COMPORTAMENTUL POLIȚISTULUI FAȚĂ DE PERSOANELE CARE ÎNCALCĂ [610931]

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

REFERAT
DISCIPLINA – ETICĂ ȘI INTEGRITATE
TEMA: COMPORTAMENTUL POLIȚISTULUI FAȚĂ DE PERSOANELE CARE ÎNCALCĂ
NORMELE LEGALE

NUMELE ȘI PRENUMELE
STUDENT: [anonimizat] 107

ABSTRACT În cuprinsul acestei lucrări doresc să scot în evidență felul în care forțele de ordine îi tratează pe
cetățenii care au probleme cu legea, analizând comportamentul adoptat de către personalul Ministerului
Aacerilor Interne în perioada desfășurării anchetelor, dar și unele statistici și studii făcute de către unele
organizații care se luptă pentru apărarea drepturilor omului în România, organizații precum Asociația pentru
Apărarea Dr epturilor Omului în România și Amnesty. Unul dintre cele mai discutate subiecte din ultimii ani
este comportamentul polițistului față de persoanele care încalcă normele legale. Oamenii au sesizat multe
încălcări ale drepturilor omului de către angajații Min isterului Afacerilor Interne. Tratamentul inadecvat
aplicat de către polițiști a creat un mare gol în relația dintre Poliția Română și cetățeni. Astfel, a fost pierdută
încredererea in poliție. Consider că un polițist în care publicul și -a pierdut încrede rea nu este eficient, nu poate
să își desfășoare activitatea profesională la cel mai înalt nivel. De asemenea, hotărârile Curții Europene a
Drepturilor Omului în cazurile sesizate de către cetățenii Romaniei în legătură cu acțiunile poliției aduc la
lumină multe nereguli ale sistemului juridic românesc. În urma unor studii este evident faptul ca unii polițiști
sunt adepții unor măsuri contrare a tât Constituției României, cât și Codului de etică și deontologie al
polițistului. Totuși, justiția își atinge sco pul doar atunci când principiile morale și profesionale sunt respectate.
De aceea, un bun polițist trebuie să știe să se autocontroleze, manifestând o atitudine obiectivă față de
personele care încalcă legea. Polițistul trebuie sa respecte demnitatea, onoa rea și intimitatea persoanelor
acuzate și sa le acorde prezumția de nevinovăție în orice situație. Polițistul, fiind un apărător al legii, trebuie să
dea dovadă de un comportament exemplar ; pentru a aplica legea, el trebuie în primul rând sa creadă în ea ș i să
o respecte.
Cuvinte -cheie : drepturilor omului , comportamentul polițistului , principiile morale , demnitatea, onoarea și
intimitatea persoanelor , persoanele care încalcă normele legale.

INTRODUCERE În contextul actual în care țările s -au aliat pentru a lupta împotriva brutalității și
rasismului cu care poliția acționează, consider necesară o analiza profundă și a situației din
România. Este cunoscut faptul că și Poliția Română a creat de foarte multe ori controverse
prin felul în care a ales să trateze anumite încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului
de către angajații săi. A cțiunile polițiștilor reprezintă un subiect controversat în prezent,
mulți cetățeni care încalcă legea plângându -se că tratamentul aplicat de poliție este dur. De
aceea dor esc sa analizez aspectele comportamentului polițiștilor ce intervin, atât din
perspectiva poliției, cât și din perspectiva publicului.
Putem găsi în rândul polițiștilor persoane care dau dovadă de calități extraordinare,
precum profesionalism, compasiune și curaj. Aceste persoane, însă nu atrag atenția
publicului. Polițiștii au fost adesea exonerați în cazuri de presupuse bătăi și alte tratamente
crude, inumane sau degradante. Din această cauză există o generalizare a polițistului
,,brutal ”. O percepție lar g răspândită a corupției și ineficienței poliției a contribuit la lipsa
de respect a cetățenilor față de poliție.
Printre p rincipalele instrumente care ajut ă la studierea acestei teme este Codul de
etică și deontologie al polițistului , acesta fiind un reper i mportant în munca polițienească.
Art 2 al Codului se referă la domeniul de aplicare al acestuia. Astfel, codul stabilește
regulile de conduită a polițistului în exercitarea atribuțiilor profesionale care decurg din
legislația aplicabilă per sonalului MAI. Orice persoană poate pretinde polițistului
respectarea acestor reguli de conduită în raporturile sale cu acesta. Scopul codului îl
constituie asigurarea conduitei etice a polițistului prin formarea și promovarea unei culturi

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

profesionale ade cvate, formarea și educarea personalului în spiritul acesteia, prevenirea
abaterilor comportamentale, îmbunătățirea calității serviciilor, protecția persoanelor și a
polițiștilor și realizarea, pe această cale, a echilibrului între drepturile cetățenilor, interesele
autorităților publice, drepturile și obligațiile personalului instituției.1 Legea nr. 218 din 23
aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea poliței este un alt act normativ care oferă
lămuriri în legătură cu acțiunile polițienești.
Alte a cte normative folositoare în analiza temei sunt Constituția României și
Convenția Europeană a Drepturilor Omului , care apară cetățenii în fața autorităților.
România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului la data de 20 iunie 1994.
Aceasta a d eschis calea petițiilor individuale în fața CEDO din partea persoanelor fizice și
juridice române. De asemenea, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului ajută la o
analiză aprofundată a comportamentului pe care poliția îl are față de persoanele care încalcă
legea.
Multe studii efectuate de către organizații care au ca scop apărarea drepturilor
omului susțin că polițiștii fo losesc metode brutale în majoritatea cazurilor, chiar dacă
acestea ar putea fi evi tate prin utilizarea unei atitudini potrivit e situației. Poliția Română a
fost de multe ori ținta unor organizații ce luptă pentru apărarea cetățenilor în fața puterii
autorităților. Într-un raport al Amnesty International privind încălcarea drepturilor omului
din anul 2002 se fac referiri la România , menționându -se că poliția din România îi tratează
pe cei de etnie romă cu mai multă violență. Acest fapt a fost observat și de r aportul lui Sir
Nigel Rodley, raportor special pe probleme de tortură, prezentat Comisiei Națiunilor Unite
pentru drepturile omului . Încrederea publicului în poliție e relativ mare în multe țări
europene. Și totuși, în fiecare an, foar te multe persoane mor din cauza brutalității poliției.
Trebuie avut în vedere și faptul că mulți polițiști își fac datoria de protector al
societății într-un mod onorabil. Aceștia își dedică viața războiului împotriva criminalității
pentru ca societatea să fie protejată. Astfel de polițiști respectă legea și po sedă calități
excepționale. De asemenea, ei știu cum să comunice cu infractorii, știu cum să acționeze
astfel încât să nu existe mai multe victime. De aceea, ei au o legătură puternică cu
societatea, bazată pe respect reciproc și încredere. La capăt opus e xistă acei polițiști care
consideră că trebuie să ia legea în propriile mâini și să rezolve cazuri apelând la modalități
contrare moralității. Conform spuselor lui Montesquieu ,,Cine are putere, este tentat să
abuzeze de ea ’’.
Polițistul intră în contact cu diferite categorii de cetățeni, existând o diversitate de
atitudini și comportamente manifestate în raport cu legea și cu cei care veghează la
aplicarea ei. Activitatea polițienească implică multă acțiune, dar și interacțiune cu persoane
oneste, cinstite, cu un comportament orientat pro -social, care respectă și susțin forțele de
ordine prin încurajări verbale și informații . Orice suport din partea cetățenilor este apreciat
de polițiști și ei încercă necontenit să nu dezamăgească așteptările c etățenilor. Există și o
categorie de cetățeni care se manifestă agresiv față de forțele de ordine. În acest caz, este
evident că polițistul poate apela la măsuri de constrângere fizică pentru a asigura ordinea și
siguranța publică.
Desigur, cetățenii nu s -au plâns în legătură cu acele cazuri în care poliția este
îndreptățită să foloseasca forța. Această lucrare își propune să analizeze tocmai acele cazuri
în care polițiști consideră agresivitatea modalitatea prin care anchetele trebuie să se
desfășoare. Polițiști care, dorind să încheie cât mai repede investigațiile , folosesc violența
pentru a -l face pe suspect să mărturiseasca ceva ce se presupune că a făcut. Alți polițiști
doresc să dea ,,o lecție ” persoanelor care încalcă legea, aplicând tr atamente inumane și

