Compoziția și distribuția faunei fitofile în Sistemul [607038]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Departamentul de Ecologie Sistemică și Sustenabilitate

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
CU TEMA:

Compoziția și distribuția faunei fitofile în Sistemul
de Zone Umede al Dunării Inferioare

Coordonator știintific:
Prof. Dr. Geta RÎȘNOVEANU

Doctorand: [anonimizat]
2011

2

Prezenta cercetare a fost desfăș urată în cadrul proiectului : “Suport
financiar pentru studii doctorale privind complexitatea din natură, mediu și
societatea umană ” (Contract POSDRU/6/1.5/S/24 ) și a beneficiat de suport
financiar din partea Departamentului de Ecologie Sistemică și
Sustenabilitate.

CUPRINSUL LUCRĂRII

Lista abrevierilor …………. …………………………………………….. …………………………..6
Lista figurilor ……………………………………………………………… …………………………..8
Lista tabelelor …………………………………………………………….. …………… …………….11
Lista anexelor …………………………………………………………….. ………………………….13

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………… ……14

Capito lul 1: ANALIZA, INTEGRAREA ȘI SINTEZA PRINCIPALELOR
CERCETĂRI CU PRIVIRE LA COMPARTIMENTUL FAUNEI
FITOFILE …………………………………………………………………. …………………………..18

1.1. Scurt istoric al cercetărilor comparti mentului faunei fitofile …………………18
1.2. Locul și rolul faunei fitofile în cadrul sistemelor acvatice …………………….20
1.3. Relația comunități fitofile -suport vegetal ……………………………………………24
1.4. Dinamica sezonală a macr ofitelor suport în relație cu fauna fitofilă ……….30
1.5. Compoziția, structura și distribuția faunei fitofile și principalii factori de
comandă care pot acționa la nivelul acestora ……………………………………….32
1.6. Caracterizarea zonei de cer cetare ……………………………………………………….43

3
Capitolul 2: ORGANIZAREA PROGRAMULUI INDIVIDUAL DE
CERCETARE ……………………………………………………………. ………………………….50

2.1. Cadrul conc eptual ………………………………………………………………………………50
2.2. Scopul și obiectivele cercetării …………………………………………………………….52
2.2.1. Scopul programului individual de cercetare ……………….. …………………………52
2.2.2. Obiectivele programului individual de cercetare ……… ……………………………..52
2.2.3. Activitați propuse …………………. ……………………………………………………….53
2.3. Organ izarea la scară spațio -temporală a programului de cercetare ……………. 56
2.4. Identificarea principalelor variabile de stare ……………………………………………….62
2.5. Metode de studiu ……………………………………………………………………………………..63
2.5.1. Metode de prele vare a vegetației acvatice și a faunei fitofile asociate ……………63
2.5.2. Metode de conservare și prelucrare primară a probelor …………………………….64
2.5.3. Metode de înregistrare, determinare și analiză a parametrilor fizico -chimici d e
interes în ecosistemele studiate ………… ………………………………………………64
2.5.4. Metode de analiză și identificare a taxonilor din cadrul asociații lor vegetale și a
comunităților fitofile …………………………………. ……………………. ……………65
2.5.5. Metode de analiză a datelor ………………. …………………………….. …………….66
2.5.5.1. Estimarea principalilor parametrii / indici care caracterizează compoziția,
structura, diversitatea și ech itabilitatea comunităților fitofile și a asociațiilor
vegetale suport …………………. ………………………………………………………66
2.5.5.2. Analiza similarității comunităților fitofile …………… …………………………….71
2.5.5.3. Metode de testare, validare și explicare a măsurii variabilității dintre principalele
grupări de similaritate ale structurii comunităților fitofile ……………………….72

Capitolul 3: REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII …….. ……………………..74
3.1. Caracterizarea UHGM …………………………………………………………………74
3.1.1. Specificul regimului hidrologic în intervalul de studiu …………… ……………..74

4
3.1.2. Caracteristicile principalilor parametrii fizico -chimici înregistrați la nivelul
sistemelor acvatice cercetate în IMB în intervalul 2009 -2010…………………..77
3.2. Caracterizarea asociațiilor vegetale suport – compoziție și distribuție
spațio -temporală ……………………………………………………………. ……………82
3.3. Structura, distribuția și dinamica comunităților fitofile din sistemele
acvatice din IMB pe parcursul perioadelor de studiu ………………………..89
3.3.1. Compoziția taxonomică a comunităților fitofile și frecvența de apariție a
grupelor de organisme componente ………….. ……………………………………..89
3.3.2. Ponderea de reprezentare numerică și în biomasă a principalilor taxoni
identificați …………………………………………………………………………….. ..99
3.3.3. Densitățile taxonilor dominanți și dinamica acestora ……………………………111
3.3.4. Diversitatea și echitabilitatea comunităților fitofile studiate la nivelul Insulei
Mici a Brăilei în intervalul de timp 2009 -2010…………………………… ……..122
3.4. Estimarea gradului de similaritate a comunităților fitofile studiate …..131
3.4.1. Similaritatea compoziției comunităților fitofile studiate la nivelul sistemelor
acvatice din IMB pe parcursul perioadei 2009 -2010…………………………….132
3.4.2. Similaritatea structurii și modul de distribuție al comunităților fitofile studiate pe
parcursul anilor 2009 și 2010 în siturile de interes din IMB …………………… 137
3.4.3. Testarea și validarea măsurii disimilarității existente între principalele grupăr i de
comunități fitofile identificate și evidențierea principalilor taxoni resonsabili
pentru inducerea acesteia …………………………………………………………. …145

CONCLUZII …………….. ……………………………………. ……………………………………150

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………. ………………………….162

ANEXE ………………… …………………………………………………………….. ……………….173

5
SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRȚI ALE TEZEI

Teza de doctorat cu tema „Compoziția și distribuția faunei fitofile în Sistemul de Zone
Umede al Dunării Inferioare ” este structurată în – introducere , trei capitole (primul – de
analiză, integrare și sinteza a princi palelor cercetări cu privire la compartimentul studiat, al
doilea – de organizare a programului individual de cercetare și al treilea – cu rezultatele obținute
și discuțiile realizate pe margine a lor), concluzii , bibliografie și anexe .

În ”INTRODUCERE” , se prezintă justificarea importanței alegerii tematicii lucrării .
Sunt descrise transformările morfo -funcționale care au afectat de -a lungul timpului, la scară
macroregională zona de studiu (Sistemul Dunării Inferioare) , este încadrat compartimentul
studia t în cadrul sistemelor integratoare , cât și specificul cercetărilor existente în domeniu .

Sistemul Dunării Inferioare (SDI) , parte a sistemului ecologic al Dunării, este localizat pe
teritoriul României, între lacul de acumulare Porțile de Fier II și Mare a Neagră și cuprinde
cursul Dunării împreună cu zonele inundabile asociate. De-a lungul timpului, structura și
funcțiile sale au suferit transformări importante. Este vorba de transformările care au avut loc în
special în ultima jumătate a secolului XX, ca urmare a implementării în zonă a unor politici și
planuri manageriale care au presupus intervenții antropice de desecări, îndiguiri și canalizări,
utilizare agricolă intensivă, industrializare și urbanizare (Vădineanu, 1998, Vădineanu și colab.,
1998). Co nsecințele acestor modificări asupra structurii componentelor principale ale SDI s -au
materializat prin dispariția pe suprafețe mari a unor sisteme acvatice și zone umede aflate inițial
în regim natural de funcționare, dar și prin schimbări majore în compo ziția și organizarea
spațio -temporală a ecosistemelor r ămase (Adamescu, 2004). În cazul sistemelor acvatice, a avut
loc apariția procesului de eutrofizare (Vădineanu și Cristofor, 1987, Vădineanu și colab., 1992,
1998, Rîșnoveanu și Vădineanu, 2000). Prin cipalele urmări ale eutrofizării au fost –
simplificarea rețelelor trofice din cadrul ecosistemelor și reducerea semnificativă a fluxurilor
energetice aferente (Vădineanu și colab., 1992, 1998, Rîșnoveanu și Vădineanu 2003,
Adamescu, 2004). Au fost modific ate semnificativ ratele de desfășurare și calitatea proceselor
ecologice de la nivelul sistemelor în cauză (Rîșnoveanu și colab., 2008).
Principalele compartimente biotice afectate au fost reprezentate de producătorii primari –
fitoplanctonul și macrofitel e acvatice, dar implicit s -au produs transformări și în cazul
compartimentelor biotice asociate – epifitonul și fauna fitofilă (Dinu și Cristofor, 1993,
Adamescu, 2004)

6
Față de starea de referință, caracterizată de prezența echilibrată a fitoplanctonului și a
macrofitelor submerse, odată cu evoluția stării trofice, intrările de energie în sistemele acvatice
lentice s -au diferențiat, realizându -se preponder ent fie pe calea complexului macrofite –epifite
(situație caracteristică în principal lacurilor cu adân cimi mici din delta Interioară a Dunării, dar
și unor lacuri din Delta costieră a Dunării), fie prin intermediul fitoplanctonului (exemplul
lacurilor din Delta Dunării, cu adâncimi mai mari) (Vădineanu și colab., 2000, Rîșnoveanu și
colab., 2008).
În cazul lacurilor din Delta Interioară a Dunării, aceste transformări au generat intensificarea
fluxurilor de energie dinspre complexul macrofite -epifite spre fauna fitofilă; simultan a apărut
fenomenul de înrăutățire a regimului de oxigen din masa apei, sau de c olmatare secundară a
lacurilor, eficiența proceselor de transfer a materiei și enegiei de -a lungul lanțurilor trofice fiind
diminuată. În cel de -al doilea caz, al lacurilor din Delta Dunării, procesul de dezvoltare
excesivă a fitoplanctonului a fost însoț it (ca urmare a fenomenului de umbrire produs) de
reducerea sau dispariția compartimentului macrofitelor acvatice și implicit a epifitonului și
faunei de nevertebrate colonizatoare (Dinu și Cristofor, 1993, Adamescu, 2004).
Ca urmare, fauna fitofilă – considerată un compartiment heterogen al nevertebratelor
acvatice care folosesc macrofitele ca sursă de hrană sau habitat (Soszka, 1975a) – este adesea
constant ă în cadrul sistemelor acvatice integratoare din componența SDI (corelat cu prezența
vegeției supor t) și în ultimele decade a suferit modificări semnificative ca efect direct sau
indirect al eutrofizării.
Pornind de la premisa că furnizarea de resurse și servicii este o proprietate emergentă a
ecosistemului care este susținută de diversitatea biologică prin contribuția directă a
comunităților de organisme (Rîșnoveanu și colab., 2008), abordarea studiului acestora din urmă
– inclusiv a comunităților fitofile – reprezintă o etapă obligatorie pentru evaluarea capacității
productive și de suport a sistemelo r ecologice.
Cu toate acestea , fauna fitofilă reprezintă un compartiment biotic relativ puțin cercetat în
ultimul interval de timp la nivelul SDI ; majoritatea studiilor care abordează cunoașterea
structurii și dinamicii acestuia au fost realizate în ecosis teme acvatice din Delta costieră a
Dunării ( Ciubuc și Ciolpan, 2006), cercetări cu privire la structura și rolul faunei fitofile în
sistemele acvatice din Delta Interioră a Dunării fiind puține și în general adiacente studiului
altor compartimente biotice (Botnariuc și colab., 1966, Stamate, 1971, Cristofor, 1989, Dinu și
Cristofor, 1993, Adamescu, 2004, Rîșnoveanu și colab., 2008).

7
Primul capitol al lucrării – Capitolul 1 – tratează ”ANALIZA, INTEGRAREA ȘI
SINTEZA PRINCIPALELOR CERCETĂRI CU PRIVIRE LA COMP ARTIMENTUL
FAUNEI FITOFILE”.
La începutul acestui capitol este prezentat un scurt istoric al cercetărilor compartimentului
faunei fitofile, este definit apoi locul și rolul acestui compartiment biotic în cadrul sistemelor
acvatice ; este caracterizată rela ția comunităților fitofile cu suportul lor vegetal și deasemenea
sunt evidențiate anumite aspecte care privesc compoziția, structura și distribuția acestora în
sistemele integratoare , cât și principalii factori de control sau comandă care pot acționa la
nivelul lor . În finalul capitolului este caracterizată zona de cercetare .

Printre primele referiri la fauna fitofilă sunt cele realizate în cadrul unor studii limnologice,
majoritatea derulate în ecosisteme cu vegetație acvatică abundentă, care au vizat cun oașterea
diferitelor compartimente ale biocenozelor acvatice (Chiriac și Udrescu, 1965, Botnariuc și
colab., 1966, Bownik, 1970, Werner, 1974, Keast și Harker, 1977, Laughlin și Werner, 1980).
Concomitent (perioda anilor 1960 -1970) apar și cercetări care s e adresează direct comunităților
de organisme fitofile raportate la vegetația suport (Marx, 1964, 1968, Cure, 1968, Popescu –
Marinescu și Zinevici, 1968, 1969, Popescu -Marinescu, 1973, Urban, 1975, Soska, 1975,
Isvoranu, 1979, Isvoranu și Boghean, 1980); mai recent, aspectele care privesc structura și
funcțiile acestora, încep sa fie discutate prin prisma abordării ecosistemice (Stamate, 1971,
Marx, 1978, Botnariuc și colab., 1981, Biggs și Malthus, 1982, Cattaneo, 1983, Tatole, 1983,
Ciolpan, 1985, Talbot și Ward, 1987, Cyr și Downing, 1988a, Hanson, 1990).
După 1990 tematica și modul de abordare al cercetării faunei fitofile s -au diversificat:
– sunt determinate clase de mărimi ale organismelor în corelație cu suportul vegetal colonizat
(Hanson, 1990, Feldman, 2001), se studiază efectul substanțelor repelente ale vegetației
acvatice asupra nevertebratelor (Lodge, 1991, Ervin și Wetzel, 2003) sau aspecte ale
compoziției și structurii faunei fitofile pe specii de macrofite exotice comparativ cu cele native
(Soszka, 1975, Biggs și Malthus, 1982, Cattaneo și colab ., 1998, Balci și Kennedy, 2003,
Wilson și Ricciardi, 2009);
– compoziția, structura și rolul faunei fitofile sunt discutate de la nivel de specie, populații și
pâna la nivel de comunități (Cure, 1991, Linhart și colab., 1998, Balci și Kennedy, 2003,
Ciubuc și Ciolpan, 2006);
– aspectele trofice ocupă un loc important în cadrul acestor studii (Newman, 1991, Campeau și
colab, 1993 , Dvořak, 1996, Diehl și Kornijow, 1998, Marklund și colab., 2002, Bertolo și
colab., 2005);

8
– distribuția comunităților fitofile este studiată la diferite scale de timp și spațiu (Scarsbrook și
Towsend, 1993, Colon -Gaud și colab, 2004, Sánchez și colab., 2006, Suren și Sorrell, 2010,
Bottazzi și colab., 2011).
– apar și studi i care au ca specific determinarea răspunsului faunei fitofile la anumiți factori de
comandă, cum sunt eutrofizarea (Lalonde și Downing, 1992, Bowen și colab., 1998),
fluctuațiile regimului hidrologic ( Humphries, 1996, Mastrantuono și colab., 2008) sau a
valorilor anumitor parametrii fizico -chimici ai apei în sistemele studiate ( Unmuth și colab.,
2000, T olonen și colab., 2001, Cañedo -Argüelles și Rieradevall, 2009).
Acestor cercetări se adaugă și lucrări care propun integrarea faunei fitofile în anumite pr ograme
de monitoring, sau care subliniază utilitatea cercetării acesteia pe termen lung în scopul
furnizării de informații care privesc fundamentarea deciziilor manageriale de dezvoltare sau
conservare ( Kingsford, 2000, Grant, 2002, Afanasyev și Lyashenko, 2006, Morais și colab.,
2010).

