Comportamentul Canin

Cuprins

PARTEA I

Studiul bibliografic

Capitolul 1. COMPORTAMENTUL CANIN

Câinii sunt animale de grupă care acceptă conducerea impusă de un exemplar dominant. Din punct de vedere canin, ordinea în grupa nu poate fi bazată decât pe relația de dominare și subordonare, relația care are meritul de a ține grupul de neatins. Acest fapt implică existența unui conducător și stabilirea unei ordini ierarhice în grupa.

Întotdeauna, în cadrul grupei, masculul dominant preia conducerea. Rolul lui este foarte bine determinat, el fiind cel ce domina grupă, stabilește organizarea acesteia, menține disciplina și ierarhia în grupa.

Următorul poziționat ierarhic va fi controlat numai de conducător și, la rândul său, va controla restul grupei. Și tot așa, fiecare câine își cunoaște poziția ierarhică și rolul său în grupa. În activitatea grupei, conducătorul își menține cu fermitate poziția. El este cel ce inițiază jocuri, dă semnalul pentru vânătoare, mănâncă primul, își apăra teritoriul personal, montează primul femelele în călduri, își protejează hrană și grupa cu orice preț.

Binenteles că oridinea în grupă se schimbă cutrecerea timpului. Întotdeauna există alți câini care, la cel mai mic semn de slăbiciune a conducătorului sunt gata să provoace dispute pentru a accede la poziția ce conferă maximum de autoritate. Când vă luați un câine, odată ce l-ați adus acasă, familia dumneavoastră devine grupa sau haita lui. De aceea, prin prisma celor menționate mai înainte este extreme de important că, puiul să își cunoască poziția ierarhică în familie.

Acest lucru va asigura echilibrul nervos al câinelui, liniștea familiei dumneavoastră și, totodată, va determina capacitatea câinelui de a se adapta la un program de disciplinare. Important! O relație de tip dominant-subordonat este imperativ necesară în orice gen de dresaj, indiferent de metoda folosită. Idee că puiul trebuie să aibă un singur stăpân în familie este total greșită și, mai mult decât atât, da naștere unor devieri de comportament greu de corectat în timp, cun este agresivitatea față de membrii familiei (în special față de aceia care sunt poziționați inferior în cadrul ierarhiei de grupă). De acea, este extrem de important ca toți membrii familiei să dobândească poziția de conducător față de câine iar acest lucru se realizează stabilind un număr de reguli pe care toți membrii familiei trebuie să le aplice cu fermitate, păstrând însă o atitudine placua și chiar drăgăstoasă față de câine. Odată ce ați reușit să vă impuneți rolul de conducător, acesta trebuie menținut în permanență. Câinele, cu o surprinzătoare constantă și subtilitate, vă va testa pentru a găsi o fisură în ierarhie. El va încerca să „câștige teren" prin drăgălășenii, însă dacă va obține poziția dorită, vor apărea probleme de comportament care se vor agrava odată cu maturizarea.

Pentru evitarea apariției problemelor de comportament vă recomandăm să țineți seama de sfaturile ce urmează, pe care le propunem că pe adevărate axiome. Nu lăsați puiul să stabilească direcția de mers atunci când sunteți la plimbare. Când trage în lesă sau o ia înainte, pur și simplu bateți din palme și schimbați direcția de mers. Nu lăsați puiul să doarmă în pat, pe canapea sau pe fotolii.

Hrăniți puiul numai la orele programate pentru masă. Nu vă faceți un obicei din a mângâia puiul necondiționat. Mângâierea este o recompensă puternică și este bine să o condiționați de executarea corectă a unei comenzi. Limitați-i puiului accesul prin apartament și nu-i permiteți să iasă și să intre primul pe ușă atunci când îl scoateți sau îl aduceți de la plimbare.

Socializarea puiului

Socializarea puiului se referă la expunerea acestuia la mediul înconjurător, Ia diverse experiențe care, având loc în perioada de dezvoltare a puiului până la maturitate, marchează comportamentul acestuia și, de multe ori, chiar îl modifica. ln funcție de cât de bine este realizată

socializarea, puiul va putea sau nu să aibă o viață firească, normală, adaptată la viața de grup.

Prima perioadă importantă de socializare este perioada de expunere la viața de cuib. Între 4 și 7 săptămâni, adică în perioada de socializare la grupa canina, puiul învața cum se comportă câinii. Învață să primească mesaje și să reacționeze la ele. Învață ce înseamnă să muște și să fie musat. Prin limbajul trupului, adoptând diferite poziții, puiul reușește să-și găsească un loc în

grupă, mai precis în ierarhia acesteia. Relațiile dintre pui sunt de natură subordonat—dominanta, fără ca aceasta ierarhie să fie permanentă. Prin intermediul mesajelor amintite, ierarhia se poate schimba. Socializarea la grupa umană este optim să înceapă între vârsta de 7 și 8 săptămâni. Cum am mai spus, aceasta este vârsta la care puiul poate fi achiziționat și separat de cuib. Odată dus în noua sa casă, puiul începe să treacă prin experiențe noi ce îl vor ajuta în adaptarea la nouă familie.

Socializarea la mediu poate fi începută numai după imunizarea câinelui (seria de vaccinuri obligatorii). Prima ieșire a câinelui este deosebit de importantă și trebuie pregătită cu atenție. Este important să ieșiți cu câinele în lesă și să aveți la dumneavoastră o jucărie, poate o minge, și chiar un pic de mâncare (hrană uscată sau cubulețe din carne de vită fiartă). Puiul trebuie lăsat să exploreze având însă grijă ca experiențele prin care trece să fie de natură pozitivă. Pentru primele zile, plimbările trebuie să fie scurte, iar atenția puiului puternic motivată către dumneavoastră. Vor fi trecători care, la vederea unui pui, vor vrea să-l mângâie și poate chiar să se joace cu el. Acest gen de contact este pozitiv, deoarece pregătește puiul pentru diversitatea persoanelor care vor apărea în viața lui. Nu uitați însă ca mângâierea prelungită și joacă formează adânci legături de prietenie și, uneori, chiar dependentă.

Persoane străine de familie pot să mângâie pentru scurt timp puiul, însă niciodată nu lăsați pe altcineva să se joace cu puiul mai mult decât o faceți dumneavoastră. Folosind stimulentele amintite mai înainte, expuneți progresiv puiul la diferite situații noi: sunete, trafic, plimbări pe sol cu diferențe de nivel, scări, interior de lift, pasaje de metrou etc. Lăsați imaginația să lucreze pentru că, cu cât va fi mai expus, puiul va învăța mai ușor. Când vorbim de învățat, ne referim evident la formarea și menținerea reflexelor, la programul de dresaj.

1.2.Câini care rod mobila și hainele

Toți câinii au o perioadă în viață în care rod și distrug obiecte și lucruri din casă. La pui acest lucru este firesc în perioada schimbării dentiției. Schimbarea dinților irita gingia și, dacă nu sunt supravegheați, puii pot distruge obiecte din casă în încercarea de a elimina acest stres. în mod normal, odată ce dentiția este finalizată, problema dispare de la sine.

Câinii care continua să roadă diverse obiecte și după această perioadă au motive generate de stres, cum ar fi: plecările și sosirile stăpânului de acasă sunt încărcate de emoție; mângâieri și atenție acordate în exces atunci când stăpânul este acasă; stăpânul nu are autoritate în fata câinelui; pedepsirea câinelui prin izolarea acestuia în altă cameră; câinele este bătut sau certat atunci când stăpânul ajunge acasă, adică la o bună bucată de timp după ce acesta a distrus un obiect; schimbări în programul de masă; schimbări în programul zilnic obișnuit; plictiseală.

Pentru a da rezultate, orice corecție trebuie aplicată în timpul greșelii sau imediat după. Altfel, câinele nu va mai asocia corecția cu comportamentul său, ci mai degrabă cu persoana dumneavoastră. Obiceiul de a roade obiecte poate fi și urmărea unui componament educat. Aceasta se întâmplă atunci când stăpânul inițiază și încurajează jocuri folosind, în loc de pânză de sac, obiecte personale.

