COMPORTAREA UNOR SOIURI DE PRUN ÎN CULTURĂ DE MARE DENSITATE [311000]

[anonimizat] I HORTICULTURĂ ȘI PEISAGISTICĂ

DISCIPLINA POMICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

COMPORTAREA UNOR SOIURI DE PRUN ÎN CULTURĂ DE MARE DENSITATE

Absolvent: [anonimizat]:

Romulus GHERMAN Prof. Dr. [anonimizat]

2015

[anonimizat] : Romulus GHERMAN

Coordonator științific : [anonimizat]. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]

REZUMAT

Cultura prunului este reprezentativă pentru pomicultura Transilvaniei. Intensivizarea culturii prunului este o [anonimizat]. Prezenta lucrare prezintă rezultatele cercetarii privind studiul modului de comportare a trei soiuri de prun (Stanley, [anonimizat]) [anonimizat]. Plantația a fost inființată în anul 2013 avand o densitate de 1100 pomi/ha. Au fost efectuate măsurători asupra elementelor de creștere ([anonimizat]) si fructificare (producția de fructe) precum si de calitate a fructelor (greutatea, [anonimizat], conținutul de zahăr). [anonimizat] s-a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], productivitate, prun, intensiv, creștere, fructificare,

BIBLIOGRAFIE

Hartmann W., 2007. New results from plum breeding in Hohenheim. Acta Horticulturae, 734: 187–192.

Mitre V., 2008, “Pomicultură specială”, [anonimizat]-Napoca

Rozpara E. Și Grzyb Z.S., 2007. Growth yield and fruit quality of eighteen plum cultivars grafted on two rootstocks. Acta Horticulturae, 734: 157–161.

CAPITOLUL I

SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN MONDIAL

1.1. ISTORICUL CULTURII PRUNULUI

Speciile de prun au originea în zona temperată a emisferei nordice. Primele date despre speciile de prun datează de 2000-4000 de ani.

[anonimizat], [anonimizat] (MIHUȚ, 2004).

[anonimizat]-a [anonimizat] (DRĂGĂNESCU și colab., 2005).

Adaptabilitatea mare a speciei la diferite condiții de climă și sol, a [anonimizat], aria de răspândire și varietatea soiurilor fiind practic fără limite.

[anonimizat] a [anonimizat] (HOZA, 2004).

[anonimizat] 2000, [anonimizat] (MIHUȚ, 2001).

[anonimizat]l, sunt dovezi că aceste culturi datează și la noi încă din vechi timpuri.

Încă de la Plinius (sec. I î.e.n.) a rămas cunoscută expresia "ingeus turba prunorum" care dovedește că sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea romanilor. Se presupune că prunul a fost adus din Caucaz în sudul și vestul Europei, unde ar fi avut loc formarea lui, prin încrucișarea naturală a porumbarului și corcodușului (TĂNĂSESCU, 2005).

Romanii au extins arealul de cultură al soiurilor de pomi în prima jumătate a secolului I, în Galia, Belgia, Anglia, și în Germania până în valea Rinului.

Pe timpul împăraților romani Probus (Roma, 276-282) și Dioclețian (Bizanț, 274-305) au luat ființă întinse plantații de prun pe malurile râurilor Drava și Sava din Bosnia, care de atunci a ramas centrul cel mai însemnat de cultură a prunului comun. Tot de atunci, prunul a pătruns și pe teritoriul țării noastre, venind de la Roma sau Grecia (CORNEANU, 2003). Intensificarea culturii prunului în Europa a avut loc abia în secolul al XVII-lea încât este de presupus, că în aceleași condiții ea s-a dezvoltat mai mult în țările românești (CORNEANU, 2003).

În Moldova, poporul a păstrat și azi cuvântul "perje" pentru fructele prunului comun, reprezentate de prunul Vânăt sau Brumăriu, spre deosebire de "prune", utilizat pentru fructele de goldan. Acest aspect, dar și faptul că în limba germană există tot două cuvinte: Pflaumen (prune) și Zwetschen (perje) demonstrează că prunul comun a fost introdus în cultură, atât în țara noastră, cât și în restul Europei mult mai târziu (BAZGAN și colab., 2005; CHIRA și colab., 2010).

1.2. PARTICULARITĂȚI GENETICE ȘI BIOLOGICE

În cadrul genului Prunus numărul cromozomal de bază este x = 8 (MADOȘĂ, 2004). Prunus domestica și Prunus insititia sunt hexaploide, Prunus spinosa este tetraploidă, restul fiind diploide.

În ceea ce privește tipul de polenizare preferat, prunul este o plantă alogamă, polenizarea străină având loc entomofil, prin intermediul albinelor, bondarilor și altor insecte (FREVE și colab., 2001). În foarte puține cazuri, polenizarea încrucișată poate avea loc prin intermediul vântului (SESTRAȘ, 2004).

După felul cum se comportă în procesul polenizării și fecundării florilor, soiurile de prun pot fi (COCIU și colab., 1997):

autofertile: Stanley, Anna Späth, Vinete românești, Oul galben, Ialomița, Diana, Gras ameliorat, Bluefree, la care fecundarea florilor se face cu polen din aceeași floare, sau de la alte flori, de la același pom sau de la alți pomi din același soi

parțial autofertile: D'Agen, Grase românești, Silvia, Early Rivers, Ruth Gerstetter, care rodesc cu polen propriu, dar într-un procent mai mic

autosterile: Renclod Althan, Renclod negru, Renclod violet, Montfort, Kirke, Peche, Record, Vision la care fecundarea nu se poate realiza cu polen propriu, având nevoie de polen de la alte soiuri bune polenizatoare.

androsterile: Tuleu gras și descendenții săi, la care staminele sunt atrofiate, lipsite de polen, necesitând obligatoriu polenizatori.

Cercetările referitoare la capacitatea de germinare a polenului au permis clasificarea soiurilor de prun astfel:

rele polenizatoare (sub 30% grăunciori de polen germinați): Grand Prize, Renclod Althan, Record, Silvia, Vision

bune polenizatoare (30-60%): Early Rivers, Ruth Gerstetter, Peche

foarte bune polenizatoare (peste 60%): Stanley, Valor, Iroquois, Anna Späth, Bluefree, Gras ameliorat, Diana, Ialomița

Prunul înflorește semitimpuriu, după cais și aproape în același timp cu soiurile timpurii și semitimpurii de cireș și vișin (BUTAC, 2010).

Fenofaza înfloritului este determinată genetic, aceasta variind de la soi la soi, dar în limite restrânse în cadrul speciei. Înfloritul se desfășoară an de an, într-o anumită succesiune și totdeauna aceeași, indiferent de evoluția condițiilor meteorologice de la începutul vegetației. În funcție de condițiile anului – primăvara foarte timpurie sau foarte târzie – s-a constatat o deplasare în bloc a începutului înfloritului a tuturor soiurilor de-a lungul intervalului de timp aprilie – mai (DRĂGOI, 2000). În ansamblul soiurilor, în ani diferiți, aceleași soiuri (cele mai timpurii) înfloresc primele și aceleiași soiuri (cele mai tardive) înfloresc ultimele, rezultând că pentru declanșarea înfloritului, diferitele soiuri au nevoie de diferite sume ale gradelor de temperaturi active, ceea ce confirmă determinismul genetic al fenofazelor (BUTAC, 2010).

Intrarea pe rod este destul de variabilă, după 3-7 ani, în funcție de specie și soi. Durata de viață a pomilor este în jur de 40-50 de ani, dar producții satisfăcătoare se obțin până la 25-30 de ani (MADOȘĂ, 2004).