Sunt considerate fitofile atât macro – cât și meionevertebratele care populează vegetația
acvatică și formează comunități complexe, cu rol important în transferul materiei și energiei de
la producătorii primari (comunități a lgale fitoplanctonice sau epifitice, macrofite acvatice) sau
compartimentul detritial, către diferite categorii de consumatori din ecosistemele acvatice
(nevertebrate prădătoare, pești sau păsări acvatice) (Balcombe și colab., 2007, Obolewski,
2005); în ca zul acesta, fauna fitofilă apare ca o verigă importantă în cadrul diferitelor tipuri de
lanțuri trofice care se stabilesc în ecosistemele acvatice sau al ecosistemelor care tranzitează
pentru o anumită perioadă de timp prin faza acvatică – de exemplu – ecosistemele acvatice cu
caracter temporar (Schneider și Frost, 1996, Balcombe și colab, 2007).
Aceasta participă în mod direct sau indirect la realizarea funcțiilor ecosistemice (de producție,
de reglare, de suport și informațională), alături de celelalte mo dule trofodinamice. Funcțiile
sunt îndeplinite prin diferite tipuri de procese ecologice (ex: relațiile trofice care se stabilesc în
cadrul complexului vegetație acvatică – epifiton – faună fitofilă) și concură la asigurarea ofertei
de bunuri (ex: biomasa de pește) și servicii (ex: controlul calității apei, realizat prin controlul
dezvoltării epifitonului) furnizate de către ecosistemele integratoare (Strayer și Malcom, 2007,
Rîșnoveanu și colab., 2008).

Vegetația acvatică reprezintă habitatul propriu al comunităților de nevertebrate fitofile ,
existența sa fiind strict corelată cu existența macrofitelor acvatice (Soszka, 1975, Mehlem,
1987, Cyr și Downing, 1988, Linhart, 1999, Dibble și colab., 1996, Rodrigues și colab., 2003).

9
Acestea utilizează suportul vegetal ca resursă de hrană (țesuturile vegetale și epifitonul
adiacent), ca adăpost contra prădătorilor, loc de procurare a hranei (nevertebratele prădătoare)
și ca loc de depunere a pontei (Cyr și Downing, 1998, Tessier și col., 2004, Ciubuc și Ciolpan,
2006, Bogut și colab., 2007, Cañedo -Argüelles și Rieradevall, 2009, Kouamé și colab., 2011).
Prin atributele sale (ex: complexitatea morfo -structurală a taxonilor vegetali și a asociațiilor pe
care le formează), vegetația acvatică este larg recunoscută ca factor determinant, care poate
acționa la diferite nivele asupra modelelor de structură și distribuție ale faunei fitofile asociate
(Papas, 2007).

Principalele tipuri de vegetație colonizate de organismele fitofile sunt macrofitele acvatice
emerse, natant e sau submerse, dar fauna fitofilă colonizează în anumite situații și depozitele
vegetale de la suprafața sedimentelor.
Dinamica sezonală a vegetației acvatice este considerată unul dintre principalii factori de
control a dinamicii comunităților fitofile (Ciubuc și Ciolpan, 2006). (Fig. 3). Acestea realizează
deplasări – pe verticală, sau orizontală în masa apei, în funcție accesibilitatea resurselor de
hrană pe de o parte, iar pe de altă parte de dinamica parametrilor fizico -chimici locali
(Humphries, 199 6, Ciubuc și Ciolpan, 2006, Balcombe și colab, 2007, Canadeo și Rieradevall,
2009, Bottazzi și colab., 2011).

Determinarea compoziției, structurii și distribuției reprezintă aspecte principale și necesare în
abordarea studiului diferitelor comunități de organisme.
În ceea ce privește compartimentul faunei fitofile, acestea au fost și sunt determinate diferit, în
funcție de perioada studiilor la care se face referire, de scopul și contextul cercetării.
În general, compoziția este studiată la diferite rezol uții taxonomice (de la nivel de specie până la
nivel de grup de organisme), iar caracterizarea structurii comunităților se realizează pe baza
interpretării parametrilor de densitate și abundență, numerice și /sau în biomasă.
Se cunoaște deasemenea faptul că identitatea specifică, tipologia, morfologia și gradul de
organizare al taxonilor vegetali suport, cât și specificul parametrilor fizico -chimici de la nivelul
unității hidrogeomorfologice influențează sau determină modelele de compoziție și structură al e
comunităților de nevertebrate fitofile (Popescu -Marinescu și Zinevici, 1968a,b, Greg și Rose,
1985, Cattaneo și colab., 1998, Balcombe și clab., 2007, Bogut și Cerba, 2010).
Raportându -ne la studii particulare publicate în literatura de specialitate pe p lan național și
internațional, putem observa că numeroși autori recunosc ca grupe dominante de organisme în
fauna fitofilă:

10
– Chironomidaele (Linhart, 1998, Ciubuc și Ciolpan, 2006, Balcombe și colab., 2007,
Bogut și colab., 2007)
– Chironomidae și Oligochaet a (Hann, 1995, Van der Berg și colab., 1997, Bowen și
colab., 1998, Pieczynska și colab., 1999, Strayer și Malcom, 2007, Deak și colab,
2008)
– Chironomidae și Gastropoda (Cattaneo și colab., 1988, Obolewski, 2005)
– Chironomidae și Odonata (Cheruvelil și cola b., 2000).
– Mollusca, Chironomidae și Gammaridae (Van der Berg, 1999)
– Ostracoda, Annelida, Gastropoda și larvele de insecte (dominând Chironomidae)
(Tessier și colab., 2004).

Distribuția faunei fitofile apare descrisă în literatura de specialitate prin p risma mai multor
abordări conceptuale:
– Distribuție a comunităților de organisme fitofile raportată la tipul de substrat vegetal
colonizat (Cattaneo și colab., 1998, Taniguchi și colab., 2003, Balcombe și colab.,
2007);
– Distribuție pe verticală , de-a lungul coloanei de apă populată de vegetația acvatică
submersă (Cyr și Downing, 1988a, Lalonde și Downing, 1992);
– Distribuția comunităților fitofile funcție de prezența în mediu a unui anumit tip de
gradient (fizico -chimic, hidrologic, climatic) (Sanchez și col ab., 2006, Masturano și
colab., 2008, Candeo și Rieradevall, 2009);
– Distribuție spațio -temporală, determinată de structura habitatelor (Wanzen și colab,
2008, Suren și Sorrell, 2010) , de dinamica sezonală sau anuală a ciclurilor climatice
(Prellvitz și co lab., 2004, Balcombe și colab., 2007, Candeo și Rieradevall, 2009,
Wilson și Ricciardi, 2009, Bottazzi și colab., 2011) , de modificările naturale ale
regimului hidrologic în zonă (Humphries, 1996, Balcombe și colab., 2007, Della
Bella și colab., 2005, Deak și colab, 2008 ) sau ale chimismului apei (Cyr și Downing,
1988, Kornijow și colab., 1990, Pieczynska și colab., 1998, Cañedo -Argüelles și
Rieradevall, 2009).

Modelele de distribuție sunt discutate în termeni de variabilitate , diversitate și similaritate a
comunităților biotice și în corelație cu potențialii factori de control sau comandă ai dinamicii
compoziției și structurii acestora.

11
Zona în care s -au desfășurat cercetările este reprezentată de Insula Mică a Brăilei . Aceasta
este parte a SDI și reprez intă singura zonă ramasă majoritar în regim hidrologic natural de
inundabilitate (după îndiguirea fostei Bălți a Brăilei și crearea incintei agricole Insula Mare a
Brăilei) ( Vădineanu și Cristofor, 1994, Adamescu, 2004 ). Este sitată în amonte de
Rezervația Biosferei Delta Dunării, între localitatea Vadu Oii și municipiul Brăila, în lunca cu
regim natural de inundație a fluviului Dunărea și are statut de arie protejată, în regim de Parc
Natural, cu o suprafață totală de 21.074 ha ( Planul de management integ rat pentru Balta Mică a
Brăilei , 2002, REDI, 1999) și totodată de sit international de cercetări socio -ecologice pe termen
lung (ILTER) (Fig. 6) .
IMB integrează în structura sa 10 ostroave, dintre care Ostrovul Fundu Mare (1629 ha) și
Ostrovul Popa (7801 h a) sunt încadrate ca zone funcționale cu regim strict de protecție, ”în care
impactul antropic direct este eliminat sau redus numai la acele activități care contribuie la
dezvoltarea cunoașterii capacității productive și de suport a principalelor categorii de sisteme
ecologice (…) și la garantarea obiectivelor de conservare a biodiversității.” (Regulamentul
Parcului Natural Balta Mică a Brăilei , 2002).
Sistemele acvatice din componența lor sunt recunoscute ca reprezentative pentru această zonă
(lacuri de luncă puțin adânci (1,5-3 m) și foarte puțin adânci (sub 1,5 m) cu cea mai bună
distribuție și pondere de reprezentare la scara SDI – 80%, când analiza nu include și sistemul
lagunar Razim -Sinoe) (Adamescu, 2004). La nivelul IMB lacurile apar asociate în complexe
insulare și sunt dependente de regimul hidrologic al Dunării (Fig. 7). Sunt considerate lacuri cu
grad ridicat de acoperire cu macrofite acvatice (submerse , natante sau emerse) a căror perioadă
de vegetație este direct corelată cu regimul hidrologi c de inundabilitate (Florea și colab., 2008).
Considerând aceste câteva aspecte argumentative, dar și detaliile oferite în teză, delimitarea
zonelor de cercetare și fixarea siturilor s -a realizat la nivelul celor două complexe de
ecosisteme (amintite anter ior) – Fundu Mare și Popa (Fig. 7).

Capitolul al -2-lea al tezei expune ”ORGANIZAREA PROGRAMULUI
INDIVIDUAL DE CERCETARE”. Prioritar s -a prezentat cadrul conceptual căruia se
subordonează studiul. Ulterior s -au enunțat scopul și obiectivele principale a le cercetării , cât și
organizarea la scară de timp și spațiu a activităților considerate necesare pentru îndeplinirea lor
(Tab. 3). În finalul capitolului au fost identificate variabilele de stare ale faunei fitofile și
principalii parametrii de control / comandă ai acesteia în cadrul sistemelor acvatice studiate și
au fost descrise metodele de cercetare.

12

În această lucrare, analiza faunei fitofile integrate în structura sistemelor cercetate s -a realizat de
pe poziția concepției și metodei sistemice ; în co nformitate cu acestea mediul a fost interpretat ca
o ierarhie de sisteme ecologice mari, cu un înalt grad de complexitate, care integrează ierarhia
organizatorică a sistemelor biologice (subsisteme ale sistemelor ecologice, alături de
componentele abiotice ). Analiza sistemică a permis identificarea sistemelor ecologice ca entități
reale și a reprezentat cadrul în care investigațiile și comparațiile ecosistemelor au putut fi
abordate din punct de vedere științific. Comunitățile de organisme fitofile au fost considerate ca
sisteme biologice de nivel supraindividual, integrate în ierarhia sistemelor biologice, care prin
intermediul populațiilor componente influențează sensul și amplitudinea proceselor de la nivelul
sistemelor integratoare (Botnariuc și Vădinea nu 1982, Vădineanu 1998, Rîșnoveanu și
Vădineanu 2004).
În acest context, programul de cercetare a faunei fitofile a reprezentat un subprogram de
cercetare intensivă și extensivă , integrat în cadrul unor programe unitare de cercetare a
potențialului biopro ductiv, a proceselor și funcțiilor care stau la baza furnizării de resurse și
servicii de către ecosistemele integratoare (dezvoltate de colectivul Departamentului de Ecologie
Sistemică și Sustenabilitate, cu precădere după anul 1990), programe organizate la scara
complexelor de ecosisteme din zona inundabilă a Dunării inferioare și din Delta Dunării.
În cadrul acestuia, scopul lucrării s-a constituit în ” Înțelegerea modului în care sunt
structurate și distribuite comunitățile de nevertebrate fitofile în S istemul de Zone Umede al
Dunării Inferioare”, iar cele două obiective au presupus – 1. ”Caracterizarea compoziției,
structurii și a distribuției spațio – temporale a comunităților fitofile din cadrul complexelor de
ecosisteme acvatice din Insula Mică a Br ăilei” și 2. ” Compararea structurii comunităților
fitofile din sistemele cercetate și estimarea gradului de similaritate a lor în timp și spațiu”.
Realizarea obiectivelor a impus diferen țierea la nivelul IMB, în cadrul celor două complexe de
sisteme Fundu Mare și Popa, a cinci lacuri reprezentative : 1-L. Chiriloaia , 2-L. Bordeiele , 3-
L. Fundu Mare , 4-L. Gâsca , și 5 -L. Curcubeu (Tab. 4, Fig. 8 A.,B.) și complementar (având
în vedere conectivitatea hidrologică în zonă și totodată pentru a putea surprinde he terogenitatea
diferitelor tipuri de habitate) a două canale adiacente lacurilor cercetate, respectiv canalele
Chiriloaia și Gâsca , precum și o stație de prelevare la malul Dunării (brațul Cravia) (Tab. 4,
Fig. 8 A, B).