Program de corectare a comportamentului

Primul pas este să identificați cauza declanșării comportamentului. Apoi, începeți să lucrați pentru dobândirea și menținerea autorității. Aceasta implica parcurgerea unui program de dresaj sau predresaj (pentru pui). Câinele va învăța comenzile SEZI-ASTEAPTA, CULCAT-ASTEAPTA și mersul la pas. Stăpânul lucrează cu câinele 2- 3 ședințe pe zi în casă și, după ce obține un rezultat satisfăcător, exercițiile pot fi reluate afară. O zi pe săptămână câinele trebuie dus în zone total necunoscute, în lesă retractabilă de 5m, și trebuie lăudat entuziast ori de câte ori vine la stăpân. La acest exercițiu stăpânul se îndepărtează tot timpul de câine. Exercițiul poate dura 20-30 de minute. Atunci când rămâne singur în casă, câinelui i se lasă un os, pentru a-i canaliza tendința de a roade și a-I elibera de stresul provocat de plecarea stăpânului.

Dacă în prezența stăpânului câinele vrea să roadă vreun obiect, tot ce aveți de făcut este să-l strigați, să-i distrageți atenția și să-i oferiți osul, lăudându-I entuziast atunci când se arata interest. Ignorați câinele timp de cinci minute, înainte de a pleca de acasă. Nu-i adresați nici o vorbă. Cu alte cuvinte, eliminați emoția despărțirii. La Întoarcerea acasă ignorați câinele pentru câteva minute. Numai după ce acesta s-a relaxat și s-a așezat sau s-a culcat îl puteți mângâia, preț de 3-5 secunde. Apoi, o perioadă de câteva minute, nu-1 mai băgați în seamă, nici măcar nu vă uitați la el. Laudă și mângâierea nu se acordă în zona ușii de la intrare. Stresul fiind legat de plecările și sosirile stăpânului, zona ușii este locul în care câinele se simte cu adevărat frustrate.

Această regulă este foarte greu de respectat, pentru că toți suntem emoționați de entuziasmul cu care câinele ne întâmpină la revenirea acasă și abia rezistăm tentației de a-I mângâia. ln cazul în care veniți acasă și constatați că a distrus un obiect, nu-i atrageți atenția asupra acestuia. Oricum, câinele a ros ce a avut de ros și dacă 1-ati certat sau l-ați bate nu ar înțelege de ce e pedepsit. Ignorați câinele până ce se relaxează și, după o scurtă mângâiere, scoateți-l din camera unde a produs pagubă. Abia acum începeți să faceți curățenie. Pentru perioada în care câinele rămâne singur acasă e bine să-i limitați accesul în camere, lăsându-I în hol sau într-un spațiu restrâns, cu o singură jucărie sau un os.

Acest spațiu trebuie folosit în acest scop și când sunteți acasă, pentru perioade scurte de timp, astfel încât câinele să nu interpreteze izolarea lui drept pedeapsă.

1.3. Câini care sar pe membrii familiei și (sau) străini

Motivele pentru care câinii sar cu labele pe dumneavoastră și (sau) alte persoane care le întâlnesc sunt: săritul reprezintă o formă de salut ce își are rădăcina în maniera în care puii și câinii adulți salută reîntoarcerea unor membri ai grupei, lingându-I pe bot cu mențiunea că puii obțin în urma acestui salut și regurgitarea hranei de către adulții grupului. Mulți stăpâni încurajează săritul pe ei, prin tentativa de a tempera câinele încercând să-l dea jos. Chiar și atunci când tonul vocii denotă supărare sau este ferm, atingerea fizică prin care sperați să-l potoliți constituie pentru câine o recompensă extrem de putemica. Joacă rezultată în urma acestui salut constituie, de asemenea, o recompensă deosebită. În general, stăpânii se plâng de acest comportament abia atunci când câinele le murdărește hainele chiar înainte să plece la o întâlnire importantă… în alte situații, când câinele se compona absolut la fel, nimeni nu pare a fi deranjat.

O metodă de prevenire a acestui gen de salut se aplică cu usurima la pui. Când puiul vine bucuros să vă salute, lăsați-vă pe vine, împiedicându-l să sară pe dumneavoastră în încercarea de a vi se apropia de față. De asemenea, învățând puiul să execute comanda șezi, puteți preveni acest comportament.

Program de corectare a comportamentutui:

Prima fază a programului este prevenirea săriturii pe stăpân: ignorați câinele la venirea acasă, nu-i adresați nici o vorbă, treceți pe lângă el chiar dacă sare pe dumneavoastră după ce câinele, nedumerit, se potolește, dați-i comanda ȘEZI (dacă nu executa, îl puneți în ȘEZI cu un minimum de atingere); după execuție mângâiați câinele preț de maximum trei secunde, după care îl ignorați. În cazul care câinele sare pe musafiri, regizați câteva vizite ale unor prieteni. Cu câinele în lesă, comandați ȘEZI. Musafirii trebuie să ignore total câinele pe durata vizitei.

Câinele, încă în lesă, este pus în CULCAT-ASTEAPTA. .după aproximativ 10 minute, dacă este liniștit, poate fi lăsat liber. Repetați acest exercițiu de 6-7 ori, în zile diferite.

1.4. Urinarea și defecarea în casă

Marcarea cu urină a teritoriului personal și a proprietății este un comportament instinctiv, atât la femele cât și la masculi. Marcarea prin defecare este deseori întâlnită, mai ales la femele. În dorința de a-și marca proprietatea, câinii urinează pe un teritoriu, un obiect, un animal, un alt câine sau chiar și pe o persoană. Marcarea cu urina și compararea mirosurilor acesteia pot genera contlicte, uneori sângeroase, între doi masculi dominanți. În cazul urinarii și defecării în casă, cauzele pot fi următoarele: needucarea câinelui la timp în ceea ce privește regulile de igiena și respectarea acestora, schimbarea alimentației, câinele suferă de o afecțiune fiziologică, câinele este confuz și nesigur în relația cu membrii familiei umane, câinele este izolat din cauza unui comportament nepotrivit atunci când vin musafiri, în vecinătate se afla o femelă în călduri sau schimbarea locuinței.

Având în vedere multitudinea de cauze care pot genera acest comportament, trebuie mai întâi să determinați unde și când se produce urinarea, informație ce vă va ajuta să stabiliți în mod corect cauza. Un câine care urinează o cantitate mare într-un singur loc din casă și refuza să urineze afară nu a fost bine educat. Așa cum știm, până ce puii nu au finalizat seria de vaccinuri obligatorii nu pot ieși afară și e problema noastră să stabilim un loc unde ei își pot face nevoile. Când însă puiul poate ieși, nu vă așteptați ca lucrurile să se schimbe de la sine. Stăpânul trebuie să-și facă timp și să înceapă programul de educare și de stabilire a noilor reguli. În cazul în care câinele urinează câte puțin ridicând piciorul și "preferând" zona ușii de la intrare sau zona ferestrelor, se poate spune că acesta are un caracter dominant și protectiv. Comportamentul arata preocuparea câinelui de a transmite un mesaj către câinii din zonă și, mai ales, de a-și face simțită prezența.

Câinii care se manifestă astfel sunt lăsați, de obicei, să urineze pe unde apucă când sunt scoși la plimbare și urinează câte puțin, marcând stradă în mai multe locuri. Am să exemplific cu un caz extrem de interesant, când un mascul, după ce urină pe mai toată strada, revenea în casă și se postă la geam, urmărind apariția altor câini pe teritoriul lui. La început, se mulțumea să amenințe de la distama lătrând înfuriat atunci când alți masculi marcau, la rândul lor, teritoriul.

După o perioadă a început să latre chiar și la trecători. Frustrarea câinelui a dus, până la urmă la urinarea pe mobilă, perdele și peretele cu ferestre ce dădeau spre locul supravegheat. ln cazul în care câinele este învățat să urineze afară și numai în mod accidental se mai scăpa și în casă, gândiți-vă dacă nu a avut loc o schimbare în alimentația animalului sau consultați un medic veterinar pentru a elimina posibilitatea unei afecțiuni renale. Apariția unui nou pui în casa poate, de asemenea, genera “accidente", datorită stresului creat de pierderea afecțiunii stăpânilor.

