Compozitia Decorativa In Lucrarile Elevilor din Invatamantul Primar

COMPOZIȚIA DECORATIVĂ ÎN LUCRĂRILE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

COPILUL ȘI EDUCAȚIA PLASTICĂ

I.1 Curriculum-ul școlar referitor la educația plastică

I.2 Caracterizarea pshio-motorică a copilului școlar în raport cu exprimarea plastică

I.3 Artele plastice -modalități de exprimare ale copilului școlar

I.4 Dezvoltarea creativității plastice la copiii școlari

CAPITOLUL II

COMPOZIȚIA DECORATIVĂ

II.1 Compoziția decorativă. Generalități

II.2 Stilizarea

II.3 Formele artei decorative

II.3.1 Motivul repetabil

II.3.2 Motivul unic

II.3.3 Bordura

II.3.4 Friza decorativă

II.3.5 Banda decorativă

II.3.6 Chenarul decorativ

II.3.6 Jocul de fond

II.4 Principiile artei decorative

II.4.1 Repetiția

II.4.2 Alternanța

II.4.3 Simetria

II.4.4 Gradația

II.4.5 Asimetria

II.4.6 Suprapunerea

II.4.7 Progresia

II.5 Tehnici folosite în cadrul compozițiilor decorative

II.5.1 Colajul și decolajul

II.5.1.1 Colajul

II.5.1.2 Colajul formelor rupte

II.5.1.3 Colajul formelor taiate

II.5.1.4 Decolajul

II.6 Ritmul în compoziția decorativă

CAPITOLUL III

III. OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII

III.1.1 Programa școlară

III.1.2 Proiectarea unităților de învățare

CAPITOLUL IV

IV DESCRIEREA COMPOZIȚIILOR DECORATIVE

IV.1 Descrierea compozițiilor decorative

IV.2 Compozițiile decorative realizate de elevi

Bibliografie

ARGUMENT

Ne asumăm rolul de îndrumător și ocrotitor al copiilor. Alături de familie, stimulăm încrederea copiilor în forțele proprii, cultivăm preocupările pozitive, interese, atitudini, oferind șansă fiecărui copil să-și găsească un echilibru interior și bucuria de a trăi.

Creșterea și educarea copilului cere multă atenție, mai ales că lumea modernă revărsa asupra lui, pe lângă tot ce este bun și noianul de ispite, care umbresc sufletul curat al copilului. Viața cotidiană stă, în cea mai mare parte, sub influența esteticului; la orice pas întâlnim obiecte și activități ce poartă această pecete.

La școlar se naște dorința și curiozitatea de a se întâlni cu frumosul. El își formează tot mai multe impresii estetice, iar sarcina noastră constă în a-i oferi cât mai multe posibilități de structurare a acestora. Desenul reprezintă una dintre cele mai adecvate modalități pentru dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei, a gândirii a imaginației copilului.

Educația plastică este o activitate ca oricare alta, care are că scop dezvoltarea școlarului.

Vorbim despre educația plastică atunci când avem în vedere antrenamentul mâinii, al ochiului, al gustului pentru frumos. Sensibilitatea artistică se modelează printr-o educație specifică, susținută. Cu cât educația vizuală începe mai de timpuriu, cu atât efectele ei formative vor fi mai vizibile și mai puternice.

Cultivarea artei înseamnă educarea sensibilității noastre și dacă acest lucru nu se face de la cea mai fragedă vârsta, mai târziu ar putea fi prea târziu.

Odată cu intrarea copilului în școală, educația vizuală începe să prindă contur. Pentru început i se pun la dispoziție materiale folosite în acest tip de activiatate , pe care copilul le intuiește, le denumește și încet, încet învață să le mânuiască. Putem vorbi de perioadă de ,,ucenicie'' a micului pictor, în care va deprinde tehnicile de artă cele mai simple și cunoștințele teoretice referitoare la elementele de limbaj plastic, prepararea culorilor, la termeni specifici artei, ajungând în final la realizarea unor compoziții plastice.

Ora de educatie plastică, este prilejul copilului de a învăța aceasta ,,gramatică a artei “, cu părțile ei. Este prilejul de a învăța limbajul specific artei cu elementele lui de bază: punctul, linia, culoarea, forma, compoziția.

Pe parcursul anilor de activitate cu copiii, am încercat să găsesc diferite modalități de realizare a obiectivelor educației plastice, atât prin activitățile frontale ,prin cele alese, dar și prin activitățile opționale, cum ar fi:,,Tehnici plastice' ,',,Grafică și pictură'', ,,Compoziții decorative în lucrările elevilor’’ și al cercului de pictură ,,Micii artiști’’.

Educarea bunului gust și construirea unei adevărate ''civilizații a ochiului '' trebuie să fie un obiectiv prioritar pentru orice profesor din învățământul primar. Acest obiectiv îl putem realiza cu ajutorul artelor vizuale, a activității artistico-plastice. Mi-am  ales ca tema  această  lucrare ,,Compozitia decorativă în lucrările elevilor din învățământul primar” deoarece în cadrul activităților artistico-decorative se cultivă la elevi nu doar abilități practice, ci și puterea de a observa, de a descoperi, de a interpreta, de a crea, lăsându-i copilului sentimentul unei libertăți depline, astfel încât să fie stimulate în fiecare copil resursele sale proprii.

Această activitate, individualizată cu grijă are ca scop dezvoltarea la copii a sensibilității față de frumosul artistic, din natură și din societate, de a-i motiva pe elevi să creeze conștient micile lor opere folosind tehnici și procedee variate, diferite materiale, să creeze lucrări cu o încărcătură ideatică potrivită vârstei.

Elevul trebuie să fie îndrumat astfel încât să descopere, să cunoască și să stăpânească, formele, principiile artei decorative, pentru ca folosindu-le creator, să poată ajunge la exprimări decorative valoroase.

Arta decorativă devine una dintre cele mai atractive căi de acces spre psihicul copilului, mărind coeficientul de recepție a influențelor ce se exercită asupra personalității sale.

Activitățile artelor decorative au numeroase valențe formative în didactica estetică, importanța lor fiind incontestabilă în educația școlară. Fiecare lecție trebuie să fie concepută astfel încât problemele decorative concretizate prin subiecte adecvate să se împletească armonios cu învățarea unei noi tehnici artistice.