13

Fig. 8: Localizarea situri lor de cercetare la nivelul IMB : A. Ostrovul Fundu Mare (cu stația Mal Dunăre – MD, canalul Chiriloaia și lacurile – Chiriloaia, Bordeiele și Fundu Mare)
și B. Ostrovul Popa (cu canalul Gâsc a și lacurile Gâsca și Curcubeu
A.
B.

14
Ca a aspect temporal, studiul s -a desfășurat în perioada 2009 -2010 . În 2009 , prelevarea
probelor s -a realizat la trei momente de timp , în lunile iunie, iulie și august (Tab. 9) .
Alegerea acestei perioade a vizat surprinderea momentului de maximă dezvoltare a
macrofiteleor acvatice (repreze ntat de sezonul de vară), și, asociat acesteia, perioada în care
bogăția specifică și densitățile populațiilor fitofile sunt mai mari ( Canedo și Rieradevall,
2009, Bottazzi și colab., 2011) , permițănd astfel realizarea unei prime caracterizări a
asociațilo r vegetale prezente și a comunităților de nevertebrate acvatice atașate. Datorită
nivelului scăzut al apei în lacuri sau al gradului ridicat de acoperire cu vegetație acvatică al
acestora, pe parcursul celor trei luni de vară, accesul în zonă nu a fost po sibil în toate siturile
propuse (de exemplu: L. Bordeiele și Fundu Mare în luna iunie și L. Chiriloaia, Bordeiele și
Fundu Mare, în august ); în alte situri, nu a fost prezentă vegetație acvatică ( malul Dunării în
iulie și august și canalul Chiriloaia în iul ie).

Tabelul 9 : Ecosistemele acvatice și lunile în care s -a desfășurat cercet area faunei fitofile pe parcursul
perioadei de studiu ( 2009 -2010) (CC = Canal ul Chiriloaia, LC = Lacul Chiriloaia, LB = Lacul Bordeiele, LF
= Lacul Fundu Mare, CG = Canal ul Gâsc a, LG = Lacul Gâsca, LCr = Lacul Curcubeu, IV – XI – lunile de
studiu, _09, _10 = anii 2009 și respectiv 2010)
aprilie
CC_10_IV LC_10_IV LB_10_IV LF_10_IV
mai
LC_10_V LB_10_V
iunie
MD_09_VI CC_09_VI LC_09_VI
LG_09_VI LCr_09_VI
CC_10_VI LC_10_VI LB_10_VI LF_10_VI
iulie
LC_09_VII LB_09_VII LF_09_VII CG_09_VII LG_09_VII LCr_09_VII
august
CC_09_VIII CG_09_VIII LG_09_VIII LCr_09_VIII
septembrie
CC_10_IX LC_10_IX LB_10_IX LF_10_IX
noiembrie
LC_10_XI

15
În 2010 , cercetările s-au desfășurat la cinci momente diferite de timp, în lunile aprilie, mai,
iunie, septembrie și noiembrie (Tab. 9). Perioadele de studiu au fost alese complementare
celor din anul 2009 în scopul completării cercetărilor asupra comunităților fau nei fitofile
(derulate în sezonul de vară al anului precedent), cu noi informații asupra compoziției,
structurii și distribuției acestui compartiment pe parcursul lunilor de primăvară și toamnă.
Datorită particularităților programului doctoral și faptului că studiul realizat de noi a avut un
caracter intensiv și extensiv și ca urmare a necesitat prelucrarea unui volum mare de date, nu a
fost posibilă prelevarea și prelucrarea probelor cu frecvență lunară și din toate sistemele acvatice
alese inițial (în 201 0 prelevările fiind efectuate doar în sistemele acvatice aparținând
complexului de bălți Fundu Mare ).

Metodele de studiu au cuprins – metode de prelevare a vegetației acvatice și a faunei fitofile
asociate , de conservare și prelucrare primară a probelor , de înregistrare, determinare și
analiză a parametrilor fizico -chimici de interes în ecosistemele studiate, de analiză și
identificare a taxonilor din cadrul asociațiilor vegetale și a comunităților fitofile (care au fost
realizate conform cu protocoale cla sice de lucru, în teren sau laborator) și metode de analiză a
datelor (care vor fii precizate în continuare, în introducerea fiecărui subcapitol de rezultate).

Capitolul 3 din lucrare, intitulat ” REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII ”
reprezintă capitolul dedi cat prezentării și discutării contribuțiilor originale obținute în urma
prelevării și analizei probelor .
Deoarece analiza faunei fitofile s -a subordonat concepției și metodei sistemice, a fost necesară
identificarea și caracterizarea celor mai importanți factori care prezentau potențial de control și
comandă a variabilității spațio -temporale a comunităților biotice studiate Analiza acestora și s -a
realizat, în subcapitolele următoarele subcapitole din teză:
– 3.1.1. – ”Specificul regimului hidrologic în intervalul de studiu ”
– 3.1.2. – ”Caracteristicile principalilor parametrii fizico -chimici înregistrați la nivelul
sistemelor acvatice cercetate în IMB în intervalul 2009 -2010” și
– 3.2. – ”Caracterizarea asociațiilor vegetale suport – compoziție și distri buție spațio –
temporală”.

16
Ulterior, aceste informații au servit la explicarea anumitor aspecte care au privit structura,
distribuția și dinamica comunităților fitofile din sistemele acvatice din IMB pe parcursul
perioadelor de studiu (subcap. 3.3.) , cât și a măsurii similarității dintre acestea (subcap. 3.4.).

 În subcapitolul 3.3. s-a urmărit realizarea primului obiectiv al lucrării . Acesta a fost
structurat în:

 Analiza compoziției taxonomice a comunităților fitofile și a frecvenței de apariție a
grupelor de organisme componente (subcap. 3.3.1.):
Compoziția taxonomică – a reprezentat indice le care a relevat sub aspect calitativ structura și
bogăția taxonomică a comunităților fitofile, fiind considerat și o măsură a diversității
(diversitatea taxonomică) și variabilității acestora (Clarke și Warwick, 1994, Rîșnoveanu și
Popescu, 2011). Frecvența de apariție – a fost utilizată ca indice structural pe baza căruia au fost
stabilite – în timp sau spațiu – grupele de organisme constante (F ≥ 50%), accesorii (2 5% ≤ F <
50%) și accidentale (F < 25%) din cadrul comunităților fitofile analizate în toate ecosistemele
cercetate la scara IMB, (Botnariuc și Vădineanu, 1982). Complementar, pentru a testa corelația
dintre bogăția taxonomică a faunei fitofile și constanța grupelor componente, analiza datelor a
inclus și calculul coeficientului de corelație Spearman .

Pe durata întregii perioade de studiu (2009 -2010) , la nivelul sistemelor acvatice cercetate
în IMB, compoziția taxonomică a faunei fitofile a prezentat 27 de taxoni , dintre care toți
regăsiți în probe în anul 2009 (Radu și Rîșnovenu, 2011 a) și doar 19 în 2010 (Fig. 13) :
Fig. 13 : Bogăția taxonomică a principalelor grupe taxonomice fitofile identificate pe parcursul
perioadei de studiu la nivelul IMB
27
19

17

Aceștia au rezoluții taxonomice diferite (Cry și Downing, 1985, 1988, Tessier și colab., 2004 ,
Colon -Gaud, 2004) și sunt prezentați ca ierarhie taxonomică în tabelul 10 .

Tabelul 10: Principalele grupe taxonomice identificate în cadrul comunităților fitofile anali zate (cu
roșu) și poziționarea lor în cadrul ierarhiei taxonomice

Regnum Phylum Subphylum Clasa Subclasa Ordin Subordin Familie
Animalia Nematoda
Platyhelminthes Turbellaria Tricladida Planariidae
Annelida Clitellata Hirudinea
Oligochaeta
Mollusca Gastropoda
Bivalvia
Arthropoda Crustacea Malacostraca Isopoda
Amphipoda Gammaridea Gammaridae
Corophiidea Corophiidae
Maxillopoda Cyclopoida Cyclopidae
Chelicerata Arachnida Araneae
Acari Trombidiformes Hydrachnidae
Insecta Ephemeroptera
Odonata Zygoptera
Hemiptera Heteroptera
Sternorrhyncha Aphididae
Coleoptera Curculionidae
Dytiscidae
Staphylinidae
Lepidoptera
Trichoptera
Diptera Chironomidae

În 2009 , bogăția taxonomică a comunităților fitofile a fost mai mare în luna iulie (24 de grupe
taxonomice), comparativ cu lunile iunie și august, când au fost identificate 19 și respectiv 21 de
grupe de o rganisme (Radu și Rîșnovenu, 2011 a) (Fig. 13) ; acest fapt a fost atribuit dinamicii
nevertebratelor fitofile, care prezintă fluctuații cu specific sezonal (Balcombe și colab., 2007) ,
corelate cu dinamica speciilor vegetale suport (Cattaneo și colab., 1998, Cheruvelil și colab.,
2002) ; o altă explicație poate fi și mărim ea diferită a probelor prelevate lunar (Rîșnoveanu și
Popesc u, 2011) .
Pe parcursul anului 2010 , în siturile prelevate în O. Fundu Mare (IMB), s -a relevat prezența
lunară a 12 (aprilie), 9 (ma i), 15 (iunie), 11 (septembrie) și respectiv 8 (noiembrie) grupe fitofile;
cea mai mare bogăție taxonomică a comunităților analizate a corespuns lunii de vară, iunie, fiind

18
sugerată tendința de creștere a numărului de grupe taxonomice fitofile în sezonul c ald, de vară și
reducerea acestuia în lunile de toamnă (Balcombe și colab., 2007, Bottazzi și colab., 2011) ;
diminuarea bogăției taxonomice a faunei fitofile în iunie 2010, față de aceiași lună a anului
precedent poate fi asociată fluctuațiilor regimului h idrologic (în iunie 2010 fiind atinse cote
record de inundabiliate a sistemelor acvatice din IMB – Fig. 9, fig. 10 ) (Humphries, 1996) , dar
și unor schimbări survenite în ceea ce privește sistemele acvatice din care s -au prelevat probele și
efortului diferi t de prelevare (Fig. 13, Tab. 9) .
Frecvența lunară de apariție în probe a grupelor fitofile identificate în structura
comunităților analizate în 2009 (Fig. 14), a evidențiat în luna iunie – prezența a 10 grupe de
organisme fitofile constante (dintre care C hironomidae, Gammaridea, Gastropoda și Isopoda, cu
frecvență de 100%), în iulie – 19 (dintre care în plus față de iunie: Bivalvia, Crustacea,
Cyclopidae, Diptera, Heteroptera, Hirudinea, Nematoda, Odonata și Planariidae) și în august – 12
(Chironomidae, Ga stropoda, Oligochaeta, Coleoptera, Ephemeroptera, Gammaridea, Isopoda,
Odonata, Aphididae, Cyclopidae, Hirudinea și Trichoptera). În 2010 , în luna aprilie , Bivalvele,
Chironomidae, Gastropoda (F = 100%), Lepidoptera, Oligochaeta (F = 75%), Cyclopidae,
Diptera și Hirudinea (F = 50%) au reprezentat grupele fitofile constant prezente la nivelul
sistemelor acvatice cerecetate; în mai – Chironomidae, Gastropoda, Isopoda, Oligochaeta,
Planaridae (F = 100%), Aphididae, Bivalvia și Ephemeroptera, în iunie – Chirono midae,
Gastropoda, Isopoda, Ephemeroptera, Oligochaeta, Planariidae (F = 75%), Gammaridea și
Trichoptera (F= 50%), în septembrie – Chironomidae, Ephemeroptera, Gastropoda, Isopoda,
Odonata și Oligochaeta (F = 100%) și Trichoptera (F= 50%), iar în noiembrie – toate grupele
identificate la nivelul L. Chiriloaia au avut frecve nță de apariție de 100% (fiind singurul sistem
acvatic prelevat la acest moment de timp) (Fig. 14) .
Chironomidaele și Gastropodele au reprezentat singurele grupe taxonomice prezente în
structura comunităților fitofile cu o frecvență de 100 % la toate momentele de prelevare, atât pe
parcursul anului 2009 cât și în 2010 . Această constatare este în acord cu rezultatele obținute de
Ciubuc și Ciolpan (2006), care în urma s intezei rezultatelor s tudiilor asupra faunei fitofile din17
lacuri din Delta Dunării , analizate în lunile iunie și septembrie 1982, găsesc chironomidele și
gasteropodele ca grupe le fitofile cu cele mai ridicate frecvențe de apariție în cadrul comunităților
în ambele sezoane.

19
Totodată, analiza datelor a certificat existența unei corelații pozitive între bogăția taxonomică
a comunităților fitofile și numărul taxonilor care au îndeplinit criteriile de constanță (Fig.
15).

Fig. 15 : Bogăția taxonomică a faunei fitofile (buline de culoare închisă) și corelația acesteia cu
numărul total de grupe de organisme constant întâlnit e în prob e (F ≥ 50%) (buline de culoare deschisă)
la nivelul ecosistemelor studiate, în anii 2009 și 2010

Frecvența anuală (Fig. 16) de apariție a taxonilor fit ofili identificați în probele prelevate din
sistemele acvatice cercetate pe parcursul celor doi ani de studiu (Tab. 9) a evidențiat prezența
constantă a 13 grupe de organisme la nivelul IMB în vara anului 2009 (în O. Fundu Mare și O.
Popa) și 5 la nivelul ecosistemelor studiate în 2010 (în O. Fundu Mare), dintre care
Chironomidae și Gastropoda au atins frecvență maximă de reprezentare (100%) atât în 2009, cât
și în 2010. Ephemerptera, Isopoda și Oligochaeta sunt deasemenea grupe fitofile constante în
ambii ani la scara complexelor de ecosisteme analizate, cărora în vara anului 2009 li s -au adaugat
Bivalvia, Coleoptea, Crustacea, Gammaridea, Hirudinea, Odonata, Planariidae și Trichoptera
(cu o frecvență de ≥ 50% în IMB).

