Comportamentul Tinerilor Suv Influenta Mass Media
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
COMPORTAMENTUL TINERILOR
SUB INFLUENȚA MASS-MEDIA
CUPRINS
REZUMAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PRECIZĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRUL TEORETIC
Mass-media – definire și caracterizare
Mass-media și cultura
Mass-media și schimbarea de opinii
Funcții și disfuncții ale mass-media în societate
Efecte ale mass-media
Mass-media și educația
Adolescența – perspectiva psihosocială
Influența mass-media asupra tinerei generații
Educația pentru folosirea rațională a mass-media
CAPITOLUL 2. PRECIZĂRI METODOLOGICE
Scopul cercetării
Ipotezele cercetării
Metodologia cercetării
Populația, eșantionul și alegerea participanților
Metode și tehnici utilizate în selectarea și producerea datelor și informațiilor
Descrierea informațiilor și datelor analizate în cercetare
Analize și interpretări
CAPITOLUL 3. CONCLUZII, REFLECȚII PERSONALE ȘI RECOMANDĂRI
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
ANEXE
REZUMAT
Lucrarea de față abordează o temă de mare actualitate, axată în principal pe problematica influențelor pe care le exercită mijloacele de comunicare în masă asupra comportamentului tinerilor din sistemul de învățământ liceal.
Conținutul lucrării are un caracter interdisciplinar, implicând domenii variate ale sociologiei și psihologiei cum ar fi: sociologia opiniei publice, sociologia educației, sociologia familiei, psihologia copilului, psihologia familiei și psihopedagogia.
Lucrarea este structurată în două părți, fiecare dintre ele cuprinzând un număr de capitole și subcapitole, la care se adaugă concluzii și propuneri de valorificare a rezultatelor precum și un număr de anexe.
În prima parte a lucrării, pe baza literaturii de specialitate am realizat o sinteză teoretică a principalelor aspecte ale mass-media – definirea conceptului, caracterizare, efecte, funcții și disfuncții.
De asemenea, am realizat o sinteză a caracteristicilor adolescenței și a modului în care educația și, mai ales, școala poate contribui la formarea unei atitudini conștiente, critice și raționale în ce privește consumul de mass – media în rândul adolescenților.
A doua parte a lucrării a fost destinată investigării preferințelor tinerilor pentru vizionarea anumitor programe de televiziune și utilizării internetului și influențele pe care le au acestea asupra propriului sistem de valori.
Scopul principal al lucrării noastre a fost acela de a identifica influențele pe care mijloacele de comunicare în masă o au asupra adolescenților și conturarea modalităților prin care activitățile de consiliere educațională pot contribui la transformarea acestora din factor distructiv în facilitator al activităților de predare – învățare.
Obiectivele cercetării au fost următoarele :
Identificarea efectelor pe care le au mijloacele mass-media asupra dezvoltării personalității tinerilor;
Identificarea interferențelor care au loc între comunicarea prin intermediul mijloacelor mass – media și capacitatea de interacțiune în grup;
Elaborarea unor strategii de intervenție psihopedagogică eficiente care să permită transformarea mijloacelor tehnologice moderne din „dușman” în facilitator al activității instructiv-educative.
Pornind de la aceste premise am formulat următoarele ipoteze de cercetare:
Dacă mijloacele mass-media sunt utilizate în mod excesiv de către adolescenți, atunci apar o serie de modificări ale comportamentului, opiniilor și atitudinilor acestora față de activitățile educative;
Desfășurarea unor activități de consiliere educativă centrate pe utilizarea rațională a mijloacelor de comunicare în masă are efecte pozitive asupra activităților de predare-învățare;
Utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare în masă poate conduce la realizarea unei activități educative mai atractive.
Investigația s-a desfășurat pe un număr de 88 de elevi din cadrul Colegiului Național „Vladimir Streinu” Găești.
Pentru colectarea datelor am utilizat interviul pe bază de chestionar, am utilizat mai multe chestionare, iar pentru interpretarea rezultatelor am folosit atât analiza cantitativă, cât și calitativă a răspunsurilor oferite de elevi.
Ca urmare a colectării datelor am putut obține o imagine de ansamblu a problematicii influenței mass – media asupra comportamentului, opiniilor și atitudinilor manifestate în diverse situații de viață ale tinerilor din învățământul liceal.
Prin intermediul acestei lucrări ne propunem să venim în sprijinul cadrelor didactice, părinților și tuturor factorilor implicați în instruirea și educarea copiilor, contribuind într-o anumită măsură la cunoașterea influenței pe care consumul de mass – media poate să îl aibă asupra personalității în formare a adolescenților și propunând o serie de direcții de acțiune pentru utilizarea rațională a acestor mijloace de comunicare.
INTRODUCERE
Moto: o legendă antică compară omul cu o corabie ingenios construită pregatită de la natura cu tot ce-i este necesar pentru o lungă călătorie. Dar această “construcție” programată ingenios, spune legenda, deseori își pierde funcționalitatea, fie din cauza utilizării necorespunzătoare, fie din lipsa de utilizare.
Trăim într-o societate dominată de influența puternică a tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor.
Noile tehnologii își pun amprenta asupra comportamentului uman, asupra relațiilor dintre oameni, comunicării, productivității muncii, modalităților de petrecere a timpului liber.
Modul de viață contemporan este practic de neconceput fără prezența mijloacelor de comunicare, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt televiziunea și internetul.
Motivația cercetării a fost determinată de necesitatea investigării influențelor pe care le are mass – media asupra tinerei generații.
Copiii și tinerii sunt influențați în mod semnificativ de produsele media în sensul în care majoritatea timpului liber al acestora este petrecut în compania mijloacelor moderne de comunicare în masă, accesul la informație fiind practic nelimitat.
Influențele media se manifestă de cele mai multe ori în comportament, în modul de a gândi și acționa, în comunicare, în detrimentul unei manifestări independente, libere și originale.
Dintre toate mediile de comunicare de masă televiziunea ocupă un loc important, cu implicații latente sau manifeste, previzibile sau imprevizibile asupra formării și dezvoltării personalității copiilor.
Adolescența este vârsta la care se produce maturizarea fizică și psihică cu intense trăiri afective și de o mare sensibilitate morală.
Caracteristicile cele mai importante ale acestei etape de vârstă dunt dezvoltarea cosnștiinței de sine, afirmarea personalității proprii și integrarea treptătă în valorile vieții.
Apartenența la grup, atașamentul față de grup, dorința de a cunoaște valorile sociale și culturale se manifestă pregnant în această perioadă.
În această perioadă de dezvoltare, după cum afirmă E. Verza (2000), personalitatea nu are o evoluție liniară, ci întâmpină perioade de inegalitate și dizarmonii, din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative.
În acest sens, factorii educaționali au un impact deosebit în prevenirea comportamentelor deviante.
Mass- media, prin funcția educațională pe care o deține, poate contribui la modelarea viitoarei personalități.
Față de influența mass – mediei în formarea și dezvoltarea personalității tinerei generații s-au conturat poziții pro și contra.
Mass – media a fost contestată penteu pervertirea valorilor culturale, contribuția la degradarea morală a tinerei generații, promavarea agresivității și violenței care stimulează rata delincvenței.
În același timp a fost apreciată pentru că aduce un anumit grad de cultură pentru o mare masă de oameni, este un mijloc de informare foarte eficient, este un mijloc de divertisment și ridică standardul de viață al indivizilor.
Totodată un învățământ modern nu poate fi conceput în absența mijloacelor moderne de comunicare.
Lucrarea de față vine să răspundă unor întrebări precum:
În ce măsură utilizarea excesivă a mass – media are o influență negativă asupra comportamentului, opiniilor și atitudinilor tinerilor ?
Care sunt conținuturile media preferate de tineri și ce valoare educativă au acestea ?
Este necesară educația tinerilor de nivel liceal pentru utilizarea rațională a mass – media ?
Ținând cont de toate aspectele pozitive sau negative, cercetarea influențelor mass – media asupra tinerilor capătă importanță în măsura în care educația tinerei generații determină viitorul unei națiuni și intră în responsabilitatea atât a familiei, a școlii dar și societății în general.
CAPITOLUL 1
PRECIZĂRI CONCEPTUALE
ȘI CADRUL TEORETIC
Mass-media – definire și caracterizare
Expresia mass-media este formată prin alăturarea dintre cuvântul englez mass care înseamnă public numeros, masă de oameni și cuvântul latin media, pluralul substantivului medium care are sensul de transmițător, intermediar, mijloc.
M. Coman (2007) definește conceptul sociologic de masă ca fiind un anume mod de agregare a indivizilor (diferit de alte moduri de agregare, cum ar fi grupul, publicul, mulțimea); masa reprezintă un conglomerat uriaș de oameni care nu se cunosc între ei, nu se află în relații de proximitate spațială, nu comunică, nu au valori și scopuri comune și pe care nu-i leagă decât un singur lucru – consumul aceluiași produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologii moderne.
În ultimii ani cuvântul media înlocuiește întreaga expresie mass-media semnificând tehnica de producere și transmitere a mesajelor.
S. Tămaș (1993) definește mass-media ca fiind „ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a maselor sau, altfel spus, comunicația de masă realizată prin presă, radio, tv, cinematograf, discuri și alte mijloace”.(Tămaș,S.,1993,pag.167)
Caracteristicile comunicării în masă (Drăgan,I.,1996,pag.40):
caracterul social (colectiv, de masă) al emițătorului, canalului de transmitere și al receptorului și caracterul impersonal al mesajului;
complexitatea fenomenului comunicării de masă determinată de numeroasele ei aspecte și numărul mare de factori interconectați cuprinși;
caracterul masiv al comunicărilor de masă determinat de cantitatea masivă de informație, cultură și divertisment vehiculată, de faptul că se adresează unei mase, aceea a publicului și ca urmare a caracteristicilor conținutului rezultat al tehnicilor producției industriale de serie;
eterogenitatea comunicării de masă, atât prin conținutul, cât și prin publicul ei;
caracterul pluridisciplinar, întrucât este studiată de mai multe discipline (informatica, teoria comunicării sociale, lingvistica și semiotica, psihologia, psihologia socială, sociologia, politologia etc.).
Comunicarea de masă este o comunicare de tip specific cu următoarele trăsături:
indirectă (adică impersonală);
multiplă (simultan sau succesiv se adresează unui număr foarte mare de oameni din diferite categorii sociale și din diferite spații geografice);
socializată(atât emițătorul, cât și mesajul și receptorul au un caracter social).
Între comunicarea de masă și cea interpersonală există o serie de diferențe pe care Denis McQuail (1999) le sintetizează astfel:
În comunicarea de masă actorii actului comunicațional, atât în ceea ce privește sursa mesajului, cât și destinatarul, nu sunt indivizi. Comunicatorul este, de regulă, o organizație, un colectiv care are anumite caracteristici, dintre care cele mai importante ar fi:
grad înalt de profesionalizare în privința construirii de mesaje;
coerență și aplicație maxime în direcția scopurilor și obiectivelor;
ierarhizare strictă și control asupra procesului de elaborare a mesajului;
percepție avizată și studiată privind țintele actului de comunicare.
Consumatorul este de asemenea unul colectiv, fie că este vorba despre o comunitate compactă, ușor de identificat într-o anumită zonă geografică, fie că este vorba de un receptor răspândit la scară mondială și imposibil de identificat sub raport s McQuail (1999) le sintetizează astfel:
În comunicarea de masă actorii actului comunicațional, atât în ceea ce privește sursa mesajului, cât și destinatarul, nu sunt indivizi. Comunicatorul este, de regulă, o organizație, un colectiv care are anumite caracteristici, dintre care cele mai importante ar fi:
grad înalt de profesionalizare în privința construirii de mesaje;
coerență și aplicație maxime în direcția scopurilor și obiectivelor;
ierarhizare strictă și control asupra procesului de elaborare a mesajului;
percepție avizată și studiată privind țintele actului de comunicare.
Consumatorul este de asemenea unul colectiv, fie că este vorba despre o comunitate compactă, ușor de identificat într-o anumită zonă geografică, fie că este vorba de un receptor răspândit la scară mondială și imposibil de identificat sub raport cultural sau etnic.
Astfel, în mass-media „relația tipică de comunicare este o relație asimetrică, neechilibrată, avantajul fiind de partea comunicatorului, atâta timp cât sunt asigurate anumite condiții pentru atragerea atenției auditoriului” (D. McQuail ,1999,pag.173)
Între comunicator și audiență se interpune un canal de transmisie prin care se realizează fluxul de mesaje, de regulă unidirecționat – dinspre comunicator spre mulțimea consumatorilor. În acest caz cei doi actori ai comunicării sunt complet detașați, autonomi, fără nici un contact fizic.
Datorită distanței mari și lipsei de feedback în evaluarea celor două părți apar erori sau distorsiuni în procesul comunicării care nu țin direct de calitatea sau conținutul mesajului, ci de componenta psihologică a comunicării realizate, de relația „oarbă” ce se instituie între cele două extreme ale actului comunicațional, de un stres ce parvine din așteptări confirmate sau nu, din deziluzii și tensiuni ce se pot transforma chiar în frustrări, la ambele capete. (D.McQuail ,1999,pag.173)
M. Coman în lucrarea Introducere în sistemul mass-media (2007) realizează o clasificare a elementelor componente ale mass-media astfel:
dupăsuportul pe care este transmis mesajul, putem deosebi media tipărită (cărți, ziare și reviste, afișe) de cea electronică (radio, televiziune, calculatoare);
dupămodul de achiziționare, distingem produsele cumpărate direct (cărți, ziare, reviste, casete și CD-uri), cele pentru care se plătește o taxă de acces (televiziunea de serviciu public pe unde hertziene, televiziunea prin cablu, Internetul), cele pentru care nu se plătește un preț direct (radioul și televiziunea comerciale) și cele pentru care se plătește numai pentru unitatea aleasă din ansamblul întregului produs; după conținut, se poate separa media de informare de cea de divertisment și de cea de publicitate;
după conținut, se poate separa media de informare de cea de divertisment și de cea de publicitate (Grossberg,L.,1998, pag.8-9);
după mărimea publicului care primește aceste mesaje, pot fi identificate: media de masă, media de grup (presa de întreprindere, afișele din instituții, televiziunea cu circuit închis) și cea individuală (lectorul CD, aparatul de fotografiat, walkman-ul);
după caracteristicile tehnice, limitându-ne la atributele suporturilor, putem diferenția media de difuzare (transmite mesaje: cablu, unde hertziene) și media autonomă (traduce semnalele și permite înțelegerea mesajului: de ex., radioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul laser);
după funcție: media de informare (stochează și prelucrează date), media de reprezentare (permite lectura mesajelor) și media de distribuție (transmite mesaje – sistemele de telecomunicații);
după modul de corelare a comunicatorilor, avem media off-line : conține mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directă între auditori și cei care au creat acele produse: cartea, ziarul, CD-ul, banda electromagnetică, și media on – line: transmite mesaje, leagă comunicatorii, oferă diverse servicii: ansamblul magistralelor informației (Lamizat,B.,Silem,E. ,1997, pag. 392-394).
În ultimul timp, pe lângă tipurile tradiționale de media au apărut noi forme de comunicare care combină elementele textuale și grafice cu sunete și imagini în mișcare produse cu ajutorul calculatorului, având un puternic caracter interactiv și purtând numele generic de multimedia.
Mass-media și cultura
Înainte de a aborda problema relațiilor dintre mass-media și cultură este important să definim această ultimă noțiune, care a generat o literatură foarte bogată și care poate fi interpretată în mai multe feluri.
Cultura este „un ansamblu complex, constituit din norme, obiceiuri, repertorii de acțiune și de reprezentare, dobândit de ființa umană ca membră a unei societăți”. (Bondrea,A.,1993,pag.93)
Această definiție a culturii, după cum afirmă A. Bondrea (1993), care face din om o ființă sensibilă, înainte de toate, la frumusețea și permanența obiectelor culturale, va intra, evident, în contradicție – ca să nu spunem în opoziție – cu tipul de cultură produsă și difuzată de către mijloacele de comunicare în masă moderne, puternic supusă unei logici industriale care privilegiază valorile de consum și de rentabilitate sau de utilitate. Industria culturală este sinonimă cu manipularea oamenilor, cu fabricarea copiilor conforme, cu gustul dominant care își găsește idealul în publicitate.
Concluzia este că societatea modernă duce la o ,,descompunere a culturii ,, chiar la declinul ei și că participă la sporirea incoerenței barbare în spiritele oamenilor”. (Bondrea,A.,1993,pag.93)
O trecere în revistă a literaturii dedicate conceptului de cultură evidențiază multitudinea punctelor de vedere asupra culturii.
Încercându-se a se răspunde la întrebarea: ,,Individul este cel care crează societatea și cultura sau acestea din urmă sunt cele cale-l modelează pe individ?”, s-au conturat mai multe teorii (Bondrea,A.,1093,pag.180):
O prima teorie cu privire la cultură – funcționalismul are tendința să separe cultura de cei care o trăiesc, o produc, o creează, opunând pur și simplu cultura individului. Ea lasă puțin spațiu libertății individului.
O altă teorie – interacționismul simbolic – acordă ,,mai multă importanță rolului individului în sânul culturii sale, remarcând faptul că aceasta din urmă este rezultatul imaginației individului.
Cea de-a treia teorie susține că există un raport echilibrat între individ și societate.
Primele cercetări și studii asupra culturii au condus la apariția teoriei funcționaliste pentru explicarea relațiilor dintre individ și cultură.
Fondatorul teoriei funcționaliste, antropologul britanic Bronislaw Malinowski, consideră cultura ca “modalitatea prin care individul se adaptează mediului natural cu scopul de a-și satisface necesitațile. Astfel, orice obiecte sau comportamente care nu sunt necesare satisfacerii trebuințelor individului sunt eliminate din societate. Prezența lor în societate exprimă rațiunea lor de a fi. Dacă există cultura, aceasta se întamplă pentru că ea își are rațiunea de a fi”. (Bondrea,A.,1997,pag.181)
Un alt antropolog funcționalist, Clyde Kluckhohn, subliniază un alt aspect relevant al culturii: “în orice societate – spune el – cultura posedă propria sa structură, ce conferă un sens fiecăreia din părțile care o compun. Cultura joacă un rol esențial în dezvoltarea socială a individului. Mulți funcționaliști se referă la cultura unei societăți pentru a explica comportamentele problematice care se dezvolta în cadrul ei. Perspectiva funcționalistă subliniază faptul că individul este totdeauna produsul culturii sale. (Bondrea,A.,1997,pag.181)
În cazul interacționismului simbolic, dimpotrivă, individul crează cultura. În loc să pornească de la funcția unei instituții sau a utilității unui comportament în societate, interacționismul simbolic consideră cultura ca un șistem de ,,semnificații”, de ,,simboluri colective”. Unul dintre reprezentanții acestei școli, C.Geertz, scrie: ,,Omul este un animal suspendat într-o urzeală de semnificații pe care el și le-a țesut; ansamblul acestor urzeli eu îl numesc cultura.” Indivizii și grupurile acordă o semnificatie specială comportamentelor celuilalt. ,,Cultura unei societați se compune deci dintr-un ansablu de semnificații sociale produse de spiritul fiecărui individ.” (C.Geertz în Bondrea,A.,1997,pag.182)
Potrivit sociologului francez Raymond Boudon, funcționalismul și interacționismul simbolic prezintă unele limite, deoarece cultura nu poate să explice întreaga realitate socială.
Nu orice comportament are cu necesitate o utilitate. O cultură poate fi incoerentă pentru că ea este locul conflictelor de interese și tensiunilor dintre grupurile și indivizii dintr-o societate dată. Mai mult, trebuie respinsă ideea că toți membrii unei societăți participă la o cultură unică.
Societățile industriale au devenit prea complexe pentru ca un singur sistem cultural să poată domina. În sfârșit, spune Boudon, antropologii au exagerat importanța acordată socializării, stabilind o legatură prea directa între un anume tip de cultură și o anumită personalitate. Boudon conchide că este periculos ,,să se exagereze influența valorilor transmise prin socializare asupra comportamentului”pentru că indivizii acționează în funcție de interesele lor și adaptează constant ceea ce au învățat la noile situații în care se găsesc. (Boudon în Bondrea,A.,1997,pag.182)
În afară de cultură, istoria personală și mediul social de origine influențează direct formarea societății.
Teoriile prezentate se sprijină pe modelele sociologice care exagerează ruptura dintre individual și social.
Încă din 1928, antropologul american Edward Sapir respingea această modalitate de a explica individul prin cultură. El susținea că individul este un tot dificil de disecat sub raport atat biologic, cât și psihologic și sociologic, de unde necesitatea unui model echilibrat. În spatele oricărui comportament individual se află societatea și cultura.
Pe de altă parte, fiecare comportament colectiv se concretizează în comportamente individuale. Deci este o falsă dilemă încercarea de a opune socialul și individualul sau de a da unuia mai multă importanță decât celuilalt într-o analiză sociologică.
Definirea conceptelor de cultură și cultură de masă ridică mai multe întrebari: care este conținutul lor?, ce exprimă fiecare în parte?, este cultura de masă un nou tip de cultură?, ce efect au mijloacele de comunicație în masă asupra culturii?, cultura de masă condamnă oare la pasivitate, este o cultură de spectator?, ce raport există între cultură și cultură de masă?
Fenomenul cultural capătă noi dimensiuni odată cu progresul economic, tehnico-științific și cultural, dând naștere culturii de masă.
Conceptul de cultură de masă face obiectul a numeroase preocupări ale cercetătorilor culturii.
