Comportamentul antisocial al femeilor [303624]

Septembrie

2017

Mulțumiri

Mulțumesc tuturor celor care m-au însoțit în această călătorie a cunoașterii, [anonimizat] a-mi urma țelurile și de a-mi dedica timpul acestui proiect

i

CUPRINS

Mulțumiri

Lista tabelelor

Lista figurilor

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

1.1. Motivația alegerii temei

1.2. Prezentarea domeniului tezei de doctorat și problemei de cercetare

1.2.1. Perspectiva biologică/heredocolaterală

1.2.2. [anonimizat]

1.2.3. [anonimizat]

1.3. Scopul tezei de doctorat și relevanța cercetării

1.4. Conținutul tezei

CAPITOLUL 2 – [anonimizat] …………

2.1. Definirea conceptelor de bază ale cercetării

2.1.1. Conceptul de comportament antisocial

2.1.2. Conceptul de agresivitate

2.1.3. Conceptul de gen și diferențe specifice

2.1.4. Teorii ce susțin relevanța studierii comportamentului antisocial

2.2. Presa scrisă ca principală sursă de proiecție a identității femeilor ce manifestă comportamente antisociale

2.2.1. Rolul media în societate contemporană și influența presei scrise

2.2.2. [anonimizat] a comportamentelor antisociale

2.2.3. Stereotipuri legate de gen în articolele de presă

CAPITOLUL 3 – METODOLOGIA CERCETĂRII PRIVIND COMPORTAMENTUL ANTISOCIAL AL FEMEILOR

3.1. Cadrul general al cercetării

3.2. Etapele cercetării

3.3. Repere metodologice ale domeniului de cercetare

3.4. Instrumente, metode și mod de utilizare a acestora

CAPITOLUL 4 – STUDII ORIGINALE

4.1. Studiul 1: [anonimizat] a termenilor ce definesc comportamentul antisocial al femeilor

4.1.1. Repere metodologice

4.1.2. Analiza și prelucrarea datelor

Etapa 1 – [anonimizat] 2 – Demersuri de cercetare în stabilirea noțiunii de generalizare a termenilor evocați

Etapa 3 – Analiza prototipală a termenilor obținuți prin tehnica evocării

Etapa 4 – Analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor

4.1.3. Concluzii

4.2. Studiul 2: Analiza de conținut a [anonimizat] 2012-2015

4.2.1. Repere metodologice ale analizei de presă

4.2.2. Analiza cantitativă a [anonimizat] 8.2 (Romanian)

Analiza conceptuală (cantitativă)

Analiza de conținut semantică (relațională)

4.2.3.Analiza calitativa a [anonimizat]

4.2.4. Concluzii

4.3. Studiul 3: [anonimizat]

4.3.1. Metodologia studiilor de caz

4.3.2. Planul studiului de caz și ghidul de interviu

4.3.3. Analiza principalelor dimensiuni implicate în studiu

4.3.4. Concluzii

CAPITOLUL 5 – CONCLUZII ȘI REFLECȚII PERSONALE

5.1. Rezultate obținute (concluzii generale)

5.2. Contribuții originale (proprii)

5.3.Lista contribuțiilor originale și reflecții privind experiența de elaborare și redactare a lucrării

5.4. Perspective de dezvoltare ulterioare

Anexe

A.1 Definire comportament antisocial …………………………………………………………………………….

A.2 Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea „antisocial” sublotul 1 (188 subiecți) și sublotul 2 (68 de subiecți) …………………………………………………………………………………………….

A.3 Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” în asociere cu noțiunea “feminin” – LOT MASCULIN POLIȚIȘTI – sublotul 2 (68 de subiecți) și sublotul 3 (76 de subiecți) …………………………………………………………………………………………………………………….

A.4 Termenii evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ POLIȚIȘTI …………………………………………………………………………

A.5 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT MASCULIN STUDENȚI ……………………………………………………………………

A.6 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ STUDENȚI ………………………………………………………………………..

A.7 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ PERSOANE CE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE ……………………………………………………………………………………………………………….

A.8 Demersuri de selecție în construirea corpusului semantic – rezultate obținute în urma aplicării schemei de codare ……………………………………………………………………………………………

A.9 Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Evenimentul Zilei ………………………………………………………………………………………………..

A.10 Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Adevărul …………………………………………………………………………………………………………….

A.11 Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul România Liberă …………………………………………………………………………………………………..