20

Fig. 16 : Frecvența medie anuală de apariție în timp a principalelor grupe taxonomice fitofile
identificate în probe la scara tuturor comunităților analizate la nivelul siturilor IMB în 2009 și 2010
(liniile punctate, de culoare roșie, reprezintă valorile prag de delimitare a taxonilor cons tanți de cei
accesorii și accidentali din structura comunităților fitofile)

 Ponderea de reprezentare numerică și în biomasă a principalilor taxoni identificați
(subcap. 3.3.2.)
Pentru a putea evidenția grupele taxonomice dominante în cadrul comunităților fitofile din
sistemele studiate, cât și fluctuațiile în timp și spațiu ale acestora s -au calculat abundențele
relative . Aceastea au reprez entat proporția procentuală numerică (A.n. %) și în biomasă (A.b.
%) a unui grup taxonomic, în raport cu celelelate g rupe fitofile prezente în structura
comunității (Botnariuc și Vădineanu, 1982). În acest scop, au fost folosite valorile medii ale
densităților numerice și în biomasă ale grupelor de organisme per ecosistem și moment de
prelevare.
Necesitate a determinării acestui indice s -a justificat prin faptul că în orice biocenoză,
populațiile diferitelor specii, sau grupele taxonomice componente ale unei comunități biotice
își exercită rolul pe mai multe căi, în funcție d e ponderile lor de reprezentare (Botnariuc și
Vădineanu, 1982).

21
În intervalul iunie – august 2009 , în cele 8 ecosisteme acvatice studiate în IMB s-a remarcat
(Fig. 17A, B, Fig.19 , Anexa 2 , Radu și Rîșnoveanu, 2011 a):
– Tendința clară de dominanță numerică a chironomidelor , acestea fiind reprezentate c u ponderi
ale A.n. › 50% în lacuri: L. Chiriloaia în iunie (56%), L. Bordeiele (72%), Fundu Mare (84%), L.
Gâsca (54%) și L. Curcubeu (64%) în iulie. În sistemele acvatice tip canal, chironomidele au
dominant structura comunităților fitofile în C. Gâsca în lunile iulie (63%) și august (73%).
– Oligochaeta, ca al doilea grup filtofil important, care a fost dominant numeric în august – în
comunitățile din lacurile Gâsca (53%) și Curcubeu (56%).

Fig. 17A: Abundența numerică (A.n. %) înregistrată de princip alele grupe de organisme identificate în
cadru l comunităților fitofile din sistemele acvatice cercetate pe parcursul sezonului de vară al anului
2009 la nivelui IMB

– Codominața, în cadrul comunităților fitofile, a două până la cinci gr upe taxonomice, car e au
realizat abundențe cumulate numerice și/sau în biomasă de peste 75%. În sistemele de tip lotic
(ex: malul Dunării și canalul Chiriloaia, în iunie) , d.p.d.v. numeric, au dominat – Isopoda,
Chironomidae, Gastropoda, Gammaridea, Oligochaeta, iar ca bioma să (ex: C. Gâsca, în iulie ) –
Hirudinea, Chironomidae, Isopoda, Trichoptera și Oligochaeta ; în cele lentice (ex: L. Chiriloaia,
în iulie, L. Gâsca și Curcubeu, în iunie) , dominante numeric au fost : Chironomidae, Oligochaeta ,
Gastropoda, Aphididae și Corop hiidae, iar ca biomasă (ex: L. Gâsca, în iunie și august) :
Chironomidae, Isopoda, Aphididae, Gastropoda, Ephemeroptera, Oligochaeta, Odonata și
Cyclopidae. Totuși, și în cadrul acestor comunități s -a remarcat în unele cazuri dominanța
semnificativă (numeri că sau în biomasă) a unui singur grup de organisme , ca de exemplu,

22
Isopoda – A.n.de 40%, în iunie la malul Dunării (Fig. 19 , A), sau Hirudinea – A.b. = 32% în C.
Gâsca, în iulie (Fig. 19 , A, F).

Fig.19 : Abundența rang cumulată (k -dominance %) – numerică (A) și în biomasă (B) – a grupelor
taxonomice fitofile identificate la nivelul sistemelor studiate în IMB, în perioada 2009 – 2010
(imaginile A și F)

În 2010 , din punct de vedere al ponderii de reprezentare numerică și în biomasă a taxonilor
identificaț i, comunitățile fitofile s-au caracterizat prin (Fig. 18 A, B, Fig.19 , Anexa 2):
– Prezența unui grup dominant de organisme care a realizeazat A.n.% › 50% (Chironomidele,
Oligochetele) sau A.b.% › 60% (Gasteropodele – Fig. 18 B);

Fig. 18B: Abundența în biomasă (A.b. %) înregistrată de principalele grupe de organisme identificate
în cadru l comunităților fitofile din sistemele acvatice cercetate pe parcursul anului 2010 la nivelui
IMB

23
– sau, prezența în diferite luni de studiu a două până la 5 grupe taxon omice fitofile, co –
dominante, care au cumulat împreună peste 75% din structura comunităților integratoare, din
punct de vedere al A.n.% (Oligochaeta, Chironomidae, Aphididae, Ephemeroptera, Gastropoda,
Lepidoptera, Diptera, Bivalvia – asociate în mod difer it în structura comunități lor integratoare )
sau A.b.% (Chironomidae, Gasteropoda, Bivalvia, Oligochaeta, larvelor de Diptera, Isopoda,
Ephemeroptera).
În ceea ce privește abundențele în biomasă, în ambii ani, acestea au fost distribuite mai echitabil
între taxonii componenți ai comunităților fitofile analizate, în comparație cu cele numerice .

Evaluând aceste rezultate, putem spune că sunt comparabile cu rezultatele a numeroase studii
din literatura de specialitate. Anume, larvele de chironomide sunt larg r ecunoscute ca grup
dominant principal al faunei fitofile , uneori atât ca pondere numerică, cât și în biomasă
(Linhar t, 1998, Ciubuc și Ciolpan, 2006, Balcombe și colab., 2007, Bogut și colab., 2007) ,
una dintre principalele explicații fiind diversitatea m odalitaților de hrănire și a tipurilor de
hrană pe care aceste organisme le pot folosi (Chiriac și Udrescu, 1965, Isvoranu, 1979, Cure,
2001, Cañedo -Argüelles și Rieradevall, 2009). Totuși, în anumite cazuri, statutul dominant
prioritar al grupului este preluat și de alte grupe de organisme – în studiul nostru, de
Oligochaete ca A.n.% și Gastropode ca A.b.% . Acestea sunt considerate grupe de
nevertebrate frecvent întâlnite în compoziția faunei fitofile (Ciubuc și Ciolpan, 2006), care
sunt abundente în speci al în sistemele acvatice în care au accesibile surse bogate de hrană,
cum este cazul lacurilor de mică adâncime, sau zonelor de mal ale canalelor adiacente, unde
materia organică este prezentă în concentrații ridicate și biomasa epifitonului este mare
(Soszka, 1975a, Cattaneo și colab., 1988, Obolewski, 2005, Ali și col ab., 2007) .
În ceea ce privește aspectele de co -dominanță întâlnite în cadrul comunităților fitofile
analizate, acestea sunt deasemenea recunoscute în liteatura de specialitate ; principalii t axoni
menționați sunt: Oligochaeta, Gastropoda, Chironomidae, Gammaridae, Isopoda, Trichoptera,
Ephemeroptera, Odonata, Hirudinea , Corophiidae, Bivalvia , etc. (Soszka, 1975a , , Cattaneo și
colab., 1988 , Hergeby și colab, 199 4, Van der Berg și colab., 1997 , Pieczynska și colab.,
1999, Cheruvelil și colab., 2000, Tessier și colab., 2004, Obolewski, 2005 , Ciubuc și Ciolpan,
2006, Deak și colab, 2008 ). În sistemele acvatice cu caracter temporar; î n perioadele de
retragere sau evaporare periodică a apei, unele dintre aceste grupe de organisme dezvoltă
adaptări specifice mediului terestru sau adptări de zbor (ex: larvele de insecte) , iar altele
coboară în stratul sedimentar unde pot trăi un anumit interval de timp ( ex: hirudinee le,
oligochete le, unele gasteropode ) (Chiriac și Udrescu, 1965) .

24
 Densitățile taxonilor dominanți și dinamica acestora (subcap. 3.3.3.)

Abordarea studiului la nivelul comunităților de organisme, a necesitat complementar
determinării indic ilor de bogăți e taxonomică , frecve nță de apariție î n timp și spațiu și
abundență relativă a diferi ților taxoni și estimarea și reprezent area grafică a densităților
acestora . Această etapă a permis vizualizarea setului primar de date care a descris structura
comunităților fitofile din cadrul ecosistemelor c ercetate la diferite momente de timp și
deasemenea realizarea de comparații în vederea evidențierii anumitor aspecte de dinamic ă /
variabilitate în spațiu și timp a acestora (Clarke și Warwick, 1994). Pe baza densităților
numerice medii ale taxonilor compo nenți (d.n.) (indivizi / g substanță vegetală uscată per
ecosistem și moment de prelevare) au fost calculate ulterior densitățile numerice totale ale
comunităților fitofile analizate (d.n. totale) (ca sumă a d.n. înregistrate de grupele
taxonomice fitofile identificate la fiecare moment de timp în fiecare sistem acvatic studiat)
(Rîșnoveanu și Vădineanu, 2000).

În anul 2009 , pe parcursul sezonului de vară, densitatea numerică totală a faunei
fitofile din sistemele acvatice studiate a fluctuat între valoare a minimă de 16.07 ind./g s.v.u.
(malul Dunării, iunie) și valoarea maximă de 182.63 ind./g s.v.u. (canalul Gâsca, august) ; cele
mai ridicate valori au fost remarcate în luna august, atât în habitate de tip lotic, cât și în habitate
lentice (C. Chiriloaia – 34.87 ind./g s.v.u. , L. Gâsca – 42.79 ind./g s.v.u. și L. Curcubeu – 42.33
ind./g s.v.u.); acest fapt a putut reprezenta un efect de ”concentrare” a faunei fitofile în zonele
vegetate ale sistemelor acvatice, datorat scăderii nivelului apei (Fig. 9, 10) și intensificării
proceselor degradative din masa acesteia (vegetația acvatică intra în descompunere , Anexa
1A). În luna iulie au fost observate în general cele mai mici d.n. totale ale faunei fitofile în
lacuri (L. Chiriloaia – 27.70 ind./g s.v.u., L. Gâ sca – 21.05 ind./g s.v.u., L. Curcubeu – 25.36
ind./g s.v.u.), exepție fiind valoarea de vârf a d.n. totale a comunității fitofile din L. Fundu
Mare (56.06 ind./g s.v.u.) . Iulie a reprezentat luna cu cele mai ridicate cote de inundabilitate a
sistemelor ac vatice din IMB, înregistrate în vara anului 2009 (Fig. 9); în această situație
fluctuațiile regimului hidrologic (creșterea nivelului apei) au putut determina diminuarea
densităților comunităților fitofile cercetate (Balcombe, 2007, Deak și colab., 2008).
În 2010 , pe parcursul celor cinci momente de studiu , valori mai mari ale densității
comunităților fitofile au fost îregistrate în lunile mai (L. Bordeiele – 95.5 ind./g s.v.u., L.
Chiriloaia – 80.31 ind./g s.v.u.), iunie (L. Bordeiele – 99.56 ind./g s.v.u ., L. Fundu Mare –
71.95 ind./g s.v.u., L. Chiriloaia – 35 ind./g s.v.u.), septembrie (L. Bordeiele – 82.77 ind./g

25
s.v.u., L. Fundu Mare –45.06 ind./g s.v.u., L. Chiriloaia – 44.75 ind./g s.v.u.) și noiembrie (L.
Chiriloaia – 40.94 ind./g s.v.u.) în lacuri . Valoarea maximă a d.n. totale a faunei fitofile a fost
înregistrată în cazul comunității din C. Chiriloaia, în luna septembrie (353.6 ind./g s.v.u.), iar
minimele au fost înregistrate, în cadrul tuturor sistemelor cercetate, în luna aprilie (între 0.4
ind./g s.v.u. în L. Chiriloaia și 25.33 ind./g s.v.u. în L. Bordeiele).
Aceste valori sunt explicabile, dacă considerăm t emperatura (și fluctuațiile sale sezoniere) ca
factor principal de comandă al structurii și compoziției comunităților de nevertebrate acv atice
(Wantzen și colab., 2008, Bottazzi și colab., 2011) , care favorizează apariția unor densități
maxime de indivizi în cadrul comunităților fitofile în intervalul primăvară -toamnă (Balcombe
și colab., 2007 ). În primele luni de primăvară temperatura ape i atinge un nivel optim pentru
eclozarea pontei diverselor grupe de nevertebrate, a căror densități sunt încă mici (ex: aprilie,
în studiul nostru) . Dezvoltarea indivizilor are loc ulter ior, densitatea numerică a acestora în
cadrul comunităților începând să crească treptat. De obicei, la sfârșitul primăverii, în zone
bine vegetate (mărimea diferitelor populații de nevertebrate fitofile se corelează în general cu
valoarea biomasei macrofit elor suport – Ciubuc și Ciolpan, 2006, Canadeo și Rierodevall,
2009, Bogut și colab., 2010), sunt atinse valori de vârf ale densității acestora (ex: valorile d.n.
din luna mai) , care pot rămâne relativ constatnte pe parcursul verii (Chiriac și Udrescu, 19 65).
Posibilele modificări sunt cauzate în general de fluctuațiile regimului hidrologic în zonă, ale
concentrației oxigenului dizolvat în masa apei, ph -ului, concentrației principalilor nutrienți,
etc. (Gertseva și colab., 2004), dar și de procese biologic e, cum sunt maturarea larvelor de
nevertebrate și migrația organismelor spre alte habitate (Chiriac și Udrescu, 1965), sau
mortalitatea acestora (corelată cu condiții nefavorabile de viață). În ultimele luni de toamnă,
scăderea valorilor temperaturii apei, reprezintă factorul care accelerează procesele de
maturare a formelor larvare (Chiriac și Udrescu , 1965 ), cât și deplasarile lor pe verticală în
masa apei, spre straturile profundale ale acesteia, sau spre sediment.

