România-Ungaria care este accesibil județelor de la granița româno-maghiară. Pe baza acestui program se pot realiza și parteneriate cu comunitățile din Ungaria în diverse domenii: cultural, economic, social etc.

Comuna Abram își propune și o serie de investiții majore cum ar fi:

-reabilitarea drumurilor care ar contribui la dezvoltarea comunei și reducerea diferențelor de dezvoltare între satele componente.

-construirea unui nou sediu al primăriei deoarece sediul actual în care se desfășoară activitatea a fost retrocedat

-conservarea patrimoniului cultural și istoric al comunei

În anul 2006 comuna Abram a accesat fonduri guvernamentale pentru realizarea rețelei de apă însă nu a fost prevăzută și introducerea canalizării ceea ce este foarte necesar. Apele uzate din comună trebuie colectate într-o stație de epurare care însă nu poate fi realizată în cadrul comunei datorită debitului redus de apă generat de localitățile aparținătoare. Astfel este necesar arondarea mai multor localități ,,satelit’’ la o stație de epurare cu capacitate mai mare și anume stația de la Marghita, motiv pentru care comuna Abram ar trebui să devină partener pentru realizarea acestui proiect.

Comuna Abram nu are un sistem organizat de colectare și depozitare a deșeurilor, acestea fiind depozitate necontrolat în halde de deșeuri improvizate determinând poluarea mediului înconjurător, a solului dar și a pânzei freatice. În acest sens conform Planului Regional de Gestionare a Deșeurilor la nivelul județului va funcționa un singur depozit ecologic la Oradea, iar in restul județului vor exista stații de transfer a deșeurilor, comuna Abram urmând a fi arondată la stația de transfer de la Marghita. Ținând cont ca problema gestionării deșeurilor se poate face doar în mod integrat cu alte localități, comuna Abram își propune accesarea de fonduri nerambursabile pentru achiziționarea de pubele și distribuirea gratuită locuitorilor, achiziționarea de containere amplasate în locuri aglomerate precum școli, parcuri, agenți economici, stații de autobus etc. Administrația locală dorește și promovarea colectării selective a deșeurilor cu sprijinul școlilor unde pot fi amplasate containere pentru colectarea hârtiei, plasticului, metalului etc.

În plan economic se dorește crearea unui mediu propice pentru stimularea activităților și atragerea de investitori în comună. Administrația locală va trebui să țină cont de anumite programe și măsuri de sprijinire a afacerilor din mediul rural, mai importante fiind: stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole pentru obținerea de produse alimentare dar și în vederea obținerii și utilizării surselor de energie regenerabilă și a biocombustibililor.

Pentru a putea profita de fondurile nerambursabile din partea Uniunii Europene, mare parte destinate dezvoltării mediului rural se dorește crearea unui birou care să fie specializat în întocmirea de proiecte. Acest birou ar fi benefic persoanelor interesate să acceseze astfel de fonduri si totodată ar putea încuraja și mai mult potențialii beneficiari.

Comuna Abram dorește implementarea unui proiect pentru dezvoltarea infrastructurii de afaceri având o serie de atuuri în zonă: apropierea comunei de viitorul punct de acces la autostrada Borș-Brașov, dispunerea administrației locale de terenuri care ar putea fi propice pentru viitoarele parcuri industriale, centre de afaceri etc. Aceste premise sunt puncte forte pentru realizarea unui astfel de proiect chiar dacă s-ar realiza în parteneriat cu administrația din Marghita sau comuna Tăuteu.

Fig.49 Sediul Primăriei comunei Abram

PARTEA VI VALORIFICAREA CUNOAȘTERII ORIZONTULUI LOCAL PRIN REDACTAREA UNEI DISCIPLINE OPȚIONALE

Materialele acumulate pe teren dar și cele cu un character informatic au stat la baza redactării lucrării. Cu ajutorul cunoștințelor, a deprinderilor și capacităților intelectuale sau practice dobândite la clasă sau în cadrul orizontului local constituie premisa obiectivă ca elevii să poată întocmi o lucrare mai amplă despre problemele orizontului local sub forma unui stiudiu geografic al regiunii.

Elaborarea acestei lucrări se face în timp îndelungat prin acumularea de experiențe de către elevi după acțiuni de cercetare complexe a orizontului local. În această perioadă vor avea loc mai multe etape în care vor fi întocmite referate, proiecte ce vor aborda o tematică a elementelor orizontului local. În clasele de gimnaziu programa școlară la clasele VI-VIII nu face referire la orizontul local cu toate că la acest nivel posibilitățile de dezvoltare a activităților de cercetare a orizontului local sunt numeroase. În acest sens am considerat necesară redactarea unui opțional destinat orizontului local care să ușureze învățarea și cercetarea pe parcursul întregului an școlar a elementelor caracteristice acestui orizont.

Forme organizatorice:

-dezvoltarea activităților de studiere pe baza observației directe a orizontului local

-întocmirea de portofolii tematice care să cuprindă diversitatea orizontului local

-inițierea unor cercetări prin care elevii să prezinte unele rezultate, proiecte, studii cu o anumită tematică care include elemente ale orizontului local

CAPITOLUL I POZIȚIA CURRICULUM-ULUI LA DECIZIA ȘCOLII (C.D.Ș.) ÎN CONTEXTUL REFORMEI CURRICULARE

Începând cu anul 1995, odată cu apariția Legii Învățământului Nr. 84/1995, se reglementează poziția curriculum-ului la decizia școlii (C.D.Ș.). Conform Art. 127, alineat 2, disciplinele opționale constituie o categorie distinctă în cadrul schemei disciplinelor școlare alături de cele obligatorii cuprinse în Curriculum nucleu. Disciplinelor opționale li se acordă o atenție sporită motivată prin însuși caracterul reformei învățământului românesc. Regimul disciplinelor opționale este reglementat prin noul plan calendaristic în conformitate cu OMEN Nr 3207 din 03.02.1999 și OMEN Nr. 3449 din 15.03.1999. Introducerea opționalelor este necesară pentru atingerea obiectivelor reformei învățământului românesc precum:

-descongestionarea și caracterul flexibil al programelor școlare

-configurarea și parcurgerea profilului și specializării urmate de elevi

-stimularea motivației elevilor prin învățare

-orientarea culturii generale spre activități precise și concrete

-amplificarea caracterului practic-aplicativ al programelor și manualelor școlare

-socializarea elevilor și creșterea eficienței activităților individuale incluse în structurile socio-profesionale

-diversificarea parcursurilor de învățare

-adaptarea curriculum-ului la condiții locale în interdependență cu resursele umane și materiale ale școlii

-asigurarea interdisciplinarității și complementarității diferitelor conținuturi școlare.

Conținutul C.D.Ș este elaborat în concordanță cu prevederile curricum-ului național. Opționalele pot avea în structura și conținutul lor următoarele direcții și baze de dezvoltare:

-discipline din trunchiul comun al altor specializări

-teme sau capitole ale unei discipline care nu sunt incluse în programa trunchiului comun

-derivarea dintr-o disciplină studiată

-discipline din aceeași familie a unei arii curriculare dar care nu se regăsesc în arie

-cursuri, teme integratoare pentru mai multe discipline ale aceleași arii curriculare sau arii diferite cu accent pe obiectivele ariei principale.

Aceste categorii sunt cuprinse sub titulatura de curriculum la decizia școlii în sens restrâns.

CAPITOLUL II. PROIECT DE OPȚIONAL PENTRU ANUL ȘCOLAR 2017-2018

Numele opționalului: “Oameni și locuri”

Aria curriculară: Om și societate

Tipul de opțional: Opțional la nivel de disciplină

Disciplina: Geografia populației

Durata: 1 an/1 oră/săptămână

Modul de desfășurare: pe clase-clasa a VII a

Unitatea școlară: Școala Gimnazială Nr. 1 – Abram, Județ Bihor

Profesor: Todoran Ovidiu Cosmin

6.2.1. Argument

Opționalul “Oameni și locuri” se adresează elevilor din învățământul gimnazial din clasa a VII a, aceștia fiind dornici de cunoaștere alături de informațiile programei oficiale a cât mai multor date despre geografia locală și a orizontului apropiat. Acest opțional urmărește familiarizarea elevilor cu aspect specifice geografiei orizontului local dar și dezvoltarea unor capacități, deprinderi de cercetare și întocmire a unor referate, lucrări cu scopul cunoașterii cât mai în detaliu a localității natale.

Opționalul urmărește actualizarea evoluției fenomenelor natural și problematica actuală a vieții sociale și economice private într-o strânsă legătură. Opționalul explică și exemplifică în cadrul orizontului local concepte de geografie fizică, umană și economică urmărind integrarea acestuia în aria curriculară “Om și societate”.

Programa cuprinde competențe generale și specifice, valori, atitudini, conținuturi, resurse material și procedural, aplicații, metode de evaluare precum și o bibliografie orientativă.

Noțiuni de orizont local și apropiat

Geografia, ca disciplină de învățământ are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Conținutul în plan științific al geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale diverse. Învățământul modern nu se limitează doar la cunoașterea și asimilarea de cunoștințe, ci urmărește dezvoltarea gândirii, formarea de atitudini și comportamente precum și promovarea personalității elevului.

Dorim ca elevii să fie convinși că lumea și realitatea înconjurătoare, în ansamblul lor pot și trebuie cunoscute. În cadrul lecțiilor sunt numeroase exemple care demonstrează transformarea continuă a naturii și a oamenilor datorită dinamicii dezvoltării permanente. În sfera de cercetare a geografiei sunt cuprinse procese și fenomene care se desfățoară pe un spatiu întins. O dată cu activitatea din cabinetul de geografie are loc și studierea mediului geografic din cadrul orizontului local apropiat care are o mare valoare didactică, științifică și educatică asupra elevilor. Cercetarea orizontului local pentru învățarea geografiei a fost mereu un punct de plecare în proiectarea învățării acestei discipline.

Predarea în școală a geografiei începe cu geografia locului natal, care pe baza unor observații directe ajută la formarea unor noțiuni elementare în rândul elevilor și care vor fi utile pentru studierea geografiei în clasele următoare. În clasa a V-a programa de geografie se axează pe raportarea elementelor geografice concrete ale orizontului local. Corelarea geografiei orizontului local este posibilă în clasa a VIII-a, Geografia României având și o astfel de abordare. Învățarea datelor și aplicațiile practice au la bază exercițiile și problemele din orizontul local.

După Mândruț O., orizontul local este alcătuit dintr-o sumă de fatori fizici și biologici care asigură existența omului, precum și o înmănunchere de condiții sociale care maschează un mod de viață și un ansamblu de activități umane. Deși este vorba de un mediu înconjurător, există o anumită extensiune spațială sugerată de folosirea termenilor: imediat, apropiat, local.(Mândruț,O., Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preuniversitar,1996)

Orizontul imediat se află în imediata apropiere a elevului și conține o imagine familiară zi de zi: locul unde își desfășoară activitatea (școala, sala de clasă, gospodăria). Elementele ce compun acest orizont sunt percepute în mod direct vizual sau pot fi atinse.

Orizontul apropiat cuprinde spațiul situaat în jurul orizontului imediat și care este străbătut în fiecare zi de către elev. Acest orizont cuprinde locuința, locul unde se desfășoară activitatea, drumul de acasă până la locul de activitate dar și locurile întâlnite pe parcursul acestui drum. În cazul comunei Abram, orizontul apropiat cuprinde fiecare localitate componentă a comunei.

Orizontul local ocupă un teritoriu mai extins, el reprezintă spațiul situat în jurul localității natale și cuprinde o asociere de unități geografice având trei componente majore:

-componente fizice naturale: relief, substrat geologic, aerul, apa

-componente biotice: fauna și vegetația

-componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local

Populația este studiată de geografia orizontului local ca fiind o prezență importantă a peisajului geografic și am mediului înconjurător. Componentele antropice ale mediului cuprind: populația, așezările omenești și activitățile economice întreprinse. În cadrul orizontului local au fost studiate numărul de locuitori, evoluția numerică a populației, sporul natural și evoluția acestuia, structura populației pe grupe de vârstă, profesională, repartiția populației în teritoriu, aspecte ale geografiei sociale și culturale a comunității locale din comuna Abram, dar și elemente complementare precum: structura lingvistică, etincă, confesională etc. Studiul așezărilor omenești din orizontul local și cel apropiat a urmărit numărul și evoluția locuitorilor, atestarea documentară a fiecărei localități, sistemul de așezări, perspective ale evoluției economice și demografice. Aspectele legate de activitățile economice au fost tratate după un anumit algoritm care cuprinde: elementele caracteristice ale fondului funciar, principalele tipuri de culturi agricole, zootehnia, principalele societăți comerciale, activitățile de transport.