Floarea este hermafrodită, cu petale albe, înflorirea are loc înainte de înfrunzire, odată cu apariția frunzelor sau după ce acestea s-au format. Potențialul de producție al soiurilor de prun a fost apreciat la 60-70 t/ha (Botu, 1994 citat de SESTRAȘ, 2004)

1.3. IMPORTANȚA CULTURII PRUNULUI

În arealul României, prunul este specia pomicolă dominantă datorită avantajelor multiple ale acesteia, și anume:

rusticitatea speciei

compoziția chimică complexă a fructelor

înmulțirea prin altoire se realizează foarte ușor

producții mari de fructe cu costuri mici, comparativ cu celelalte specii (măr și păr)

posibilități multiple de valorificare a fructelor, cu o perioadă lungă de valorificare

aspect ornamental atrăgător

rezistență la scuturare (MITRE, 2001).

Importanța culturii prunului reiese din valoarea nutritivă a fructelor, atât în stare proaspătă, cât și industrializată. (BUJOREANU, 2010). Prunele se pot valorifica în stare proaspătă, deshidratată, prelucrate în magiun, gem, marmeladă, compot, distilate, pe o perioadă mai lungă de timp, comparativ cu alte fructe (BERAR și colab., 2002; HOZA, 2000; MADOȘĂ, 2004).

Analizele au demonstrat că între 2,4 – 3,85% din zahărul total reprezintă zaharoze, aciditatea totală este de 1,46% și substanțele tanoide 0,15 (DRĂGOI, 2000).

Prunele reprezintă un important aliment în hrana omului, valoarea nutritivă a prunelor proaspete și deshidratate va fi prezentată în Tabelul 1.1.

Tabel 1.1.

Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete și deshidratate (valori medii)

(MITRE și colab., 2008)

Necesitatea includerii prunelor în alimentația zilnică a oamenilor a fost demonstrată prin studiile realizate atât în SUA cât și în alte țări (Botu, 2001, citat de CICHI, 2008).

Valoarea terapeutică și profilactică a prunelor a fost cunoscută din antichitate, acestea având acțiune alcalinizantă, laxativă, diuretică, mineralizantă, decongestionantă hepatic.

Unele specii de prun (Prunus insititia var. pendula, Prunus pisardii, Prunus tomentosa) sunt foarte decorative, având o durată lungă a perioadei de înflorire și un colorit viu, atât al florilor cât și al frunzelor.

Florile de prun reprezintă o sursă meliferă importantă, dând totodată și un decor inegalabil pentru numeroase regiuni (BUTAC, 2010).

Lemnul de prun este folosit la obținerea cărbunelui activ, la fabricarea creioanelor, în artizanat și drept combustibil, iar sâmburii reprezintă materie primă pentru extragerea de grăsimi, hidrați de carbon, arome, proteine, etc (ION, 2007).

1.4. SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI PE PLAN MONDIAL

După producția de fructe, în economia pomicolă mondială, prunele ocupă locul al XI – lea, după banane, mere, struguri, portocale, mango, mandarine, pere, ananas, piersici și lămîi, iar după suprafața cultivată cu prun, locul al VI-lea după struguri, banane, mere, mango și portocale (BUTAC, 2010).

Observând importanța culturii în lume se justifica preocupările oamenilor de știință și cercetările constante asupra acestei specii caracteristica zonelor temperate (FAO Statistic Division, 2012; RAMMING și colab., 1991).

Datorită adaptabilității sale, prunul este cultivat pe toate continentele ocupând o suprafață mai mare de 2 milioane de hectare (CIMPOIEȘ, 2002; SESTRAȘ și colab., 2007, STANCIU, 2006).

Dintre continente, cele mai mari cultivatoare sunt Asia (1.831.946 ha) și Europa (507.814 ha). Pe țări, situația în anul 2009, se prezintă astfel: China – 1.713.710 ha, Serbia – 130.000 ha, România – 69.288 ha și SUA – 37.336 ha.

În producția mondială de fructe, prunul ocupă un loc modest, deținând doar 2%. Ca specie de climat temperat, ocupă locul patru după măr, păr și piersic.

Producția mondială de prune a crescut de la 5.515.000 tone, media anilor 1979/1981, la 9.827.000 tone, media anilor 1999/2010. Contribuția principală la sporul de creștere a adus-o Asia, cea mai mare producătoare de prune, (59% din producția mondială, 5.765.000 tone), urmată de Europa (28% din producția mondială, 2.744.000 tone), America de Nord, America de Sud, Africa, etc.

În timp ce în Asia producția medie de prune în perioada 1999/2010 a sporit cu aproximativ 647% față de perioada 1979/1981, cea din Europa a scăzut cu 5%, pentru aceeași perioadă.

După producția medie a anilor 1999-2010, potrivit datelor raportate de către Anuarul FAO, țările cele mai mari producătoare (mii tone) sunt: China (4.897), SUA (524), Serbia (524), România (517), Turcia (220), Franța (206), Italia (187), Spania (173), Polonia (107) și Germania (104). (Tabelul 1.2).

Tabel 1.2.

Producția de prune pe continente și în principalele țări cultivatoare

(FAO STAT Database 1999-2010) – mii tone

China este țara cu cea mai rapidă evoluție, în ceea ce privește producția de prune (4.770 mii tone – media anilor 1997/2002, față de 381 mii tone – media anilor 1979/1981). Sporuri mari s-au înregistrat și în Turcia, Spania, Franța, dar marile țări producătoare de prune, ca Italia, România, Serbia, Germania, Bulgaria, au înregistrat scăderi la producția de prune. Aceste scăderi se datorează concurenței care au facut-o citricele, bananele, piersicile, dar și datorită bolilor virotice care au distrus livezile de prun, depreciind calitatea fructelor (BUTAC, 2010).

În comerțul internațional, prunele reprezintă circa 2% din volumul total al comerțului cu fructe, iar în Piața Comună reprezintă 6-7% (Chiriac, 1992 citat de CICHI, 2008).

Principalele țări importatoare de prune în Piața Comună sunt: Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, etc (Tabelul 1.3).

Tabel 1.3.

Situația importurilor de prune proaspete în lume (t), în perioada 2001-2010

( FAO STAT Database 2001-2010)

La nivel mondial, principalele țări importatoare de prune (în afara celor din Piața Comună) sunt SUA, Japonia și CSI (CICHI, 2008).

O parte însemnată din producția mondială de prune este prelucrată industrial. În comerțul mondial, o pondere însemnată reprezină prunele deshidratate. Cel mai mare producător și exportator de prune deshidratate este SUA, care produce anual peste 450.000 tone de fructe. Peste o treime din această cantitate este destinată exportului în Europa, continent ce însumează 70% din producția mondială (Tabelul 1.4).

Tabel 1.4.

Situația exporturilor de prune proaspete în lume (t), în perioada 2001-2010

(FAO STAT Database 2001-2010; ȘTEFAN și colab., 2008)

Pe plan mondial se cunosc peste 2000 de soiuri de prun, care s-au format în trei mari centre genetice, prin participarea numeroaselor specii ale genului Prunus. Astfel, soiurile euro-asiatice provin din Prunus domestica L., Prunus insititia Jusl., Prunus cerasifera Ehrh., Prunus spinosa L.; soiurile est-asiatice s-au format din Prunus salicina Lindl., Prunus ussuriensis Kov. et Kost., Prunus simonii Carr.; soiurile nord-americane au ca genitori speciile Prunus americana Baylei, Prunus nigra Ait., Prunus hortulana Baylei (BUTAC, 2003; MITRE, 2002; SESTRAȘ, 2004).

Lucrările de ameliorare a prunului în Europa ca și în America de Nord au contribuit, în cea mai mare măsură, la lărgirea bazei ereditare și la îmbogățirea numerică a sortimentului cultivat cu o serie de soiuri valoroase (BUTAC, 2003).

