Comprehensivitatea Caracteristica.interogare Pentru Securitatea Moderna

CUPRINS

INTRODUCERE

Cap.1DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1.Securitatea si (de)securizarea unei entitati statale si sociale

1.2.Valori,interese si obiective de securitate moderna

1.3.Factori de (in)securitate

Cap.2 SECURITATE MODERNA COMPREHENSIVA

2.1.Precizari conceptuale

2.2.Tipologie de securitate-expresie a comprehensivitatii

securitatii moderne

2.3.Securitatea nationala comprehensiva

Cap.3 INTELLYGENCE DE SECURIITATE

3.1.Aspecte generale

3.2.Cadrul legal de intelligence

3.3.Acordarea mandatelor

3.4.Structuri de monitorizare

3.5.Responsabilitatea fata de cetateni

Cap.4 STUDIU DE CAZ:ASPECTE DE SECURITATE MODERNA

IN STRATEGIA NATIONALA DE APARARE A ROMANIEI

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

INTRODUCERE

In deceniile secolului XXI conceptul de securitate a dobandit mai multe caracteristici definitorii,precum modernitatea, comprehensivitatea si globalizarea. Corespunzator modernitatii securitatea poate si trebuie sa fie acceptata:

-se racordeaza permanent la noutatile stiintifice,tehnice si tehnologice din toate domeniile cunoasterii umane;

-are in vedere tendintele economico-politico-sociale din cadrul intern al entitatilor statale si sociale si din mediul relatiilor internationale;

-devine tot mai prospectiva-descifreaza viitorul social si societal dupa criterii evolutive in ansamblu;

-se orienteaza tot mai mult pe om,comunitati si societati umane,popoare si natiuni.

Din punctul de vedere al comprehensivitatii,in mod obiectiv,securitatea se extinde,devenind atotcuprinzatoare,dobandind astfel cat mai multe componente. Asa se face ca astazi in domeniul securitatii moderne sunt foarte multe noi dimensiuni,sectoare sau componente,precum stiintifico-tehnica, tehnologico-inovatoare ,alimentara,sanitara,intelligence,ecologica,juridica,religioasa etc.

Prin integrarea pentru dezvoltare a unor state in diferite areale se creeza o extindere succesiva a securitatii,tendinta fiind securitatea globala ca factor final al preocuparilor de integrare,dezvoltare si securitate ale entitatilor statale si sociale pe areal.

Ca urmare a modernitatii si comprehensivitatii securitatii s-a identificat si definit tot mai mult securitatea umana.Prin care se intelege ca omul este in centrul preocuparilor de securitate,fiind de fapt atat creator cat si beneficiar al acesteia.In consecinta, factorul politic de decizie este obligat sa faca optiuni privind continutul securitatii umane aplicabile ca model la conditiile specific ale entitatii pe care o manageriaza.Deci avem de-a face cu o adevarata doctrina strategica privind realizarea si perfectionarea securitatii umane.

Optiunea noastra pentru tema se justifica prin aceea ca dorim sa aducem prin cercetarea stiintifica doctorala clarificari utile in acest sens.Rezulta cu suficienta usurinta importanta temei tezei de doctorat pentru dezvoltarea inovativa a cunoasterii in domeniul securitatii moderne. Prin utilizarea intelligence-ului vom aduce si cateva contributii la prospectiva securitatii umane.

Precizarile de inceput sunt o deschidere pentru continutul referatelor de cercetare stiintifica,mai ales pentru primul.Dorim sa evidentiem(ca premisa de cercetare stiintifica) faptul ca unul dintre elementele care a generat si impus securitatea moderna este chiar comprehensivitatea acesteia.

Ca metode si stil de cercetare stiintifica am avut in vedere identificarea si definirea conceptelor de baza,dezbaterea si optiunea pentru idei definitorii, analiza comparata,studiul de caz etc.

Organizarea prezentarii rezultatelor cercetarii stiintifice prin trei capitole este suficient de relevanta si convingatoare,permite desprinderea unor concluzii pentru continuarea/dezvoltarea cercetarii stiintifice in continuare.

Cap.1 DELIMITARI CONCEPTUALE

In abordarea oricarei teme de cercetare stiintifica este nevoie de cunoastere aprofundata, mai ales privind conceptele care se uziteaza si cu care se lucreaza pe tot parcursul demersului stiinntific.Din multitudinea problemelor si aspectelor care apar /descopera se fac optiuni si chiar compromisuri stiintifice succesive,rezultatul favorabil fiind unitatea doctrinara a cercetarii in domeniu.

1.1.SECURITATEA SI (DE)SECURIZAREA UNEI ENTITATI SOCIALE

Pentru a putea sa demaram atingerea graduala a scopului general si a obiectivelor succesive am pornit de la cercetarea a doua concepte de baza: securitate si securizare.In studiul conceptului de securitate exista permanent o acerba dezbatere(1) de idei si noi inscriindu-ne la aceasta.Pe acest temei si numai astfel prezentam de fapt optiunile si contributiile noastre in cunoasterea aprofundata a conceptelor.

In acceptiunea noastra securitatea unei entitati(in continuare vom folosi securitatea) se evidentiaza printr-o stare care nu este supusa unor factori perturbatori externi ori interni.Entitatea cuprinde factor social cu valori,interese si conexiuni), factorii perturbatori interni sunt de tip vulnerabilitati,iar cei externi din panoplia riscurilor,amenintarilor si pericolelor.

Asa stand lucrurile starea poate fi privita ca o conditie absoluta(a fi ori a nu fi),dar si ca una cu un grad diferit de relativitate(insuficienta de securitate).Dar in viziunea noastra securitatea mai poate si trebuie sa fie privita si dupa criteriul obiectiv-subiectiv.

Aspectul obiectiv are doua fatete ale realitatii existente:

-daca exista actiunea unui(or) factori perturbatori asupra entitatii sociale;

-daca entitatea este sau poate fi protejata fata de orice factor perturbator.

In plan subiectiv sunt tot doua fatete ale starii de securitate privind o entitate sociala:

-perceptia individuala sau colectiva cu privire la situatia de securitate;

-dorinta si/sau posibilitatea de a se asigura total si garantat protectia fata de orice factor perturbator.

Luand in consideratie realitatea si perceptia entitatii sociale privind starea de securitate,deducem ,ca exceptie, pe de o parte dezinformarea si in continuare exagerarea/deformarea normalitatii,iar pe de alta parte ignorarea unei realitati dinamice cu influente si efecte nedorite.

In cercetarea noastra ne-am pus intrebarea:cine/ce este protejat si fata de ce factori de insecuritate?Raspunsul nu a fost prea usor de gasit(fara a fi nevoie sa facem vreo optiune sau compromis stiintific):orice entitate sociala conexata pe orizontala(spatial) ori pe vertical(ierarhic) trebuie sa beneficieze sa dispuna de o securitate moderna garantata.Dar la fel stau lucrurile si fata de tipologia de factori de insecuritate.Aceste doua aspecte(ca raspuns la interogatia de mai sus) definesc drept produs de securitate al unei entitati sociale-supravetuirea(2).

Analiza realitatilor de securitate de pana acum ne-a permis sa afirmam ca de fapt entitatile sociale se protejeaza fata de factorii de insecuritate ce le ameninta viata individuala si existenta comuna,doresc sa nu le fie amenintata integritatea,suveranitatea si proprietatea.Combinarea acestor aspecte ne face sa afirmam (la fel ca si altii) ca este mai bine sa facem referiri la starea de securitate in forme pozitive ce vizeaza existenta umana,cum ar fi de exemplu, bunastarea si calitatea vietii si mai putin la cele care definesc (in)existenta amenintarii.

Fata de opiniile privind securitatea entitatii sociale exprimate in scolile de gandire existente si active ne exprimam punctual de vedere precum ca entitatile statale au nevoie de o securitate extinsa,integratoare, ce vizeaza protejarea valorilor si intereselor nationale,in timp ce securitatea entitatilor sociale trebuie sa aiba in vizorul central omul,comunitatile umane si societatea.In felul acesta extinderea securitatii statului si in domenii precum economic,mediu, juridic etc. sa conduca spre o securitate umana.Astfel se va putea dovedi ca de fapt nu razboiul/conflictul armat poate fi principala amenintare, ci mai mult aspectele legate de economic,social,mediu,calitatea vietii s.a.

Asadar,extinderea securitatii entitatilor sociale conduce catre securitatea umana.Aceasta poate mai mult si mai bine sa garanteze pacea, cu toate aspectele ei de integrare si dezvoltare,procese complexe si de esenta ale securitatii moderne.

O prima concluzie pe care o desprindem:entitatile statale raman in continuare actorii principali ai mediului international de securitate moderna. Aceste state isi reorienteaza puterea de aparare spre o putere de securitate denumita “smart power”.Dar din punctul de vedere al factorilor de insecuritate si noilor provocari, tot mai sofisticate,care sunt cel mai mult indreptate impotriva factorului social si provin din surse diferite(economice,de mediu,ecologice, sanitar, alimentatie,militar) credem ca este mai acuta nevoie de securitate umana.

Punctele noastre de vedere, exprimate fata de securitatea unei entitati sociale, dorim sa ajute dezbaterile intelectuale referitoare la sensul securitatii moderne.La randul lor ele sa poata influenta crearea politicilor si strategiilor de securitate integrate in viitor.

In literatura de specialitate a inceput sa apara si conceptul de (de)securizare cu inteles si mesaj foarte clare.Specialistii afirma ca securitatea moderna in toate formele/domeniile/dimensiunile ei este teoretica si evidentiaza o gandire si o preocupare politica.

In practica,atunci cand se manifesta concret un factor de insecuritate, oricand la nivelul social se percepe o stare de insecuritate.Se pune problema securizarii entitatii respective.In esenta,acest fapt consta intr-o atitudine si un sistem actional concret,adica se trece de la o politica normala la una de urgenta si se instituie o stare de securitate speciala, ce presupune un ansamblu de activitati,masuri si actiuni coordonate pe baza de plan unic.

In mare masura se pune problema definirii de catre o organizatie specializata a perceptiei starii de anormalitate( ca gravitate,amploare,periculozitate) si in consecinta evaluarea situatiei pentru veridicitatea,autenticitatea, necesitatea si oportunitatea reactiei, pentru ca aceasta sa fie acceptata infodecizional de factorul politico-strategic si recunoscuta ca necesara de factorul social.

In alte conditii poate sa apara ca o tendinta ascunsa a unei entitati de a-si impune masuri de control abuziv asupra unor situatii in detrimentul principalului beneficiar de securitate care este factorul social(3)

Prin acceptarea securizarii oportune ca stare de urgenta/ necesitate pentru o entitate sociala se asigura o mai buna alocare si folosire a resurselor locale si nationale pentru protejarea valorii sau interesului afectat.

Deopotriva,pentru securizarea unei entitati sociale este mai usor si eficient sa se dezvolte preocupari de protejare pe domeniile securitatii moderne(4),in mod deosebit privind protectia mediului,ecologica,sanitara, alimentara si nu in ultimul rand emanciparea factorului social in legatura cu ceea ce inseamna factori de insecuritate, precum saracia,obedienta,opresiunea,discriminarea etc.

Avand in vedere ca situatia de pace prin efervescenta ei(terorismul politic transfrontalier si multinational) impune entitatilor sociale masuri permanente de securizare.Eforturile de normalizare in mediul international de securitate, bazat pe initiative de securitate impreuna, trebuie sa conduca la realizarea unei desecurizari la nivelul statelor si entitatilor sociale ale acestora(5). In practica de securitate europeana actuala(dupa evenimentele de la Paris) este cel mai multa nevoie de securizare dacat de desecurizare,cerute de conditiile actuale complexe si dinamice.

NOTE:

(1)David A.Baldwin,”The Concept of Security,in Paul F.Diehl(ed.),

vol.1(London:Sage,2005),pp.1-24

(2)PaulRobinson,Dictionar de Securitate Internationala,CA PUBLISHING,2010,p.195

(3)Ibidem,p.210

(4)Rita Taureck,”SecuritizationTheory and Securitization Studies”, Journal of International Relations and Development,vol.9,2006,pp.53-61

(5)Ole Waever,”Securitization and Desecuritization”,in Ronnie D Lipschultz(ed.),On Security,New York,1995,pp.46-86

1.2.VALORI, INTERESE SI OBIECTIVE DE SECURITATE MODERNA

Continutul de esenta al securitatii entitatilor statale sau sociale este dat de valorile si interesele de securitate.Ele definesc entitatile ca organizatii cu nevoi de securitate,le fac deosebit de active sub aspecte doctrinare,politice si strategice,nu pot fi despartite in functionalitatea lor si evidentiaza un loc si un rol al entitatilor statale in sfera relatiilor internationale.