Necesitatea cunoașterii orizontului local

O componentă de bază a modernizării învățământului îl constituie înmulțirea activităților directe care au rolul de a dezvolta spiritul de investigație științifică la elevi, sporirea elementelor euristice și formative ale însușirii de cunoștințe și deprinderi practice. Cercetarea orizontului local a reprezentat un interes pentru învățarea geografiei și un punct de pornire în proiectarea acestei discipline opționale. În cadrul noilor programe, aplicațiile practice și cele de învățare au la bază exercițiile și problemele.

În școală predarea geografiei începe în clasa a IV-a cu geografia locului natal, cu observații directe în natură, dar mai ales din orizontul local care constituie baza de pornire pentru predarea geografiei în școala gimnazială. O parte din noțiuni sunt asimilate mai ușor însă unele solicită un efort mai mare de gândire, spre exemplu, ideea de spațiu și cea de repartiție spațială a fenomenelor se acumulează mai ușor și mai eficient prin efectuarea la orele de curs dar și în afara acestora a aplicațiilor practice de teren. Pe teren pot fi parcurse anumite distanțe, se pot compara datele obținute prin observații sau măsurători, analizând ulterior cauzele fenomenelor.

Cercetarea geografică din cadrul orizontului local alături de elevi contribuie la creșterea calității cunoștințelor și la operativitatea acestora. Astfel elevii dobândesc capacități crescute de a folosi cunoștințe în situații noi, pot stabili relații cauzale, pot realiza cercetări între cunoștințe și își însușesc totodată un vocabular geografic bogat legat de realitatea înconjurătoare. Activitatea de studiere a orizontului local îmbină învățarea propriu-zisă cu cercetarea mediului înconjurător. Acest lucru constituie o importanță majoră pentru atragerea elevilor spre cunoașterea și protecția mediului, îndrăgirea geografiei ca știință și obiect de învățământ.

Pentru învățarea geografiei, cunoașterea orizontului local stimulează abordarea unor probleme referitoare la orizontul local, prin scoaterea în evidență a comunității în care se află situată unitatea de învățământ. Învățarea evidențiază elemente de specificitate pe care le poate aduce geografia ca disciplină școlară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva raportului dintre comunitate și mediul de viață.

Prin implicarea în activitățile de investigație minimală a orizontului local, elevul participant activ la propria formare și înțelegerea rolului său în cadrul comunității locale. Activitatea de cercetare a orizontului dezvoltă la elevi și o puterică influență atitudinală și participativă prin implicarea acestora în activități de cercetare, diagnoză, prognoză și chiar componente cu rol decizional, având astfel contribuție științifică , civică și socială.

Orizontul local constituie o metodologie de cercetare geografică dar și de prezentare a propriilor rezultate investigate, oferă o gamă diversificată de pareri asupra modului de abordare a cercetării orizontului local, putând astfel deveni o preocupare atât din partea profesorilor cât și a elevilor. Prin experiențele întâlnite, mărește activitatea învățării geografiei, oferind o tematică de cercetare suficientă pentru a menține interesul de investigație al elevilor. Prin aceste activități, învățarea geografiei devine mai formativă, directă contribuind astfel la creșterea nivelului procesului de învățământ.

Valoarea formativă a cunoașterii orizontului local

Noțiunile învățate sunt forme abstracte ale gândirii cu ajutorul cărora elevii pot să cunoască caracterele generale ale fenomenelor și obiectelor geografice întâlnite în natură și societate. Realizarea noțiunilor se află în strânsă legătură cu formarea reprezentărilor. ,,Datorită folosirii pe scară largă a mijloacelor de învățământ intuitive (planșe, grafice, hărți, schițe de hărți, fotografii, casete video, diapozitive, CD etc.) și a observării în natură, elevii dobândesc reprezentări concrete pe baza cărora se pot forma noțiuni geografice care cuprind însușirile și proprietățile esențiale ale obiectelor și fenomenelor geografice.(Dulamă M., Strategii didactice,2000)

Cu ajutorul exercițiilor de citire și interpretare a unor imagini, planuri, hărți topografice sau tematice, specific fiecărui capitol, prin efectuarea de observații directe asupra fenomenelor sesizabile în starea lor naturală, elevii sunt implicați într-o muncă individuală și conștientă, care determină însușirea logică și într-un volum adecvat a cunoștințelor, în mod sistematic și tematic.

În mediul înconjurător, unde elevul intră în contact direct cu realitatea, expicarea fenomenelor, proceselor și obiectelor geografice este urmată de activitatea de investigare a orizontului local astfel: reprezentările cartografice, semnele convenționale, scara hărții, curbele de nivel, hărțile tematice vor fi învățate la capitolul Cartografie; scoarța terestră, rocile, mineralele, agenții modelatori externi și interni, eroziunea, altitudinea se vor învăța la capitolul Litosfera; râu, izvor, bazin hidrografic, debit, strat freatic, poluare vor fi cuprinse la capitolul Hidrosfera; pluviometru, termomentru, giruetă, precipitații, condensare, evaporare, vreme, climă, ploaie, brumă, rouă, ceață etc. la capitolul Atmosfera; vegetație, faună, rezervație naturală, defrișare, protecția mediului înconjurător etc. la capitolul Biosfera; natalitate, mortalitate, spor natural, navetism, emigrare, imigrare, vatră, moșie, populație, sat adunat, sat răsfirat, sat risipit etc. vor fi studiate la capitolul Populație și așezări omenești.

Cea mai mare parte dintre aceste noțiuni se regăsesc în realitatea din orizontul local, fiind astfel un important sprijin pentru însușirea lor temeinică. Pentru cunoașterea științifică este necesar identificarea cauzelor care stau la baza diferitelor fenomene sau obiecte, legăturile de ineterdependență dintre ele. Se urmărește astfel trecerea de la etapa reprezentărilor la treapta logică a cunoașterii, care este ultima etapă în formarea de noțiuni.

Etapa de analiză a fenomenelor și obiectelor scoate în evidență ceea ce este esențial și comun grupurilor de fenomene sau obiecte, caracteristici care vor fi accumulate prin sinteză. Abstractizarea are ca operație specifică dezvăluirea însușirilor esențiale care pot fi generalizate și extinse asupra grupului de fenomene sau obiecte.

Formarea noțiunilor presupune activitatea cu elevii în cadrul uneia sau mai multor lecții destinate acestui scop, dar și pe parcursul tuturor anilor de învățământ, perioadă în care noțiunile se îmbunătățesc, largindu-și sfera pe un plan mai extins. În funcție de particularitățile de vârstă, nivelul de pregătire geografic se stabilesc și conținutul noțiunilor geografice.

Asimilarea noțiunilor geografice se poate realize pe trei căi: teoretică, practică și prin îmbinarea teoriei cu practica. O cerință ce revine profesorului în formarea noțiunilor la fiecare capitol, lecție, temă este aceea de a apela la transdisciplinaritate (istorie, biologie, religie etc.), la cunoștințe empirice ale elevilor, dar și utilizarea mijloacelor multimedia (presă, internet, radio, televiziune). Accesibilizarea fenomenelor și noțiunilor necesită o atenție sporită astfel încât să fie adecvată nivelului de vârstă și pregătire a elevilor.

Pentru o însușire temeinică a noțiunilor, profesorul trebuie să recurgă la numeroase recapitulări curente, periodice după un capitol mai mare și finale la sârșit de semestru sau an școlar, urmarind închegarea noțiunilor și formarea unei gândiri geografice la elevi. Este important ca profesorul să urmarească corectitudinea și frecvența noțiunilor recent transmise în răspunsurile orale sau lucrările scrise ale elevilor.

6.2.2.Obiectivele generale ale predării geografiei orizontului local

Este importantă o educație geografică a cărui scop este acela ,,de a proceda în așa fel încât oamenii să se simtă bine în limitele spațiului său, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar și în regiunile și peisajele altor civilizații”.( Stoica M., Pedagogie școlară,1995,pag.37)

În cadrul lucrării ,,Monografia comunei Abram-studiu geografic” pot fi întâlnite exemple de obiective:

a)culegerea de informații în urma căreia ,,Elevul va fi capabil să….”

-să pregătească o anchetă de teren: să stabilească obiectivul și procedura anchetei, să elaboreze un chestionar, să coneapă un plan, sa-l evalueze, să conducă și să pună în aplicare ancheta, să controleze buna desfășurare , să evalueze informațiile adunate.

-să repereze o fotografie din cadrul unor documente, un graphic

-să identifice hărțile necesare pentru o activitate

-să scoată pe fișe datele necesare unei problem

-să extragă indicatorii, datele dintr-o publicație

-să utilizeze atlasele, anuarele, dicționarele, manualele școlare etc.

b)analiza problemei prin care ,,Elevul este capabil să…..”

Organizarea datelor:

-să elaboreze un proiect

-să identifice relațiile existente

-să selecteze informațiile furnizate de anchetă

-să clasifice informațiile pe categorii

-să redacteze o schemă bine structurată

Evaluarea datelor:

-să stabilească dacă informația este referitoare la activitatea propusă

-să selecteze sursele de informare

-să compare fenomenele

-să tragă concluzii

-să verifice corectitudinea unei informații

-să verifice sursele de informare

Prelucrarea datelor:

-să raporteze, să evalueze datele culese

-să compare modurile de reprezentare a documentelor

-să accentueze o informație precisă

-să identifice evoluția unui process in cadrul unui material scris

-să rețină termenii de specialitate

Comunicarea datelor:

-să evalueze, grupeze, organizeze informația obținută în jurul unui proiect bine definit

-să redacteze o expunere

-să facă referire la documentele citate

-să realizeze un raport de anchetă

-să formuleze o opinie personală după lecturarea unui text

-să compare o sursă de informare cu propria opinie

-să întocmească un grafic, o hartă

-să deseneze planul unei zone

-să clasifice faptele

c)punerea în relație

Analizarea unei fotografii, iar ,,Elevul va fi capabil să…..”

-să selecteze poze în atingerea scopului dorit

-să identifice componentele

-să distibgă diferitele tipuri de fotografii

-să compare fotografiile între ele

-să coreleze fotografiile cu hărți, texte

Analiza unor grafice

-să recunoască semnele convenționale utilizate

-să explice structura unui graphic

-să stabilească titlul graficului

-să identifice datele folosite la realizarea graficului

-să observe relațiile exprimate pe grafic

-să realizeze un grafic pe baza formelor, orientării, culorilor, valorilor, mărimilor

-să utilizeze termenii de specialitate

-să compare două sau mai multe grafice

-să raporteze o serie statistic

-să ordoneze graficele

Analiza unei hărți

-să folosească coordonatele geografice

-să exprime cu ajutorul localizării, direcției

-să elaboreze o hartă

-să localizeze pe hartă un punct

-să utilizeze harta pentru a localiza un punct din realitate

-să recunoască semnele convenționale

În cadrul lecțiilor de geografie, principalele obiective pot fi grupate în trei categorii: obținerea de informații, analiza datelor și stabilirea legăturilor. O sarcină majoră ce revine profesorului de geografie este aceea de a formula obiectivele operaționale, lucru care implică o definire clară a rezultatelor așteptate din partea elevilor. Această sarcină este urmărită în termeni observabili: Ce potențial trebuie urmărit? În ce condiții poate fi atins? Care sunt criteriile de acceptabilitate a performanței?