Manifestările artistico-decorative sunt recunoscute ca fiind cele mai eficiente mijloace

pentru cunoașterea și înțelegerea copiilor. Ele sunt oglinda fidelă a proceselor de evoluție și dezvoltare intelectuală a acestora.

Însușirea tehnicilor de artă decorativă duce la formarea unor priceperi și deprinderi. Tehnicile artei decorative cât mai diverse, tradiționale și la noi, originale oferă copilului posibilități nelimitate de exprimare plastico- decorativă. Astfel, alături de acuarele se introduc tehnici ca monotipia, colajul.

La realizarea compozițiilor decorative creativitatea copiilor este foarte importantă. Este eficient să se folosească metode menite să capteze atenția copiilor, să le trezească simțul de competiție. Una dintre cele mai bune metode este cea a jocului de creație.

Cultivate cu dragoste și pricepere, dezvoltate până la atingerea nivelului maxim al performanței de către elevi, aceste activități artistico-plastice pot conduce nu numai la dezvoltarea sensibilității și a simțului estetic, ci și la orientarea profesională a elevilor pentru etapele superioare de învățământ în cadrul meseriilor moderne de designeri în diferite ramuri ale industriei

„O națiune – spunea Denis Diderot – la care s-ar învăța desenul așa cum se învață scrisul, le-ar întrece în curând pe celelalte în toate artele gustului.”

CAPITOLUL I

COPILUL ȘI EDUCAȚIA PLASTICĂ

1.1CURRICULUM-UL ȘCOLAR REFERITOR LA EDUCAȚIA PLASTICĂ

Planul de învațamânt pentru învățământul primar prezintă o abordare sistematică în vederea asigurării continuității în cadrul aceluiași ciclu curricular, a interdependenței dintre disciplinele școlare și categoriile de activități din învatamântul primar și totodată, a deschiderii spre module opționale de instruire.

Curriculum-ul de educație plastică este destinat cadrelor didactice, elevilor, părinților, precum și altor membri ai comunității, interesați de educația artistică a copiilor. Aceasta are un rol important în dezvoltarea armonioasă a școlarului, de aceea schimbările actuale din învatământ au avut în vedere acest lucru.

În cazul de față, se abordează o nouă strategie de învățare, pornind de la obiectivele cadru ale disciplinei, regasite în cele de referință la diferite niveluri de complexitate și transferate, ulterior , în activitățile de învățare . Conținuturile sunt în așa fel structurate, încât cadrul didactic trebuie să aibă baza minimă de documentare (planșe didactice, steaua culorilor, etc).

Dacă vechea programă se baza pe învătarea pasivă, centrată pe asimilarea de informații, noul curriculum prevede învățarea activă realizată pe exerciții variate, în care cunoștințele sunt înlănțuite logic. Aceasta este adaptat la posibilitățile de asimilare ale copiilor, predominant intuitiv și formativ. Avem acum și posibilitatea de valorificare socio-culturală a disciplinei în vederea dezvoltării personalității copiilor.

Obiectivele cadru prevăzute de programa școlară sunt:

-cunoașterea si utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru și a unor tehnici specifice artelor plastice;

-recunoasterea tipurilor de culori, a nonculorilor și a formelor, în mediul înconjurător și pe imagini; cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj plastic;

La sfârșitul învătamântului primar, referitor la compozitia plastică, copilul trebuie să poată:

-să compună spațiul plastic valorificând potențialul expresiv al dominantei cromatice, conform propriilor intenții ;

-să valorifice potențialul constructiv al liniei în compunerea spațiului plastic;

-să realizeze compoziții într-o dominantă cromatică intenționată, folosind linia și punctul în diferite ipostaze ;

-să organizeze spațiul plastic liniar și cromatic (cu accent pe tratarea picturală),

-să utilizeze criterii evaluative în analiza propriilor exprimări plastice și a celorlalți,

1.2CARACTERIZAREA PSIHO-MOTORICĂ A ȘCOLARULUI ÎN RAPORT CU EXPRIMAREA PLASTICĂ

Ținând cont de particularitătile de vârsta ale elevilor, observăm că în orice mediu social, etnic, cultural, religios, etc ar veni, copilul trece prin aceleași stadii de dezvoltare și de reprezentare a formelor. Din punct de vedere al realizării formelor, vor desena forme cât mai complexe (animale, plante, păsări, flori, etc). Ei au tendința să armonizeze culorile, fiind impresionați de culoare si de utilizarea ei. Acordă multă atenție detaliilor unei figuri sau colorării acesteea, prezentării formelor și îmbinării acstora. Și în organizrea spațiului plastic se vede un progres destul de mare, copilul fiind atent la ordinea operațiilor pe care trebuie să le efectueze, pentru realizarea fiecărei forme în parte, pentru realizarea unei lucrări plastice echilibrate.

Saltul calitativ al desenelor realizate de copiii de 6-7 ani este vizibil, comparativ cu cei de la gradinită. Dupa 6 ani mișcările degetelor se diferențiază și gradul de coordonare a acesora crește, fiind dezvoltată și coordonarea oculo-motorie. Mâna copilului câștigă forță, iar acesta este capabil să- și dozeze efortul de apăsare. Aproape în toate cazurile, copiii vor reda toate părțile unui întreg.

În cadrul educației plastice, vârstei școlarului mic îi corespunde faza realismului viuzal. În această etapă copilul este preocupat să redea în imagine grafică aspectele vizibile ale obiectelor. Caracteristica principală a acestei perioade o constituie faptul că în desen, copilul se supune, mai mult sau mai puțin îndemânatic, perspectivei vizuale sau relațiilor active dintre imagini. Exprimarea și transpunerea în imagine plastică a ceea ce vede și știe nu se mai realizează cu aceeași spontaneitate și ușurință ca la grădiniță. Redarea realului văzut întâmpină dificultăți în ceea ce privește stăpânirea mijloacelor tehnice adecvate, precum și a limbajului plastic necesar.

Vârsta școlară se distinge prin orientare obiectivă a in la ordinea operațiilor pe care trebuie să le efectueze, pentru realizarea fiecărei forme în parte, pentru realizarea unei lucrări plastice echilibrate.

Saltul calitativ al desenelor realizate de copiii de 6-7 ani este vizibil, comparativ cu cei de la gradinită. Dupa 6 ani mișcările degetelor se diferențiază și gradul de coordonare a acesora crește, fiind dezvoltată și coordonarea oculo-motorie. Mâna copilului câștigă forță, iar acesta este capabil să- și dozeze efortul de apăsare. Aproape în toate cazurile, copiii vor reda toate părțile unui întreg.