Sub aspect concret,valorile de securitate sunt:

-elemente definitorii pentru existenta identitara a entitatii;

-factorii care asigura conditiile esentiale pentru manifestarea demnitatii si existentei factorului social si functionalitatii entitatilor in integrum;

-asigura existenta organizational-functionala a entitatilor asigurand deopotriva si valorificarea lor pentru dezvoltarea interna si recunoasterea externa;

-in permanenta au importanta unor factori de coeziune pe toate treptele de functionare a entitatilor statale si sociale;

Cele patru aspecte de importanta definitorie a valorilor de securitate dau o anumita specificitate si spirit personal constitutiei entitatii statale si documentelor de constituire si functionalitate ale entitatilor sociale.

In contextual securitatii moderne valorile de securitate se identifica si definesc,se adopta si promoveaza,la nevoie se protejeaza si se apara,ele fiind elementele principale care atrag actiunea factorilor de insecuritate,mai ales externa.

In viziunea noastra sunt cateva valori fundamentale pentru existenta si propasirea factorului social-statal care fac obiectul securitatii moderne, precum viața, integritatea și libertatea individuală a oamenilor,institutiile statului, arealul de existenta , bunurile, proprietațile, infrastructura, spiritualitatea si valorile de patrimoniu, resursele etc., pentru a căror manifestare este nevoie de protecție –entitatea statala sau sociala asumandu-si răspunderea.

Principalele valori pe care se întemeiază existența și prosperitatea entitatilor statale si sociale si care fac obiectul preocuparilor de securitate moderna sunt:

-democrația, libertatea, egalitatea și supremația legii;

-respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile și libertățile sale fundamentale;

-dragostea de tara;

-responsabilitatea civică;

– pluralismul politic;

-proprietatea și economia de piață;

– solidaritatea cu națiunile democratice;

-pacea și cooperarea internațională;

-dialogul și comunicarea dintre civilizații;

-protectia sociala,toleranta religioasa si multiculturalitatea.

In actualul context al integrarii europene se pune problema protejarii unor valori vitale ale entitatii statale si sociale.Ele devin valori comune recu-noscute în cadrul comunității europene și a celei euroatlantice si in consecinta genereaza scopul de baza al oricarei strategii de securitate.

În rândul acestora se înscriu:

– exercitarea distribuită a suveranității și independenței naționale în condițiile accederii în UE și asumării credibile a calității de membru NATO;

-menținerea unității, integrității și indivizibilității statului român;

-dezvoltarea durabila in contextul unei economii de piață competitive, dinamice și performante;

-modernizarea prospectiva a sistemului de educație și valorificarea eficientă a potențialului uman, științific și tehnologic;

– creșterea bunăstării cetățenilor, a nivelului de trai și de sănătate a populației intr-o calitate a vietii caracteristica nivelului de dezvoltare economico-sociala;

-afirmarea și protejarea culturii, identității naționale și vieții spirituale, în contextul participării active la construcția identității europene.

Putem conchide ca valorile de securitate sunt ceea ce pretuim,ce apreciem ca dezirabil sau preferabil in raport cu factorul social,dintre care cele spirituale au o complementaritate intre cele materiale,iar ca actiune evidentiaza o exigenta sociala fata de comportamentul individual si colectiv(6).

In sfera valorilor de securitate intra asadar idealuri,idei,relatii,institutii si comunitati umane considerate statal,societal si uman ca fiind capabile sa contribuie esential la realizarea scopului si obiectivelor de securitate intr-un anumit moment istoric si care apropie structural si functional sistemele de securitate moderna(7).

In practica zilelor noastre putem afirma ca exista adevarate sisteme de valori de securitate,care slujesc:

– evidentiind o forta politica pentru a legitima actiunile de securitate;

-drept jaloane pentru orientarea actiunilor de securitate si mobilizarea surselor si resurselor de securitate moderna;

-criterii de optiune in info-decizia de securitate moderna pe baze rationale si realiste,evitandu-se stari tensionale sau chiar conflictuale.

Promovarea acestor valori de securitate se bazează pe aplicarea si respectarea următoarelor principii:

-continuitatea, principiu ce derivă din necesitatea coerenței politicilor în baza cărora entitatea statala sau sociala își construiește viitorul și se integrează în structuri si comunitati superioare;astfel, menținerea viziunii și a direcțiilor de cooperare în cadrul integrat este în măsură să asigure entitatilor condițiile necesare sporirii capacității de prevenire a conflictelor, de gestionare a crizelor și de creștere a capacității operaționale de reacție Ia amenințări;

-predictibilitatea, principiu ce privește elaborarea și implementarea politicilor de securitate la nivel intern, cât și în planul relationarii externe, cu respectarea imperativului conectării ferme și ireversibile la principiile, mecanismele și procedurile de consultare, de decizie și de planificare în scopul sporirii contribuției entitatilor la securitatea impreuna;

-legalitatea, principiu care implică îndeplinirea cu bună intentie a obligațiilor asumate de entitatea statala ori sociala în plan local,integrat si internațional atunci când acționează pentru asigurarea și garantarea protejarii proprii , precum și în direcția prevenirii riscurilor, combaterii amenințărilor și limitării vulnerabităților care ar putea periclita sau aduce prejudicii;

-proportionalitatea, principiu care vizează adecvarea mijloacelor de actiune necesare asigurării securitătii proprii sau la stabilirea obiectivelor stabilite și resurselor alocate .

Interesul de securitate moderna evidentiaza ceea ce este important pentru o entitate statala ori sociala,deoarece este folositor in plan structural (organizational,operational si actional) si in consecinta genereaza fie o asteptare fie un avantaj(8).Aceasta face ca inapoia oricarui interes de securitate sa fie principalele trebuinte ale institutiilor statului si grupurilor sociale,ceea ce face ca sa actioneze ca stimuli ori factori de emulatie pentru infodecizia manageriala si comportamentul social.

Securitatea moderna se bazeaza pe un ansamblu de interese,cu aspecte diferite:

-aspectul general ce evidentiaza interesele comune institutionale si sociale;

-aspectul legitim ce se refera la recunoasterea si ocrotirea de lege;

-aspectul publicare in vedere interesele care afecteaza intreaga societate;

-aspectul politic care prin agregarea si articularea lor la celelalte aspecte ale intereselor de securitate permit insusirea lor constienta si deopotriva asigura exprimarea cererilor catre factorul de decizie.

Din cele prezentate pana acum rezulta ca interesele de securitate sunt pretuite de societate si cetatenii entitatii sociale si pot fi bunaoara:supravietuirea fizica,functionalitatea eficienta,continuarea dezvoltarii,onoarea si prestigiul national,bunastarea economica,dezvoltarea comertului,mentinerea stabilitatii mediului de securitate etc.

O prima concluzie pe care o desprindem se refera la faptul ca de fapt securitatea moderna este in principal un ansamblu de interese ale entitatilor statale si sociale(9).Acestea pot fi:

– vitale asigura existenta sau supravietuirea si uneori pentru protejarea sau apararea lor se pot crea stari conflictuale cu inclusiv beligeranta;

-conjuncturale/secundare -se protejeaza prin masuri si actiuni adecvate cu rezultate in starea de normalitate/pace.

Complementaritatea intereselor de securitate,focalizarea factorilor de insecuritate pe acestea,pozitia diferita a socialului fata de principalele lor aspecte ne determina sa concluzionam ca este necesara o politica de securitate specifica entitatii statale sau sociale in care obiectivitatea va sta la baza identificarii,definirii si urmaririi lor,chiar daca interpretarile asupra lor pot fi si preponderent subiective(10).

Interesele de securitate rezulta si vizează promovarea și apărarea, prin mijloace legitime, a valorilor prin care entitatea statala ori sociala își garantează existența, identitatea, dezvoltarea și stabilitatea, în baza cărora își construiește viitorul și în temeiul cărora participă la realizarea securității impreuna.

Practica securitatii moderne sugereaza ca cele mai importante interese de securitate pentru entitatile statale si sociale pot fi:

-garantarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și indivizibilității entitatii statale;

-apărarea integrității și inalienabilitătii teritoriale a entitătii statale;

-apărarea și consolidarea democrației interne si normelor de drept;

-protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale factorului social și garantarea siguranței acestuia;

-garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a persoanelor apartinând minoritătilor nationale;

-valorificarea resurselor și a poziționării geoeconomice ale entitatii statale si atingerea unui nivel de bunăstare la catre factorul social indreptatit;

-reducerea decalajelor de dezvoltare in context local si regional și reconstrucția sistemelor publice;

-asigurarea ireversibiIității apartenenței la sisteme de securitate impreuna;

-consolidarea proprie pentru participarea activă la procesele de integrare interna si înternationala.

Concluzionam in final ca interesele de securitate privind o entitate statala si/sau sociala reflecta o perceptie dominanta,stabila si institutionalizata a elementelor manageriale si beneficiare cu privire la valorile acestora.Este usor de remarcat ca urmaresc promovarea ,protejarea/securizarea si apararea prin mijloace legitime a valorilor pe baza carora entitatea statala si factorul social fauresc viitorul.

Asa stand lucrurile,se garanteaza identitatea si existenta functionala specifica si astfel pe baza lor se poate produce integrarea locala si regionala, participand astfel si la globalizare.Iata,asadar,cum lantul valorilor si intereselor entitatilor statale si sociale pot genera securitate moderna si prosperitate bazata pe integrare si dezvoltare .

Preocuparea principala a entitatilor statale si sociale este aceea de a promova interesele de securitate,care presupune planificarea unor repere ale efortului propriu,definite si concretizate în obiective de securitate.

Din perspectivă modernă, obiectivele de securitate ale entitatilor statale

si sociale pot viza:

-consolidarea capacității proprii de protejare/apărare menită să asigure integritatea , suveranitatea și independența entitatii, precum și securizarea factorului social;

-promovarea și asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale institutionale si cetatenesti;

-buna funcționare a justiției și asigurarea interna a ordinii de drept;

-înlăturarea deficiențelor care afectează buna guvernantă, întărirea capacității administrative, protejarea procesului info-decizional față de influențe și/sau acțiuni nelegitime sau netransparente;

-asigurarea eficienței sistemelor proprii de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, interne și externe, de orice natură ;

-consolidarea securității și protecției infrastructurilor critice, precum și a securității umane , sociale și a mediului;

-dezvoltarea capabilităților de identificare,definire si participare la combaterea amenințărilor asimetrice;

-asigurarea unui mediu economic performant, dinamic și competitiv, în plan investițional și antreprenorial, precum și a stabilității bugetare;

-dezvoltarea consolidată, durabilă și adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice(sănătate, educație, protecție socială);

-prevenirea reacțiilor și tendințelor radicale sau extremiste, prin respectarea pluralismului politic în societate și cultivarea toleranței etnico-religioase la nivelul societății civile;

-promovarea identității proprii, inclusiv prin prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural, precum și prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelență.

Din perspectiva competitionala,entitatea statala sau sociala prin realizarea intr-o buna masura a obiectivelor de securitate poate proiecta si prezenta un profil organizational propriu, care să corespundă nivelului de ambiție asumat la nivel politic, ponderii si structurii factorului social și capacității de dezvoltare economică.

În acest sens, obiectivele de securitate ale entitatii statale si sociale pot genera la randul lor aspecte comune de participare la:

-consolidarea profilului propriu in diferite organizatii internationale de securitate si aparare , prin contribuții atât conceptuale, cât și operațional-actionale;

-respectarea principiilor și valorilor fundamentale ale integrarii,dezvoltarii si securitatii in globalizare;

-consolidarea parteneriatelor strategice cu alte entitati statale în domeniile securitatii moderne;

-participarea la asigurarea securității moderne în spatii si areale de interes,prin promovarea intereselor politice, economice și de securitate;

-aprofundarea cooperării in sfera relationala pe domenii de importanta comuna.

O alta concluzie desprinsa din cercetarea noastra-obiectivele interne,ca si cele externe vor putea fi facute la dimensiunea dorită numai în conditiile realizarii si aplicarii cu competenta a unui proiect de organizatie cu nevoi de securitate moderna pe termen lung, asumat de întregul factor politic si social, proiect apt să concentreze pe deplin efortul social si managerial, în acord cu interese superioare de securitate moderna.