Soiurile cele mai cunoscute de prun european și cultivate în principalele țări sunt prezentate în tabelul 1.5.

Tabel 1.5.

Soiurile cele mai cunoscute de prun european cultivate în diferite țări din lume

(BUTAC, 2003)

1.5. SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI ÎN ROMÂNIA

În România, din cele 23,8 milioane de hectare, suprafața agricolă este de 14,7 milioane de hectare, ceea ce reprezintă 61,7%, din care 206 mii hectare reprezintă livezi și pepiniere pomicole, respectiv 1,5%. Prunul reprezintă specia pomicolă dominantă, comparativ cu celelalte specii.

Pe teritoriul României, cultura prunului cuprinde zonele colinare Subcarpatice, la altitudini cuprinse între 200 și 500 m, cu precipitații medii anuale de 600-700 mm și cu temperatura medie anuală de 8-100C.

Zonele cu pondere mare în producția de prune sunt: zona de sud – Muntenia – 22%, zona sud – vest – Oltenia – 18%, zona vest – 16%, zona nord – vest – 15% (BUTAC, 2010).

Situația pe județe este: Argeș – 9,6%, Vâlcea 7,9%, Olt 4,4%, Bihor 5,2%, Sălaj – 6,1%, Dâmbovița 4,5%, Caraș Severin – 5,4%.

În anul 1960 plantațiile pomicole ocupau 213.000 ha, iar în anul 2009 suprafața s-a redus cu 30%, ajungând la 145.498 ha.

Prunul ocupă locul I atât ca suprafață cât și ca producție de fructe, fiind urmat de măr (Tabelul 1.12).

Suprafața cultivată cu prun în anul 2009 era de 74.688 ha, ceea ce reprezintă 51,1% din suprafața pomicolă a țării, iar producția de fructe a fost 533.691 tone (revenind 7 t/ha), respectiv 42,46% din producția totală de fructe a țării.

Atât suprafața cultivată cu prun, cât și producția de prune a României, a înregistrat o scădere față de perioada 1960-1970.

Suprafața cultivată cu prun s-a micșorat de la 115.000 ha în anul 1927 la 80.000 ha în anii '90, producția diminuându-se de la 550 mii tone în anii '30 la 450 mii tone în anii '90.

Putem afirma că 98% din plantații sunt pe rod și doar 2% sunt plantații tinere (BUTAC, 2010).

În profil teritorial, în anul 2009, Macroregiunea 1 de departe este cea mai mare producătoare de fructe, cu o producție de 391134 tone, iar Macroregiunea 3 se află la polul opus, cu o producție de 278546 tone. În ceea ce privește producția de prune, Macroregiunea 4 se află în top, cu o producție de 208325 tone, iar pe ultimul loc se situează Macroregiunea 2 cu o producție de 93693 tone (Tabelul 1.6).

Tabel 1.6.

Producția de fructe, în profil teritorial, în anul 2009 – tone

(Anuarul Statistic al României, 2009)

La început, sortimentul din țara noastră a avut o evoluție lentă și s-a bazat pe soiuri locale, cu valoare economică scăzută, folosite în special pentru distilare. Cu trecerea timpului, îmbunătățirea sortimentului s-a realizat prin selecția unor soiuri autohtone foarte valoroase (Vinete românești, Grase românești, Tuleu gras), dar și prin introducerea în cultură a unor soiuri la fel de valoroase precum, Anna Späth, Stanley, Vinete de Italia, Agen (PĂLTINEANU, 2008).

În România, cele mai răspândite soiuri de prun au fost Centenar (143.000 pomi), Silvia (89.000 pomi), Carpatin (143.000 pomi), Pescăruș (143.000 pomi), Record (29.000 pomi), Gras ameliorat (24.000 pomi), Tuleu timpuriu (10.000 pomi), Vâlcean (7.000 pomi), Andreea (5.500 pomi) (BRANIȘTE, 2000; BRANIȘTE și colab., 2007).

Fiind principalul motor al progresului în agricultură, domeniul de ameliorare a plantelor, a stat la baza creșterii constante în timp a productivității și calității producției agricole, având drept rezultat, îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației (PĂNIȚĂ, 2010). Crearea unor forme biologice valoroase sub aspectul asigurării hranei, reprezintă o activitate cu valențe sociale și economice deosebite (BOTU și colab., 1999; SAVATTI și colab., 2003; SAVATTI și colab., 2004; SCHEAU, 2007).

În arealul Românie, din cele 37 de soiuri omologate, soiurile cu largă răspândire în producție sunt prezentate în tabelul 1.7.

Tabel 1.7

Situația răspândirii soiurilor noi la speciile pomicole

(BRANIȘTE și colab., 2007)

CAPITOLUL ii

STUDIUL CONDIȚIILOR PEDOLOGICE, CLIMATICE ȘI GEOGRAFICE ALE ZONEI DE DESFĂȘURARE A EXPERIMENTULUI

Studiul soiurilor a avut loc în plantația Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Cercetarea s-a efectuat în plantația de tip superintensiv, din cadrul livezii didactice a USAMV Cluj-Napoca, înființată în anul 2013.

2.1.STUDIUL CLIMATIC

Clima județului Cluj, cum s-a precizat și în capitolul anterior, este caracteristică zonelor de deal.

Pentru reușita unei livezi de prun, se analizează detaliat fiecare elemet al climei, cum ar fi: temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, umiditatea relativă a aerului, durata de strălucire a soarelui, regimul nebulozității, regimul eolian, ceața și grindina.

2.1.1 Temperatuta aerului

Relațiile dintre temperatură și plantă au o importață majoră mai ales în ceea ce privește importanța practică a acestora. Influențează toate procese vitale ale pomilor.

Cel mai important element meteorologic care exprimă viteza cu care particulele de aer realizează mișcări provocate de starea termică a volumului de aereste temperatura aerului. Măsurarea temperaturii aerului se realizează cu ajutorul scării Celsius.

O importanță majoră în osilațiile temperaturii aerului, au prezența suprafețelor de apă, formele de relief și vegetație. Temperatura aerului la nivelul standard se măsoară la 2 m deasupra solului, care prezintă diferențe de câteva grade între estul și vestul țării.

Media temperaturii aerului primăvara crește cu 5-5,5șC față detemperaturile din iarnă. Temperatura crește cu o viteză mai mare în zonele de deal decât în cele montane.

Variațiile temperaturilor medii lunare diferă în fiecare an în funcție de altiudine și anotimp.În așa felse constată faptul că iarna oscilațiile de temperatură sunt mai reduse.

Este important cunoașterea numărul de zile cu diferențe de temperaturi. Numărul zilelor de îngheț este 140-160 sau 130-140 în funcție de altitudine sau chiar 120-130 în zone cu altitudine mai scăzută. Numărul zilelor de vară: 20-50 până la 50-70 zile, în funcție de altitudine. (MORARIU și SAVU, 1970).

Temperatura medie anuală din ultimii 10 ani este de 9,52oC. Din 2001 până în 2010 se poate observa o creștere a temparaturii aerului. Analizând temperaturile medii anuale din Cluj-Napoca, anul cu cea mai mare medie a fost în 2007, (10,35oC) și cea mai mică, în anul 2005 (8,71oC) (tABELUL 2.1.1)

Anul 2007 de la început, adică din luna ianuarie prezintă temperaturi mai ridicate față de alți ani, în așa fel comportându-se până la sfârșitul anului.

Figura nr. 2.1.1, Temperaturi medii anuale ale aniilor 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Temperaturile medii anuale, din graficul numărul 2.1.1, demonstrează că anul 2007, a întrecut mult media celor zece ani (9,52 C), depășind-o pe aceasta cu 0,83 C, iar anul 2005 fiind un an mai răcoros, având media mai mică cu 0,81 C.