Pentru a putea surprinde an umite aspec te caracteristice ale structurii comunităților
fitofile studiate la nivelul ecosistemelor acvatice din IMB în diferite luni în perioada 2009 –
2010 , ulterior determinării valorii densității numerice totale a acestora , am considerat necesară
analiza variației în timp și spațiu și a valorilor densități lor numerice a le celor mai
abundente grupe de organisme prezente în compoziția lor (Fig. 20 A -G).

26
Astfel:
– La malul Dunării (Fig. 20, A), în iunie 2009, cele mai ridicate densități numerice au aparținut
Isopo delor (6.35 ind./ g s.v.u.), Chironomidaelor (3.9 ind./ g s.v.u.), Gasteropodelor (1.75 ind./ g
s.v.u.) și Gam maridelor (1.64 ind./ g s.v.u.).

– În Canalul Chiriloaia în 2009 (Fig. 20, B.1.), au fost bine reprezentate: Gastropoda (4.46 ind./
g s.v.u. în i unie și 4.86 ind./ g s.v.u. în august), Chironomidae (3.48 ind./ g s.v.u., în iunie și 7.74
ind./ g s.v.u., în august), Oligochaeta (3.1 ind./ g s.v.u., în iunie și 1.2 ind./ g s.v.u. în august),
Isopoda (2.31 ind./ g s.v.u., în iunie și 12.418 ind./ g s.v .u., în august) și Gammaridea (1.26 ind./
g s.v.u., în iunie și 4.61 în august).
În aprilie 2010, Chironomidae (4.66 ind./ g s.v.u.) și Gastropoda (1.47 ind./ g s.v.u.) au
înregistrat d.n. cele mai ridicate, iar î n luna iunie 2010 – Chironomidae (17.5 ind./ g s.v.u.),
Oligochaeta (2.5 ind./ g s.v.u.), Gastropoda (1.62 ind./ g s.v.u.) și larvele de Coleoptera (1.38
ind./ g s.v.u.). În septembrie, comparativ celorlalte luni de studiu din 2010, sau 2009, în cadrul
comunităților din C. Chiriloaia, s -au remarcat valori contrastante, mult mai ridicate, ale d.n. a le
anumitor taxoni; este cazul: Oligochaeta (168 ind./ g s.v.u.), Chironomidae (114 ind./ g s.v.u.),
Gastropoda (36.4 ind./ g s.v.u.), Odonata (12.8 ind./ g s.v.u.), Ephemeroptera (10 ind./ g s.v.u.)
și Trichoptera (8.8 ind./ g s.v.u.) (Fig. 20, B.2.) . Una dintre posibilele explicații o constituie
reactivarea ciclului reproductiv al anumitor specii de nevertebrate (stopat sau încetinit pe
durata verii, datorită temperaturilor crescute și a condițiilor de anoxie din masa apei) (Chiriac
și Udrescu, 1965), urmată de o dezvoltare accelerată a acestora, favorizată de condițiile
prielnice de habitat al zonei de mal a canalului (stabilitate spațială – deoarece fluxurile
hidrologice sunt tamponate și resurse le de hrană abundente – resturile detritiale fiind
acumulate în cantități mai mari comparativ cu zonele pelagiale, unde are loc depunerea lor în
straturile sedimentare) (Scarsbrok și Towsend, 1993).

– În Lacul Chiriloaia , în 2009 (Fig. 20, C.1.) , valorile de vâ rf ale d.n. au fost realizate de
Chironomidae (20.81 ind./ g s.v.u., în luna iunie și 7.8, în iulie), Aphididae (13.88 ind./ g s.v.u.,
în iunie), Oligochaeta (7.04 ind./ g s.v.u.) și Gastropoda (6.1 ind./ g s.v.u.) în iulie.
Pe parcursul anului 2010 (Fig. 20, C.2.) , în aprilie, d.n. a grupelor fitofile identificate a fluctuat
între 0.27 ind./ g s.v.u. (Oligochaeta) și 0.01 ind./ g s.v.u. (Bivalvia) . În mai, Chironomida a atins
o valoare maximă a d.n (73.54 ind./ g s.v.u.), mult ridicată comparativ cu d.n r ealizată de
celelalte grupe de organisme prezente (ex: Gastropoda – 5.68 ind./ g s.v.u., Isopoda – 0.22 ind./ g
s.v.u., larvele de Diptera și Planariidae – 0.1 ind./ g s.v.u.) . În luna iunie 2010, Oligochaeta

27
(15.34 ind./ g s.v.u.) și Aphididae (12.78 ind. / g s.v.u.) au dominat numeric comunitățile fitofile
din L. Chiriloaia; valori reprezentative ale d.n. la Oligochaeta s -au remarcat desemenea în luni le
septembrie (12.56 ind./ g s.v.u.) și noiembrie (22.9 ind./ g s.v.u.), când în cadrul comunitățiilor
fitofile din acest lac au fost bine rep rezentate și Chironomidae, Ephemeroptera, Isopoda,
Gastropoda și Odonata.

Fig. 20A -G: Densitatea numerică a grupelor taxonomice identificate în structura comunităților fitofile
studiate în sistemele acvatice din IMB în perioada 2009 – 2010
– În Lacul Bordeiele (Fig. 20, D.1., 2.) , în iulie 2009, Chironomidae (22.23 ind./ g s.v.u.),
Oligochaeta (3.7 ind./ g s.v.u.), Odonata (2.18 ind./ g s.v.u.), Ephemeroptera (1.042 ind./ g s.v.u.)
și Gastropoda (0.88 ind./ g s.v.u.), au înregistrat d.n. cele mai mari în cadrul respectivei
comunități fitofile.
În mai (91.44 ind./ g s.v.u.) și iunie 2010 (68.35 ind./ g s.v.u.), Chironomidaele au dominat
deasemenea net comunitățile fitofile integratoare, iar în iunie s -a remarcat aportul nu meric ridicat
al Oligochaeta (16.41 ind./ g s.v.u.). În luna septembrie 2010 – Ephemeroptera (40.86 ind./ g
s.v.u.), Chironomidae (18.63 ind./ g s.v.u.), Gastopoda (11.97 ind./ g s.v.u.) și Isopoda (4.2 ind./
g s.v.u.) sunt grupele care dețin cele mai mari valori ale d.n. în cadrul comunităților fitofile din
acest lac.

– În Lacul Fundu Mare (Fig. 20, E.1., 2.) , asemănător L. Bordeiele, în iulie 2009, d.n. maximă
aparține Chironomidaelor (47.34 ind./ g s.v.u .). Gastropoda, Oligochaeta, Odonata și
Ephemeropt era, prezintă deasemenea d.n. mai mari de 1 ind./ g s.v.u., în această lună, dar mult
inferioare Chironomidelor.

28
În aprilie 2010, toate grupele fitofile identificate au d.n . mai mici de 1.4 (Lepidoptera), iar în
iunie și septembrie, grupele fitofile care s e remarcă prin valori mai ridicate ale d.n. în acest
ecosistem sunt: Chironomidaele (47.93 ind./ g s.v.u. în iunie și 7.1 ind./ g s.v.u. în septembrie),
Gastropodele (12.62 ind./ g s.v.u. în iunie și 9.63 ind./ g s.v.u. în septembrie), Ephemeropterele
(10.35 ind./ g s.v.u. în septembrie), Isopodele (5.82 ind./ g s.v.u. în iunie) și Gammaridele (2.94
ind./ g s.v.u. în iunie ).

– În Canalul Gâsca (Fig. 20, F.) , pe parcursul a două luni din vara anului 2009, iulie și august,
cel mai bine reprezentate grupe fit ofile au fost: Chironomidae (26.5 ind./ g s.v.u. în iulie și
132.63 ind./ g s.v.u. în august) , Oligochaeta (5.8 ind./ g s.v.u. și 11.88 în august) și Isopoda (4.1
ind./ g s.v.u. în iulie și 23.38 ind./ g s.v.u. în august). Coleoptera, Odonata, Gammaridea,
Ephemeroptera, Trichoptera, Gastropoda, larvelele de Diptera, Hirudinea, au avut d.n. sub 5 ind./
g s.v.u. și deasemenea au fost mai bine reprezentate numeric în luna august 2009.

– Lacul Gâsca (Fig. 20, G.) , în iunie 2009, prezintă ca taxoni fitofili bin e reprezentați numeric –
Chironomidaele (cu valori ale d.n. peste 11.36 ind./ g s.v.u. în toate cele trei luni de studiu din
vara anului 2009), Oligochaetele (22.82 ind./ g s.v.u., în august), Corophiidaele (8.79 ind./ g
s.v.u.) și Aphididaele (6.55 ind./ g s.v.u.); în anumite luni – Gastropoda, Ephemeroptera,
Bivalvia, Isopoda, Cyclopidae, Crustacea și Coleoptera ating valori ale d.n. peste 0.1 ind./ g s.v.u.

– În L. Curcubeu (Fig. 20, H.) (cercetat în sezonul de vară 2009) , similar L. Gâsca (Fig. 20, G .),
Chironomidaele se evidențiază ca grup dominant în iunie (14.8 ind./ g s.v.u.) și în iulie (16.18
ind./ g s.v.u.,) ; în august – Oligochaeta (23.5 ind./ g s.v.u.), iar Aphididaele, Gastropodele,
Planaridaele și Isopodele ating d.n. maxime în luna iunie.
Fig. 20A -G: Densitatea numerică a grupelor taxonomice identificate în structura comunităților fitofile
studiate în sistemele acvatice din IMB în perioada 2009 – 2010

29

În concluzie, analiza valorilor densităților numerice medii realizate de taxonii reprezent ăți în
structura comunităților studiate la nivelul ecosistemelor acvatice din IMB în diferite luni în
perioada 2009 -2010, a relevat , complementar aspectelor de dominanță a anumitor grupe de
organisme din cadrul comunităților (determinate anterior ca ponder e de reprezentare prin
analiza abundențelor relative), modelele par ticulare de asamblare a structurii acestora.
Acestea s -au evidențiat între situri și momente de prelevare diferite (Principe, 2008) și au
sugerat variabilitatea spațio -temporală a structuri i și compoziției comunităților analizate.

 Diversitatea și echitabilitatea comunităților fitofile studiate la nivelul Insulei Mici a
Brăilei în intervalul de timp 2009 -2010 (subcap. 3.3.4.):
Pentru realizarea unei caracterizări cât mai complete a structuri i comunitățior fitofile
analizate și deasemenea pentru decelarea anumitor aspecte de similaritate sau disimilaritate
între acestea au fost calculați pentru fiecare sistem acvatic cercetat la diferite momente de
timp: indicele de bogăție taxonomică, indicel e de diversitate Shannon -Wiener (H’), indicele
de dominanță Simpson (D) și indicele de echitabilitate Pielou (J’) (Botnariuc și Vădineanu,
1982, Clarke și Warwick, 1994 , Rîșnoveanu și Popescu, 2011 ). Diversitatea comunităților a
putut fi astfel interpretat ă atât prin bogăția taxonomică a comunităților identificate și
diversitatea Shannon cât și prin distribuția efectivului între taxonii prezenți (dominanța
Simpson și echitabilitatea) (Deak și colab, 2008, Bottazzi și colab., 2011, Koume și colab.,
2011 ).
Fluctuațiile în timp și spațiu ale diversității și echitabilității comunităților fitofile studiate au
fost analizat e comparativ între siturile IMB și deasemenea între momente diferite de prelevare
pe parcursul celor doi ani de studi u – 2009 și 2010 (Fig. 21 , A, B):

– În 2009 , indicele de bogăție taxonomică , a prezentat cele mai ridicate valori, în general în
luna iulie, la nivelul lacurilor (L. Chiriloaia și Bordeiele – 17 grupe taxonomice, L. Fundu Mare –
16, L. Gâsca – 14 și L. Curcubeu – 15); în canale , valorile acestuia au fost mai mici comparativ cu
cele înregistrate în lacuri (8 grupe taxonomice în C. Chiriloaia în iunie, iar în C. Gâsca – 9 în
iulie și 10 în august ). Aceste diferențe s-au pu tut explica pe de o parte prin specificul tipului de
habit at (Cremona și colab., 2008), unde, în cadrul sistemelor lentice , asociațiile vegetale
dense oferă comunităților fitofile colonizatoare condiții de stabilitate mai ridicată, comparativ
cu cele din sistemele lotice adiacente, iar pe de altă parte condițiilo r de inundabilitate ridicată

30
a sistemelor acvatice în luna iulie 2009 , car e, după unii autori, ar putea favoriza creșterea
bogăției taxonomice a comunităților fitofile (Schneider și Frost, 1996).
În 2010, valo area de vârf a acestui indice (13 grupe taxonom ice de organisme) a aparținut
comunității fitofile din L. Bordeiele, în luna iunie; în general, valorile bogăției taxonomice a
comunităților fitofile din sistemele cercetate în IMB în 2010, au fluctuat într -un domeniu de
valori (6 – 9 grupe de organisme) i nferior celui din vara anului precedent (8 – 17 grupe de
organisme), atât în lacuri, cât și la nivelul C. Chiriloaia.
– Diversitatea Shannon a prezentat fluctuații în intervalul 0.24 (valoarea minimă, în L.
Bordeiele, în mai 2010) – 1.8.9 (valoarea maximă, în L. Gâsca , în iu nie 2009) . În ecosistemele
de tip lentic, cele mai ridicate valori ale ale diversității Shannon s -au înregistrat în iunie 2009 în
L. Gâsca (H’=1.9) și în L. Curcubeu ( H’= 1.61) și în iulie 2009, în L. Chiriloaia (H’= 1.84); în
cazul sist emelor lotice, indicele a atins adesea valori mai ridicate (malul Dunării: H’= 1.7, în
iunie 2009, C. Chiriloaia, în iunie: H’= 1.8 și august 2009: H’= 1.67 și C. Gâsca: H’ = 1.27, în
iulie 2009), dar comparative cu cele din sistemele lentice adiacente. S-a observat deasemenea că
diversitatea Shannon nu a fluctuat întotdeauna în același sens și cu aceeași amplitudine ca
indicele de bogăție taxonomică (ex. Canalul vs. Lacul Chiriloaia, în iunie 2009, sau canalul
vs. Lacul Gâsca, iulie 2009).
În 2010, valori le diversității Shannon au fost relativ mai mari în luna septembrie (H’= 1.3 în C.
Chiriloaia și peste 1.5 în lacurile Chiriloaia, Bordeiele și Fundu Mare) și contrastante, semificativ
mai scăzute, în cazul comunităților fitofile identificate în mai 2010 î n L. Chiriloaia (H’=0.34) și
în L. Bordeiele (H’=0.24).