NOTE:

(6) Tamas Sergiu,Dictionar Politic,Editura Academiei Romane,

Bucuresti,1993,p.280

(7) Idem,p.281

(8) Ibidem,p.133

(9)Robinson Paul,Dictionar de Securitate Internationala,CA PUBLISHING,2010

(10) Roskin G.Michael,”National Interest:From Abstraction to Strategy”,Parameters,vol.24,no.4,1994/1995,p.7

1.3. FACTORI DE (IN)SECURITATE

Efervescenta actuala,cu un grad mare de diversitate si complexitate,din cadrul relatiilor international genereaza cu certitudine factori de (in)securitate. In consecinta, avem de-a face fie cu factori de insecuritate,care produc gradual disfunctii de securitate(insuficienta,deficit,limitare,criza etc.),fie cu factori de securitate care se manifesta favorabil normalitatii in cadrul entitatilor statale si sociale.

Factorii de insecuritate au o prezenta continua in mediul de securitate, au o manifestare graduala fata de entitatile statale si sociale si deseori cei externi se asociaza intr-o complementaritate sau asociativitate periculoasa cu unii interni/vulnerabilitati.

In cercetarea noastra stiintifica am identificat ca factori de insecuritate externa:riscurile,amenintarile,pericolele,provocarile,sfidarile,tensiunile si agresiunile neconventionale.

Studiile sociologice definesc riscul ca pe o expresie fie a nedeterminarii (determinarii insuficiente) structurale a realitatii si de aici caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor, fie al incertitudinii, al limitarii cunostintelor noastre despre procesele reale.

Privind securitatea unei entitati statale sau sociale drept factori de risc pot fi acele situatii, imprejurari, elemente,conditii sau conjuncturi interne si externe, uneori dublate si de alte actiuni, care poate determina sau favoriza materializarea unei amplificari in functie de o vulnerabilitate determinata, existand astfel posibilitatea de a genera efecte de anormalitate si perturbatorii.

In consecinta se impune o permanenta analiza de risc prin investigarea unei game largi de riscuri la adresa sistemelor entitatilor statalle si sociale in

scopul determinarii functiilor si domeniilor ce pot fi afectate.Ca atare,pot apare riscuri in toate domeniile si functiile entitatii statale si ale entitatii sociale,pe areale geografice,in timp,cu amploare si importanta diferite.Ele fiind virtual o posibilitate trebuie urmarite incepand cu identificarea locului, definerea manifestarii si mai ales probabilitatea de a se produce.

Amenintarile pot fi definite in raport cu riscurile, reprezentand de fapt factori de risc ce se concretizeaza, devin reale, iar in acest context capata directie si intentie.Asadar,ele au indicatori mult mai concreți, reprezentând o declarare a unei intenții operational-actionale,fara ca sa existe o avertizare

pentru cel vizat. Ca finalitate ,amenințările ,prin luarile de poziții fata de un

aversar “din afara”,influenreaza direct ansamblul stării de securitate care astfel poate escalada.

Pericolul de securitate il definim ca pe o caracteristică a unei acțiuni sau

inacțiuni care poate aduce prejudicii valorilor si intereselor unei entitati statale si sociale,adica institutiilor,societății, persoanelor sau bunurilor acestora. Deosebirea fata de amenintari consta in aceea ca ,in cazul pericolului, sursa, adresa, scopul, obiectivele și efectele sunt mai evidente,dar mai putin probabile. Deasemenea, mai poate fi pericole si acțiuni, demersuri, declarații, luări de poziții efectuate în mod direct, indirect sau obscur, “din afara” sau “din interior”, de către un subiect real si cu potențial, care ar putea genera o amplificare a stare de nesiguranta în ansamblul stării de securitate a statului

Provocarile sunt elemente situate gradual mai sus pe scala factorilor de insecuritate.Ele pot fi definite ca actiuni operational-actionale nesocotite si ilicite si surprinzatoare,prin care se produce o instigare,atatare,iritare a factorilor de decizie si sociali cu efecte care produc consum inutil de resurse si pun la incercare vigilenta de securitate.

Sfidarile sunt de fapt pericole si provocari in forme continuate si ampli

ficate cu care este infruntat/trata un adversar pentru a-i demonstra dispretul, desconsiderarea,prezentand in mediul de securitate aspecte concludente de superioritate mai mult ori mai putin legala.

La varful scalei factorilor de insecuritate stau tensiunile din exteriorul si interiorul entitatilor statale si sociale.Ele au un continut complex si o fizionomie desimulata/ascunsa,pe un spatiu in extindere, intrucat se prezinta sub forma unui ansamblu actional de amploare diferita, bazat pe continuitatea actiunii factorilor de insecuritate producand:incordare inter/intra entitattilor statale si sociale,intensitate sporita in diferite actiuni si masuri,presiune asupra fluxului info-decizional,dramatism,incordare si nervozitate la nivelul factorilor de decizie,toate la un loc generand o stare de neincredere,nesiguranta etc.

Se impune in acest context multa clarviziune si rationalitate pentru ca sa se intensifice eforturile pentru a redresa starea de securitate,altfel se poate ajunge usor la conflict armat.

Fata de orice factor de insecuritate si fata de actiunea lor gradual si convergenta se impune din partea entitatii statale si sociale gestionarea starii de insecuritate pentru a se realize rezilienta acesteia,adica revenirea la normalitate.

Agresiunile neconventionale sunt de regula cu caracter de permanenta

asupra entitatilor statale si sociale,vizeaza influentarea factorului politico-social “pro” dominatia externa in detrimental intereselor proprii si se manifesta prin actiuni non-militare,dar specific unei “paci fierbinti”dirijate catre dimensiunile/componentele de baza ale securitatii moderne(economice, politice,culturale,etnico-religioase,de mediu,intelligence etc.)

Vulnerabilitatile reprezinta stari de lucruri, procese sau fenomene din viata interna, care diminueaza capacitatea de reactie la factorii externi de insecuritate existenti ori potentiali sau care favorizeaza aparitia si dezvoltarea acestora.

Este nevoie de o cunoastere si analiza permanenta a vulnerabilitatilor cu luarea in considerare a factorilor de insecuritate de toate tipurile, atat din cadrul cat si din afara limitelor fizice ale entitatii statale sau sociale, dar si consecintele interne si externe ale acestora.

Putem concluziona ca acesti factori de insecuritate devin adevarate complexe situationale evolutive/involutive legate de mediul economico-politico-militar intern ori extern ,care pot afecta interesele si valorile entitatilor statale si sociale.

Incepand cu primele decenii ale secolului XXI se manifesta cativa factori de insecuritate generala,cu influente tot mai periculoase asupra entitatilor statale si sociale,cum ar fi:

-posibilitatea folosirii in terorism a unor mijloace extrem de letale în acțiunile lor punitive și de destabilizare a mediului social;

-pericolul declanșării sau redeschiderii unor conflictualitati locale, bazate pe proceduri asimetrice si hibride;

-intensificarea actiunilor agresive asupra elementelor socio-culturale cu afectarea tot mai directa a sistemelor de valori locale,regionale si zone;

– deturnarea factorului uman de la sistemele de norme, constrângeri și obligații în care a fost format și atragerea lui la alte sisteme sociale si societale care urmăresc intr-o buna masura deznaționalizarea și depersonalizarea ființei umane;

-proliferarea factorilor de insecuritate caracteristici stării de haos, prilejuita de procesul de trecere de la societatea de tip industrial la cea de tip informațional, accentuării contradicțiilor și incompatibilităților dintre entitatile statale, centre globale și regionale de putere;

-intensificarea prezentei factorilor de insecuritate care produc efecte de mediu si ecologice bazate pe tehnologii si sisteme de arme care afectează mediul terestru ,atmosferic si extraatmosferic și pe alte elemente antropice;

-mobilitatea populatiei(imigrația,migratia,exodul,refugiu,invazia etc.) cu scop de expansiune economica,salvare umanitara si georeligie.

Putem concluziona ca factorii de insecuritate actioneaza asupra valorilor entitatii statale si sociale afectand interesele si obiectivele de securitate.Pot fi de natura externa(preponderent) si de natura interna,dar si in complementaritate, inclusiv cu vulnerabilitatile(schema de mai jos).

Caracteristicile care apropie conceptual amenintarile de pericole, riscuri si vulnerabilitati se remarca la origine(interna si externa),ca   natura(politica, economica, sociala, militara, informationala, ecologica etc.) si prin  caracter(direct si indirect).

Catalizatorul tuturor îl constituie elementele concrete ale situatiei conjuncturale cu valente istorice si model sau gradul în care acestea sunt exploatate.

O analiza a indicatorilor(sursa,adresa,scop,obiective,efecte) care individualizeaza fiecare factor de insecuritate poate fi exprimata sintetic prin difuz,posibil,probabil si cert.

Un specific al riscurilor,amenintarilor,pericolelor si vulnerabilitatile este acela ca la un loc sau numai in parte sunt constientizate în mod diferit de entitatile statale , aflate chiar în acelasi areal.

Factorul de securitate evidentiază existența unui element, condiție, împrejurare care ajută,sprijina,favorizeaza realizarea securității unei entitati statale sau sociale.Identificarea si definirea factorilor de securitate prin aportul asupra starii de securitate trebuie maximizate,in detrimentul celor negativi,aceasta fără îndoială, prin gasirea si oferta unor soluții care să constituie răspunsuri viabile pentru eradicarea cauzelor care ii generează.

Prezenta factorilor de securitate asigura ca starea de securitate sa se bazeze pe o conceptie adecvata, pentru a urmari situatia in care se afla o entitate statala sau sociala și mediul în care evoluează pentru a se putea dezvolta liber în sensul dorit, pentru a ajunge să-și atingă obiectivele.

Totul depinde de parametrii factorilor de securitate ce se manifestă în cadrul dimensiunilor majore ale securității modernne: politică, economică,socială,umana, de mediu etc., orice insuficiente în aceste domenii poate genera insecuritate.

Puterea de securitate este dată si de abilitatea entitatii statale si sociale de a-și identifica,defini si folosi factorii de securitate, de o îngemănare eficientă și echilibrată a acestora din componentele sale de baza – politică, economică, umană, culturală,informațională,sociala etc.

Factorii de securitate moderna,priviti drept componente ale puterii de securitate, sunt destul de interdependenti, însă abilitatea valorificarii lor pare să transceandă pe celelalte componente,ei devenind, astfel, centrul de greutate al oricărui sistem de securitate

In actualitate,si ca rezultat al cercetarii noastre ,factorii de securitate pentru entitatile statale si sociale pot fi:

-participarea activa la competitia și cooperarea pentru putere de securitate proprie si impreuna;

-gestionarea eficienta a resurselor de dezvoltare si accesul la cele aflate in alta parte;

-protectia infrastructurilor critice privind căile de transport și comunicații,piețelele de desfacere,libera circulatie a capitalului;

-efortul de integrare in domeniile/dimensiunile principale ale securitatii moderne;

-buna guvernare democratică;

-prezentarea si sustinerea in relatiile internationale a intereselor, obiectivelor si initiativelor de securitate locala,regionala;

-asigurarea standardelor privind calitatea vietii;

-investitii,balanta comerciala si reglementarile proprietatii.

Rezulta din enumerarile de mai sus ca factorii de securitate se inscriu in sfera integrarii,dezvoltarii,axandu-se pe ritmul de dezvoltare,echilibrul economic,protectia sociala,protectia infrastructurilor critice etc.,actorii si beneficiarii de securitate fiind in primul rand oamenii,comunitatile umane,societatea,poporul si natiunea.

In afara preocuparilor manageriale de securitate ,realizarea ei pe toate palierele nu poate exista pe deplin fara identificarea,definirea si valorificarea factorilor de securitate .Dar gestionarea lor defectuasa ii poate transforma in surse de insecuritate pe areale extinse,ceea ce presupune cooperare internationala in domeniu.

Cap.2 SECURITATE MODERNA COMPREHENSIVA

In Lumea de azi sunt cateva elemente care modeleaza conceptul de securitate si il innobileaza prin atribuirea unor caracteristici definitorii. Astfel,ea se alatura altor concepte fundamentale(globalizare,dezvoltare,integrare etc.) pe panoplia noii ordini mondiale aflata putin dincolo de startul realizarii.

Pe baza caracteristicilor de moderna si comprehensiva securitatea se impune obiectiv in sfera relatiilor internationale, acum si in perspectiva,ceea ce face ca in intelesul tuturor caracteristicile sa fie considerate implicite.

2.1. CARACTERISTICI PRINCIPALE

Conceptul de securitate s- a innobilat prin dobandirea si recunoasterea a doua caracteristici principale care o deosebesc tot mai mult de ceea cea a fost in evolutia sa.Este vorba de modernitatea si comprehensivitatea securitatii.