1 Art 2 din Codul de etică și deontologie al polițistului

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

degradante.
Pe parcursul lucrării vor fi studiate relațiile polițiștilor cu persoanele care încalcă
legea și interogatoriul ca principală activitate polițienească cu ocazia căruia aceste categorii
relaționează cel mai mult. Cu titlu d e exemplu negativ, va fi prezentată o speță prin
intermediul căreia se poate observa un comportament anormal din partea poliței.
CUPRINS I. POLIȚIA – DE LA INTEGRITATE LA AGRESIVITATE

În general, oamenii au diferite stereotipuri cu privire la polițiști sau la angajații din
instituțiile de aplicare a legii. Unii consideră că polițiștii sunt responsabili și dedicați, simt o
datorie față de comunitate și doresc să facă diferența pentru cetățenii acelei comunități. Alții
sunt convinși că poliți știi sunt autoritari și predispuși să abuzeze de forța conferită de lege.
Un lucru evident însă este acela că imaginea polițistului este mult diferită de ceea ce era
aceasta cu 50 de ani în urmă, adică acel ofițer prietenos care se oprea să ajute un copil să-și
dea jos pisica din copac sau ținea prelegeri tinerilor despre petrecerea timpului seara .
Polițiștii se întâlnesc zilnic cu o diversitate de cazuri, iar fiecare trebuie tratat diferit.
Fiecare persoană care încalcă legea are particularități, pe care investigatorul trebuie să le
observe pentru a ști cum să acționeze. Pentru ca o anchetă să se finalizeze cu succes
poliți stul trebuie sa fie inteligent, să știe cum să abordeze fapta, să îl cunoască foarte bine
pe cel care a încălc at legea. În acest scop polițistul trebuie să adopte un comportament
integru, să respecte persoana pe care o investigheaz ă. Doar dacă o tratează într -o manieră
obiectivă poate să obțină informațiile de care are nevoie. În timpul investigațiilor, polițiștii
trebuie să respecte unele principii fundamentale rezultate din standardele internaționale
despre drepturile omului, precum prezumția de nevinovăție a tuturor persoanelor acuzate,
dreptul la un proces cinstit pentru toate persoanele acuzate, respectarea de mnității, onoarei
și intimității persoanelor acuzate.
Polițiștii sunt obligați să -i chestioneze pe toți suspecții ținând cont de prezumția de
nevinovăție. Numai o hotărâre judecătorească poate spune altceva. Au existat multe cazuri
când poliț iștii au crezut că un suspect este vinovat și l -au chestionat numai pentru a dovedi
acest lucru, în loc să încerce să de scopere adevărul faptelor întâm plate. Aceasta a dus la
forțarea unor recunoașteri a vinovăției din partea unor suspecți, ca după un timp să se
descopere, adesea prin intermediul dovezilor fizice sau de medicină legală, că suspectul
respectiv era total nevinovat. Prezumția de nevinovăție este strâns legată de aflarea
adevărului și dovedirea corec tă a împrejurărilor de fapt ale cauzei, în așa fel vinovăția
suspectului să fie stabilită cu certitudine. În Constituția României s-a statuat că „până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată
nevinovată”. Având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, polițiști trebuie să ia în
considerare mereu că persoana pe care o suspectează poate fi nevinovată. Probele trebuie
obținute în mod legal, fără a se încerca să se incrimin eze o persoană doar pentru că ,, pare că
a comis o faptă ilegală ”.
Comportamentul corect față de persoanele care încalcă legea este cel care respectă
mijloacele și procedurile impuse de lege. Folosirea mijloacelor de constrângere și a forței
fizice de către poliției este reglementată de Art 41 și Art 42 din Legea nr. 218 din 23
aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea poliței : ,,În îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu, polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloace de constrângere, constând în: forța
fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapăr are sau imobilizare; cătușe sau alte
mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare și/sau inferioare, denumite în
continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe și de foc; mijloace
adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor
vehicule ori spații închise în care se găsesc persoane și bunuri ori pentru înlăturarea unor

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

obstacole. Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin intensitate și
durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Folosirea mijloacelor de
constrângere încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat. Folosirea mijloacelor
de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea verbală prealabilă asupra utilizării
acesto ra și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitărilor
legale ale polițistului. În situația unei acțiuni violente iminente îndreptate împotriva
polițistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără a vertizar ea
verbală prealabilă.”; ,, Polițistul este îndreptățit să folosească forța fizică în scopul
înfrângerii rezistenței fizice a persoanei care, fără a folosi violența, se opune ori nu se
supune solicitărilor legale ale polițistului. Folosirea forței fizice nu trebuie să aibă ca scop
provocarea unor suferințe fizice, altele decât cele inerente înfrângerii rezistenței fizice a
persoanei.’’ Polițiștii trebuie să respecte legea la orice pas în activitatea lor.
Poliția este înzestrată cu puteri speciale (inclusiv autorizația de a folosi potențial
forța) de a priva oamenii temporar de libertatea lor, de a le limita drepturile (de exemplu,
pentru a opri, chestiona, reține și aresta, confisca bunuri, lua amprente, fotografia și realiza
percheziții c orporale intime) și în condiții extreme, de a utiliza chiar și forța cu consecințe
letale. Mai mult decât atât, în multe cazuri rămâne la latitudinea polițiștilor dacă și cum să
utilizeze aceste puteri. Ei trebuie, totuși, să respecte pretutindeni întâieta tea statului de
drept, în conformitate cu standardele internaționale și politicile, normele procedurale
prevăzute în legislația națională și locală.
Poliția trebuie să aplice uneori metode violente, precum coerciția, impostura și
privarea de li bertate, care sunt în mod normal considerate lipsite de etică. În anumite
circumstanțe ale activității de poliție, acestea sunt necesare și considerate justificabile din
punct de vedere moral, de exemplu în prelucrarea infractorilor periculoși. Cu toate ac estea,
ele pot avea o influență ,, coruptivă” asupra polițiștilor, care ar putea folosi aceste metode și
în alte situații, nejustificabile moral, ca de exemplu în modul în care tratează cetățeni
nevinovați. Capacitatea poliției de a folosi forța este în mo d normal res tricționată la
minimală, rezonabilă, sau proporțională , necesare atunci când poliția intervine pentru a
proteja cetățenii, aresta suspecții care opun rezistență sau acționează în legitimă apărare.
Acțiuni precum tragerea de focuri de armă în di recția suspectului fugar sau percheziționarea
arbitrară de persoane sunt în mod normal ilegale.2

II. INTEROGATORIUL

Intero garea persoanelor suspecte de o infracțiune penală reprezintă o activitate
specializată care necesită o pregătire specifi că pentru a putea fi condusă într -o manieră
satisfăcătoare. Înainte de toate, obiectivul precis al unui interogatoriu trebuie să fie foarte
clar explicat: scopul trebuie să fie acela de a obține informații precise și fiabile pentru a
descoperi adevărul despre problemele invest igate și nu de a obține o confesiune de la
cineva deja bănuit vinovat de cei care conduc interogatoriul
În abordarea intervievării investigative, ca în toată activitatea polițienească, polițiștii
europ eni trebuie să se ghideze după Codul European de Etică al Poliției , care caută
să asigure standarde profesionale comune și să pună bazele normelor etice. Ca principiu de
bază, acesta cer e polițiștilor nu doar să acțio neze legal, ci și să „aplice legea cu integritate și
respect” față de toți cetățenii, inclusiv față de aceia care pot fi suspectați de implicare într -o
infracțiune.
Interogatoriul este una dintre cele mai importante etape ale unei anchete. A interoga

2 https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra -2013 -fundamental -rights -based -police -training_ro.pdf