Cultura de masă desemnează cultura dominantă răspândită în mase. Noțiunea ca atare este înțeleasă în urmatoarele sensuri: al unei culturi destinate anumitor pături, categorii de oameni, ceea ce ar pune în evidență diferențierea culturii în funcție de structura cerințelor; educațional, de formare și dezvoltare omnilaterală a personalității, în care factorul de învățare, de asimilare, are caracter de permanență, de continuitate, pentru toate categoriile sociale; al mijloacelor de comunicație de masă, care au capacitatea de a difuza cultura, de a o integra în viața cotidiană. În acest sens, se evidențiză rolul radioului, al televiziunii, internetului, al tiparului, etc.
Există opinii după care cultura de masă se înfațisează ca un mod de viață, ca manifestare a comportamentului uman, ca un ansamblu de preferințe socio-culturale, educative, ale membrilor societății. Ea este privită ca exprimând o structură a aptitudinilor, a gesturilor, a pasiunilor diferitelor grupuri sociale față de mediul cultural înconjurător, un mod de a acționa în toate împrejurările vieții sau ca un joc al opțiunilor deliberate ale oamenilor, care doresc să-și fructifice cât mai eficient timpul destinat odihnei și recreării. (Bondrea,A.,1993,pag.252)
Mass-media – reprezintă „un instrument de comunicare, înglobând raporturile și mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor”. (Marinescu,V., 2002, pag. 64)
Ca urmare a existenței media, individul din societățile moderne are acces la cunoașterea evenimentelor mondiale prin intermediul televiziunii și internetului, și este pus în legatură cu o multitudine de informații scrise și audiovizuale acumulate în bănci de informații.
Odată cu apariția acestor noi tehnici de comunicare, sociologii – arată E.Morin – s-au aplecat, în primul rând asupra consecințelor tehnicilor mass-media, asupra credințelor și comportamentelor maselor.
Înca de la inceput s-au efectuat cercetari cu privire la influenta cinematografului, a benzilor desenate, a televiziunii și internetului asupra tinerilor.
În prezent, numeroși specialiști studiază efectele combinate ale televiziunii, calculatorului, internetului și jocurilor video aspura dezvoltării fizice și psihice a copilului. Se dezbate, de asemenea, oportunitatea stabilirii unor reglementări referitoare la violența conținută în unele emisiuni televizate și în unele filme de acțiune. Pe scurt, multă lume își pune întrebări cu privire la cultura generată de mass-media. (Bondrea,A.,1997, pag.187)
Criticile televiziunii se caracterizează prin contrastul dintre frecvența televizionării și reproșurile aduse acesteia în cele mai diferite împrejurări – de la conversațiile mondene la exprimarea publică în presă și alte ocazii.
Atitudinea critică exprimă:
neliniște față de posibilele consecințe ale televiziunii pe plan moral;
nemulțumirile față de nivelul intelectual al conținutului programelor;
insatisfacții de ordin estetic.
Socio-demografic, criticii televiziunii se recrutează în principal din: pătura superioară a clasei mijlocii; adolescenți și tineri între 15-20 de ani; intelectuali.
Critica adolescenților vizează televiziunea ca instrument al conformismului familial; cea a părinților exprimă nemulțumirea față de violența televizată și de emisiunile susceptibile de a încuraja imoralitatea sau lenevia; intelectualii văd în televiziune un instrument insidios de manipulare.(Drăgan, I.,1996,pag.91)
Mass-media și schimbarea de opinii
P. Iluț (2004) arată că mijloacele de comunicare în masă (televiziunea, radioul, presa, filmele, cartea, internetul) au o puternică influență asupra formării, consolidării și schimbării atitudinilor, gusturilor, părerilor și comportamentelor oamenilor, asupra opiniei publice în general.
Comunicarea de masă vizează o audiență publică, variată și anonimă (impersonală).
Influența mass-media poate fi spontană, neintenționată sau intenționată.
Atunci când influența mass-media este intenționată se poate vorbi de persuasiune, deoarece prin mesajul transmis se urmărește deliberat formarea sau re-formarea, cu mijloace mai mult sau mai puțin insidioase, a unor opinii anume. (Iluț,P.,2004,pag.226)
Termenul de persuasiune este foarte apropiat de cel de manipulare. Manipularea are atât conotații negative, cât și pozitive. Dacă manipularea are conotații pozitive, afirmă P.Iluț, fiind în interesul celui manipulat, atunci termenul cuprinde cumva și persuasiunea.
Problemele legate de efectele persuasive ale mass-media au fost studiate pentru prima dată de C.Howland, I.Jamis și H.Kelly (1953), ei aplicând modelul sursă (comunicator) – mesaj – receptor (audiență) care are următoarele componente ( P.Iluț,2004,pag.53):
Caracteristicile sursei (comunicatorului).
Conținutul și forma mesajului.
Subiectul-receptor și caracteristicile sale.
Mecanismul schimbării de atitudini prin persuasiune este reprezentat în graficul de mai jos:
Figura 1. Structura generală a interacțiunii dintre factorii schimbării atitudinale
(adaptare după Petty și Wegenen,1998,în Iluț,P.,2004,pag.57)
Față de modul clasic (sursă – mesaj – receptor) diagrama încorporează faptul că determinarea variabilelor independente (sursă, mesaj,etc.) este mediată de procese afective, comportamentale și cognitive, acestea din urmă fiind decisive pentru schimbarea atitudinilor.
Rezistența la schimbare presupune un mecanism specific de apărare, de rezistență la persuasiune.
Alte mecanisme care întrețin rezistența la schimbare sunt: contraargumentarea mesajului, respingerea în bloc a comunicării, mecanismul inoculării (atacul mesajului persuasiv poate fi respins fie prin asimilarea de către persoana-țintă a unor argumente suplimentare poziției proprii, fie prin însușirea unor argumente (mai slabe) ale poziției sursei, care îl imunizează față de atacul ulterior masiv al acesteia (ca și în cazul unei boli).
În mod asemănător operează și mecanismul prevenirii și întâmpinării argumentelor. În situația în care subiecții știu dinainte care este intenția comunicatorului și care este poziția lui, vor rezista mai bine persuasiunii.
Grupul proxim (primar) din care fac parte indivizii (grupul de apartenență și/sau grupul de referință) au o mare valoare în formarea și schimbarea atitudinilor (Iluț,P.,2004,pag. 227).
În timp ce în societățile tradiționale este decisivă determinarea de către grup a ideilor, conduitelor și comportamentelor membrilor săi, în prezent, mai ales în societățile urbane, datorită mass-media, dar și împrejurării că un individ aparține concomitent mai multor grupuri, incidența unui grup anume asupra persoanelor este mult mai scăzută.
Influența mass-media depinde totuși semnificativ de asemănarea sursei cu grupul de apartenență sau de referință și cu gradul în care conținutul mesajului contravine sau nu normelor grupurilor respective.
Grupul primar este cel care controlează în mod direct sau indirect răspunsul indivizilor la mass-media. În cadrul unui grup sau a unei comunități nu toate persoanele au aceeași influență asupra altora. Există persoane cu o puternică influență în schimbarea de opinie, numite lideri de opinie.
Liderii de opinie se expun mai mult informației mass-media și o transmit persoanelor din jurul lor, filtrată de propria lor interpretare. Informația se transmite în două trepte: de la sursă la lideri și de la lideri la oamenii obișnuiți. În acest sens, au apărut lideri de opinie ai mass-media care se substituie tot mai mult persoanelor influente dintr-o anumită comunitate.
Dup cum afirmă S.Chelcea (2000), mass-media influențează semnificativ opiniile marelui public printr-o serie de mecanisme cum ar fi:
Teoria „spirala tăcerii”. Opiniile minoritare dintr-o societate tind să se alinieze celor majoritate, făcute publice prin mass-media. De exemplu, publicarea rezultatelor la diferite sondaje este factorul principal care îi face pe indivizi să-și dea seama care este climatul de opinie, curentul majoritar. Atunci când opiniile indivizilor sunt în contradicție cu cele ale majorității, ei nu le fac publice și păstrează tăcerea. Cu cât este mai mare tăcerea, cu atât este mai puternic curentul dominant, ceea ce face ca, de frica etichetării și izolării, alinierea sau tăcerea să fie și mai pronunțată.
Efectul „încadrării” desemnează faptul că același stimul, item, argument, eveniment, aceeași idee etc., puse în cadre de referință diferite, provoacă percepții, interpretări, atitudini și reacții diferite din partea subiecților receptori. Este foarte important, în acest context, în ce cadru este prezentată o știre, un comunicat, un proiect de lege sau orice altă entitate comunicațională în sursele media.
Teoria „stabilirii agendei”. Ideea centrală a acestei teorii este că ordinea de zi (agenda) stabilită în media induce ordinea de zi a discuțiilor publice sau ceea ce se propune în mass-media devine agenda publicului.
P. Iluț (2004) menționează faptul că funcționarea și schimbarea opiniei publice, influențele grupale, interpersonale și mass-media au loc într-un context socio-culturaldeterminat, într-un spațiu cultural specific și un timp istoric dat.
Manipularea prin mass-media
Prin manipulare, conform Dicționarului de sociologie, se înțelege „acțiunea de determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească și să acționeze compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie”.(Zamfir,C.,1998,pag.167)
Principalele forme de manipulare sunt: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea prin minciună, zvonul etc.
Persuasiunea este acțiunea de convingere a unei persoane să facă sau să aleagă un anumit lucru. Persuasiunea nu are o intenționalitate negativă, nu ascunde anumite fapte ci doar le evidențiază doar pe cele favorabile. Ea ține de puterea de convingere, de forșa argumentării comunicatorului.
Dintre toate mijloacele de comunicare în masă, televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj datorită structurii sale complexe, a unui limbaj specific care îmbină puterea cuvântului cu atuurile artei actoricești (expresivitate, ton, mimică).
C. Zamfir definește dezinformarea ca „orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenție ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reacții, acțiuni diferite de un anumit agent social”.(Zamfir,C,1998,pag.167).
Intoxicarea (Haineș,R.,2000) constă în suprasaturarea surselor cu informație falsă, în blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste cu scopul de a pregăti opinia publică pentru o lovitură de proporții sau pentru a discredita un mesaj corect așteptat.
Ca și instrumente intoxicarea se bazează pe comunicate tendențioase, zvonuri și bârfe.
Minciuna este o specie de mesaj deliberat fals, un concept cu puternice amprente morale și culturale. Deși este întâlnită pretutindeni, atât în public, cât și în viața privată, la orice nivel social și in toate societățile trecute sau prezente, minciuna este un subiect mai puțin discutat.
Bradlee afirma în 1991: “am impresia că în ultimii ani minciunile au luat proporțiile unei epidemii față de care am devenit cu toții imuni” (în Barnes,J.A., pag.101).
Zvonul este o afirmație prezentată ca fiind adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea. Pentru public zvonul evocă ceva magic, misterios. El are o dublă funcție: funcție explicativă și funcție de atenuare a anumitor tensiuni emoționale.
Jean- Noel Kapferer afirma că „zvonul nu este neapărat fals, în schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori în opoziție cu informația oficială, zvonul o contestă, propunând alte realități. Așa se explică faptul că mediile de informare nu l-au desființat” (Kapferer,J-N,1993,pag.284)
Cea mai puternică formă de manipulare se realizează prin intermediul televiziunii.
Televiziunea are o forță de manipulare care se bazează pe credibilitatea conferită de imagine. Tipurile de manipulare pe care le poate oferi televiziunea sunt prin: imagine, filmare, montaj, comentarii, omisiune, zvonuri mediatice, cenzură, procedeul de „a ascunde” arătând, charismă, jurnaliști, mijloacele non-verbale de comunicare.
Nevoile publicului în ce privește consumul de mass-media sunt legate în primul rând de informare, apoi de relaxare și petrecere a timpului liber. Van Cuilenburg ilustrează în diagrama de ai jos motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice (V. Cuilenburg și colab.,2000,pag.58):
Tabelul nr. 1.Motivația consumului de mesaje mediatice
Televiziunea rămâne în continuare, alături de radio și presa scrisă cel mai important mijloc de comunicare în masă.
Funcții și disfuncții ale mass-media în societate
Pentru a stabili care este rolul și funcțiile mass-media în societate trebuie să ținem cont de analiza realizată de Ioan Drăgan (1996) care oferă date suficiente pentru a înțelege principalele paradigme operaționale ale funcțiilor comunicării de masă:
Astfel, autorul identifică patru etape în stabilirea funcțiilor comunicării de masă (Drăgan,I.,1996,pag.158-199):
Prima etapă, cuprinsă între anii 1940 – 1944 fondează "curentul empiric" în studierea mass – media și cuprinde cercetările întreprinse de Lazarsfeld, Berelson și Gaudet asupra campaniilor electorale. Autorii pun în evidență faptul că impactul mass-media constă, mai ales, în confirmarea opiniilor existente, a atitudinilor latente, a opțiunilor inițiale ale diferitelor categorii de electorat; rareori și pe grupuri restrânse media pot genera efecte de schimbare.
A doua etapă, cuprinsă între anii 1948-1950 este etapa în care are loc stabilirea primelor paradigme ale funcțiilor mass-media, enunțate de Harold Lasswell, R.K. Merton și P. Lazarsfeld. Astfel se elaborează un model care cuprinde trei funcții ale mass – media:
funcția de supraveghere a mediului constând în culegerea de informații și difuzarea acestora;
funcția de punere în relație a răspunsurilor la semnalele mediului ale diferitelor componente ale societății, realizată prin interpretarea informației;
funcția de transmitere culturală, de difuzare a valorilor și normelor sociale de la o generație la alta;
A treia etapă este cea a sintezei funcționaliste a cercetărilor din domeniul comunicării, realizată în anul 1960 de sociologul Charles R. Wright. În această etapă se clarifică noțiunile de funcții și disfuncții latente (neintenționate) și manifeste ale comunicării de masă, pentru fiecare tip important de activități mediatizate (supraveghere, punere în relație, transmitere culturală, loisir) și pentru fiecare nivel al sistemului (societate, subgrupurile ce o compun, indivizi, subsistemele culturale).
A patra etapă cuprinsă între anii 1970-1980, este etapa stabilirii modelelor "utilizărilor și gratificațiilor" dezvoltate de către E. Katz, M. Gurevitch, H. Haas și K.E. Rosengren. Modelele sunt axate pe condițiile psiho-sociale ale utilizării media, motivațiile și finalitățile utilizării acestora și pe gratificațiile (satisfacțiile) deduse din utilizarea media, punându-se un accent mai mare pe cauzele decât pe efectele comunicării. În acest sens funcțiile comunicării de masă sunt:
După R.K. Merton și P. Lazarsfeld (reprezentanții funcționalismului) :
funcția care conferă poziție socială (statut) problemelor publice, persoanelor, organizațiilor și mișcărilor sociale;
impunerea normelor sociale prin demascarea condițiilor care sunt în dezacord cu morala publică;
funcția anormală de narcotizare (expunerea la valul de informații poate să servească mai curând la narcotizarea decât la stimularea cititorului sau ascultătorului mediu.
După Melvin L. de Fleur:
demascarea corupției;
apărarea libertăților;
milioane de oameni sunt, pentru prima oară, puși în contact cu bunurile culturale;
oferă publicului larg un divertisment cotidian și nevătămător;
informează asupra evenimentelor;
prin publicitate stimulează sistemul economic și promovează standardele de viață ale cumpărătorilor potențiali.
I. Drăgan (1996) precizează că autorii din țara noastră au aderat, de regulă, la formule sintetice rezultând din reunirea punctelor de vedere exprimate în diferite faze ale abordării funcționaliste a media. Astfel s-au stabilit următoarele funcții:
funcția informațională;
funcția instructivă;
funcția educativă – de culturalizare și integrare activă în societatea contemporană;
de “control social” pentru promovarea comportamentelor civic și moral dezirabile;
de “compensare” și “împlinire a vieții” prin delectare și divertisment;
funcția economică prin publicitate (H. Culea în “Contribuții la sociologia culturii de masă”). (Drăgan,I,1996,pag.115-116)
C.R. Wright elaborează un model mult mai complex, care cuprinde atât funcțiile, dar și disfuncțiile corespunzătoare fiecărei funcții ale mass-media pentru individ, pentru societate și pentru sub-grupuri, pe care le sintetizăm în tabelul de mai jos:
Tabel nr.2. Funcții și disfuncții ale mass-media:
I. Dragan (1999) afirmă că disfuncțiile conduc la creșterea conformismului social și a pasivității indivizilor, la diminuarea spiritului critic.
Efectele disfuncțiilor sunt multiple și variate, ca de exemplu:
prezentarea masivă a situațiilor critice, explozive și a dezastrelor poate mării anxietatea indivizilor și crea stări de panică și de dezorientare;
o informație copleșitoare și dificil de asimilat poate încuraja izolarea și tendințele de retragere în viața privată și alunecarea în apatie politică;
mass-media devin responsabile de o nouă formă de “cronofagie” și de distragere de la activități creatoare, de conformism socio-cultural și de slăbire a culturilor locale. Invadați de opinii și noutăți, oamenii întâmpină dificultăți în a-și forma o gândire individuală, proprie.
prezentarea masivă și stereotipă a formelor culturii de masă poate deveni o amenințare pentru culturile regionale și etnice, poate chiar descuraja creativitatea culturală.
divertismentul și destinderea găsesc în media, mai ales în TV și internet, o surse necesare și, în genere, benefice. Totuși excesul de divertisment poate deturna atenția publicului de la probleme sociale și politice presante și importante și, de la efortul participării active în viața politică; există un risc socio-cultural în faptul că mase uriașe de oameni devin complet dependente de distracțiile oferite de media, transformându-se în consumatori pasivi de distracție ieftină și aplatizantă.
Efecte ale mass-media
În urma cercetărilor asupra impactului mass-media asupra indivizilor și societății au conturat doua paradigme diferite care aparțin unor perioade diferite:
“Paradigma efectelor puternice”, aparține ca perioadă primului război mondial și perioadei interbelice, și atribuie comunicării de masă o mare putere de influențare a audienței. Modelele teoretice înscrise în aceasta paradigmă (modelul „glonțului magic”,al „acului hipodermic”, al „hegemoniei” mass-media, modelul dependenței și parțial modelul „spiralei tăcerii”) înfățișează un receptor pasiv, izolat, ținta vulnerabilă a mesajelor media ce își produc efectele direct, imediat și nemediat.
“Paradigma efectelor limitate” este reprezentată prin modelul „celor doi pași în comunicare” sau prin modelul „cultivării”. Joseph Klapper în lucrarea „The Effects of Mass Communication” (1960), contrapune modelului anterior argumente care demonstrează că receptorul se comportă mai degrabă ca un utilizator activ decât ca un consumator pasiv al mesajelor media. Potrivit acestei paradigme, influența mass-media este limitată, mediată și filtrată de un număr mare de factori în contextul receptării, indiferent de apartenența de grup a receptorului, de experiența sa socială, precum și de atitudinea receptorului anterioară receptării mesajului.(Pleșu,A.,2009,pag.pag.20)
Din perspectiva celor două paradigme, cea a efectelor puternice și cea a efectelor limitate putem sintetiza următoarele teorii:
Teoriile efectelor puternice
modelul „stimul – răspuns” are la bază ideea că mesajele ajung direct la receptor, nefiltrate de vreun factor social (individ, grup, organizații etc.) sau cultural (tradiții, sisteme simbolice, concepție despre lume). Potrivit acestei teorii, de îndată ce mesajul „atinge" receptorul, declanșează o reacție uniformă, la fel cum un stimul extern declanșează în corpul omenesc reacții senzoriale spontane;
teoria „glonțului magic”, este propusă de Melvin De Fleur care scoate în evidență faptul că „glonțul magic" reprezentat de mass-media funcționează ca un declanșator de comportament social „programat", fiind de ajuns o campanie de presa bine „construită" pentru a se obține imediat orientarea atitudinii și comportamentului publicului în direcția dorită. (Melvin De Fleur ,1982, pag.158-164)
modelul „hegemonic". Acest model își are baza în gândirea marxistă conform căreia clasele dominante își exprimă puterea, în momentele de stabilitate economică și socială, nu neapărat prin măsuri represive ci, mai ales,prin mijloace persuasive de tip cultural-simbolic. Ideologia este impusă prin folosirea sistemului educativ și a canalelor de informare în masă
modelul „dependenței" susține că indivizii depind în mod diferit de mesajele presei, în funcție de variabilele socio-culturale contextuale. Dependența indivizilor de mass-media este determinată de necesitatea de a întreține relații de comunicare. Oamenii au nevoie de mass-media pentru că trăiesc și sunt angrenați în diferite sisteme sociale (locuri de muncă, instituții, educație, divertisment, activități culturale etc.) care, la rândul lor, nu pot să funcționeze fără datele oferite de mass-media.
modelul „spiralei tăcerii". Această teorie se bazeazăcinci premise:
oamenii se tem de izolare și din acest motiv simt nevoia să fie primiți și integrați în colectivitățile care-i înconjoară;
tendința societății este aceea de a marginaliza indivizii care au un comportament deviant sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor ei;
teama de izolare îi îndeamnă pe oameni să evalueze permanent direcțiile și fluctuațiile opiniilor comune;
evaluările de acest tip afectează reacțiile indivizilor, care încearcă constant să se conformeze liniilor generale de comportament și de gândire ale colectivității;
pe baza proceselor de adecvare și renunțare la elementele distonante se creează și se menține opinia publică majoritară.
În acest sens, afirmă I. Drăgan (1996), „mass-media constituie principalul element de referință în exprimarea și distribuirea opiniilor. Mesajele presei sunt concepute ca un fel de martori ai distribuirii opiniilor legitime, fiind utilizate de indivizi ca indicatori selectivi pentru a determina cine este în drept să vorbească public (opinii legitime) și cine trebuie să rămână tăcut. Mediile, mai exact comunicatorii (ziariștii), sunt cele care au puterea de a decide și de a defini ceea ce este important și legitim în judecarea diferitelor evenimente sau elemente ale vieții publice" (Drăgan,I., 1996, pag.280).