Tabel nr. 2.1.1

Temperatura medie anuală și lunară din 2001 până în 2010 (C)

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Cum s-a menționat la începutul capitolului, temperatura intervine și definește activitatea vitală a plantelor. Acest lucru fiind identic și în cadrul soiurilor de prun, temperatura determină gradul și viteza de avansare a fructelor în fenomenul coacerii.

Figura nr. 2.1.2, Temperaturi minime absolute a lunii mai și iunie, 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

2.1.2 Precipitațiile atmosferice

Apa, element indispensabil pentru viață, își prezintă rolul în procesele fiziologice și biochimice, determină creșterea și dezvoltarea plantelor. Constituie, mediu de reacție biochimică și fiziologică, vehiculant al substanțelor minerale și are un rol foarte important, este regulator termic (transpirație și evapotranspirație). Acest element este cel mai simplu de manipulat în domeniul horticol și agricol.

Precipitațiile atmosferice înglobează nu doar apa provenită din ploi și ninsori, ci și a produselor care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului. Repartiția precipitațiilor, depinde de caracterul mișcărilor aerului, datorită acestui fapt precipitațiile au un caracter discontinuu, determinarea prognozelor fiind greoaie.

Cantitatea, durata și momentul precipitațiilor este influențat puternic de relieful tării noastre. Prezența Munțiilor Carpați în România, modifică deplasarea curenților de aer, poate accentua sau ridica viteza de circulație a aerului. (www.meteoromania.ro)

Discontinuitatea și neunifirmitatea precipitațiilor se poate observa și pe teritoriul județului Cluj. Singura generalitate în acest sens este că precipitații mai bogate se înregistrează în zonele cu altitudini mai mari: în regiunea de deal, cantitățile de precipitații anuale sunt între 600 și 700 mm și în zona muntoasă de la 800 mm până la 1200-1400 mm.

În anii cu precipitații de intensitate mare, cantitățile pot depăși 1400 mm în sectorul muntos, 1000 mm în zonă de deal (1215 mm la Cluj).

În cazul secetelor, precipitațiile sunt foarte scăzute, comparativ cu anii ploioși: 500-600 mm în regiune de munte, 350-450 mm în zonă de deal.

O neuniformitate se poate constata în ceea ce privește diferența de precipitații între anotimpuri. Desigur nu va cădea aceeași cantitate iarna, ca și vara, de altfel, cele mai mari diferențe se înregistrează în aceste două anotimpuri. Iarna cad aproximativ 15% din totalul de precipitații înregistrate pe un an, iar primăvara circa 25%. Vara, fiind anotimpul cu temperaturile cele mai mari, cantitatea de vapori de apă formată este mult mai ridicată față de alte anotimpuri, care contribuie la formarea norilor, rezultând cele mai abundente precipitații pe an; ajung la 40% din totalul apei ajunse pe suprafața solului.

Precipitațiile nu arată o continuă scădere sau creștere lună de lună, cantitatea este distribuită neuniform. În general se poate spune că cea mai mare cantitate de precipitații sunt în luna iunie, iar cea mai redusă, în luna februarie.

În Câmpia Transilvaniei și Podișul Someșan au căzut cele mai mari precipitații în 24 de ore: 65-70 mm și au depășit 100 mm în Depresiunea Turda – Câmpia Turzii.

S-au înregistrat 140-170 zile cu precipitații în zonă de munte, iar în zona de deal 120-130 zile, care includ, bineînțeles și ninsorile din perioada iernii.

Fig. 2.1.3, Cantitatea de precipitații medii anuale

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Cantitatea de precipitații anuale arată diferențe foarte mari de la an la an. Se poate observa că cele mai mari precipitații în Cluj-Napoca s-au înregistrat în anul 2010, și anume 807,78 mm, iar cele mai scăzute au fost în anul 2001, 364,2 mm precipitații. Se poate afirma că anul 2010 a fost unul ploios, iar 2001 unul secetos. Cantitatea de precipitații din anii analizați arată o creștere continuă de la an la an. Dacă repartizarea acestora este una favorabilă, se reduce consumul de apă folosită pentru irigații în cazul culturilor de câmp.

2.1.2.1 Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea relativă a aerului specifică gradul de saturare a aerului cu vapori de apă. Umiditatea relativă medie anuală este diferențiată în cele două regiuni ale județului Cluj. În zone mai înalte aceasta arată o cifră de 80%, iar în zonele de deal scade, fiind doar 75%.

Dacă se compară aceste date cu alte regiuni ale țării noastre, rezultă că zona Clujului prezintă o umiditate mai ridicată, decât zonele din Vest.

În luna decembrie umiditatea relativă a aerului arată valorile maxime, ajungând aproape la 90%, iar valorile minime se încadrează în jurul valorii de 65% în lunile iulie-august.

Analizând valorile medii a celor zece ani (2001-2010), umiditatea relativă se încadrează între 55,9% și 91,5%.

Figura nr. 2.1.4, Media anuală a umidității relative a aerului

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Flucutațiile valorilor medii anuale a umidității relative a aerului sunt prezentate în figura nr 2.1.4, de unde reiese faptul că în anul 2003 înregistrările arată cifre scăzute (69,23%), iar în 2006 se ating cele mai mari valori (80,49%).

Figura nr. 2.1.5, Media lunară a umidității relative a aerului,

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Frigura nr.2.1.5 demonstrează că cele menționate mai sus, se adeveresc în realitate, adică valorile cele mai ridicate se înregistrează în luna decembrie (88%), iar cele mai mici, în luna aprilie (64.4%). Lunile mai și iunie, prezintă valori medii: 66.5-68.91%

Media umidității atmosferice pe cei 10 ani este 75,28%.

2.1.3 Durata de strălucire a soarelui

Intervalul de timp, din cursul unei zile, când soarele strălucește se numește durata de strălucire a soarelui (se exprimă în ore și minute). Cele mai mari valori în țara noastră sunt înregistrate pe litoralul Mării Negre, fiind peste 2300 de ore anual.

Datorită circulației maselor de aer, durata de strălucire diferă de la regiune la regiune. De exemplu: în Câmpia Română, însumează peste 2100 de ore. În Câmpia de Vest sub influența circulației oceanice, variază între 2047 de ore la Satu Mare și 2178 de ore în Sâmnicolau Mare.

Zona Subcarpaților fiind protejată de regiuni mai înalte, beneficiază de o durată mai lungă a strălucirii soarelui, în unele cazuri depășind chiar 2000 ore.

În zonele de deal datorită prezenței fenomenului de ceață, numărul zilelor însorite se vor reduce, în așa fel se reduce și indicatorul de durată de strălucire a soarelui (1900 ore).

În tabelul 2.1.2. sunt prezentate datele din ultimii zece ani, în ceea ce privește orele de strălucire a soarelui. Se poate observa că în lunile cu temperaturi mai scăzute, și această valoare este mai scăzută, în medie fiind aproximativ 67 de ore în lunile ianuarie și puțin mai ridicată în lunile decembrie, circa 69 de ore. Aceste valori sunt mici, pentru cultivarea plantelor, doar cele de zi scurtă se comportă bine la valorile respective.

Acest indicator, este de folos în ceea ce privește determinarea acumulării zahărului în fructe. Cu cât numărul orelor de strălucire a soarelui crește, cu atâta și conținutul în zahăr a fructelor va fi mai ridicată.

Figura nr. 2.1.6, Suma de strălucire a soarelui, 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Figura nr. 2.1.7, Media lunară a duratei de strălucire a soarelui

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Media lunară a duratei de strălucire a soarelui, indică, ca luna august prezintă cele mai mari valori, urmată de luna iulie. O creștere bruscă se poate observa din aprile până în iunie, readată în cifre, durata crește de la139.76 ore la 224.96 ore.