Cercetarea noastra stiintifica ne permite sa afirmam ca securitatea moderna aparține timpurilor noastre,este creatia noastra,iar noi devenim beneficiarii starii de (in)securitate.Despre securitatea moderna putem vorbi de putina vreme ,deci este recenta si actuala,insoteste complexitatea relatiilor internationale si vizeaza entitati statale si sociale oriunde ar fi acestea.

Elementele de noutate ale acesteia sunt din faptul ca urmareste atent tendintele din entitatile statale si sociale si deopotriva din sfera relatiilor internationale baleand orizonturi viitoare pe diferite termene ,fiind de fapt în pas cu progresul actual si generand la randul ei progres.

Factorul timp este insotitorul securitatii moderne:trecutul o determina sub aspectul nevoii de perfectionare,realitatea prezenta si dinamica o defineste ca stare ,iar perspectiva si prospectiva o fac complexa si deosebit de utila in descifrarea evolutiilor internationale.

Caracteristica de moderna apare si ca urmare a faptului ca beneficiază de progresul recent al științei și tehnicii.Mecanismele proceselor de securitate fiind tot mai mult bazate pe rezultatele recente si specifice ale științei și tehnicii, grupate in ceea ce se poate denumi ca viind o adevarata arta strategica, deci un management superior si eficient in realizarea dezideratelor de securitate comprehensiva.

Caracteristica de comprehensiva a aparut in a dou jumatate a secolului trecut pe fondul devenirii unor entitati statale ca puteri economice si in consecinta s-a pus cu mai multa acuitate problema securitatii moderne.

Dimensiunea economica a securitatii moderne a devenit treptat dominanta in evolutia interna si internationala a entitatii statale cu influente majore asupra factorului social.Drept consecinta nevoia de securitate moderna s-a evidentiat tot mai mult atat in mediul intern al entitatii statale si sociale,cat si in cel international.

Ca urmare am asistat la extensia securitatii in toate componentele organizational-functionale ale entitatii statale si societale si astfel aparitia a mai multor dimensiuni de securitate(1) cum ar fi bunaoara:economica, sociala, umana, urbana, sociala,societala,de mediu,ecologica, sanitara, alimentara, culturala,juridica etc.Sunt de remarcat in acest context doua aspecte:

-cuprinderea tot mai larga a domeniilor sociale si societale ale entitatii statale;

-situarea omului cu realitatile sale mai mult in sfera preocuparilor de securitate moderna.

Dar aceasta extindere in plan intern a determinat si o extensie tot mai activa in plan extern, asa fiind necesar si posibil sa apara ca expresie de comprehensivitate securitatea locala/vecinatate,regionala(pe un areal determinat geografic) si zonala(mai extinsa continental).

Dezbaterile pe teme privind extinderea conceptului de securitate moderna nu s-au incheiat,se afirma in continuare in legatura cu relevanta tot mai clara a unor domenii in care securitatea moderna are nevoie sa se manifeste, insa fara a ignora latura militara.Pe de alta parte,securitatea comprehensiva permite legaturi extinse in afara entitatii statale pentru protectia mediului, ecologie,mediul sanitar etc,evidentiind astfel si faptul ca se trece dincole de entitatea statala in relatiile internationale.

Securitatea moderna comprehensiva trebuie înțeleasă în strânsă legătură cu factorii de insecuritate la care ea trebuie să răspundă:

-amenințări politice: instabilitatea politică internă, eșecul statului,terorismul, incalcarea drepturilor omului;

-amenințări economice: sărăcia, creșterea discrepanței dintre țările sărace și cele bogate, crizele financiare internaționale, impactul unor entitati statale puternice economic asupra precaritatii economice din vecinatate;

-amenințările la adresa mediului: dezastrul nuclear, schimbările ecologice globale, degradarea pământului și a apelor, lipsa hranei și a celorlalte resurse;

-amenințările sociale:conflictele majoritate-minoritate,suprapopularea, crima organizată, traficul de droguri transfrontalier, comerțul ilegal, imigrația masivă necontrolată și epidemiile.

Prin modernitate si comprehensivitate securitatea apare cu un grad mai mare de maturitate,presupune preocupari constante si bazate pe un management superior,in care entitatea statala are nevoie mult mai mult de entitatile sociale(2).Extensia securitatii moderne catre toate elementele organizational-functionale ale unei entitati statale are in vizor omul si entitatile sociale ca fauritori si beneficiari de securitate.

2.2. TIPOLOGIE DE SECURITATE-EXPRESIE A COMPREHENSIVITATII SECURITATII MODERNE

Pe baza caracteristicii de comprehensivitate a securitatii moderne a aparut o adevarata tipologie de securitate cuprinzand dimensiuni/domenii ale securitatii care au in preocuparile lor directe sau indirect in principal factorul uman.Acestea au un nucleu de baza de la securitatea moderna inconjurat de cateva specificitati definitorii,care-i dezvolta continutul.

Dintre cele ce vizeaza omul in mod direct anumeram ca tipologie de securitate moderna:sociala,comunitara,publica,societala,umana,de mediu,ecologica, sanitara, alimentara si a alimentului pe care le vom prezenta succint in continuare.

In mod indirect cateva tipuri de securitate moderna sunt foarte aproape de om,cum ar fi bunaoara:economica,energetica,urbana, juridica,culturala, etnico-religioasa,intelligence, asupra carora ne vom opri ulterior cu cateva elemente de prezentare analitica.

Securitatea sociala este un tip de securitate moderna referitoare la evolutiile naturale ale oamenilor cu privire la afirmarea/mentinerea si protejarea identitatii lor colective afirmata prin cultura,religie,limba,valori si interese politice etc.(3).

Aceasta este de fapt preocuparea majora a comunitatilor de a nu fi asimilate de altele mai mari in conditiile unor factori integratori(dezvoltarea si glogalizarea) sau a extinderii limbii engleze ,ca limba de circulatie internationala.

In aceeasi ordine de idei natiuni traditionale incep sa se infricoseze in legatura cu imigratia actuala,care in conditiile viitoare pot coplesi sau asimila populatii locale intregi.Aceeasi problema apare si in cazul realizarii unor entitati suprastatale si supranationale care prin integrarea unor areale si natiuni pot duce la o diminuare sau chiar la disparitia elementului national lpocal.

Efectele precum privirea imigrantilor ca pe o amenintare la securitatea sociala si de aici aparitia unor aspecte de rasism si xenofobie nu sunt bune si in consecinta securitatea sociala poate fi realizata si in conditiile unei multietnicitati cu conditia ca responsabilitatile nationale sa ofere solutii mereu constructive.

Securitatea sociala poate avea si o exceptie legata de caracterul comun( de limbă, de interese) a unui grup social ai cărui membri trăiesc împreună sau posedă bunuri materiale comune, au interese comune si formeaza o adevarata colectivitate,cum ar fi totalitatea persoanelor care trăiesc în aceeași localitate, intr-un areal definit geografic,ori un ansamblu de areale ce apartin mai multor state, unite prin interese economice, politice și culturale comune.Aceasta exceptie se numeste securitate comunitara si se bazeaza pe faptul ca trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.

In situatia cand securitatea moderna vizeaza expres o colectivitate de oameni,devenind proprie acesteia ca atitudine , manifestare si opinie/parere a colectivității fata de viața politică și administrativă dintr-o entitate statala,cu efecte asupra întregii societăți si care este accesibila pentru toți membrii societății sau este pus la dispoziția tuturor ori care are loc în prezența unui mare număr de oameni,ea devine securitate publica.

In evolutie sociala comunitatile umane au format deseori ansambluri unitare, sisteme organice închegate de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundamente l-au constituit relațiile socio-economice de grup (organizat) în care au trait si trăiesc.Cu alte cuvinte este vorba despre asociații de persoane organizate potrivit unui anumit scop,putand sa devina chiar o categorie socială.In diferite situatii ele au devenit organizații cu caracter (inter)național, obștesc,cultural etc. cu scopul de a promova unele idei sau acțiuni de interes general.Asa a aparut si forma de securitate societala, care in viziunea noastra,astazi are un rol foarte important intre celelalte dimensiuni/componente ale securitatii moderne.

Plecand de la realitatea secolului XXI,in cadrul careia securitatea moderna se concentreaza tot mai mult pe individ,identificam si definim dimensiunea umana a securitatii.

Securitatea umana a fost promovata pentru prima data printr-un Raport de Dezvoltare, apartinand ONU din 1993,in care principala prevedere era faptul ca indivizii si nu statul fac obiectul securitatii moderne fie macar ca oamenii sunt tot mai interconectati(5).

Analizandu-se guvernanta din unele entitati statale s-a emis adevarul ca opresivitatea,saracia si injustitia sunt doar cativa dintre factorii politici care genereaza insecuritatea entitatilor statale si sociale in plan international prin terorism si imigratie masiva.

In cadrul modern al securitatii,dimensiunea sa umana vizeaza asadar protejarea indivizilor fata de factorii de insecuritate bazati pe violenta si in esenta consta in asigurarea protejarii nucleului vital al tuturor vietilor umane, astfel incat sa sporeasca libertatea si implinirea umana(6).Aceastea se pot realiza prin implicarea pentru garantarea drepturilor fundamentale ale omului,a dezvoltarii economice,a justitiei sociale,e educatiei si a serviciilor de sanatate.

Un rezultat evident in ultima vreme al securitatii umane il reprezinta Conventia de la Ottawa privind interzicerea minelor terestre pe timpul conflictelor armate si in alte imprejurari cu manifestarea in exces a violentei.

O cercetare stiintifica atenta aproblemei prezentate retine atentia si asupra faptului ca securitatea umana implica si un efort de a aplica justitia pentru cei care incalca drepturile omului,fie prin interventie umanitara pentru a proteja indivizii de forte opresive,fie prin dezvoltarea responsabilitatii de a proteja.

In ultimele decenii in fata securitatii moderne au stat problemele legate de mediu.Asa s-a constientizat necesitatea unei dimensiuni de mediu in cadrul securitatii moderne,denumita frecvent securitatea de mediu/mediului.In mod deosebit ea consta pe de o parte in protejarea omului fata de factorii de insecuritate generati de mediu,iar pe de alta parte si protejarea mediului impotriva daunelor provocate de om,pentru a reduce probabilitatea ca omul sa sufere direct ori indirect de pe urma acestor daune.

In practica securitatii de mediu moderne s-au identificat doua tipuri de factori de insecuritate:

-dezastrele naturale:cutremure,stari meteo in exces si altele;

-probleme antropice/create de om:incalzirea globala,stricarea raportului vegetal pe diferite areale,subtierea stratului de ozon,armele geofizice si meteorologice .

Mediul reprezinta cadrul natural pentru existenta umana.Orice dauna produsa este o amenintare grava asupra fiintei umane si in consecinta poate conduce la conflicte de maxima violenta,la conflicte pentru rezurse(6).In acest spectru de mare relevanta este tripticul:populatie-resurse-consum,in intregime in curs de degradare cu efecte grele pentru securitatea umana.

Perspectiva privind securitatea mediului apare ca rezultat al constientizarii tot mai mult ca problemele de mediu nu pot fi rezolvate de entitati statale si sociale in mod individual, intrucat ele sunt transfrontaliere.Ca urmare, problemele de mediu genereaza si alte dimensiuni ale securitatii moderne,cea a securitatii colective(in paralel cu cea a NATO) si cea a securitatii prin cooperare.

Individul si comunitatile umane traiesc si se dezvolta intr-un mediu existential vital,care formeaza ambienta sau anbientalul activitatilor lor si cu care intra intr-o panoplie de relatii fireasti.Aceste relatii trebuie protejate si controlate bilateral formand astfel o alta dimensiune a securitatii moderne, inrudita cu cea sociala si cu cea umana.

Concret este vorba despre trei aspecte ale securitatii ecologice:

-protejarea raportului om-mediu,cu evidentierea unui echilibru bilateral in care individul este un beneficiar al mediului pe care si-l creaza;

-protejarea si controlul raportului dintre populatie si ambianta sau ambiental,cu parametru de naturalete a ambiantei;

-studierea raportului dintre biocenoza(tot ce este viu) si mediu pastrandu-se biodiversitatea naturala.

In practica securitatii moderne,dimensiunea ecologica apare in cateva ipostaze de urmarit si pastrat in stare de echilibru:

-securitate ecologica industriala care are in vedere interacțiunea dintre ecosistemele antropologice naturale și diferitele ramuri industriale,ca urmare a emanatiilor de produși secundari toxici,rezultați din activitatea acestora și răspândirea lor în mediu;

-securitatea ecologica mentala cu privire la individul uman și fenomenele lui mentale, conștiente sau inconștiente, normale sau patologice,ce apar structurate pe conștiința de sine, personalitatea,toate în raport cu mediul de viață;

-securitatea ecologica sociala ce vizeaza relațiile dintre om și mediul natural și social, inclusiv relațiile dintre fenomenele și instituțiile sociale și spațiile în care ele se amplasează (orașe, întreprinderi, locuințe etc.), influențele lor reciproce;

-securitatea ecologica spirituala care trebuie sa se ocupe de raporturile dintre indivizii umani,dar într-o anumită ambianță culturală.