Corectarea comportamentului impune următoarele măsuri: condiționarea mângâierii și a laudei de executarea unei comenzi; începerea unui program de dresaj bazat pe motivarea câinelui; în cazul urinarii sau defecării accidentale, ignorați complet evenimentul și nu faceți curat în prezența câinelui. Scoateți câinele din încăpere și curățați locul; în cazul în care, la revenirea în camera câinele miroase locul proaspăt curățat, corectați verbal cu FUI sau NU E VOIE. De îndată ce câinele își mută privirea sau se îndepărtează de locul respectiv, lăudați-I entuziast. Important! Toți membrii familiei trebuie să trateze câinele în aceeași manieră.

În cazurile critice limitați accesul la apă. Nu primiți alți câini în vizită pe durata programului de corectare.

1.5. Agresivitatea canină

Una dintre devierile de comportament pe care le pot manifesta câinii este agresivitatea. Pentru a recunoaște sau a preveni apariția unei asemenea devieri de comportament trebuie că agresivitatea câinelui, în general, să fie pe deplin înțeleasă. Stările de agresivitate diferă, în primul rând, prin originea lor. Astfel, agresivitatea dominantă este transmisă genetic, iar agresivitatea între masculi este strâns legată de echilibrul hormonal.

Alte forme de agresivitate pot fi generate de mediul înconjurător, de obiecte aflate în mișcare, de stări de spirit sau, pur și simplu, pot fi dobândite prin programe de dresaj specializate. Chiar și în aceste cazuri, stările de agresivitate sunt strâns legate de nivelul și limita de stres precum și de gradul de excitație nervoasă a câinelui. Agresivitatea unui câine nu se manifestă neapărat prin atac direct, cu mușcături sângeroase, cu toate că, în cazuri extreme, se ajunge și la așa ceva.

Agresivitatea poate îmbrăca forme subtile, desprinse dintr-un ritual de comunicare și avertizare ce se concretizează în expresii faciale, poziții ale corpului, lătrat, mârâit ori privire intensă și fixă. Starea de agresivitate poate fi declanșată ofensiv sau defensiv. Câinii pot alerga după o persoană sau un animal și să muște (agresivitate ofensivă) sau pot să fugă de o persoană sau de un animal și, încolțiți fiind, să muște defensiv. Agresivitatea este influențată de sex, vârstă, talie, echilibru hormonal, teritoriu, spațiu personal, poziția ierarhică în grupă și de experiențele trăite anterior. Confruntările agresive, chiar sângeroase, pot lua forma unei competiții: lupta pentru mâncare, teritoriu, cuib sau rivalitatea stârnită de prezența unei femele în călduri.

Aceste confruntări reprezintă pentru combatanți o oportunitate de a-și valorifica potențialul genetic în scopul supravieturtirii și perpetuării speciei. O enurnerare a stărilor de agresivitate cu origini diferite se prezintă astfel:

-Agresivitate dominant

-Agresivitate posesivă (include agresivitatea competitive)

-Agresivitate din frică (include agresivitatea generată de durere)

-Agresivitate protectiva (include agresivitatea teritorială)

-Agresivitatea maternal

-Agresivitate între masculi

-Agresivitate din instinct de vânătoare

-Agresivitate învățată

-Agresivitate idiopatica

-Agresivitate în joacă

Capitolul 2.

2.1. Încadrare taxonomică

●Încrengătura Vertebrate

●Clasa Mamalia

●Subclasa Eutherine

●Supraordinul Placentalia

●Ordinul Carnivora

●Subordinul Canoidae

●Familia Canidae

●Subfamilia Caninae

●Specia Canis familiaris

●Rasa BULLMASTIFF

2.2. Rasa BULLMASTIFF

Figura 1 – Câine rasa Bullmastiff

(foto original)

Bullmastiff-ul, un câine masiv și afectuos din grupa raselor utilitare, este rezultatul împerecherii bulldog-ului englez cu mastiff-ul englez vechi. Rasa are o istorie relativ recentă și a fost creat inițial pentru a păzi domeniile englezești de braconieri. Astăzi, Bullmastiff-ii nu mai sunt la fel de populari, dar cei care posedă acești câini sunt la fel de loiali rasei, cât este rasă de loială stăpânului lor.

2.3. Istoricul si originea

Istoria Bullmastiff-ului începe în Anglia în jurul anului 1860. În aceea perioadă, proprietarii domeniilor și pădurarii aveau dificultăți în controlarea ravagiilor produse de către braconieri. Deținătorii de domenii de vânătoare aveau nevoie de un câine care să fie capabil să imobilizeze orice persoană care ar fi îndrăznit să le încalce proprietatea până la sosirea ajutoarelor. Astfel, s-a decis că cea mai bună combinație ar fi fost aceea abtinuta prin încrucișarea mastiff-ului englez vechi, conferindu-i noii râse curajul și forța, și bulldog-ul englez, pentru rezistența.

După câteva generații, combinația finală (60% mastiff și 40% bulldog) a avut ca rezultat crearea unui câine neînfricat care atacă, dar nu maltrata, la comandă.Până de curând, Bullmastiff-ul era, inițial, un câine de pază și protecție, fiind, de obicei, numit "câinele de noapte al pădurarilor". În 1924, rasa a fost stabilizata, fiind oficial recunoscută de către English Kennel Club.

American Kennel Club a recunoscută rasa abia în 1933. Rasa a devenit populară în cadrul serviciilor militare și polițienești, dar, astăzi, este mult mai des utilizată pentru câini de pază și protecție, precum și câine de companie.

Figura 2 – Istoricul in poze al rasei Bullmastiff

(Sursa foto: site-ul official al ,,Asociatiei chinologice internationale)

2.4. Punctele anatomice ale câinelui

2.5. Interpretarea standardului

În interpretarea standardului trebuie să ținem cont în permanență de scopul pentru care a fost creată acestă rasă: pentru a însoți paznicii de vânătoare și a-i apăra, de a urmări braconierii în pădure, pe distanțe lungi și pe teren greu, de a-i reține fără a-i molesta și de a fi capabil de a acționa pe orice fel de vreme.

Aspect general

Bullmastifful nu trebuie să semene cu un mastiff mai mic, nici cu un bulldog (englez sau american) supradimensionat. Aspectul dorit este acela al unui câine de talie mare, cu osatură puternică, musculos și cu un cap pătratic de dimensiune considerabilă. Trebuie să fie lat în front, cu o cușca toracică voluminoasă, un tren posterior puternic și bine angulat, atletic și în formă fizică bună. Trebuie să ofere o impresie generală de caine echilibrat, fară exagerări. Mai mult, trebuie să se vadă în el o scânteie, să aibă dorința de face pe plac stapânului și entuziasmul de a lucra. Un câine apatic, fără dorință de viată și fără entuziasm nu este de dorit, oricât de bine ar arăta în rest.

Comportament/ temperament

Standardul precizează: Puternic; rezistent, activ și demn de încredere. Mândru, alert și credincios. Importanța lui ‘demn de încredere' nu poate fi suficient subliniată. Bullmastifful trebuie să fie ascultător, adaptabil, un câine pe care te poți baza în orice împrejurare, cu un temperament stabil, niciodată schimbător. El își apără din instinct familia, dar fără a deveni feroce sau de nestăpânit; deosebește cu ușurință prietenii de dușmani, recunoaște situațiile critice și răspunde imediat la ele, dar niciodată cu o forță disproporționată.

,,Puternic, rezistent și activ’’ merg împreună și se referă la un câine sănatos la corp și minte, în formă fizică bună, musculos si întotdeauna gata de muncă sau de joacă. Bullmastifful este un câine utilitar capabil să lucreze în orice vreme, fie cald sau frig, soare sau ploaie; însă, căldura excesivă nu îi convine.

Bullmastifful este în primul rând un câine de apărare, nu de pază. Asta înseamnă ca îsi apără din instinct stăpânul si familia, dar lăsat singur in curte poate păzi sau nu, după temperamentul fiecăruia.Însă, majoritatea bullmastiffilor au instinct territorial și de aceea execută foarte bine și pază, în special pe timp de noapte când sunt probabil neîntrecuți de vreo altă rasă. Totuși un bullmastiff, ca toți molossoizii, are nevoie de contact cu stapânul și cu familia sa.

Sunt considerate defecte: câine apatic, fără dorință de viată și entuziasm, vizibil deranjat de vremea proastă, fricos, agresiv sau de nestăpânit de către stăpânul său.