Tabel nr. 2.1.2

Duata de strălucire a sorelui (h), Cluj-Napoca, 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

2.1.4. Nebulozitatea

Gradul de acoperire al cerului cu nori reprezintă nebulozitatea. Norul fiind un sistem coloidal este alcătuit din picături de apă sau cristale de gheață.

Nebulozitatea are valori cuprinse între 1/8-8/8 (nivelul de acoperire a cerului cu nori). Dacă pe bolta cerească se găsesc puțini nori, valoarea va fi de 1/8 iar când cerul este acoperit în totalitate, valoare va fi 8/8. În funcție de înălțimea bazei norilor, sunt 3 categorii de nori: joși, medii și înalți. Sunt menționate trei etaje în funcție de observabilitatea norilor în atmosferă: etajul superior, mijlociu și inferior. Astfel înălțimile sunt în etajul inferior de 2 km, etajul mijlociu între 2 și 7 km, iar în etajul superior de la 5 la 13 km. (www.meteoromania.ro)

Nebulozitatea influențeză variația celorlalte elemente ale climei, existând diferențe mari între valorile acesteia în regiunea de munte și zona de deal. În zona de munte valoarea nebulozității depășește 6 zecimi, în zonele de deal, aceasta scade la 5,5 zecimi.

Fenomenul de neuniformitate apare și în cazul nebulozității, în regiunea de deal sunt 110-120 de zile senine anual și în zona înaltă,valorile scad la 80 de zile. Perioada înnorată este de 110 zile în podișul Someșan și 100-110 zile în Câmpia Transilvaniei (Morariu și Savu, 1970).

Tabel nr. 2.1.3

Nebulozitatea în grade de nebulozitate, perioada 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

în tabelul nr. 2.1.3 este prezentată valoarea nebulozității pe ultimii zece ani, adică din 2001 până în 2010. Valorile sunt destul de ridicate dar luând în considerare că județul Cluj se încadrează într-o zonă cu altitudine mai mare, fiind prezentă și zona de munte, nu sunt valori neobișnuite.

În luniile mai și iunie ale anului 2010, valorile nu sunt cele mai mari, acest fapt având caracter benefic în ceea ce privește maturarea fructelor la cireș, care se poate dezvolta între parametri normali, fără a afecta culoarea pieliței.

2.1.5. Regimul eolian

Vântul presupune un fenomen fizic, fiind o circulație dirijată de aer în atmosferă. Aerul se mișcă continuu dintr-o regiune in alta, fără repaus. Vântul este o mișcare orizontală față de suprafața pământului.

Cele mai importante caractere de analizat în ceea ce privește vântul, sunt: direcția și viteza acestuia.Direcția vântului este raportată la punctele cardinale, dată de direcția de unde suflă. Viteza vântului este dată de distanța parcursă de aer în unitatea de timp. Este exprimat prin m/s sau în km/h. Viteza vântului se măsoară la 10 m înălțime de la nivelul solului. Un rol hotărâtor îl prezintă Munții Carpați, care influențează puternic direcția și viteza de deplasare a vântului.

Un vânt slab este benefic plantelor horticole, ajută la uscarea suprafețelor, după ploi, în așa fel reduc dezvoltarea agenților patogeni pe suprafața fructului, dar mai poate ajuta la scăderea temperaturii plantelor.

Un vânt puternic însă poate fi caracterizat doar negativ, din partea specialiștilor. Poate produce pagube însemnate, prin ruperea frunzelor, ramurilor, chiar și a șarpantelor. Acestea însumează pierderi foarte mari. Deshidratează suprafața solului, stigmatul florii și poate interveni negativ în polenizarea entomofilă a plantelor. (Ciofu și colab., 2003).

Vânturile din perioada de iarnă au o influență negativă asupra iernării pomilor datorită faptul ca spulberă zăpada, rădăcinilie pomilor nu mai sunt protejate, care duc la înghețarea acestora.

Vitezele medii anuale ale vântului sunt aproximativ 8 m/s la altitudini de peste 2000 m și 4-6 m/s în zonele cu altitudini de 1400-1600 m.

Județului Cluj, aflându-se în partea de nord-vest al țării, este influențat preponderent de masele de aer vestice, dar este influențat și de formele de relief caracteristice zonei. În zona reședinței de județ direcțiile predominante sunt Nord-Vest și Vest.

Tabel nr. 2.1.4

Intensitatea medie lunară a vântului (m/s)

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Media anuală a vântului din 2010, comparativ cu alți ani analizați, este mai redusă. Nu este anul cu cea mai redusă viteză a mișcării aerului, dar nu afectează negativ vegetația. Lunile mai și iunie arată valori mai reduse decât lunile martie și aprilie. Vânturile ridicate din lunile primăverii pot afecta polenizarea, dar nu au fost prezente intr-un mod accentuat.

Tabel nr. 2.1.5

Frecvența și direcția cânturilor în medie în perioada 2001-2010

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

Din tabelul de mai sus se poate observa că direcția vânturilor din Județul Cluj sunt preponderent nord-vestice.

2.1.6 Calamități naturale

În pomicultură, ca și în alte ramuri ale horticulturii pot apărea accidente climatice, care reduc semnificativ sau chiar total producția de fructe. Acestea se pot defini prin manifesări dezastruoase ale particularităților climei, care produc pagube mari.

Din categoria accidentelor climatice fac parte următoarele: îngeț și brume târzii de primăvară, și târzii de toamnă, grindină, polei, furtuni, etc.

Ceața și grindina, datorită unor curenți de aer,au o frecvență redusă în zona Clujului. Prin urmare se capătă concluzia că zona Clujului este încadrată în regiune cu risc foarte redus de periclitare a culturilor din cauza grindinei.

Furtunile sunt calamități care produc pagube prin forța mecanică de rupere, producând ruperea ramurilor sau dezrădăcinarea pomilor, scuturarea prematură a fructelor. Județul Cluj este protejat de furtunile datorită masivelor muntoase.

Grindina este cel mai păgubitor accident climatic, prin lovirea elementelor pomului produce leziuni, răni, mediu propice pentru instalaea bolilor. Lovind și fructele acestea devin depreciate calitativ, dar în cazuri mai accentuate, poate compromite recolta în totalitate. Caracteristic zonei analizate în cercetare, grindina apare primăvara cu ploi, mai ales în luna mai.

După pornirea în vegetație a pomilor fructiferi, există un risc mare, de apariție a brumelor, cu îngețurile târzii de primăvară. După dezmugurire rezistența florilor și frunzelor este mult mai scăzută. Brumele și îngehțurile târzii nu apar des în bazinul pomicol al Clujului, dar dacă își fac aparența, realizează pagube mari.

Tabel nr. 2.1.6

Frecvența brumelor, înghețurilor și a grindinei, în perioada 2001-2009 corespunzătoare intervalului cuprins între lunile Mai și Septembrie

Sursa: Laboratorul Meteorologic al USAMV Cluj-Napoca

3.2.SOLURILE DIN JUDEȚUL CLUJ

Solul reprezintă elementul de bază al producției horticole.Cunoașterea solului ca întreg cât și a însușirilor caracteristice presupune folosirea lui rațională pentru obținerea unei recolte consistente, corespunzătoare (Blaga, 2004).

Fiind cea mai importană sursă de hrană pentru plante, prezintă o activitate continuă, datorită microorganismelor existente în sol, cu ajutorul cărora schimbul de elemente este în permanentă funcțiune. Deține o cantitate mare de energie care este pusă la disponibilitatea plantei, fiind în continuă reînnoire. Cantitatea de materie organică prezentă în sol determină valoarea acesteia. (Rusu și colab., 2005)

Tipurile de sol din județul Cluj sunt următoarele: soluri brune și brune podzolite 36,5%, cernozion 17,9%, podzol 9,7%, soluri aluvionare 9%, soluri negre, sărături, soluri de pajiști subalpine etc., 26,9%.