OBIECTIVELE CADRU

-perceperea și reprezentarea spațiului geografic local

-situarea corectă în spațiu și timp

-descrierea realității înconjurătoare

-observarea și descrierea elementelor mediului geografic local

-cunoașterea și utilizarea limbajului specific geografiei cu aplicabilitate în cadrul geografiei locale

-realizarea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor dintre om și mediul înconjurător

-perceperea elementelor și fenomenelor din spațiul geografic local

-formarea unei atitudini pozitive față de cunoașterea și protecția mediului

1.Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local. Situarea corectă în spațiu și timp

2. Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local și sesizarea relațiilor dintre componentele mediului înconjurător

3.Cunoașterea și utilizarea limbajului specific geografiei cu aplicabilitate în cadrul geografiei locale

4.Realizarea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor dintre om și mediul înconjurător

6.2.3. Conținuturi, proiectarea anuală și pe unități de învățare

Introducere în studiul opționalului-1 oră

Capitolul I – Cadrul natural al comunei Abram-7 ore

Așezarea geografică-factor determinant al locuirii-1 oră

Geologia (Evoluție, Litologie, Resurse naturale)-1 oră

Relieful orizontului local și apropiat-1 oră

Clima

Hidrografia

Vegetația, fauna și solurile

Protejarea naturii în comuna Abram-proiecte-3 ore

Capitolul II -Repere socio-istorice cu privire la apariția și evoluția comunei-7ore

2.1 Originea și vechimea localității. Toponimele comunei Abram-2 ore

2.2 Comuna Abram în perioada modernă și contemporană-1 oră

2.3 Evoluția comunei dupa 1990-1 oră

2.4 Cultura comunei Abram-1 oră

2.5 Amenajarea teritorială, planul și extinderea recentă a comunei-2 ore

Semestrul I: 15 ore predare-învățare+3 ore evaluare= 18 ore

Capitolul III- Dinamica populației-6 ore

3.1 Mișcarea populației-3 ore

3.1.1 Natalitatea

3.1.2 Mortalitatea

3.1.3 Nupțialitatea și divorțialitatea

3.1.4 Bilanțul natural

3.2 Densitatea populației

3.3 Mobilitatea teritorială a populației

3.4 Evoluția numerică a populației

3.5 Ritmul creșterii anuale a populației. Bilanțul total al populației-1 oră

Capitolul IV- Structura populației după 1990-6 ore

4.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe-2 ore

4.2 Structura etnică și confesională

4.3 Structura profesională

4.4 Nivelul de educație al populației

Capitolul V- Domeniille de activitate a locuitorilor comunei Abram-3 ore

5.1 Sectoarele de activitate și activitățile tradiționale-1 oră

5.2 Starea economică actuală: investitori, investiții. Șomajul-1 oră

5.3 Problemele edilitare; Poluarea mediului cumunei Abram și împrejurimi-1 oră

Semestrul II: 15 ore predare-învățare+2 ore evaluare=17 ore

PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE LA DISCIPLINA OPȚIONALĂ

Proiectarea didactică este o activitate complexă, o anticipare a ceea ce dorește profesorul să realizeze în cadrul unei lecții, capitol sau pe parcursul unui an școlar, alături de elevi pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute de programă. În continuare va fi prezentată proiectarea didactică ce se raportează la diferite perioade de timp.

Proiectarea activității didactice anuale

Vizează analizarea structurii conținutului prevăzut de programa școlară, delimitarea pe capitole și teme, stabilirea ordinii și a ritmului de parcurgere, stabilirea obiectivelor, distribuirea numărului total de ore pe activități de predare, activități practice, recapitulare și sinteză, lecții de evaluare, excursii.

Model de proiectare didactică anuală

Unitatea școlară: Școala Gimnazială nr.1 Abram Avizat:

Profesor……. Director

Disciplina: GEOGRAFIE

Aria curriculară: Om și societate

Clasa……….

Număr de ore:1-2 ore/saptămână

Proiectarea activității pe unități de învățare

Se referă la stabilirea activităților necesare parcurgerii în mod progresiv și sistematic a fiecărei teme sau capitol a obiectului de învățământ. În cadrul proiectării pe unități de învățare se precizează și obiectivele de referință specifice temei, ce trebuie realizate ca și strategii didactice, prin care se stabilesc metodele de învățământ, mijloacele și formele de evaluare utilizate.

Model de proiectare didactică pe unități de învățare

Anul școlar

Unitatea Școlară Avizat:

Profesor Director

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: GEOGRAFIE

Clasa

Nr. ore: 1-2 ore/săptămână

Cea mai detaliată acțiune este proiectarea unei lecții și cuprinde un ansamblu de operații de anticipare a desfășurării procesului instructiv-educativ:

1.-Definirea conceptelor operaționale, în care:

-se stabilește ce va ști elevul să facă la sfârșitul orei

-să verifice daca a fost realizat ceea ce a fost stabilit

2.-Proiectarea secvențelor:

-stabilirea conținutului activității

-alegerea metodelor de predare în concordanță cu mijloacele disponibile

-stabilirea modului de lucru cu elevii

3.-Proiectarea evaluării performanțelor elevilor, pe baza cărora se elaborează un sistem de metode și tehnici de evaluare, adecvate competențelor stabilite.

Proiectarea presupune îmbinarea tuturor elementelor și aspectelor lecției, într-un sistem integrat, realizată prin elaborarea unui proiect de lecție sau de activitate didactică. ,,Aprecierea activității instructive, prin descriere detaliată- în concordanțăcu legile psiho-pedagogice ale întregului program de desfășurare a lecției-presupune realizarea de către profesor a unui design instrucțional”.( Dulama M., Didactică geografică,1996)

Pentru a proiecta o lecție se parcurg două etape:

1.Partea introductivă, care cuprinde:

-unitatea de învățământ

-profesor

-clasa

-data

-unitatea de învățare

-lecția

-tipul lecției

-competențe generale

-competențe specifice

-concepte operaționale: – cognitive

– formative

– atitudinale

-evaluarea

-obiective ale evaluării

-valori și atitudini vizate

-strategii

-metode

-instrumente de evaluare

-forme de organizare a activității

-resurse

2.Demersul didactic, se referă la descrierea modului de desfăsurare al lecției în mod detaliat sau în mod restrâns.

Realizarea proiectului didactic presupune două momente:

-primul moment care pune accent pe efortul profesorului pentru a concretiza unele legități științifice la o situație concretă de instruire.

-al doilea moment se referă la capacitatea profesorului de a transpune în practică informațiile transmise.

În acest context proiectul didactic are rolul de a asigura rigoarea activității didactice, fară a supune inițiativa și creativitatea elevilor.

APLICAȚIILE ȘI METODELE DE EVALUARE

Redactarea și descrierea unei realități observate:

-portofoliu -Istoria comunei Abram-

Aplicații în cadrul orizontului local:

-studiu de caz –Comuna Abram în prezent și viitor-

-proiect –Protecția mediului orizontului local-

Interpretarea imaginilor și a graficelor:

-lucrul cu harta

-fișe de lucru

-referate

-aplicarea de teste sumative de evaluare

RESURSE MATERIALE

-reviste, albume, postere, referate, planșe.

-planul localității, harta județului Bihor, schițe, grafice.

-întocmirea de fișe, diagrame, piramida vârstelor.

BIBLIOGRAFIE

Cucu V., Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București,1974

Dulamă M., Modelul învățării depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2004

Erdeli E., Geografia populației, Editura Corint, București, 2001

Ilinca N., Geografie umană. Populația și așezările omenești, editura Corint, București, 1999

Ilinca N., Didactica Geografiei, Editura Corint, București, 2000

Ilinca N., Geografia populației și așezărilor omenești, manual de studiu individual, Editura CD-Press, București, 2003

Nimigeanu V., Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale, Universitatea Al. Ioan Cuza, Iași, 1984

***Anuarul statistic al județului Bihor

***Programa de geografie la clasele V-XII

6.2.4. Metode de predare folosite în cadrul opționalului

Metode clasice

Expunerea este o metodă de prezentare orală a unei teme având ca scopasigurarea unui pachet de imagini intuitive și reprezentative pe baza cărora se pot realiza anumite generalizări. Cu ajutorul expunerii se pot comunica noi cunoștințe sau se pot completa cele vechi.

Expunerea are următoarele forme: povestirea, explicația și prelegerea. De exemplu în cadrul geografiei umane se folosește explicația, care constă în expunerea logică a unor probleme și principii științifice.

Expunerea poate fi:

-psihologică, care se bazează pe unele clasificări, simplificări; Exemplu: clasificarea satelor după formă și structură.

-lingvistică, care presupune folosirea de sinonime și se utilizează pentru familiarizarea cu unele noțiuni precum populație activă, populație neocupată, șomeri.

Conversația este o metodă verbală participativă cu ajutorul căreia se poate verifica atât nivelul de pregatire al elevilor cât și transmiterea noilor informații. În cadrul conversației întrebările adresate elevilor trebuie să fie scurte, clare, corecte din punct de vedere științific și să fie adresate într-o succesiune logică. Exemple de formulare a unor întrebări: Ce etnie predomină în cadrul comunei Abram?, Cum influențează apropierea de orașul Marghita dezvoltarea economică a comunei Abram?

După scopul urmărit conversația poate fi:

-conversația introductivă-prin care se urmărește introducerea elevului în noua temă; La introducerea temei referitoare la Așezările rurale se poate adresa următoarea întrebare: Care sunt părțile componente ale unui sat?

-conversația euristică-pe baza căreia elevii au posibilitatea de a descoperi diferite legături, relații cu ajutorul unor raționamente logice. Exemplu: Care a fost cauza scăderii natalității din cadrul comunei Abram?

-conversația de fixare și aprofundare a cunoștințelor-este utilizată pentru consolidarea unor idei mai importante, care se desprind din cunoștințele predate sau pentru consolidarea lor. Astfel, la tema Așezările umane pot fi adresate următoarele întrebări:

-Ce este satul?

-Care sunt părțile componente ale unui sat?

-Cum se clasifică satele după structură?

-Cum se clasifică satele după numărul de locuitori?

-conversația de recapitulare-se aplică la reactualizarea cunoștințelor dobândite în cadrul unui capitol, la sfârșit de semestru sau an școlar. Exemplu: la capitolul Populație și așezări pot fi adresate următoarele întrebări:

-Ce este natalitatea? Ce este mortalitatea? Ce este sporul natural?Ce sunt deplasările ocazionale? Ce tip de deplasare este mai frecvent în comuna Abram?

Formele conversației solicită o atenție sporită din partea profesorului referitor la modul de formulare și integrare a întrebărilor în cadrul demersului didactic, astfel încât răspunsurile elevilor să fie cele așteptate.

După procesul psihic implicat întrebările pot fi:

-întrebări reproductive-care solicită elevului un răspuns simplu și scurt:

Ex. Câte sate intră în componența comunei Abram?

-întrebări productive-care solicită gândirea elevului prin interogații cauzale:

-Ex. Cum explicați scăderea numărului de locuitori al comunei Abram?

În funcție de operația efectuată întrebările presupun activități diferite de:

-clasificare: Care sunt domeniile de activitate ale populației de pe raza comunei Abram?

-comparare: Care sunt asemănările și deosebirile dintre comuna Abram și orașul Marghita?

-explicare: Care este cauza pentru care majoritatea populației din comuna Abram nu lucreză în sectorul de activitate terțiar?

-definire: Definiți satul

-numărare: Câte biserici sunt în localitatea Abram?

-ordonare în spațiu: Unde este situată comuna Abram?

-de sinteză: Care sunt particularitățile mediului rural din localitatea voastră?

Descrierea se referă la expunerea orală sau scrisă realizată pe baza observației cu ajutorul căreia sunt prezentate caracteristicile obiectelor, fenomenelor, proceselor punând accent pe aspectele de formă, dimensiune, detaliu, etc. Descrierea a fost una din primele metode de cercetare utilizată de geografie ca știință și relata rezultatele observației vizuale și experimentale sub forma unor reprezentări ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor studiate.

Ex. Descrieți în 50 de cuvinte modul de utilizare al terenurilor din localitatea voastră

Ex. Descrieți imaginea dată în jumătate de pagină

Observația presupune urmărirea atentă și sistematică de către elevi a unor fapte, având ca scop observarea aspectelor relevante, observare care se prelungește “într-un act de clasificare, de încadrare a informațiilor în anumite categorii sau concepte și de anticipare a unor relații.” (Ionescu M., Pedagogia universitară, 2000).

Observarea poate fi sistematică, care se face sub îndrumarea cadrului didactic sau observare independentă, realizată în mod autonom cu scopul identificării unor noi aspecte ale realității geografice, dar și pentru îmbunătățirea unor informații.

Metoda observației are caracter informativ dar și formativ, ducînd la formarea deprinderilor de a observa esențialul în mod sistematic. Pe baza acestei metode elevii vor fi familiarizațicu analiza observațiilor, cu proiecția de scheme, desene, schițe, cu completarea fișelor de observație. Observația contribuie și la formarea unor atitudini comportamentale, precum: răbdarea, imaginația, consecvența, perseverența. Această metodă poate fi utilizată în următoarele situații:

-monitorizarea comportamentului uman pentru descrierea orizontului apropiat

Ce te atrage cel mai mult în mediul apropiat în care trăiești?

Care este animalul preferat din gospodărie?

Ce plante cultivă familia ta?

Care este locul preferat de tine și prietenii tăi din localitate?