În cadrul educației plastice, vârstei școlarului mic îi corespunde faza realismului viuzal. În această etapă copilul este preocupat să redea în imagine grafică aspectele vizibile ale obiectelor. Caracteristica principală a acestei perioade o constituie faptul că în desen, copilul se supune, mai mult sau mai puțin îndemânatic, perspectivei vizuale sau relațiilor active dintre imagini. Exprimarea și transpunerea în imagine plastică a ceea ce vede și știe nu se mai realizează cu aceeași spontaneitate și ușurință ca la grădiniță. Redarea realului văzut întâmpină dificultăți în ceea ce privește stăpânirea mijloacelor tehnice adecvate, precum și a limbajului plastic necesar.

Vârsta școlară se distinge prin orientare obiectivă a intereselor , diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescută dar încă diferențiată. Mica școlaritate este perioada când se modifică substanțial regimul de muncă și de viață , caracteristicile tensionale generate de evenimente care domină și marchează tabela de valori ale școlarului .

1.3DESENUL-MODALITATE DE EXPRIMARE A COPILULUI ȘCOLAR

Limbajul plastic este unul dintre cele mai iubite mijloace de comunicare ale copiilor. Mulți îsi exprimă prin acest limbaj, ceea ce nu pot exprima prin cuvinte. Putem afirma că acestea completează modul de comuncare cu celalți.

Copilul de vârsta școlară are tendița de a exprima în lucrările sale ceea ce a trăit, auzit. Desenul îi oferă copilului libertatea de a găsi căile, mijloacele și formele de redare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoțiile și sentimentele trăite în descoperirea obiceiurilor și fenomenelor realității înconjurătoare.

Preocuparea copiilor pentru desen este considerată o activitate spontană ce poartă în sine caracterele jocului, desenul copiilor fiind sincer, învăluit într-o puternică afectivitate. Copilul gândește cu ajutorul culorilor, formelor, al sunetelor și al senzatiilor. Chiar daca nu știu foarte multe despre culori, exprimă prin ele tot ce simt, tot ce au trăit. Cu inventivitatea lor elevii școlari, transformă culorile în parteneri de joacă, vorbesc prin ele, tablourile prin viață: râd, plâng, sunt întunecate sau strălucitoare, amorțite sau aleargă, etc.

Prin artă se poate depista cu ușurintă micul univers interior al copilului, resursele lui sufletești, abilitățile.

Interpretând lucrările realizate de copii, vom putea observa preocupările, interesele , natura sentimentelor și dezvoltarea psiho-motorică.

Probele psihologice bazate pe desen permit cunoașterea capacității psihice și a unor ,,trăsături de personalitate,, ale copilului. Criteriile de analiză a desenelor libere ale copiilor sunt:

-aspectul liniilor respective, gradul de apăsare a liniilor;

-structura generală a desenului;

-folosirea culorilor;

-disproporționalitatea unor detalii;

-bogăția detaliilor și repartiția rațională a obiectelor în spațiu;

-modul și ordinea în care este efectuat desenul.

Putem afirma cu tărie că dacă desenul nu ar exista, comunicarea dintre noi și copii ar fi plină de obstacole, niciodată nu am ajuge să cunoaștem și să înțelegem universul lor.

I.4.DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PLASTICE LA COPILUL ȘCOLAR

A crea înseamnă a produce ceva nou în raport ce ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Produsul nou creat este evaluat după cotele de originalitate.

Creativ înseamnă nota de originalitate în activitatea pe care o desfășori. Talentat este cel care crează în mod original, deci talentul se referă la creativitatea de nivel superior, deoarece este creativitate și de nivel, slabă, redusă. Conceptul nou de creativitate pune în evidență influența mediului în formarea creativă a individului și în oricare domeniu de activitate se poate vorbi despre nivel înalt al creativității:

În psihologie conceptul de creativitate are trei accepțiuni :

-comportament și activitate psihică creativă;

-structură a personalității sau stil creativ;

-creativitate de grup;

Orice subiect dispune de un potențial creativ raportat la experiența ce o prelucrează uzând de operații, tehnici, scheme mintale. Aspectul creativ pornește de la activitatea exploratorie selectivă, perceperea preferențială a imaginii perceptive. În acest sens, privind valorificarea materialului senzorial, M. Ralea spunea ,,muzica ne învață să ascultăm, iar pictura ne învață să privim,,. Putem merge mai departe spunând că aparatele și mașinile ne învață să acționăm în problemele practice.

În concluzie se ajunge la idei și proiecte noi prin trasformări și recombinări ale datelor cognitive de care dispune subiectul.

În ordinea creativitații mai importante sunt noile probleme decât rezolvarea unor probleme cunoscute. Trebuie să apeleze la metoda euristică (subiectul să-și pună mereu întrebări noi).

Demersurile creative trebuiesc susținute de trebuințe și motive, de înclinații ,interese și aspirații. Acești factori interni, reprezintă cheia creativității deoarece sunt factori activatori necesari în transformări și combiații.

Copilul se naște cu capacitatea de a înțelege și de a crea într-un mod armonios. Este onest și echilibrat, dar și instinctual, simte nevoia să imite pe cei din jur. În mediul familial, la școală, pe stradă, își caută modele, idealurile pe care să le urmeze și să le imite.

Încă de la intrarea copilului în școală, învățătorul trebuie să aibă în vedere dezvoltarea armonioasă a sa , ceea ce implică și dezvoltarea creativității.

La școlarul mic, sub influența unei educații dirijate, potențialul creativ este activat, cultivat, dezvoltat.

Desenul, pictura, modelajul sunt activități de antrenare și stimulare a acestui potențial creativ. Prin aceste activități, copiii ne oferă posibilitatea de a constata cum văd ei și cum înțeleg lumea, ce-i impresioneaza, putem să descoperim interesele și năzuințele lor.

Lumea copilăriei este plină de fantezie. Cei mari au datoria să le-o canalizeze ,să creeze condiții pentru dezvoltarea ei , să le-o îndrume și să le-o aprecieze.