În cazul zonelor de deal, sunt prezente tipuri de sol din 2 serii:cernoziomurilor levigate și solurilor brune de pădure.Sunt frecvente solurile foarte erodate, întinse pe suprafețe mari, acestea fiind suprafețele despădurite.

Din totalul solurilor din județul Cluj, 45% sunt erodate, din care 18% sunt puternic și excesiv, adică de gradul IV și V (Morariu și Savu, 1970).

Proprietățile chimice ale solului, pe teritoriul județului Cluj, presupun o reacție fiziologicăslab alcalină, cu valoarea pH-lui între 7,52-8,12, cantitate mare de humus până la 30 cm profunzime, bine aprovizionat cu potasiu mobil și fosfor.

Suprafața fermei este ocupată de soluri argiloase, grele, fiind situată într-o zonă de deal. În așa fel 80% este reprezentat de soluri negre de fânețe, iar 20% fiind soluri erodate.

Solul negru de fânațe se caracterizează printr-un exces de umiditate în orizontul An. Cantitatea ridicată de apă este provenită din precipitații (600-800 mm/an), dar totodată se datorește și nivelului ridicat de apă freatică. Formarea acestor soluri este completată de temperaturi medii anuale relativ reduse: 7-9C, de roci cu textură fină: argile marnoase, marne argiloase și marne propriu-zise și apariția izvoarelor de coastă.

Solul este alcătuit în profil din următoarele orizonturi: Amw – Bvwg-C sau Cgo.

Orizontul Amw are o grosime de 40-60 de cm, de culoare neagră sau cenușie închisă, textura: luto-argișloasă, structura este granulară, fin poroasă, activitatea microbiologică este bună.

Orizontul BvwG de 30-60 de cm, de culoare cenușie foarte închisă, pot apărea pete gălbui. Textura este poliedrică, fin poroasă, cu o compactitate medie. Se găsesc pete de oxidare datorită gleizării și pseudogleizării.

Orizontul C sau Cgo este reprezentat de rocile mamă de natură argiloasă, cu un nivel ridicat ce carbonat de calciu, cu fenomene de gleizare și pseudogleizare.

Soluri negre de fânațe au o textură fină, compactitate mare, fiind soluri reci. Conținutul în humus este de 4-8%, cu un pH de peste 6.

Solurile negre de fânațe au ca subtipuri: solurile tipice cu orizonturile Amw-Bvw-C sau Cgo, argiloiluviale cu orizonturile Amw-BtwG-Bt-C și solurile vertice cu orizonturile Amw-Bvyw-Bvy-C.

Deși fertilitatea solurilor din această categorie nu este pe primul loc, nu sunt recomandări pentru înființarea livezilor pe astfel de terenuri, dar se pot utiliza cu reușită, cu condiția ca să se realizeze desecarea terenului.

CAPITOLUL III

MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

3.1. Descrierea materialului biologic

Materialul biologic utilizat în experiența realizată la USAMV, Cluj Napoca în anul 2013, este reprezentat de trei soiuri de prun: Tuleu timpuriu, Stanley, Gras Ameliorat.

3.1.1. Tuleu timpuriu

Soi obținut la Stațiunea Mărculești în 1950 și omologat în 1966. Pomul este destul de viguros, cu fructificare pe ramuri mijlocii și buchete, cu coroana conică. Lăstarii sunt geniculați, cu internoduri lungi, groși, brun-violacei. Florile sunt mici cu petale alb-verzui și stamine strânse în jurul pistilului, fără polen.

Fructul este mare (40-45 g), ovoid, asimetric, cu partea ventrală mai convexă, cu vârful rotund-ascuțit, cu brazdă ventrală superficială.

Pielița este tare,vânătă-violacee, elastică, acoperită cu pruină groasă albastră. Pedunculul este gros și mijlociu de lung, cavitatea pedunculară adâncă și îngustă. Pulpa este de culoare verde-gălbuie, consistentă, suculentă, dulce, armonios acidulată, neaderentă la sâmbure, iar gustul constituie un criteriu esențial de apreciere a calității. Sâmburele este mic, ovoid, rotunjit, turtit lateral și ocupă 3,73% din greutatea fructului. Fructele se maturează la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august (DRĂGĂNESCU, 2001; MITRE, 2008; CIOBANU, 2010).

Fig. 3.1. Soiul Tuleu timpuriu

Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=soi+tuleu+timpuriu&bav

3.1.2. Soiul Stanley

Soi obținut în SUA. Pomul este viguros, fructifică pe buchete de mai, cu coroana sferic-turtită. Lăstarii sunt brun-verzui și prezintă lenticele numeroase și mici. Fructul este mare sau foarte mare (45-50 g), alungit, invers-ovoid, asimetric, cu brazda ventrală largă și superficială. Pielița este vânătă închisă, cu o pruină albastră groasă.

Fig. 3.2. Soiul Stanley

Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=soiul+stanley&um

Pedunculul este lung, cavitatea pedunculară este mică, îngustă și puțin adâncă. Pulpa este galben-verzuie, suculentă, fin aromată, consistentă, potrivit de dulce, ușor acidulată, neaderentă la sâmbure. Sâmburele este invers ovoid, mare, alungit, asimetric, cu carena ventrală proeminentă. Fructele se maturează în a doua jumătate a lunii septembrie (SINA și colab., 2003; MITRE, 2008; CIOBANU, 2010).

3.1.3. Soiul Gras Ameliorat

Soi românesc, obținut prin autofecundarea soiului Gras românesc. Pomul este de vigoare mare, cu coroana sferică, larg turtită, fructifică mixt. Frunzele au formă revolută și mărime mijlocie. Fructul este ușor alungit, sferic, cu pielița groasă, de culoare vânătă, cu pruină groasă, albastră și rugină sub formă de rețea.

Fig. 3.3. Soiul Gras Ameliorat

Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=gras+ameliorat&um

Pulpa este de culoare galben-verzuie, neaderentă la sâmbure, dulce, cu aciditate slabă. Sâmburele este mic și prezintă aripioare proeminente. Fructele se maturează la sfârșitul lunii octombrie (SINA și colab., 2003; MITRE, 2008).

La cele 3 soiuri de prun analizate s-au efectuat observații și determinări privind: vigoarea de creștere a pomilor, productivitatea și calitatea fructelor.

Vigoarea de creștere a pomilor

La soiurile de prun studiate, vigoarea de creștere a pomilor a fost apreciată în funcție de:

Înălțimea pomilor (m) s-a măsurat de la nivelul solului până la vârful pomilor și s-a exprimat în m.

Diametrul trunchiului (mm), s-a măsurat cu șublerul, la 25 de cm față de punctul de altoire

Productivitatea fructelor

Greutatea s-a calculat ca valoare medie, după recoltarea fructelor și împărțirea producției pe pom la numărul de fructe de pe pomul respectiv.

Calitatea fructelor

Aprecierea calității fructelor, s-a realizat prin observații, măsurători și determinări efectuate asupra unor caracteristici ale fructelor.

Producția de fructe pe pom s-a obținut prin cântărirea tuturor fructelor recoltate,

la fiecare pom în parte.

Fermitatea struco-texturală ( kgf/cm2) – s-a determinat cu ajutorul penetrometrului.

Conținutul în zahăr – s-a efectuat prin calcularea substaței uscate (%) și derivarea rezultatului.