– Dominanța comunităților fitofile analizate pe perioada studiilor a variat între 0.19 (C.
Chiriloaia, în iunie 2009) și 0 .92 (L. Bordeiele, în mai 2010). În lunile iulie și august 2009, la
nivelul sistemelor acvatice lentice cercetate, aceasta s -a plasat în jurul valorii de 0.5; valori mai
mici au fost înregistrate în iunie 2009 în cadrul comunităților fitofile din L. Gâsca (D = 0.34) și
L. Curcubeu (D =0.28). În sistemele acvatice lotice, valorile dominanței au fost inferio are celor
caracteristice comunităților fitofile din sistemele lentice adiacente (C. Chiriloaia – D= 0.19 în
iunie 2009 și 0.23 în august 2009), sau mai ridicate (C. Gâsca – D = 0.43 în iulie și 0.56 în august
2009), dar asemănăto are celor din lacurile învecinate.
În 2010, atât în lacuri, cât și în canale, dominanța la nivelul comunităților fitofile studiate în
sistemele acvatice din IMB, s -a plasat sub 0.5; exepțiile au fost înregistrate în cadrul

31
comunităților fitofile identifica te în lacurile Chiriloaia și Bordeiele în luna mai și deasemenea în
C. Chiriloaia în iunie, unde valorile indicelui au fost mult ridicate.

– Echitabilitatea: în vara anului 2009, în cadrul comunităților fitofile din sistemele acvatice
lentice, taxonii pre zenți au fost cel mai echitabil reprezentați în L. Gâsca (J’ = 0.52) și L.
Curcubeu (J’ = 0.63) – în iunie și în L. Chiriloaia (J’ =0.65) – în iulie. Totuși, în iulie și august
2009, echitabilitatea comunităților fitofile prezente în lacuri a fost mai scăz ută comparativ cu
prima lună de vară . În sistemele acvatice lotice, indicele a atins în general valori superioare
comparativ cu sistemele lentice cercetate la aceleași momente de timp.
Pe parcursul anului 2010, în O. Fundu Mare, comunitățile fitofile carac terizate prin valori mai
mari ale echitabilității au fost determinate la nivelul sistemelor acvatice studiate în lunile aprilie,
septembrie și noiembrie, atât în lacuri, cât și în C. Chiriloaia (J’› 0.5); valorile maxime au fost
caracteristice lunii septem brie (și au fluctat între J’ = 0.62 în C. Chiriloaia și J’ = 0.83 în L.
Fundu Mare). În luna mai 2010, datorită dominanței ridicate a unui număr mic de taxoni în
cadrul comunităților fitofile din lacurile Chiriloaia și Bordeiele, valorile echitabilității P ielou au
fost mai mici.

 Estimarea gradului de similaritate a comunităților fitofile studiate (subcap. 3.4.) în
sisteme acvatice lotice și lentice (diferite tipuri de habitate) , cât și la momente diferite
de timp pe parcursul perioadei de studiu (variabil itatea sezonală) la scara IMB, s -a
subscris celui de -al doilea obiectiv al lucrării și a fost înțeleasă ca măsură a grupării /
distribuției spațio -temporale a comunităților cercetate (Radu și Rîșnoveanu, 2011 b).
Analizele efectuate – cluster (Hierarchical paired clustering) și nMDS (non-metric Multi –
Dimensional -Scaling) ( Clarke și Warwick, 1994, Della Bella și colab., 2005, Balcombe și
coab., 2007, Strayer, 2007, Deak și colab., 2008, Botazzi și colab., 2011) au testat
similaritatea (Bray -Curtis) dintre ac estea, pe baza datelor calitative de tipul ”prezență /
absență” a diferiților taxoni din probe, precum și a celor cantitative (densitatea n umerică a
diferiților taxoni) și au permis evidențierea diferențelor care există între sistemele
cercetate, în spați u și timp, în ceea ce privește compoziția (subcap. 3.4.1) și structura
(subcap. 3.4.2) comunităților fitofile studiate . Succedent identificarii principalelor
grupări de similaritate în cadrul comunitățile analizate , s-a dorit validarea
diferențelor statist ic semnificative dintre acestea , cât și evidențierea taxonilor direct
implicați în inducerea lor (subcap. 3.4. 3). Tehnicile aplicate în acest sens au fost

32
ANOSIM și SIMPER ( Balcombe și coab., 2007, Canedo și Rieradevall, 2009, Botazzi și
colab., 2011 ).

 Similaritatea compoziției comunităților fitofile studiate la nivelul sistemelor acvatice
din IMB pe parcursul perioadei 2009 -2010 (subcap. 3.4.1) :
Analiza cluster efectuată pe baza datelor calitative (Fig. 22), a r elevat prezența a patru
grupări principale d e similaritate a compoziției faunei fitofile din IMB (cele în structura cărora
a existat un număr mai mare de taxoni fitofili comuni) , toate alcătuite din comunități fitofile cu
grad de similaritate mai mare de 50%. Grupările se constituie din majoritatea comunităților
fitofile prelevate în: 1. iulie 2009; 2. iunie 2009 și iunie 2010; 3. mai, septembrie și noiembrie
2010; 4. aprilie 2010 (Radu și Rîșnoveanu, 2011b) .

Fig. 22: Clusterul de similaritate al compoziției comunităților fitofile din cadrul sistemelor acvatice
cercetate în IMB în perioada 2009 -2010 (Analiza ” Hierarchical paired clustering ” a fost realizată pe baza
similarității Bray -Curtis a datelor de prezență/absență a grupelor taxonomice din compoziția comunităților
biotice analizate; Coduril e sistemelor acvatice sunt: MD – malul Dunării, CC – Canalul Chiriloaia, LC – Lacul
Chiriloaia, LB – Lacul Bordeiele, LF – Lacul Fundu Mare, CG – Canalul Gâsca , LG – Lacul Gâsca, LCr – Lacul
Curcubeu, cărora li se alătură codurile lunilor de p relevare: a – aprilie 2010, m – mai 2010 , i* – iunie 20 09, i –
iunie 20 10, I* – iulie 2009, A* – august 2009 , s – septembrie 2010, n – noiembrie 2010 )

33
Grupările de similaritate a compoziției comunităților fitofile alese prin intermediul
dendrogramei cluster (Fig. 22), au fost în paralel identificate și pe diagrama de ordonare
MDS (Fig. 23) , pe baza cărora s -au evidențiat următoarele aspecte (Radu și Rîșnoveanu,
2011b) :
– similaritatea de peste 70% dintre compoziția taxonomică a comunităților fitofile identificate în
sistemele lentice în luna iulie 2009 (Fig. 22, fig. 23). Aceasta a coincis cu unda maximă de
viitură (Fig. 9), care a intensificat circulația apei între sistemele acvatice cercetate și a putut
antrena componentele faunei fitofile intensificând dispersia acest ora și favorizând uniformizarea
compoziției taxonomice a comunităților fitofile.
– gradul de similaritate mare, de peste 65%, în ceea ce privește compoziția comunităților fito file
în iunie 2009 și iunie 2010 ; de asemenea, în această lună, s -a remarcat o si milaritate crescută
între comunitățile integrate în sistemele lentice și cele integrate în sistemele lotice; excepție au
făcut comunitățile fitof ile de la malul Dunării, care au prezentat o compoziție taxonomică relativ
disimilară față ce cea a sistemelor amintite anterior. Similaritatea compoziției taxonomice a
comunităților fitofile din canale și lacuri poate fi explicată de practicile manageriale
caracteristice zonei, care, la ape mici, presupun montarea pe canale a unor stăvilar e care
împiedică circulaț ia apei între canale și brațele Dunării.
– o heterogenitate mai mare a compoziției taxonomice a comunităților fitofile în august 2009
(care nu s -au grupat într -un grup distinct de similaritate), care ar putea fi corelată cu o
individualizare a sistemelor acvatice cercetate, ca urmare condițiilor hidrologice (slabă circulație
a apei, nivel minim al adăncimii apei) și climatice (secetă și temperaturi foarte ridicate)
particulare acestei luni (Fig. 9, Anexa 1, A., B.).
– similaritate bună (› 50%) a comunită ților fitofile din canalul și lacul Chiriloaia și lacurile
Bordeiele și Fundu Mare în luna aprile a anului 2010, grupare confirmată deasemenea atât de
analiza cluster cât de și de diagrama MDS (Fig. 22, 23).
Astfel, în urma determinării măsurii de similar itate existente între compoziția
taxonomică a diferitelor comunități fitofile analizate în IMB în perioada 2009 -2010, concluzia
evidentă o reprezintă existența atât a unei variabilități intersezonale pronunțate între acestea
(Scarsbrook și Towsend, 1993) , cât și a unei asemănari intersezonale, cum este cazul
comunităților f itofile prelevate î n lunile de primăvară și toamnă. Cauzele acestor diferențe sau
asemănări au la bază dinamica parametrilor fizico -chimici locali (Humphries, 1996, Ciubuc și
Ciolpan, 200 6, Balcombe și colab, 2007, Wilson și Ricciardi, 2009, Bottazzi și colab., 2011) ,

34
dar și fluctuațile regimului hidrologic, în zona noastră de studiu manifestate prin creșteri sau
scăderi succesive ale nivelului apei din sistemele acvatice (cu caracter temp orar), care au putut
constitui deasemenea un important factor de control sau comandă, uneori cu caracter de zgomot
asupra compoziției comunităților fitofile (Scarsbrook și Towsend, 1993, Vădineanu, 2004,
Balcombe și colab, 2007, Masturano și colab., 2008).

 Similaritatea structurii și modul de distribuție al comunităților fitofile studiate pe
parcursul anilor 2009 și 2010 în siturile de interes din IMB (subcap. 3.4.2):

Succesiv etapei de caracterizare a similarității compoziției comunităților fitofile stud iate în
siturile IMB în întreaga perioadă de studiu 2009 -2010, determinarea gradului de
asemănare al structurii acestora s-a realizat separat , pentru fiecare an de studiu în parte
(Radu și Rîșnoveanu, 2011b) .
În 2009, principalele grupări de similaritate ( › 50%) a structurii comunităților fitofile studiate
în siturile IMB, identificate pe baza rangurilor de similaritate stabilite de clasificarea ierarhică
grupată pereche cluster (Fig. 24) și identificate apoi și în cadrul diagramei ordianative nMDS
(Fig. 25 ), au fost reprezentate de comunitățile fitofile integrate în: 1. sistemele acvatice lotice
reprezentate de canalul Chiriloaia (iunie și august) și Dunăre Mal (iunie) (Grup 1_09); 2.
sistemele acvatice lentice Gâsca, Curcubeu și Chiriloaia, prelevate în l una iunie (Grup 2_09);
3. marea majoritate a sistemelor acvatice lentice, în lunile iulie (L. Chiriloaia, L. Gâsca, L.
Curcubeu, L. Fundul Mare, L. Bordeiele) și august (L. Gâsca, L. Curcubeu, L. Fundul Mare)
(Grup 3_09).
Cele mai ridicate asemănări struct urale au putut fi observate între comunitățile fitofile:
– aparținând aceluiași tip de habitat acvatic – lotic (cu similaritate › 50%, Grup 1_09) sau lentic
(cu similaritate › 90%, L. Gâsca și L. Curcubeu, în luna august, în cadrul Grupului 3_09; sau cu
similaritate = 60% în cazul Grupului 2_09)
– prelevate la același moment de timp sau la momente apropiate de timp – grupări sezonale (de
exemplu – grupările: Grup 2_09 și Grup 3_09).
Totodată, analiza a evidențiat similaritatea structurii comunităților fi tofile din lacurile cercetate
în IMB în toate cele trei luni de vară (în proporție de 50%) (Fig. 24, fig.25) .
Analiza de similaritate a structurii comunităților fitofile cercetate în 2010 (C. Chiriloaia, L.
Chiriloaia, L. Bordeiele și L. Fundu Mare – din Ostrovul Fundu Mare) (Fig. 26, 27), la momente

35
de timp alese în general complemetar (aprilie, mai, iunie, septembrie și noiembrie) celor în care
s-au efectuat studiile în anul precedent a evidențiat două grupări de similaritate relativă (› 60%) a
acestora : 1. gruparea – Grup 1_10 reprezentând comunități fitofile prelevate în lunile mai și iunie
2010 din sisteme acvatice lentice și 2. gruparea – Grup 2_10 care include comunități fitofile din
sistemele acvatice lentice cercetate în lunile de toamnă – septemb rie și noiembrie 2010 . Cea mai
bună similitate ( › 85%) s -a descris în cazul comunităților fitofile identificate în luna mai ( LC-m și
LB-m) și cea mai redusă în iunie 2010 ( LB-i, LF -i și CC-i). În iunie 2010 s -au înregistrat cote
record ale apelor Dunării ( Fig. 9) și adâncimi mari ale acesteia în sistemele acvatice cercetate;
fluctațiile regimului hidrologic în zonă, au putut sta la baza variabilității structurii comunităților
fitofile dintre sistemele acvatice cercetate (Fig. 9, Anexa 1A) (Humphries, 1996, Balcombe și
colab., 2007, Surren și Sorel, 2010).
Comunitățile fitofile integrate în lacurile Chiriloaia și Fundu Mare în luna aprilie 2010 s -au
diferențiat cel mai mult de restul comunităților reprezentate în sistemele acvatice studiate la
nivelul IMB în 2010 (similiaritate ‹ 10%).