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

un individ necesită abi lități pe care doar un polițist bun le posedă. Cel care face
interogatoriul trebuie, în primul rând, să respecte persoana din fața sa. Polițistul trebuie, de
altfel, să aibă grijă și la gesturile pe care le face pentru că persoana interogată îl studiază în
același timp pe cel care i se adresează. Prin atitudine și o strategie bună , cel care a încălcat
legea poate fi influențat să ofere foarte multe informații.
Un polițist care nu păstrează o minte deschisă, ci crede în schimb că „ știe”
adevărul este mai înclinat să caute justificarea vederilor sale forțându -l sau
amenințându -l, ori manipulându -l în vreun fel pe suspect să își recunoască vinovăția.
Concentrând prea multă energie și interes pe obținerea unei re cunoașteri poate împiedica
mintea polițistului de a căuta alte informații care ar putea arăta că vina se află în altă parte.
Chiar dacă un polițist poate observa în mod corect că un suspect minte, motivele acestui
„neadevăr” pot fi complexe. Pot să aibă legătură cu vina, dar pot și să fie cauzate de altceva,
inclusiv de frică, zăpăceală, dorința de a -i fi pe plac anchetatorului, sau pur și simplu o
obligație de a răspunde la întrebări, chiar atunci când suspectul nu știe răspunsul corect.
Interpretarea co mportamentului cuiva prin formule stereotipe ori clișee nu prezintă
încredere și trebuie evitată. Polițiștii trebuie să rămână imparțiali și să aibă mintea
deschis ă.3
În cazul în care suspectul nu dorește să colaboreze cu forțele de ordine sau fo losește
un limbaj violent, polițistul trebuie să își păstreze calmul, să respecte legea și să se
autocenzureze. Ascultarea cu atenție și punerea unor întrebări potrivite fac diferența între un
interogatoriu eficient, care ajută ancheta și unul inutil.
Construirea legăturii este esențială. Intervievatori pricepuți, cu experiență în lucrul cu
cei mai înrăiți infractori, inclusiv teroriști, accentuează cu toți necesitatea de a construi o
legătură pentru a obține informații. Nu trebuie confunda tă „legătura ” cu simpatia personală
pentr u delicvenții chestionați. Polițistul trebuie să găsească ocazii de a empatiza cu
suspectul, când de exemplu se referă la dificultăți de a relata întâmplări sau la presiunea pe
care o simte în timpul interviului, ceea c e îi va permite să exprime înțelegere față de el.
Persoana interogată are nevoie să se simtă în siguranță cu un polițist care este pregătit să îl
asculte fără a avea prejudecăți și fără a -l jigni. Un bun polițist trebuie să aibă răbdare și tact.
Indiferent de faptele comise de persoana investigată, polițistul trebuie să fie civilizat și
politicos, d ar să fie ferm în același timp. Interogatoriul este o adevărată artă, prin care se
obțin informații folo sind inteligență și tact, în niciun caz violența.
S-a dovedit faptul că tehnicile de intervievare manipulative și coercitive pot avea
consecințe negative, constând în mărturii false, subminarea încred erii publice în sistemul
justiț iei penale, resentimente și ostilitate printre acuzați, tulburări cau zate de stresul
posttraumatic și mărturii care nu sunt admise de către instanță. E xistă un echilibru sensibil
între facilitățile pentru activitatea poliției în prevenirea și investiga rea delictelor și
întâmpinarea nevoilor și protecția drepturilor suspecți lor și a martorilor.4

III. TORTURA ȘI TRATAMENTELE INUMANE

Interdicția absolută a torturii și a pedepselor sau tratam entelor inumane sau
degradante rezultă în mod clar di n necesitatea de a lupta împotriva impunității, în cazul
în care aceasta este încălcată. Preocupările contem porane referitor la impunitate sunt bazate
pe mai multe reclamații primi te recent de către mecanismele internaționale din domeniul
drepturilor omului, care citează eșecurile statelor în anchetarea corespunzătoare a cazurilor

3 https://rm.coe.int/guide -to-investigative -interviewing -rom/168096529d
4 https://www.ujmag.ro/drept/criminologie -criminalistica/detectia -comportamentelor -duplicitare -simulate/rasfoire/

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

de rele tratamente.
Mulți arestați s -au plans că atunci când au fost interogați au fost su puși unor
tratamente inumane de către poliție. Este adevărat că există polițiști care folosesc astfel de
metode pentru a -i face pe suspecți să recunoască fapte pe care le -au făcut sau chiar pe care
nu le -au făcut. Acestă modalitate de interogatoriu contrav ine dispozițiilor legale și trebuie
să fie evitată cu orice preț de către lucrătorii de poliție.
Raportul din 19 februarie 1998 al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii
și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) refer itor la România
prezintă o imagine brutală a comportamentului polițiștilor față de persoanele care au
încălcat legea. În raportul său, CPT a precizat că un număr mare de deținuți, intervievați în
arestul poliției sau în penitenciarele vizitate de delegația sa, pretindeau că au fost victimele
unor rele tratamente fizice din partea poliției. Următoarele tipuri de rele tratamente erau
constant invocate: palme, lovituri cu pumnii, picioarele, cu bețe (victima fiind uneori
înfășurată într -un covor sau ceva simil ar). O parte dintre persoanele intervievate s -au plâns
de lovituri la tălpi, aplicate, se pare, în timp ce victima stătea în genunchi pe un scaun, sau
prinsă de o bară, în poziția denumită „la rotisor”. Aceste acuzații vizau momentul în care
suspectul era prins și etapele ulterioare ale interogatoriului poliției. Delegația CPT a luat act
de faptul că atunci când un procuror a fost întrebat cum ar reacționa în prezența unui
suspect care se plângea de rele tratamente din partea poliției, acesta a răspuns: „Ag enții de
poliție sunt colegii mei. Aș considera acuzația o minciună din partea unui recidivist…”
Un alt raport al CPT efectuat la 20 de ani după cel prezentat anterior semnalează că
majoritatea persoanelor chestionate de către delegația CPT au declarat că au fost tratate
corect de polițiști. Totuși, deținuții au făcut un număr mare de declarații privind rele
tratamente fizice aplicate de către polițiști (multe dintre acestea susținute de dovezi
medicale). Acuzațiile se refereau în special la palme, pumni, șuturi și lovituri de baston,
aplicate de polițiști suspecților, fie la momentul arestării, fie în timpul interogării la secția
de poliție, aparent în scopul forțării unei mărturisiri.5
În mai multe rânduri și în mai multe țări, Comitetul a descoperit încăperi rezervate
interogatoriilor care aveau un grad ridicat de intimidare: de exemplu încăperile erau
decorate în întregime în negru și echipate cu reflectoare îndreptate către scaunul folosit de
persoana interogată. Astfel de în căperi nu își au locul într -un serviciu de poliție . Încăperile
rezervate interogatoriilor trebuie să fie corect luminate, încălzite și aerisite și trebuie să fie
echipate astfel încât să permită tuturor participanților la procesul de interogare să fie așezați
pe scaune de același tip și confort. Ofițerul care efectuează interogatoriul nu trebuie să se
găsească în poziție de dominant (spre exemplu: în poziția ridicat) sau să fie așezat departe
de suspect. În plus, culorile interioarelor trebuie să fie ne utre.6
Înregistrarea electronică (audio și/sau video) a interviurilor poliției reprezintă pentru
deținuți o garanție sup limentară importantă împotriva relelor tratamente. CPT -ul notează
cu satisfacție că introducerea de astfel de sistem e este luată în considerare într -un număr
din ce în ce mai mare de țări.7
Nu există circumstanțe care să justifice ca un suspect să fie supus intimidării,
amenințărilor, abuzului ori violenței de orice fel, fizice ori psihice, pentru obținerea de
informații, implicarea unei alte persoane ori pentru recunoașterea unei infracțiuni.
Există o cantitate considerabilă de dovezi științifice care arată că tortura și
tratamentele inumane nu funcționează. Prin ele nu se obțin infor mații precise ori de

5 https://rm.coe.int/1680939161
6 https://rm.coe.int/1680939161
7 https://rm.coe.int/16806cd1e6