Puterea mass-media de a impune o anumita opinie poate conduce la două fenomene:
crearea unei minorități tăcute – caz în care grupurile care nu se regăsesc în discursul mediatic reprezintă categorii izolate;
crearea unei majorități tăcute – caz în care mass-media exprimă puncte de vedere care nu reprezintă marea masă a oamenilor obișnuiți, ci ideile unor lideri care monopolizează spațiul și timpul dezbaterilor. Daca ideile unei minorități sunt susținute de presă, respectiva minoritate devine foarte activă în timp ce majoritatea, simțindu-se marginalizată, se retrage din dezbatere și începe să alunece pe pantele „spiralei tăcerii".
Teoriile efectelor limitate
modelul “fluxului în doi pași” presupune că, în drumul sau către public, mesajul presei este filtrat de un factor intermediar numit „lider de opinie". În această situație, mass-media nu mai exercită o influență directă (flux de mesaje într-un singur pas), ci una indirectă (fluxul în doi pași), în care un rol primordial îi revine relației și influenței interpersonale care unește membrii grupului și o personalitate cu statut de lider de opinie.Liderul de opinie prezintă următoarele caracteristici:
este o persoana credibilă, care ocupă o poziție centrală în grup;
are contacte multiple cu lumea exterioară;
este mai expus mesajelor venite din afara grupului;
exprimă valorile grupului, este deci „conformist" în raport cu aspirațiile și idealurile acestuia. (D. McQuail,1986, pag. 272).
modelul cultivării. „Teoria cultivarii" a fost lansată de sociologul american Georg Gerbner care afirmă în urma cercetărilor că datorita expunerii cvasi-permanente la mesajele mass-media, oamenii ajung să depindă de acestea, atât în cunoașterea mediului în care traiesc, cât și în asimilarea unui anumit mod de a gândi lumea înconjuratoare. Această teorie confirmă ideea că există o relație între expunerea la programele cu conținut violent difuzate de televiziune și comportamentul tip violent prezent mai ales în rândul tinerilor. Unele studii bazate pe ideea „imitației", susțin că tinerii imită și învață să se comporte agresiv sub influența modelelor oferite de televiziune și, în special, de filmele de aventuri. O altă teorie consideră că violența de la televizor nu declanșează și nu inhibă comportamentele, ci pur și simplu confirmă și întărește valorile și normele de acțiune deja existente la nivelul unui grup social ori al unui individ. Și o a treia teorie a cercetătorilor consideră, pornind de la stravechiul concept de „catharsis", că expunerea la mesajele violente contribuie la purificarea tinerilor: ea îi eliberează de impulsurile primare și îi face să consume în imaginar dorințele de comportament agresiv
modelul „agendei" arată felul în care presa și în mod special știrile au puterea de a focaliza atenția publicului asupra unei liste limitate de teme, ignorând, în schimb, altele. “Poate că presa nu are succes în a le spune oamenilor ce să gândească, dar ea reușește splendid în a le spune oamenilor ce să gândească” (B.Cohan,în Farrar,R.,1988,pag.442)
teoriile efectelor slabe. Acest model se întemeiază pe două premise:
a) publicul este activ; atunci când face apel la sistemul comunicării de masă, el urmarește obiective clare;
b) în dialogul cu presa, reprezentanții publicului caută sa-și rezolve anumite nevoi și să obțină anumite satisfacții.
Nevoile satisfacute de mass-media pot fi de natură cognitivă (dobândirea de informații, cunoaștere, opinii), afectivă (dobândirea de experiențe emoționale), socio-integrativă (întărirea contactelor cu familia, prietenii, vecinii, colegii de muncă etc.), personal-integrativă (întarirea încrederii în sine și a statusului) și de scădere a tensiunii (posibilitatea evadării din grijile cotidiene).
În ultima vreme mass-media nu mai este privită ca forță unică și imbatabilă de influență, ci mai degrabă ca o forță ce acționează alături de altele, având asupra receptorilor efecte moderate, mediate de mulți dintre factorii de mediere menționați de paradigma efectelor limitate.
Analiza efectelor disfuncționale ale mass-media reține ideea că mass-media acționează mai curând în sensul stabilității și conservării societății, decât al schimbării acesteia.
Sesizarea și combaterea realistă și fundamentată a riscurilor și efectelor disfuncționale ale mass- media, arată I. Drăgan (1996), este o problemă importantă care reține tot mai mult atenția cercetătorilor, a publicului și a organismelor de stat.
În cadrul dezbaterilor cu ocazia Anului internațional al copilului, au apărut, în număr sporit,avertismente în legătură cu unele dintre posibilele consecințe disfuncționale ale expunerii exageratea copiilor la acest mijloc de comunicare.
Japonezul Kazuhiko Goto (1979) scrie într-un articol că despre Japonia se vorbește de câtva timp ca despre o “societate de informație” ea fiind una dintre “societățile cele mai televizuale din lume”.
“O societate – scrie el – poate fi numită ca orientată spre informație, când, pentru ea, cunoașterea și informația capătă mai multă importanță decât realitățile însele. Faptul că Japonia se află în pragul acestei noi ere a alimentat numeroase discuții. O societate de informare este, în fapt, o societate “branșată” la mass-media; și aceasta are efecte profunde asupra copiilor, cel puțin atât cât și asupra adulților. Copiii trăiesc astăzi într-un mediu artificial creat de mass-media, care se adaugă lumii naturii și lumii altora în general”. (Kazuhiko Goto, La drogueéléctronique, Le Courrier de l’UNESCO, 32, 1979, p. 10).
Sunt sintetizate unele dintre problemeleserioase și consecințele negative (posibile) asupra copiilor provenind din faptul expunerii prea îndelungate a acestora la televiziune:
aceasta ia copiilor un timp prețios și indispensabil pe care ei l-ar putea consacra achiziționării directe (și nu pe calea simbolică a televizionării) a propriei experiențe directe de viață; dispariția prea timpurie a frontierelor dintre lumea adulților și lumea culturală a copiilor ca urmare a faptului că aceștia privesc mai mult la televizor emisiunile pentru adulți;
cultura viitorilor adulți va fi afectată de faptul că televiziunea are inevitabil tendința de a simplifica realitatea, orientându-se adesea spre divertisment; comunicarea televizuală este de sensunic, ceea ce favorizează pasivitatea tânărului telespectator sau îl privează de avantajele comunicării interpersonale care asociază răspunsurile și întrebările, reacțiile reciproce ale comunicatorilor și receptorilor; publicitatea trezește dorințe și așteptări inutile, utopice, aspirațiinelegitime etc.
Stabilirea și cercetarea funcțiilor mass-media reprezintă o problemă care întâmpină dificultăți atât la nivelul teoriei (concepției despre funcții), cât și la cel al operaționalizării.
În literatura de specialitate, arată A. Bondrea (1977), consacrată domeniului se apreciază că mass-media pot influența receptorii, individuali și chiar colectivi, prin apariția și manifestarea a trei procese la nivelul valorilor, conținuturilor, sensurilor transmise prin intermediul mesajelor mass-media:
– acordul,
– identificarea,
– internalizarea.
Acordul semnifică ,,acceptarea conștientă a influenței unui mesaj”, având un caracter dinamic, limitat, conjunctural, lipsit de profunzime.
Identificarea are la bază asumarea valorilor promovate de sau prin sursa mass-media (conducând la procese de imitare a comportamentelor, cum se întamplă, adeseori, în sfera divertismentului)
Internalizarea presupune ,,asimilarea valorilor, semnificațiilor și modelelor de comportament difuzate de/prin mass-media”, considerată, în numeroase cazuri, ca ,,punct terminus” al unui proces de influențare (persuasiune). (Bondrea,A.,1997,pag.243)
Problema efectelor sociale, culturale și psihologice ale mass-media îmbracă și alte aspecte care au intrat demult în aria cercetării științifice și în dezbaterea publică. Lumea de azi, prefăcută într-un univers informațional, devine tot mai conștientă că noile mijloace ale comunicării de masă induc treptat modificări fundamentale în relațiile dintre oameni, în modul lor de a se raporta la datele existenței, la realitate, la semenii lor, în modul de gândire și de percepere a realității.
Mass-media și educația
Dincolo de aspectele uneori negative pe care le au mass-media asupra individului și societății nu este de neglijat aportul educativ, contribuția mass – media în pregătirea socio-culturală a tinerei generații.
După cum afirma I. Cerchit (1972) “…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații” (Cerghit,I., 1972, pag. 39).
Chiar dacă li se aduc numeroase acuze, mijloacele moderne de comunicare în masă au, pe lângă celelalte funcții și o funcție educativă.
Copiii cresc și se formează sub influența acestor mijloace de comunicare care oferă o varietate de stimuli, generând experiențe noi, interese și trebuințe, precum și un mod aparte de petrecere a timpului liber.
Dintre toate mijloacele de comunicare în masă televiziunea reprezintă un prim loc în rândul ocupațiilor din timpul liber. Timpul petrecut în fața televizorului, consumul de mesaje mediatice, îndeosebi audio-vizuale, este mare și cu implicații imediate sau latente, previzibile sau imprevizibile asupra formării și dezvoltării personalității copiilor. Mesajele audiovizuale uneori foarte agresive la care sunt supuși copiii în special, creează obișnuințe zilnice, uneori ducând la dependență.
După cum arată I. Albulescu (2003) : ”ponderea crescută a mijloacelor de comunicare în masă în viața culturală contemporană, frecvența cu care intervin în ritmul vieții cotidiene, participarea lor efectivă la procesul general de formare a personalității individului au determinat importante mutații în structura mediului educațional. De pe urma lor se resimt atât școala, în poziția, activitatea și misiunea ei, cât și elevul, în evoluția lui psihologică și socială”.
Prin funcția educativă pe care o are, mass-media nu se substituie școlii, ci se alătură în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care școala și le propune.
Așa cum afirma I. Albulescu, „informațiile și experiențele accesibile datorită mijloacelor de comunicare în masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care școala și le propune. Acționând convergent școala și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele exigențe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.” (Albulescu,I.,2003,pag.23)
Un învățământ modern, este de neconceput în afara mijloacelor moderne de comunicare.
Școala se poate folosi de mass-media, îndeosebi de mijloacele audio-vizuale și de noile tehnologii informaționale, ca de niște resurse în cadrul tehnologiei didactice. Prin intermediul acestor mijloace se schimbă modul în care se realizează interacțiunea dintre profesor și elevi. Învățământul nu se rezumă numai la relația “față –în – față” dintre educator și educați iar profesorul nu mai reprezintă singura sursă de informare a elevului.
Dintre tipurile de media care antrenează elevii în activități apte să pună în mișcare competențe în formare cele mai importante sunt (Albulescu,I.,3003,pag.45):
Filmul didactic – Filmele de televiziune (documentare, reportaje, interviuri, dezbateri, dramatizări etc.) se dovedesc deseori utile, ca mijloc suplimentar, complementar și de adâncire a predării de la catedră. Televiziunea școlară reprezintă un mijloc eficient de documentare, de explorare și de exprimare. Cu ajutorul său pot fi oferite reprezentări ale diverselor aspecte ale realității, dar pot fi stârnite și noi trebuințe de cunoaștere, mobilizându-i pe elevi la un efort intens de învățare. Faptul ca imaginea antrenează o puternică implicare afectivă imediată din partea elevilor constituie un avantaj în ceea ce privește operațiile de sensibilizare și de motivare. Dar poate prezenta, în anumite situații, și dezavantaje, datorate îndeosebi volumului mare și diversității imaginilor sau ritmului derulării lor:
confuzii în perceperea realității,
canalizarea atenției spre aspecte secundare,
superficialitate în abordarea unor probleme etc.
Filmul didactic se dovedește a fi deosebit de util și ușor de integrat în diferitele etape ale desfășurării lecției, pentru a informa, a ilustra, a demonstra, a sensibiliza și a antrena elevii în activitate. Prin forme și procedee de expresie specifice, filmul comunica cu rapiditate un bogat conținut informațional, care le asigură elevilor o lărgire considerabilă a orizontului cunoașterii.
Cu ajutorul imaginilor pot fi prezentate aspecte ale realității (însușiri ale obiectelor, desfășurarea unor procese, fenomene, evenimente, relații între procesele naturale sau între cele sociale etc.) inaccesibile sau greu accesibile percepției directe, nemijlocite (Ioan Cerghit, 1970).
Despre aportul cognitiv al filmului, Virginia Crețu scrie: “Filmul poate releva elementele esențiale ale lumii reale, și prin aceasta apare drept unul din documentele intuitive care constituie un punct de plecare pentru activitatea perceptivă și intelectuală, care contribuie la transmiterea cunoștințelor instrumentale, la formarea noțiunilor de bază, fără de care nici o formație intelectuală nu este posibilă” (Crețu,V.,1980, p.13-14).
Pe baza experimentelor realizate, Ioan Cerghit (1970) a ajuns la concluzia ca rezultatele obținute de elevii care primesc o instruire suplimentară cu ajutorul filmelor depășesc cu mult rezultatele înregistrate de cei care sunt instruiți doar pe căi tradiționale. Cu ajutorul filmului, conținuturile informaționale sunt prezentate într-un mod dinamic, antrenant, expresiv, reușind să stârnească atenția, curiozitatea, interesul receptorilor. Imaginile de film au o mare putere de sugestie, de impresionare a elevului, deoarece afectează nu doar structurile cognitive, ci și laturile afectivă și volitivă ale personalității sale. Ele determină sentimente și trăiri sufletești, sensibilizează pentru o problemă, stimulând, în acest fel, curiozitatea, dorința de a cunoaște aspecte noi ale realității, participarea activă la actul de învățare. Filmul reușește să realizeze o îmbinare a cunoașterii raționale și afectivității. Provocarea unei atitudini afective, stimularea unor trăiri intense și sensibilizarea elevului pentru o anumită problemă asigură un suport motivațional necesar antrenării acestuia într-o activitate de cunoaștere. Efortul de învățare va fi asumat voluntar, dintr-o trebuință proprie de cunoaștere și înțelegere, ceea ce va conduce la o creștere a eficienței activității didactice. Televiziunea școlară poate contribui la realizarea obiectivelor educației moral-civice, prin: ilustrarea diferitelor aspecte ale vieții sociale, valorile si modelele umane reprezentate, formarea unor convingeri, opțiunea și angajarea intelectuală și afectivă solicitată, puterea de convingere proprie mesajelor vehiculate.
Așa cum arată Ioan Cerghit (1970), profesorul poate apela la imaginile filmice atunci când dorește:
să sensibilizeze elevii și să le stârnească interesul pentru studierea unei teme ce urmează a fi predată;
să creeze un climat afectiv favorabil asimilării unor informații sau formării unor atitudini, priceperi sau deprinderi;
să comunice într-o formă atractivă cunoștințe necesare pentru a dezvolta o temă, pentru a ilustra, a concretiza, a aprofunda informațiile transmise pe alte canale sau pentru a problematiza;
să formeze și să dezvolte priceperi și deprinderi de natura practică, aplicativă (de exemplu, arătându-le elevilor, cu ajutorul imaginilor, cum se executa mișcările de mânuire a unor instrumente, mecanisme, aparate etc.);
sa recapituleze, sistematizeze, fixeze cunoștințele predate sau sa le verifice (de exemplu, elevii trebuie sa determine corect conținutul imaginilor, să descrie sau să explice, folosindu-se de cunoștințele dobândite anterior, ceea ce reproduc imaginile);
Tehnologia informațională. Valențele instructiv-educative ale utilizării rețelelor de computere în școală, dovedite prin numeroase cercetări psihopedagogice, au asigurat mobilurile acestui proces de inovare. Ca urmare a informatizării învățământului a apărut un nou mod de organizare a învățării: instruirea asistată de calculator. Aceasta tehnologie de tratare, stocare și comunicare a informației le apare unor pedagogi ca fiind “cea mai bogată în resurse și cea mai adaptabilă dintre mașinile de instruire” (Văideanu, G., 1988, pag. 243).
În aceasta calitate, calculatorul permite obținerea unor performanțe școlare superioare și, în perspectivă, o mai bună integrare socio-profesională a elevilor. Bazele de date, simulările și accesul la Internet pot înlesni experiențe și informări complexe, asigurând elevilor o calitate sporită în pregătire. Utilizarea sistemului de tehnici multimedia în învățământ determină o nouă situație educațională și un nou mod de acțiune. Educația a profitat întotdeauna de inovațiile în domeniul tehnologiilor comunicaționale, inovații care au impus chiar o reconsiderare a noțiunii de “nevoie educativa”.
Despre schimbările survenite în viața școlii, sociologul Anthony Giddens scrie: “Se spune ca noile tehnologii nu doar ca vor îmbogăți planul de studii existent, ci îl vor submina și transforma. Căci tinerii de azi deja cresc într-o societate dependentă de media și de informație și sunt mult mai familiari cu tehnologiile ei decât majoritatea adulților, inclusiv profesorii lor (…).” (Giddens,A.,2000, pag. 464).
Adolescența – perspectiva psihosocială
Personalitatea are acum toate elementele structurale și ajunge la o organizare a acestora care dă unicitate și originalitate sistemului de ansamblu. În legătură cu acest aspect, profesorul M. Zlate spune că se ajunge ca: "…în adolescență personalitatea să fie în linii mari constituită deoarece dispune de toate laturile și chiar de maturizarea relațiilor dintre ele". (M. Zlate, 1994)
Având în vedere aceste aspecte putem aprecia că adolescența reprezintă un moment de răscruce în devenirea personalității umane.
Abordând din perspectiva sistemică personalitatea (T. Crețu, 1997), se consideră că în adolescență se creează premisele de bază pentru formarea mai multor componente cu rol de orientare și cu un evident aport la maturizarea structurii de ansamblu a acesteia. Aceste premise sunt noile capacități cognitive și de comunicare, volumul crescut al cunoștințelor, lărgirea considerabilă a relațiilor cu alții, deschiderile către viața reală și societatea în ansamblu ei. Ele se află la originea principalelor componente orientative.
Treptat, în adolescență se cristalizează câteva idei cu un grad mare de generalitate, care se referă la viața în ansamblu și la rosturile ei. Se constituie astfel la un nivel inițial, o anume filozofie de viață, care după G. W. Allport este o caracteristică a persoanelor mature sau care se pregătesc să devină astfel. Autorul face următoarea subliniere care dobândește un prim înțeles și pentru adolescenți: „Maturitatea reclamă …o înțelegere clară a scopului vieții în termenii unei teorii inteligibile, sau pe scurt, o formă oarecare de filozofie unificatoare a vieții" (G. W. Allport, 1981). Adolescența redescoperă lumea, datorită posibilităților sale de interpretare și problematizare și este intens preocupată de propriu său destin…Se elaborează un sens de viață și dobândește contururi, concepția despre lume și viață.
Adolescența este subiectul privilegiat și controversat al psihopedagogilor, generator de opinii și discuții contradictorii. Unii o consideră ,,vârstă ingrată”, alții, dimpotrivă, ,,vârsta de aur”; pentru unii ea este ,,vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru alții este ,,vârsta marilor elanuri”; este ,,vârsta contestației, marginalității și subculturii”, dar și ,,vârsta integrării sociale”; este ,,vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și ca artificiu” – decretează unii. Alții ripostează că este ,,vârsta participării la progresul social”; cei mai mulți o consideră ca fiind în totalitate o ,,problemă moral-psihologică”, dar sunt și unii care cred că este aproape în exclusivitate o ,,problemă socială”.
Adolescența propriu-zisă se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepției despre lume și viață, prin clarificarea și intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective și voliționale a personalității.
Adolescențaeste o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioadă de numeroase și profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc., perioadă a dezvoltării, în care dispar trăsăturile copilăriei, cedând locul unor particularități complexe și foarte bogate, unor manifestări psihice individuale specifice.
Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru și spre adoptarea unei conformații apropiată de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase și de maximă complexitate, cu salturi la nivelul unor funcții, cu evoluții mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite și noi modalități de relaționare cu cei din jur, forme originale de înțelegere și adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor.
Dezvoltarea psihică a adolescentului
Planul psihic suportă la vârsta adolescenței prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea și stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.
Deși traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere și dificultăți, deși procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar și cu întârzieri descurajante, la sfârșitul acestui proces ne vom afla în fața prezenței unor structuri psihicebine închegate și cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilărești și cele solicitate de noile cadre sociale în care acționează adolescentul și cărora el trebuie să le facă față, dintre aspirațiile sale mărețe și posibilitățile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce dorește societatea de la el și ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viață și ceea ce îi poate oferi viața. Totodată prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile și trebuințele pe care el le resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât și de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a ști a școlarului mic, converită în nevoia de creație a puberului, devine și mai acută la adolescent, luând forma creației cu valoare socială, nu doar subiectivă.
Dezvoltarea psihică, a intelectului îl maturizează îndeosebi sub raport social și cultural, îl face să devină avid de cunoaștere și de participare cu responsabilitate, în deplină cunoștință de cauză, la activități cu caracter social, se antrenează în elaborarea de lucrări originale în literatură, artă, știință, tehnică.
Adolescentul este un nonconformist și un luptător activ pentru îndeplinirea dorințelor sale, un original în adaptarea la lumea înconjurătoare.