În vederea desfășurării antrenamentului creativ se pot urmări :

-lărgirea experienței senzoriale a copilului –aceasta dezvoltând sensibilitatea cromatică; dezvoltarea prcepției (culoare, formă, mărime, poziție în spațiu); dezvoltarea volumului de reprezetări (vizuale, auditive, kinestezice);

-dezvoltarea imaginației copilului;

-stimularea unor parametri ai creativității -fluență, flexibilitate, originalitate;

-rolul climatului psihosocial, dialogul învățător-elev;

-interdisciplinaritatea-urmărind corelarea desenului și picturii cu celelalte activități.

Activitățile artistico-plastice dau posibilitatea copiilor de a-și exterioriza gâdurile ,contribuind la dezvoltarea forțelor de creație.

CAPITOLUL II

COMPOZIȚIA DECORATIVĂ

2.1COMPOZIȚIA DECORATIVĂ,GENERALITĂȚI

Arta decorativă a apărut din dorința omului de a-și înfrumuseța viața, fiind considerată una din primele manifestări artistice. Imaginația creatoare este nelimitată în arta decorativă.

În reprezentarea decorativă, compoziția reprezintă modul de organizare a elementelor de expresie specifice ,într-o imagine unitară, expresivă, echilibrată, purtând și anumite semnificații simbolice.

Organizarea imaginii se face asemănător compoziției plastice, ea poate fi: compoziție deschisă, formele imaginii fiind prezentate pe orizontală, oblică, verticală, în creștere sau descreștere a elementelor (chenarele, frizele); compoziție închisă care are un centru unde se îndreaptă privirea și imaginile nu au tendința de a ieși din cadru.

Compoziția decorativă se deosebește de compoziția plastică prin modul de organizare și prin modul cum este folosită pata cromatică. Dacă în pictură pata de culoare este divizată, modulată sau modelată pentru a reda volumul, în arta decorativă, pata de culoare este plată, uniformă pe toată întinderea, fară efecte de spațialitate. Petele de culoare ce determină anumite forme, chiar dacă sunt deschise sau închise, ele sunt așezate pe suprafața compziției într-o ritmicitate echilibrată. Tentele de culoare se acordă bine când sunt tonuri diferite ale aceleiași culori, închise, deschise, calde, reci, rupte, etc.., deci o culoare și nuanțele ei; se pun în valoare prin contrast închis-deschis, cald-rece, complementar, respectându-se principiul culorii dominante.

Exista însă și unele asemănări. De exemplu și în artele decorative acționează cele două legi de bază ale compoziției-unitatea în varietate și varietatea în unitate cu mijloacele de expresie specifice: ritmul, armonia formelor și culorilor, contrastul, echilibrul dintre spațiul gol și spațiul plin, juxtapunerea, suprapunerea, simetria, asimetria. În arta decorativă, ca și în arta plastică, culorile pot fi amestecate fizic între ele, cu scopul obținerii diferitelor, tonuri, nuanțe și armonii cromatice.

Arta decorativă este realizată cu scopul de a ornamenta, înfrumuseța suprafețe, obiecte cu ajutorul unor motive decorative. În arta populară, aceste motive decorative au anumite denumiri: pomul vieții, valurile apei, soarele, calul, dinții de lup, brăduțul, ferăstrăul etc.

Comoziția decorativă este arta de a grupa linii, suprafețe, culori, volume pentru a obtine ansambluri armonioase, plăcute la vedere. Cu ajutorul motivelor decorative, oamenii și-au înfrumusețat, înca din cele mai îndepartate timpuri, locuințele, obiectele de îmbrăcăminte, mobilierul, etc. Strămoșii nostri au folosit elemente decorative simple, puncte linii și suprafețe geometrice sau elemente din floră și fauna, combinând ornamente foarte variate pe care le-au aplicat pe lemn, ceramică, pe costume, pe covoare. Țăranii crestează motive ornamentale în lemnul furcii de tors, pe coada căușului, a lingurilor, dovedind un deosebit simț artistic.

Pe vasele țărănești de lut se găsesc linii grupate, sinuoase, flori și frunze stilizate. Frumos colorată ceramica populară fiind mult apreciată. Varietatea formelor și bogăția ornamentelor populare aplicate pe ceramica noastră, constituie punctul de atracție al celor care vizitează muzeele.

Elementele decorative care figurează în arta noastră populară, pe covoare, țesături, costume etc, sunt inspirate din realitatea înconjurătoare. Florile, frunzele, copacii, păsările, uneltele de muncă, soarele, animalele, corpul omenesc etc., prin coloritul și varietatea formelor lor, au constituit un izvor de inspirație al artei noastre populare.

La tezaurul nostru de artă populară se adaugă mereu noi și noi creații de valoare. Portul nostru popular este, de asemenea, de o rară frumusețe.

Costum popular din Moldova

În arta decorativă petele cromatice sunt plate, fără urme vizibile de tușe, uniforme și unitare ca ton, nuanță pe toată întinderea, fără efecte de spațialitate.

Compozițiile decorative se realizează în cele mai diverse tehnici și materiale: frescă, mozaic, zgrafitto, vitraliu, sticlă, email, fier, bronz, marmură, piele, împletituri, țesături, etc.

II.2 STILIZAREA

Stilizarea e un procedeu de creare a unui motiv decorativ. Pentru a crea compoziții decorative, este necesar ca mai întâi să se obțină motivul decorativ. Motivele decorative sunt obținute fie prin stilizarea elementelor inspirate din natură, fie cu ajutorul puctului, liniei sau formelor geometrice. Motivul decorativ tip și unic, este alcătuit din diferite elemente ce urmează să acopere o suprafață. Unele se vor desfășura prin repetiție ,alternanță, simetrie numite motive tip, altele vor suferi transformări exterioare și interioare, ocupând singure o suprafață determiată purtând denumirea de motive unice (nu se repetă, au un plasament uic) de exemplu pe spatele bondiței sau vestei.

Stilizarea începe cu studiul după natură a modelului dorit. Motivul ales trebuie observat și analizat cu atenție pentru a vedea ce este caracteristic în forma respectivă. Ce nu este semnificativ se elimină, reținându-se doar trăsăturile esențiale ale modelului respectiv. Pentru a stliza este nevoie și de imaginație și fanezie. Mai întâi trebuie observat în ce formă geometrică se înscrie modelul respectiv, apoi se trasează axele și liniile generale de contur, iar apoi se desenează forma simplificată și expresivă a elementului. Motivul decorativ este elementul fundamental al compozitiei ornametale.