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

încredere, acestea din urmă trebuind să constituie scopul polițistului intervievator. Efectul
stresului asupra abilității cognitive a creierului face ca informațiile primite să nu fie de
încredere, chiar când victimele pot să creadă că spun adevărul. 8
Aceste descoperiri au fos t confirmate nu numai de experi mente solide, ci și de
experiența practică a celor mai buni intervievatori, care au chestionat teroriști suspecți
sau criminali înră iți. Acestea au fost confir mate chiar de interogatori condamnați in
instanța pentru folosirea torturii în scopul obținerii de informații și a recunoașterii
vinovăției în sute de cazuri. Ei au recunoscut că informațiile obținute prin tortură nu erau
credibile și nu se putea acționa cu încredere pe baza lor.9
Scopul torturii și al tratamentului inuman este cel mai adesea pur și simplu de a
provoca suferință, afectând și negând demnitatea personală. Unii polițiști, în ciuda
dovezilor copleșitoare care arată c ontrariul, cred încă în mod naiv că abuzul fizic sau psihic
funcționează. El este, de fapt, contraproductiv. Este mult mai probabil ca folosirea torturii
sau a tratamentelor inumane ori degradante s ă ducă la recunoașteri ale vino văției din partea
celor vul nerabili sau nevinovați, permițându -i adevăratului răufăcător să rămână în
libertate. Legile pe care polițistul a jurat să le respecte vor fi încălcate, iar încrederea
publicului în aparatul polițienesc va fi subminată. Nu poate exista respect sau sprijin
pentru polițiști când aceștia nu respectă drepturile omului, demnitatea umană și legea.
Polițistul are obligația de a respecta cu orice preț demnitatea umană.

SPEȚĂ I. DILEME MORALE AFERENTE SPEȚEI

Acțiunile poliției au cauzat multe contraverse. Unul dintre cazurile în care poliția nu
a avut un comportament potrivit față de persoana anchetata este cazul lui Gabriel Carabulea
din București.
La 13 aprilie 1996, Gabriel Carabulea, urmărit d e polițiștii de la Secția 9 pentru
tâlhărie, a ajuns la Secția 14 în urma unei coliziuni minore a mașinii pe care o conducea cu
un alt autoturism. Carabulea a fost transferat în aceeași zi la Secția 9. Potrivit susținerii
autorităților, învinuitul părea să fie sănătos în momentul în care a fost încătușat. Soția lui,
care l -a vizitat în aceeași zi, a susținut deopotrivă că acesta părea a fi într -o formă bună . Pe
data de 15 aprilie a ceasta i -a mai efectuat o vizită, moment la care a observat că soț ul ei se
deplasa cu dificultate.10 Deci ce s -a întâmplat în acel interval de timp ? Singurele persoane
cu care Carabulea a avut contact au fost poli țiștii. De ce au ales aceștia să tortureze un om
până în momentul în care nu a mai putut să se țină pe picioare ? Există m ulte întrebări care
au nevoie de răspuns. În doar 2 zile, polițiștii de la Secția 9 au distrus sănătatea unui om
fără nicio explicație. Tânărul G abriel Carabulea ar fi putut fi supus unui interogatoriu în
care polițiștii i -ar fi descris cele întâmplate și dovezile pe care le dețin, dupa care în funcție
de cele descoperite ar fi fost arestat sau nu. Aceste acțiuni s-ar fi întâmplat într -un stat în
care valorile democrației sunt puse în prim -plan.
O zi mai tâ rziu, asistent ul medical de la locul de d etenție a constat starea gravă în care
se găsea deț inutul, acesta fiind transportat ulterior la un spital ce ț inea de Ministerul de
Interne. Potrivit registrelor m edicale, Gabriel Carabulea era în stare de șoc, vomita sânge și
acuza dureri severe încă de l a internare. In aceeași zi a fost internat î n Spitalul Penitenciar
Jilava, după care a fost transferat în secția de terapie intensivă din cadrul spitalul ui Fundeni.
Totodata, a fost interogat de un procuror pe patul de spital și a dat o declarație în care

8 https://rm.coe.int/guide -to-investigative -interviewing -rom/168096529d
9 https://rm.coe.int/guide -to-investigative -interviewing -rom/168096529d
10 https://www.juridice.ro/116019/o -noua -condamnare -a-romaniei -la-cedo -pentru -incalcarea -dreptului -la-viata.html

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

recunoș tea faptele de care era acuzat, deși pe 13 aprilie, când fusese reț inut, le -a negat. A
fost oare tortura aplicată de către forțele de ordine ceea ce l -a determinat să își
mărturisească faptele ? Polițiștii nici măcar nu s -au gândit la posibilitatea c ă el ar putea fi
nevinovat. În schimb, au ales să îl lovească până ce acesta, sub presiune, a recunoscut toate
acuzațiile care i -au fost aduse. Acest tip de manipulare prin utilizarea terorii pune în pericol
valorile societății, nu numai prin încălcarea dr epturilor omului, dar și prin faptul că există
posibilitatea ca în timp ce un om nevinovat suferă din cauza bătăilor aplicate de polițiști,
adevăratul infractor să se afle în libertate, continuând seria infracțiunilor.
El a rămas internat sub pază până pe 3 mai 1996, moment la care a decedat . Acțiunile
poliției cauzează astfel decesul unui tânăr care nu a avut nicio șansă în fața grupului de
bătăuși din Secția 9 Poliție. În acest caz, putem considera că justiția nu a fost înfăptuită.
In raportul de autopsie din dat a de 4 mai 1996, s -a stabilit că decesul a survenit în
urma insuficienței cardiorespiratorii acute ș i a unei bronhopn eumonii. Cu toate acestea, mai
înainte de survenir ea decesului, familia victimei ș i un prieten a l acestuia, au reuș it la un
moment dat s ă-l vadă în spital, la înțelegere cu cel care stătea de pază. Victima le -a
mărturisit că în momentul în care a refuzat să recunoască fapta, a fost legat cu cătușele de
un dulap și a fost bătut, iar mai apo i a fost învârtit într -un covor ud după care a fost lovit cu
bastoane. Familia tânărului a făcut câteva fotografii înainte de înmormântare care arată
existența unor echimoze pe picioare și la cap și a unui uriaș hematom în zona organelor
genitale. Cercetă rile ulterioare desfășurate de organele de urmărire penală au condus la
concluzia că Gabriel Carabulea a decedat din cauze naturale, având în vedere antecedentele
sale medicale, fapt clar neadevărat.11 După ce au ucis un om cu sânge rece, ca și cum nu ar
avea nici măcar un regret, autoritățile consideră potrivit să ascundă crima ce s -a produs în
secția de poliție. Astfel, polițiștii care în doar 2 zile au devenit din gardieni ai legii criminali
sunt iertați și scapă nepedepsiți. Mai mult, este considerat că aceștia au acționat în
conformitate cu legea. Așadar, toată lumea se comportă ca și cum crima nu ar fi avut loc.
Părerea familiei victimei reiese din precizările făcute de APADOR -CH: ,,La 21
ianuarie 1997, reprezentanții APADOR -CH au transmis Secției Parchetelor Militare din
București unele precizări privind cazul Carabulea : Familia este nemulțumită de rezultatele
autopsiei, susținând că Gabriel Carabulea nu a fost niciodat ă bolnav și nici nu s -a plâns
vreodată de dureri. Hematomul din zona organelor genitale nu putea fi cauz at de o
coliziune – destul de ușoară – între două maș ini. Familia propu ne efectuarea unei noi
autopsii. F amilia susține că Ilie Mihai, complicele lu i Gabriel Carabulea în acte de
tâlhă rie, n u a fos t audiat de procurorul militar însă rcinat cu i nvestigarea cazului, cu toate
că a fost de față la interogarea lui G.C. în secția de poliție. Ilie Mihai se află în prezent î n
arest preventiv la Penitenciarul B ucureș ti. Familia propune audierea acestui martor
important .” 12
Până la sfârșitul anului 1997, APADOR -CH nu a fost informată asupra rezultatului
completării investigațiilor inițiale ale Parchetului militar. Dupa părerea APADOR -CH,
acesta este un caz deosebit de grav de tortură care a condus la moartea victimei.
Conform plângerii depuse de fratele victimei, Viorel Carabulea, la CEDO, el a
susținut că brutalitatea extremă cu care a fost tratată victima se datora parțial originii sale
rome. Acest lucru este susținut și de o pinia parțial separată a judecătorului Ineta Ziemele :
,,Este adevărat că, în speță, nu există informații cu privire la folosirea unui limbaj rasist de
către agenții de poliție. Cu toate acestea, este foarte evident faptul că forța folosită și lipsa
unei anchete privind un deces evident suspicios erau complet disproporționate în raport cu