J. Rousselt, în lucrarea sa, ,,Adolescentul, acest necunoscut”, relevă trei forme mai importante de conduită ce se produc prin prisma dorinței adolescentului de a fi unic (Verza,E.,Verza,F.E.,2000):
conduita revoltei – adolescentul refuză sistematic și ostentativ ceea ce a învățat sau a fost obligat să învețe; el adoptă atitudini negativiste, contrazice fără temei, ironizează, utilizează un limbaj ieșit din comun, de multe ori agresiv;
conduita închiderii în sine- se interiorizează, se izolează, aspecte care determină îndepărtarea de societate;
conduita exaltării și a afirmării- adolescentul caută confruntarea cu alții pentru a-și verifica calitățile fizice și intelectuale, adoptă atitudini extreme față de tot ceea ce disprețuiește sau concordă cu atitudinile sale.
“Dezvoltarea intelectuală a adolescentului reflectă aviditatea pentru achiziții de cunoștințe și disponibilitatea pentru confruntarea de idei când se apelează la forme verbale precise și elevate” (Verza,E., Verza,F.E.,2000, pag. 191).În procesul dobândirii diverselor cunoștințe are loc asimilarea bazelor științei. Elevul trebuie să învețe să sistematizeze, să lege între ele diversele cunoștințe, să-și însușească diverse procedee de activitate mintală. Aceasta înseamnă că se creează condițiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adică de a raționa logic. De aceea în procesul însușirii noțiunilor se constituie și se întăresc sisteme de a raționa într-un mod interogativ mai larg, se dezvoltă deci capacități operative intelectuale generale, cu exigențe față de exactitatea și succesiunea logică în expunere; se dezvoltă, treptat, formele abstracte ale gândirii, gândirea propozițională.
Specific pentru această perioadă este procesul de constituire a unor moduri mai complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparație între fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atestă o simțitoare creștere a folosirii criteriilor logice analitice în scheme de sinteză. Sub influența solicitării școlare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificării. Dezvoltarea și întărirea proceselor gândirii logice se exprimă în favoarea deprinderilor de a gândi cauzal, logic, dialectic.
Pentru adolescenți, o mare însemnătate capătă ideile și discuția de idei. Gândirea se străduiește să desprindă adevărul, în condițiile unei puternice plăceri pentru discuții controversate și pentru sofisme. Rolul teoriei crește foarte mult. Adolescența se exprimă ca o fază a câștigării capacității de a filozofa, de a căuta răspunsuri explicite la diferite probleme.
Astfel, în perioada adolescenței, structura generală a solicitărilor intelectuale tot mai largi, mai complexe și multilaterale duce la modificări profunde ale gândirii și la dezvoltarea gândirii diferențiate: gândire matematică, gândire gramaticală, gândire fizică etc. Studiul diferitelor obiecte de învățământ îl apropie tot mai mult de însușirea unei concepții proprii despre lume și viață, înțelege legăturile obiective ale dezvoltării naturii și societății, stabilește relația cauzală și de finalitate a producerii diferitelor fenomene.
În procesul însușirii cunoștințelor se constituie deprinderi specifice de a gândi, se întăresc sisteme de a observa, se dezvoltă, deci, capacități operative, intelectuale. Se generalizează algoritmi în cadrul aceleiași discipline, treptat apar transferări de operații între discipline. Pe această bază se dezvoltă formele operaționale abstracte ale gândirii, se dezvoltă posibilitățile determinării logice a relațiilor dintre fenomene în cadrul unui sistem deductiv și inductiv, se dezvoltă posibilitatea urmăririi logice a trăsăturilor și diferențieri între clase și fenomene, se determină criteriile logice ale clasificării. Se dezvoltă spiritul critic al gândirii, ca urmare a logicii și adâncirii acesteia , a dezvoltării posibilității de a analiza determinarea inclusă în fenomene, precizia gândirii.
Trecerea către formele extensive, verbale ale gândirii logice face necesară preluarea în termeni personali a cunoștințelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare conștientă, logică la cerințele sistematizării, ca și ale lărgirii intereselor teoretice și practice și este dictat de volumul și calitatea cerințelor activității școlare.
Se evidențiază gândirea discursivă și se constituie concepția despre lume și viață. Inteligența se maturizează, astfel încât la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate. Operațiile formale prezente în gândirea puberului spre 13-14 ani se dezvoltă în continuare. Specifice acestei vârste sunt jocurile de perspicacitate, de istețime, adolescenții căutând situații care le stimulează capacitatea cognitivă.
Adolescentul gândește din ce în ce mai logic și mai sistematic, reușind astfel să răspundă solicitărilor școlare din ce în ce mai complexe. Performanțele intelectuale sunt influențate de potențialul cognitiv al adolescentului, dar și de talentele, preferințele lui, de atitudinea față de viață și învățătură.
Cu toate că în această perioadă dezvoltarea cognitivă este evidentă, adolescentul are dificultăți în a gândi rațional în legătură cu experiențele lui imediate. Această trăsătură a cogniției adolescentine defineșteegocentrismulspecific vârstei (Elkind 1978). Adolescenții consideră, de exemplu, că problemele prin care trec ei, sentimentele pe care le au, experiențele pe care ei le traversează sunt unice. Adolescentul, în același context al gândirii egocentrice, își creează un auditoriu imaginar (de exemplu își poate vorbi în oglindă ore în șir imaginându-și cum ar vorbi ceilalți despre el). Tot de egocentrismul cognitiv ține și explicarea tendinței de a transforma imposibilul în posibil (mulți tineri își imaginează că sunt imuni față de regulile morale ale societății și astfel pot să își asume riscuri nebănuite). Tot în acest sens adolescentul își imaginează că viața lui personală este una deosebită, asemenea eroilor din cărțile sau filmele preferate.
Limbajulse deosebește la preadolescent și adolescent de perioadele anterioare prin bogăția și varietatea lexicului, precum și prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasă, literară. Adolescentul poate să susțină verbal o idee timp îndelungat, făcând asociații noi față de cele cuprinse în textul model sau în tezele expuse de interlocutorul său. La această vârstă se dezvoltă mult debitul verbal, fluența verbală, flexibilitatea verbală. Se adoptă un mod propriu de iscălitură, se elaborează algoritmi și stereotipii verbale ce servesc în soluționarea diferitelor situații (ca introduceri într-o conversație, ca modalități de încheiere a convorbirilor etc.).
Și în privința debitului verbal scris există o evoluție. Conținutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul că mișcările scrierii și stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.Începând cu adolescența, crește grija pentru exprimarea corectă a ideilor, precum și interesul pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparații, personificări, metafore. Datorită lecturii diversificate, adolescenții reușesc să-și formeze un stil propriu de vorbire orală și scrisă, afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca individualități distincte. La sfârșitul adolescenței, datorită unei experiențe de viață mai ample și datorită îmbogățirii vocabularului, încep să înțeleagă și să redea mai adecvat și cu mai multă siguranță procese psihice complexe.
Imaginația. Concomitent cu capacitățile intelectuale, adolescentul se caracterizează și prin dezvoltarea deosebită a imaginației. Mai evident este progresul imaginației reproductive, a cărei prezență se simte puternic în întreaga activitate a tânărului, acesta având importante însușiri originale. În afară de imaginația reproductivă care ajută în însușirea sistemului de cunoștințe transmise în procesul instructiv, se dezvoltă tot mai sensibil imaginația creatoare, a cărei material ce o alimentează preadolescența și adolescența îl găsește în realitatea în care trăiește, trecutul istoric, diverse amintiri în legătură cu propria persoană, anumite acțiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care începe să se manifeste. Prin creațiile lor, își exprimă propriile judecăți și atitudini în legătură cu problemele ce-i frământă. În repertoriul creației artistice se exprimă exuberanța, bucuria, dragostea de viață, sentimentul de iubire.
Imaginația se intercorelează complex în perioada adolescenței cu gândirea, cu afectivitatea, dar și cu alte planuri complexe ale personalității, în cadrul condițiilor generale de armonizare a acesteia.
În perioada adolescenței cunoaște o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvoltă fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta are la bază dezvoltarea deosebită a aspirațiilor și dorința impetuoasă de a proiecta în viitor aceste manifestări debordante ale vieții interioare.
Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifestă de obicei cu o evidentă maturizare intelectuală și afectivă a copilului. Viața afectivă se complică și se diversifică, preadolescentul și mai ales adolescentul admiră, iubește, simte, aspiră, știe să dorească, are idealuri afective, îi înțelege pe cei din jur cu intențiile, reacțiile acestora. Intensitatea , amploarea și valoarea emoțiilor sunt dependente de însemnătatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.
Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta să lase locul unei ,,reciprocități” afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitația instinctuală, se instituie nevoia de a i se împărtăși sentimentele. Nevoia de grupare se ,,sparge”, se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relațiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încărcătură de reverie și fantezie; au loc furtuni afective, ,,ruperi” spectaculoase și dramatice de prietenie.
În dezvoltarea generală a vieții afective, trei direcții apar mai importante. În primul rând, dezvoltarea sensibilității și a concepției sale morale. În al doilea rând, creșterea și afirmarea conștiinței de sine, ca mobil al dorinței evidente de a deveni independent. Situația de tutelă, de tipul aceleia din copilărie, este mai greu suportată. În fine, a treia constă în erotizarea, în continuare, a vieții afective. Se dezvoltă sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale – baza lor reprezentând-o lărgirea cunoașterii.
Intensitatea trăirilor afective face ca perioada adolescenței să se caracterizeze adesea ca perioadă a pasiunilor și a furtunilor afective, o perioadă de romantism în viața omului și de spontaneitate, de poezie. Totodată, ea este perioada autonomizării morale. E o etapă de mare sensibilitate morală, ce se caracterizează prin încercarea și dorința de a se ajunge la un sistem moral explicit.
Voința. Adolescența este perioada în care se modifică, devenind deosebit de bogat, momentul deliberativ al actului volitiv, când între motivele acțiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este în strânsă legătură cu experiența în domeniul în care urmează să se acționeze.
În luarea hotărârii, preadolescentul este prompt, dar la adolescent timpul este mai îndelungat, deoarece el reflectă mai temeinic asupra mijloacelor realizării acțiunii precum și a consecințelor ce decurg din aceasta.
În execuția hotărârii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la execuția ei, ci adesea amână îndeplinirea celor propuse. Adolescentul dă dovadă de mai multă perseverență, scopurile acțiunilor sale având o motivație mai puternică. Pe această perseverență se dezvoltă calitățile voinței: inițiativa, perseverența, principialitatea scopului etc.
Interesele. Sfera intereselor se lărgește ca urmare a creșterii orizontului cultural și a îmbogățirii experienței de viață. În primul rând interesul pentru munca școlară trebuie să atragă în mod deosebit atenția cadrelor didactice și a părinților. Uneori, interesul pentru munca școlară poate scădea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea unei adevărate pasiuni pentru sport, lectură etc., nedezvoltarea unui stil de muncă intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocupările extrașcolare mai intense etc.
Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifestă aptitudini evidente. Interesele devin mai conștiente, ele fiind urmărite cu tenacitate în vederea unui scop anumit; capătă caracter selectiv și de eficiență, iar sub aspectul conținutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnică, pentru lectură, politico-sociale, pentru sport, pentru muncă etc.
Aceste interese sunt, mai ales la vârsta adolescenței, legate de idealul profesional, generând motivele care-i determină pe adolescenți să se orienteze și să-și aleagă o anumită profesiune: aptitudinile pentru profesia respectivă, șansele de reușită în învățământul superior, posibilități de câștig, condiții de muncă avantajoase, posibilități de afirmare, dorința de a fi util societății și a răspunde unei comenzi sociale.
Dezvoltarea inteligenței permite adolescentului să conștientizeze situații care sunt mai puțin plăcute, conflictuale, tensionale. În acest mod se nasc sentimentele de tristețe, melancolie. Fiind perioada intrării în viață a examenelor, a responsabilităților evident exprimate, pot apărea în urma unor eșecuri, insuccese crize intense pe plan emoțional, adevărate drame. În general aceste trăiri negative, stări conflictuale ale adolescentului sunt trecătoare și depășite cu ușurință. În anumite condiții însă (familii dezorganizate, relații violente între părinți, ruperea comunicării între părinți și copii) aceste stări se pot agrava și complica, ducând la modificări negative în comportamentul adolescentului.
Caracteristicile cele mai importante ale adolescenței sunt:
dezvoltarea conștiinței de sine;
afirmarea propriei personalități;
integrarea treptată în valorile vieții.
Dezvoltarea conștiinței de sine
“Personalitatea este alcătuită dintr-un nucleu format din eu și sine, ceea ce îi dă un caracter de dualitate. Eul este cel ce cunoaște și este conștient, iar sinele reprezintă latura necunoscută. Sinele poate fi material și se referă la tot ceea ce posedă persoana social, în care este implicat rolul și statutul cu identitatea ce o formează și în fine, sinele spiritual ca expresie a activității psihice în care se remarcă “sanctuarul emoțiilor și dorințelor”(Verza, E., Verza, F.E., 2000, pag. 190).
Adolescentul încearcă, cu înfrigurare, să se cunoască și să se autoevalueze în raport cu realizările sale și ale altora. El se întreabă adeseori, ,,cine sunt eu?”, iar răspunsurile ce și le dă se bazează pe maturizarea intelectual-afectivă foarte evidentă pentru unii adolescenți, chiar de la 16 ani, iar pentru alții la 18 ani.
Conștiința de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine însuși, la propriile trăiri, iar pe de altă parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăiește. Cel mai înalt nivel al conștiinței de sine este atins de elev atunci când el se poate privi ca subiect al activității sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seamă al conștiinței de sine îl constituie activitatea școlară și natura relațiilor cu adulții, aprecierile acestora față de calitățile și munca adolescentului.
O caracteristică a adolescenței este și proiectarea idealului în viitor; un aspect al acestei preocupări este interesul pentru profesia pe care o va îmbrățișa, determinându-l la reflecție asupra vieții sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoană nu înseamnă însă fuga de societate. Caracteristica principală a adolescentului este un puternic impuls către acțiune. Acum dispar dorințele vagi și apar țelurile bine conturate, visarea ia forme conștiente. Aspectele generale ale întregii perioade evidențiază o serie de caracteristici ce aduc o notă de specificitate în raport cu celelalte etape ale dezvoltării umane.
Adolescentul este confruntat obiectiv și subiectiv cu schimbări multiple legate de maturizarea sexuală și de descoperirea dimensiunilor realității sociale. Apartenența la o anumită familie și la un anumit grup presupune adaptarea și depășirea situațiilor infantile, de frustrare, nesiguranță și dependență. La aceasta se adaugă cunoașterea propriului potențial, a vocațiilor, lucru care permite adolescentului să-și manifeste atitudinile și preferințele.
În dezvoltarea conștiinței de sine, imaginea corporală contribuie la organizarea identificării caracteristicilor organice, pe care adolescentul încearcă să le perceapă în profunzime și cu un fel de admirație. W. James surprinde dialectica dezvoltării conștiinței de sine și a distanței care se creează între ,,eu” și ,,sine “. Eul este cel ce cunoaște și este conștient, sinele reprezintă latura cunoscută. Sinele poate fi material (atunci când se referă la tot ce posedă adolescentul ) și social (când se referă la rolul, statutul, identitatea adolescentului). El este astfel expresia activității psihice în care se remarcă mai ales sfera emoțiilor și dorințelor. Atât în cazul sinelui cât și al eului, percepția adolescentului poate îmbrăca o formă negativă sau pozitivă. Când intervin eșecuri școlare, când estimarea de sine este scăzută, tânărul are tendința de a se subestima, nu are încredere în forțele proprii și nu manifestă inițiativă și perseverență în activitate (motivație și voință deficitară).
Succesele, o familie suportivă, valorizarea propriului potențial duc la încredere în sine, la dorința de a se afirma și realiza. În obținerea acestei imagini pozitive, adolescentul se raportează la cei din jur și la atitudinea acestora față de el. Apariția conflictelor și a frustrărilor în această perioadă este frecventă. Apar astfel tensiuni în procesul căutării de sine și raportarea la modul de a fi și a se comporta a acelor din jurul lui sau în îndeplinirea rolului, statutului, a relației dintre vocație și exercitarea anumitor meserii.
Afirmarea propriei personalități
“Nevoia de imitație a școlarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate, iar în adolescență se transformă în nevoia de a fi unic în prima parte a perioadei, ca apoi să se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate” (Zlate, M., 1993, pag. 158).
Descrierea, oricât de schematică, a ,,portretului” adolescenței nu poate ignora problema originalității ca atribut predilect al indivizilor care o traversează. Dorința de originalitate reprezintă, din punct de vedere psihologic, o caracteristică esențială a adolescenței, numită tendința afirmării de sine, tendința de afirmare a propriei personalități.
Dorind să atragă atenția asupra sa, adolescentulse consideră punctul central în jurul căruia trebuie să se petreacă toate evenimentele. Forțele proprii sunt considerate superioare față de ale celorlalți oameni, opinie care decurge dintr-o insuficientă cunoaștere de sine. Acesta dorește ca toate acțiunile sale să fie cunoscute și apreciate de adult.
Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior, adolescenții căutând să se evidențieze prin fizicul bine conformat, îmbrăcămintea care diferențiază, care scoate în relief propria persoană. Vizibilă este și o altă expresie a tentației originalității în adolescență – limbajul ,,colorat”, presărat cu expresii ,,căutate”, cu neologisme și arhaisme. Adolescentul își alege cu grijă cuvintele, utilizează din abundență citate și expresii celebre, maxime și cugetări savante despre care insinuează că i-ar aparține. În privința limbajului, adolescenței îi este proprie și tendința de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri ,,cifrate”, și anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulația acestui fel de limbaj are loc în cadre restrânse, în grupuri spontan constituite și combaterea acestui fenomen necesită eforturi educative prelungite.
În strânsă legătură cu limbajul, tentația originalității se exprimă și în corespondența adolescenților, caracterizată prin aceeași ,,ploaie” de citate, prezentă în limbajul lor.
Dominantă pentru tentația originalității la această vârstă este prezența spiritului decontradicție. În special discuțiile dintre adulți, la care iau parte și adolescenții, ajung repede să fie monopolizate de întrebările iscoditoare ale acestora din urmă, de afirmarea spiritului lor de contradicție. Nu de puține ori, adolescentul se contrapune în discuție chiar când e conștient de faptul că nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeași statornică tentație de a atrage atenția asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seamă.
Adolescenții manifestă tendința de a se afirma nu numai individual ci și în grup: vor să activeze, să se distreze împreună. Ei sunt atrași și de viața politică; în politică adolescentul vede o înaltă activitate socială.
Integrarea socială
“Adolescența aduce cu sine o creștere a abilităților sociale. Ea este caracterizată prin declinul autorității parentale și familiale și creșterea importanței grupului de prieteni” (Sion, G., 2003, pag. 198).
Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient și mai activ la grupul căruia îi aparține (clasă, școală, marele organism social). Cu cât înaintează în vârstă, cu atât el este mai obiectiv în judecățile sale, aprecierile efectuându-se în funcție de criteriile sociale pe care și le-a însușit. Dorința de a cunoaște valorile sociale și culturale se manifestă riguros și tenace. Integrarea adolescenților în aceste valori ale colectivității contribuie la formarea concepției despre lume și viață. Datorită experienței de viață limitată și a lipsei unor criterii de autoapreciere corectă, adolescenții au nevoie de consiliere și îndrumare discretă, fiind sprijiniți să-și formeze idealul de viață, să-și perfecționeze judecățile morale și să-și ridice nivelul conștiinței și al conduitei morale.
De regulă, adolescenții se confruntă cu probleme de genul:
Teama de a-și asuma responsabilitatea: o relație de prietenie presupune o responsabilitate față de celălalt partener care, printre altele, trebuie ajutat atunci când are nevoie.
Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente să observe comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.
Teama de a nu-l deranja pe celălalt: datorită acesteia relația între cei doi se depreciază întrucât se instalează un zid care nu le mai permite să-și împărtășească sentimentele.
Grupul de adolescenți. Fie formal (tipul clasă școlară), fie informal (tipul grupului de melomani, literați, orientat pozitiv sau negativ), grupul prezintă la adolescență posibilități substanțiale pentru realizarea la nivel individual.
Funcțiile grupurilor de adolescenți sunt:
Satisfacerea diferențiată a nevoilor. Cele mai multe grupuri exercită o funcție specifică (rezolvarea nevoilor dominante ale grupului în cadrul grupului formal) și funcții accesorii (rezolvarea nevoilor grupului informal). Substituirea funcțiilor specifice de către cele secundare este determinată de: schimbarea nevoilor și exigențelor membrilor grupului; interrelațiile și interinfluențele dintre grupuri; nașterea de noi aspirații și asimilarea unor noi aderenți.
Nevoia de încorporare socială și de dominare. Nevoia de dominare este întâlnită doar la unii indivizi. Nevoia de participare la activități comune se întâlnește la toți membrii.
Crearea noilor nevoi. Nevoile individuale se schimbă potrivit nevoilor grupului și aspirațiilor membrilor săi. Nevoile noi sunt acelea care provoacă durabilitatea grupului, întărirea moralului și coeziunii.
Pentru adolescent funcțiile pe care le poate îndeplini grupul sunt diferențiate în funcție de sex, aspirații, posibilități și sunt adesea contradictorii.
Adolescenții simt nevoia societății, o caută, doresc afirmarea socială.