-identificarea componentelor mediului:

În centrul comunei cerem elevilor să observe timp de câteva minute clădirile apoi să analizeze rezultatele observării.

-observarea unui proces natural:

Pe o mostră de apă din Râul Barcău recoltată într-o sticlă transparentă sub luciul apei, observați aspectul apei apoi notați în caiete caracteristicile aceseia, dacă este tulbure, incoloră, limpede; dacă apa este colorată specificați cauza fenomenului ca fiind determinat de suspensii (sedimente) sau alte substanțe chimice prezente în apă.

Demonstrația realizată cu ajutorul desenului geografic, planșelor, filmului didactic, ilustrațiilor, retroproiecției, etc. “Este o metodă de explorare și cunoaștere sistematică, organizată, indirectă a obiectelor, fenomenelor și proceselor reale, prin prezentarea lor de către profesor în stare naturală (la scară reală), prin substituirea lor în fața elevilor cu ajutorul modelelor (obiectuale, figurale, simbolice sau verbale) și prin utilizarea raționamentelor inductive, pentru evidențierea aspectelor fizice, acționale și ideatice, esențiale ale realității.” (Dulamă M., Didactică geografică, 1996)

Jocul geografic “este o activitate umană fără un scop material sau vizibil util, desfășurată după reguli benevol acceptate care generează plăcere, bucurie, destindere, sentimente de înălțare și tensiune, care satisfac o cerință interioară a individului.” (Dulamă M., Strategii didactice, 2000)

Folosirea manualelor și a altor cărți de specialitate se bazează pe citirea textului din manualele școlare cât și din alte surse de informare precum atlase școlare, reviste științifice, antologii, etc. Scopul lecturii este acela de a îmbogăți și asimila cunoștințe de către elev, care este nevoit să memorize, să reproducă și să aplice noile cunoștințe însușite.

În urma studierii unei cărți se pot face diferite însemnări:

-rezumatul, care exprimă în mod concis și sistematic ideile unui material studiat

-conspectul, care este o prezentare mai detaliată a unei teme și se realizează pe baza informațiilor obținute din diverse surse bibliografice

-planul de idei, care se referă la titluri de capitole, teme, idei principale

-referatul-este o lucrare întocmită în urma unui studiu individual al unei lucrări, a unei munci de cercetare cu o notă personală de prelucrare și interpretare a conținutului; Ex. Tradiția sărbătorilor de iarnă în localitatea natală

-excursiile și vizitele didactice au ca scop realizarea unei teme noi din cadrul programei sau fixarea cunoștințelor dobândite. Ele pot fi efectuate în natură, la anumite obiective socio-culturale sau economice.

Metode moderne

Dezbaterea este o metodă conversativă cu ajutorul căreia se analizează o problemă științifică sau practică. Această metodă poate fi aplicată în cadrul lecțiilor de geografie pe echipe. De exemplu prin utilizarea procedeului Phillips-66, prin care profesorul împarte elevii în 4 grupe, fiecare grupă având cate un conducător care supraveghează și dirijează discuția grupei. După dezbatere reprezentantul fiecărei grupe prezintă în fața clasei soluțiile și concluziile la care s-a ajuns motivând dezacordul față de unele dintre idei. Ex. Nu vrem poluare în comuna noastră!

Problematizarea este o metodă activă de cercetare care constă în crearea unor situații conflictuale, referitoare la ce poate și ce trebuie să rezolve elevul. Constituie o activitate de căutare și descoperire a faptelor și fenomenelor care determină anumite procese. “ În timpul lecției profesorul crează situația-problemă și organizează activitatea elevilor, astfel încât aceștia să tragă independent concluziile și să formuleze răspunsuri și soluții ale problemei.( Ilinca N., Didactica geografiei, 2000).“ Problematizarea nu este doar o metodă ci un principiu didactic fundamental care direcționează predarea.” (Ionescu M., Didactica modernă, 2000)

Exemple: Cum explicați scăderea natalității comunei după 1990?

Calculați densitatea populației comunei știind că suprafața acesteia este de 67,67 km², iar populația este de 3346 locuitori.

Modelarea ,,este o metodă de cercetare și de dobândire a cunoștințelor despre fapte și procese petrecute la distanțe mari; abordarea se poate face indirect, realizând unele modele simplificare, micșorate ale realității geografice.”(Ilinca, N., Didactica Geografiei, 2000). Modelul este un instrument de lucru care reproduce și simplifică însușirile esențiale și particulare ale unui fenomen sau obiect. După specificul lor modelele pot fi:

-figurative: diagrame, scheme, fotografii, planșe

-obiectuale: roci, minerale, mulaje, machete

-cibernetice: realizarea unor modele pe calculator a diferitelor fenomene

“Modelele grafice utilizate în procesul de predare-învățare a geografiei înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai ușor de analizat, de comparat, se fixează și se rețin mai ușor, mai temeinic, iar memorarea lor este de lungă durată.”( Dulamă M. Didactică geografică,1996,pag.122).

Învățarea prin descoperire, pe care Freinet a numit-o metoda “experienței de încercare”, fiind considerată ca o finalitate către care tinde orice metodă. “Este o activitate a elevilor în timpul lecției pentru cercetarea, în mod independent a adevărului.”(Munteanu R. Metodica predării geografiei, 1997, pag. 66) Situația problematică activează descoperirea iar aceasta va duce la o atitudine activă din partea elevilor pentru a depăși obstacolele care apar pentru analiza variantelor posibile. Elevii nu descoperă ceva nou ci redescoperă cunoștințe vechi.

Descoperirea este de două tipuri:

-inductivă, care presupune acumularea unui material geografic obținut în urma unei ieșiri în natură în orizontul local cu ajutorul descoperirii

-deductivă, care presupune pornirea de la unele idei generale pentru a se ajunge treptat la cunoștințe particulare.

Metoda “Știu-Vreau să știu-Am învățat” este o metodă de comprehensiune care urmărește lecturarea unui text sau audierea acestuia. Prin această metodă profesorul împarte tabla în 3 coloane și completează primul rând. Profesorul propune tema: Comuna Abram iar apoi adresează elevilor întrebări frontale.

-Ce știți despre comuna Abram?, se notează răspunsurile obținute în coloana “Știu” iar răspunsurile nesigure sunt notate în coloane “Vreau să știu”. După transmiterea tuturor cunoștințelor elevilor se completează rubrica din mijloc: Ce ați dori să știți despre comuna Abram?. Sunt notate întrebările iar profesorul ajută la crearea de întrebări suplimentare. După aflarea răspunsurilor rubricile sunt completate individual sau în perechi.

Cu ajutorul acestei metode, elevii pot fi controlați mai ușor, în grupuri restrânse. Pot fi mai ușor angrenați în discuții libere, dezvoltându-și astfel vocabularul. Prin această metodă, elevii devin mai motivați și interesați de studiul în detaliu al geografiei pentru că au posibilitatea de a culege diverse informații.

Taxonomiile sunt scheme ce reprezintă ansambluri de obiecte, fenomene, evenimente grupate în clase pe diferite criterii și caracteristici cu ajutorul cărora elevii învață să distribuie obiectele unei mulțimi în diferite clase de obiecte. Exemplu: Să clasifice populația comunei Abram după vârstă, sex, ocupație, stare civilă, etc.

Instruirea asistată de calculator reprezintă sprijinul procesului de învățământ fără a înlocui însă munca profesorului și fără a standardiza manualele. Cu ajutorul calculatorului în procesul de predare-învățare se pot realiza: calcule în scopul prelucrării de date, prezentarea sub formă grafică a informației, stocarea de informații, desfășurarea unor activități diferențiate, crearea de situații-problemă, activități recapitulative, etc. Programul AeL îndeplinește funcțiile de predare, testare și evaluare. Oferă avantajele trecerii de la învățarea prin reproducere la învățarea prin practică. Lecția este pregătită de profesor luând materiale pentru conținutul lecției din baza de materiale educaționale existentă în aplicație.

Metodele de învățământ se aleg în funcție de competențele operaționale ale lecției, stabilind clar ce anume trebuie să știe elevul la sfârșitul lecției. În timpul unei ore este necesară utilizarea mai multor metode de învățământ. Metodele trebuie să fie adecvate conținutului științific, materialului didactic și mijloacelor tehnice în raport cu conținutul lecției.

6.2.5. Metode de cercetare utilizate în cadrul opționalului

Datorită multitudinii și complexității problematicii abordate a fost necesară elaborarea unei metodologii adecvate, care a cuprins:

-documentarea bibliografică ce a cuprins studierea literaturii de specialitate cu privire la abordarea monografică a mediului rural

-prelucrarea datelor cu privire la populație prezente în fișele de recensământ

-realizarea unor măsurători asupra unor fenomene reale, școli, clădiri, drumuri

-realizarea de fotografii a unor aspecte din realitatea observată

-realizarea unui set de întrebări în cadrul anchetei cu scopul de a afla aspecte din viața locuitorilor comunei Abram. Ancheta s-a derulat prin culegerea de informații în baza unei scheme operaționale de tipul întrebare-răspuns, scris sau oral. Ancheta a fost realizată pe baza chestionarului care cuprinde o serie de întrebări adresate subiectului într-o anumită ordine. Ancheta permite acumularea unui material bogat care poate duce la organizarea unor cercetări sau poate confirma unele concluzii ale altor metode folosite. Aceasta nu poate însă înlocui cercetarea în domeniul metodicii predării geografiei. Chestionarul realizat are 20 de întrebări, iar prin analiza răspunsurilor celor chestionați am întocmit un raport de monitorizare care a servit la realizarea lucrării.

Chestionar

Nume și prenume…………………………………………

Vârsta ………………

Starea civilă: a) căsătorit b) necăsătorit c) divorțat d) alte situații

Structura familiei: a) soț-soție b) soț-soție-copii c) soț-soție-copii-părinți d) alte situații

Nivel de educație: a) studii superioare b) studii medii c) studii primare

Sectorul de activitate: a) primar (agricultură) b) secundar (industrie) c) terțiar (transport, învățământ, comerț)

Sursele de venit: a) salar de bază b) pensie c) muncă sezonieră d) alte situații

Venituri realizate: a) până la 500 lei b) 500-1000 lei c) 1000-1500 d) peste 1500

Dețineți în proprietate terenuri agricole? a) da b) nu

În ce măsură veniturile familiei au sursă agricolă? a) parțial b) în totalitate c) deloc

Localitatea de origine: a) sat din alt județ b) oraș din alt județ c) sat din Județul Bihor d) oraș din Județul Bihor

Motivul sosirii în comuna Abram………………….

Motivele deplasării în Marghita sau alte orașe: a) școală b) locul de muncă c) cumpărături d) altele

Apartenența confesională: a) ortodoxă b) greco-catolică c) romano-catolică d) reformată e) evanghelică

Păstrați tradiția sărbătorilor creștine? a) în familie b) la biserică c) deloc

Gospodăria în care locuiți cuprinde: a) casă și bucătărie de vară b) casă fără bucătărie de vară c) casă cu anexe (grajd, magazie, garaj) d) alte situații

Anul construcției casei: a) înainte de 1980 b) 1980-2000 c) după 2000

Materialele de construcție folosite în construcția casei: a) pământ bătut b) cărămidă c) lemn d) alte materiale

Gospodăria este racordată la apă curentă și canalizare? a) da b) nu

Numărul de animale deținute în gospodărie: a) bovine…. b)porcine…. c) ovine…. d) păsări… e) altele…..

Mijloace de transport deținute: a) autoturism…. b) microbuz… c) tractor, mașini agricole… d) altele

În elaborarea lucrării pe lângă metodele descrise la prima parte am mai utilizat și alte metode:

-metoda observației directe utilizată pentru caracterizarea cantitativă și calitativă a diferitelor elemente și fenomene din teren, au fost inventariate aspecte antropice din comună precum clădiri, străzi, căi de comunicație, activități economice

-metoda observației indirecte s-a făcut prin intermediul unor modalități de reproducere a realității valorificând diverse mijloace precum grafice, schițe de hărți, tabele, bibliografie

6.2.6 Mijloace de învățământ folosite în predarea opționalului

Pentru o cât mai bună însușire a cunoștințelor în domeniul geografiei nu este suficient doar memorarea informațiilor transmise de către profesor sau a cunoștințelor din manual sau alte cărți de specialitate, ci este necesară organizarea resurselor materiale pentru a aduce realitatea în fața elevilor. Totalitaatea resurselor materiale folosite în procesul de învățământ și investite cu anumite funcții pedagogice formează mijloacele didactice.