11 https://www.apador.org/en/cazul -gabriel -carabu lea-torturat -si-omorat -de-politie/
12 https://www.apador.org/en/cazul -gabriel -carabulea -torturat -si-omorat -de-politie/

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

circumstanțele cauzei în care era implicat un tânăr rom suspectat de tâlhărie.’’
Cazul lui Gabriel Carabulea este o situație i ncredibilă care nu ar fi trebuit sa aibă loc
într-un stat de drept. În urma vizitei sale în România, în raportul său din 23 noiembrie 1999,
raportorul special a constatat că existau cazuri repetate de abuz din partea poliției în vederea
obținerii unor mărturii din partea suspecților și că existau probe care să susțină acuzațiile
conform cărora membrii etniei rome erau cu precădere victime ale abuzurilor poliției.
Acesta a criticat ca ineficient sistemul de anchetă în care procurorii militari aveau
autoritatea exclusivă de a efectua anchete, ceea ce a dus la percepția că procurorii militari
nu erau independenți și imparțiali. De asemenea, acesta a luat act de faptul că a primit
numeroase rapoarte conform cărora se emiteau adesea certificate medicale false care să
ascundă relele tratamente din partea poliției și a subliniat că, în majoritatea cazurilor,
anchetele au dus la rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.
Referindu -se la cazul lui Gabriel Carabulea, raportorul special a precizat că a fost
informat de procurorul militar că nu existau motive pentru redeschiderea dosarului, dar că
procurorul militar era dispus să reanalizeze din nou faptele. Luând act de faptul că avocații
victimei au depus o plângere în fața instanței, raportorul special a stabilit că nu era în
poziția de a ajunge la o concluzie cu privire la fondul cauzei. Cu toate acestea, a considerat
că această cauză ridica îngrijorări serioase cu privire la eficiența anchetării cazurilor de
tortură din partea reprezentanților poliției și era conformă cu celelalte rapoarte primite.13
Încălcarea gravă a drepturilor omului prevăzute în Constituția României și în
Convenția europeană a drepturilor omului reprezintă un pericol la adresa democrației.
Conform Art 2 Alin (2) din Constituția României , ,,Nimeni nu poate fi supus torturii și nici
unui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant ”, fapt prev ăzut și în Convenție .
Pentru ca o investigație să țină cont de principiile etice, trebuie să se respecte, în primul
rând, drepturile și demni tatea omului.
Organizațiile internaționle au observat că în România există multe cazuri de încălcare
a drepturilor omului de către forțele de ordine.

II. FAKE NEWS CARE AU CIRCULAT ÎN MASS -MEDIA SAU ÎN SP AȚIUL
PUBLIC REFERITOR LA SPEȚĂ

La nivelul cetățenilor din România există în continuare ura pentru comunitățile de
romi. Într -adevăr, există mulți romi care comit fapte grave, încălcând norme importante ale
societății. Putem considera că acest a este unul dintre motivele pentru care românii preferă
să evite persoanele de etnie roma, ba chiar mai mult, să le considere inferioare. Așa-zisa
legătură dintre romi și criminalitate este un refren deseori repetat în discursul motivat de
ură. Ea poate fi combătută și neînțelegerile ar putea fi clarificate, dacă interlocutorii rămân
deschiși pentru o discuție rațională. Desigur, există romi vinovați de infracțiuni. Unii dintre
ei au fost, în plus, exploatați și organizați de traficanți. Marginalizații soci al și săracii sunt
supra -reprezentați în statisticile de criminalitate în majoritatea țărilor, din motive evidente.
Dar este de asemenea adevărat și că ei sunt, în general, dezavantajați de sistemul judiciar
actual, ceea ce afectează datele statistice. Aceste chestiuni nu oferă nici o scuză pentru
stigmatizarea tuturor romilor – a căror majoritate covârșitoare nu sunt în conflict cu legea.
Există un principiu etic crucial, care spune că nu se poate blama un grup întreg pentru ceva
făcut numai de unii din mem brii săi.14 Din păcate, multe cazuri în care poliția acționează cu
brutalitate împotriva persoanelor de etnie roma nu stârnesc revolta populației.

13 Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, Carabulea c. România
14 Poliția, romii și sinti: bune practici în consolidarea încrederii și înțelegerii, Seria Publicațiilor SPMU, Vol. 9, OSCE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

Publicul este revoltat atunci când apar cazuri de brutalitate a poliției, însă atunci
când victim a nu face parte din comunitatea majoritară, se pierde interesul pentru ilegalitățile
comise. În rândul cetățenilor există ideea că polițiștii au dreptul să foloseasca metode dure
împotriva acestei categorii de comunități, considerând ca aceasta este singur a modalitate
prin care ordinea poate fi restabilită – gândire greșită în totalitate. Poliția trebuie să
acționeze împotriva romilor la fel cum acționează împotriva altor categorii de persoane,
adica respectând legea. Sunt situații în care violența nu poate fi evitată, însă aceasta trebuie
să fie utilizată ca ultimă alternativă.
Trebuie avut în vedere faptul că atunci când publicul permite poliției să tortureze un
om, fapta va fi repetată, considerându -se că există aprobarea cetățenilor pentru s ăvârșirea
unor astfel de ilegalități. De aceea, comunitatea trebuie să aibă o reacție fermă împotriva
abuzurilor și să nu se lase influențată de aspecte precum sexul sau etnia persoanei agresate.
Pentru un polițist care a torturat un om până la moarte nu m ai contează etnia. O viață a fost
luată. Ce îl poate opri să mai ia una dacă nu este pedepsit la timp ?
În 1996, când a avut loc uciderea cu sânge rece a lui Gabriel Carabulea de către
polițiștii Secției 9 din București, cazul nu a avut un i mpact mare asupra publicului și mass –
mediei. Pentru un stat ca România, care ieșise de puțin timp de sub teroarea unui regim
dictatorial, abuzurile polițiștilor asupra victimei nu au părut ca merită atenție. Dupa anul
2000, cazului îi este oferit interes d e către public și presă datorită implicării Curții Europene
pentru Drepturile Omului care a blamat România pentru felul în care a gestionat această
gravă încălcare a drepturilor omului. Astfel încep să apară teorii despre cum forțele de
ordine au ascuns ca uzele morții lui Gabriel Carabulea. De asemenea, apar idei despre ce
bătăi ar fi putut să sufere victima. Astfel, moartea tânărului devine o adevărată controversă
la nivel național.
Prin intermediul APADOR -CH, presa este informată în legătură cu tortura la care a
fost supus tânărul de 27 ani. Încep sa fie publicate numeroase articole în care sunt descrise
acțiunile brutale ale poliției. Presa are un răspuns potrivit în fața unui asemenea ca z, astfel
site-uri precum adevărul.ro , www.cotidianul.ro și multe altele aduc în ochii publicului
actele criminale ale polițiștilor. E posibil ca presa să fi menționat într -adevăr fapte care nu
au avut loc în Secția 9. Adevărul e că nimeni, exceptând decedatul și polițiștii prezenți la
actele de violență petrecu te în secție, nu va cunoaște toate evenimentele ce au avut loc în
acele câteva zile din anul 1996.
De nenumărate ori, presa adaugă în articolele lor detalii ce nu pot fi confirmate,
apărând multe știri false – ,,fake news ”. În anumite articole apărute în presă este susținută
următoarea întâmplare petrecută în spital, cu câteva momente înainte să fie declarat decesul
tânărului : ,,Într-o altă zi, când familia se afla în sala de așteptare a spitalului, l -au auzit
țipând: Ei m -au omorât! ’’ Acest fa pt este puțin probabil să fie adevărat, însă presa se
folosește de anumite detalii pentru a atrage atenția publicului. Ce probă poate fi mai
potrivită să susțină un articol decât declarația victimei pe patul de moarte? Din punct de
vedere obiectiv, este gr eu de crezut că un om aflat în așa mare suferință ar fi fost capabil să
facă acuzații. Pe de altă parte, este posibil ca acesta să fi menționat câteva dintre
întâmplările petrecute în perioada de timp în care a fost arestat familiei lui. Fiecare
publicație adaugă cazului detalii incorecte care nu sunt necesare, inducând publicul în
eroare.
Consider că cel mai bine este ca presa să prezinte faptele co rect, așa cum au avut loc.
Chiar dacă se cunosc puține informații despre un anumit eveniment, ace stea nu trebuie să
fie completate de invenții. Faptele nu trebuie să fie presupuneri, ci trebuie să fie dovedite ca
fiind adevărate și corecte.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