În arta noastră populară există mai multe motive decorative, dintre care putem menționa: omul, soarele, pomoul vieții, calul, vasul cu flori și păsări, calul cu călăreț etc. Motive decorative sunt și: florile, plantele, animale, insecte, păsări, cât și închipuiri ale omului care nu există în realitate (balaurul și altele).

Stilizarea este deci un procedeu prin care se simplifică formele din natură, păstrându-se caracterul lor esențial, în funcție de tehnica de lucru folosită (lemn, marmură, piatră, metale, țesături, cusături, mozaic, vitraliu). Stilizarea nu este o simplificare sau o amplificare a elementului stilizat, ci o subliniere a trăsăturilor caracteristice. O frunză de liliac sau de stejar are altă formă decât o frunză de plop. Deci caracteristicile lor sunt diferite.

Floare stilizată

II.3 FORMELE ARTEI DECORATIVE

În arta decorativă,cele mai frecvente modalități de a compune suprafețele sunt: motivul unic, friza, bordura, banda, chenarul și jocul de fond. Motivele decorative create prin metoda stilizării pot fi repetabile sau unice.

II.3.1Motivul repetabil, decorează spații limitate cum ar fi: bordura, chenarul, unde se aplică principiile repetiției sau alternanței. Motivul repetabil se mai aplică și în jocul de fond, care este o compoziție deschisă, construită pe o anumită rețea nelimitată. II.3.2 Motivul unic este o compoziție de sine stătătoare, poate avea formă geometrică, sau o formă oarecare, cu care se decorează o suprafață limitată: farfurie, capac de cutie, ecuson, stemă etc. Pentru realizarea motivului unic din puct de vedere compozițional, se vor respecta anumite reguli: compunerea unui element, așezarea acestuia potrivit principiilor artei decorative.

Motiv unic circular-proiect pentru capac de cutie

Motiv unic,simetric-proiect pentru capac de cutie

II.3.3 Bordura este o copoziție decorativă organizată pe o fâșie ce se desfășoară dintr-un singur sens (pe lungime). Este folosită pentru delimitarea unor motive centrale dintr-o compoziție mai amplă cum ar fi un covor, un obiect vestimentar. Rolul bordurii este de a limita un decor, de a-l izola de un spațiu altfel decorat. Aceasta pune în valoare compoziția încadrată.

II.3.4 Friza decorativă este tot o bordură, dar ea este folosită in arhitectură ca ornament figural. Are un conținut narativ, cuprinde personaje, animale și alte elemente care fac parte din subiect.

II.3.5 Banda este o fâșie îngustă care poate însoți bordura pentru a o pune în evidență. Banda este folosită și în domeiul cofecțiilor, ca ornamentații aplicate la mâneci , gulere, buzunare, piepți etc. Aceste panglici decorate simplu se numesc fireturi.

Bandă decorativă

II.3.6 Chenaurul decorativ este o bordură decorativă care închide o anumită suprafață,compoziție decorativă sau altă imagine. Motivul decorativ care ornamentează chenarul, trebuie gândit în așa fel încât să rezolve colțurile cu același motiv. Chenarul se realizează de jur împrejurul unnei suprafețe , cu motive decorative ordonnate după pricipiul simetriei, alternanței, repetiției etc.

II.3.7 Jocul de fond este tipul de compoziție decorativă care nu este limitată in niciun fel. Jocul de fond este un ansamblu decorativ în care un motiv sau mai multe sunt distribuite pe o suprafață. Acest lucru se poate face liber prin semănare. Procedeul semănării motivului este practicat mai ales pe imprimeurile textile. Imaginația, fantezia pot da la iveală decorațiuni foarte expresive.

II.4 PRINCIPIILE ARTEI DECORATIVE

Compoziția decorativă se realizează după pricipiile artei decorative: repetiția, alternanța, simetria, gradația, suprapunerea etc.

II.4.1 Repetiția este un procedeu de ornamentare care constă în repetarea unui element de limbaj plastic: punct, linie, formă geometrică, sau a unui motiv decorativ obținut prin stilizare.

II.4.2 Alternanța se obține prin succesiunea a cel puțin doua elemente. Aletranța poate fi de culoare, de formă, de mărime, de poziție.

Alernanță de culoare

Alternanță de formă și culoare

II.4.3 Simetria presupune existența unei axe imaginare care are dispuse, de o parte și de alta, aceleași motive decorative sau elemente plastice. Simetria este modalitatea de a decora ce imprimă lucrării echilibru, armonie și ordine. Axa poate fi orizontala, verticală sau oblică. Simetria reprezintă ordine, armonie, regularitate în organizarea unei imagini, a unei suprafețe, a unei compoziții. Simetria poate fi față de un ax ori față de un punct central. Simetria este un mod de organizare a părților unei figuri, astfel încât formele ce există de o parte și alta a axului să se afle identic și de partea cealaltă a axului. Simetria presupune o concordață deplină între cele două jumătăți despărțite de un ax median.

Simetrie față de un ax vertical median, construită din benzi dispuse oblic în unghi

Simetrie obținută prin metoda presării unor pete de culoare între pereții unei hârtii îndoite, prin îndoirea foii și presarea cu podul palmei, culoarea se imprimă și capătă forme spontane nebănuite.

Simetrie în pătrat, cu forme vegetale stilizate în lnii curbe, axele simetriei sunt medianele și diagonalele pătratului.

II.4.4Gradația este tot un procedeu decorativ care se relizează printr-o trecere lentă de la o culoare intensă la una mai puțin intensă sau de la o formă mai mare spre una mai mică. În artele decorative gradația este folosită cu deosebire în tapiserie. Este un procedeu de lucru care constă în trecerea ascendentă și descendentă de la o nuanță la alta. Este și o creștere sau descreștere valorică, treptată, de la deschis la închis și invers. Efectul expresiv al gradației este că modulează culoarea o face să vibreze.

,,Anotimpuri schimbătoare’’tapiserie de Michel Tourliere,artist decorator francez(n.1925)

II.4.5 Asimetria este lipsa simetriei. În arta decorativă sunt multe exemple de asimetrie. Compoziții libere, organizarea motivelor decorative într-o suprafață fără a ține seama de rețea , ori de anumite axe , sunt unele din aceste cauze.

,,Revărsatul zorilor’’,de Ree Fumeri,artist decorator fracez. Această tapiserie este o compoziție decorativă care nu se încadrează în legile simetriei.