În același timp poate fi considerată o perioadă în care este resimțită nevoia singurătății, a autoevaluării și confruntării cu sine. Grupul oferă adolescentului un ideal de sine, o imagine favorabilă propriului Eu, o scădere marcată în intensitate a neliniștilor anterioare. Numai grupul poate să-i satisfacă valențele de afirmare, poate să-i redea sentimentul de valoare. Adolescentul caută confortul pe care i-l poate oferi răspunderea colectivă. El caută să dovedească adulților că reprezintă ceva. În acest scop, băieții caută sau crează obstacole, încercări prin care să-și probeze calitățile, să verifice limitele și posibilitățile lor. Prin acest comportament ei vor să dovedească că sunt maturi, că reprezintă individualități forte și independente. Afirmarea adolescentului în societate parcurge însă un drum sinuos al extremelor. Odată cu adâncirea cunoașterii propriului Eu, cu interesul față de sine, el se interesează de valorile ambianței, de achizițiile culturale ale umanității, de situarea temporară a propriei persoane în evoluția universului. Este momentul în care adolescentul se definește pe sine opunându-se celorlalți (părinților, educatorilor) printr-o atitudine ambivalentă: "obediență și revoltă"; independență și imitație; anticonformism, "criză de originalitate" și integrare în același timp.
Trăsăturile de personalitate ale adolescenței
După G. Robin, adolescența este prin excelență vârsta discordanței: abandonul ideilor și al sentimentelor, perpetua devenire, eterna schimbare, totul implică contradicții. Este vârsta veleităților și a decepțiilor. Pesimismul alternează cu entuziasmul pentru o idee nouă sau pentru o cauză nobilă. De aici rezultă o altă trăsătură a adolescenței: ambivalența afectivă. ( Sima,M., 2005, pag.9).
Pentru adolescenți lumea este prea mică, iar ei se simt mult prea mari pentru lumea în care trăiesc. Din aceasta decurg relații interpersonale, defectuoase, tulburări de comportament, dificultăți importante de adaptare. Se poate spune că drama adolescenței este „drama realității” (Enăchescu, C.,1996). Lumea apare ca un obstacol în calea adolescentului.
În ce privește trăsăturile psihologice ale adolescentului, C. Enăchescu arată că acestea au un caracter destul de bine conturat și se manifestă sub următoarele aspecte:
Intransigența și puritatea. Adolescentul se revoltă, neagă, refuză, nu acceptă nimic cu ușurință. Sentimentele sale se manifestă intr-o manieră directă, tranșantă. Nu acceptă nici un fel de renunțări sau compromisuri. De aici în continuare și frecventele conflicte care apar.
Actele pure se manifestă de regulă prin stări pasionale:criză politică extremistă, criză sentimentală, criză alimentar-vegetariană etc.
Scopul se manifestă adesea prin nevoia de a crede, nevoia de credință, de întâlnire cu Dumnezeu. Dacă tineretul nu are un scop, el și-l creează. Scopul adolescenței are la baza lui eroismul, chiar dacă acesta îmbracă forme absurde. Adolescența este arzătoare, clocotitoare, de pasiuni interne.
Descoperirea eului este o fază dramatică in evoluția personalității. Adolescentul caută, se autoanalizează, încearcă să se regăsească pe sine. Apar ezitări și îndoieli, scrupule și angoase, apare sentimentul de pudoare.
Depresia și plictiseala. Adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale. Ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie.
Gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății și adolescenței. Autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți. De aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate.
Sentimentul de libertate. Nevoia de libertate este specifică adolescenței. Ea este o stare care invadează și dilată personalitatea individului.
Incomunicabilitatea. Tinerețea are „pereții” rigizi, ermetici. Ea nu admite nici un fel de compromisuri și concomitent suferă de propria sa izolare. Din acest motiv, tinerețea nu poate comunica, iar adolescentul se izolează de lume.
Solitudinea este legată de incomunicabilitate, de inadaptare și de sentimentul „de a nu fi înțeles”, fapt care face ca tânărul să se izoleze de lume în solitudinea sa.
Familia și refugiul celular. Pentru adolescent familia este prima închisoare pe care acesta trebuie să o dărâme și din care caută permanent să evadeze. Pentru Ch. Buhler aceasta reprezintă o perioadă de negație caracteristică adolescenței, cu un pronunțat caracter negativist în ceea ce privește valorile. Ea se manifestă prin revoltă, fugă, metamorfoza sentimentelor, ca în cazul parabolei „Fiului rătăcitor”. Aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma.
Problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței. Acum natura își cere drepturile ei. Dorința sexuală se impune. Libidoul va duce la sublimări de regulă de tipul preocupărilor filozofice, metafizice, religioase, morale ca o formă de consolare a unor pasiuni nefericite.
Autonomia. Adolescența este o lume aparte. Ea are dreptul la autonomie. Adulții nu au voie să o împiedice,dar în același timp ei trebuie să fie „paznicii” adolescentului, gardienii rațiunii și ai logicii, ai simțului realității, care trebuie cultivat, transmis și impus tinerilor.
Personalitatea nu evoluează liniar, arată E.Verza (2000), ci cu oscilații , cu perioade de inegalitate și chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative, dependente de condițiile factorilor educaționali sociali și cei ce țin de dobândirea unor particularități ereditare. Posibilitățile reduse de adaptare și de integrare, neputința adolescentului de a se racorda la structurile social-profesionale și frecventele eșecuri, insuccese, dezamăgiri, anxietăți pot genera comportamente nefaste, deviante și chiar de suicid. Dimpotrivă, când fenomenele de autodescoperire, de autoapreciere, de autocunoaștere sunt realiste și însoțite de satisfacții, când are posibilitatea de a-și valoriza propriile calități, comportamentele cunosc o ascensiune continuă spre adaptare la mediul înconjurător (Verza,E., Verza, F.E.,2000,pag. 201).
Din trăsăturile de personalitate ale adolescenței se poate despride concluzia că această perioadă este foarte importantă pentru dezvoltarea psiho-morală a tânărului.
Mijloacele mass-media își pun o amprentă deosebită asupra acestui proces de dezvoltare.
Influența mass-media asupra tinerei generații
Mass- media face posibilă cultura de masă, constituind pentru publicul consumator un mediu în care își formează preferințele, pasiunile și interesele.
Mijloacele de comunicare în masă au fost, dea lungul timpului, atât contestate cât și apreciate.
I.Albulescu (2003) prezintă principalele acuze aduse mijloacelor de comunicare după M.L.DeFleur si S.Ball-Rokeach (1999, pag. 39).
În opinia autorilor, mass-media au fost contestate pentru:
pervertirea valorilor culturale ale publicului;
contribuția adusă la degradarea morală generală;
dirijarea maselor către superficialitatea politică;
descurajarea creativității;
stimularea creșterii ratei delincvenței;
În schimb, aceeași autori consideră că partizanii punctelor de vedere opuse afirmă că departe de a fimijloace perfide care instigă la rău, mass-media ne sunt de un real folos, prin aceea ca:
demască păcatul și corupția;
acționează ca gardieni ai libertății noastre de exprimare;
aduc un anumit grad de cultură pentru un numar mare de oameni;
asigură o distracție zilnică ne-dăunatoare pentru mase;
informează despre evenimentele ce au loc în lume;
ridica standardul de viață al indivizilor;
Tinerii, în special adolescenții, sunt cei mai expuși acțiunii de dezinformare și manipulare deoarece ei nu dispun de informații suficiente provenite din surse diferite și nu au capacitatea de a analiza și judeca critic, de a-și forma o perspectivă proprie asupra lumii.
Scepticismul arătat de mai mulți autori constă în faptul că disfuncțiile informării prin intermediul mass-media înseamnă un deserviciu adus educației veritabile.
Având în vedere acest fapt, I.Albulescu consideră că tinerii este necesar să fie ajutați să conștientizeze faptul că, în formă și conținut, mesajele media sunt limitate, să adopte o atitudine activă, critică și selectivă, față de mijloacele de comunicare de masă. Un motiv în plus pentru a pleda în favoarea unei educații pentru mass-media. (Albulescu,I.,2003,pag.78)
Consumul excesiv de mesaje audio-vizuale este restrângerea altor căi de contact cu valorile culturale.
Acest lucru afectează în special tinerii aflați în plin proces de formare conducând la uniformizare și standardizare, deoarece capacitatea critică a acestora nu este suficient de dezvoltată nereușind, de cele mai multe ori, să disceasrnă între valori și non-valori.
Un alt aspect analizat de I. Albulescu este efemeritatea mesajelor și pseudo-informarea.
Rolul mass-media este de a strânge informații și de a le transmite unui public cât mai numeros. Întâmplările sunt prezentate în mod senzațional, trivial, iar de cele mai multe ori sunt nesemnificative.
Problema n-ar fi însă aceea că televiziunea oferă divertismentul, afirmă M. Coman (1999), ci că tratează mai toate subiectele în forma divertismentului, devenit o “supraideologie” careia i se subordonerază acțiunile de mediatizare.
Un aspect negativ ar fi acela că multe din informatiile oferite publicului sunt perisabile, ele sunt accesibile doar pe moment si îsi pierd din importanta de la o zi la alta.
De aceea, se consideră că mesajele televiziunii sunt efemere și cu o eficiență redusă în planul cunoașterii.
Disfuncțiile informării prin intermediul mass-media afectează tinerii deoarece, din acest punct de vedere, aduc un deserviciu educației veritabile.
O altă teorie cu privire la consumul de mass-media este pasivismul în receptarea mesajelor.
Cunoașterea presupune o desfășurare procesuală, un comportament activ din partea tinerilor. Comportamentul publicului este în general unul de receptare pasivă a mesajelor.
Cu cât vizionarea programelor de televiziune este mai îndelungată, arată I. Albulescu, cu atât scade participarea intelectuală a receptorilor, chiar dacă implicarea lor afectivă continuă să se mențină la cote ridicate. Atitudinea critică și factorul rațional sunt aproape eliminate, instalându-se o anumită inerție care conduce la o “adormire” a rațiunii. (Albulescu,I.,2003,pag.80).
Conform acestei teorii, consumul de mesaje mediatice în perioada copilăriei și adolescenței ar conduce la o pasivitate și comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile și superficiale de informatie culturală, la atenuarea spiritului critic.
Alți autori sunt de părere că acest consum de mesaje mass-media nu exclude posibilitatea manifestarii gândirii critice.
Mesajele sunt de cele mai multe ori discutate de către receptori în timpul sau după transmiterea mesajelor media. Ele sunt criticate, commentate, interpretate și retransmise mai departe altor personae.
În acest caz, conținutul lor este supus analizării și remodelării, mass-media devenind o sursă de stimulare și de creativitate, determinând dezvoltarea intelectuală a individului.
O altă problemă pusă în discuție este cea a uniformizării și diferențierii.
Diferențele în receptarea mesajelor transmise de către mass-media se datorează unor multitudini de factori cum ar fi:
Factorii psihologici, ce țin de structura personalității: nevoi, motivații, interese, memorie, așteptari, stari sufletesti, experienta personala, în functie de care sunt antrenate atentia si selectivitatea receptorului.
Apartenența la grup, ca sistem socio-cultural, da configuratie celei de-a doua categorii de factori, cei sociali, care influenteaza procesul de receptare. Relatia dintre emitent (sursa) si destinatar (receptor) se stabileste, în cazul comunicarii de masa, într-un context socio-cultural concret, ce îi imprima caracteristici specifice. (Albulescu,I.,2003,pag.82).
În cest context modul de receptare a mesajelor mediatice este determinat de structura psihologica a individului, de nivelul sau axiologic și grupul social din care face parte.
Diferențierile sunt mai evidente în rândul copiilor și al tinerilor despre care se consideră că sunt amenințați de uniformizare.
Ioan Cerghit (1972) precizează că fiecare copil sau adolescent interpreteaza mesajele, le atribuie o semnificație sens si le esentializeaza într-o maniera personala, are propriile reactii afective fata de acestea: adeziune, indiferenta, respingere, indignare etc.
Conținutul mesajelor media,arată autorul, poate fi convergent sau poate fi divergent în raport cu preocupările, opiniile, interesele, aspirațiile, normele, valorile, atitudinile, experiențele dobândite anterior, proprii fiecăruia și sprijinite de către grupurile de apartenență. Toate acestea se constituie ca un filtru în selectarea, interpretarea si asimilarea anumitor elemente din continutul comunicarii.
În concluzie, chiar și tinerii abordează acest proces într- un mod personal și ajung la interpretări dintre cele mai diverse, în funcție de cunoștintele, credintele și atitudinile personale, dobândite printr-o socializare care niciodată nu se realizează la fel pentru fiecare dintre ei.
O altă temă în critica adusă mass – mediei este aceea că mediatizează violența.
I Drăgan (1996) identifică trei categorii de abordări ale violenței mesajelor mediatice:
Abordări care scot în evidență efectul catharhic al vizionarii scenelor de violență și al consumului de mesaje mediatice în general. Conform acestei teorii indivizii se confruntă în viața de zi cu zi cu numeroase situații stresante sau frustrante care le pot provoca acte de violenta, de agresivitate. Ei se pot elibera de aceste frustrări prin “participarea simbolică”, imaginară la scenele vizionate pe micul ecran, identificându-se cu protagoniștii acestora. Aceste programe constituie o supapă pentru eliberarea tensiunii și reducerea manifestărilor agresive;
Abordări care apreciază mass-media ca fiind o veritabilă sursă de învățare și de stimulare a comportamentelor agresive. Expunerea la scene violente determină o anumită stare emoțională a indivizilor, care va crește posibilitatea manifestării comportamentelor de acest tip.
Abordari care scot în evidență efectul de întărire, conform căruia scenele de violență prezentate de mass-media actualizează și întăresc, în unele cazuri, pulsiunile și tendințele deja existente la indivizi, în funcție de modul în care aceștia au fost educați și socializați. Tendințele de acest fel sunt mai accentuate în cazul persoanelor care înregistrează un deficit de stabilitate afectivă și socială. Ceea ce prezintă mass-media confirmă și întarește norme de acțiune existente deja la nivelul unui grup sau al unui individ.
Accentuarea tendințelor agresive nu depinde numai de mesajele mediatice, cât și de o serie de factori cum sunt: structura personalită a individului, grupurile de apartenență și de referință, situația în care se află, ce determină atât utilizarea, cât și efectele acestor mesaje.
În concluzie, putem afirma că mediatizarea violenței nu constituie singura cauză a creșterii agresivității în rândul copiilor și tinerilor. Comportamentul acestora este determinat de o multitudine de alți factori psihoindividuali și psihosociali, de condițiile reale de viață și de relațiile dintre individ și mediul său social.
Criza lecturii și pseudocultura. Formele clasice de transmitere a valorilor culturale sunt reprezentate de familie, școală, teatru, operă etc. Principalul suport a expresiilor spiritualității umane și mijlocul cel mai individualizat care a permis accesul la valorile culturii a fost reprezentat de carte.
Se presupune că dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicare de masă a înlocuit formele tradiționale de transmitere a valorilor culturale. Se vorbește chiar de o renunțare la cultura umanistă tradițională, selectivistă și elitistă în favoarea culturii transmisă prin mass-media
Mass-media a generat o formă nouă de cultură de masă care a determinat o criză a lecturii, o indiferență față de operele literare. Promovarea prin mass-media a nonvalorilor și posibilele disfuncții ale acesteia constituie în prezent un serios motiv de îngrijorare.
În contradicție cu aceste opinii, adepții mijloacelor moderne de comunicare susțin că în condițiile unei receptări adecvate a mesajelor mass-media, multe dintre posibilele disfuncții ale comunicării de masă pot fi depășite.
Valorile culturale pot fi receptate atât direct, în original (expoziții, muzee, teatru, etc.), dar și indirect sub forma unor reproduceri (filme documentare, discuri, casete, pagini Web,etc)
In acest mod informația devine accesibilă unei mase mari de oameni din toate colțurile lumii și din toate clasele sociale. În acest fel se produce o democratizare a accesului la valorile culturale.
Tinând cont de pozițiile pro și contra în ce privește mijloacele de comunicare în masă, de efectele negative dar și pozitive ale mass- media, putem afirma că atât școlii cât și familiei îi revine sarcina de a-i orienta copiii și adolescenții în direcția folosirii corecte ale acestor mijloace de comunicare.
Unul din obiectivele importante ale școlii este acela de a-i înzestra pe tineri cu mijloace intelectuale care să le permită utilizarea rațională a mass-media considerată fiind una din cele mai importante surse educaționale ale societății contemporane.
Consilierea educațională pentru folosirea rațională a mass-media
Consilierea educațională poate fi definită ca „o relație interumană de asistența și suport dintre persoana specializată în psihologia și consilierea educațională (profesor) și grupul de elevi în scopul dezvoltării personale și prevenției situațiilor problematice și de criză”. (Baban,A.,2009, pag.15)
Sarcina principală sarcină a consilierului este aceea de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de conștientizare, clarificare, evaluare și actualizare a sistemului personal de valori.
Accentul în activitatea de consiliere educațională cade pe promovarea capacității de ajutorare și autodirectionare a elevului.
Consilierea educațională presupune o activitate în echipă, colaborarea și sincronizarea muncii mai multor categorii de persoane.
Programele școlare de consiliere și orientare sunt utile elevilor deoarece le oferă acestora informații, le formează deprinderi și le dezvoltă experiența necesară identificării unui mod optimist și realist de a-și construi existența.
Elevii vor dobândi o imagine de sine mai bună, vor stabili relații mai bune cu ceilalți și vor avea un randament crescut în activitatea școlară.
Carl Rogers (1966), autorul toriei conform căreia consilierea este centrată pe persoană, consideră că această activitate are rolul de a ajuta ființa consiliată să înțeleagă, să planifice și să acționeze așa încât să progreseze în propria-i viață.
Această metodă de consiliere îl determină pe consilier, bazându-se pe spontaneitatea și intuiția sa empatică, să înțeleagă subiectul în unicitatea lui, să-l sprijine în efortul de a ajunge la conștiința de sine și la ideea de responsabilitate.
A. Pica și A. Păcurariu (2002), descriu modelul Egan în trei pași, foarte important în această activitate și care presupune parcurgerea următoarelor etape:
Este necesară realizarea unui climat psihologic în care elevul să se simtă valorizat, acceptat necondiționat, liber să exploreze.
Trebuie să se ofere un suport material, intelectual și afectiv care să permită dezvoltarea personală a elevului.
Importantă este congruența între ceea ce simte și ceea ce trăiește ca experiență actuală. Acest lucru va conduce la toleranță (Pica, A.,Pacurariu, A., 2002,pag.121).
I. Dumitru (2006) susține că „consilierea educațională sau psihopedagogică este un tip de consiliere care are, în același timp, obiective de natura psihologică și pedagogică. Ea urmărește abilitarea persoanei (copil, tânăr sau matur) pentru a-și asigura funcționarea optimă prin realizarea unor schimbări evolutive ori de câte ori situația o cere, având la bază un model psihoeducațional al formării și dezvoltării personalității umane” (Dumitru,I.,Al.,2006, pag.14).
Aceată definiție a orientării școlare detrmină orientările sale de principiu:
sprijinirea copiilor în procesul de învățare, “învățându-i să învețe”, adică ajutându-i să-și dezvolte aptitudinile cognitive de care dispun, învățându-i să reducă impactul factorilor care le perturbă procesul de învățare;
colaborarea cu profesorii în sensul adaptării cerințelor de învățare și a stilului de lucru la etapele de dezvoltare și particularitățile individuale ale elevilor; promovarea și sprijinirea elevilor în procesele de autocunoaștere, acceptare de sine și autodepășire;
utilizarea metodelor de lucru stimulative bazate pe: încredere, stimă de sine, recunoașterea eforturilor, validarea acțiunilor, integrare;
Tinând cont de toate aceste aspecte ale consilierii școlare putem sublinia importanța acesteia și în direcția unei educații a utilizării raționale ale mass-media.
Nu vom putea interzice copiilor și tinerilor vizionarea unor programe de televiziune, dar o intervenție educativă în această direcție ar putea reduce influențele nefaste pe care acestea le pot avea asupra lor.
Ca urmare a expansiunii comunicării de masă, educația trebuie să se adapteze acestor nevoi ale mediului social și să realizeze o mediere a relațiilor copiilor și tinerilor cu acestea.
În acest sens I. Cerghit (1972) preciza că folosirea rațională a mess-media, cu rezultate în plan educativ, este condiționată de o pregătire adecvată a tinerilor care să le permită să se se informeze eficient, să învețe fără profesor utilizând numeroasele canale de comunicare disponibile.
În curriculum școlar național sunt incluse competențele ce urmează a fi dezvoltate în direcția utilizării eficiente a tehnologiilor informaționale ca instrumente ale cunoașterii și comunicării.
Școala trebuie să includă în programul educațional obiective specifice care să vizeze conștientizarea importanței tehnologiilor informaționale dar și a utilizării raționale ale acestora.
În Aria curriculară“Om și societate” (Educația civică sau Sociologia) se întâlnesc teme distincte ce tratează problematica mass-media și activități de învățare care vizează realizarea acestor obiective.
Virginia Crețu (1980) sugerează în acest sens o serie de activități:
Activități de orientare a comportamentului de receptare și de dezvoltare a motivației elevilor pentru vizionarea anumitor genuri de filme, relevându-se valoarea educativă a acestora și sfătuindu-i să evite consumul excesiv de imagini;
Activități prin care elevii sunt ajutați să identifice problemele cărora filmele vizionate le oferă un răspuns, să transforme vizionarea filmului într-o autentică experiență de cunoaștere și să integreze conținutul acestei cunoașteri în propriul sistem de cunoștinte, relaționându-l cu achizițiile școlare;
Activități în cadrul cărora li se oferă elevilor sugestii privind modul de raportare la film, care să confere vizionării calitățile unui act de cultură;
Activități de conștientizare a existenței filmului ca artă, de cunoaștere a mijloacelor de expresie filmică și a simbolisticii specifice mesajelor audio-vizuale;
Activități al caror scop este de a pregati elevii pentru o receptare corectă și selectivă, formarea și dezvoltarea capacității acestora de a desprinde mesajele puternic semnificative și de a emite judecăți de valoare asupra lor;
Activități vizând însușirea criteriilor de apreciere a filmului în funcție de ideile exprimate și de trăirile afective pozitive suscitate.(în Albulescu,I., 2003,pag.107)
Responsabilitatea pentru educația utilizării raționale a mass – media nu revine numai școlii ci și părinților în aceeași măsură.