III. PRINCIPII DIN CODUL DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE AL POLIȚISTULUI
CARE AU FOST ÎNCĂLCATE

Respectarea principiilor și a regulilor din cuprinsul Codului de etică și deontologie
al polițistului reprezintă o datorie de onoare a polițistului – acesta este primul aspect
menționat în Cod. În cazul lui Gabriel Carabulea, polițiștii au încălcat principii extrem de
importante prevăzute în Cod, precum principiul integrității morale, principiul respectului și
principiul egalității, imparțialității și nediscriminării.
În cazul tânărului Carabulea principiul integrității a fost încălcat f ără dubii de către
polițiști. În contextul practicii polițienești, la nivel organizațional, integritatea înseamnă
organizarea și funcționarea structurilor de poliție în conformitate cu valorile etice. Mai
exact, integritatea presupune activitatea poliției în concordanță cu un set de valori etice
esențiale clar definite, precum imparțialitatea, echitatea, egalitatea, dreptatea, onestitatea și
respectul pentru drepturile omului.
Integritatea trebuie să fie promovată de structurile de poliție la to ate nivelurile sale.
La nivel individual, ofițerii de poliție respectă principiul integrității atunci când își pliază
comportamentul cu valorile etice stabilite de instituția lor. Integritatea este însușirea cea mai
importantă a polițistului. Comportamentu l verbal și con duita lucrătorului din poliție trebuie
sa reflecte principiul integrității. O persoană care nu posedă integritate nu va putea
niciodată să respecte actele normative sau alte reguli.15 Cel ce are integritate are capacitatea
de a trece cu succe s peste orice problemă, indiferent de circumstanțe. Polițistul trebuie sa
aiba mereu, chiar și în afara serviciului, un comportament demn de slujba sa. El trebuie să
fie onest și să acționeze mereu în conformitate cu principiile morale. Polițistul trebuie sa
dovedeasca că este integru prin acțiunile și misiunile sale. Doar așa el ar putea să câștige
respectul și afecțiunea cetățenilor. Legătura bună cu comunitatea îi va ușura munca și va
avea rezultate mai bune în anchetele pe care le desfășoară.
Polițiștii care l -au bătut fără milă pe Gabriel Carabulea nu au acționat în conformitate
cu principiile morale, ucigând un om cu sânge rece. Un polițist integru ar fi acționat total
diferit, conducând o anchetă și interogând persoana în cauză în cel mai b un mod pentru a
obține informațiile necesare investigației, el nu ar fi apelat la măsuri astfel de drastice care
încalcă drepturile fundamentale ale omului precum tortura și tratamentul inuman. Gabriel
Carabulea nu a avut nicio șansă, fiind victima unor po lițiști care prin acțiunile lor au devenit
la rândul lor infractori. Astfel, un polițist care și -a pierdut integritatea nu ar mai tr ebui sa
aibă dreptul de a purta uniforma, pentru că el nu mai poate să își protejeze comunitatea.
Cea mai gravă încălcare petrecută în situația prezentată este cea a principiului
egalității, imparțialității și nediscriminării. Respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor per soanelor care aparțin minorităților, reprezintă o valoare fundamentală care stă
la baza fundamentelor și trata telor Uniunii Europene. Statul de drept este întemeiat pe baza
aplicării legii. Poliția garantează acest lucru, însă există situații în care nu se întămplă acest
lucru. Din contră, persoanele arestate sunt tratate de multe or i în funcție de apartenența lor
sociala sau etnica, de sexul, religia sau averea lor. Poliția trebuie să fie capabilă să asigure
populația că va fi supusă unui tratament corespunzător. Într -un stat democratic, cei 3
termeni, egalitatea, nediscriminarea și imparțialitatea trebuie să reprezinte un crez. Astfel
persoanele care încalcă legea trebuie să fie tratate fără a avea în vedere anumite aspecte care
nu au legătură cu ancheta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului , dar și organizații precum Amnesty au

15 https://www.dcaf.ch/sites/default/files/publications/documents/DCAF -Training -Manual -on-Police –
Integrity_ROM_19.08.2016.pdf

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

sesizat că în România persoanele care sunt de etnie r omnă sunt tratate în mod diferit , chiar
de poliție în unele cazuri . Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a
efectuat un studiu ce are ca principal reper situația romilor în Eur opa.16 Studiul a urmărit
să determine prevalența generală a discriminării prin stabilirea proporției de romi care s –
au simțit personal discriminați pe motive de culoare a pielii, origine etnică și religie sau
convingeri religioase. În medie, 41 % din romii din cele nouă state membre ale UE (printre
care și România) cuprinse în sondaj s -au simțit discriminați din cauza originii lor etnice cel
puțin o dată în ultimii cinci ani . Nu sunt puține cazurile în care au fost observate nereguli în
intervenția p oliției față de persoanele aparținând acestei categorii. Persoanele de etnie rromă
sunt de multe ori supuse tratamentelor inumane de către poliție.
ONG -ul Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii (Romani CRISS) a
declarat că 44 de c azuri de brutalitate a poliției împotriva romilor petrecute în ultimii 13
ani, nu s -au soldat cu condamnări la nivel național, adesea deoarece procurorii nu au
înaintat cazurile instanței. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis într -un
număr de cazuri că sistemul judiciar nu a reușit să ofere un rezultat echitabil în cazurile de
brutalitate a poliției, în special asupra romilor . În medie, termenul de soluționare a cazurilor
de presupuse abuzuri ale poliției asupra romilor a fost de aproape pat ru ani. Gabriel
Carabulea este doar u n exemplu de acest gen. Probabil că dacă Gabriel Carabulea nu ar fi
fost o persoană de etnie romă, ar fi fost în viață. De aceea, atunci când își exercită atribuțiile
de serviciu, polițistul trebuie să se detașeze de se ntimente, să fie obiectiv. Pentru ca legea să
guverneze viața noastră, ea trebuie să fie aplicată la fel mereu , indiferent de circumstanțe.17
Principiul respectului a fost de asemenea încălcat prin acțiunile polițiștilor de la
Secția 9. Mediul profesional presupune respect. Respect ul față de populație este unul
dintre atribut ele pe care polițistul trebuie să le posede. Este știut faptul că at unci când tratezi
oamenii cu respect, vei fi și tu respectat la rândul tau. Respectul trebuie arătat în orice
activitate pe care poliția o desfășoară. Conform Art 6 din Codul de etică și deontologie al
polițistului , ,,respectul se manifestă prin consideraț ia pe care polițistul o acordă persoanelor,
colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor,
legilor, valorilor sociale, normelor etice și deontologice ”.
Polițistul trebuie sa fie civilizat, calm și să nu fie violent în exprimările pe care le
face. Acest principiu se îmbină foarte bine cu principiul egalității, imparțialității și
nediscriminării. Respectul trebuie manifestat față de toate categoriile de persoane, astfel
cetățenii for avea încredere c ă sunt protejați de un polițist corect, cu bun -simț. Agresivitatea
trebuie evitată mereu pentru a nu afecta drepturile și libertățile cetățenilor.
Tratamentul pe care l-a suferit Gabriel Carabulea este de neconceput. Este anormal
ca un polițis t care ar trebui sa trateze oamenii cu respect sa ucidă în bătaie un cetățean
pentru a -l influența să recunoască un anumit fapt. Gabriel Carabulea a fost supus unor
chinuri pe care nicio persoană nu ar trebui să le trăiasca, iar legea ar trebui sa ne asigu re că
astfel de întâmplări nu se vor repeta. Din păcate, apar din ce în ce mai multe cazuri în care
poliția acționează brutal. Acțiunile ilegale ale anumitor polițiști fac ca polițiștii buni să fie
uitați de cetățeni. Tortura nu își are locul în lumea oame nilor care respectă viața și
integritatea morală celorlalți. Lipsa de respect duce la încălcarea drepturilor omului. Este
important ca anajații poliției să fie politicoși mereu, să știe cum să se exprime pentru a nu fi
nevoiți să recurgă la violență.