Putem concluziona ca securitatea ecologica este deosebit de complexa, este tot mai prezenta datorita configuratiilor noi ale mediului si omul nou ca rezultat al profundelor transformari produse in existenta sa si in consecinta este necesar sa se afirme tot mai mult.

In plan socio-uman securitatea moderna isi mai defineste o dimensiune, cea sanitara,care se refera la starea de sanatate si igiena a populatiei si vizeaza ocrotirea si ingrijirea sanatatii publice.Normalitatea se evidentiaza prin pastrarea unei stari generale bune de sanatate a oamenilor si prin asigurarea sanatatii publice.Acest din urma aspect se bazeaza pe bunastarea sanitara(calitatea vietii cel putin satisfacatoare in detrimentul mizeriei si saraciei) si starea de salubritate a intregii populatii(asigurarea conditiilor sanitare si de igiena publica).

In practica securitatii moderne avem de-a face cu sisteme sanitare proiectate dupa criterii sociale dinamice si complexe pentru a putea face fata cerintelor si exigentelor integrarii si dezvoltarii sociale.

Ca urmare a demografiei existente irational in Lume au aparut areale statale si sociale cu grave probleme de foamete si malnutritie.In consecinta este necesar ca oamenii sa nu fie cuprinsi de teama amenintarilor de a nu putea sa se hraneasca individual ori in comunitati.

Asa a aparut securitatea alimentara si a alimentului ce trebuie privita de la nivelul individual,pana la cel global.In esenta preocuparile in domeniu sunt grupate in patru aspecte ,toate la fel de importante:

-disponibilitatea hranei pentru intregul factor uman si cu continuitate rezonabila;

– accesibilitatea hranei,adica oamenii sa aiba acces la produce alimentare cu continuitate;

-acceptabilitatea-cei ce se hranesc sa accepte traditional si cultural hrana necesara;

-adecvarea prin aceea ca alimentatia trebuie sa fie comestibila si sanatoasa,iar producerea ei sa fie sustenabila,fara a ameninta generatiile viitoare in legatura cu reducerea ei.

Securitatea alimentului are invedere asigurarea produselor de baza ale alimentatiei rationale si sanatoase a omului,in conditiile in care genetica poate

aduce grave deservicii adecvarii alimentatiei,adica sa nu fie atat de sanatoasa ca pana acum.

Apreciem,asadar, ca securitatea alimentara si a alimentului este o nevoie umana fundamentala si ca atare preocuparile pentru ca foametea si malnutritia sa nu ameninte niciodata oamenii(8).

Fata de cele prezentate,in final dorim sa prezentam trei concluzii:

-multitudinea dimensiunilor securitatii moderne care privesc direct factorul uman ajuta foarte mult la dirijarea mult mai selectiva a efortului de securizare in planul societatii,comunitatilor si entitatilor statale;

-aceasta multidimensionalitate a securitatii moderne, care este tot mai mult socio-umana, permite si o extindere pe areale intinse a unor componente, corespunzatoare interrelatiilor pe care oameni le realizeaza pentru interese comune si recunoscand valori similare;extinderea securitatii moderne pe areale sociale si de entitati statale este o expresie a comprehensivitatii acesteia;

-componentele securitatii moderne cu implicatii indirecte socio-umane permit integrarea si dezvoltarea pe areale extinse,ceea ce obliga la realizarea colectiva,comuna,prin cooperare a securitatii umane,pe baze de obiective ale unor interese negociate si acceptate in spectrul globalizarii.

2.3.SECURITATE NATIONALA COMPREHENSIVA

Caracteristica de comprehensivitate a securitatii moderne se vede cu usurinta la nuvelul national al securitatii,care in principal si conform teoriilor realiste se refera la protejarea entitatii statale si sociale impotriva factorilor de insecuritate(interni si externi) la adresa valorilor si intereselor proprii.

La nivel national si acum exista situatia ca interesele si factorii de insecuritate sunt identificati,definiti si chiar perceputi in mod diferit de catre elementele politice ,diferente esentiale existand in legatura cu natura si amploarea lor.In consecinta, dezacord apare si privind reactiile adecvate,ce trebuie asumate fata de actiunea conjugata a factorilor de insecuritate,deseori masurile si actiunile propuse fiind contestate.

Studiile de specialitate ne arata ca elementul principal si final al securitatii nationale ramane supravietuirea statului in conditiile complexe si fluide din relatiile internationale.Dar aceasta apare oarecum diferentiat,in functie de nivelul de stabilitate si dezvoltare al entitatii statale.Un stat stabil si puternic este preocupat mai mult de factorii de insecuritate externa(dimensiunea mili-tara are o valoare de suficienta),in timp ce un stat mai slab se fereste de factorii de insecuritate interna(dimensiunile politica,sociala si umana fiind esentiale).

Dar preocupari de securitate politica,sociala,umana si militara, despre care s-au facut afirmatii mai sus,depind de puterea economica,aceasta la randul ei tine de securitatea energetica s.a.m.d.In felul acesta este usor de remarcat extinderea securitatii nationale pe domeniile vietii materiale si spiritualle devenind astfel comprehensiva.

Cu alte cuvinte,alaturi de apararea statului,prin securitatea nationala comprehensiva se asigura si protejarea calitatii vietii cetatenilor.Aceasta dubla cerinta obliga securitatea nationala sa se extinda cu preocupari concrete si

privind dimensiunile societala, educationala, culturala, etnico-religioasa, mediul, ecologia etc.

In ultima vreme,pe fondul comprehensivitatii securitatii nationale si moderne s-a redeschis dilema securitatii sub forma:de cata putere hard de securitate nationala au nevoie entitatile statale pentru a fi in siguranta? Recunoscand ca o relatie nepotrivita intre puterea militara si securitatea nationala ar putea genera mai multa amenintare si de aici o cursa a inarmarilor(9).

In consecinta ,se tinde spre integrarea in structuri comune/colective de securitate moderna,in cadrul carora sa se evidentieze mai mult o responsabilitate nationala decat o putere de securitate statala in exces.Deci elementul national trebuie sa vizeze mai mult participarea la securitatea internationala prin forme de cooperare de securitate,eliminandu-se incet dar sigur gandirea traditionala a securitatii militare.

Odata cu aprecierea ca omul si comunitatile umane sunt beneficiarii securitatii nationale moderne au aparut mai multe elemente noi si concrete in tripticul doctrina de securitate-politica de securitate-strategia de securitate.

Doctrina de securitate nationala face parte din doctrinele politice si evidentiaza optiunile factorului politic din intreaga cunoastere si invatatura privind securitatea moderna cu privire la ceea ce se preteaza de aplicat in securitatea nationala a entitatilor statale si sociale.

Ca atare, se prezinta sub forma unui sistem inchegat de principii ,care interpreteaza in mod coerent realitatea si normalitatea interna si internationala si recomanda o modalitate de actiune in functie de anumite optiuni si scopuri politice si ideologice.

Pe baza doctrinei de securitate nationala se ofera elementele necesare pentru configurarea dimensiunilor acesteia ,mai ales a celor cu referire directa la individ drept creator si beneficiar de normalitate si in stransa legatura cu valorile , interesele si obiectivele de securitate care trebuie sa stea la baza entitatii statale si sociale,

Prin continutul ei elaborat si asumat doctrina nationala de securitate trebuie sa prezinte o conceptie asupra situatiei sociale(pe toate planurile),o viziune asupra evolutiei sociale(pe termen scurt si mediu) si un ideal social(cu caracter de motivatie si angajare individuala si colectiva).

Politica de securitate nationala reprezinta o activitate deosebit de complexa si dinamica de guvernare a securitatii entitatii statale si sociale printr-un flux infodecizional coerennt si consistent in vederea directionarii dezvoltarii acesteia catre interesele si obiectivele nationale ,pentru normalitate interna si externa pe baza de alocare de resurse adecvate(10).

Altfel spus,politica de securitate nationala este de fapt un ansamblu de activitati,masuri si actiuni legate de exercitarea institutionala a puterii de securitate cu participarea si in beneficiul cetatenilor.Astfel,politica de securitate nationala devine o politica publica orientata spre rezolvarea problemelor din domeniile securitatii moderne,generand la randul ei politici publice pentru fiecare dimensiune de securitate moderna la nivel national.

Practica in domeniul analizat dezvaluie faptul ca in materie de politica de securitate nationala comprehensiva se au in vedere aspectele care tin de individ,comunitate,societate,factorul uman in ansamblu si pot fi:

– distributive-autorizeaza sau inlesnesc ceva pentru indivizi;

-redistributive-modifica drepturi,avantaje,venituri pentru factorul uman;

-de reglementare-stabilesc reguli,conduite,drepturi,restrictionari pentru factorul social;

-constitutive-care sugereaza si ofera proceduri,algoritmi,modele de respectat de fiecare individ sau comunitate on parte.

Pe baza celor afirmate mai sus,politica de securitatea nationala priveste factorul uman in trei ipostaze:ca specie(bio),ca producatori(forta de securitate privita economic,sanitar,etnic,religios,educational) si ca cetateni(membri ai unei comunitati politice cu drepturi si indatoriri,cu relatii interpersonale si interese).Numai asa se poate evidentia binele pe care politica de securitate nationala il proiecteaza,il transforma in deziderat si il infaptuieste pentru factorul uman.

Strategia de securitate nationala arata un anumit mod de a actiona in conditiile unei situatii complexe si dinamice,bazata de competitivitate si vointa penntru atingerea unui scop major,situatie caracterizata prin (a)normalitate intr-un grad diferit de manifestare.

In acest sens, apreciem strategia de securitate nationala ca fiind stiinta si arta utilizarii fortelor ,situatiilor si resurselor de securitate nationala pentru a oferi suportul maxim in vederea realizarii politicii nationale de securitate.

Ca practica, se dispune de un plan strategic care poate cuprinde: cunoasterea realitatii,formularea conceptiei de actiune,scopurile si obiectivele, etapele de actiune,fortele si resursele la dispozitie,procedura de actiune si managementul,toate stabilite cu luarea in consideratie a oportunitatilor si constrangerilor existente sau care pot apare in mediul de securitate intern si international.

Odata cu integrarea in sisteme de securitate regionale sau zonale entitatile statale beneficiaza de organizarea securitatii moderne comprehensive a acestora si care vizeaza factorii externi de insecuritate.In mediul intern securitatea moderna vizeaza participarea la securitatea prin cooperare,In aceste circumstante,mai vorbim doar de responsabilitatea nationala in legatura cu tripticul de securitate moderna(doctrina-politica-strategie).

Note:

(1)James C Hsiung,Comprehensive Security:Challenge for Pacific

Asia,University of Indianopolis Press,2004,p.34

(2) Idem,p.54

(3)Robinson Paul,op.cit,p.204

(4)Buzan,Bary,Peoples,States and Fear:an Agenda for International

Security Studies,Lodon,1991,p.26

(5)Commission on Human Security,Human Security Now.New

York,2003,p.11

(6)Kaldor, Mary,Human Security,Cambridge:Polity,2007

(7)Dalby,Simon,Environmental Security,Minneapolis:University of

Minnesota Press,2002,p.42

(8)”The Quest for Food Security in the Twenty-First Century”,

Canadian Journal of DevelopmentStudies,vol.19.Special Issue,

1998,p.77

(9)Robinson,Paul,Op.cit.,p.203

(10)Tamas,Sergiu,Op.cit.,p.207

CAP.3 INTELLIGENCE DE SECURITATE-TRANSPARENTA SI

SECRETIZARE

Securitatea moderna comprehensiva are o puternica dimensiune de intelligence.In zilele noastre se pune tot mai mult problema evidentierii unei transparente organizational-functionale cu respectarea aspectelor esentiale de secretizare operationala.

3.1. ASPECTE GENERALE

Una din temele majore dezbătute în spatiul public se referă la prezenta si aportul intelligence-ului în diverse forme si moduri la infodecizia de securitate pe plan intern si extern.

Noua tema de dezbatere în jurul căruia se cauta solutii la toate nivelele este echilibrul între nevoia de securitate nationala si securitate colectivă, comuna si prin cooperare, dar mai ales modul în care diferite entitati statale si sociale cu sistemele lor constitutionale pot garanta acest echilibru.