Funcțiile mijloacelor de învățământ

-funcția formativ-educativă care asigură dezvoltarea unei gândiri logice, captarea atenției și formarea de priceperi în rândul elevilor

-funcția informativă furnizează informații directe despre fenomenele și obiectele studiate

-funcția motivațională determină creșterea interesului și a curiozității față de fonomenele care vor fi studiate

-funcția de evaluare se referă la capacitatea mijloacelor didactice de a pune în evidență rezultatele învățării și de a aprecia progresul elevilor

Mijloacele materiale constituie baza materială a pregătirii asigurând informațiile pentru geografia orizontului local și include: mijloacele tehnice de învățământ, materialul didactic, cabinetul de geografie, eșantionanele demonstrative.

Mijloace de învățământ

-a) mijloace obiectuale: tabla, tabla magnetică, colecții de minerale și roci, machete, mulaje, ierbare,etc.

-b) mijloace scrise și grafice: planșe, dicționare, manuale, hărți, teste, ziare, reviste, albume, etc.

c) mjloace tehnice-vizuale: diascopul pentru diapozitive și diafilme, epiproiectorul, epidiascopul, diastraul, aspectarul

d) mijloace audio-vizuale: filme didactice-diapozitive și diafilme, benzi magnetice

e) mijloace tehnice audio-vizuale: televizor, cameră video, diascop, videocasetofon, compact disc, calculator, simulator etc.

Este recomandat ca în cadrul aceleeași lecții să fie folosit material didactic cât mai diversificat, ca suport de fixare și conținut științific care va fi expus treptat pe măsura parcurgerii lecției. În cadrul lecțiilor realizate cu metode activ-participative, materialul didactic este distribuit pe grupe în paralel cu desfășurarea studiului.

6.2.7 Forme de organizare a activății de predare în clasă și înafara clasei

În cadrul procesului de pregătire raportul profesor-elev capătă o importanță și o didamică proprie. În timpul unei singure ore aceste raporturi pot suferi modificări având forme diferite de pregătire: cu clasa întreagă, pe grupe de elevi sau individual. Progresul formelor de organizare a pregătirii crește pe măsură ce se trece de la un învățământ informativ la unul formativ.

Activitatea desfășurată cu toată clasa

Reprezintă forma tradițională de organizare a activității didactice, chiar dacă are o serie de limite, asigură totuși succesul în pregătirea elevilor în colectivitate și pentru colectivitate. Dacă se tratează clasa ca un tot unitar, alcătuit din elemente omogene, duce la ineficiență în activitatea informativ educativă. În acest sens profesorul trebuie să acorde o atenție sporită particularităților individuale ale elevilor, adoptând o strategie diferențiată menită să asigure realizarea acelorași obiective.

Activitatea frontală este utilizată atât în procesul instruirii teoretice cât și a celei practice, având la bază câteva cerințe necesare, cum ar fi:

-utilizarea metodelor de activare a fiecărui elev, având ca scop captarea atenției și participarea acestuia la însișirea noilor cunoștințe.

-în cadrul instruirii practice, o activitate frontală este posibilă doar dacă poate fi asigurată o sarcină fiecărui elev în cadrul unei lecții unitare.

Activitatea desfășurată pe grupe

Instruirea practică în domeniu se realizează în cea mai mare măsură prin organizarea clasei de elevi pe grupe. Lucrările practice au cel mai bun randament prin activități pe grupe, iar succesul practicării pregătirii în domeniu se obține asigurând următoarele cerințe:

-sarcinile de lucru să fie precise, cu caracteristici de timp și calitate anunțate anterior

-îndeplinirea sarcinilor să fie evidențiate pe grup și nu pe individualități din cadrul grupului, crescând interesul colectiv al grupului pentru atingerea scopului propus

-stimularea grupelor de elevi care au obținut rezultate notabile

-să se generalizeze experiența pozitivă a grupelor fruntașe

Activitatea individuală

Ocupă un loc important în pregătirea în domeniul geografiei populației. Pentru obținerea rezultatelor asteptate în urma utilizării acestui tip de activitate este necesară respectarea unor cerințe:

-trasarea de sarcini concrete fiecărui elev, cunoscând parametrii performanțelor ce trebuie atinse

-îndrumarea continuă de către profesor pe parcursul desfășurării activității

-aprecierea elevilor cu rezultate bune dar și stabilirea unui set de măsuri de recuperare pentru elevii cu rezultate mai puțin bune

Cele trei forme de organizare a învățării trebuie să se afle într-un raport de optimizare, ținând cont de obiectivele instructiv-educative propuse. În funcție de condițiile pe care le păoate asigura fiecare profesor, trebuie să stabilească formele de activitate prin care v-a activa elevii. Ponderea fiecărei forme de activitate este determinată de elementele concrete ale procesului de pregătire.

Forma de bază a organizării procesului instructiv-educatic: lecția de geografie

Cea mai răspândită formă de instruire a elevilor pe colectivități o constituie lecția. Aceasta vizează atingerea unor obiective instructiv-educative, care au un conținut bine definit, o anumită structură, un timp limitat de desfășurare dar și utilizarea unor metode, procedee și mijloace de învățământ.

Lecția de geografie asigură elevilor însișirea de cunoștințe, priceperi și deprinderi specifice programei școlare, iar succesiunea lecțiilor asigură predarea sistematică adisciplinelor geografice și atingerea obiectivelor pedagogice proprii acestora.

,,Tip de lecție” este un concept ce poate fi considerat drept un mdel folosit pentru a reduce un șir de lecții asemănătoare la o structură mai simplă specific acestei categorii. O lecție nu poate fi reprodusă identic, ci doar situații asemănătoare, care sugerează o structură asemănătoare. Lecția de geografie asigură însușirea bazelor științifice, crează capacități de aplicare practică, dezvoltă spiritual de observație, creativitate și imaginație, contribuie la formarea și întărirea personalității elevului.

Tipurile de lecții diferă prin modul de organizare, structurare și desfășurare a activității didactice.

Tipuri de lecții

Lecția de comunicare și însușire a cunoștințelor care presupune o activitate didactică cu scopul însuțirii de către elevi a noilor cunoștințe, dezvoltând capacitățile intelectuale ale acestora. Aceste lecții pot avea mai multe variante: lecție introductivă, lecție problematizată, lecție de descoperire.

Lecția de formare a priceperilor și deprinderilor are ca și caracteristică participarea intensă a elevilor în desfășurarea lecției. Această lecție are mai multe variante: lecții de activitate independentă cu ajutorul fișelor, lecții de efectuare a lucrărilor de teren, lecții pe bază de exerciții aplicative, lecții de deprinderi de muncă cu ajutorul testului programat.

Lecția de recapitulare, sistematizare și consolidare are ca scop fixarea și consolidarea cunoștințelor dobândite de elevi. Partea de recapitulare determină formarea unor idei generale și utilizarea acestora în scheme logice mai cuprinzătoare. Aceste lecții se concretizează în următoarele variante: lecție recapitulativă la sfârșit de capitol, semestru sau an școlar, lecție de recapitulare prin vizite sau excursii, lecție de recapitulare pe baza fișelor și a referatelor.

Lecția de verificare și apreciere a cunoștințelor are ca scop controlul și evaluarea randamentului calitativ și calitativ al învățării. Lecția de evaluare folosește ca metode: lucrări scrise, lucrări practice, verificări orale, teste și fișe.

Lecția mixtă este cel mai utilizat tip de lecție și are următoarele variante: fixarea și verificarea cunoștințelor concomitent cu predarea, însușirea cunoștințelor cu ajutorul activităților independente, însușirea cunoștințelor pe baza de programe sau cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.

Lecția demonstrativă prin care profesorul prezintă obiectele, fenomenele, procesele din realitate atât în forma naturală cât și sub altă formă (pe mulaje, desen pe tablă, mijloace audio-video). Lecția demonstrativă poate fi: demonstrația pe mijloace multiple, demonstrația pe unicat, demonstrația pe simulator.

Pentru a mobiliza resursele fiecărui elev este recomandată utilizarea unui număr cât mai variat de tipuri de lecție, este necesară asigurarea unei unități depline între conținut, forma de activitate, modelele și mijloacele de învățământ, unitate care trebuie centrată pe obiectivele activității propuse.

Elementele didactice ale unui lecții

Lecția constituie o succesiune de evenimente care se desfășoară într-o unitate de timp. Evenimentele unei lecții cuprind predarea-învățarea având ca scop realizarea competențelor instructiv-educative.

O lecție trebuie în așa fel organizată încât să permită utilizarea eficientă a timpului destinat fiecărui moment al acesteia, iar numărul și durata evenimentelor unei lecții depind de tipul acesteia. Lecția, în general cuprinde următoarele momente:

-moment organizatoric

-captarea atenției

-reactualizarea cunoștințelor/evaluare

-dobândirea de noi cunoștințe

-stimularea performanței

-asigurarea retenției și a transferului(feedback-ul)

-tema pentru acasă

-evaluarea

Pentru ca activitatea de învățare să fie de calitate, eficientă și de lungă durată, trebuie ca și elevul să fie într-o stare interioară care să-i ofere posibilitatea de a selecta și recepta conținutul învățării. Capacitatea de atenție a elevilor constituie un factor imăortant al învățării, iar priceperea profesorului de a capta și dirija atenția elevilor constituie un indiciu al experienței de a organiza și conduce procesul de învățare.

Activități vizând formarea noțiunilor, deprinderilor și capacităților în clasă

Implicarea elevilor la clasă în cadrul procesului formării noțiunilor, deprinderilor și capacităților are ca scop didactic și finalitate științifică, în acest fel însușirea cunoștințelor au un rol activ și temeinic.

Creșterea nivelului calității și a participării directe a elevilor în activitatea didactică se realizează prin mai multe modalități precum:

-lucrări practice de muncă independentă

-exerciții și aplicații practice

-lucrări practice de observație

Lucrările practice de muncă independentă se realizează cu întreaga clasă, pe grupe de elevi în funcție de materialul avut la dispoziție, putându-se realiza în cabinetul de geografie, sala de clasă sau în natură. Lucrările practice în cabinet sau sala de clasă pot descrie porțiuni ale hărților topografice, pot recunoaște tipuri de roci și minerale, pot realiza grafice, pot întocmi schițe de hartă. În natură se pot face măsurarea vitezei, debitului și secțiune unui râu, se poate afla înălțimea sau distanța dintre două puncte, se poate calcula densitatea populației, mortalitatea, natalitatea, sporul natural.

Exercițiile și aplicațiile practice pot fi utilizate la toate tipurile de lecții, atât individual cât și pe grupe, în clasă, în cabinetul de geografie, pe terenul geografic și în excursie. Exercițiile și aplicațiile ajută la însușirea cunoștințelor de către elevi a unor date din realitate, asigură fixarea cunoștințelor dobândite, contribuie la formarea unor deprinderi favorizând totodată dezvoltarea gândirii elevilor. Principalele tipuri de exerciții utilizate se referă la:

-folosirea manualului și a altor surse de informare

-reprezentarea grafică a datelor

-măsurători pe hartă și globul geografic

-citirea și interpretarea hărților și graficelor

-citirea instrumentelor

-întocmirea unei hărți după un text dat sau după realitatea observată

-utilizarea semnelor convenționale

-transformarea la scară

-interpretarea orală sau în scris a unor fenomene observate

-determinări de puncte pe globul geografic sau pe hartă folosind coordonatele geografice

-transferul unei informații grafice sau cartografice în informație orală sau scrisă

O importanță deosebită trebuie acordată exercițiilor cu harta din manual, harta murală, atlasul sau harta topografică, fiecare lecție trebuie săconțină o hartă, o schiță, un grafic, pe care sunt reprezentate fenomene geografice semnificative. Utlizarea exercițiilor în cadrul lecțiilor duce la formarea unor deprinderi practice, asigurând înțelegerea științifică a conținutului.

Lucrările practice de observație au loc de obicei în natură, pe platforma meteorologică sau anumite puncte de observație. Aplicațiile practice realizate în clasă sau în natură sunt în general de scurtă durată, pînă la o oră, sau de durată medie și cuprind mai multe etape de lucru. Pe măsură ce cunoștințele elevilor sunt tot mai aprofundate, aplicațiile practice pot deveni și de lungă durată, în cazul observațiilor meteorologice.

În cadrul comunei Abram, elevii au participat la lucrări practice de observație a vetrei satului, a materialelor folosite la construcția caselor, a animalelor crescute în gospodării, a plantelor cultivate.