16 https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra -2016 -eu-minorities -survey -roma -selected -findings_ro.pdf
17 https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra -2016 -eu-minorities -survey -roma -selected -findings_ro.pdf

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

IV. MODUL DE SOLUȚIONARE A SPEȚEI

Cazul Gabriel Carabulea c România a fost judecat la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului , asta după ce familia victimei nu a reușit să obțină dreptate din partea
autorităților din România. Soția victimei a introdus o plâ ngere p rin care cerea investigarea
morții soțului său. Ancheta, făcută de procurori militari, a fost întreruptă în august 1996 și
redeschisă î n februarie 1997, închisă iar la 4 martie 1998. Î n urma raportului de expertiză
medico -legală suplim entar, procurorul militar a decis neînceperea urmăririi penale în ceea
ce privește acuzațiile de loviri cauzatoare de moarte și de anchetă necorespunzătoare la
adresa polițiștilor . Rezoluția sa a stabilit că decesul domnului Carabulea s-a datorat „unei
cardiopatii cu patologie viscerală preexistentă” și că nu a fost vorba de o crimă .18
Familia decide, cu ajutorul organizației APADOR -CH, să își susțină cauza în fața
Curții Europene a Drepturilor Omului :
Reclamantul , Viorel Carabulea, se plânge, în temeiul art.3 din convenție, că fratele
său a fost supus torturii și unor tratamente inumane și degradante în arestul poliției, de la
momentul arestării sale la 13 aprilie 1996, până la internarea sa la 16 aprilie 1996. De
asemenea, acesta s-a plâns de faptul că fratele său fusese supus unor tratamente inumane și
degradante pe perioada spitalizării, între 16 aprilie și 3 mai 1996, când, având dureri
puternice și având nevoie de grijă și susținere, a fost împiedicat să intre în contact cu
familia sa, agenți de poliție fiind postați în permanență în salonul său. Având în vedere că
decesul său a fost cauzat de leziuni extrem de grave, tratamentul la care a fost supus
echivala cu tortura. De asemenea, reclamantul a susținut că fratele său a fost torturat pentru
a mărturisi săvârșirea unor infracțiuni. În plus, acesta susținea că autoritățile române nu și-
au îndeplinit obligația de a efectua o anchetă promptă, imparțială și eficientă privind
acuzațiile conform cărora victima fusese supusă torturii și altor forme de rele tratamente
când se afla în arestul poliției. 19
Instanța a considerat că nu există dubii că relele tratamente la care a fost supus
domnul Carabulea au fost extrem de crude și grave având în vedere că a dus la decesul
acestuia. În continuare, instanța observă faptul că durerea și suferința suportate par să îi fi
fost provocate în mod intenționat pentru a recunoaște săvârșirea infracțiunii de care era
suspectat . În plus, instanța consideră că refuzul autorităților de a le permite membrilor
familiei de a îl vizita pe domnul Carabulea înainte de decesul acestuia în spital, împreună cu
refuzul lor de a le oferi informații referitoare la starea sa de sănătate au fost flagrant de
nedrepte și excesiv de crude în toate circumstanțele predominante. În aceste circumstanțe,
instanța a concluzionat că, în ansamblu, tratamentul la care a fost supus domnul Carabulea
echivala cu tortură în sensul art. 3 din convenție. Curtea a constatat că reclamantului i s-a
refuzat o cale de atac eficientă în ceea ce privește decesul fratelui său și, prin urmare, i s-a
refuzat accesul la orice alte căi de atac disponibile, inclusiv o cerere de despăgubire. În
consecință, instanța a considerat că a fost încălcat art. 13 din convenție.20
În privința violării art. 2 din Convenție, Curtea a fă cut m ai întâ i referire la decesul
victimei constatând că acesteia nu i -au fost asigur ate servicii medicale cor espunzătoare în
perioada în care a fost ținut în arest. Guvernul nu a putut să ofere justificări serioase în acest
sens, după cum nu a putut să dea exp licații pertinente nici în ceea ce privește motivul
decesului, în contextul î n car e toate rapoartele de a utopsie ș i expertizele u lterioare au
constatat faptul că victima avea vânătăi pe toată suprafața corpului, îndeosebi în zona

18 https://www.juridice.ro/116019/o -noua -condamnare -a-romaniei -la-cedo -pentru -incalcarea -dreptului -la-viata.html
19 Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, Carabulea c. România
20 Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, Carabulea c. România

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

genitală , iar decesul a su rvenit î n urma unei hemoragii interne. Totodata Curtea s -a arătat
indignată de faptul că toate controalel e medicale s -au desfășurat sub stricta observație a
poliției, fără a se permite accesul famil iei. Date fiind acestea, Instanța europeană a decis că
există o violare a art. 2 din Conventie. 21
Curtea a fă cut referire și la ineficacitatea anchetei. Inst anța european a a relevat lacunele
existente în ancheta efectuată post mortem. De pildă, s -a arătat că nu există la dosar nicio
fotografie judiciară a cadavrului ș i nicio radiografie a toracelui. Mai mult, din actele
procesuale efectuate reies e faptul că pr ocurorii însărcinaț i cu efectuarea anchetei au dorit
tergiversarea cauzei. De exemplu, pr ocurorul care a primit dosarul în februarie 1997, a
așteptat un an până să dispună efectuarea unei noi examinări medico -legale. În consecință ș i
din aces t punct de ved ere, s -a arătat că art. 2 din c onvenție a fost încă lcat.
În data de 13 iulie 2 010 CEDO a condamnat statul româ n la plata a p este 60 000
euro, daune morale și materiale, î n cauza Car abulea contra Romania. Prin hotărârea dată,
Curtea a constatat că au fost vio late articolele 2, 3 ș i 13 din Conventie.
În opinia comună parțial separată a judecătorilor Alvina Gyulumyan și Ann Power
sunt precizate următoarele : ,,Suntem de accord cu constatările majorității, conform cărora
art.2, art.3 și art.13 au fost încălcate în speță. Totuși, nu suntem de accord cu faptul că nu
este necesar să se examineze capătul de cerere întemeiat pe art.14, coroborat cu art.2 și art.3
din convenție. Fratele reclamantului era un tânăr de etnie romă în vârstă de 27 de ani, care a
intrat în arestul poliției perfect sănătos, care a suferit îngrozitor din cauza brutalității
agenților de poliție și care a decedat sub supravegherea poliției, fără alinarea sau prezența
rudelor sale. Reclamantul susține că etnia romă a fratelui său a dus la relele tratamente și
deces, iar neinițierea unei anchete în ceea ce îi privea pe agenții de poliție răspunzători
pentru decesul acestuia încalcă cerința de nediscriminare prevăzută de art.14, coroborat cu
art.2 și art.3. Considerăm că, ținând seama de circumstanțele deosebite ale speței,
autoritățile aveau obligația pozitivă de a verifica dacă au existat motive rasiale în spatele
relelelor tratamente la care a fost supus Gabriel Carabulea și al decesului lui. Neefectuarea
unei astfel de anchete ne duce la concluzia că art.14 a fost încălcat sub aspect procedural,
coroborat cu art.2 și art.3 din convenție. ’’22
Reclamantul, Viorel Carabulea, a fost susținut în demersurile sale în fața Curții
Europene de APADOR -CH. Organizația atrage atenția că prin aceasta hotărâre statul român
este condamnat pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului – dreptul la viață
si dreptul de a nu fi torturat sau supus unor tratamente inumane sau degradante.