A.12 Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Jurnalul Național …………………………………………………………………………………………………

A.13 Universurile de referință și domeniile subscrise acestora, generate de analiza automată a corpusul semantic cu ajutorul softului TROPES ……………………………………………………………….

A.14 Tabele de contingență rezultate în urma analizei de asociere a termenilor centrali ai corpusului semantic ………………………………………………………………………………………………………

A.15 Relațiile existente între primele 100 cele mai semnificative referințe conform analizei cu Softul TROPES ……………………………………………………………………………………………………….

A.16 Relațiile referinței pricipale „femeie” cu termenii principali și cu alți termeni din corpusul semantic ………………………………………………………………………………………………………..

A.17 Procentajul în care termenii principali apar în poziția de actanți (stânga) și relevarea subclasei „procuror” (sus) prin bifarea sferei „ministerul public” (grafic) ……………………………

A.18 Procentajul în care termenii principali apar în poziția de actați (stânga) și relevarea subclasei „prostituată” (sus) prin bifarea sferei „comportament social” (grafic) ……………………

A.19 Relațiile sintagmei „comportament social” (prostituție) cu termenii principali și cu alți termeni din corpusul semantic ………………………………………………………………………………………..

A.20 Referințele din corpusul semantic analizat selectate automat de către softul TROPES …..

A.21 Referințe specifice genului feminin …………………………………………………………………………

A.22 Raportul generat de programul Tropes, în baza referințelor incluse în construcția Scenariului privind Comportamentul antisocial al femeilor ……………………………………………….

A.23 Scenariul privind comportamentul antisocial al femeilor (dreapta) – afișarea categoriilor și a secțiunilor articolelor din ziare (centru), care conțin referințele subsumate acestora (stânga) ……………………………………………………………………………………………………………………….

A.24 Actori de gen feminin ce manifestă comportamente antisociale ………………………………….

A.25 Relații între teme și categorii ………………………………………………………………………………….

A.26 Setul de studii de caz individuale – Interviul 1,2,3,4,5,6,7 …………………………………………

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………

Lista tabelelor

Tabel 2.1.1 Principalele comportamente antisociale monitorizate de organizații care au ca obiectiv urmărirea și intervenția în vederea restabilirii ordinii sociale …………………………

Tabel 4.1.1 Compararea în vederea identificării termenilor care sunt comuni evocărilor cu inductori diferiți ……………………………………………………………………………………………………………

Tabel 4.2.1 Audit tiraje cotidiene selectate pentru analiza de presă ……………………………………

Tabel 4.2.2 Numărul de rezultate generat de termenii de căutare ……………………………………….

Tabel 4.2.3 Numărul de articole reprezentative pentru termenii de căutare ………………………….

Tabel 4.2.4 Distribuția articolelor în jurnale în funcție de frecvența de apariție raportată la anii luați în considerare pentru studiu ……………………………………………………………………………..

Tabel 4.2.5 Analiză comparativă pe ani a articolelor publicate în cele patru jurnale ……………

Tabel 4.2.6 Secțiunile ziarului Evenimentul Zilei și numărul de articole subscrise acestora ….

Tabel 4.2.7 Secțiunile ziarului Adevărul și numărul de articole subscrise acestora ………………

Tabel 4.2.8 Secțiunile ziarului România Liberă și numărul de articole subscrise acestora …….

Tabel 4.2.9 Secțiunile ziarului Jurnalul Național și numărul de articole subscrise acestora …..

Tabel 4.2.10 Raportul între volumul cuvintelor utilizate și numărul de articole corespondente termenilor de căutare, publicate în jurnale ……………………………………………………………………….

Tabel 4.2.11 Număr de articole apărute în presa scrisă în funcție de aparteneța la gen a autorului ……………………………………………………………………………………………………………………..

Tabel 4.2.12 Evidențierea principalelor categorii gramaticale relevate de analiza morfo-sintactică a corpusului semantic ……………………………………………………………………………………..

4.2.13 Categoriile gramaticale cele mai frecvent utilizate în corpusul semantic ……………………

Tabel 4.2.14 Principalii termeni selectați în baza criteriilor frecvenței și apariției concomitente în mai multe ziare …………………………………………………………………………………….

Tabel 4.2.15 Analiza de contingență (asociere) a termenului „Femeie”, ce desemnează actorul principal al articolelor de presă, cu termenii centrali ai corpusului semantic ………………………..