În acest sens principalele direcții de acțiune ale familiei, după cum afirmă I. Albulescu (2003), sunt:
să verifice zilnic emisiunile TV urmarite de copii și să reducă, atunci când este cazul, timpul de vizionare, în favoarea altor tipuri de activități cotidiene;
să hotărască de comun acord cu copii – în conformitate cu vârsta și cu interesele lor – ce merită a fi urmărit din întreaga gama de oferte;
să-i convingă pe copii că este nevoie de selectivitate, evitându-se astfel acele mesaje care pot provoca efecte nedorite;
să vizioneze emisiunile împreună cu copiii și să inițieze discuții asupra conținutului receptat, în care aceștia sunt încurajați să-și exprime propriile păreri;
să le inducă o atitudine critică fără de conținuturile receptate;
să-i îndrume pe copii spre alte modalități de distracție și relaxare în timpul liber;
Atât educația școlară, cât și cea familială trebuie să ajute copiii și tinerii să-și fixeze repere după care să se orienteze în universal mesajelor difuzate în mass – media pentru a putea evita influența nocivă a acestora asupra formării propriei personalități.
Concomitent cu fixarea acestor repere trebuie să se dezvolte la tineri și o reflecție critică asupra conținutului mesajelor media.
“Trebuie dezvoltat la elevi spiritul critic, promovată capacitatea de discernamânt și de judecată față de un limbaj atât de echivoc cum este cel audio-vizual, obișnuința de a nu accepta fără examen critic tot ceea ce citesc, tot ceea ce văd sau aud, ajutându-i să-și însușească treptat criterii de apreciere, ierarhizare și selecție, de evaluare și sintetizare a tot ceea ce este de calitate din avalanșa de informații și mesaje care-i înconjoară” (Cerghit,I.,1972, pag. 188).
Având în vedere toate aceste aspecte privind importanța școlii în educația pentru utilizarea rațională a mass-media dar și a familiei, ne propunem în această lucrare să analizăm influența mass-mediei asupra tinerilor din învățământul liceal, să surprindem atât aspectele pozitive dar și cele negative ale acestei infulențe și să conturăm câteva direcții de actiune în vederea unei utilizari raționale a mijloacelor de comunicare în masă.
CAPITOLUL 2
PRECIZĂRI METODOLOGICE
Scopul cercetării
Așa cum am arătat în partea introductivă a lucrării, societatea actuală cunoaște o perpetuă schimbare și modernizare. În cadrul acestui proces influențele mass- media sunt determinante. Tehnologia informației înregistrează, în ultimul timp, o dezvoltare explozivă ceea ce ne face să luăm în calcul ( în momentul în care vrem să identificăm direcțiile de dezvoltare a societății) influența pe care aceasta o are asupra accelerării continue a ritmului de viață al fiecăruia dintre noi.
Dincolo de aspectele uneori negative pe care le au mass-media asupra individului și societății nu este de neglijat aportul educativ, contribuția mass – media în pregătirea socio-culturală a tinerei generații.
Copiii cresc și se formează sub influența acestor mijloace de comunicare care oferă o varietate de stimuli, generând experiențe noi, interese și trebuințe, precum și un mod aparte de petrecere a timpului liber.
Realizarea unui sistem de învățământ eficient, cu o largă deschidere către elevi și care să poată oferi o educație competitivă este acela care poate să integreze mijloacele moderne de informare în cadrul activităților curente cu scopul clar definit al obținerii unui grad acceptabil de satisfacție a elevilor și a cadrelor didactice față de activitatea desfășurată.
Din motivele enumerate mai sus, scopulprincipal al lucrării noastre a fost acela de a identifica influențele pe care mijloacele de comunicare în masă o au asupra adolescenților și conturarea modalităților prin care activitățile de consiliere educațională pot contribui la transformarea acestora din factor distructiv în facilitator al activităților de predare- învățare.
Obiectivele cercetării au fost următoarele :
O.1. Identificarea efectelor pe care le au mijloacele mass-media asupra dezvoltării personalității tinerilor;
O.2. Identificarea interferențelor care au loc între comunicarea prin intermediul mijloacelor mass-madia și capacitatea de interacțiune în grup;
O.3. Elaborarea unor strategii de intervenție psiho-pedagogică eficiente care să permită transformarea mijloacelor tehnologice moderne din „dușman” în facilitator al activității instructiv-educative.
Ipotezele cercetării
În cadrul cercetării noastre am plecat de la premisa că utilizarea în mod adecvat a mijloacelor de informare în masă are un efect pozitiv asupra dezvoltării societale prin accesul mult mai larg la informație. În acest sens, trebuie amintit că noile tehnologii media oferă o multitudine de opțiuni și plasează controlul asupra consumului în mâinile consumatorului.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că, utilizarea inadecvată a mijloacelor de comunicare în masă poate produce efecte devastatoare în dezvoltarea psihică și comportamentală a adolescenților.
Astfel în studiul „Timpul liber și atitudinea elevilor de 14-18 ani față de internet” Szabó Bela și Maria Roth , arată că internetul afectează rutina zilnică și comportamentul de petrecere a timpului liber al copiilor și adolescenților, îndreptându-le atenția spre activități solitare și de grup, petrecerea timpului liber online și antrenarea în comportamente de risc ce implică străini online .
Pornind de la aceste premise am formulat următoarele ipoteze de cercetare:
I.1. Dacă mijloacele mass-media sunt utilizate în mod excesiv de către adolescenți, atunci apar o serie de modificări ale comportamentului, opiniilor și atitudinilor acestora față de activitățile educative;
I.2. Desfășurarea unor activități de consiliere educativă centrate pe utilizarea rațională a mijloacelor de comunicare în masă are efecte pozitive asupra activităților de predare-învățare;
I.3. Utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare în masă poate conduce la realizarea unei activități educative mai atractive.
Metodologia cercetării
Cercetarea de față s-a desfășurat în perioada anului școlar 2013-2014, și a cuprins următoarele momente mai importante ale demersului experimental :
Analiza literaturii de specialitate și identificarea influențelor pe care mass-media le are asupra dezvoltării personalității umane;
Stabilirea lotului experimental și constituirea eșantionului de cercetare;
Aplicarea instrumentelor de investigare;
Analiza și interpretarea datelor
Desprinderea concluziilor și elaborarea propunerilor de valorificare a rezultatelor.
Modul de selectare utilizat în constituirea eșantioanelor de cercetare a fost cel al semiprobabilistic datorită selectării decât a unei clase pe nivel de studiu. Selectarea clasei participante s-a realizat pe principiul loteriei participarea elevilor fiind totală.
Chestionarele utilizate în cercetarea de față au fost aplicate subiecților în timpul orelor de program. Predarea chestionarelor a fost personală.
Fiecare subiect a primit un plic cu instrumentele de cercetare, respectiv explicațiile și instrucțiunile. Completarea chestionarelor s-a realizat individual și a fost anonimă și confidențială. Timpul necesar completării a fost estimat la aproximativ 45 de minute. După completare s-au introdus chestionarele în același plic, care a fost predat supraveghetorului.
Populația, eșantionul și alegerea participanților
Structura eșantioanelor de cercetare a fost următoarea:
Numărul total de subiecți: 88 elevi din cadrul Colegiului Național „Vladimir Streinu”
În funcție de anul de studiu și de sex:
Fig. 2. Graficul repartiției pe sexe a subloturilor de cercetare
Deoarece am optat pentru cercetare aplicată pe tot colectivul clasei a apărut o diferență în ceea ce privește structura în funcție de gen a subloturilor de cercetare. Astfel în cazul clasei a IX-a se poate observa o structură mai echilibrată a lotului.
Din motivele enumerate mai sus, am decis ca analiza răspunsurilor să fie realizată atât în funcție de gen cât și pe baza răspunsurilor medii obținute în cazul întregului lot.
Fig. 3. Structura întregului lot în funcție de sex
Și în cazul întregului lot se poate observa o disproporție în ceea ce privește repartiția pe sexe a elevilor (proporția fetelor în cadrul lotului este aproape dublă față de cea a băieților).
Fig.4. Structura pe ani de studiu a elevilor
Avantajul alegerii modalității de lucru cu grupuri compacte a constat, pe de altă parte, în posibilitatea egalizării subloturilor de cercetare, ceea ce a permis analizarea în funcție de vârstă a influențelor mass-media asupra adolescenților și observarea modului în care activitățile de consiliere pot determina o utilizare eficientă a noilor tehnologii în activitatea de predare-învățare.
În funcție de mediul de proveniență structura a fost următoarea:
Fig. 5. Structura lotului în funcție de mediul de proveniență
Așa cum era de așteptat, în cazul analizei mediului de proveniență s-a putut observa o predominanță a elevilor care provin din mediul urban. Acest fapt face necesară efectuarea unui studiu ulterior care să surprindă mai clar diferențele care apar în ceea ce privește influența pe care mediul de proveniență o are asupra comportamentului adolescenților față de tehnologiile informaționale.
Acest fapt devine cu atât mai evident cu cât, din observațiile efectuate, a rezultat că nivelul de pregătire al părinților elevilor din mediul rural este în general mai redus decât al celor din mediul urban.
Fig. 6. Grafic reprezentând nivelul de pregătire a părinților elevilor din cadrul lotului de cercetare
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că adolescenții din mediul rural au un acces redus la activitățile de consiliere școlară, ceea ce poate genera o reacție ușor negativă față de mijloacele mass-media.
Metode și tehnici utilizate în selectarea și producerea datelor și informațiilor
Având în vedere complexitatea subiectului abordat, am ales să utilizăm mai multe instrumente de cercetare pentru a surprinde în ansamblu și cât mai în detaliu modul în care mass-media influențează modul de gândire al adolescenților și care sunt efectele preconizate ale schimbării de mentalitate asupra evoluției viitoare a societății.
În primul rând, am utilizat metoda interviului pentru a putea determina modul de autoevaluare și de a identifica aspirațiile, interesele și modalitățile de răspuns ale elevilor la provocările societății informaționale.
De asemenea, am încercat să determinăm și modul în care mijloacele de informare în masă influențează conștiința adolescenților și care sunt acei determinanți care produc efecte de dependență cu efect distructiv asupra psihicului uman.
Interviul realizat s-a desfășurat pe baza a două chestionare cu răspunsuri deschise din considerentul de a da tinerilor o posibilitate cât mai mare de a-și exprima necenzurat propriile idei.
Un alt instrument utilizat a fost chestionarul structurat cu răspuns dihotomic (da-nu). Acest chestionar a fost format dintr-un număr de zece întrebări destinate pe de o parte identificării gradului de dependență al tinerilor de tehnologia mass-media iar, pe de altă parte, identificării tipului de comportament social al acestora.
Chestionarul a fost utilizat în cadrul cercetării deoarece reprezintă modalitatea cea mai larg răspândită în cercetările sociologice.
Chestionarul de cercetare sociologică reprezintă un ansablu de întrebări și, eventual, de imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care determină răspunsuri ce urmează a fi integistrate în scris în vederea rezolvării unei probleme de interes științific.
O definiție semnificativă prezintă chestionarul ca fiind o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise, imagini grafice, cu funcții de stimul în raport cu ipotezele cercetării care, prin administrare de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris.
Cel de al treilea instrument de evaluare a constat într-un set de patru întrebări cu răspuns semideschis destinate facilitării comparației între comportamentul în cadrul grupului social și modul în care acesta poate fi influențat de mijloacele mass-media.
Observația comportamentului subiecților și studiul documentelor personale au avut rolul de a completa datele referitoare la subiecții din cadrul lotului de cercetare ajutându-ne să realizăm o imagine de ansamblu a tipologiei comportamentale a acestora.
Activitatea de cercetare s-a finalizat prin intermediul unei întrebări referitoare la importanța pe care elevii o dau activităților de consiliere școlară pe teme de influență a mass-mediei în viața personală cu scopul de a identifica modalitățile optime de intervenție care să transforme mijloacele de comunicare în masă într-un aliat în cadrul sistemelui educativ.
Validitatea datelor colectate din teren a fost verificată prin utilizarea unor programe moderne de interpretare a acestora.
Astfel, unul dintre principalele instrumente utilizate în analiză a fost Programul de analiză statistică pentru calculator „Statistical Package for the Social Sciences” pe scurt SPSS.
Acest program este destinat atât gestionării cât și analizei informatizate a datelor, utilizarea lui prezentând o serie de avantaje dintre care se pot enumera :
suplețe în stabilirea condițiilor de prelucrare a datelor;
prezentare sugestivă a rezultatelor, în tabele și grafice;
soluționarea problemelor complexe prin metode statistice avansate;
simplitate în manevrare.
De asemenea, trebuie menționat faptul că, utilizarea programului de analiză statistică SPSS 10 a avut ca scop și eliminarea erorilor de prelucrare, care puteau să apară într-o prelucrare de tip clasic a rezultatelor, mai ales în condițiile în care s-a utilizat o multitudine de probe care au condus la o cantitate de date foarte mare.
În cadrul analizei și interpretării datelor am avut în vedere următoarele:
Calcularea mediilor și a medianei (Descriptive statistics)
Compararea mediilor rezultate;
Stabilirea corelației dintre variabile (Pearson)
Cercetarea a avut în vedere atât o analiză cantitativă cât și una calitativă a rezultatelor.
Descrierea informațiilor și datelor analizate în lucrare
Așa cum s-a văzut și în prima parte a lucrării comportamentul unui tânăr reprezintă atât o imagine a trecutului său, cât și cea a unui viitor posibil.
În același timp, trebuie avută în vedere continua dezvoltare a societății, permanenta transformare și perfecționare a tinerilor prin cooptarea de noi calități sau dezvoltarea celor existente, ori, dimpotrivă, deteriorarea celor existente.
Trebuie menționat caracterul dinamic al comportamentului, natura nestatornică care face ca el să iasă din unghiul de atac al cercetărilor facile, însă nu înseamnă că el este inabordabil, ci numai că este mai dificil de prospectat.
În pofida dificultăților, exigențele cercetării științifice impun împletirea studiului sincronic cu analiza diacronică a procesului de formare a comportamentului sub acțiunea influențelor mass media, ceea ce implică depășirea obligatorie a impedimentului datorat naturii dinamice a comportamentului.
O anumită îndoială cu privire la posibilitatea prospectării comportamentului tinerilor sub influența mass-media, derivă și din complexitatea acestuia și mai ales a procesului lui de formare. Complexitatea procesului constituirii comportamentului, provine, între altele, din faptul că se referă la ceva care, pe lângă faptul că nu este bine definit, se află (deocamdată) și sub semnul incertitudinii în ceea ce privește concretizarea sa. De asemenea, procesul constituirii comportamentului se realizează într-un spațiu în care se interferează complex o mulțime de factori obiectivi și subiectivi. În general, modalitățile de abordare a diverselor probleme și opțiunile pe care le pot face factorii subiectivi în sfera posibilităților ce li se oferă poartă pecetea transformărilor prilejuite de evoluția obiectivă a proceselor sociale. Prospectarea procesului de constituire a comportamentului este, deci, posibilă numai prin luarea în considerare a condițiilor obiective în care aceasta se desfășoară.
Tot în acest fel, argumentelor favorabile posibilității studierii problematicii idealului li se poate adăuga și următorul: posibilitatea prospectării procesului de constituire a comportamentului decurge și din faptul că există jaloane ferme de raportare, prezentate de mass-media. În acest fel, se studiază nu evoluții aleatoare, ci traiectorii a căror anticipare la nivel macrosocial este statuată în modele.
În cazul prezentei cercetări, cercetarea s-a desfășurat prin intermediul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică din cadrul Colegiului Național ,,Vladimir Streinu” Găești.
Un impediment a constat în faptul că întrebările din interviuri erau divulgate celorlalți colegi de clasă, astfel, următorii subiecți intervievați, cunoșteau deja întrebările, având formulate mental și răspunsurile. Răspunsurile subiecților, la un moment dat puteau deveni asemănătoare, ceea ce inducea posibilitatea apariției subiectivismului și apariției erorilor în cercetare.
Din acest motiv, am recurs la aplicarea chestionarelor în cadrul activităților frontale desfășurate cu clasa prin aplicarea în unele cazuri a unui interviu nestructurat, doar acționând ca moderator, prin stimularea subiectului de a vorbi liber despre tema abordată.
Pe parcursul interviurilor, intenționat nu am respectat una dintre regulile observației științifice (notarea imediată a celor observate), întrucât acțiunea de notare ar fi creat subiectului suspiciune prin apariția atmosferei de interogatoriu, demolând activitatea de construire a relației bazată pe încredere și armonie.
Pe de altă parte, analiza atât cantitativă cât și calitativă a datelor obținute, precum și analiza diferențială, au avut rolul de a elimina posibilitățile apariției unor deformări analitice a datelor prin raportare globală la un grup cu caracteristici de personalitate diferite.
Este cunoscut faptul că dezvoltarea psihoindividuală cunoaște diferențieri între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin la vârsta adolescenței.
Analize și interpretări
Analiza și interpretarea datelor obținute în cadrul interviului
Interviul a avut rolul de a crea un climat de încredere între cel care a efectuat cercetarea și elevi intervievați, dând posibilitatea acestora de a se exprima liber și a avea certitudinea că sunt ascultați fără a fi criticați. Răspunsurile conștiincioase și sincere obținute în cadrul interviului au dat elevului prilej de meditație, deci, pe lângă informațiile oferite, interviul a avut și un efect educativ asupra elevilor.
Fig. 7. Modul în care elevii își autocaracterizează propria tipologie comportamentală
Așa cum se poate observa din graficul alăturat conduita revolteispecifică vârstei îl determină pe adolescent să manifeste o conduită de revoltă față de impunerile adulților în încercarea de a-și afirma propria personalitate (preponderența descrierii propriei tipologii ca fiind: nervos; sentimental; coleric și sangvin).
La această vârstă (așa cum am arătat pe parcursul lucrării, adolescentul refuză sistematic și ostentativ ceea ce a învățat sau a fost obligat să învețe; el adoptă atitudini negativiste, contrazice fără temei, ironizează, utilizează un limbaj ieșit din comun, de multe ori agresiv).
Pe de altă parte, există o parte dintre adolescenți care manifestă în mod exagerat o conduită a închiderii în sinemanifestată prin interiorizare și îndepărtarea de societate.
Fig. 8. Grafic reprezentând atașamentul elevilor față de familia de proveniență
Din analiza calitativă a datelor obținute în cadrul interviului a rezultat (așa cum se poate observa și în graficul alăturat) că, adolescenții, cu toată atitudinea de revoltă caracteristică vârstei, prezintă un atașament destul de ridicat (75 %) față de familia de proveniență.
Totuși, analizând structura răspunsurilor în funcție de vârstă și de caracteristicile de gen, am putut observa o diferențiere a acestora. Astfel:
Persoanele de sex feminin sunt mai atașate față de familie decât cele de sex masculin;
Odată cu creșterea în vârstă atașamentul față de familie cunoaște o reevaluare în sensul că, din perspectiva accederii la statutul de adult, familia cunoaște o creștere a importanței pentru autorealizarea personală.
Fig. 9. Grafic de reprezentare a perspectivei profesionale declarate a elevilor (%)
În ceea ce privește modul de percepere a perspectivei profesionale proprii de către elevi, se pot constata următoarele:
Se constată o predominanță a expectativelor înalt profesionale (studii superioare) în cazul tuturor elevilor din învățământul liceal;
În cazul orientărilor spre o carieră educațională, se poate constata că elevii nu o consideră ca fiind o perspectivă de viitor ceea ce ne determină să afirmăm că atitudinea generală a societății față de sistemul educațional trebuie să cunoască o prefacere profundă;
În cazul carierelor vocaționale reprezentarea ca și posibilitate de dezvoltare personală este destul de bine conturată.
În cazul analizei pe grupe de vârstă și pe mediul de proveniență am putut constata următoarele:
Orientarea către cariere artistice cunoaște o descreștere odată cu înaintarea în vârstă;
Interesul spre mediul de afaceri este în creștere la clasele mari;
Elevii care provin din mediul rural au o expectanță profesională mai scăzută decât cei proveniți din mediul urban;
Ancorarea în realitatea realizării unei cariere ulterioare cunoaște un trend ascendent.
Din analiza datelor obținute și prin corelarea acestora cu observațiile făcute pe parcursul aplicării interviului (întrebările elevilor și modul de analiză a sarcinii primite) s-au putut formula următoarele concluzii:
Deși identificarea cu familia de proveniență este ridicată, influența mass-media, prin prezentarea uneori greșită a modelelor valorice are o influență semnificativă în dezvoltarea personalității tinerilor (carierele artistice și cele de afaceri de multe ori nu au legătură cu realitatea obiectivă oferită de posibilități);
Perioada adolescenței, prin caracteristicile specifice vârstei, predispune tânăra generație la dezvoltarea unor trăsături de personalitate decompensate prin influențele excesive ale mijloacelor de informare în masă, ceea ce face utilă activitatea de consiliere școlară în vederea corectării abaterilor comportamentale;
Nu trebuie neglijat rolul familiei în educația tinerei generații și posibilitățile de control parental al accesului la mijloacele de informare (acest control contribuind la eliminarea greșitei informări a elevilor și, prin urmare, la scăderea posibilității de apariție a abaterilor comportamentale).
Analiza și interpretarea datelor obținute în cadrul chestionarului nr.1
Așa cum am văzut și în partea de prezentare a metodelor de cercetare, primul chestionar a fost compus dintr-un număr de patru întrebări care au vizat, pe de o parte, nivelul de influență perceput (de către elevi) a mijloacelor mass-madia și ale microgrupului școlar asupra propriei dezvoltări și, pe de altă parte, măsurarea gradului de identificare a tinerilor cu diverse personalități promovate de către mijloacele de comunicare în masă.