II.4.6 Suprapunerea constă în suprapunerea parțială a două motive decorative de culori sau tonuri diferite.

II.4.7 Progresia. În artele decorative progresia înseamnă dezvoltarea treptată ,ca dimensiune, a unor forme. Este o creștere,o mișcare progresivă sau regresivă a elementelor ce fac parte din compoziție. Dacă se pleacă de la un anumit punct de referinnță , creșterea poate devenni și o descreștere.

II. 5.1TEHNICI FOLOSITE ÎN CADRUL COMPOZIȚIILOR DECORATIVE

II.5.1.1 Colajul și decolajul

II.5.1.1 Colajul este un procedeu de organizare a formelor sau compozițiilor decorative cu ajutorul unor materiale: hârtie colorată glasată sau din reviste, fire și materiale textile, tăiate sau rupte.

II.5.1.2 Colajul formelor rupte- se pot obține forme decorative (flori, pomi, fluturi, persoaje umane, animale) din bucăți de hârtie clorată ruptă neregulat, care se lipesc pe o suprafață de lucru. Se pot realiza și compoziții decorative mai elaborate,cu caracter figurativ sau nonfigurativ cu caracter geometric neregulat.

II.5.1.3 Colajul formelor tăiate. Se pot tăia forme întregi copaci, flolori, juxtapuse sau cu spații între aceste părți.

,,Peisaj’’-colaj cu forme tăiate

II.5.1.4 Decolajul este un procedeu prin care efectele expresive se pot obtine prin dezlipirea și ruperea parțială a materialelor ce au fost suprapuse și lipite pe un suport de lemn, carton, etc. Se mai pot utiliza și negativele rămase după decuparea formelor folosite la colaj.

II.6 Ritmul în compoziția decorativă- se realizează prin modul de grupare, de organizare a elementelor de decor:

-ritmul de mișcare verticală diagonală

-ritmul de stabilitate

-ritmul dirijat

-ritmul întâmplător

CAPITOLUL III

CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII

III.1 CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII

Denumirea oționalului: ,,Compoziția decorativă în lucrările elevilor,,

Aria curriculară : Arte

Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină

Durata: 1 an școlar (o oră pe săptămână)

III.1.1PROGRAMA ȘCOLARĂ

Argument

Orele de educație plastică sunt foarte îndrăgite de copii, ei sunt fascinați de culoare, de diversitatea tehnicilor de lucru, prin care își dovedesc spontaneitatea, creativitatea, și își pot da frâu liber imaginației și fanteziei .

Prin artele plastice oferim copilului șansa de a crea tot ce este frumos, de a-l descoperi sub aspecte noi, de a-l aduce mai aproape de frumos.

Prin realizarea sau admirarea unei lucrări de artă plastică, în ineriorul copilului se declanșează o mulțime de stări afective, de sentimente care îl fac să vibreze în fața problemelor vieții.

Educația plastică, introduce artisticul, frumosul în viața cotidiană, dezvoltă sentimente și amplifică emoții.

Prin acest opțional, am urmărit dezvoltarea și cultivarea capacităților de a comunica prin culoare și elemente de limbaj plastic, de a aduce frumosul în viața copilului, sprijinindu-l atunci când este nevoie pentru a evita o serie de greșeli care se întâlnesc în lucrările acestuia ,care reduc din originalitate și expresivitate .

La disciplina educație plastică, școlarul are nevoie de hârtie, culori și imaginație . Desigur că toate acestea sunt orientate, îndrumate în foarte mare măsură de către cadrul didactic în conformitate cu temele deja stabilite.

Tehnica de lucru folosită pot fi diversă: acuarelă, tempera sau guașe, carioca, creioane colorate. Tehnica colajului îmbinată cu pictura ajută la formarea deprinderilor motrice în manieră artistică.

Prin precizările pe care le-am făcut, privind temele activității de educație plastică, doresc să vină în ajutorul și în folosul elevilor.

Competențe generale

Cunoașterea și utilizarea materialelor și tehnicilor diferite de lucru,

specifice activităților de educație plastică;

Cunoașterea elementelor de limbaj plastic;

Comunicarea prin și despre compoziția decorative.

Valori și atitudini

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educational centrat pe educație plasatică, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

Atitudinea pozitivă față de educație, artă, natură, cunoastere, societate;

Curiozitatea pentru cunoașterea artei decorative;

Respectul ,conservarea și păstrarea obiectelor de artă populară și decorativă.

Competențe specifice și exemple de activități de învățare

1.Cunoasterea și utilizarea materialelor și tehnicilor diferite de lucru, specifice activităților de educație plastică

2.Cunoașterea și utilizarea elementelor de limbaj plastic

3Comunicarea prin și despre compoziția decoartivă

Conținuturile învățării

1.Introducere în studiul opționalului………………………………………………………….1 oră

2.Compoziția decorativă -generalități…………………………………………………………1oră

3.Rolul constructiv, decorativ și expresiv al punctului………………………………….4 ore

4.Rolul constructiv, decorativ și expresiv al liniei……………………………………….4 ore

5.Stilizarea……………………………………………………………………………………………..3 ore

6.Principiile artei decorative (generalități)…………………………………………………..1 oră

7.Repetiția………………………………………………………………………………………………1oră

8.Alternanța…………………………………………………………………………………………….1oră

9.Simetria………………………………………………………………………………………………..1oră

10.Formele artei decorative (generalități)…………………………………………………….1oră

11.Banda decorativă…………………………………………………………………………………3ore

12.Friza…………………………………………………………………………………………………..2ore

13.Chenarul decorativ……………………………………………………………………………….3ore

14.Jocul de fond……………………………………………………………………………………….4ore

15.Motivul unic……………………………………………………………………………………….2ore

16.Compoziție decorativă-,,Covor decorativ,,……………………………………………..4ore

APLICAȚII ȘI EVALUARE

Descrierea și redarea rolului constructiv, decorativ și expresiv al elementelor de limbaj plastic;

Descrierea și redarea principiilor artei decorative ;

Descrierea și redarea formelor artei decorative;

Portofoliu cu imagini și obiecte decorative ;

Referate despre arta decorativă;

Teste sumative de evaluare.