De asemenea,in dezbatere se asociaza si jurisprudenta institutionala nationala si europeana,referitoare la drepturile omului,care au statuat că acest echilibru trebuie să reiasă din justa proportionalitate între instrumentele pe care institutiile statului de drept le au la dispozitie pentru a garanta securitatea nationala,colectivă,comuna pe de o parte si mecanismele de monitorizare a posibilelor riscuri de abuz în utilizarea acestor instrumente, pe de altă parte(1).

3.2. CADRUL LEGAL DE INTELLIGENCE

Cu scopul principal de a asigura eficienta confruntarii informationale in contextul securitatii moderne,intelligence-ul beneficiază de un statut special, care prin entitati speciale ii permite accesul la informatii de securitate nationala si nu numai, prin diverse proceduri si mijloace tehnice si tehnologice de informatii.

In ultimul Raport al Adunării Generale ONU(2) sunt prezentate o serie de bune practici de intelligence, identificate în diverse tări de pe glob, menite să asigure un grad înalt de performantă serviciilor de informatii. Complementar, se evidentiaza răspunderea si bună conduită ale acestora în raport cu cetătenii. In continuare doar prezentam pe scurt câteva din elementele pe care un cadru legal solid pentru functionarea serviciilor de informatii ar trebui să le reunească.

Cadrul de actiune al serviciilor de informatii pentru securitate, concret spus cazurile în care acestea pot actiona, necesită o definire strictă si precisă în legislatia publica si trebuie să fie limitat strict la protejarea intereselor de securitate natională.

In acelasi timp si securitatea natională trebuie clar definită în legislatie, iar toate posibilele riscuri si amenintări la adresa entitatii statale si sociale care cad în responsabilitatea intelligence-ului trebuie enumerate.Practica internationala indică acestea ca fiind unele dintre principalele instrumentele pentru a asigura că intelligence-ul de securitate nu poate ajunge să dezechilibreze ordinea constitutională.

Competentele si puterile serviciilor de informatii pentru securitate trebuie definite în legislatia natională în mod clar si pe deplin. Aceasta devine o garantie fundamentală a statului de drept si aduce un element de transparentă în activitătile serviciilor, fără însă a periclita caracterul secret al intelligence-ului.

Experienta (inter)nationala a ultimilor ani a adus adesea in atentie pericolul ca serviciile de informatii si unii membri ai executivului să abuzeze de aceste puteri speciale, pentru intimidarea opozitiei , manipularea în scopul influentarii deciziilor guvernamentale sau a opiniei publice(3). Devine astfel evident ca abuzul de putere trebuie să fie interzis implicit prin prevederi legislative clare si norme de organizare si functionare care permit serviciilor de infromatii să îsi folosească puterile doar în scopuri foarte specifice.

3.3. ACORDAREA MANDATELOR

Pentru mentinerea unui echilibru între securitatea natională si libertătile fundamentale ale omului este esential ca structurile de intelligence de securitate să actioneze în baza unor mandate, acordate de autoritătile nationale competente.In mediul international de securitate se sustine un punct de vedere european , conform căruia organele judiciare sunt cele mai indicate să decidă în mod impartial asupra admisibilitătii măsurilor intrusive de intelligence modern.

Prin legislatia actuală, România se aliniază acestor recomandări internaionale, operatiunile de intelligence de securitate desfăsurându-se numai în baza mandatelor eliberate de judecător sau procuror.

În ce priveste misiunile si actiunile de intelligence de securitate ,care îngrădesc drepturile omului,este necesar sa se prevăda aprobarea pe mai multe nivele a unor astfel de măsuri, dar si monitorizarea desfăsurării lor de către cel putin un organism, independent de servicii, cu competenta de a solicita, la nevoie, revizuirea, suspendarea sau încheierea aplicării acestora.

In practică,intalnim asdemenea spete cand judecătorii au competenta de a solicita rapoarte interimare cu privire la progresele care se fac pentru atingerea obiectivelor stabilite în mandatul primit initial.

Astfel, ei pot limita actiunile colaterale si se pot asigura că folosirea metodelor intruzive nu depăseste scopul initial.(5) O asemenea competentă ar putea fi acordată judecătorului de drepturi si libertăti, prevăzut în arhitectura judiciară românească. Există și țări(Canada,Franta,Spania) în care autorizarea unor actiuni si misiuni de intelligence este dată numai de judecători sau instante specializate –ceea ce in practica s-a dovedit a nu fi rau.

3.4. STRUCTURILE DE MONITORIZARE

Statele cu o democratie evoluata si perfectionata ,prin documente adecvate recomandarilor din partea institutiilor internationale de securitate moderna(ONU,UE,OSCE),au relevat necesitatea unei monitorizări robuste, chiar transformari democratice a serviciilor de intelligence.(6) O recomandare similară vine si din partea Comisiei de la Venetia sub mesajul: ca este imperativ necesar ca astfel de organisme de supervizare să existe în fiecare stat si să aibă suficiente puteri, în legislatie si în practică, astfel încât functia de control să fie îndeplinită în mod satisfăcător(7).

Cu toate acestea ,nu s-a ajuns la un consens privind organismul cel mai indicat pentru efectuarea controlului. În unele state( printre care și România) controlul este asigurat de comisiile parlamentare,ceea ce este recunoscut ca legitimitate a Parlamentului în această activitate.Dar se trag semnale de alarma si se avertizează asupra riscului ca serviciile de informatii de securitate să fie atrase în jocurile politice,ca rezultat al posibilei lipse de experientă a parlamentarilor si a potentialelor scurgeri de informatii confidentiale.(8)

O altă variantă este supervizarea de către un ombudsman.Dar tot Comisia de la Venetia atentionează că este posibil sa lipseasca expertiza necesara care să îi permită monitorizarea bazei de date specifice intelligence-ului modern si astfel nu va fi un mecanism de control adecvat în acest domeniu(9).

O alta alternativă o poate reprezintă organismele de supervizare compuse din parlamentari si magistrati,care astfel pot sa asigure atât legitimitatea cât si expertiza necesare.

In literature de specialitate sunt cateva spete in domeniu:

-comisia de monitorizare formată din doi parlamentari si trei judecători(Suedia);

-Comisia G10(Germania), formată dintr-un judecător si trei alti membri, care pot fi parlamentari.

In general,aceste structuri sunt independente, iar una din principalele lor atributii ramane să determine dacă actiunile intrusive ale serviciilor de intelligence de securitate sunt absolut necesare. Dacă se stabileste că o metodă folosită nu este necesară sau contravine legii, mandatul operatiunii respective va fi retras(10).

In intelligence-ul modern de securitate un loc de baza il ocupa schimbul de informatii între servicii si alte institutii ale statului.Practica a demonstrat ca este necesar a se revizui în mod efectiv procedurile de transmitere de informatii,fapt pentru care organele de supervizare trebuie să aibă acces la toate informatiile necesare.

În acest scop este de mare utilitate un cadru legal, prin care structurile de supraveghere să poată desfăsura actiuni comune de revizuire a schimbului de informatii intre institutiile pe care le supervizează. Cadrul poate avea temei numai daca este însotit de competenta de a împărtăsi între ele, în timpul acestor revizuiri comune, informatiile la care au acces(11).

Pentru a intelege mai bine cele prezentate mai sus aducem drept exemplu Belgia,unde agentiile separate care supervizează serviciile de informatii de securitate, au voie să facă schimb de informatii între ele tocmai pentru a monitoriza fluxul între cele două institutii si au desfăsurat deja o serie de investigatii comune.

Dupa opinia noastra ,in lipsa unui cadru temeinic asigurat, singura solutie poate fi recurgerea la interpelări ad-hoc,cu precizarea ca acestea să nu fie, prin natura lor, discretionare ci extraordinare.De fapt ele nu vor putea înlocui niciodata o monitorizare permanentă a fluxului de informatii între instituiile abilitate.

Schimbul de informatii între serviciile de intelligence si institutiile statului trebuie să decurgă în baza unor protocoale,care dupa parerea noastra pot să includă:

– proceduri pentru asigurarea unor cai de audit clare, inclusiv prin registre permanente cu evidenta tuturor informatiilor transmise între institutii;

– autorizatiile din partea organului care transmite, dar si al celui care primeste informatiile;

-clarificarea modului în care schimbul de informatii urmează sa fie revizuit de organismele de monitorizare competente.

3.5. RASPUNDEREA IN FATA CETATENILOR

Având în vedere natura secretă a activitătilor de intelligence , devine dificil să vorbim despre răspundere în fata cetătenilor. Totusi,in studii de bune practici din domeniu sunt suficiente măsuri care pot sa aduca un anumit grad de transparentă serviciilor de informatii si astfel sa contribuie la consolidarea răspunderii acestora în fata factorului social.

Una dintre problemele de luat serios in seama este constitutionalitatea măsurilor.In primul rand este vorba despre împletirea măsurilor pentru garantarea securitatii nationale cu drepturile si libertătile fundamentale ale omului.In al doilea rand, este nevoie de o privire de ansamblu asupra deciziilor juridice pe baza carora s-a modelat de-a lungul timpului măsurile legislative privind serviciile de infoormatii, astfel încât să se permită si să extindă posibilitătile de actiune ale intelligence-ului, în acelasi timp cu mentinerea drepturilor si libertătilor oamenilor pe teritoriul national – evitandu-se proiecte legislative care ar fi stabilit măsuri intruzive.

O situatie destul de buna din acest punct de vedere apare si la noi,unde factorul juridic a avut si are un rol determinant în mentinerea echilibrului între măsurile pentru extinderea puterilor serviciilor de informatii si garantarea drepturilor cetătenilor.

O alta problema este legata de impartialitatea intelligence-ului fata de societatea civilă,factorul politic si multimedia.Studiul unor analize din domeniu ne-a permis sa evidentiem ca legislatia natională trebuie să interzică serviciilor de informatii să actioneze în interesul oricărui grup politic, pentru evitarea implicării lor în politică. Un exemplu este interdictia aplicată angajatilor din intelligence de a fi membri de partid sau de a primi instructiuni de la partied,iar numirile în functiile de conducere ale serviciilor de informatii să fie supuse examinării din afara executivului.

Apreciem ca bune practici interdictia pentru serviciile de informatii de a-si utiliza competentele pentru a influenta manifestări legitime ale drepturilor la libera asociere, întrunire pasnică si exprimare sau la activităti politice legitime(acestea sunt drepturi fundamentale pentru buna functionare a societătii civile, a media si a partidelor politice si manifestarea democratiei).

Din practica international s-au conturat doua proceduri:

-stabilirea de măsuri pentru a reduce posibilitatea intelligence-ului de a viza grupuri sau persoane care îsi exercită în mod legitim aceste drepturi, limitând măsurile de colectare de informatii si folosirea datelor personale colectate (Canada, Elvetia, Japonia, Olanda);

– adoptarea de măsuri speciale pentru a proteja jurnalistii,limitand măsurile de colectare de informatii pe care serviciile le pot aplica în cazul jurnalistilor, pentru a proteja privilegiile profesionale ale acestora, în special cu privire la confidentialitatea surselor de informare.

Putem concluziona ca este nevoie de standarde neselective cu mecanisme de responsabilizare internă, de standarde clare care să fie valabile pentru toate operațiunile de investigatii desfășurate în plan național.Deopotriva,este necesar ca operatiunile de monitorizare ale serviciilor de intelligence să se desfăsoare numai în baza mandatelor.In aceeasi masura este utilă înfiintarea unor sectii specializate în cadrul instantelor, cu rolul de a acorda mandatele în vederea desfăsurării activitătii serviciilor de informatii, astfel încât magistratii să aibă acces la informatii clasificate, în baza unui certificat ORNISS.

Având în vedere recomandările internationale, consideram utilă crearea unei structuri active, care să dispună de competentele, expertiza si resursele necesare pentru monitorizarea democratică a activitătii serviciilor de informatii si a fluxului de informatii între acestea si alte institutii ale statului.

Si noi suntem de acord cu recomandările externe cu privire la implementarea transparentă a unui cod de etică profesionala, accesibil publicului, în cadrul serviciilor de informatii. Vedem această măsura ca integritate si moralitate,alaturi de transpunerea unei noi doctrine de securitate .

NOTE:

Curtea ConstituTională a României a declarat ca neconstitutionale

legile privind retinerea datelor si comunicatiile electronice(CCR: Decizia 461 din 16.09.2014, publicată în MO 775 din 24.10.2014)

Organizatia Natiunilor Unite, Adunarea Generală: A/HRC/14/46.

Raportorului Special pentru promovarea si protejarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale în lupta împotriva terorismulu,. 17 mai 2010.Accesat la: https://www.fas.org/irp/eprint/unhrc.pdf, în data de: 24 iulie 2015.