36

Diagramele de ordonare nMDS a gradului de similaritate al structurii comunităților fitofile din cadrul sistemelor acvatice cercetate în IMB pe
parcursul anilor 2009 (Fig. 25) și 2010 (Fig. 27) (Analiza ” non-metric Multi -Dimensional -Scaling ” a fost realizată pe baza similarității Bray -Curtis a datelor de
densitate numerică a grupelor taxonomice prezente în structura comunităților biotice analizate; Codurile sistemelor acvatice sunt: MD – malul Dunării, CC – Canalul
Chiriloai a, LC – Lacul Chiriloaia, LB – Lacul Bordeiele, LF – Lacul Fundu Mare, CG – Canalul Gâsca , LG – Lacul Gâsca, LCr – Lacul Curcubeu, cărora li se alătură codurile
lunilor de p relevare: a – aprilie 2010, m – mai 2010, i* – iunie 20 09, i – iunie 20 10, I* – iulie 2009, A*– august 2009 , s – septembrie 2010 și n – noiembrie 2010 ; simbolurile
de culoare reprezintă: în contururi de culoare bleu – comunitățile fitofile identificate în luna aprilie, orange – în mai, roșu – în iunie, verde – în iulie, albastru – în aug ust, gri
pal – în septembrie și gri intens – în noiembrie; contururile cu line continuă corespund comunităților fitofile identificate în sisteme acvatice lentice, iar cele cu linie pun ctată,
celor din sisteme acvatice lotice; hașururile suprapuse marchează principalele grupări de similaritate evidențiate anterior prin analizele cluster : Grup1_09, Grup2_09,
Grup3_09 , Grup1_10 și Grup2_10 )
Fig. 25
Fig. 27

37
 Testarea și validarea măsurii disimilarității existente între principalele grupări de
comunități fitofile identificate și evidențierea principalilor taxoni resonsabili pentru
inducerea acesteia (subcap. 3.4.3.) :
Identificarea principalelor grupări de similaritate a structurii comunităților fitofile
studiate pe parcursul anilor 2009 și 2010 la scara sistemelor studiate din IMB (Tab. 11) a
completat aspectele de structură și distribuție în spațiu și timp a acestora determinate anterior
(subcap. 3.3.1. -3.3.4.) și a lăsat totodată loc testării, valid ării statistic e și explicării
diferențelor dintre ele (Clarke, 1993, Clarke și Warwick, 1994, Balcombe și colab., 2007,
Canedo și Rieradevall, 2009, Bottazzi și colab., 2011 ). Acestea au fost posibile prin realizarea
a 5 comparații (Tab. 12): trei între grupări evidențiate în vara anului 2009, care au testat
variațiile structurii și distribuției faunei fitofile între tipuri diferite de habitate (lentice vs.
lotice) precum și variabilitatea în timp, de la o lună la alta ; una, intersezonală , între cele
două grupări de similaritate a structurii comunităților fitofile diferențiate în 20 10; și una
interanuală , între grupări aparținând ambilor ani de studiu (Radu și Rîșnoveanu, 2011b) .
În consecință, variabilitatea:
– dintre tipuri diferite de habitat (sistemele lotice și lentice), la același moment de
prelevare (iunie 2009) nu a fost validată statistic (ANOSIM: R=1, p=0.971);
– dintre tipuri diferite de habitat (sistemele lotice și lentice), pe durata aceluiași sezon
(vara 2009, iunie și august vs. iulie și august) a fost statistic înalt semnificativă ( ANOSIM:
R=0.92, p=0.006**); taxonii care au avut un aport impo rtant la inducerea acestei diferențe au
fost chironomidele (26.17%), oligochaetele (14.86%) și isopodele (11.22%);
– din cadrul aceluiași tip de habitat (lentic) în luni diferite , pe durata aceluiași sezon (iunie
2009 vs . iulie și august 2009) a fost înalt semnificativă din punct de vedere statistic
(p=0.006**); această diferență a fost indusă prioritar de Oligochaete (12.93%), Aphididae
(12.33%) și Chironomidae (11.76%);
– din cadrul aceluiași tip de habitat (lentic) în sezoane diferite (primăvară -vară vs . toamnă)
a fost statistic semnificativă (ANOSIM: R=0.94, p=0.029*), diferențele fiind induse prioritar
de Chironomidae (42.53%), Ephemeroptere (10.08%) și Oligochaeta (8.7%) ;
– din același tip de habitat (sisteme acvatice lentice) , la momente relativ apropiate, dar în ani
diferiți (iunie 2009 și mai -iunie 2010) a fost statistic semnificativă (ANOSIM: R=1,

38
p=0.029*), taxonii cu aport principal în inducerea acesteia fiind Chironomidaele (44.71%) și
Aphididaele (6.34%). Diferențierea structurii comunităților în acest caz, ar putea fi indusă și
de faptul că sisteme acvatice cercetate în cei doi ani de studiu s -au suprapus doar parțial.
Sintetizând aceste rezultate (subcap. 3.4.2 și 3.4.3), variabilitatea în timp și spațiu a
structurii c omunităților fitofile cerecetate în perioada 2009 – 2010 în siturile IMB, apare clar
evidențiată . Variabilitatea în spațiu a fost cel mai bine redată prin intermediul analizelor de
similaritate cluster și nMDS, care au separt în general comunitățile fitofi le aparținând la
habitate acvatice diferite (Della Bella și colab., 2005, Suren și Sorrell, 2010 ). În ceea privește
variabilitatea în timp , aceasta a fost testată mai detaliat, ca diferențe interlunare, ca
variabilitate intersezonală sau interanuală a structurii comunităților analizate și a fost în
majoritatea cazurilor validată statistic (Prellvitz și colab., 2004, Balcombe și colab., 2007,
Masturano și colab., 2008, Canedo și Rieradevall, 2009, Wilson și Ricciardi, 2009, Suren și
Sorrell, 2010, Bottazzi și colab., 2011).

În încheiere, cons iderăm important de subliniat că prezenta cercetare realizată asupra
comunităților fitofile în vederea caracterizării compoziției, structurii și distribuției lor în
cadrul unor ecosisteme acvatice reprezentative într-una dintre platformele de cercetare
Socio -Ecologică pe Termen Lung asociată Sistemului Dunării Inferioare (Insula Mică a
Brăilei) , reprezintă un pas incipient în încercarea de a determina structura, dinamica și
rolul acestui compartiment biotic (mai puțin s tudiat în ultimul interval de timp la nivelul
acestei zone) în cadrul sistemelor integratoare.
Lucrare a își aduce deasemenea aportul la completarea bazelor de date și cunoștințe, în
scopul facilitării înțelegerii și predicției dinamicii proceselor și funcț iilor ecosistemice la
scări de timp și spațiu mai mari, care să permită ca finalitate, caracterizarea în termeni
cantitativi și calitativi a bunurilor, serviciilor și capacității de suport proprii Sistemului
Dunării Inferioare .

39
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Adamescu, C., M., 2004, Dinamica structurii si rolul funcțional al fitolanctonului din ecosistemele
acvatice ale zonei inundabile/Dunărea inferioară , Teză de doctorat, Univ. din București,
Departamentul de Ecologie Sistemică și D ezvoltare Durabilă.
Afanasyev, S., Lyashenko, A., 2006, Development of standard procedures for ecological monitoring
of Danube River Basin water bodies in Ukraine, in Proceedings of 36 -th International Conference of
IAD, Austrian Committee Danube Research / IAD, Vienna.
Balci, P., Kennedy, J. H., 2003, Comparison of chironomids and other macroinvertebrates associated
with Myriophyllum spicatum and Heteranthera dubia , Journal of Freshwater Ecology, 18(2) : 235 -247.
Balcombe, S.R., Closs, G.P., Suter, P.J., 2 007, Density and distribution of epiphytic invertebrates on
emergent macrophytes in a floodplain billabong , River Research and Applications , 23(8): 843 -857.
Biggs, B.J.F., Malthus, T.J, 1982, Macroinvertebrates associated with various aquatic macrophytes i n
the backwaters and lakes of the upper Clutha Valley , New Zealand Journal of Marine and Freshwater
Research, 16 (1) : 81-89, New Zealand.
Bogut I., Vidakovik, J., Palijan, G., Cerba, D., 2007, Benthic macroinvertebrates associated with four
species of macr ophytes , Biologia, Bratislava, Section Zoology 62 (5): 600 -606.
Botnariuc, N., Beldescu, S., 1961, Monografia complexului de bălți Crapina -Jijila , Hidrobiologia,
Vol. II, 161 -242.
Botnariuc, N., Albu, P., Ignat, Gh., 1966, Contribuții la cunoașterea popula ției de Cricotopus
silvestris din zona inundabilă a Dunării , Stud. și Cercet. Biol., seria Zoologie, 18(3): 177 -191,
București.
Botnariuc, N., Ignat, Gh., Vădineanu, A., 1981, Rolul ecologic al unor chironomide în ghiolul Roșu și
japșa Porcu din Delta Dună rii. Producția și productivitatea sistemelor acvatice , Ed. Acad. R.S.R.,
București.
Botnariuc, N., Vădineanu, A., 1982, Ecologie . Edit. Didactică și pedagogică, București, 439 pag.
Bottazzi, E., Bruno, M.C., Pieri, V., Di Sabatino, A., Silveri, L., Carolli , M., Rossetti, G., 2011,
Spatial and seasonal distribution of invertebrates in Northern Apennine rheocrene springs , J. Limnol.,
70(Suppl. 1): 77 -92.
Bowen, K. L., Kaushik, N. K., Gordon, A. M., 1998 , Macroinvertebrate communities and biofilm
chlorophyll o n woody debris in two Canadian oligotrophic lakes , Archiv für Hydrobiologie, 141(3):
257–281.
Bownik, L. J., 1970, The periphyton of submerged macrophytes of Mikoiajskie Lake . Ekol. Pol. 18:
503-519.

40
Campeau, S., Murkin, H. R., Titman, R. D., 1993, Relativ e importance of algae and emergent plant
litter to freshwater marsh invertebrates , Can. J. Fish. Aquat. Sci. 51: 681–692.
Cañedo -Argüelles, M., Rieradevall, M., 2009, Quantification of environment driven changes in
epiphytic macroinvertebrate communities a ssociated to Phragmites australis , J. Limnol., 68(2): 229 –
241.
Cattaneo, A., 1983, Grazing on epiphytes , Limnol. Oceanogr., 28: 124 -132.
Cattaneo, A., Galanti, G., Gentinetta, S., Romeo, S., 1998, Epiphytic algae and macroinvertebrates on
submerged and flo ating -leaved macrophytes in an Italian lake . Freshwater Biology, 39: 725 -740.
Cheruvelil, K.S., Soranno, P.A., Serbin, R.D., 2000, Macroinvertebrates associated with submerged
macrophytes: sample size and power to detect effects , Hydrobiologia 441: 133 –139.
Chiriac, E., Udrescu, M., 1965, Ghidul naturalistului în lumea apelor dulci , Editura Științifică
București.
Ciolpan, O., 1985, Investgații asupra faunei fitofile din unele ecosisteme acvatice din Delta Dunării ,
Stud. Comun. Ecol., 1: 23 -24.
Ciubuc, C., C iolpan, O., 2006, Weed -bed fauna of the Danube Delta , în DANUBE DELTA Genesis
and Biodiversity, ed. C. Tudorancea & M.M.Tudorancea, Backhuys Publishers, Leiden, The
Netherlands, 261 -289.
Colon -Gaud , J-C, Kelso , W.E., Rutherford, D.A., 2004, Spatial Distrib ution of Macroinvertebrates
Inhabiting Hydrilla and Coontail Beds in the Atchafalaya Basin, Louisiana , J. Aquat. Plant Manage.,
42: 85 -91.
Cristofor, S., 1989, Rolul populațiilor de Nitellopsis, Ceratophyllum și Najas (macrofite submerse) în
transferul de materie și energie din Delta Dunării , Teză de doctorat, Universitatea din București,
Facultatea de Biologie, Geografie și Geologie.
Cure, V., 1968, Fauna de nevertebrate de pe asociațiile de plante submerse și plutitoare Frasinet (jud.
Ilfov) , Bul.I.C.P.P ., An XXVII, vol. 3: 19 -49.
Cure V., 1991, Structure and ecological role of pytophilous chironomids from some Danubian
ecosystems in Romania , Verh. Internat. Verain. Limnol., 24: 2925 -2929.
Cyr, H.A, Downing, J.A., 1988a, Empirical relationships of phytom acrofaunal abundance to plant
biomass and macrophyte bed caracteristics , Can. J. Fish. Aquat. Sci., 45: 976 -984.
Cyr, H.A., Downing, J.A., 1988, The abundance of phytophilous invertebrates on different species of
submerged macrophytes . Freshwater Biology, 20: 365 -374.
Deak, C.S., Gor, D., Lakatos, G.Y., 2008, Phytophilous macrofauna assessments in an important
aquatic bird area: The Kis -Balaton protection system , Acta Zoologica Academiae Scientiarum
Hungaricae 54 (Suppl. 1), pp. 75 –83.
Della Bella, V., Baz zanti, M., Chiarotti, F., 2005, Macroinvertebrate diversity and conservation status
of Mediterranean ponds in Italy: water permanence and mesohabitat influence , Aquatic Conservation:
Marine and Freshwater Ecosystems , 15 (6): 583 -600.

41
Diehl, S., Kornijow, R ., 1998, Influence of submerged macrophytes on trophic interaction among fish
and macroinvertebrates , in The Structuring Role of Submerged Macrophytes in Lakes, Jeppesen E,
Sondergaard Ma, Sondergaard Mo, Christoffersen K (eds). Springer: New York; 24 –46.
Dinu C., Cristofor S., 1993, Rolul complexului macrofite -epifite în productivitatea biologică a
ecosistemelor din zona inundabilă a Dunării, Analele Științifice ale Institutului Delta Dunării, 105 –
111.
Dvořak, J., 1996, An example of relationships between macrophytes, macroinvertebrates and their
food resources in a shallow euthrophic lake , Hydrobiologia, 339: 27 –36.
Ervin, G.N., Wetzel, R.G., 2003, An ecological perspective of allelochemical interference in land –
water interface communities , Plant and Soil , 256: 13-28.
Feldman, R.S., 2001, Taxonomic and size structures of phytophilous macroinvertebrate communities
in Vallisneria and Trapa beds of the Hudson River , New York , Hydrobiologia , 452: 233 -245.
Grant, I.F., 2002, Aquatic Invertebrates , în: Grant, I .F and Tingle C.C.D., 2002: Ecological
Monitoring Methods for the Assessment of Pesticide Impact in the Tropics, 183 -193.
Gregg, W.W., Rose, F.L., 1985, Influences of aquatic macrophytes on invertebrate community
structure, guild structure, and microdistr ibution in streams . Hydrobiologia , 128:45-56.
Hanson, J.M., 1990, Macroinvertebrate size -distributions of two contrasting freshwater macrophyte
communities , Freshwater Biology, 24: 481 -491.
Humphries, P., 1996, Aquatic macrophytes, macroinvertebrate associ ations and water levels in a
lowland Tasmanian river , Hydrobiologia , 321: 219-233.
Isvoranu, V., Boghean, V., 1980, Noi specii de Odonate pentru Delta Dunării, Stud. Cercet. Biol.
Anim., 32 (2): 147 -150.
Isvoranu, V., 1979, Raport de cercetare: Sinteza Roș u – Puiu – Porcu (1976 -1979).
Keast, A., Harker, J., 1977, Fish distribution and bentic invertebrate biomass relative to depth in an
Ontario lake , Environ. Biol. Fishes, 2: 235 -240.
Kingsford, R.T., 2000, Ecological impacts of dams, water diversions and ri ver management on
floodplain wetlands in Australia, Austral Ecology, 25: 109 –127.
Kornijow, R., Gulati R. D., Ellen van Donk, 1990, Hydrophyte -macroinvertebrate interactions in
Zwemlust, a lake undergoing biomanipulation , Hydrobiologia 200-201: 467 -474.
Kouamé, M.K., Dietoa, M.Y., Edia, E.O., Da Costa, S.K., Ouattara, A., Gourène, G., 2011,
Macroinvertebrate communities associated with macrophyte habitats in a tropical man -made lake
(Lake Taabo, Côte d’Ivoire) , Knowledge and Management of Aquatic Ecosystem s, (400), p.03.
Lalonde, S., Downing, J.A., 1992, Phytofauna of eleven macrophyte beds of differing trophic status,
depth and composition , Can. J. Fish. Aquat. Sci. 49: 992 -1000.
Linhart, J., 1999, Phytophilous macrofauna in the Stratiotes aloides veget ation of the Lake Lukie,
Poland , Acta Univ. Palack. Olomuc., Fac. Rer. Nat. Biol., 37: 67 –76.