RESURSE MATERIALE

Albume de arta, costme populare, vase de lut tradiționale-oale, farfurii, planșe demonstrative, lucrări de-ale elevilor, referate;

Planșe de lucru individuale;

III.2 PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

Nr.ore alocate: 1 pe saptamană oră

Unitatea de învățare: Compoziția decorativă- generalități

IV.1.2 PROIECTAREA LECȚIILOR

PROIECT DIDACTIC

CLASA: a IV-a

DISCIPLINA: Educație plastică

TEMA PLASTICĂ: Compoziție decorativă

SUBIECT: ,,Farfurii decorative”

OBIECTIV FUNDAMENTAL: Dezvoltarea gustului estetic, inițierea în tehnica compoziției decorative;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să-și consolideze cunoștințele dobândite despre linii și puncte cu rol decorativ

O2- să înțeleagă noțiunea de decorativ;

O3- să sesizeze în lucrările de artă și de artizanat;

O4- să folosească linia și punctul în decorarea unor suprafețe ;

O5- să realizeze decorarea farfuriilor estetic și original;

METODE ȘI PROCEDEE:

conversația, explicația, demonstrația, observația , exercițiul.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

obiecte de artizanat: prosoape, covorașe, tablouri cu secvențe decorative, planșe metodice, farfurii din carton

CAPITOLUL IV

DESCRIEREA COMPOZIȚIILOR DECORATIVE

Obiectivul pe care mi l-am propus pentru activitatea artistico-plastică, în vederea realizării acestei lucrări este stimularea și dezvoltarea sensibilității artistice. Pentru a atinge acest obiectiv, am inițiat copiii în procesul de creație, i-am familiarizat cu limbajul plastic, materialele și instrumentele necesare, precum și tehnicile de lucru elementare specifice. Elevii și-au însușit cuoștintele despre compoziția decorativă, formele acesteia, precum și pricipiile artei decorative. Pornind de la aceste cunoștințe teoretice, după o muncă intensă la clasă, de-a lungul mai multor ani școlari, acești copii au reușit să realizeze lucrări decorative deosebit de interesante, pe care le voi descrie în acest capitol.

IV.1 DESCRIEREA COMPOZIȚIILOR DECORATIVE

Imaginea nr.1 este un joc de fond,realizat de Lavinia S, din forme geometrice, distribuite pe orizontală, verticală și oblic. Ca și cromatică s-au utilizat culorile complementare roșu și verde precum și tonuri ale acestora.

Imaginea nr.2 reprezintă un joc de fond (Florina G.) realizat din forme geometrice, distribuite pe orizontală, verticală și oblic. S-au folosit tonuri de albatru și oranj.

Imaginea nr.3 este un joc de fond unde s-au folosit ca motive decorative stilizate ,,steluțe”, dispuse pe cele trei axe: orizontală, verticală și oblic. S-a folosit monocromia pe oranj. Această lucrare este realizată de Anton P.

Imaginea nr.4 ,,Joc de fond’’, este o compoziție decorativă unde s-au folosit ca motive decorative, forme geometrice. S-a utilizat monocromia pe roșu; este realizat de Alexandra M.

Imaginea nr.5 un joc de fond unde s-a folosit ca motiv decorativ cercul, acesta fiind distribuit în spațiu liber, fără a respecta o anumită ordine. Ca și cromatică s-a folosit contrastul închis-deschis și contrastul culorilor complementare galben-violet. Este realizat de elevul Darius S.

Imaginea nr.6 este un joc de fond cu steluțe stilizate, s-a folosit monocromia pe oranj. Este realizat de eleva Alina I.

Imaginea nr.7 reprezintă o bandă decorativă, în care s-au folosit ca motive decorative steluțe stilizate, iar ca și cromatică griurile colorate rezultate din amestecul complementarelor roșu și verde. Această lucrare este realizată de Magdalena P.

Imaginea nr.8 este o banda cu motive geometrice, s-a folosit contrastul culorilor complementare albastru-oranj. Este realizat de Denisa F.

Imaginea nr.9 este o banda decorativă în care s-a folosit ca motiv decorativ triunghiul; culorile folosite sunt culorile complementare galben și violet. Este realizata de Andreea T.

Imaginea nr.10 este o bandă decorativă în care s-au folosit formele geometrice ca motiv decorativ. S-a folosit monocromia pe galben. Este realizata de Alina Dumitrina T.

Imaginea nr.11 este un covor decorativ în care întâlnim principiile artei decorative: repetiția de formă și culoare, alternanța de formă și culoare. În această lucrare s-a folosit chenarul decorativ, iar în centru motivul unic. Culorile folosite sunt complementarele galben și violet. Această lucrare este realizată de Paula N.

Imaginea nr.12 este un covor decorativ decorativ în care s-au folosit formele compoziției decorative chenarul decorativ și motivul unic. S-a folosit repetiția, alternanța, simetria-principiile artei decorative. Ca și cromatică s-a folosit monocromia pe roșu. Este realizată de eleva Petronela J.

Imaginea nr.13 este un covor decorativ în care s-au folosit ca motive decorative formele geometrice. Este realizat de Ana Maria C.

Imaginea nr.14 este un covor decorativ, s-a folosit ca motiv decorativ fluturașul-stilizat. S-au utilizat tonuri de roșu și albastru. Lucrarea aparține elevei Denisa F.

Imaginea nr.15 reprezinta o icoana de tip mozaic, apartine elevei Mădălina A.

Imaginea nr.16 – în această lucrarea este folosit rolul decorativ al liniei, este realizată în carioca. Este realizată de eleva Anamaria C.

Imaginea nr.17 reprezintă rolul decorativ și constructiv al punctului și al liniei. A fost realizată de eleva Ionela G.

Imaginea nr.18 – este scos în evidență rolul decorativ al liniei și punctului. Suprafața a fost mai intâi colorată, apoi s-au suprapus cu carioca puncte și linii. Această lucrarea aparține Gabrielei B

Imaginea nr.19.-reprezintă rolul decorativ al punctului și al liniei. A fost realizată de Nicoleta L.

Imaginea nr.20-este realizata în carioca pe fond colorat, reprezintă rolul decorativ al liniei și punctului. Aparține elevului Alexandru U.

Imaginea nr 21 –este scos în evidență rolul decorativ al punctului și al liniei. Este realizată de Andreea B.

Imaginea nr.22- compoziție decorativă cu linii. Aparține elevului Dimitrie Cătălin C.

Imaginea nr. 23- reprezintă o rozetă decorativă. Aparține Andreei C.