Formula folosită fiind:

Z(%) = [(n*4,25)/4]-2,5

unde n reprezintă valoarea citirii pentru substanța uscată pe cadranul refractomtrului (Ardelean, 1994).

Prelucrarea datelor experimentale s-a efectuat prin analiza varianței, testul diferențelor limită (DL), datele obținute fiind prezentate în tabele de sinteză. Metodele de calcul utilizate în analiza varianței au respectat instrucțiunile din literatura de specialitate (Ardelean și Sestraș, 1996).

CAPITOLUL IV

4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Asupra soiurilor studiate s-au făcut observații privind: înălțimea pomilor, diametrul trunchiului, greutatea fructelor, fermitatea structo-texturală și conținutul în zahăr.

Tabel 4.1

Rezultatele referitoare la înălțimea pomilor (m) la 3 soiuri de prun, USAMV, Cluj-Napoca

În urma prelucrării statistice a datelor privind vigoarea pomilor, exprimată prin înălțimea acestora, reiese că soiul Gras ameliorat a prezentat vigoarea cea mai mare (3.4 m), cu o diferență semnificativ superioară, în comparație cu valoarea medie pe experiență a caracterului (3.1 m). O vigoare mai mică a pomilor s-a înregistrat la soiul Stanley (2.6 m), cu o diferență distinct semnificativ negativă, comparativ cu valoarea medie pe experiență a caracterului.

Soiul Tuleu timpuriu a dat rezultate slabe, obținând o diferență neasigurată statistic.

Tabel 4.2

Rezultatele referitoare la diametrul trunchiului (mm) la 3 soiuri de prun, USAMV, Cluj-Napoca

Rezultatele măsurătorilor privind diametrul trunchiului reflectă că doar două soiuri au obținut diferențe asigurate statistic față de media experienței (26,5 mm ), considerată martor.

Soiul cel mai viguros prin prisma valorii caracterului este Gras ameliorat, cu media diametrului trunchiului de 32,1 mm și cu o abatere distinct semnificativ superioară față de media experienței (26,5 mm).

Singurul soi care prezintă o valoare inferioară, semnificativă este Stanley, având o medie a caracterului de 22,7 mm.

Tabel 4.3

Rezultatele referitoare la greutatea fructelor (g) la 3 soiuri de prun, USAMV, Cluj-Napoca

Rezultatele măsurătorilor privind greutatea fructelor (g) și analiza statistică a datelor duc la concluzia că 2 din soiurile studiate prezintă diferențe asigurate statistic față de media experienței (34,2 g) considerată martor. Soiul viguros prin prisma valorii caracterului este Stanley, cu greutatea medie a fructelor de 37.9 g, respectiv și cu o abatere distinct semnificativ superioară față de media experienței.

Soiul Tuleu timpuriu, cu greutatea medie a fructelor de 28.5 g prezintă o abatere foarte semnificativ negativă față de media experienței.

Tabel 4.4

Rezultatele referitoare la fermitatea structo-texturală (kgf/cm2) la 3 soiuri de prun, la USAMV Cluj-Napoca

În urma prelucrării statistice a datelor privind fermitatea structo-texturală, reiese că soiul Stanley a prezentat fermitatea structo-texturală cea mai mare (33.5 kgf/cm2), cu o diferență distinct semnificativ superioară, în comparație cu valoarea medie pe experiență a caracterului (28.1 kgf/cm2). O fermitate structo-texturală scăzută s-a înregistrat la soiurile Tuleu timpuriu (25.4 kgf/cm2), și Gras ameliorat (25.6 kgf/cm2)cu o diferență semnificativ negativă, comparativ cu valoarea medie pe experiență a caracterului.

Tabel 4.5

Rezultatele referitoare la cantitatea de zahăr (0Brix) la 3 soiuri de prun, la USAMV, Cluj-Napoca

În urma prelucrării statistice a datelor privind cantitatea de zahăr (0Brix), reiese că soiul Stanley a prezentat cea mai mare cantitate de zahăr (15.4 0Brix), cu o diferență distinct semnificativ superioară, în comparație cu valoarea medie pe experiență a caracterului (13.2 0Brix). Un conținut de zahăr scăzut s-a înregistrat la soiul Tuleu timpuriu (10.5 0Brix), cu o diferență foarte semnificativ negativă, comparativ cu valoarea medie pe experiență a caracterului.

Soiul Gras ameliorat a dat rezultate slabe, obținând o diferență neasigurată statistic.

Tabel 4.6

Rezultatele referitoare la producție (kg/pom) la 3 soiuri de prun, la USAMV, Cluj-Napoca

Rezultatele măsurătorilor privind producția (kg/pom) și analiza statistică a datelor duc la concluzia că 2 din soiurile studiate prezintă diferențe asigurate statistic față de media experienței (58.5 kg/pom) considerată martor. Soiul viguros prin prisma valorii caracterului este Stanley, cu producția medie de 76 kg/pom, respectiv și cu o abatere distinct semnificativ superioară față de media experienței.

Soiul Gras ameliorat, cu producție medie de 39 kg/pom prezintă o abatere distinct semnificativ negativă față de media experienței.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

În urma studiilor efectuate, se desprind următoarele concluzii:

Soiurile de prun studiate s-au comportat foarte bine în condițiile de la USAMV Cluj-Napoca.

Vigoarea cea mai mare (3.4 m), determinată prin înălțimea pomului, a prezentat-o soiul Gras ameliorat.

Soiul cel mai viguros prin prisma diametrului trunchiului (mm) este Gras ameliorat, cu media diametrului trunchiului de 32,1 mm. Singurul soi care prezintă o valoare inferioară, este Stanley, având o medie a caracterului de 22,7 mm.

Greutatea fructelor (g) cea mai mare s-a obținut la soiul Stanley, cu greutatea medie a fructelor de 37.9 g, iar cea mai mică greutate a prezentat-o soiul Tuleu timpuriu, cu greutatea medie a fructelor de 28.5 g

Fermitatea structo-texturală, cea mai mare a prezentat-o soiul Stanley (33.5 kgf/cm2). O fermitate structo-texturală scăzută s-a înregistrat la soiurile Tuleu timpuriu (25.4 kgf/cm2), și Gras ameliorat (25.6 kgf/cm2).

Conținutul în zahăr (0Brix), cel mai ridicat s-a obținut la soiul Stanley (15.4 0Brix). Un conținut de zahăr scăzut s-a înregistrat la soiul Tuleu timpuriu (10.5 0Brix).

Producția (kg/pom), cel mai important parametru în pomicultură, indică faptul că, soiul viguros prin prisma valorii caracterului este Stanley, cu producția medie de 76 kg/pom. Soiul Gras ameliorat, se află la celălalt pol, cu o producție medie de 39 kg/pom .

BIBLIOGRAFIE

***Anuarul Statistic al României

***FAO Statistic Division

ANCU, I., 2005, Evaluarea fondului de germoplasmă la unele soiuri autohtone de prun în scopul folosirii lor eficiente în procesul de ameliorare, Teză de doctorat, USAMV București, 32.

BAZGAN, C-TIN. and BAZGAN OLIMPIA, 2005, Pomicultură și creșterea animalelor, Ed. Terra Nostra, Iași.

BERAR, V., BĂLĂ MARIA, E. DRĂGĂNESCU, M. GOIAN, A. MOISUC, G. NEDELEA, I.P. OTIMAN, I. PĂLĂGEȘIU, F. SALA and N. SÂNEA, 2002, Horticultură, Editura de Vest, Timișoara.

BRANIȘTE, N., 2000, Ghid pentru pomicultori, Ed. Ceres, București.

BRANIȘTE, N., S. BUDAN, BUTAC MĂDĂLINA and MĂDĂLINA MILITARU, 2007, Soiuri de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni create în România, Ed. Paralela 45, Pitești.