CONCLUZII Poliția joacă un rol esențial în protecția acelor valori care asigură bunul mers al
societății. Atunci când tocmai această structură încalcă drepturi fundam entale, statul de
drept este în pericol. Gradul de respectare a drepturilor omului reprezintă nivelul de
dezvoltare a valorilor democra tice într -o societate. Cetățenii nu pot avea încredere într -o
poliție care lovește fără explicații și care torturează. Frica duce la ruptura dintre autorități și
comunitate.
Statul român trebuie să accepte faptul că există probleme majore legate de
respectarea drepturilor suspecților și arestaților la nivelul Poliției Române și să condamne
acel tip de comportament brutal care afectează imaginea polițistului. Pentru combaterea
comportamentului violent al polițiștilor, instituția trebuie să aplice reguli drastice care să
descurajeze activități precum tortura și aplicarea tratamentului inuman. România le întrece
pe toate celelalte 27 de state membre ale UE în privința violărilor d reptului la un proces

21 https://www.juridice.ro/116019/o -noua -condamnare -a-romaniei -la-cedo -pentru -incalcarea -dreptului -la-viata.html
22 Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, Carabulea c. România

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

corect și a altor încălcări de procedură, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului,
CEDO . În afara Uniunii Europene, doar Rusia, Turcia și Ucraina înregistrează mai multe
asemenea încălcări, potrivit celor mai recente cifre de la curtea de la Strasbourg, care are
jurisdicție asupra celor 47 de state membre ale Consiliului Europei. Aceste statistici ar
trebui să tragă un semnal de alarmă în privința felului în care anchetele se desfășoară.
Statisticile CEDO arată o imagine tulburăt oare a sistemului juridic din România.
De asemenea, suspecții sunt tratați, cum am arătat în lucrare, în funcție de etnia,
originea sau rasa lor. Reprezentanții statului cu care romii tind să se întâlnească cel mai des
sunt polițiști i. Unele ra poarte arată că așezări izolate ale romilor au fost supuse la o atenție
specială din partea poliției, deseori sub forma de raiduri cu caracter intruziv. Persoane de
etnie romă , care se aflau în automobile sau în alte vehicule, au fost vizate, în mod
discri minator, în cadrul unor operații ale poliției de „oprire și percheziție”. De aceea statul
trebuie să acorde o atenție sporită cazurilor în care cetățenii aparținând unor minorități sunt
agresați de către forțele de ordine. Fenomenul durabil al discriminării rasiale necesită
atenție imediată. Adoptarea și implementarea legislației anti -discriminare este un pas
necesar. O bună activitate a poliției se caracterizează prin prevenirea și anchetarea eficientă
a crimelor motivate de ură, iar rata mai m are a succesului în acest sens se va răsfrânge
pozitiv asupra performanței generale a poliției.
Poliția Română precizează că la nivelul instituției există o preocupare permanentă
pentru prevenirea ș i eliminarea manifestărilor de violență exercitate de căt re unii polițiști,
fiind adoptată o atitudine proactivă față de aceste aspecte. În acest sens, a fost intensificată
colaborarea cu organizaț iile ce militează pentru drepturi le omului, iar la nivel instituț ional
au fost constituite Comisii pentru promovarea dreptu rilor omului. Aceste comisii acționează
pentru cunoașterea și aplicarea unitară a reglementărilor internaționale la care Româ nia este
sau va fi parte, a Constituției și legilor, a Hotărârilor Guvernului și ale Consiliului Suprem
de Apărare a Țării referitoare la drep turile fundamentale ale omului. Pentru realizarea și
asigurarea garantă rii efecti ve a drepturilor și libertăților, între Poliția Română și organizații
neguvernamentale ce militează în acest domeniu, au fost î ncheiate protocoale de colabor are,
din care exemplific pe cele cu Organizația pentru Apă rarea Drepturilor Omului, Societatea
Independentă Română a Drepturilor Omului, Liga Națională și Internațională pentru
Apărarea Dre pturilor Omului sau cu Organizaț ia „Parteneri pentru Schimbare”. 23
Protocolul cu Organizația pentru Apă rarea D repturilor Omului prevede cunoașterea,
respectarea și apă rarea drept urilor omului de către cadrele Poliției Române precum ș i
cercetarea unor eventuale abu zuri semnalate acestei organizații, inițierea și susținerea unor
programe pilot în județe, zone, localități, pentru protecț ia unor categorii de persoane
defavorizate.24
Protocolul cu Asociația ,,Liga Națională și Internațională pentru Apă rarea
Drepturilor Omului”, organizație constituită în vederea apărării dreptur ilor și libertăților
persoanelor reținute sau arestate, statuează colaborarea dintre Poliție și această asociație, ai
cărei reprezentanți au acces în aresturile Poliției, pentru a verifica sesizările în legătură cu
încălcarea drepturilor omului.25
Totodată, s-au luat mă suri concrete pentru crearea unui cadru legislativ în acord cu
reglementările europene și internaționale în domeniu și conștientizarea, de către persoanele

23https://politiaromana.ro/ro/stiri -si-media/comunicate/masurile -intreprinse -de-politia -romana -pentru -respectarea -drepturilor –
omului
24 https://politiaromana.ro/ro/s tiri-si-media/comunicate/masurile -intreprinse -de-politia -romana -pentru -respectarea -drepturilor –
omului
25 https://politiaromana.ro/ro/stiri -si-media/comunicate/masurile -intreprinse -de-politia -romana -pentru -respectarea -drepturilor –
omului

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NESECRET
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
FACULTATEA DE POLI ȚIE

implicate în efectuarea actului de justiție a importanței și necesității respectă rii dr epturilor
omului.26
În relația cu persoanele care încalcă legea, polițistul trebuie să aibă un
comportament exemplar, să dea dovadă că este capabil să trateze toate persoanele cu
obiectivitate. Investigațiile trebuie să fie desfășurate în conformitate cu le gea pentru aflarea
adevărului. Poliția are misiunea de a se asigura că legea este respectată de către toți
cetățenii țării.
BIBLIOGRAFIE
Referințe bibliografice

[1] Constituția României
[2] Codul de etică și deontologie al polițistului
[3] Convenția Europeana a Drepturilor Omului
[4] Poliția, romii și sinti: bune practici în consolidarea încrederii și înțelegerii,
Seria Publicațiilor SPMU, Vol. 9, OSCE
[5] Michael Boyle, Jean -Claude Vullierme, S curtă introducere la intervievarea
investigativă. Ghidul practicantului, Co nsiliul Europei, iulie 2019
[6] Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Carabulea împotriva
României
[7] Al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană,
Romii – rezultate selectate, Agenția pentru Drepturi Fundamental e a Uniunii
Europene, 2016
[8] Erik Svanidze, Combaterea relelor tratamente și a impunității . Drepturile
deținuților și obligațiile funcționarilor organelor de drept: 11 întrebări și
răspunsuri
[9] Manual de Instruire privind Integritatea Poliției, Centrul din Geneva pentru
Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF)
[10] Formare pentru polițiști din perspectiva drepturilor fundamentale . Manual
pentru formatorii polițiștilor , Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii
Europene, 2016
[11] https://www.apador.org/cazul -gabriel -carabulea -torturat -si-omorat -de-
politie/
[12] https://www.juridice.ro/116019/o -noua -condamnare -a-romaniei -la-cedo –
pentru -incalcarea -dreptului -la-viata.html
[13] https://rm.coe.int/1680939161
[14] https://www.coe.int/en/web/cpt/romania
[15] https://rm.coe.int/16806cd1e6
[16] https://politiaromana.ro/ro/stiri -si-media/comunicate/masurile -intrepri nse-
de-politia -romana -pentru -respectarea -drepturilor -omului
[17] https://www.ujmag.ro/drept/criminologie -criminalistica/detectia –
comportamentelor -duplicitare -simulate/rasfoire/

26 https://politiaromana.ro/ro/stiri -si-media/comunicate/masurile -intreprinse -de-politia -romana -pentru -respectarea -drepturilor –
omului