Imaginea nr.24- este un joc de fond cu motiv floral, s-a folosit contrastul culorilor complementare: galben-violet. Este realizat de Ramona M.

Imaginea nr.25-joc de fond, având ca motiv decorativ triunghiul, s-a folosit perechea de culori complementare: roșu-verde. Lucrearea aparține elevului Alexandru Z.

Imaginea nr.26- reprezintă un covor decorativ în care s-au folosit principiile artei decorative: repetiția, alternanța, simetria, motivul unic. Este realizat de Georgiana D.

Imaginea nr.27- este un covor decorativ, s-a folosit perechea de culori complementare: albastru-oranj. Aparține elevei Raluca D.

Imaginea nr .28- covor decorativ, aparține elevei Ramona M.

Imaginea nr.29- este un covor decorativ, aparține elevei Andreea Dumitrița T.

Imaginea nr.30- covor decorativ în care s-au folosit ca motive florale și geometrice. Lucrarea este realizată de Paula N.

Imaginea nr.31- este un covor decorativ în care s-a utilizat monocromia pe roșu. Aparține elevei Ionela C.

Imaginea nr.32- covor decorativ cu motive geometrice, aparține Laura Ancuța B.

Imaginea nr.33- este o bandă decorativă cu motive geometrice. Este realizată de Bianca A.T.

Imaginea nr.34- este un peisaj în care este folosit punctul cu rol constructiv și decorativ. Lucrarea aparține Irinei P.

Imaginea nr.35- peisaj realizat doar din puncte.Aparține elevei Izabela E.

Imaginea nr.36- peisaj marin, realizat din puncte. Lucrarea este a elevei Anemona T.

Imaginea nr.37- peisaj decorativ cu puncte,realizat de Andrei L.

Imaginea nr.38- este o banda decorativă cu motive geometrice, s-a folosit perechea de complementare: roșu-verde. Lucrarea aparține elevei Romina R.

Imaginea nr.39- este o bandă decorativă, aparține elevei Delia S.

Imaginea nr.40- reprezintă o bandă decorativă cu motive geometrice, aparține elevului Robert C.

Imaginea nr.41- realizate de elevii clasei a IV-a

BIBLIOGRAFIE

PROGRAME ȘCOLARE:

M.E.C.T.- Programa școlară pentru Educație plastică, clasa a III-a,2006;

M.E.C.T.- Programa școlară pentru Educație plastică, clasa a IV-a,2006;

M.E.C.T.-Curriculum Școlar ,planuri cadru de învățământ pentru învățământul primar,2012;

METODICI ȘI GHIDURI METODICE:

A.V. Lovinescu,A.Datcu, V.Gurău- Metodica predării desenului și modelajului în grădinița de copii, 1976;

Aurel Dascălu- Educația plastică în ciclul primar, Ed. Polirom,1988;

Daniela Răileanu- Inițiere , cunoaștere , creativitate-Curriculum la decizia școlii, Ed.Delta Cart, 2005;

D.Gherghina, C.Novac ,ș.a- Didactica activităților instructiv- educative pentru învățămantul preprimar, Ed.Didactică Nova, 2005;

Lucian Stan, Elena Stan, Elisabeta Botezatu- Educație plastică, Ghid metodologic-clasele I-IV, Ed.Aramis , 2003;

Maria Ilioaia- Metodica predării desenului la clasele I-IV-Organizarea și desfășurarea activităților artistico-plastice, E.D.P.București ,1981.

ALTE MATERIALE BIBLIOGRAFICE:

Ion N. Șușală, Ovidiu Bărbulescu- Dicționar de artă, termeni de atelier, Ed. Sigma, 1993;

Ion N.Șușală- Culoarea cea de toate zilele, Ed.Albatros, 1982;

Maria Cristea, Ioan Cristea- Album de artă școlar, Ed.Corint;

Ursula Șchiopu- Psihologia Vârstelor, București 1980;

V.Baran, N.Hornet, Gh.Anghel- Album Metodic De Creație Plastică, Ed.Arta grafică 1982

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a V-a, Ed. Teora, 1998;

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a VI-a, Ed.Teora, 1998;

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a VII-a, Ed.Teora, 1998;

Ursula Șchiopu-Psihologia vârstelor, București ,1980;

BIBLIOGRAFIE

PROGRAME ȘCOLARE:

M.E.C.T.- Programa școlară pentru Educație plastică, clasa a III-a,2006;

M.E.C.T.- Programa școlară pentru Educație plastică, clasa a IV-a,2006;

M.E.C.T.-Curriculum Școlar ,planuri cadru de învățământ pentru învățământul primar,2012;

METODICI ȘI GHIDURI METODICE:

A.V. Lovinescu,A.Datcu, V.Gurău- Metodica predării desenului și modelajului în grădinița de copii, 1976;

Aurel Dascălu- Educația plastică în ciclul primar, Ed. Polirom,1988;

Daniela Răileanu- Inițiere , cunoaștere , creativitate-Curriculum la decizia școlii, Ed.Delta Cart, 2005;

D.Gherghina, C.Novac ,ș.a- Didactica activităților instructiv- educative pentru învățămantul preprimar, Ed.Didactică Nova, 2005;

Lucian Stan, Elena Stan, Elisabeta Botezatu- Educație plastică, Ghid metodologic-clasele I-IV, Ed.Aramis , 2003;

Maria Ilioaia- Metodica predării desenului la clasele I-IV-Organizarea și desfășurarea activităților artistico-plastice, E.D.P.București ,1981.

ALTE MATERIALE BIBLIOGRAFICE:

Ion N. Șușală, Ovidiu Bărbulescu- Dicționar de artă, termeni de atelier, Ed. Sigma, 1993;

Ion N.Șușală- Culoarea cea de toate zilele, Ed.Albatros, 1982;

Maria Cristea, Ioan Cristea- Album de artă școlar, Ed.Corint;

Ursula Șchiopu- Psihologia Vârstelor, București 1980;

V.Baran, N.Hornet, Gh.Anghel- Album Metodic De Creație Plastică, Ed.Arta grafică 1982

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a V-a, Ed. Teora, 1998;

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a VI-a, Ed.Teora, 1998;

Victor Dima-Ed.Plastică-Manual pentru clasa a VII-a, Ed.Teora, 1998;

Ursula Șchiopu-Psihologia vârstelor, București ,1980;