După părerea mea defectele de temperament trebuie considerate defecte grave.

Capul

Regiunea craniană:

Craniul

Trebuie precizat ca bullmastifful nu se încadrează in grupa câinilor brachicefalici, nici dolicocefalici ci in grupa intermediară a cainilor mezocefalici. Bullmastifful nu este o rasă cu bot scurt și față plată și nici nu trebuie să devină, de aceea este important să se mențină raportul de 1:3 precizat în standard. Un raport mai mic decât acesta ar duce bullmastifful în grupa câinilor brachicefalici și ar genera probleme ale boltei palatine și nici nu i-ar permite să respire bine când face priză, diminuând astfel capacitatea de lucru.

Craniul Bullmastiffului trebuie sa fie pătratic privit din orice unghi. Vârful craniului trebuie să fie plat fără denivelări, deci fără silon frontal în formă de V.

Stopul

Stopul trebuie să fie pronunțat formând aproape un unghi drept între bot și față. Un stop cu un unghi mai mare (deci mai puțin pronunțat) trebuie penalizat.

Stop incorect

Stop correct

Figura 4 –  Cap corect văzut din profil

REGIUNEA FACIALĂ

Botul

Botul trebuie să fie lat sub ochi și să aibă o lățime aproape constantă până la trufă. Privită din profil, linia superioară a botului trebuie sa fie paralelă cu linia superioară a craniului. Este foarte important ca botul să fie proporționat  cu craniul; boturile ascuțite sau cele cu pantă ascendentă sau descendentă trebuie penalizate.

Mandibula trebuie să aibă o lățime constantă – nu trebuie să prezinte acea curbură tipică pentru Bulldog sau Boxer. Dacă prognatismul este accentuat atunci, văzută din profil, mandibula va depăși linia nasului – acest lucru contravine clar imaginii pătratice cerute de standard.

Buzele

Buzele nu trebuie să atârne sub nivelul mandibulei – acest lucru ar crea impresia unui cap umed, bălos. Bullmastifful trebuie să ofere o impresia de curat.

Ochii

Ochii trebuie să fie de culoare închisă sau de culoarea alunei (căprui). Alte culori se consideră defecte și severitatea penalizării este la discreția arbitrului. Standardul prevede ca ochii trebuie să fie de dimensiune medie, dar acest lucru trebuie luat in calcul în raport cu capul. Nu se specifică forma ochiului, dar în general se consideră ca forma alunei este cea corectă. Ochii rotunzi și/sau exoftalmici nu dau o expresie corectă bullmastiffului.

Urechile

Standardul cere ca urechile să fie in forma de V sau pliate pe spate. Forma urechilor este importantă pentru că ele pot accentua sau, dimpotrivă, pot strica un cap bun. Purtate corect, urechile pot echilibra un cap un pic îngust, accetuând lățimea sa; purtate prost, urechile pot crea o imagine de cap îngust unui cap bun.

Urechile în formă de V trebuie să fie inserate sus, marginea superioară a urechii fiind pe aceiași linie cu marginea superioară a craniului. Deși urechile purtate perpendicular pe cap tind să accentueze aspectul pătratic al capului, urechile pliate pe cap sunt perfect corecte și câinele nu trebuie penalizat pentru asta. Urechile trebuie să fie mici și să aibă o culoare mai închisă decît corpul, dar nu neapărat negre. Urechile trandafir, semi-trandafir sau purtate depărtat de cap sunt defecte și trebuie penalizate.

Urechi purtate incorect Urechi purtate corect

Figura 5 – Urechile

Maxilare/Dinți 

Standardul specifică: mușcătură în clește; un ușor prognatism inferior este admis, dar nu este dorit. Asta ar înseamna ca incisivii superiori și inferiori trebuie să se atingă vârf la vârf, dar acest lucru ar duce la o construcție slabă a gurii (la o priză slabă). În practică se preferă o mușcătură în foarfecă inversă, care oferă o priză mult mai puternică.

Standardul admite un ușor prognatism inferior – în general se consideră a fi sub 6,5 mm, dar trebuie avut în vedere să nu se strice aspectul pătratic al capului și linia botului.

Deoarece bullmastifful provine din 40% bulldog și 60% mastiff, ambele rase cu prognatism inferior, mulți arbitrii preferă și în cazul bullmastiffului formularea din standardul mastiffului: „mușcătura in clește sau prognatism inferior, dar niciodată atât de mare încât dinții să fie vizibili când gura este închisă”.

Pâna la urmă, atât timp cât aspectul general al botului este bun, problema prognatismului rămâne la latitudinea arbitrului.

Figura 6 – Mușcătură corectă

Figura 7 – Mușcătură incorectă: prognatism inferior pronunțat,care strică forma botului

Figura 8 – Mușcătură incorectă: prognatism superior, forma botului total nedorită

GÂTUL

Un gât de lungime moderată, dar bine arcuit, nu numai că arată elegant dar este și foarte eficient. Lungimea aparentă a gâtului depinde considerabil de poziția umerilor; mușchii umărului sunt de legați pe de o parte de atlas și de vertebrele axiale de pe creasta gâtului, iar în cealaltă parte de partea superioară a membrelor anterioare. Ligamentul cervical oferă o bază stabilă pentru conectarea mușchilor folosiți în mișcarea membrelor anterioare. Acest lucru sugerează că un gât cu musculatură bine dezvoltată oferă un control mai bun al mișcării; un gât scurt reduce lungimea mușchilor, iar acest lucru duce la pas mai scurt.

Gâtul scurt trebuie evitat cu orice preț; în mod constant, se observă ca un gât scurt este asociat cu o lipsă de echilibru și cu unghiuri  incorecte între umeri, gât și cap. În general, se observă că în mișcare un câine cu gât scurt tinde să coboare capul mult sub linia superioară a spatelui și să ridice mult fundul, pentru a contrabalasa unghiurile incorecte între umeri și trenul anterior.

CORPUL

Bullmastifful trebuie să aibă coastele bine arcuite, dar nu în forma de butoi, iar cosul pieptului trebuie să coboare cel puțin până la cot.

Spatele trebuie să fie scurt și drept – linia superioară paralelă cu solul. Unii arbitri și crescători preferă un spate mai lung la femele, deoarece se presupune că ușureză gestația.

Șalele trebuie să fie late și musculoase, avand o adâncime medie a flancurilor; șalele slabe sau înguste reprezintă un defect. Un bullmastiff cu șale slabe, dar cu o cușcă toracică bine dezvoltată ar avea, privit de sus, o formă de pară, total nedorită.

Spate incorect: 
spinare înșeuată Spate incorect :
spinare de crap

Figura 9 – Linia spatelui

Incorect :
Piept insuficient adânc Corect:
Piept sufficient de adânc

MEMBRE

TRENUL ANTERIOR

Privite din față sau din profil, membrele anterioare trebuie să fie drepte, cu osatură solidă și cu coatele apropiate de corp. Distanța de la sol până la cot trebuie să fie egală cu distanța de la cot până la marginea superioară a umărului (cel mai înalt punct al scapulei). Membrele anterioare scurte strică înfățișarea echilibrată a bullmastiffului și reprezintă un defect.

O atenție deosebită trebuie acordată scapulei, deoarece dorința de a obține un câine cu un front cât mai lat și cu picioarele drepte poate duce la o scapulă poziționată prea aproape de verticală. Totodată, se observă destul de des că un bullmastiff care are o distanță prea mare între labele anterioare (un front prea lat), are și labele răsucite spre exterior, de obicei de la metacarp.

Unghiul format de scapulă cu linia orizontală este în mod ideal de 50 grade, iar unghiul format de scapula cu humerusul este în mod ideal de 100 grade. Pentru a avea un aspect armonios, vârful scapulei trebuie să fie la nivelul șirei spinării, dar nu mai sus de aceasta. O angulație corectă a umărului conduce la o purtare corectă a capului.

TRENUL POSTERIOR

Pentru a menține caracteristicile de câine utilitar, capabil să lucreze pe orice teren, este esențială o angulație bună a trenului posterior. Deoarece bullmastifful este un câine cu spate scurt, unghiul ideal între pelvis și orizontală trebuie sa fie între 25 si 30 de grade. Un unghi mai mare generează un tren posterior supraangulat, iar un unghi mai mic determina o încheietură a genunchiului prea dreaptă.