Competențe operaționale urmărite: în urma etapei de formare a noțiunilor geografice, a deprinderilor practice și a capacității de investigare a orizontului local elevii vor fi capabili:

-să utilizeze corect noțiunile geografice însușite

-să identifice legăturile dintre fenomenele observate

-să descrie un fenomen observat direct

-să identifice relații stabile de tip cauză-efect

-să utilizeze sistematic informațiile din manual, din orizontul local și sursele multimedia

-să identifice relațiile dintre componentele naturale și cele socio-economice

-să elaboreze și să redea imagini cartografice simple

-să identifice elementele unei reprezentări cartografice și să transforme imegini cartografice

-să redea procese principale care au loc în mediul înconjurător

-să realizeze o investigație structurată.

Cunoașterea și cercetarea orizontului local de către profesor

Profesorul de geografie are o serie de sarcini de îndeplinit în cadrul activităților școlare și a celor extrașcolare pentru care este nevoie de o pregătire riguroasă. Un profesor bun este preocupat în permanență de extinderea orizontului său de cunoștințe (citește, se documentează, studiază). Dorința de perfecționare trebuie înțelesă în complexitatea ei și se realizează prin mai multe forme:

-participarea într-un cadru organizat la cursuri de perfecționare dar și participarea activă la cercurile pedagogice, cursurile metodice, sesiunile de comunicări științifice organizate de inspectoratele școlare și Casa Corpului Didactic

-studiul individual care se referă la actualizarea noutăților științifice din domeniul geografiei și a ramurilor înrudite, a pedagogiei, a metodicii predării geografiei

-parcurgerea unor etape de evoluție profesională prin susținerea examenului de definitivat apoi obținerea gradelor didactice II și I.

Pentru pregătirea lecțiilor și aplicațiilor practice cu elevii în orizontul local, profesorul trebuie să se documenteze temeinic, să studieze manualele de geografie, cursuri, reviste, atlase, să pregătească colecții de roci, albume foto, înregistrări video din mediul înconjurător. Activitatea de cercetare geografică a profesorului trebuie să se manifeste cu pasiune, să stăpânească conținutul disciplinei și să îndrăgească elevii, doar așa poate crea o atmosferă plăcută de lucru în cercetările cu elevii care vor căpăta un amplu caracter formativ. Cercetarea orizontului local cu elevii poate fi făcută intr-o serie de moduri, cercetarea putând avea un puternic caracter informativ prin vizite, excursii, drumeții și un caracter de cercetare preponderent prin aplicații practice. Elevii vor lua astfel contact cu gândirea logică exprimată de la simplu la complex, de la apropiat la îndepărtat, de la înțelegerea fenomenelor la procesele grafice, de la o simplă descriere la o explicație complexă.

Însușirea metodelor și tehnicilor de cercetare de către elevi

Cercetarea individuală sau de grup îi pune pe elevi în măsură să rezolve diferite situații-problemă, să descopere mecanismul fenomenelor fizico-geografice și economico-geografice din mediul natural, să localizeze și să interpreteze cu ajutorul unor mijloace (hărți, fotografii, diagrame, diapozitive). Astfel elevii împărțiți pe grupe primesc diferite teme de cercetare, hărți, bibliografie și alte mijloace didactice având posibilitatea cercetării unor aspecte ale componentelor geografice din orizontul local. Este obligatoriu ca elevii să fie familiarizați cu metodele generale de cercetare geografică: metoda observației directe, expediționară și staționară, metoda observației indirecte pe baza hărților, schițelor, a bibliografiei, metoda comparației, aplicată în mod special pe discipline geografice.

În cadrul etapei pregătitoare echipele de lucru își vor limita la început activitatea de observație asupra unui singur element sau fenomen din orizontul local (de exemplu mediul construit al localității ce cuprinde casele, anexele gospodărești, clădirile publice: școală, poliție, biserică, primărie, dispensar; spațiile comerciale, rețeaua stradală). Prin îndrumarea profesorului, aria de cercetare se va lărgi treptat, elevii ajungând să cerceteze un grup de obiecte sau fenomene (climă, relief, vegetație, faună, soluri), urmând ca apoi să aibă o privire de ansamblu asupra spațiului respectiv.

Tipuri de activități realizate cu elevii în cadrul orizontului local

“Aplicații practice sunt acele activități desfășurate în clasă și în orizontul local prin care elevii cu ajutorul profesorului pun în practică cunoștințe primite, cu scopul consolidării lor și formării de priceperi și deprinderi”,( Mândruț O., Orizontul local în învățarea geografiei,2007).

Geografia își aduce o contribuție esențială la dezvoltarea intelectuală a elevilor, la formarea gândirilor geografice. Aplicațiile practice contribuie atât la cunoașterea fenomenelor și obiectelor geografice cât și a unor aspecte cantitative și calitative legate de ele, recunoașterea lor pe hartă precum și stabilirea interdependențelor ce le caracterizează în complexele geografice. Aplicațiile practice dezvoltă gândirea, capacitatea de analiză și sinteză a elevilor. Repetarea aplicațiilor practice în orizontul local duc la formarea priceperilor și deprinderilor dezvoltând spiritul de observație și dorința de cercetare științifică.

Prin participarea la aplicații, elevul desfășoară o activitate intelectuală, decoperă asemănări și deosebiri, observă aspecte esențiale, iar la final face o sinteză a rezultatelor cercetării prin întocmirea de grafice, tabele etc., trăgând concluzii și elaborând scurte lucrări științifice.

Sfera de cercetare a geografiei se desfășoară pe un spațiu extrem de mare, iar lucrările practice trebuie realizate în mare parte în natură iar în clasă rămâne efectuarea lucrărilor practice pe hartă, organizarea colecțiilor, reprezentarea grafică a fenomenelor fizice și socio-geografice, confecționarea de modele.

Aplicațiile practice se clasifică astfel: după gradul de complexitate, după mijloacele realizate, după locul desfășurării, după deprinderile pe care le formează, numărul participanților.

Aplicațiile practice în orizontul local după gradul de complexitate pot fi:

-lucrări practice de observație

-lucrări practice de muncă independentă

-aplicații practice complexe prin care se urmărește îmbunătățirea priceperilor și deprinderilor

-studiu complex care este o activitate practică de studiu a elementelor fizioco-geografice din comună sau a unităților economice.

După mijloacele realizate avem:

-aplicații practice cu instrumente și aparate (ex. Măsurarea temperaturii, a cantității de precipitații)

-aplicații practice cu harta

-anchete despre populație, situație în care elevii trebuie familiarizați cu cerințele unei anchete: locul anchetei, eșantioane, momentul efectuării, set de întrebări, etc.

După locul desfășurării cu scopul perfecționării priceperilor și deprinderilor aplicațiile practice pot fi:

-aplicații practice la punctul geografic de observații din afara localității unde se află diferite obiecte asupra cărora se pot face observații

-aplicații practice pe terenul geografic realizate pentru lucrări de topografie, geomorfologie, meteorologie, etc.

-aplicații practice sub formă de vizite la unități economice.

După deprinderile pe care le formează se evidențiază aplicațiile practice specifice geografiei cu rol de formare a deprinderilor și priceperilor dar pot fi și aplicații utilizate și în alte domenii de activitate.

Activitățile desfășurate în afara clasei sunt specifice studiului mediului putând fi realizate în timpul unei lecții, altele pot necesita jumătate de zi sau o zi, ori pot să se extindă pe durata mai multor zile sau săptămâni.

Dintre exercițiile efectuate în cadrul aplicațiilor din cadrul comunei amintim:

-studiul mediului natural

-studiul peisajului rural

-studiul componentelor așezării

-studiul și mobilitatea populației din comuna Abram

-determinarea tipului materialelor de construcție folosite

-măsurarea unor distanțe, estimarea unor suprafețe, indicarea unor direcții.

Pe lângă activitățile amintite, în cadrul naturii se pot face și cartări legate de funcționalitatea spațiului, observații directe asupra morfostructurii, probleme legate de poluare, intensitatea traficului rutier și feroviar, comportamentul și atitudinea comunităților, evoluția modului de utilizare a terenurilor, etc.

6.2.8 Forme de evaluare utilizate în cadrul opționalului

Evaluarea pedagogică este “o acțiune managerială proprie sistemelor socio-umane, care solicită raportarea rezultatelor obținute într-o anumită activitate la un ansamblu de criterii specifice domeniul în vederea luării unei decizii optime”.( Dulamă M., Strategii didactice,2000)

Evaluarea reprezintă măsurarea rezultatelor iar pentru a măsura efectele instruirii este necesară utilizarea unor instrumente concrete de măsurare. Când sunt stabilite obiectivele și conținuturile se stabilesc și tehnicile de determinare a nivelurilor atinse. Acestea vor transmite date cantitative și calitative despre rezultatele obținute, având posibilitatea aprecierii randamentului înregistrat, observarea succesului sau insuccesului.

Obiectivul de evaluare se formuleză prin elemente astfel:

Ce?-comportamentul care trebuie demonstrat de către elev

Cum?-în ce condiții se poate realiza acest comportament

Cât?-nivelul de performanță la care se poate ajunge și gradul sau nivelul de reușită.

Pentru a consemna progresul elevilor, profesorul poate aplica teste pe tot parcursul procesului de instruire iar rezultatele obținute vor constitui parametrii necesari reglării automate a procesului de predare. Evaluarea pe tot parcursul procesului de instruire se numesțe evaluare continuă, de progres sau formativă. La sfârșitul unei perioade mai lungi, semestru sau an școlar se pot pune în evidență rezultatele elevilor prin compararea cu obiectivele propuse prin evaluare finală, sumativă sau cumulativă.

Funcțiile evaluării

Scopul evaluării este acela de a perfecționa procesul instructiv-educativ, având mai multe funcții:

-funcția de constatare a unui fenomen înainte sau după o temă studiată

-funcția de diagnoză a cantității și calității rezultatelor și a factorilor care au determinat rezultatele, prin verificarea cunoștințelor elevilor la un anumit interval de timp

-funcția de reglare a activității; prin evaluare se identifică rezultatele învățării, se disting lacunele elevilor și se organizează următoarele etape ale instruirii, aici implicându-se împreună profesorul, elevul cât și părinții acestuia

-funcția prognoză, care se referă la aprecierea nivelului de învățare și al performanțelor pe care le-ar putea obține elevul într-o etapă viitoare de pregătire

-funcția motivațională; prin verificarea și notarea ritmică elevul este determinat să studieze cu regularitate, sistematic și conștiincios, evaluarea indicând în acest caz succesul sau eșecul școlar

-funcția de informare se poate referi atât la informarea profesorului, elevului, parinților, directorului școlii, societății în vederea acordării unui sprijin în vederea progresului școlar

-funcția de orientare școlară și profesională

-funcția de selecție socială, școlară și profesională.

Tipuri de evaluare

În funcție de diverse criterii putem distinge mai multe tipuri de evaluare:

După proveniența evaluatorului:

-evaluarea internă-realizată de cel care realizează și procesul instructiv-educativ

-evaluarea externă-realizată de o persoană din afara procesului instructiv-educativ

-autoevaluarea-realizată de cel asupra căruia se răsfrânge procesul instructiv-educativ

-heteroevaluarea-care constă în diferențele sesizate între evaluarea profesorului și cea a elevului

-coevaluarea-care constă în evaluarea reciprocă a elevilor.

După apelarea la o normă sau criteriu, distingem:

-evaluarea normativă-furnizează informții cu privire la poziția elevului în cadrul unei colectivități

-evaluarea criterială-furnizează informații despre performanța unui elev în raport cu cât a realizat din situația de învățare.

De-a lungul timpului s-au putut observa schimbări în modul de concepere al evaluării, dintre care le putem aminti pe cele mai importante și des folosite:

-evaluarea diagnostică-prognostică

-evaluarea formală-informală

-evaluarea de proces-de produs

-evaluarea punctuală-secvențială-continuă

-evaluarea prin note (cifre sau litere)

-evaluarea prin calificative

-evaluarea prin coduri.

Profesorul de geografie se poate folosi atunci cand evaluează cunoștințele unui elev de o gamă variată de modele de evaluare cantitativă și calitativă cum ar fi:

-referate

-grile de evaluare

-grile de autoevaluare

-chestionare în urma unei lecții sau capitol

-experimente

-portofoliu

-teste

toate acestea putând fi utilizate în cadrul probelor orale, scrise sau practice.