Rezultatele obținute au fost analizate, din motive obiective, atât pe niveluri de vârstă cât și în funcție de gen, pentru ca, în final, să fie realizată o analiză corelaționară între toate acestea. Astfel:
Din punctul de vedere al influenței pe care o are mass- media asupra adolescenților s-au obținut următoarele rezultate:
Băieții din clasa a IX-a se percep într-o mică măsură influențați de către acestea (30%) iar dintre aceștia, numai 15% simt că mass-media are o influență negativă asupra lor;
Fig. 10. Graficul influenței percepute a mass-media față de băieții din clasa a IX-a
Se poate observa totuși că, un număr ridicat dintre aceștia au o atitudine evitantă în formularea unei păreri (38 %) ceea ce denotă o posibilă influență a dependenței față de părerea examinatorului;
În ceea ce privește fetele de clasa a IX-a se poate constata că, influența pe care o are mass-media asupra dezvoltării propriei personalități este mai ridicată (75 %) iar, dintre acestea, resimt o influență negativă un număr destul de semnificativ (56 %);
Fig. 11. Graficul influenței percepute a mass-media față de fetele din clasa a IX-a
Numărul fetelor care evită răspunsul este nesemnificativ ceea ce poate însemna că acestea prezintă un grad mai ridicat de autoresponsabilizare față de propria persoană decât băieții;
Corelând datele obținute de către elevii de clasa a IX-a (indiferent de sex) rezultă că:
Mass-madia influențează destul de mult personalitatea elevilor de clasa a IX-a ceea ce determină necesitatea activităților de consiliere școlară;
Fetele sunt mai responsabile față de propria devenire ceea ce denotă un nivel ridicat de dezvoltare a pesonalității;
Băieții au un caracter mai pasiv-ezitant față de asumarea responsabilității.
Fig. 12. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de băieții din clasa a IX-a
În cazul influenței microgrupului școlar (clasa) față de băieții de clasa a IX-a se poate constata o creștere a numărului de răspunsuri de acceptare a influenței (69 %) cu mențiunea că se mențin atitudini de evitare a răspunsurilor la întrebarea formulată;
Numărul celor care se declară influențați pozitiv de către microgrupul școlar (38 %) este destul de ridicat ceea ce semnalează o capacitate crescută de imitație a comportamentului celorlalți membrii ai grupului dar și existența unui sentiment de siguranță în situațiile anomice (persoana are posibilitatea de a se identifica cu grupul, ceea ce reduce gradul de responsabilitate individuală);
Fig. 13. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de fetele din clasa a IX-a
Fetele de clasa a IX-a resimt o influență puternică a microgrupului școlar (81 %)- chiar ușor mai mare decât cea a mijloacelor mass-media – ceea ce ne face să ne gândim la o vulnerabilitate a acestora față de părerea celorlalți;
Proporția celor care se declară influențate în mod pozitiv de către microgrupul școlar (56 %) întărește afirmația anterioară și poate fi privită ca fiind o caracteristică feminină dacă luăm în considerare și vulnerabilitatea manifestată în cazul primului item;
Se poate totuși observa că, la fel ca și în cazul întrebării anterioare, fetele își însușesc responsabilitatea răspunsului ceea ce denotă un nivel crescut de dezvoltare al propriei personalități;
Din corelarea datelor obținute în cadrul primelor două întrebări se pot desprinde următoarele concluzii:
Pentru elevii de clasa a IX-a cel mai important mediu de influențare a comportamentului îl constituie grupul;
Influența mass-media este crescută dar se subordonează părerilor generale ale microgrupului acceptat de către adolescenți;
Modalitățile de intervenție în cadrul activităților de consiliere trebuie să țină cont de aceste caracteristici ale adolescenților dacă se dorește o eficientizare a procesului instructiv-educativ.
Fig.14. Personalitatea cea mai apreciată de către băieții de clasa a IX-a
În cazul exprimării gradului de apreciere a personalităților publice prezentate de mass-media , băieții au arătat o predilecție față de cele din muzică și sport urmate de cele din industria filmului și a divertismentului;
Personalitățile politice și cele din economie sunt foarte slab reprezentate;
Fig.15. Personalitatea cea mai apreciată de către fetele de clasa a IX-a
După cum se poate observa, în cazul fetelor, marea majoritate a personalităților apreciate fac parte din lumea muzicii;
Analizând datele obținute se poate trage concluzia că majoritatea programelor TV sau a siturilor Web accesate fac parte din lunea divertismentului;
Trebuie menționat că, personalitățile din lumea științei sau ale educației nu au fost specificate ca fiind preferate;
Fig. 16. Muzica preferată de către băieții din clasa a IX-a
Fig. 17. Muzica preferată de către fetele din clasa a IX-a
În ceea ce privește preferința muzicală a elevilor de clasa a IX-a se poate observa o mai mare omogenitate între fete și băieți în sensul că muzica lentă are aproximativ aceeași reprezentare cu cea de factură mai alertă;
Acest fapt reliefează un echilibru relativ în modul de acțiune a tinerilor;
Fig. 18. Graficul influenței percepute a mass-media față de băieții din clasa a X-a
În cazul băieților din clasa a X-a se poate observa că doar 22 % recunosc influența pe care mass-media o are asupra propriei persoane în timp ce 44 % refuză să răspundă la această întrebare;
Spre deosebire de aceștia, fetele recunosc într-o proporție ridicată ( 65 %) că sunt influențate de către mijloacele de informare în masă;
Procentul persoanelor care consideră că nu sunt influețate în nici un fel de către mijloacele amintite se menține la un nivel asemănător cu cel din clasa anterioară (35 % în cazul fetelor și 34 % în cazul băieților );
Fig. 19. Graficul influenței percepute a mass-media față de fetele din clasa a X-a
Din datele prezentate mai sus putem concluziona că:
Scade procentul elevilor care se simt influențați de către mass-media în paralel cu o creștere a caracterului pasiv evitant în cazul băieților;
Activitățile de consiliere școlară conduc la diminuarea în special a influențelor negative ale mijloacelor de comunicare în masă;
Independența comportamentală este în ușoară creștere pe parcursul clasei a X-a.
Fig. 20. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de băieții din clasa a X-a
În ceea ce privește influența microgrupului școlar asupra adolescenților se poate observa un procent ridicat al celor care acceptă existența acestuia (67 % în cazul băieților și 70 % în cazul băieților) cu precizarea că fetele consideră în proporție mai mare că sunt influențate în mod pozitiv;
Acest fapt semnifică intensificarea naturală a legăturilor care se realizează între elevii dintr-o clasă în cursul celui de al doilea an de studiu;
Fig. 21. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de fetele din clasa a X-a
La fel ca și în celelalte cazuri analizate se poate observa procentul mai ridicat al băieților care evită să răspundă la întrebare;
Fig.22. Personalitatea cea mai apreciată de către băieții de clasa a X-a
Fig.23. Personalitatea cea mai apreciată de către fetele de clasa a X-a
În ceea ce privește aprecierea față de personalități publice se poate observa că, pe lângă diversificarea răspunsurilor (aprecieri inclusiv pentru personalități din economie și politică) se realizează o polarizare a preferințelor pentru personalitățile din muzică;
Preferințele pentru un anumit tip de personalitate poate fi pus pe seama comportamentului învățat în cadrul grupului (conformarea la tipul comportamental majoritar) ceea ce, în lipsa unei activități susținute de pozitivare comportamentală prin intermediul consilierii, poate conduce la apariția unui dezinteres față de activitățile de învățare;
Se mențin unele diferențieri de gen în privința preferințelor;
Fig. 24. Muzica preferată de către băieții din clasa a X-a
Fig. 25. Muzica preferată de către fetele din clasa a X-a
În ceea ce privește preferințele muzicale ale elevilor de clasa a X-a se poate observa o alunecare a preferințelor în mod îngrijorător către formele de pseudomuzică (manele și rap) mai ales în cazul fetelor;
Acest fapt poate fi pus pe seama lipsei de control din partea adulților asupra accesului tinerilor la programele de propagare a emisiunilor subculturale;
Efectul în timp al creșterii accesului la forme de comunicare care proslăvesc subcultura (modele de succes reprezentate de cântăreți de manele și persoane care s-au promovat fără a avea alte atuuri decât forma fizică) este acela de a diminua puternic capacitatea de implicare în propria existență, determinând pasivitate în planificarea activităților viitoare și în organizarea programului zilnic, cultivând plictiseala, dezinteresul sau apatia, inhibând comportamentele sau inițiativele de ordin subiectiv, ca reflex al voinței și reflecției personale;
În ceea ce privește răspunsurile obținute de la elevii de clasa a XI-a referitor la influența mass-media asupra propriei dezvoltări personale, se poate observa că, față de anii anteriori se înregistrează o creștere a proporției celor care recunosc influența acesteia (50 % în cazul băieților și 65 % în cazul fetelor) în detrimentul non-răspunsurilor care rămân la un nivel nesemnificativ;
Fig. 26. Graficul influenței percepute a mass-media față de băieții din clasa a XI-a
Fig. 27. Graficul influenței percepute a mass-media față de fetele din clasa a XI-a
Se constată, pe de altă parte, o diferențiere netă a comportamentului celor două sexe în sensul că fetele sunt mult mai predispuse să recunoască rolul negativ pe care îl poate juca preluarea informațiilor numai prin intermediul mass-media, în timp ce băieții iau în considerare mai mult efectele pozitive ale acesteia;
Se manifestă, în același timp, o atitudine de afirmare a independenței față de influențele exterioare prin creșterea procentului de subiecți care afirmă că nu sunt influențați de către mass-media în nici un fel;
Faptele amintite mai sus sunt specifice vârstei cronologice și sunt determinate de tendințele de autoafirmare a propriei individualități ca și efect al pregătirii de intrare în perioada adultă (ceea ce presupune asumarea din ce în ce mai mare a responsabilității față de propria dezvoltare socială);
Fig. 28. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de băieții din clasa a XI-a
Fig. 29. Graficul influenței percepute a microgrupului școlar față de fetele din clasa a XI-a
Influențele grupului asupra propriei personalități cunosc același trend ascendent ca răspuns al coeziunii generate de trecerea timpului (60 % în cazul băieților și 80 % în cazul fetelor);
Se observă totuși o continuare a tentației băieților de a atribui comportamentele negative influențelor grupului (30 %) față de atitudinea fetelor de asumare a conduitelor negative în condițiile atribuirii actelor pozitive influențelor de grup;
Din cele prezentate mai sus se poate concluziona că și pe parcursul acestui nivel de școlarizare, fetele dovedesc un grad mai ridicat de maturizare socială;
Fig.30. Personalitatea cea mai apreciată de către băieții de clasa a XI-a
Fig.31. Personalitatea cea mai apreciată de către fetele de clasa a XI-a
În ceea ce privește alegerea personalității preferate se poate observa aceeași tendință de diferențiere a celor două sexe. Astfel :
În timp ce alegerile băieților cunosc o diversificare în creștere, fetele dovedesc o constanță în opțiuni prin alegerea predilectă a personalităților din domeniul muzical;
Băieții dovedesc o mai mare flexibilitate datorită predispoziției genetice de acceptare a situațiilor provocatoare, situații care le permite și afirmarea mult mai acută a propriei capacități;
Fig. 32. Muzica preferată de către băieții din clasa a XI-a
Fig. 33. Muzica preferată de către fetele din clasa a XI-a
În cazul alegerii muzicii preferate se poate observa aceeași tendință de polarizare a răspunsurilor, dar, spre diferență de cazurile anterioare, se poate observa o polarizare chiar în interiorul grupelor de sex în sensul împărțirii aproape paritare între repondenții care aleg muzica pseudoculturală și cei care aleg muzica corespondentă autoafirmării personalității active.
Analizând răspunsurile întregului lot de subiecți, se poate constata că efectul mass – media asupra formării personalității adolescentului conduce la:
Acordarea de mai mult timp vieții virtuale în detrimentul vieții reale;
Preocuparea pentru construcția și extinderea vieții virtuale și cultivarea plictiselii;
Inhibarea comportamentelor și inițiativelor creative;
Cultivarea dezinteresului față de educație;
Cultivarea indiferenței față de semeni și problemele existente;
Înclinarea sau atragerea către activitățile distractive ce introduc mintea în aceeași stare pasivă, de relaxare;
Lipsă de răbdare;
Preocuparea cea mai de seamă a tinerilor față de aspectul exterior – nu disprețuiesc ultimele noutăți vestimentare din magazine, gândindu-se în permanență cum să se mai distreze.
Fără a minimaliza rolul familiei, se constată că influența cea mai profundă asupra formării tânărului se exercită în zona cea mai apropiată a mediului social care pentru elevi reprezintă colectivul clasei.
Analiza și interpretarea datelor obținute în cadrul chestionarului nr.2
Așa cum am arătat în descrierea probelor de cercetare, cel de al doilea chestionar este alcătuit dintr-un număr de zece întrebări cu răspunsuri da/nu care au rolul de a reliefa gradul de influență a mijloacelor mass-media în dezvoltarea comportamentului social al adolescenților.
Întrebările sunt grupate pe două paliere. Astfel:
Primul tip de întrebări măsoară nivelul de utilizare a mijloacelor media de către adolescenți;
Cel de al doilea tip de întrebări încearcă să surprindă scopul utilizării acestor mijloace și efectul pe care îl au în instruirea tinerilor.
Interpretarea datelor obținute se va face prin compararea răspunsurilor oferite de către repondenți pentru fiecare întrebare în parte cât și prin analiza comparativă între diferitele niveluri de vârstă și gen.
Pentru o mai facilă interpretare am procedat la centralizarea datelor oferite pe grupe de gen și vârstă.
Acest mod de centralizare ne-a permis formularea următoarelor observații:
S-a putut observa o tendință mai ridicată a băieților de a oferi răspunsuri conforme cu normele educative în dorința de a face „pe plac examinatorului” fapt reliefat prin analiza comparativă între rezultatele obținute în cadrul acestui chestionar și celelalte probe aplicate (vezi capitolul…..);
Fetele prezintă un grad mai ridicat de asumare a responsabilității în oferirea răspunsurilor.
Tab. 2. Răspunsuri centralizate oferite de către băieți în cadrul celui de al doilea chestionar
În cazul băieților se poate observa că, la întrebările 2, 4, 8 și 9 răspunsurile sunt predominant pozitive în timp ce răspunsurile la întrebările 3, 5 și 6 sunt predominant negative. Acest lucru poate avea următoarele semnificații:
Deși utilizează în mod frecvent internetul (intrebarea 2) se declară nesatisfăcuți de către acesta (întrebarea 4);
Adolescenții băieți sunt preocupați de propria dezvoltare personală (întrebarea 8) fapt pentru care pot depune un efort susținut (întrebarea 9);
Nu utilizează internetul pentru a intra în legătură stabilă cu persoane necunoscute (fapt contrazis de observațiile făcute pe parcursul cercetării);
Sunt foarte mult preocupați de activitățile care implică interacțiuni directe (întrebările 5 și 6).
Tab. 3. Răspunsuri centralizate oferite de către fete în cadrul celui de al doilea chestionar
În cazul fetelor se poate observa că răspunsurile predominant pozitive sunt cele oferite la întrebările 1, 2, 4, 8 și 9, în timp ce răspunsuri predominant negative sunt obținute numai la întrebarea 3.
Analiza răspunsurilor oferite ne conduce la următoarele concluzii:
Fetele sunt mai interesate decât băieții de serialele TV;
În cazul intrebărilor 2 și 4 se observă același comportament ca al băieților;
Și fetele sunt interesate de propria dezvoltare personală, fapt pentru care sunt dispuse să depună un efort susținut;
Nu consideră utilă stabilirea unei relații stabile cu persoane necunoscute prin intermediul internetului;
Spre diferență de băieți valorizează mai mult produsele media (răspunsurile la întrebările 5 și 6).
Pentru formularea unor observații mai concludente vom recurge la o interpretare comparativă a răspunsurilor pentru fiecare întrebare din cadrul chestionarului între cele două genuri și vom urmări evoluția acestora în funcție de vârstă.
Fig. 34. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 1 de către elevi
În cazul primei întrebări se poate constata că răspunsurile afirmative au fost net superioare pe toată perioada școlarității în cazul fetelor.
Acest lucru poate semnifica o mai mare predispoziție a acestora de a urmării seriale TV.
Pe de altă parte, urmărind răspunsurile date de către elevi în cazul celei de a doua întrebări se poate constata că, băieții urmăresc mai puțin programele TV, în condițiile în care sunt mai mult interesați de rețelele de socializare.
Fig. 35. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 2 de către elevi
Totuși, făcând un cumul al procentelor obținute, rezultă o mai mare dependență a fetelor de mijloacele de comunicare mass-media.
Analizând procentajele totale obținute (mediile între cele două genuri) putem concluziona că adolescenții prezintă un interes crescut față de noile tehnologii de transmitere a informațiilor.
Acest fapt, așa cum am arătat în prima parte a lucrării poate conduce la o disoluție a capacității de întreținere a unei relații sociale stabile și evolutive în mediu natural.
Fig. 36. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 3 de către elevi
În ceea ce privește răspunsurile pentru întrebarea 3 se poate constata o predispoziție mai ridicată a băieților de a intra în contact cu peroane străine prin intermediul rețelelor de socializare.
Tendințele răspunsurilor ne arată că această diferențiere crește odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce arată caracterul expansiv al genului masculin.
Pe de altă parte, răspunsurile oferite reflectă tabuurile sociale care sunt mai stricte în ceea ce privește relațiile sociale ale fetelor.
Fig. 37. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 4 de către elevi
Așa cum am arătat și anterior (în cadrul analizei globale a rezultatelor), rezultatele obținute în cadrul întrebării 4 sunt în contradicție cu rezultatele obținute în cazul întrebărilor 1 și 2 ceea ce relevă un anumit nivel de conformism al elevilor de liceu.
Scorurile ridicate obținute în cazul acestei întrebări ne-ar conduce la ideea că elevii consideră mass-media ca fiind un factor de stres, ceea ce este contrazis și de observațiile directe efectuate.
Fig. 38. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 5 de către elevi
Se constată (în cazul întrebării nr. 5) că fetele dezvoltă o mai mare față de mijloacele de comunicare în masă dar, pe de altă parte, corelând datele cu cele obținute anterior, putem presupune că, în cazul acestora, se manifestă un grad mai ridicat de asumare a răspunderii față de răspunsurile oferite.
Fig. 39. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 6 de către elevi
Vulnerabilitatea crescută a fetelor față de mijloacele audio-vizuale este demonstrată și de către răspunsurile oferite la întrebarea 6 , cu următoarele specificații:
Pe perioada clasei a IX-a dependența pare a fi mai ridicată în cazul băieților;
Odată cu creșterea în vârstă a subiecților se pare că dependența față de mijloacele mass-media cunoaște un trend ascendent.
Datele prezentate ne conduc la concluziile următoare:
Învățarea cu televizorul și cultivarea acestui obicei, înseamnă de fapt modelarea structurilor neuronale care determină cortexul să răspundă la porovocările realității potrivit tipul de experienă propus de mass-media;
Obișnuirea creierului cu atitudinea pasivă îl face dependent de ,,plăcerea facilă a ecranului video” și îi slăbește abilitățile mentale, obișnuindu-l pe adolescent să nu reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu dialogheze sau să nu se concentreze cu atenție la problemele pe care le întampină.
Fig. 40. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 7 de către elevi
Pe de altă parte, răspunsurile oferite în cadrul itemului 7 demonstrează rolul facilitator al mijloacelor mass-media în obținerea de informații.
Prin analiză comparativă se poate observa că fetele, datorită predilecției spre serialele TV, se constată o informare referitoare la problemele „cetății” mult mai redusă.
Fig. 41. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 8 de către elevi
În ceea ce privește rezultatele obținute în cadrul întrebării 8 se poate semnala o similitudine a răspunsurilor oferite de către cele două genuri.
Acest fapt induce ideea că adolescenții sunt profund interesați de prefacerea personală a propriei ființe, ceea ce îi menține în sfera marilor „visători” conferindu-le (la fel ca și adolescenților care nu au beneficiat de „binefacerile” societății de consum) calități unice ce pot fi valorificate în cadrul activităților instructiv-educative.
Dispoziția acestor elevi de a se autoperfecționa trebuie valorificată prin adoptarea unor mijloace moderne de predare-învățare care să le faciliteze accesul la informație în paralel cu cenzurarea factorilor media negativi.
Din acest motiv, considerăm că realizarea unui parteneriat părinte-școală este extrem de important în acest moment.
Fig. 42. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 9 de către elevi
Dispoziția elevilor spre desfășurarea unor activități care să le pună în valoare aptitudinile personale este demonstrată și prin răspunsurile oferite în cazul itemului 9.
Se poate observa cota crescută a celor care declară că pot întreține o activitate care să ceară perseverență și minuțiozitate.
Fig. 43. Răspunsuri oferite la întrebarea nr. 10 de către elevi
În cazul întrebării 10 se poate observa o evoluție inversă în timp a celor două genuri.
Astfel, în timp ce băieții acordă o importanță din ce în ce mai scăzută modei, fetele percep modul de a fi din ce în ce mai legat de aceasta.
Acest fapt poate fi pus pe natura sexuală a subiecților (cunoscut fiind faptul că fetele își dezvoltă la maturitate abilitățile de „seducător”) și pe maturizarea mai timpurie a acestora.