Un posterior supraangulat apare de obicei când tibia și fibula sunt prea lungi comparativ cu femurul. Acest lucru poate duce la o mișcare slabă – de exemplu ‘mers de crab': corpul câinelui se deplasează sub un unghi față de direcția de deplasare, deoarece trenul posterior este deplasat lateral astfel încât mișcarea membrelor posterioare să nu interfereze cu cea a membrelor anterioare. (Aici se impune atenție, deoarece și poziționarea incorectă a handlerului poate genera acest efect).

Jaretul trebuie să fie poziționat destul de jos și moderat angulat; privit din spate trebuie să fie perpendicular pe sol.

Figura 12 – Angulația trenului posterior (anatomic)

Figura 13 – Angulația trenului posterior

Figura 14 – Trenul posterior văzut din spate

LABE

Ghearele reprezintă un bun indiciu: un câine care are labe corecte va avea ghearele scurte deoarece le tocește în mers. Ghearele lungi indică un mod de a călca incorect,  care se poate datora unei probleme medicale sau unei lipse de exercițiu fizic. Câinii supraponderali au un pas apăsat care poate determina labe deschise.

Incorect: metacarpul prea jos Corect Incorect: labe deschise

Figura 15 – Labele

COADA

Coada este inserată sus, puternică și groasă la rădacină, subțiindu-se spre vârf. Vârful cozii ajunge pina la jareți. În mișcare, coada se ridică, dar nu trebuie să depașească linia spatelui.

Figura 16 – Coada

CULOAREA

Standardul este clar în privința culorii: se acceptă orice nuanță de tigrat, galben-roșcat sau roșu iar culorile trebuie sa fie pure și clare. Însă, în ultimul timp au apărut bullmastiffi la care culoarea nu mai este “pură și clară”, de exemplu – apar câini roșcați care pe partea inferioară (de la jumătatea coastelor în jos spre burtă) sunt mai deschiși la culoare sau câini bej la care partea inferioară este aproape albă. Acest lucru reprezintă un defect și trebuie penalizat.

Standardul mai specifică: masca neagră pe bot este esențială, nuanțându-se spre ochi, cu marcaje întunecate în jurul ochilor dând expresie acestora. Acest lucru înseamnă că în zona dintre bot și marcajele din jurul ochilor trebuie să se poată vedea mici zone în culoarea de bază a câinelui. O mică pată albă pe piept este permisă, dar nu e dorită; pata nu trebuie să depășească 3 cm.

ALURA / MIȘCARE

În mișcare, labele din față trebuie să fie aproape paralele și pe măsură ce crește viteza de deplasare, ele trebuie să se apropie ușor de linia mediană. Nu este de dorit ca labele să se apropie atât de mult încît să lase un singur șir de urme sau, mai rău, să se incrucișeze în mers. De asemenea, coatele ieșite în afară se consideră defect.

În mișcare, capul nu trebuie purtat mai jos de linia spatelui; pentru un bun echilibru este de dorit să fie purtat cât mai ridicat.

Picioarele din spate trebuie și ele să se miște aproape paralel și nu trebuie să fie prea apropiate sau să se încrucișeze. Jareții trebuie să fie fermi și drepți și să nu manifeste mișcare pe laterală.

Privind câinele din profil, trebuie să se vadă o bună extensie a labelor din față. Articulațiile genunchiului și jaretului trebuie să se flexeze suficient astfel încât labele din spate să calce aproximativ pe linie cu centrul corpului.

Figura 17 – Mersul – vedere laterală

(Toate pozele din acest subpunc, au fost preluate de pe site-ul ,,Federatiei international chinologice’’ www.fci.be)

2.6.Dresajul de ring la rasa Bullmastiff

Bullmastifful face parte din grupa a doua FCI, o rasă căreia nu se cere examenul de lucru obligatoriu.

Rasa Bullmastiff se afla și în categoria MOLOSSOIZILOR, o categorie aparte de câini cu care, din cauza unor caracteristici fizice si psihice, se lucreaza destul de greu. În grupa Molossoizilor mai fac parte și rase precum Dogul German, Mastino Napoletano, Dogul Argentinian, Mastifful, Dogul De Bordeaux, Terra Nova, Saint Bernard și altele.

Figura 20 – poza în timpul antrenamentului

(foto original)

Molossoizii sunt câini puternici, cu o pasivitate aparență și “greoi” din toate punctele de vedere. limfatici în mare procent cu imprevizibile“zvâcniri”comportamentale extrem de intense dar de scurtă durată. Reticenți față de străini și cu un spirit combativ puternic, își iubesc foarte mult familia fiind extrem de devotați membrilor acesteia. La o primă evaluare pot părea absolut imposibil de dresat dar, “tatonați” și stimulați, cu răbdare, dragoste și implicare, pot ajunge la performante neegalind însă calitățile raselor de lucru. Excepție fac râse precum ROTTWEILERUL și BOXERUL, râse la care se urmărește nu doar selecția fenotipică ci și calitățile la lucru.

Bullmastiffii sunt niște câini loiali, foarte curajoși, având un instinct puternic de protecție a familiei și a teritoriului său. Cu ajutorul unei mușcături extrem de puternice, aceștia tind să își apere familia și teriroriul într-un fel neobisnui. Specificul rasei Bullmastiff este că aceștia își folosesc toată puterea maxilarului pentru a imobiliza și a ține la pământ intrusul.

În ciuda puterii extraordinare pe care această rasă o deține, ei sunt niște câini foarte iubitori, afectuoși cu membrii familiei dar mai ales cu copiii. Ei oferă încredere și protecție.

O altă calitate pe care o posedă Bullmastiffi este devotamentul. Există în Anglia, o veche zicală care este valabilă și astăzi:

,,Devotament nu poți cumpăra, dar, dacă ai nevoie de așa ceva,

cumpară-ți un Bullmastiff, căci este aproape același lucru !’’

În ciuda acestor calități, Bullmastiffi se plasează pe primul loc al raselor de pasă.

Sunt câini cu o creștere rapidă, osatura puternică, inconstanți emoțional până la perioada maturității.

Se pretează foarte bine la paza și protecție dacă vor fi educați corect, vor acționa ținând cont de specificitatea tehinicilor învățate. Trebuie să se plece de la compatibilitatea și adaptabilitatea componenților perechii CÂINE – OM respective CÂINE – DRESOR fiind absolut necesar existența clară a acestui raport. Problemă majoră a Bullmastiffilor este că li se câștigă atenția în general foarte greu, se învață menținerea acesteia progresiv, se reține la fel de încet și apoi treptat se accelerează viteza și binenteles acuratețea execuției.

Programul de lucru implica o continua adaptare la condiția fizică și necesitățile fiziologice ale câinelui, având grijă ca tot ceea ce întreprindem să aibă rol stimulativ, echilibrat, necesar inducerii și apoi fixării comportamentului și atitudinii dorite.

Testarea comportamentului câinilor nu se face prin studiul puilor, deoarece în mare parte majoritatea sunt victima greșelilor făcute cu sau fără credință de crescători. Am studiat comportamentul a unei perechi de Bullmastiffi, dar și a puilor obținuți de către aceștia din două cuiburi expunându-l unor diverși factori de excitație urmărindu-le reacțiile și când am simțit momentul, am efectuat trierea în funcție de dezideratul urmărit.

Rolul testării și al programului inițiat după aceea este de a aduce câinele în “echilibru” emoțional și implicit comportamental întrucât numai așa garantăm exprimarea corectă și completă a bagajului genetic.

Pentru pregătirea unui Bullmastiff de expoziție trebuie să ne adaptăm continuu fazei evolutive de dezvoltare corporală sau sexuală a acestuia. Bullmastifful se dezvoltă destul de inconstant având perioade de ,,regres” urmate întotdeauna de cele de ,,progres” vizibil. Alternanta acestor perioade înseamnă succesul garantat.