Tool 3: Intelligence Transparency, Secrecy, and Oversight in a

Democracy Laurie Nathan, This tool is part of Overseeing Intelligence Services: A Toolkit, edited by Hans Born and Aidan Wills, 2012 DCAF, p.54.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului: Klass v. Germany,

paragrafele 55-56. Citat în: Adunarea Generală a Națiunilor Unite: A/HRC/14/46.

Tool 5: Overseeing Information Collection Lauren Hutton, This tool

is part of Overseeing Intelligence Services: A Toolkit, edited by Hans Born and Aidan Wills, 2012 DCAF, p.93

Consiliul Europei, Adunarea Parlamentară: Recomandarea

1713/2005- Monitorizarea Democratică a Sectorului Securității în Statele Membre, 2007; OSCE Parliamentary Assembly: Baku Final Declaration, Resolution on the democratic control of the public and private security sectors. Baku, 2014; ONU: A/HCR/14/46

Report on the democratic oversight of the security services. Adopted

by the Venice Commission at its 71st Plenary Session (Venice, 1-2 June 2007), p.52.

Idem, p.32.

Ibidem

Tool 5: Overseeing Information Collection Lauren Hutton, This

tool is part of Overseeing Intelligence Services: A Toolkit, edited by Hans Born and Aidan Wills, 2012 DCAF, p.99-100.

Kent Roach: Tool 7 – Overseeing Information Sharing. În: Hans

Born; Aidan Wills: Overseeing Intelligence Services – A Toolkit. DCAF, Geneva, 2012.

Cap.IV STUDIU DE CAZ-ASPECTE DE SECURITATE MODERNA IN STRATEGIA NATIONALA DE APARARE A TARII

Strategia de aparare nationala a Romaniei,aparuta la jumatatea anului 2015,evidentiaza cu prisosinta elemente cu valoare de fundamente,ce pot fi cuprinse intr-o doctrina de securitate romaneasca,probleme principale ce deriva dintr-o politica de securitate nationala rationala si cateva aspecte de noutate si novatoare pentru directiile de actiune pe domenii,toate relevand modernitatea si comprehensivitatea securitatii nationale.

PUTEREA DE SECURITATE:

– asigurarea securitatii cetătenilor oriunde s-ar afla ei;

-apărarea valorilor, intereselor și simbolurilor care o definesc, bunurile nationale și resursele naturale, precum și institutiile care o reprezintă,cu prioritate acordată educatiei și sănătătii, protejării patrimoniului, mediului înconjurător și sustinerii domeniilor de excelentă;

-contribuie la mentinerea securitătii colective și la promovarea

democratiei și libertătii.

Factor de evaluare-credibilitatea strategică,prin predictibilitate și continuitate .

2.CONCEPTUL DE SECURITATE NATIONALA EXTINSA:

-mutualitatea stat-cetatean in domeniile:apărare ( în dubla ipostază- apărare națională și apărare colectivă), ordine publică, activitatea de informații, contrainformații și de securitate, educație, sănătate, demografie,economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice;

-abordare integratoare și multidimensională, în care dimensiunea de apărare se îmbină și echilibrează reciproc cu dimensiunile de mai sus;

-asigurarea convergenței cu principiile europene de securitate,în care securitatea și dezvoltarea sunt plasate într-o relație de directă proporționalitate;

-asigurarea unei reziliențe sporite a instituțiilor de stat și a societății civile în fața unor posibile situații de criză, fortuite sau persistente, într-un mediu internațional de securitate impredictibil și într-un context de securitate complex;

-existenta in vecinatate a unor mari comunitati de romani;

-singuri nu putem garanta securitatea-se impune colaborarea efecivă și eficientă în cadrul mecanismelor și formatelor de cooperare internațională.

VALORI SI PRINCIPII DE SECURITATE

3.1. VALORI:

-demnitatea, înțeleasă ca atribut esențial al persoanei umane;

-coeziunea civică și afirmarea identitătii nationale, ca aspirații comune ale comunității de cetățeni reuniți în stat;

-democrația constitutională și statul de drept, respectiv cultura politică participativă, pluralismul politic, separația și echilibrul puterilor în stat, garantarea drepturilor și libertățiIor fundamentale ale cetătenilor și respectul față de prevederile constituționale și legale;

-integritatea statală și teritorială a României, bazată pe loialitatea cetățenilor și instituțiilor publice față de suveranitatea națională.

3.2. PRINCIPII:

-continuitatea-necesitatea coerenței politicilor în baza cărora România își construiește viitorul și se integrează în comunitatea europeană și euroatlanticã;

-predictibilitatea-elaborarea și implementarea politicilor de securitate națională la nivel intern, cât și în planul politicii externe, cu respectarea imperativului conectării ferme și ireversibile la principiile, mecanismele și procedurile de consultare, de decizie și de planificare aliate în scopul sporirii contribuției României la apărarea comuna si colectivă;

-legalitatea-îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor asumate de România în plan național, european și internațional;

-proportionalitatea-vizează adecvarea mijloacelor de actiune necesare asigurării securitătii nationale la obiectivele stabilite și resursele alocate.

4.INTERESE DE SECURITATE

-garantarea caracterului național, a suveranității, independenței,

unității și indivizibilității statului;

-apărarea integrității și inalienabilitătii teritoriale a tării;

apărarea și consolidarea democrației constituționale și a statului de drept;

-protejarea drepturilor și Iibertăților fundamentale ale tuturor cetătenilor și garantarea siguranței lor;

-garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale lingvistice și religioase persoanelor apartinând minoritătilor nationale;

-valorificarea resurselor și a poziționării geostrategice ale țării noastre în vederea atingerii nivelului de bunăstare la care cetățenii sunt îndreptățiți;

-reducerea decalajelor de dezvoltare și reconstrucția marilor sisteme publice;

-asigurarea ireversibiIității apartenenței la sistemul de apărare colectivă transatlantic;

-consolidarea UE și participarea activă la procesele de integrare în interiorul acesteia.

5.OBIECTIVE NATIONALE DE SECURITATE-VIZEAZA:

-consolidarea capacității naționale de apărare menită să asigure integritatea teritorială, suveranitatea și independența României, precum și securitatea poporului român;

-promovarea și asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale;

-buna funcționare a justiției și asigurarea ordinii de drept;

-înlăturarea deficiențelor care afectează buna guvernantă, întărirea capacității administrative, protejarea procesului decizional față de influențe și/sau acțiuni nelegitime sau netransparente;

-asigurarea eficienței sistemelor naționale de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, interne și externe, militare sau de natură civilă;

-consolidarea securității și protecției infrastructurilor critice si energetice, de transport și cibernetice , precum și a securității alimentare și a mediului;

-dezvoltarea capacitatilor de respingere a pericolelor asimetrice;

-asigurarea unui mediu economic performant, dinamic și competitiv, în plan investițional și antreprenorial, precum și a stabilității financiar- bugetare a statului;

-dezvoltarea consolidată, durabilă și adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice(sănătate, educație, protecție socială);

-prevenirea reacțiilor și tendințelor radicale sau extremiste, prin respectarea pluralismului în societate și cultivarea toleranței la nivelul societății civile;

-promovarea identității nationale, inclusiv prin prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural, precum și prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelență.

6.PROFIL DE TARA-PRIN OBIECTIVE CE URMARESC:

-consolidarea profilului României în NATO și UE, prin contribuții atât conceptuale, cât și operaționale;

-respectarea principiilor și valorilor fundamentale ale UE;

-consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv în domeniul economic și comercial;

-asigurarea securității în regiunea Mării Negre;

-aprofundarea cooperării cu statele vecine și cu cele din flancul estic al NATO;

-intensificarea cooperării regionale, inclusiv în domeniul apărării;

-susținerea parcursului european al Republicii Moldova;

-promovarea intereselor politice, economice și de securitate în regiuni de relevanta strategica pentru țara noastră.

7.MEDIUL DE SECURITATE:CARACTERISTICI SPECIFICE

Mediul global:

-într-o continuă transformare,accentuarea interdependențelor și impredictibilității în sistemul de relații internaționale;

-pe termen mediu și lung, evoluțiile si dominate de tendințe complexe: reconfigurarea jocurilor geostrategice;dezvoltarea rapidă a tehnologiei informației; resurgența naționalismului și a extremismului;fragmentarea etnico-religioasă și radicalizarea ideologică;adaptarea infrastructurilor critice în raport cu apariția de calamități, crize energetice, atacuri cibernetice, pandemii;

-dinamica evoluțiilor actuale de securitate profilează două mari provocări: identificarea constantelor și anticiparea posibilelor fenomene interne, regionale și internaționale care pot afecta securitatea națională a României;

-cresterea rolului ONU in anticiparea și prevenirea problemelor majore de securitate la nivel global:contestarea tot mai frecventă a regimului internațional al tratatelor și înțelegerilor privitoare la înarmare, la desfășurarea și staționarea de forțe și capacități militare și la măsurile de creștere a încrederii și securității la nivel regional și internațional.

Mediul transatlantic:

-poziționarea României pe flancul estic al Alianței Nord Atlantice și al

UE, precum și la interferența unor zone cu risc de securitate de nivel ridicat-apărarea și securitatea depășesc sfera de responsabilitate a unui singur stat;

-garantul principal al securității României este Alianța Nord Atlantica;

-soliditatea relației transatlantice depinde de menținerea angajamentului SUA în Europa, precum și de modul în care aliații și partenerii europeni vor aloca resurse pentru dezvoltarea propriilor capacități de apărare.

-un actor important în spațiul european și euroatlantic este Federația Rusă cu generarea a foarte multe probleme;

-arhitectura europeană de securitate este tot mai amenințată de crize și

conflicte în derulare în imediata vecinătate, la est și la sud, în măsură să afecteze, direct sau indirect, interesele naționale de securitate ale României;

-emergența grupărilor teroriste stimulează fenomenul radicalizării

islamice la nivel european, evidențiind riscurile pe care le prezintă întoarcerea în spațiul comunitar a jihadiștilor europeni, care anterior au fost angajați în lupte sau programe de antrenament în state cu problematică teroristă activă;

-accentuarea migrației provenind din zonele de conflict sau cu o situație economică precară a generat provocări la adresa capacității statelor membre de gestionare a fluxurilor de imigranti ilegali și de preluare/integrare în cadrul comunităților locale.

Mediul de securitate regional:

-se află într-o nouă fază de reconfigurare;

-România are obligația de a păstra echilibrul strategic într-o zonă de

interferență a unor complexe de securitate regionale, dar și de a contribui la consolidarea procesului de europenizare, prin extinderea graduală a spațiului european de libertate, prosperitate, securitate și justiție;

-cooperarea regională, prin consolidarea dimensiunilor estică și sudică ale politicilor de vecinătate a UE crește în importanță;

-Federația Rusă încearcă să-și consolideze statutul de putere în plan regional, acțiunile sale afectând stabilitatea regională și parcursul european al Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei.

-perpetuarea instabilității din Balcanii de Vest generează derapaje populiste, extremiste, radicale sau chiar fundamentaliste, prin adâncirea unor clivaje istorice și afectarea drepturilor comunităților etnice, favorizând criminalitatea organizată și corupția;

-arhitectura energetică regională poate suferi mutații determinate de

eventuale sincope în valorificarea resurselor energetice din arealul pontic și dezvoltarea unor proiecte energetice concurente celor susținute de UE și România;

-punerea sub semnul întrebării a sistemului de valori liberale,

derapajele de la normele statului de drept, tendințele autoritare în exercitarea puterii, exacerbarea discursului naționalist și populist determină creșterea instabilității regionale și diminuarea sentimentului de securitate în zonă.

8.RISCURI SI AMENINTARI

– reprezintă probabilitatea de manifestare a unui eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra securității naționale:

-instabilitatea regională limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice;

-nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României generată de

persistența dificultăților interne , dar și de factori externi;

-riscuri de natură social:declinul demografic, emigrația populației

active,degradarea factorilor de mediu, al deficiențelor din sistemele naționale de sănătate, educație și asistență socială,al distorsiunilor pe piața muncii;

-radicalizarea entităților extremiste prezente pe teritoriul Românie pot produce accentuarea curentelor extremiste de sorginte etnică, religioasă sau de altă natură;

-criminalitatea transfrontalieră, de la trafic de droguri, persoane, arme și bunuri, migrație ilegală până la criminalitate economic-financiară, este un alt risc cu posibil impact asupra securității nationale;

-traficarea ilegală de armament convențional ca interes al unor actori

statali și non-statali de a derula operațiuni in zone de conflict sau cu potențial de conflict armat;

-de interes pentru securitatea națională rămân riscurile cu probabilitate

redusă, dar cu impact major: confruntări militare de joasă intensitate, dar persistente în timp, fluxuri migratorii generate de catastrofe naturale, pandemii, dezastre ecologice.