În concluzie, analizând global rezultatele obținute în cadrul chestionarului amintit putem spune că:
Se constată o dependență crescută a tinerei generații față de informațiile obținute prin mijlocul instrumentelor mass-media;
Caracteristicile vârstei nu sunt estompate de influențele mediului comunicațional la această vârstă;
Capacitatea de comunicare directă este înlocuită în această epocă de capacitatea de comunicare virtuală;
Utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare în masă poate avea un rol pozitiv în cadrul activităților instructiv-educative.
Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în cadrul evaluării activităților
Așa cum se poate observa și din graficul alăturat, elevii din cadrul lotului de testare au apreciat pozitiv într-o mare măsură activitatea de consiliere, declarând textual că doresc o aprofundare a activităților de acest fel.
Fig.44. Graficul reprezentând nivelul de apreciere a activității desfășurate
Acest fapt ne îndreptățește să afirmăm că orele de consiliere educațională dețin un rol central în cadrul procesului instructiv-educativ, fiind cele care facilitează accesul copiilor la informații.
CAPITOLUL 3
CONCLUZII, REFLECȚII PERSONALE
ȘI RECOMANDĂRI
Personalitatea are în adolescență toate elementele structurale și ajunge la o organizare a acestora care dă unicitate și originalitate sistemului de ansamblu.
Din acest motiv, putem afirma că, la această vârstă, personalitatea este în linii mari constituită deoarece dispune de toate laturile și chiar de maturizarea relațiilor dintre ele.
Având în vedere aceste aspecte putem aprecia că adolescența reprezintă un moment de răscruce în devenirea personalității umane, ceea ce ne determină să identificăm orice situație dificilă care-i tulbură sentimentul autoestimativ punându-i sub semnul întrebării valoarea personală.
În lipsa unei atitudini de înțelegere, individul va căuta o realitate umană inferioară valoric, la care raportându-se, să-și diminueze sentimentul de lipsă de valoare proprie.
,,Așa se obișnuiește”, ,,așa se face”, ,,și alții sunt în aceeași situație”, ,,aceasta e moda”, ,,să fim în rândul lumii”, sunt numai câteva crâmpeie din limbaj care conturează o concluzie: când idealul este spulberat de realitate, individul va folosi comparația cu scopul de a-și menține echilibrul autoestimativ.
Comparația cu ceilalți se realizează pe o suprafață întinsă care are la un capăt grupul de apartenență al individului, iar la celălalt modelele prezentate de mass-media. Gama posibilităților de raportare fiind extrem de amplă, se ridică problema criteriilor în funcție de care este ales unul sau altele din cadrele de referință. Cu cât cadrul de referință este mai distanțat de subiectul confruntării sub aspectul relațiilor interindividuale sau sub cel al poziției sociale, cu atât consolarea obținută este mai slabă.
Definitorie pentru aceasta este, începând cu lucrurile grave și terminând cu cele de amănunt, necesitatea unei permanente adecvări la real și a unei reconstituiri critice a idealului.
Adolescentul în fața televizorului nu are parte de viața obișnuită a limbajului, de stimularea gândirii și reflecției, pe care mediul uman le oferă. Stimulii vizuali și auditivi percepuți în fața monitoarelor sunt atat de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depășesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul inevitabil este inhibarea unor importante procese mentale. Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înțeleagă ce se întamplă în lumea reală, se multumesc doar cu senzațiile, înlăturând limbajul intern și al gândirii reflexive, trăind o experiență pasivă și pasivizantă pentru mintea umană. După vizionarea prelungită, copiii vor avea tendința de a rămâne în aceeași stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoașterea lumii reale.
Din motivele enumerate mai sus, elaborarea demersului de cercetare a cuprins modul în care mijloacele de comunicare în masă influențează dezvoltarea personalității adolescentului.
Din aplicarea metodelor de cercetare s-au desprins următoarele concluzii:
Se constată o dependență crescută a tinerei generații față de informațiile obținute prin mijlocul instrumentelor mass-media;
Caracteristicile vârstei nu sunt estompate de influențele mediului comunicațional la această vârstă;
Capacitatea de comunicare directă este înlocuită în această epocă de capacitatea de comunicare virtuală;
Utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare în masă poate avea un rol pozitiv în cadrul activităților instructiv-educative.
Rezultatele obținute ne îndrituiesc să spunem că obiectivele cercetării au fost realizate confirmându-se ipotezele de lucru. Astfel:
Dacă mijloacele mass-media sunt utilizate în mod excesiv de către adolescenți, atunci apar o serie de modificări ale comportamentului, opiniilor și atitudinilor acestora față de activitățile educative;
Desfășurarea unor activități de consiliere educativă centrate pe utilizarea rațională a mijloacelor de comunicare în masă are efecte pozitive asupra activităților de predare-învățare;
Utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare în masă poate conduce la realizarea unei activități educative mai atractive.
Propuneri:
Conștientizarea de către elevi a rolului mass – media ca factor de cultură și de educație;
Formarea la elevi în cadrul disciplinelor școlare a gândirii critice și selective cu privire la informațiile provenite din media;
Ajutarea tinerilor să discearnă cu privire la conținuturile media, care din ele promovează valori și care promovează non-valori din interesul creșterii audienței;
Alocarea unui număr mai mare de ore în cadrul Ariei curriculare „Consiliere și orientare”;
Realizarea unei campanii la nivel de liceu în favoarea cărții și lecturii;
Sporirea rolului Centrelor de Documentare și Informare existente la nivelul unităților școlare;
Implicarea elevilor în proiecte și parteneriate cu alte școli și cu instrituții publice (biblioteci, case de cultură,etc) în vederea promovării valorilor autentice;
Informarea părinților cu privire la riscurile la care se expun tinerii prin utilizarea exagerată și necontrolată a mijloacelor media;
Consolidarea relației școală – familie și implicarea părinților alături de elevi în activități tematice.
Realizarea unor Ghiduri de bună practică necesare elevilor, părinților, dar și cadrelor didactice, care să conțină direcții principale de acțiune în ce privește utilizarea rațională a mijloacelor de comunicare în masă.
Ținând cont de faptul că mass – media joacă un rol important în viața societății, lucrarea de față, deși are numeroase limite (numărul restrâns al segmentului de populație investigat, o anumită categorie de vârstă, subiectivismul răspunsurilor determinat de relația profesor – elev inerentă activităților didactice, numărul limitat de întrebări care vizează diferite influențe ale media etc.), ține să tragă un semnal de alarmă asupra influenței negative pe care o are media promovând în spiritul economiei de piață și al profitului imediat non-modele și non-valori.
Pornind de la această temă, și anume „Comportamentul tinerilor sub imfluența mass – media”, pe care o considerăm de importanță deosebită în formarea și dezvoltarea personalității viitoarei generații, se impun cercetări ulterioare și direcții de acțiune pentru reducerea acestor disfuncții ale mijoacelor de comunicare în masă.
BIBLIOGRAFIE
Albulescu,I.,(2003) – Educația și mass-media. Comunicare și învățare în societatea informațională, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
Allport, G.W. (1981)- "Structura și dezvoltarea personalității", București, Editura Didactică și Pedagogică;.
Băban,A., (2009) – Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj-Napoca; Editura Imprimeria Ardealul;
Barnes,J.A.,( 1998 ) – Sociologia minciunii, Iași, Editura Institutului European;
Bertrand, Claude-Jean (coord.),(2001) – O introducere în presa scrisăși vorbită, Iași, Editura Polirom;
Bondrea, A. (1993) – Sociologia culturii. București, Editura Fundației ,,România de Mâine”;
Bondrea, A., (1997) – Sociologia opiniei publice și a mass-media. București, Editura Fundației ,,România de Mâine”,
Cerghit, I.,(1970) – Filmul în procesul de învățământ, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1970;
Cerghit, I.,(1972) – Mass-media și educația tineretului școlar,București, Editura Didactică și Pedagogică;
Chelcea,S.,(2000) – Sociologia opiniei publice.,București, Editura S.N.S.P.A.;
Coman,M.,(1999) – Introducere în sistemul mass-media, Iași, Editura Polirom;
Crețu, T., (2001), Psihologia vârstelor,Universitatea Bucureaști, Editura
Departamentului de Învățământ deschis la Distanță;
Crețu, V.,(1980) – Educația elevilor prin și pentru film, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Cuilenburg, V.,J.J.,Scholten,J.J.O.,Noomen,G.W.,(2000) – Știința comunicării, București ,Editura Humanitas;
DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra,(1999) – Teorii ale comunicării de masă, Iași, Editura Polirom;
Drăgan,I., (1996) – Paradigme ale comunicării de masă, Bucuresti, Casa de Editurăși Presă“ªANSA” S.R.L;.
Drăgan, I. Curs. – Sociologia Comunicării în Masă, Școala Națională de Studii Politice și Administrative;
Dumitru, I.,Al.,(2006) – Consilierea psihopedagogică,Iași, Editura Polirom;
Enăchescu, C., (1996), Tratat de igienă mintală, București, Editura Didactică și
Pedagogică;
Giddens, A.,(2000) – Sociologie, Bucuresti, Editura ALL;
Gheorghe,V.,Criveanu,N.,Drăgulinescu,A.(2007) – Efectele micului ecran aspura minții copilului. București, Editura Prodromos, Asociația Pentru Apărarea Familiei și Copilului;
Haineș,R.,(2000) – Comunicarea televizuală, București, Editura Eficient;
Iluț, P., (2004), Valori, atitudini și comportamente sociale, Iași, Editura Polirom;
Kapferer ,J.A.,(1993) – Zvonurile, București, Editura Humanitas;
Kazuhiko Goto (1979)
Marinescu, V., (2002) – Efectele comunicării – o perspectivă culturologică. București, Editura Tritonic;
McQuail,D.,(1999) – Comunicarea, Iași, Institutul European;
Neculau, A.,(1987) – Comportament și civilizație – mică enciclopedie pentru tineret. București, Editura Științifică și Enciclopedică;
Pica,A.,Pacurariu,A.,(2002), – Consilierea – soluție pentru integrarea socioprofesională a tinerilor , Sibiu, ISJ;
Pleșu,A.,(2009)-Sociologia comunicării și a opiniei publice,Curs Universitar,București, Editura Universității Spiru Haret;
Rieffel,R.,(2008). Sociologia mass-media. Traducere de Ileana Busuioc, București, Editura Polirom
Septimiu,S.,Zamfir,C.(2001) – Sociologie. București, Editura Economică Preuniversitaria;
Sion, G., (2003), Psihologia vârstelor, București, Editura Fundației România de
Mâine;
Sima, M., (2005),Conflict și frustrație la adolescenții cu debilitate mintală comparativ cu adolescenții cu dezvoltare psihică normală, Sibiu, Editura Psihomedia;
Stahl. H. H.,( 2001) – Tehnica monografiei sociologice. București, Editura SNSPA;
Șchiopu, U.,Verza, E.,(1989) – Adolescența – personalitate și limbaj. București, Editura Albatros;
Tămaș,S., (1993) – Dicționar politic, București, Editura Academiei Române;
Văideanu, G.,(1988) – Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică;
Verza,E,Verza,F.E.,(2000), Psihologia vârstelor, București, Editura Pro Humanitate;
Zamfir, C. (coord.)(1998) – Dicționar de Sociologie, București, Editura Babel;
Zlate, M., Zlate, C. (1982) – Cunoașterea și activarea grupurilor sociale. București, Editura Politică;
Zlate,M.,(1996), Introducere în psihologie, București ,Editura Șansa;
Ministerul Educației și Cercetării. (sine annum). – Strategia dezvoltării activității educative școlare și extrașcolare. [Online] Disponibil pe:<http://www.isj.dj.edu.ro/down/docisj/Strategie%20educatie%20non%20formala%201.doc>[Accesat la data de 23.01.2014].
Bădescu, I., (sine annum). O ipoteză tragică: triumful mondial al Statului magic. Războiul contra „smeritei cugetări“,[Online] Disponibil pe:<http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/ilie-badescu-%E2%80%9Eo-ipoteza-tragica-triumful-mondial-al-statului-magic%E2%80%9C/> [Accesat la data de 21.01.2014].
Scritube, jurnalism. (sine annum). Mass-media ca factor de influență asupra individului.[Online] Disponibil pe:<http://www.scritube.com/jurnalism/Massmedia-ca-factor-de-influen22963.php> [Accesat la data de 09.03.2013]
Curs AMG. (sine annum). Metode de cercetare sociologică. [Online] Disponibil pe: <http://cursuriamg.blogspot.ro/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html>
[Accesat la data de 09.03.2013].
158 Tremblaz, G. (1991). 67. Cercetare sociologică. [Online] Disponibil pe:
<http://ro.wikipedia.org/wiki/Cercetare_sociologic%C4%83>
[Accesat la data de 09.03.2013].
http://www.dictionar.ro/
http://www.e-scoala.ro/biblioteca/index.html
ANEXA I
CHESTIONAR 1
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului…………….
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți cât mai sincer la următoarele întrebări prin încercuirea variantei de răspuns corespunzătoare:
Timp de lucru 30 de minute.
Mod de cotare:
Se acordă câte un punct pentru fiecare răspuns corespondent celor doua variante, iar suma punctelor reprezintă, după cum urmează
Interpretarea rezultatelor
Între 0-2 – nivel jos de dezvoltare a practicării utilizării mass-media
Între 3-7 – nivel mediu
Între 8-10 – nivel ridicat
CENTRALIZARE:
TOTAL SUBIECTI_________
Timp de lucru: 30 de minute
ANEXA II
CHESTIONAR NR. 4
modificat
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului……………………………
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți în scris, cât mai sincer, la următoarele întrebări:
Te simți în vreun fel influențat/ă de mass-media?
Ce influență simți că are grupul clasei asupta ta ?
Ce personaj din mass-media apreciezi cel mai mult ?
Care este melodia ta preferată ?
Timp de lucru 20 minute.
ANEXA III
CHESTIONAR NR.5
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului……………………………
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți în scris, cât mai sincer, la următoarea întrebare:
Vă simțiți bine în mijlocul familiei sau doriți să evadați din cercul ei?
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Răspundeți prin DA sau NU, după care vă rog să explicați răspunsul.
Timp de lucru – 15 minute
BIBLIOGRAFIE
Albulescu,I.,(2003) – Educația și mass-media. Comunicare și învățare în societatea informațională, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
Allport, G.W. (1981)- "Structura și dezvoltarea personalității", București, Editura Didactică și Pedagogică;.
Băban,A., (2009) – Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj-Napoca; Editura Imprimeria Ardealul;
Barnes,J.A.,( 1998 ) – Sociologia minciunii, Iași, Editura Institutului European;
Bertrand, Claude-Jean (coord.),(2001) – O introducere în presa scrisăși vorbită, Iași, Editura Polirom;
Bondrea, A. (1993) – Sociologia culturii. București, Editura Fundației ,,România de Mâine”;
Bondrea, A., (1997) – Sociologia opiniei publice și a mass-media. București, Editura Fundației ,,România de Mâine”,
Cerghit, I.,(1970) – Filmul în procesul de învățământ, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1970;
Cerghit, I.,(1972) – Mass-media și educația tineretului școlar,București, Editura Didactică și Pedagogică;
Chelcea,S.,(2000) – Sociologia opiniei publice.,București, Editura S.N.S.P.A.;
Coman,M.,(1999) – Introducere în sistemul mass-media, Iași, Editura Polirom;
Crețu, T., (2001), Psihologia vârstelor,Universitatea Bucureaști, Editura
Departamentului de Învățământ deschis la Distanță;
Crețu, V.,(1980) – Educația elevilor prin și pentru film, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Cuilenburg, V.,J.J.,Scholten,J.J.O.,Noomen,G.W.,(2000) – Știința comunicării, București ,Editura Humanitas;
DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra,(1999) – Teorii ale comunicării de masă, Iași, Editura Polirom;
Drăgan,I., (1996) – Paradigme ale comunicării de masă, Bucuresti, Casa de Editurăși Presă“ªANSA” S.R.L;.
Drăgan, I. Curs. – Sociologia Comunicării în Masă, Școala Națională de Studii Politice și Administrative;
Dumitru, I.,Al.,(2006) – Consilierea psihopedagogică,Iași, Editura Polirom;
Enăchescu, C., (1996), Tratat de igienă mintală, București, Editura Didactică și
Pedagogică;
Giddens, A.,(2000) – Sociologie, Bucuresti, Editura ALL;
Gheorghe,V.,Criveanu,N.,Drăgulinescu,A.(2007) – Efectele micului ecran aspura minții copilului. București, Editura Prodromos, Asociația Pentru Apărarea Familiei și Copilului;
Haineș,R.,(2000) – Comunicarea televizuală, București, Editura Eficient;
Iluț, P., (2004), Valori, atitudini și comportamente sociale, Iași, Editura Polirom;
Kapferer ,J.A.,(1993) – Zvonurile, București, Editura Humanitas;
Kazuhiko Goto (1979)
Marinescu, V., (2002) – Efectele comunicării – o perspectivă culturologică. București, Editura Tritonic;
McQuail,D.,(1999) – Comunicarea, Iași, Institutul European;
Neculau, A.,(1987) – Comportament și civilizație – mică enciclopedie pentru tineret. București, Editura Științifică și Enciclopedică;
Pica,A.,Pacurariu,A.,(2002), – Consilierea – soluție pentru integrarea socioprofesională a tinerilor , Sibiu, ISJ;
Pleșu,A.,(2009)-Sociologia comunicării și a opiniei publice,Curs Universitar,București, Editura Universității Spiru Haret;
Rieffel,R.,(2008). Sociologia mass-media. Traducere de Ileana Busuioc, București, Editura Polirom
Septimiu,S.,Zamfir,C.(2001) – Sociologie. București, Editura Economică Preuniversitaria;
Sion, G., (2003), Psihologia vârstelor, București, Editura Fundației România de
Mâine;
Sima, M., (2005),Conflict și frustrație la adolescenții cu debilitate mintală comparativ cu adolescenții cu dezvoltare psihică normală, Sibiu, Editura Psihomedia;
Stahl. H. H.,( 2001) – Tehnica monografiei sociologice. București, Editura SNSPA;
Șchiopu, U.,Verza, E.,(1989) – Adolescența – personalitate și limbaj. București, Editura Albatros;
Tămaș,S., (1993) – Dicționar politic, București, Editura Academiei Române;
Văideanu, G.,(1988) – Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică;
Verza,E,Verza,F.E.,(2000), Psihologia vârstelor, București, Editura Pro Humanitate;
Zamfir, C. (coord.)(1998) – Dicționar de Sociologie, București, Editura Babel;
Zlate, M., Zlate, C. (1982) – Cunoașterea și activarea grupurilor sociale. București, Editura Politică;
Zlate,M.,(1996), Introducere în psihologie, București ,Editura Șansa;
Ministerul Educației și Cercetării. (sine annum). – Strategia dezvoltării activității educative școlare și extrașcolare. [Online] Disponibil pe:<http://www.isj.dj.edu.ro/down/docisj/Strategie%20educatie%20non%20formala%201.doc>[Accesat la data de 23.01.2014].
Bădescu, I., (sine annum). O ipoteză tragică: triumful mondial al Statului magic. Războiul contra „smeritei cugetări“,[Online] Disponibil pe:<http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/ilie-badescu-%E2%80%9Eo-ipoteza-tragica-triumful-mondial-al-statului-magic%E2%80%9C/> [Accesat la data de 21.01.2014].
Scritube, jurnalism. (sine annum). Mass-media ca factor de influență asupra individului.[Online] Disponibil pe:<http://www.scritube.com/jurnalism/Massmedia-ca-factor-de-influen22963.php> [Accesat la data de 09.03.2013]
Curs AMG. (sine annum). Metode de cercetare sociologică. [Online] Disponibil pe: <http://cursuriamg.blogspot.ro/2012/07/metode-de-cercetare-sociologica.html>
[Accesat la data de 09.03.2013].
158 Tremblaz, G. (1991). 67. Cercetare sociologică. [Online] Disponibil pe:
<http://ro.wikipedia.org/wiki/Cercetare_sociologic%C4%83>
[Accesat la data de 09.03.2013].
http://www.dictionar.ro/
http://www.e-scoala.ro/biblioteca/index.html
ANEXA I
CHESTIONAR 1
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului…………….
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți cât mai sincer la următoarele întrebări prin încercuirea variantei de răspuns corespunzătoare:
Timp de lucru 30 de minute.
Mod de cotare:
Se acordă câte un punct pentru fiecare răspuns corespondent celor doua variante, iar suma punctelor reprezintă, după cum urmează
Interpretarea rezultatelor
Între 0-2 – nivel jos de dezvoltare a practicării utilizării mass-media
Între 3-7 – nivel mediu
Între 8-10 – nivel ridicat
CENTRALIZARE:
TOTAL SUBIECTI_________
Timp de lucru: 30 de minute
ANEXA II
CHESTIONAR NR. 4
modificat
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului……………………………
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți în scris, cât mai sincer, la următoarele întrebări:
Te simți în vreun fel influențat/ă de mass-media?
Ce influență simți că are grupul clasei asupta ta ?
Ce personaj din mass-media apreciezi cel mai mult ?
Care este melodia ta preferată ?
Timp de lucru 20 minute.
ANEXA III
CHESTIONAR NR.5
Nume și prenume……………………………………….vârsta……………
Clasa……….Unitatea de învățământ…………………………………………….
Data aplicării chestionarului……………………………
Chestionar aplicat de prof. Sandu Viorica
Vă rog să răspundeți în scris, cât mai sincer, la următoarea întrebare:
Vă simțiți bine în mijlocul familiei sau doriți să evadați din cercul ei?
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Răspundeți prin DA sau NU, după care vă rog să explicați răspunsul.
Timp de lucru – 15 minute
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comportamentul Tinerilor Suv Influenta Mass Media (ID: 164829)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.