Bullmastifful nu trebuie niciodată forțat să efectueze comenzile cerute. El trebuie stimulat să înțeleagă necesitatea execuției în sine, implicându-ne mai ales emoțional în tehnică folosită. Corecția aplicată trebuie să fie “pozitivă” în sensul mesajului “subliminal” trimis. Anume, în cazul în care se întâmplă ceva nedorit de noi, îi vom distrage atenția nu neapărat cu ajutorul unei comenzi suplimentare sau a unui obiect ci chiar cu noi înșine. O mângâiere, un gest tandru, sincer, o chemare rapidă și scurtă urmată de laudă vor duce la TEMPERAREA câinelui și nu INHIBAREA sa, așa cum se va întâmpla în cazul folosirii unei tehnici prea “moi” sau  prea “brutale” netransmitindu-se mesajul dorit, fiind pozitiv.

Dresajul are rol stimulativ. Tot ce se aplică trebuie corect abordat, corelat, inițiat și constant xprimat indiferent de reacțiile câinelui cu care lucrăm. Nu trebuie să uităm că vom avea reacțiile dorite în perioada imediat următoare dar și anumite repercursiuni “dorite” sau nu, ce vor apărea în timp.

Abordarea fizică a Bullmastiffului se face după o atenționare în prealabil și doar frontal sau lateral și nicidecum din spate. Această ultimă abordare se învață în cadrul dresajului de ring, după ce am câștigat dragostea, afecțiunea și încrederea câinelui. Atingerea și mângâierea capului cu acoperirea ochilor câteva secunde ne vor ajuta foarte mult să câștigăm încrederea câinelui și de a-i obtura vederea. Se repetă această mișcare mărind treptat timpul de acoperire și apoi să-l lăudăm sau să-l recompensăm. În aceste câteva secunde putem să depărtăm buzele în vederea examinării “mușcăturii” și “dentiției”, probe obligatorii și mai ales eliminatorii la prezentarea în ring, fără să agităm câinele de apropierea necunoscutului reprezentat de arbitru.

Figura 21 – Prezentarea la expoziție

(foto original)

Ca metode de lucru de bază este cea a recompensei, mai ales afectivă. Bullmastifful are nevoie de susținere morală din partea celui ce “intră” în mintea sa și dorește supunerea acestuia. Câinele trebuie să simtă că se poate “sprijini” și că poate găsi înțelegere, că acolo, lângă OM, va fi liniște și înțelegere. El este “barometrul” psihic al omului ce-l conduce de aceea sunt mai sensibili decât alte rase la schimbările noastre de spirit. La fel de mult success va avea și metoda recompensei cu mingea, jucăria, tagul sau joacă. Metoda imitației este foarte importantă la pui și la câinii tineri mai ales dacă au posibilitatea să fie în prezența unor adulți foarte apropiați de ideal ca temperament și caracter. La câinii tineri sau adulți poate fi folosită cu foarte mult succes această metodă pentru a crea un spirit de competiție și a atinge performante chiar foarte mari. În funcție de necesitate trebuie să apelăm la toate aceste metode și să le combinăm astfel încât rezultatul final să fie cel dorit de noi.

Regimul de viață este absolut obligatoriu. Implicarea în viața câinelui trebuie să fie totală începând de la spălare, mângâiere, hrănire etc. Dresajul se bazează pe reciprocitate: dacă, câinele simte că este iubit – va iubi, dacă este respectat – va respecta. Efortul fizic trebuie foarte bine dozat iar câinele ajutat cu o alimenatie corespunzătoare și medicație suplimentară vitaminica și minerală. Nu trebuie să uităm că se consuma foarte multă energie internă, metabolismul calciului se intensifică. Intensitatea efortului fizic și psihic trebuie crescut treptat având ca rezultat constantă emoțională.

Ședințele de dresaj la început vor fi bazate pe joacă, pe distragerea atenției, prin folosirea unui limbaj al trupului obligatoriu la această rasă. Dacă va avea o manifestare energică vom repeta comenzile de mișcare. În cazul în care este într-o stare pasivă, limfatica, vom repeta comenzile statice. Bullmastifful întotdeauna, având o pasivitate aparență și fiind greu de citit de majoritatea, îți crează impresia că refuză să colaboreze sau nu-și exprima din prima potențialul său ca intensitate și constantă. Te privește de multe ori distant și pare extrem de neinteresat de efortul nostru. De fapt el ne testează, el “procesează” informația primită, comportamentul indus și chiar dacă va opune rezistență o perioadă, brusc, când va considera că merită să acorde atenție și să-și respecte conducătorul, că acesta merită atenția să se va produce “declickul”. Din acel moment se va observa un progres real din toate punctele de vedere urmat aproape în marea majoriate de un scurt regres emoțional și implicit comportamental. Important este să trecem peste

această mică criză și ultima revoltă a noastră sau menținându-ne răbdarea, puterea de a fi constanți în exprimare și manifestare a limbajului trupului și emoțiilor, deaoarece toate aceste eforturi ale noastre o să fie la rândul său recompensate de câinele nostru.

Apropierea de un Bullmastiff presupune sinceritate și implicare emoțională din partea noastră. Trebuie multă înțelegere astfel încât toate comenzile de subordonare se vor aborda și efectuă de așa natură încât să obținem subordonarea câinelui cu devotament și bucurie. Aceștia niciodată nu trebuie să conștientizeze puterea și forța pe care o dețin. Trebuie tratat pe picior de egalitate însă cu ușoară superioritate din partea conducătorului fără însă să se simtă subminata autoritatea să și respectiv să încerce să se protejeze de noi. Bullmastifful trebuie să simtă că trebuie să facă o singură alegere: conducătorul său.

Figura 22 – Prezentarea câinelui la expoziție

(foto original)

PARTEA II

Cercetări proprii

Scopul lucrării

Scopul lucrarii a fost studiul si monitorizarea comportamentului si a activitatii pe timp de 24 ore a diferitelor categorii de varsta la caini din rasa Bullmastiff.

Material si metode

Materialul biologic folosit pentru acest studiu reprezintă câini din rasa Bullmastiff, câini cu diferite vârste, două femele mature, una de 2 ani și cealaltă cu vârsta de 3,5 ani, un mascul cu vârsta de 4 ani dar și un catel dintr-un cuib, acesta fiind mascul in varsta de 6 saptamani.

Pentru realizarea studiului, ca metoda de cercetare am ales să supraveghez detaliat acest grup de câini din rasa Bullmastiff.

VICTORY BULLS DE BEER ARAGON

Figura 23 – Masculul de 4 ani

(foto original)

Figura 24 – Pedigreeul masculului de 4 ani

(foto original)

AMBRA

Figura 25 – Femela de 2 ani

(foto original)

Figura 26 – Pedigreul femelei de 2 ani

(foto original)

CLEO WEST BEARS

Figura 27 – Femela de 4 ani

(foto original)

Figura 28 – Pedigreeul femelei de 4 ani

(foto original)

MAX

Figura 29 – Masculul de 6 săptămâni

(foto original)

Pedigreeul este actul de identitate al câinelui. Acesta este eliberat de CARTEA DE ORIGINE ROMÂNĂ – ASOCIAȚIA CHINOLOGICĂ ROMÂNĂ. Pedigreul este singurul act de origine care atestă proveniența și puritatea rasei.

O alta metoda de cercetare pe care am folosit-o pe lângă supravegherea propriu zisa, am ales monitorizarea comportamentului cainilor. Am monitorizat comportamentul de alimentație, de odihnă, de reproducție, agresivitate, de pază cât și relația între câinii unui grup care formează o familie.

Materialul de lucru pe care l-am folosit este format din două camere video pentru monitorizarea câinilor. Un alt obiect folosit pentru realizarea studiului al comportamentului acestora, este aparatul digital foto cu ajutorul căruia am realizat toate pozele folosite în acest studiu.

Figura 30 – Aparatul foto folosit

(foto original)

Cercetările comportamentale ale câinilor din rasa Bullmastiff s-au făcut în curtea unei case personale din orașul Nădlac, județul Arad. Locul are dimensiunea de 1000 m2, fiind compus din două curți dar și 4 voliere pentru câini cât și o maternitate amplasată în vecinătatea curții. Fiecate voliera are dimensiunea de 3m lățime și 5m lungime, ceea ce înseamnă 15 m2. În fiecare volieră, se găsesc câte o cușcă izolată împotriva frigului pentru iernile geroase, un copac care să asigure umbra pe timp de vară, pardoseaua este din lemn, iar în padoc se găsește sort.