BRUCE, L.T., M.R. DOUGAL, M. NEUMÜLLER, M.A. DALBÓ and L. WEISHENG, 2012, Plum, published in Fruit breeding, 571.

BUJOREANU, N., 2010, Formarea direcționată a fructelor pentru păstrare îndelungată, Ed. Magna-Princeps, Chișinău.

BURGOS, L., C. PETRI and M.L. BADENES, 2007, Prunus spp., published in Biotechnology in Agriculture and Forestry, 283.

BUTAC MĂDĂLINA, 2003, Biologia înfloritului și fructificării soiurilor de prun din sortimentul național în scopul stabilirii celor mai buni polenizatori, Teză de doctorat, USAMV București, 23.

BUTAC MĂDĂLINA, 2010, Ameliorarea prunului, Ed. Universității, Pitești.

CEPOIU, N., C-TIN PĂUN and V. SPIȚĂ, 2008, Pomicultura practică, Ed. Ceres, București.

CEPOIU, N., C-TIN. PĂUN and V. SPIȚĂ, 2005, Pomicultura practică, Ed. Ceres, București.

CHIRA LENUȚA and D. HOZA, 2010, Cultura prunului, Ed. M.A.S.T., București.

CICHI, M., 2008, Prunul (biologie, fiziologie, tehnologie), Ed. Arves, Craiova.

CICHI, M., 2008, Prunul (biologie, fiziologie, tehnologie), Ed. Arves, Craiova.

CIMPOIEȘ, GH., 2002, Pomicultură specială, Ed. Colograf – Com, Chișinău.

CIOBANU, A., 2010, Indrumator pentru lucrari practice de pomicultura, Ed. Universitaria, Craiova.

CLAVERIE, M., N. BOSSELUT, A.C. LECOULS, R. VOISIN, B. LAFARGUE, C. POIZAT, M. KLEINHENTZ, F. LAIGRET, E. DIRLEWANGER and D. ESMENJAUD, 2004, Location of independent root-knot nematode resistance genes in plum and peach, Theor. Appl. Genet., 108, 765–773.

COCIU, V., I. BOTU and L. ȘERBOIU, 1999, Progrese în ameliorarea plantelor horticole din România, Ed. Ceres, București.

COCIU, V., I. BOTU, N. MINOIU, I. PASC and I. MODORAN, 1997, Prunul, Ed. Conphys, București.

CONSTANTINESCU LAURA, 2010, Agricultură și Horticultură, Ed. Politehnica, Timișoara.

CORNEANU, G. and MARGARETA CORNEANU, 2003, Sfaturi pomicole, Ed. Pim, Iași.

DIRLEWANGER, E., P. COSSON, W. HOWAD, G. CAPDEVILLE, N. BOSSELUT, M. CLAVERIE, R. VOISIN, C. POIZAT, B. LAFARGUE and O. BARON, 2004, Microsatellite genetic linkage maps of myrobalan plum and an almond-peach hybrid—location of root-knot nematode resistance genes, Theor. Appl. Genet., 109, 827–838.

DRĂGĂNESCU, E. and E. MIHUȚ, 2005, Cultura speciilor pomicole, Ed. Waldpress, Timișoara.

DRĂGĂNESCU, E., 2001, Pomologie, Ed. Mirton, Timișoara.

DRĂGOI, D., 2000, Variabilitatea și ereditatea la prun, Ed. Paralela 45, Pitești.

DRĂGOI, D., 2000, Variabilitatea și ereditatea la prun, Ed. Paralela 45, Pitești.

ESMENJAUD, D. and ELISABETH DIRLEWANGER, 2007, Plum, published in Fruits and Nuts, 119.

ESMENJAUD, D., R. VOISIN, C. VAN GHELDER, N. BOSSELUT, B. LAFARGUE, M. DI VITO, E. DIRLEWANGER, J.L. POËSSEL and M. KLEINHENTZ, 2009, Genetic dissection of resistance to root-knot nematodes Meloidogyne spp. in plum, peach, almond, and apricot from various segregating interspecific Prunus progenies, Tree Genet. Genomes, 5, 279–289.

GRĂDINARIU, G., 2002, Pomicultură specială, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

HOROROI ANIȘOARA, 2003, Importanța în alimentație și valoarea terapeutică a prunelor, Hortinform, 1/125:20.

HOZA, D., 2000, Pomologie, Ed. Prahova, Ploiești.

HOZA, D., 2003, Sfaturi practice pentru cultura pomilor, Ed. Nemira, București.

HOZA, D., 2004, Sfaturi practice pentru cultura pomilor, Ed. Nemira, București.

HUY, HY., 2010, Handbook of Fruit and Vegetable Flavors, Ed. John Wiley, New Jersey.

ION LIGIA, 2007, Pomicultura, Ed. Ceres, București.

KRJUKOV, F., 1931, The plum, Acad. Agric. Scientific Institut of Leningrad, 347.

MADOȘĂ, E., 2004, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Eurobit, Timișoara.

MIHĂESCU, G., 2007, Pomicultura de la A la Z, Ed. ASAB, București.

MIHUȚ, E., 2001, Pomicultură, Ed. Agroprint, Timișoara.

MIHUȚ, E., 2004, Pomicultură, Ed. Solness, Timișoara.

MILOSEVIC, T.M., I.P. GLISIC, N.T. MILOSEVIC and IVANA GLISIC, 2010, Plum pox virus as a stress factor in the vegetative growth, fruit growth and yield of plum (Prunus domestica) cv.‘Cacanska Rodna’, Eur. J. Plant. Pathol. 126, 73–79.

MITRE IOANA, 2003, Cercetări privind influența fertilizărilor diferențiate la prun, Teză de doctorat.

MITRE, V., 2008, Pomologie, Ed. Todesco, Cluj-Napoca.

OKIE, W.R. and J.F. HANCOCK, 2008, Plums, published in Temperate fruit crop breeding, 161.

OKIE, W.R. and J.H. WEINBERGER, 2011, Plums, published in Fruit Breeding, 559.

PĂLTINEANU, C., 2008, Pomicultură durabilă: de la genotip la protecția mediului și sănătatea umană, Ed. Estfalia, Bucuresti.

PĂNIȚĂ, O., 2010, Îndrumător de noțiuni și lucrări practice în ameliorarea plantelor, Ed. Sitech, Craiova.

RAMMING, D.W. and V. COCIU, 1991, Plums. In genetic Resources of temperate fruit and nut crops, Acta Hortic., 290, 235-287.

SAVATTI, M., G. NEDELEA and M. ARDELEAN, 2004, Tratat de ameliorarea plantelor, Ed. Marineasa, Timișoara.

SAVATTI, M., M. SAVATTI jr. and L. MUNTEAN, 2003, Ameliorarea plantelor, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

SCHEAU, V., 2007, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Universitatii din Oradea.

SESTRAȘ, R., 2004, Ameliorarea speciilor horticole, Ed. AcademicPres, Cluj.

SESTRAȘ, R., M. BOTU, V. MITRE, ADRIANA SESTRAȘ and SMARANDA ROȘU MAREȘ, 2007, Comparative study on the response of several plum cultivars in central Transylvania conditions, Romania, Not. Bot. Hort. Agrobot., 35:2.

STANCIU, GH., 2006, Horticultura României, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.

STANCIU, GH., 2009, Pomicultura de succes pentru amatori, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.

ȘTEFAN, N., GH. GLĂMAN, M. OȘLOBEANU, N. POMOHACI, V. POPESCU and C. RUSU, 2008, Horticultura României de-a lungul timpului, Ed. Academiei Române, București.

TĂNĂSESCU, N., 2005, Pomicultura pentru toți, Editura Universității din Pitești.