În cadrul unei probe orale se pot utilize tehnica de tip întrebare-răspuns, tehnica de tip interviu, chestionarul scurt format doar din cîteva întrebări, în cadrul probelor scrise pe de altă parte se poate alege între testele la care elevii trebuie să formulize răspunsul și testele cu variante de răspuns la alegere, și nu în ultimul rând în cadrul probelor practice se pot verifica cunoștințele elevilor printr- lucrare experimental sau a unei observații.

Importanța testelor în evaluarea cunoștințelor elevilor

Testul este un instrument de evaluare scrisă a unor aptitudini, abilități, tehnici, informații, atitudini. Prin intermediul testelor pot fi masurate progresele elevilor în ceea ce presupune procesul de învățare cât și dificultățile pe care elevii le-au întâmpinat în însușirea anumitor cunoștințe sau capacități de înțelegere, aplicare, analiză sau sinteză pe durata unei anumite perioade de timp, mai scurtă sau mai lungă dar regăsite în programa școlară.

Un test trebuie să îndeplinească câteva condiții esențiale. Acesta trebuie: să fie eficient adică să măsoare exact ceea ce s-a predat elevului, să fie fidel, adică să reflecte realitatea cunoștințelor însușite, să corespundă cu nivelul de pregătire al elevilor, adică să aibă un grad de dificultate adecvat, să fie valid, în concordanță cu cunoștințele conținute de lecție, să fie practic, ușor de aplicat și interpretat și să aibă un termen limită dat, să se încadreze în timp.

Există diferite tipuri de teste dintre care le amintim pe următoarele:

După modul de administrare pot fi:

-teste individuale

-teste colective

După momentul evaluării pot fi:

-teste inițiale

-teste de progres

-teste finale

După modul de evaluare pot fi:

-teste standardizate

-teste nestandardizate

Itemii și clasificarea acestora

Itemul reprezintă unitatea de lucru a unui test, în alcătuirea fiecărui test stând mai mulți itemi care se adresează diferitelor procese psihice: gândirii, imaginației, memoriei. Și aceștia pot fi clasificați în funcție de anumite criterii.

După criteriul obiectivității distingem:

-itemi obiectivi care abordează o informație precisă

Exemplu: Comuna Abram se află în unitatea de relief………………..

-itemi subiectivi care vizează un complex de cunoștințe

Exemplu: Enumerați motivele necesității deplasării locuitorilor comunei în orașul Marghita……………….

După modul de construire a răspunsurilor se deosebesc:

-itemi cu răspunsuri deschise care încurajează gândirea logică (itemi de explicare, itemi de analiză de caz, itemi de tip cauză-efect, itemi de argumentare, itemi de comparare, itemi de descriere, itemi de interpretare a unei harți, grafic, etc.)

Exemple: Ce propuneri aveți pentru îmbunătățirea turismului pe raza comunei Abram?

Ce consecințe pozitive ar avea dezvoltarea economică a comunei Abram?

-itemi cu răspunsuri închise prin care se elimina posibilitatea de subiectivitate a evaluatorului (itemi de discriminare multiplă sau binară, itemi de asociere sau potrivire, itemi de calcul, itemi de reprezentare grafică, itemi de clasificare)

Exemple: După structură localitatea Abram este de tip: a)adunat b) răsfirat c) risipit

Calculați distanța dintre localitatea Abram și orașul Marghita știind că pe hartă, la scară de……distanța este de …cm.

Proiectarea evaluării

Evaluarea se va realize pe tot parcursul anului școlar și va avea un character formativ, iar notele obținute de elevi vor avea o cotă de 50% din media pe semestru. În ultimele 3 săptămâni din fiecare semestru va avea loc evaluarea formativă, constând în atingerea următoarelor obiective:

-să realizeze recapitularea, sistematizarea și fixarea cunoștințelor

-să îmbunătățească rezultatele învățării

-să stabilească un program suplimentar cu elevii care au obținut rezultate slabe.

Trebuie îndeplinite 3 etape în proiectarea corectă a evaluării și anume: formarea capacităților și subcapacităților pe care dorim să le evaluăm potrivit obiectivelor cadru și de referință, elaborarea descriptorilor de performanță, aplicarea probelor de evaluare și notare a elevilor în concordanță cu descriptorii de performanță.

Activitatea de evaluare formativă semestrială va fi planificată conform cu modelul de mai jos:

Școala Gimnazială Nr. 1 Abram, Județul Bihor

An școlar:………..

Semestrul:………….

Disciplina:……….

Clasa:……….

Profesor:…………

Planificarea pentru evaluarea semestrială

Îmbunătățirea procesului instructive-educativ cu metode alternative de evaluare

Evaluarea trebuie concepută ca o cale de perfecționare, aceasta constituind un act integratactivității pedagogice și trebuie tratată ca atare. Pentru optimizarea acesteia propun următoarele metode alternative de evaluare: portofoliul, posterul și proiectul

Prin intermediul posterului se pot realize montaje pentru a putea aprofunda un fenomen sau situație, se pot identifica elemente component relații între acestea, se pot utilize fotografii. Avantajul utilizării metodei posterului este acela că pot fi realizate într-un timp relative scurt și individual sau de către grupuri mici de elevi. În cadrul acestei metode se pot identifica următoarele etape:

-comunicarea sarcinii de lucru, când se formează grupuri mici de elevi, fiecare grup primește materialul ilustrativ și li se cere să realizeze un colaj te tip poster cu tema “Comuna Abram trecut și prezent”

-activitatea pe grupe

-activitatea frontală în cadrul căreia fiecare grup de elevi prezintă posterul realizat.

Tehnica montajului în cadrul realizării unui poster este extrem de utilă deoarece elevii învață să surprindă elementele de bază, esențialul unei probleme sau a unui spațiu.

Proiectul este o metodă didactică interactivă, utilizată din ce în ce mai mult în ultimii ani și în învățământul românesc, prin care elevii sunt încurajați să răspundă, să prevadă unele situații, să planifice acțiuni, să rezolve anumite situații problemă. Acesta are caracter aplicativ și se realizează pe baza unei teme date, de obicei elevii au de-a face cu o situație reală și constituie o provocare pentru ei, aceștia având și o perioadă determinată de timp pentru realizarea proiectului. ,,Proiectul este atât o cauză și un motor de instruire, cât și o metodă pedagogic.” (Dulamă M., Strategii didactice, 2000, pag. 212)

Tipuri de proiecte

-proiect de tip problemă: prin care să rezolve o situație problemă(protejarea unor specii de plante sau animale, amenajarea unui teritoriu expus poluării)

-proiect de tip constructiv: să elaboreze un ierbar, un colaj de fotografii, o colecție de roci, să redacteze un articol etc.

-proiect de tip învățare: să consolideze o tehnică sau o procedură de instruire precum utilizarea dicționarului, alegerea bibliografiei pentru o anumită temă).

Etapele cuprinse de demersul proiectiv:

Unde suntem? Cum ajungem? Unde vrem să fim?

1.Diagnoza stării actuale 1.Stabilirea obiectivelor 1.Descrierea stării dorite

(analiza SWOT) Ce?

2.Identificarea nevoilor 2.Identificarea resurselor 2.Stabilirea motivelor

Cu ce? De ce?

3.Identificarea problemelor 3.Stabilirea strategiei 3.Stabilirea scopurilor

Cum? Ce?

4.Stabilirea acțiunilor concrete 4.Stabilirea rezultatelor

Ce? (efecte, produse)

5.Stabilirea responsabilităților

Cine?

6.Stabilirea termenelor

Când?

Realizarea unui proiect necesită mai multe etape:

a)Alegerea temei sau subiectului proiectului. Pentru realizarea unui proiect profesorul este cel care propune tema proiectului iar elevii aleg subiectele din cadrul temei. Ar fi ideal ca elevii să observe situațiile-problemă din cadrul mediului înconjurător și să sugereze realizarea unor proiecte pentru soluționarea lor.

b)Stabilirea grupelor de lucru. Este indicat ca o grupă de lucru sa fie formată din 2-5 membri, în funcție de tema proiectului, natura obiectivelor și experiența participanților. Cu cât numărul membrilor grupului crește cu atat scade posibilitatea participării efective la activitate, însă se poate consmena o creștere a calității produsului obținut.

c)Programarea etapelor de lucru și împărțirea sarcinilor. Elevii stabilesc succesiunea, durata și conținutul fiecărei teme de lucru în funcție de obiectivele vizate, timpul, spațiul, mijloacele disponibile, gradul de dificultate al proiectului. Aceste etape pot fi: identificarea surselor de documentare, analiza situației problemă, prelucrarea materialelor, sugerarea unor soluții de rezolvare, luarea de decizii optime etc. Dacă realizarea proiectului se face de un grup, sarcinile sunt distribuite fiecărui membru.

d)Cercetarea,realizarea materialelor și a proiectului. Fiecare membru al grupului parcurge etapele stabilite anterior până la realizarea proiectului propus.

e)Evaluarea rezultatelor. În cadrul acestei etape se realizează prezentarea, compararea, analiza, aprecierea proiectelor. Este evaluată cercetarea în ansamblu, modul de prezentare și produsele realizate.

Exemplu de proiect:

,,Protejarea mediului geografic local”

a)Comunicarea sarcinii de lucru și alegerea temei proiectului. Subiectul poate fi propus de către profesor sau de către elevi, tema aleasă trebuie facută cu mult discernământ, pentru a determina interes din partea elevilor pentru realizarea lui. Este bine ca elevii să cunoască din timp unde pot dăsi resursele materiale sau cele bibliografice necesare. Lucrul la proiect se va desfășura pe grupe de câte patru elevi, aceștia vor elabora un proiect în care să descrie starea actuală și cum anume se poate ajunge la situația dorită respectând pașii specificați: Unde suntem? Unde vrem sa ajungem? Prin ce modalități ajungem? Ulterior elevii vor spune punctul de vedere cu privire la situația care ar dori să fie în comună, în urma problemei identificate. După elaborare, proiectele vor fi prezentate la o dată stabilită, în fața colegilor pentru a fi evaluate.

b)Discutarea obiectivelor proiectului. Obiectivele diferă de la un priect la altul: formarea și dezvoltarea deprinderilor de a lucra în echipă, aplicarea practică a unor noțiuni teoretice învățate, dezvoltarea mai multor tipuri de inteligență, formarea unor deprinderi de documentare științifică, dezvoltarea capacității de a structura și sintetiza materialul.

c)Constituirea grupelor de lucru. Grupele sunt realizate fie aleator, fie conform unor criterii stabilite de profesor sau de elevi (bazate pe relații de prietenie, încredere, respect reciproc, experența unor proiecte realizate anterior. etc.)

d)Programarea etapelor de lucru și împărțirea sarcinilor. În cadrul fiecărei grupe sunt atribuite sarcinile și responsabilitățile: șeful grupei care coordonează activitatea, secretarul grupului care notează ideile membrilor grupului, strategia de lucru, timerul care urmărește încadrarea în timp și raportorul cel care prezintă proiectul în fața clasei.

e)Cercetarea,realizarea materialelor și a proiectului. Este obligatoriu ca profesorul să respecte toate etapele activității, să ajute elevii, să îi observe atent la fiecare etapă, astfel încât la final să se poată evalua atât procesul cât și produsul. Fiecare grupă își alege un teritoriu din cadrul comunei, o cercetează, adună informații și fotografii cu zonele care trebuiesc îngrijite. Pe baza informațiilor strânse, fiecare grupă realizează un material cu măsurile ce se pot lua pentru a duce la îmbunătățirea calității mediului.

f)Prezentarea rezultatelor și evaluarea acestora. Fiecare grupă va prezenta materialul realizat, se organizează o expoziție cu poze despre proiect și se solicită elevilor să răspundă la un chestionar:

-Cel mai bine realizat proiect?

-Care poze au cel mai mare impact asupra publicului?

-Dificultăți întâmpinate în timpul realizării proiectului?

-Măsuri propuse pentru creșterea eficienței activității?

Portofoliul

Este denumit de Carol Meyo, Leon și Pearl Paulson, (Dulamă M., Strategii didactice, 2000) ca fiind o colecție de lucrări a elevilor, alcătuită cu scopul de a indica eforturile, progresele și rezultatele acestora. Colecția ar trebui să evidențieze participarea elevilor la selectarea temelor, criteriile de selecție, judecățile de valoare despre conținutul sistematizat și opinia despre conținut. Portofoliul este un instrument complex de evaluare integratoare, ce include experiența și rezultatele relevante obținute prin celelalte forme ale evaluării și care oferă posibilitatea de a emite o judecată de valoare pe baza mai multor rezultate ale unei personae. Portofoliul permite urmărirea progresul înregistrat de elev în achiziția cunoștințelor într-un interval mai mare de timp (semestru, an școlar, ciclu de învățământ) și formarea unor capacități sau competențe prin realizarea materialelor elaborate într-un interval mai mare de timp. Realizarea unui portofoliu de către elev, are avantaje multiple: încurajarea muncii independente, conștientizarea valorii muncii individuale, dezvoltarea capacității de autoevaluare.