Figura 31 – Voliera

(foto original)

STUDIUL DE COMPORTAMENT

1.Comportamentul de grup

Câinii din rasa Bullmastiff stau în grup, uniți, dispuși oricând pentru joacă sau paza dacă e nevoie, accepta noi membrii în grup dar doar unul este șeful grupului, de obicei masculul cel mai mare. Pe perioada studiului, indivizii grupului erau majoritatea timpului împreună, fie se jucau, fie stătea și se odihneau la umbra sau la soare. Cei mici tot timpul fiind puși pe joacă, deranjau ceilalți membrii al grupului, chiar și cu vârste de 4 ani, îi chemau la joacă. Aceștia acceptau provocările mai tot timpul iar când nu aveau chef de joacă se retrăgeau în coltururi pustii ai grădinii.

Figura 32 – Grupul de Bullmastiffi

(foto original)

2.Comportamentul de pază

Ca și orice alți câini din diferite rase care sunt ’’făcuți’’ pentru pază, și câinii din rasa Bullmastiff prezintă o piesă importantă în curtea omului, deoare au o capacitate foarte bună de a imobiliza inamicul. În curtea noastră în funcție de temperamentul câinelui, de la cel mai mic la cel mai mare, în timpul vizitei a unui străin, toți câinii care sunt liberi în curte, în mai puțin de 10 secunde se opun sosirii oricarai persoane în curtea privată. Doar un lătrat scurt a oricărui membru al grupului, anunța toți câinii de pericol. Persoanele necunoscute prezintă pericol dar în prezența stăpânului câinii se retrag, își schimba comportamentul și accepta orice persoană dar orice pas greșit, orice mișcare greșită a necunoscutului poate schimba radical situația. În timpul plimbărilor prin oraș, câinii î-si păzesc stăpânul dar acceptă ușor oamenii, mai ales copii.

Figura 33 – Poziția de pază

(foto original)

3.Comportamentul de alimentație

Câinii sunt hrăniți fiecare separat, pentru a evita unele conflicte pe timpul hrănirii.

Câinii adulți sunt hrăniți de două ori pe zi, dimineața la ora 7:00 iar seara la ora 19:00, pe timpul verii când condițiile climatice sunt mult mai ridicate, hrănirea se întârzie până la ora 21:00. Programul de hrănire este întotdeauna strict respectat.

În comparație cu câinii adulți, cățeii încă de la prima zi de viață, asistăm la hrănirea acestora, dacă numărul lor este mai mare, după 2-3 zile de viață se începe suplimentarea hrănirii acestora. Cățeii în prima săptămână de viață, sunt alăptați aproximativ de 8-10 ori, în săptămâna a doau și a treea, cățeii sunt hrăniți din 3 în 3 ore. Din săptămână a treia până la vârsta de 2 luni, cățeii sunt hrăniți de 4-5 ori pe zi, de la vârsta de 2 luni până la 6 luni, aceștia sunt hrăniți de 4ori pe zi, de la vârsta de 6 luni până la 12 luni, de 3 ori pe zi, iar după vârsta de 12 luni, cățeii sunt hrăniți de 2 ori pe zi.

Hrănirea cățeilor în primele 2 zile se face prin alăptarea de la cățea. Alăptarea cățeilor se face până când are cățelușa lapte, în cazul în care cățelușa nu are lapte, se dau suplimente compuse din lapte de vacă, împreună cu granule de la Royal Canin, măcinate, făcute pasta și amestecate cu laptele. Raportul între lapte și granule crește de la înaintarea cățeilor în vârstă. La vârsta de 2 săptămâni se începe învățarea cățeilor să mănânce granule inbibate în lapte, iar de la 3 săptămâni se adăugă în alimentația cățeilor și carne de pui măcinata.

Figura 34 – Hrănirea cățeilor

(foto original)

Cățeii până la vârsta de 2 luni sunt hrăniți cu granule Royal Canin Giant Starter (mother and babydog). De la vârsta de 2 luni până la vârsta de 8 luni, folosesc granulele Giant Puppy, de la vârsta de 8 luni până la vârsta de 18 luni folosesc granulele Giant Junior iar de la 18 luni folosesc granulele din categoria Giant Adult. Pe lângă aceste granule, câinii mai sunt hrăniți cu carne de pui și carne de vită cu legume și orez fiert.

Figura 35 – Căței Bullmastiff

(foto original)

Un aspect important în alimentația câinilor, este locul unde aceștia sunt hrăniți. Locul hrănirii câinilor este foarte important, acesta trebuie să fie același întotdeauna. Alt aspect important este prezența apei proaspete la fiecare oră a zilei.

Recompensele pentru câini sunt foarte importante dar nu trebuie să întrecem măsură cu acestea. Acestea nu se dau foarte des, deoarece o să se obișnuiască să primească recompense și dacă nu le merită sau dacă nu face nimic. Trebuie avut mare grijă cu recompensele, deoarece din cauza multor recompense, câinele poate deveni obez, ceea ce nu îi de dorit pentru sănătatea câinilor.

4. Comportamentul de odihnă

Odihnă reprezintă principală acțiune exercitată de câini. Pe perioada testării câinii majoritatea timpului dedica odihnei. Toți stau în grup, la grămadă, la umbra dar uneori și la soare, în funcție de temperatura mediului. La căței, odihnă, dacă o exprimam în procente, reprezintă peste 80% din timpul acordat, aceasta se schimbă cu înaintarea în vârstă deoarece cu trecerea zilelor, cățeii acordă mai mult timp pentru joacă dar și pentru hrănire.

Figura 36 – Femela odihnindu-se Figura 37 – Cateii odihnindu-se

(foto original) (foto original)

Figura 38 – Masculul de 4 ani

(foto original)

5. Comportamentul pe timp de reproducție

În cazul femelelor, acestea prezintă de două ori pe an căldurile care durează aproximativ 9 zile după care se face monta în funcție de rezultatele analizelor frotiului vaginal sau determinarea progesteronului din sânge. Femelele pe timp de călduri refuza hrana, urinează foarte frecvent, sunt agitate, nu stau mult într-un loc și se plimba des. O femelă în primele zile de călduri nu acceptă masculul, refuza masculul, este posibil să fie agresivă și chiar să sară să îl muște. Femela accepta monta cu masculul doar în momentul când ovulează. Masculul în comparație cu femela, e dispus montei în orice perioadă în care femelă e în călduri, el simte feromonii transmiși de aceasta. Odată ce femelă e gestanta, aceasta își schimba comportamentul, devine mai liniștită, încearcă să evite mișcările care ar putea să traumatizeze viitori căței, mereu își caută un loc de odihnă mai retras și cât mai liniștit.

6. Comportamentul matern

Comportamentul mater este reprezentat în general de relația dintre mamă și produși, uneori și de mascul, tatăl puilor. Femela până la parturiție își pregătește cuibul, la apariția primului pui această începe să îl îngrijească, la fel și cu restul.

Figura 39 – Femela cu puii

(foto original)

Femela îi foarte protectoare, devine mai agresivă în prezența puilor deoarece încearcă să îi protejeze, nu accepta vizita străinilor care i s-ar părea că pune viața cățeilor în pericol. Acest instinct dispare odată cu înaintarea cățeilor în vârstă. Ea până când aceștia cresc suficient să manace singuri hrana, îi alăptează din două în două ore la început, în funcție de vârsta acestora.

Figura 40 – Cățeii cu tatăl în poză Figura 41 – femela de 3,5ani și cățelul de 6sapt

(foto original) (foto original)

7. Comportamentul cățeilor pe categorii de vârstă

În primele zile de viață, cățeii majoritatea timpului oferă somnului, chiar și 16 ore, iar o mică parte hrănirii de la mama. Dupe ce aceștia îs deschid ochii, asta după aproximativ 9-10 zile de viață, aceștia încearcă să se orienteze prin cuib și încep să se joace mai mult timp. Cu timpul ce înaintează în vârstă, timpul oferit somnului scade chiar la 10 ore iar durata hrănirii crește la fel cum și timpul de joacă crește foarte mult. Cățeii după înțărcare devin mai nervoși, mai agili, se joacă mai tot timpul, dorm mult mai puțin deoarece când unul se trezește, îi trezește pe toți.