42
Linhart, J., Uvira, V., Rulik, M., Rulikova, K., 1998, A study of the composition of phytomacrofauna
in Batrachium aquatile vegetation , Acta Universitatis Palacki anae Olomucensis Facultas Rerum
Naturalium Biologica, 36: 39 –60.
Lodge, D.M., 1991, Herbivory on freshwater macrophytes , Aquatic Botany, 41: 195 -224.
Marklund, O., Sandsten, H., Hansson, L.A., Blindow, I., 2002, Effects of waterfowl and fish on
submerged vegetation and macroinvertebrates , Freshwater Biology, 47: 2049 –2059.
Marx, M., 1964, Cercetari asupra faunei fitofile din lacul Victoria (Dolj) , St. și cercet., C.C.E.S., Olt,
Slatina.
Marx, M., 1968, Contribuții la cunoașterea asociațiilor faunistice di n zona litorală a lacului Victoria
(Com. Prunetu, Oltenia) , Bul.St. Nr. X, Univ. Craiova.
Marx, M, 1978, Structura cantitativă a faunei fitofile din lacul Marica (Jud. Dolj) , St. și cercet. Biol.,
Seria Biologie Animala, 30 (1): 77 -83, București.
Mastrant uono, L., Solimini, A.G., Nõges, P., Bazzanti, M., 2008, Plant -associated invertebrates and
hydrological balance in the large volcanic Lake Bracciano (Central Italy) during two years with
different water levels , Hydrobiologia , 599 (1): 143 -152.
Mehlem, H., 1987, Rolul ecologic al unor populații de Chironomide fitofile în ecosistemele acvatice
din Delta Dunării , Teză de doctorat, Universitatea din București.
Morais, S.S., Molozzi J., Viana AL., Viana T.H., Callisto M., 2010, Diversity of larvae of littoral
Chironomidae (Diptera: Insecta) and their role as bioindicators in urban reservoirs of different
trophic levels , Braz. J. Biol. , 70 (4): 995 -1004.
Newman, R.M., 1991, Herbivory and detritivory on freshwater macrophytes by invertebrates: a
review. Journal of the North American Benthological Society , 10: 89 –114.
Obolewski, K, 2005, Epiphytic macrofauna on water soldiers (S tratiotes aloides L.) in Słupia river
oxbows , Oceanological and Hydrobiological Studies, Vol. XXXIV (2).
Papas, P., 2007, Effect of macrop hytes on aquatic invertebrates – a literature review , Freshwater
Ecology, Arthur Rylah Institute for Environmental Research, Technical Report Series No. 158,
Department of Sustainability and Environment, Melbourne; Melbourne Water, Melbourne, Victoria.
Planul de management integrat pentru Balta Mică a Brăilei și Regulamentul Parcului Natural Balta
Mică a Brăilei , Proiectul LIFE NATURA (99 NAT/RO/006400), 2002.
Popescu -Marinescu, V., 1973, Repartiția și componența organismelor animale din biocenozele
bentoni ce și fitofile în brațele Dunări și Delta Dunării, PEUCE, 3:185 -208.
Popescu -Marinescu, V., Zinevici V., 1968, Date calitative și cantitative asupra faunei fitofile de pe
vegetația acvatică dură din Delta Dunarii , Hidrobiologia, 9: 129 -143.
Popescu -Marines cu, V., Zinevici V., 1969, Componența specifică a zoocenozelor de pe unele
macrofite acvatice dure din Delta Dunării , St. și Cercet. Biol., Seria Zoologie, 21 (2): 179 -182.

43
Prellvitz, L.J., Albertoni, E.F., 2004, Caracterização temporal da comunidade de ma croinvertebrados
associada a Salvinia spp. (Salviniaceae) em um arroio da planície costeira de Rio Grande, RS , Acta
Biologica Leopoldensia, 26 (2): 213 -223.
Radu, E., Rîșnoveanu , G., 2011 a, Main characteristics of weed -bed invertebrate communities in
aquatic systems of the Small Island of Brăila during 2009 summer season , ROM. J. BIOL. – ZOOL., 56
(1): 17 -29.
Radu, E. , Rîșnoveanu, G., 2011b, The similarity of stru cture and spatio -temporal variability of the
weed -bed fauna communities from different aquatic systems in Small Island of Brăila over the 2009 –
2010 period of time , acceptată spre publicare în Transylvanian Review of Systematical and Ecological
Research – The Wetlands Diversity .
Rețeua Ecologică a Dunării Inferioare (REDI), 1999, Raport de cercetare DESD.
Rîșnoveanu, G., Vădi neanu, A., 2000, Evaluarea rolului asociațiilor și populațiilor în funcționarea
sistemelor ecologice. Studiu de caz: Oligochetele acvatice din Dunărea Inferioară și Delta Dunării ,
Ed. Ars Docendi, București.
Rîșnoveanu , G., Vadineanu A., 2003 , Long term fu nctional changes within the oligochaeta
communities in the Danube Delta , Hydrobiologia, 506 -509: 399 -40.
Rîșnoveanu, G., Postolache, C., Vădineanu , A., 2004 , Ecological significance of nitrogen cycling by
tubificid communities in shallow eutrophic lakes of the Danube Delta , Hydrobiologia, 524 (1): 193 –
202.
Rîșnoveanu, G., Cristofor, S., Adamescu, M., Cazacu, C., Ignat, G., Parpală, L., Navodaru, I.,
Moldoveanu, M., Torok, L., Ionică, D., Zinevici, V., Tudor, M., Preda, E., Ibram, O., Vădineanu, A.,
2008, Efectele dinamicii componentelor biodiversitatii asupra bunurilor si serviciilor furnizate de
ecosistemele acvatice , Volumul Programului Cercetare de Excelență 2005 – 2008, MENER energie,
Edit. Universității Politehnica, p: 238 -247.
Rîșnoveanu, G., 2011, Abordarea ecosistemică în Biologie și Ecologie: de la teorie la practică , ARS
Docendi, Universitatea din București.
Rîșnoveanu, G., 2011, Parametrii UHGM: fluctuații și semnificație pentru componentele biocenozei .
În G. Rîșnoveanu, Identificarea și caracteriz area sistemelor ecologice , pp. 105 -112, București: ARS
DOCENDI.
Rîșnoveanu, G., Popescu, C. -M., 2011, Caracterizarea stucturii spațio -temporale a biocenozelor și a
complexelor de biocenoze . În G. Rîșnoveanu, Identificarea și caracterizarea sistemelor ecol ogice ,pp.
289-371,. București: ARS DOCENDI.
Sánchez, M.I., Green, A.J., Castellanos, E.M. aut., 2006, Temporal and spatial variation of an aquatic
invertebrate community subjected to avian predation at the Odiel salt pans (SW Spain) , Archiv für
Hydrobiolo gie, 166(2), pp.199 -223.
Scarsbrook, M.R., Towsend, C.R., 1993, Stream community structure in relation to spatial and
temporal variation: a habitat templet study of two contrasting New Zealand streams , Freshwater
Biology, 29: 395 -410.

44
Schneider, D.W., Fro st, T.M., 1996, Habitat duration and community structure in temporary ponds.
Journal of the North American Benthological Society , 15: 64 –86.
Soszka, G. J., 1975, The invertebrates on submerged macrophytes in three Masurian Lakes, Ekol. Pol.
23: 371 -391.
Stamate, C., 1971, Date preliminare asupra productivității zocenozelor de pe macrofitele submerse din
Delta maritimă și avandeltă, PEUCE, Stud. Commun. St. Nat., 1: 227 -287.
Strayer D.L., Malcom H. M., 2007, Submersed Vegetation as Habitat for Invertebrates in the Hudson
River Estuary , Estuaries and Coasts, 30 (2): 253 –264.
Suren, A., Sorrell, B., 2010, Aquatic invertebrate communities of lowland wetlands in New Zealand:
characterising spatial, temporal and geographic distribution patterns . Science for Conser vation 305 .
Department of Conservation, Wellington. 64 pag.
Talbot, J. M., J. C. Ward, 1987, Macroinvertebrates associated with aquatic macrophytes in Lake
Alexandrina, New Zealand , N.Z.J. Mar. Freshwater Res., 21: 199 -213.
Taniguchi, H., Nakano, S., Tok eshi, M., 2003, Influences of habitat complexity on the diversity and
abundance of epiphytic invertebrates on plants , Freshwat. Biol ., 48: 718 -728.
Tatole, V., 1983, Observații asupra unor relații stabilite în cadrul asociațiilor de Chironomide (larve)
fitofile din meleaua Sacalin , Hidrobiologia, 18: 121-125.
Tessier, C., Cattaneo, A., Pinel -Alloul, B., Galanti, G., 2004, Biomass, composition and size structure
of invertebrate communities associated to different types of aquatic vegetation during summer in Lago
di Candia (Italy) , J. Limnol., 63 (2): 190 -198.
Tolonen, K.T., Hamalainen, H., Holopainen, I.J., Karjalainen, J., 2001, Influences of habitat type and
environmental variables on littoral macroinvertebrate communities in a large lake system , Archiv f ur
Hydrobiologie, 152: 39 –67.
Unmuth, J.M.L., Lillie, R.A., Dreikosen, D.S., Marshall, D.W., 2000, Influence of dense growth of
Eurasian watermilfoil on lake water temperature and dissolved oxygen . Freshwater Ecology, 15: 497 –
503.
Urban, E., 1975, The Mini ng Fauna in Four Macrophyte Species in Mikolajskie Lake , Ekologia
Polska , 23: 417 -435.
Van den Berg, M.S., Coops, H., Noordhuis, R., Van Schie, J., Simons, J., 1997, Macroinvertebrate
communities in relation to submerged vegetation in two Chara -dominated l akes, Hydrobiologia 342–
343: 143 –150.
Vădineanu, A., 1991, Danube Delta: Evolutionary trends and protective strategy , Naturopa, 66: 56 –
68.
Vădineanu, A., 1991, The Danube Delta. A natural monument , Naturopa, 66: 26 -27.
Vădineanu, A., 1998, Dezvoltare Dura bilă. Teorie si Practică , vol.I, Ed. Univ. București.
Vădineanu, A., 2001, Lower Danube Wetlands System (LDWS), Observatorio Medioambiental , 4: 373 –
402.

45
Vădineanu, A., Cristofor, S., 1987, L’evolution de l’ete trophique des ecosystems aquatiques
caracteri stiques du Delta du Danube. 1. Le regime hidrologique, transparence Secche et la reserve de
phosphore et d’azote. Rev. Roum. Biol. -Biol Anim. 32 (2): 83 -91.
Vădineanu, A., Cristofor, S., Ignat, Gh., 1992, Phytoplankton and submerged macrophytes in the
aquatic ecosystems of the Danube Delta during the last decade , Hydrobiologia, 243/244: 141 -146.
Vădineanu, A., Cristofor, S., Sârbu, A., Romanca, G., Ignat, G., Botnariuc, N., Ciubuc, C., 1998,
Biodiversity changes along the Lower Danube River System , International Journal of Ecology and
Environmental Sciences, 24: 315 -332.
Vădineanu, A., Cristofor, S., Ignat, G., Ciubuc, C., Rîșnoveanu , G., Bodescu, F., Botnariuc, N., 2000,
Structural and Functional Changes within the Benthic Communities of Danube Delta La kes, Verh.
Internat. Vercin. Limnol., 27(5): 2571 -257.
Vădineanu, A., Adamescu, M., Vădineanu, R., Cristofor, S., Negrei, C , 2003, Past and Future
Management of Lower Danube Wetlands System: A Bioeconomic Appraisal, The Journal of
Interdisciplinary Econom ics, , Vol. 14, pp. 415 –447.

Vădineanu, A., 2004, Managementul dezvoltarii o abordare ecosistemică , Ars Docendi, București.

Vădineanu, A., 2009, Deterioration and Rehabilitation of the Lower Danube Wetlands System, În The
Wetlands Handbook , 1st edition . Edited by E. Maltby , Blackwell Publishing, pp, 876 -907.

Wantzen K.M., Junk W.J., Rothhaupt K -O, 2008, An extension of the floodpulse concept (FPC) for
lakes , Hydrobiologia, 613:151 –170.

Werner, E.E., Hall, D.J., 1974 , Optimal foraging and size selection of prey by bluegill sunfish
(Lepomis marochirus) , Ecology, 55: 1042 -1052.

Wilson, S.J., Ricciardi, A., 2009 , Epiphytic macroinvertebrate communities on Eurasian watermilfoil
(Myriophyllum spicatum) and native milfoils Myriophyllum sibericum and Myriophyl lum
alterniflorum in eastern North America , Can. J. Fish. Aquat. Sci., 66: 18 -30.