Amenintari-reprezintă capacităti, strategii, intentii ori planuri ce pot afecta valorile, interesele și obiectivele nationale de securitate:

-acțiunile destabilizatoare din vecinătatea estică influenteaza negativ securitatea spațiului euroatlantic: instabilitate regională și posibile fenomene contradictorii( migrație, criminalitate organizată) cu afectarea potentialului de dezvoltare economic;

-perpetuarea conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre și instabilitatea din Balcanii de Vest creează presiuni suplimentare asupra României;

-tensiunile interetnice și dezechilibrele regionale în statele din proximitate pot conduce la declanșarea unor conflicte regionale;

-distorsiunile de pe piețele energetice și proiectele concurente ale unor actori statali sau nonstatali afectează eforturile României de asigurare a unui nivel suficient al securitătii energetic;

-acțiunile cibernetice lansate de entități ostile asupra infrastructurilor informaționale de interes strategic ale instituțiilor publice și companiilor desfășurate de grupări de criminalitate cibernetică sau atacurile cibernetice extremiste lansate de grupuri de hackeri afectează direct securitatea națională;

-terorismul este o amenințare persistentă, cu forme de manifestare

dificil de anticipat și contracarat;

-proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători,

precum și traficul de produse cu dublă utilizare, pot afecta securitatea națională, în condițiile unei destabilizări la nivel regional.

-acțiunile informative ostile, care au în vedere dezvoltarea unor puncte de sprijin pe teritoriul național, în special în scop de influență, pot obstrucționa proiectele strategice ale României și deciziile în stat.

9.VULNERABILITATI

-sunt consecințe ale unor disfuncții ori deficiențe sistemice, care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unei amenințări sau a unui risc;capacitatea instituțiilor statului de a evalua și diminua impactul riscurilor și amenințărilor este limitată de persistența unor vulnerabilități în: absorbția fondurilor europene, utilizarea banului public, energie, infrastructură critică, agricultură, protecția mediului, justiție, sănătate, educație și cercetare științifică.

-absența unei planificări bugetare multianuale reale, care să determine asumarea și respectarea unor programe de investiții, are efecte negative, inclusiv în ceea ce privește creșterea capabilităților forțelor armate și respectarea angajamentelor privind cheltuielile militare;

-capabilitatea administrației centrale și locale de a implementa politicile publice naționale și europene;

-reacția interinstituțională/interoperabilitatea institutionala în situații de criză este afectată de precaritatea resurselor și incoerenta în gestionarea diverselor tipuri de riscuri;

-corupția vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei și afectează potențialul de dezvoltare a tării, buna guvernantă, decizia în folosul cetățenilor și comunităților, precum și încrederea în actul de justiție și în instituțiile statului,iar in plan extern are impact negativ asupra credibilității și imaginii țării noastre;

-excluziunea și polarizarea socială, gradul de sărăcie, declinul demografic, migrația forței de muncă specializate, disparitățile socio-economice între regiuni si judete, fragilitatea spiritului și solidarită ții civice;

Deteriorarea situației de securitate la nivel internațional, dar mai ales regional impune cunoașterea principalelor amenințări, riscuri și vulnerabilități cu care se confruntă țara noastră, în contextul apariției și, posibil, al dezvoltării unor noi forme de influențare și constrângere, ca rezultat al unui mix de componente neconvenționale și convenționale.

10. ASIGURAREA SECURITATII NATIONALE

Preocuparile de securitate nationala presupun:

-identificarea si definirea continua a intereselor și obiectivelr naționale de securitate cu valoare de fundamente ;

-subsumarea obligației de a preveni, a combate și a răspunde, într-o manieră credibilă, în baza principiului constituțional al coordonării unitare, potențialelor amenintări, riscuri și vulnerabilități cu care România se poate confrunta pe termen scurt si lung.

Direcțiile de acțiune și modalitățile de asigurare a securității naționale a României vizează:

-consolidarea credibilității strategice prin continuitate și predictibilitate, atât la nivel intern, cât și la nivel extern;

-asigurarea unui cadru legal adaptat, atât pentru coordonarea unitară a activităților privind apărarea țării și securitatea națională pe scara ierarhica;

-intensificarea colaborării interinstituționale pentru identificarea și îndeplinirea obiectivelor strategice de securitate națională;

-concentrarea pe prevenire și mecanismele preventive în sfera securitătii nationale și apărării tării;

-alocarea de resurse printr-un proces integrat, continuu, multianual și riguros de planificare, capabil să răspundă atât noilor cerințe de planificare interinstituțională, la nivel național, cât și rigorilor principiilor de planificare bugetară multianuală specifice NATO si UE.

Pentru cercetarea noastra stiintifica sunt de maxim interes directiile de actiune ce privesc dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică a securitatii nationale.

Perspectiva romaneasca in materie de securitate nationala presupune dezvoltarea unui sistem intelectual creativ,in care educația, sănătatea și factorul social au rolul principal.

Direcțiile de acțiune în acest sens trebuie sa evidemtieze:

-conturarea unui amplu proiect național de educație, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte și performanță;

-stimularea cercetării științifice, în corelatie cu sistemul de educatie, ca demers esential pentru înțelegerea naturii amenințărilor și provocărilor actuale;

-dezvoltarea culturii de securitate, inclusiv prin educatie continuă, care să promoveze valorile, normele, atitudinile sau acțiunile care să permită intelegerea conceptului de securitate naională;

-creșterea capacității de reacție a sistemului de sănătate publică în cazul apariției unor pandemii sau situatii de urgentă;

-modelarea sistemului de sănătate prin situarea pacientului/ce

tățeanului în centrul acestui sistem;

-corelarea politicilor privind piața muncii cu cele din educație

și sănătate, în vederea sprijinirii proceselor de dezvoltare durabilă;

-adoptarea unor măsuri coerente care să vizeze diminuarea

gradului de deteriorare a situației demografice și reducerea disparităților de dezvoltare la nivel teritorial.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Avand in vedere domeniul de doctorat am apreciat ca trebuie sa incep cercetarea stiintifica cu problemele referitoare la securitatea moderna,dar si cu suficiente referiri la securitatea nationala.Rezultatele cercetarii stiintifice in acest sens m-au ajutat sa inteleg fondul principal ideatic si de context stiintific pentru aspectele principale ale temei tezei de doctorat.

Conceptul de securitate, definit mai mult prin dezbateri de idei,decat consacrat definitiv,in viziunea noastra se axeaxa in principal pe factorul uman dobandind dimensiuni/component legate strict de acesta,cum ar fi sociala, umana,ecologica, de mediu,sanitara,alimentara etc.

Relevanta securitatii apare tot mai mult prin caracteristica de modernitate,care genereaza cateva cerinte si exigente esentiale pentru practica de securitate.Este voerba despre reconfigurarea unor interese de securitate mai aproape de valorile de securitate nationala si in consecinta afirmarea mai clara a unor obirctive de securitate.

Paradigma de securitate a fost completata cu caracteristica de comprehensivitate,prin care aceasta se extinde tot mai mult(pana la peste tot) si devine implicita prin noile dimensiuni in sfera relatiilor international,desigur cu implicatii favorabile catre globalizarea securitatii.Dar nu trebuie uitat faptul ca aceasta caracteristica favorizeaza integrarea si dezvoltarea,ambele devenind astfel premisele serioase ale globalizarii securitatii si afirmarii unei securitati globale de care este absoluta nevoie.

In conditiile evolutiilor globale sau spre globalizare ale securitatii moderne implicit comprehensiva se pune problema intelegerii caracteristicii de nationala.In viziunea noastra aceasta ramane ca responsanilitate a entitatii statale si sociale privind mediul intern de securitate si de participare tot mai active la securitatea international pe areale diferite.

Complexitatea si modernitatea securitatii nationale,dar si a celei integrate sunt mult dependente de intelligence-ul specific.Pentru a percepe statea de securitate,pentru a putea evalua parametrii starii de securitate,pentru avea o doctrina de securitate adecvata,o politica de securitate inteleapta si o strategie de securitate integratoare este nevoie de o confruntare informational permanenta intr-un mediu de securitate stratificat.

Securitatea nationala ca responsabilitate politica poate fi realizata numai pe baza info-deciziei strategice de securitate puternic ancorata in realitatile integratoare in care entitatea statala si sociala este cuprinsa.

Fata de cele prezentate nu ne scapa din vedere faptul ca securitatea moderna devine implinita si matura prin capacitatea de a integra(functionalitatea comprehensiva) si de a se integra in sisteme complexe si performante de securitate comuna,colectiva sau prin cooperare.

Concluziile prezentate ne sugereaza si cateva propuneri:

-necesitatea configurarii paradigmatice a unei securitati(cu caracteristicile: moderna,comprehensiva,integratoare si integrate) in globalizare si apoi globale cu pilonii/premisele de integrare si dezvoltare;

-practica securitatii commune(UE),collective(NATO) si prin cooperare poate crea un nucleu doctrinar-strategic atat pentru securitatea nationala,cat si pentru securitatea globala;

-este mult mai mult necesar ca la nivel national dimensiunile/componentele securitatii moderne referitoare la factorul uman sa fie evidentiate prin politici,strategii,planuri si programe publice, pe areale de securitate integrate;

-omul fiind beneficiarul securitatii modern,are si obligatia de a participa si crea cu constienta si constiinta starea de securitate,in acest sens cultura de securitate sa se raspandeasca si mai mult in randul factorului uman.

Cercetarea stiintifica, a carei rezultate le-am prezentat in acest referat reprezinta fondul teoretico-metodologic de cunoastere aprofundata pentru avansarea investigatiilor stiintifice catre securitatea umana.In felul acesta vom aborda securitatea unama atat dinspre contextul securitatii moderne(cu caracteristicile de nationala si comprehensive),cat si dinspre beneficiarul entitatea sociala.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

(1)David A.Baldwin,”The Concept of Security,in Paul F.Diehl(ed.),

vol.1(London:Sage,2005)

(2)PaulRobinson,Dictionar de Securitate Internationala,CA PUBLISHING,2010

(4)Rita Taureck,”SecuritizationTheory and Securitization Studies”, Journal of International Relations and Development,vol.9,2006

(5)Ole Waever,”Securitization and Desecuritization”,in Ronnie D Lipschultz(ed.),On Security,New York,1995

(6) Tamas Sergiu,Dictionar Politic,Editura Academiei Romane,

Bucuresti,1993

(10) Roskin G.Michael,”National Interest:From Abstraction to Strategy”,Parameters,vol.24,no.4,1994/1995

(11)James C Hsiung,Comprehensive Security:Challenge for Pacific

Asia,University of Indianopolis Press,2004

(12)Buzan,Bary,Peoples,States and Fear:an Agenda for International

Security Studies,Lodon,1991

(13)Commission on Human Security,Human Security Now.New

York,2003

(14)Kaldor, Mary,Human Security,Cambridge:Polity,2007

(15)Dalby,Simon,Environmental Security,Minneapolis:University of

Minnesota Press,2002

(15)”The Quest for Food Security in the Twenty-First Century”,

Canadian Journal of DevelopmentStudies,vol.19.Special Issue,1998

(16) CCR: Decizia 461 din 16.09.2014, publicată în MO 775 din 24.10.2014;

CCR: Decizia 440 din 8.07.2014;

CCR: Decizia 1258 din 8.10.2009, publicată în MO 798 din

23.11.2009.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite: A/HRC/14/46.

ONU: A/HRC/14/46.

Consiliul Europei, Adunarea Parlamentară: Recomandarea

1713/2005 Monitorizarea Democratică a Sectorului Securității în Statele Membre, 2007.

OSCE Parliamentary Assembly: Baku Final Declaration,

Resolution on the democratic control of the public and private security sectors. Baku, 2014;

Report on the democratic oversight of the security services.

Adopted by the Venice Commission at its 71st Plenary Session (Venice, 1-2 June 2007);

(24)Overseeing Information Collection Lauren Hutton, This tool is part of Overseeing Intelligence Services: A Toolkit, edited by Hans Born and Aidan Wills, 2012 DCAF.

(25)Kent Roach: Tool 7 – Overseeing Information Sharing. În: Hans Born; Aidan Wills: Overseeing Intelligence Services – A Toolkit. DCAF, Geneva, 2012.

(26) Russell A. Miller: Balancing Security and Liberty in Germany

(27)https://www.fas.org/irp/eprint/unhrc.pdf,

928)http://www.justice.gov/archive/ll/paa-dispelling-myths.html,