Figura 42 – Căței vârsta 6 săptămâni Figura 43 – Cățelușă 8 luni

(foto original) (foto original)

8. Relația cu oamenii și animalele

Rasa Bullmastiff, fiind o rasă cu talia mare, grea, este o rasă creată pentru pază. Această rasă cu toate că face parte din grupul raselor pentru pază, este o rasă care își iubește mult stăpânul, sunt câini loiali, au un instinct puternic de protecție a familiei și a teritoriului său și accepta prezența necunoscuților în curte doar în prezența stăpânului. Iubește copii și este răbdător cu aceștia. Relația câinilor din rasa Bullmastiff cu celelalte animale poate fi una pozitivă. Socializat de mic cu restul animalelor, acesta îi acceptă cu mare ușurință, dar în cazul în care dresajul sau socializarea lipsesc, acesta e în stare să omoare orice păsări sau pisici.

Figura 44 – Relația câinilor cu oamenii

(foto original)

Figura 45 – Relația Bullmastiffilor cu copiii

(foto original)

Dinamica comportamentului timp de 24 de ore realizată în urma studiului pe 4 câini din rasa Bullmastiff. Am realizat 4 tabele pentru 4 câini supravegheați. În primul tabel este vorba de un mascul în vârstă de 4 ani, în tabelul 2 este vorba de o femelă în vârstă de 3,5 ani, în tabelul 3 este vorba de o femelă în vârstă de 2 ani iar în ultimul tabel, acesta fiind vorba de studiul comportamentului la un cățel în vârstă de doar 6 săptămâni.

Monitorizarea comportamentului pe 24 ore

Figura 46 – Masculul de 4 ani

(foto original)

Tabelul nr.1

Monitorizarea comportamentului a masculului de 4 ani timp de 24 de ore

Din datele acestui tabel observăm că acest individ, VICTORY BULLS DE BEER ARAGON, doarme 10 ore și 5 minute, se odihnește 3 ore și 10 minute, se joacă 25 minute, consumă apă de 7 ori și pentru a se hrăni îi trebuie 20 de minute. Perioada de somn cuprinde 6 reprize cu media de 1 oră și 40 minute și minima de 25 minute și maxima de 2 ore și 10 minute.

Perioada de odihnă cuprinde 6 reprize cu media de 32 minute și minima de 20 minute și maxima de 40 minute. Joaca cuprinde doar două reprize, cu media de 12 minute și jumătate, cu minima de 10 minute și maxima de 15 minute. Hrănirea se face în două reprize, cu media de 10 minute.

Figura 44 – Femela de 4 ani

(foto original)

Tabelul nr.2

Monitorizarea comportamentului a femelei de 3 ani și jumătate timp de 24 de ore

Din acest tabel reiese că femela CLEO WEST BEARS doarme 10 ore și 35 minute, se odihneste 2 ore și 45 minute, se joaca 35 minute, mânănca timp de 15 minute și bea apă de 8 ori. Perioada de somn cuprinde 6 reprize cu media de 1 oră și 46 minute și minima de o ora 5 minute și maxima de 2 ore și 25 minute.

Perioada de odihnă cuprinde 6 reprize cu media de 28 minute și minima de 10 minute și maxima de 55 minute. Joaca cuprinde 3 reprize, cu media de 12 minute, cu minima de 5 minute și maxima de 15 minute. Hrănirea se face în două reprize, cu media de 7 minute și jumătate, cu minima de 5 minute și maxima de 10 minute.

Figura 45 – Femela de 2 ani

(foto original)

Tabel nr.3

Monitorizarea comportamentului a femelei de 2 ani timp de 24 de ore

Din acest tabel observăm că femela AMBRA doarme 10 ore și 45 minute, se odihnește 3 ore și 25 minute, se joacă 1 oră și 35 minute, mânâncă timp de 20 minute și de 9 ori bea apă. Perioada de somn cuprinde 8 reprize cu media de 1 oră și 20 minute și minima de 30 minute și maxima de 2 ore și 45 minute.

Perioada de odihnă cuprinde 6 reprize cu media de 34 minute și minima de 15 minute și maxima de 50 minute. Joaca cuprinde doar două reprize, cu media de 10 minute, Hrănirea se face în două reprize, cu media de 10 minute.

Figura 46 – Masculul de 6 săptămâni

(foto original)

Tabelul nr.4

Monitorizarea comportamentului a masculului de 6 săptămâni timp de 24 de ore

Din datele acestui tabel observăm că acest individ MAX doarme 13 ore și 25 minute, se odihnește 1 ore și 50 minute, se joacă 3ore și 50 minute, mânâncă timp de 31 ore și consumă apă de 8 ori. Perioada de somn cuprinde 8 reprize cu media de 1 oră și 40 minute și minima de 25 minute și maxima de 3 ore și 25 minute.

Perioada de odihnă cuprinde 6 reprize cu media de 22 minute și minima de 10 minute și maxima de 30 minute. Joaca cuprinde doar 7 reprize, cu media de 33 minute, cu minima de 5 minute și maxima de o oră și 30 minute. Hrănirea se face în 4 reprize, cu media de 8 minute, cu minima de 6 minute și maxima de 10 minute.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Comportamentul canin este în strânsă legătură cu proprietarul-crescătorul câinelul, un proprietar-crescător calm, ferm și echilibrat va avea câini liniștiți, acultător și calmi, iar un crescător nervos, repezit și indecis va avea câini neliniștiți, greu de stăpânit sau chiar agresivi.

Câinele este un animal de haită, haita lui este și familia crescătorului, el în permanență (de la pui până la adult) se va "zbate" să ajungă șeful haitei, astfel o greșeală în educație poate compromite total comportamentul lui.

Dresajul câinelui începe imediat de la naștere primul instructor fiind mama lui și de la două luni noul proprietar, care trebuie să înceapă educația și dresajul.

Bullmastiff este o rasă foarte sociabilă, câinii se atașează de toți membri ai familiei.

Monitorizarea comportamentului pe categorii de varsta si sex

După monitorizarea făcută, în categoria masculilor, observăm, că masculul de 4 ani, într-un interval de 24 de ore, doarme 10 ore și 5 minute. Spre comparație cu acesta, masculul tânăr de doar 6 săptămâni, doarme 13 ore și 50 minute, deoarece încă este în creștere. Cățelul de 6 săptămâni este mult mai activ pe timpul unei zile, petrece 3 ore și 50 de minute jucându-se spre comparație cu masculul de 4 ani care se joacă doar 25 de minute într-o. Pe parcursul zilei se odihnește o oră și 50 de minute, iar masculul de 4 ani se odihnește 3 ore și 10 minute. Cățelul din cauză că se odihnește mult mai puțin timp, se joacă mult mai mult și din cauza că este în creștere, acesta are nevoie să doarmă mai mult timp decât masculul adult.

În cealaltă categorie, categoria femelelor, observăm că nu sunt diferențe majore între timpul pe care acestea le dedică somnului. Diferența minoră există în timpul pe care acestea se odihnesc. Femela tânără se odihnește 3 ore și 25 minute iar femela de 3 ani și jumătate se odihnește doar 2 ore și 45 minute. Diferența de 40 de minute se petrece, deoarece femela de 2 ani este mult mai activă pe parcursul zilei, își petrece o oră și 35 minute jucându-se, spre deosebire de femela de 4 ani care își acordă 35 de minute din timpul unei zile, timp ca să se joace.

Bibliografie

Bencsik Ioan – Genetică generală 2005; Editura Mirton 2005 Timișoara.

Bencsik Ioan – Genetică; Editura Agroprint 2012 Timișoara.

Dronca Dorel – Program de ameliorare genetic a efectivului de caini din rasa Ciobănesc Mioritic aflat în evidența Asociației Mioritic Club din România; Editura Mirton 2013 Timișoara.

Cesar Millan – Ghidul câinelui fericit ; Editura Litera 2013.

Esther Verhoff – Câini. Enciclopedia ilustrată; Editura All 2006.

Juliett Cunliffe – Bullmastiff dog breed; Interpet Publishing 2002.

Mr. Bill Walkey – Bullmastiff III : The ultimate in Bullmastiff breed information; Azlemed Publishing 2012.

Site-uri web:

http://www.bullmastiffs.ro/i_standard.htm

http://pitbullclub.ro/elemente-de-psihologie-canina-comportament-canin

http://www.cainiutilitari.ro/stiri.php?titl=2