Portofoliul unui elev poate conține:

-chestionare

-referate cu anumite teme

-teste

-rezumate, eseuri, recenzii etc.

Pentru elaborarea unui portofoliu cât mai complex i se propune fiecărui elev un subiect anume privind orizontul local și apropiat, o perioadă de timp în care elaborează portofoliu, criteriile pe care le va satisface acesta. Într-o astfel de situație, portofoliul elevului cuprinde și date statistice, fotografii, hărți, situații-problemă, lecture geografice, cazuri, bibliografie etc.

Prin intermediul acestor cerințe din portofoliu, profesorul evaluează capacitatea de documentare și de procesare a informațiilor cât și capacitatea de a prezenta propriul rezultat.

Proiectul și portofoliul au câteva asemănări: ambele urmăresc o activitate complex din partea elevilor, activitatea de cercetare se desfășoară în afara clasei, implică investigarea unui domeniu, utilizarea unei bibliografii în toate etapele doumentării necesitând o evaluare complex și nuanțată a învățării. Proiectul poate fi inclus ca metodă și instrument de evaluare în cadrul portofoliului.

CONCLUZII

Lucrarea de față are ca scop înțelegerea relațiilor de interdependență dintre om și mediul înconjurător, impactul activităților umane asupra mediului și a modificărilor aduse de acestea, în limitele spațiului comunei Abram. Așezările umane ale acestui spațiu constituie ecosisteme complexe, create de om datorită modificărilor produse prin intervenția acestua asupra componentelor mediului înconjurător.

Pentru a reprezenta starea habitatului actual a fost necesară efectuarea unor interpretări dintre potențialul natural, economic și social, valorificarea și transformarea sa dar și consecințele rezultate. Lumea satului a apărut o dată cu sedentarizarea omului și apariția primelor locuințe și amenajări având ca scop obținerea de produse agricole. Comuna Abram este situată în cadrul Câmpiei de Vest, la contactul dintre Câmpiei Barcăului și Dealurile de Vest. Centrul de comună se află la o distanță de 7,5 km de municipiul Marghita. După poziția geografică, comuna Abram are un climat continental moderat cu influențe oceanice din partea de vest. Vegetația de stepă și solurile fertile au avut un rol decisiv în dezvoltarea economiei locale, punându-se accent pe practicarea agriculturii (cultura plantelor și creșterea animalelor). Sub aspect hidrografic, teritoriul comunei este încadrat în bazinul hidrografic al râului Barcău, râu care străbate o parte din comună.

Scopul descrierii și analizei elementelor cadrului natural au fost acelea de a evidenția influențele acestuia asupra repartiției populației și modului de distribuire a așezărilor. Așezările umane nu trebuie tratate doar ca parte componentă a ecosistemului, ci vatra și moșia să fie considerate geosistem aparte sub impactul antropic.

Comuna Abram cuprinde un spațiu rural cu case vechi, având o evoluție dinamică în decursul timpului, cu o continuitate a populării, caracterizată de o creștere numerică a populației. În prezent comuna are o populație de 3346 locuitori, formată majoritar din populație românească (2209 ), urmată de rromi(316), maghiari (230), slovaci (3), alte etnii (49). Fenomenul de îmbătrânire demografică este prezent la nivel național și influențează totodată în mod negativ evoluția numerică a populației.

Dezvoltarea economică a comunei este reflectată în structura socio-profesională a populației, aceasta fiind cuprinsă în toate sectoarele de activitate însă cu precădere sectorul primar și cel secundar sunt dominante. Se observă și influența orașului Marghita datorită dinamicii migratorii a populației spre oraș sub forma navetismului.

Având o populație de 3346 locuitori și o suprafață totală de 6767 hectare, comuna Abram este o comună de mărime medie ocupând locul 30 ca număr de locuitoridin totalul de 90 de comune din județ.

Un element definitoriu al calității locuirii îl reprezintă casa (locuința) și gospodăria, care în cadrul comunei sunt construite din pământ bătut și cărămidă, dotate cu anexe. După anul 2000 casele mai vechi sunt recondiționate sau sunt construite altele noi. Procesul de evoluție al comunei a continuat cu alimentarea cu energie electrică, aprovizionarea cu apă a gospodăriilor, rețeaua stradală este în mare parte asfaltată , pietruită dar mai sunt și sectoare de drum de pământ, a fost introdus parțial gazul metan, au fost amenajate spații verzi care corespund cerințelor populației.

Religia are o influență majoră în viața spirituală a populației, cea mai mare pondere o are religia ortodoxă, urmată de cea penticostală,reformată, baptistă, romano-catolică, greco-catolică.

Învățământul constituie factorul de bază care asigură dezvoltarea comunității fiind bine reprezentat în comună existând școală primară și gradiniță în fiecare localitate componentă iar in centrul de comună funcționează o școală gimnazială cu clasele I-VIII și o gradiniță.

Aspectele privind cultura, datorită apropierii de oraș, a făcut ca obiceiurile și modul de viață tradițional să fie puternic influențat de civilizația urbană. Cu toate acestea se mai păstrează unele tradiții în special cele religioase.

Din punct de vedere al ocupației populației, aceasta desfășoară activități economice diverse predominând sectorul primar și cel secundar. Agricultura practicată în prezent este una de tip extensiv cu un grad ridicat de subzistență, realizându-se în gospodării de tip individual. Produsele agricole sunt folosite la creșterea animalelor. În ultima perioadă s-a dezvoltat și o mică industrie și servicii. În viitor ca activitate alternativă cu un puternic impact economic și social ar fi dezvoltarea agroturismului și a turismului rural.

Comuna Abram este poziționată la un drum județean și o cale ferată ceea ce constituie un avantaj pentru evoluția socio-economică a comunei.

La capitolele de metodică am subliniat rolul metodelor, a strategiilor didactice și tehnicilor activizate în predarea și învățarea noțiunilor și conceptelor despre geografia orizontului local aplicate în cadrul unei discipline opționale. Pentru învățarea geografiei, cercetarea orizontului local reprezintă un punct de pornire în proiectarea învățării acestei discipline. Efectuarea unei cercetări geografice în orizontul local cu elevii, a contribuit la creșterea calității cunoștințelor, elevii dobândind capacități crescute de a-și folosi cunoștințele ăn situații noi, de a stabili relații cauzale și de însușire a unui vocabular de specialitate legat de realitatea înconjurătoare. Activitățile folosite care au ca scop formarea noțiunilor, deprinderilor și capacităților elevilor în orizontul local sunt: aplicațiile practice, lucrările practice curente de muncă independentă, exercițiile practice, lucrări de observație, tehnici și metode de cercetare, etc.

Imaginea dată de sistemul de cunoștințe geografice dobândite este completat de formarea deprinderilor și priceperilor de a citi și interpreta materialele cartografice și cele grafice, de a utiliza mijloacele moderne audio-video. Ca și componentă a capacității de investigare a fenomenelor geografice, este foarte important să stimulăm interesul elevilor pentru cercetarea independentă a orizontului local, adică acea porțiune a spațiului geografic de care sunt legați prin activitatea zilnică.

Evaluarea cunoștințelor constituie un act integrator al activității pedagogice având ca scop formarea elevilor pentru a-și descopri limitele și capacitățile, oferindu-le informații care permit luarea unor deciziii referitoare la programul viitor. Metodele alternative de evaluare cum sunt: referatul, proiectul, portofoliul contribuie la formarea deprinderilor de analiză și cercetare, de sinteză, generalizare și abstractizare. Se dorește astfeș formarea unui pachet de cunosștințe și noțiuni geografice cât mai complet și la un nivel științific corespunzător.

Formarea și educarea elevilor pentru o mare responsabilitate umană cuprinde o serie de domenii educative precum: convingerea ca buna calitate a mediului constituie o condiție esențială a sănătății pamenilor, formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător. Profesorul de geografie transite elevilor convingerea că protecția naturii nu așteaptă doar o soluție tehnică ci și una morală. Partea problematică umană trebuie legată conștient de apărarea naturii, de înțelegere a raportului dublu om-natură și a efectelor muncii sociale asupra componentelor mediului. Studierea mediului din orizontul local cu elevii, ajută la îmbogățirea bagajului de cunoștințe, observarea legăturilor dintre fenomene dar și realizarea unei lucrări mai complexe pe o anumită temă. În acest sens am socotit necesară constituirea unei discipline opționale la clasa a VII-a cu numele ,,Oameni și locuri” care să ușureze atât învățarea cât și cercetarea elementelor de bază referitoare la orizontul local. Opționalul dorește actualizarea evoluției fenomenelor naturale și problematica actuală a vieții sociale și economice, toate acestea aflate într-o strânsă legătură.

Pentru a percepe orizontul local, educația intelectuală a elevilor se referă la ansamblul transformărilor care au loc la nivelul proceselor intelectuale (observare, memorie, sinteză, analiză, gândire convergentă și divergentă). Învățarea geografiei trebuie să contribuie la exersarea și dezvoltarea acestor procese, respectiv la dezvoltarea spiritului de observație, operativitatea și creativitatea gândirii, imaginația creatoare. Personalitatea unui elev se poate forma doar în armonie cu valorile promovate de către școală. Însușirile valorilor culturale conduce la formarea de sine, ca individualitate, însulfețită de conținuturi spirituale.

Bibliografie

1.Cucu V, Băcănaru I., Geografia satului românesc. Caractere geografice contemporane,Editura Științifică, București, 1972.

2.Cucu V., Sistematizarea teritoriului și localităților din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977.

3.Cucu V. Geografia populației și a așezărilor umane, Editura Didactică și Pedagogică, București,1981.

4.Dulamă M., Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj Napoca, 1996.

5.Dulamă M., Strategii didactice, Editura Clucium, Cluj Napoca, 2000.

6.Ianoș, G., Goian, Solurile banatului, Editura Mirton, Timișoara, 1995.

7.Ilinca N., Geografie umană. Populația și așezările omenești, Editura Corint, București,1999.

8.Ilinca N., Didactica geografiei, Editura Corint, București,2000.

9.Ionescu M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000

10.Ionescu M., Pedagogia universitară, Editura PUC, Cluj Napoca, 2000.

11.Josan N., Dealurile Dernei, aspecte geomorfologice, Lucrare Științifică, Seria A, institutul Pedagogic, Oradea, 1970.

12.Mândruț,O., Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preuniversitar- ghid metodologic, Institutul de Științe al Educației, București, 1996.

13.Mândruț O., Orizontul local în învățarea geografiei. Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural-specializarea Geografie,Proiectul pentru Învățământul rural, M.E.C., 2007.

14.Mihăilescu,I., Matei, I., Satul românesc, Editura Academiei, București, 1985.

15.Munteanu R. Metodica predării geografiei, Editura Mirton, Timișoara, 1997.

16.Panaite L., Metodologia cercetării economico-geografice, Universitatea București, București, 1974.

17.Petrea D., Obiect, metodă și cunoaștere geografică, Editura Universității Oradea, Oradea, 2005.

18.Popa, N., Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești-Studiu de geografie rurală, Editura Brumar, Timișoara, 1999

19.Popa N., Țara Hațegului.Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești, Editura Brumar, Timișoara, 1999.

20.Posea, Gr., Câmpia De Vest a Româiei, Editura Științifică, București, 1972.

21.Posea, G., Armaș, I., Geografie fizică-Terra, cămin al omenirii și sistemului solar, editura Enciclopedică, București, 1998.

22.Roșu Al., Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973.

23.Stoica M., Pedagogie școlară pentru cadrele didactice înscrise la definitivat, gradul II și gradul I și perfecționare, elaborată după programa MÎ., București, 1995.

24.Ungureanu Al., (colab.), Populația. Forța de muncă și așezările umane în tranziție, Editura Corson, Iași, 2002.

25.Vert,C. Geografia populației și așezărilor umane, Tipografia Universității de Vest, Timișoara, 2000.

26.Vert, C. Geografia populației. Teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

27.Vâlsan,G., Reforma învățământului geografic: explicarea noii programe analitice pentru gimnazii, București, 1931.

gaceu@yahoo.com