Tabel 4.2.16 Grupuri semantice ce conțin referințe pozitive cu privire la actorul principal al corpusului semantic ………………………………………………………………………………………………………

Tabel 4.2.17 Grupuri semantice ce conțin referințe negative cu privire la actorul principal al corpusului semantic……………………………………………………………………………………………………….

Tabel 4.2.18 Teme circumscrise categoriei “GEN FEMININ“ ………………………………………

Tabel 4.2.19 Teme circumscrise categoriei „ATRIBUTE ALE FEMINITĂȚII” …………………

Tabel 4.2.20 Tema circuscrisă categoriei “ACȚIUNI” ………………………………………………………

Tabel 4.2.21 Teme circumscrise categoriei „STARE„ ………………………………………………………

Tabel 4.2.22 Tema circumscrisă categoriei “LOCAȚIE” ………………………………………………….

Tabel 4.2.23 Teme circumscrise categoriei „STATUTE FAMILIALE” ……………………………..

Tabel 4.2.24 Teme circumscrise categoriei „MATERNITATE” ………………………………………..

Tabel 4.2.25 Tema circumscrisă categoriei “STATUTE ȘI IPOSTAZE SOCIO-PROFESIONALE” ……………………………………………………………………………………………………….

Tabel 4.2.26 Teme circumscrise categoriei “STATUTE CU IMPACT SOCIAL NEGATIV” ……………………………………………………………………………………………………………………………………

Tabel 4.2.27 Teme circumscrise categoriei „PROSTITUȚIE” …………………………………………..

Tabelul 4.2.28 Stilul discursiv și cadrul general al textului ce se regăsesc în ziarele selectate pentru analiză ………………………………………………………………………………………………………………

Lista figurilor

Figura 2.1.1 Domenii ale vieții sociale în care se manifestă antisocialitatea …………………………

Figura 2.1.2 Factorii cu potențial risc antisocial structurați prin raportarea la principalii factori ai socializării ……………………………………………………………………………………………………………….

Figura 2.1.3 Tipuri de agresivitate

Figura 2.1.4 Etapele procesului de generare a agresivității ……………………………………………….

Figura 4.1.1 Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” (lot masculin 188 subiecți) ………………………………………………………………………………………

Figura 4.1.2 Termeni asociați noțiunii “antisocial” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător ……………………………………………………………………………………………………..

Figura 4.1.3 Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” (lot masculin – 68 subiecți) ………………………………………………………………………………………

Figura 4.1.4 Termeni asociați noțiunii “antisocial” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător ……………………………………………………………………………………………………..

Figura 4.1.5 Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” asociată noțiunii “feminin” ……………………………………………………………………………………..

Figura 4.1.6 Termeni asociați noțiunilor “antisocial” – “feminin” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător …………………………………………………………………….

Figura 4.1.7 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” ( lot masculin – 76 subiecți) …………………………………………………………..

Figura 4.1.8 Termeni asociați sintagmei „comportamente antisociale manifestate de femei” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător …………………………………

Figura 4.1.9 Similitudini între sublotul 2 și sublotul 3 în evocarea noțiunilor, referitoare la antisocialitatea femeilor ………………………………………………………………………………………………..

Figura 4.1.10 Rezultatele comune subloturilor 2 și 3, în evocarea termenilor privind „antisocialitatea” femeilor …………………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.11 Rezultatele comune sublotului 1 și 2, în evocarea termenilor privind „antisocialitatea” percepută la modul general ………………………………………………………………….

Figura 4.1.12 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” ( lot feminin – 24 subiecți) …………………………………………………………….

Figura 4.1.13 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial general de către lotul masculin ……………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.14 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul masculin ……………………………………………………………………..

Figura 4.1.15 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul feminin ……………………………………………………………………….

Figura 4.1.16 Domenii de manifestare a comportamentului antisocial în cazul femeilor ……..

Figura 4.1.17 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” (lot control studenți – 76 subiecți) …………………………………………………..

Figura 4.1.18 – Evocare termeni „comportamente antisociale manifestate de femei” lotul

de control fete și băieți ………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.19 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul masculin ……………………………………………………………………..

Figura 4.1.20 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul feminin ……………………………………………………………………….

Figura 4.1.21 Domeniul de manifestare a comportamentului antisocial al femeilor din perspectiva lotului de control (studenți) …………………………………………………………………………..

Figura 4.1.22 Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei”- lot deținute …………………………………………………………………………………

Figura 4.1.23 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei, de către lotul de deținute ………………………………………………………………….

Figura 4.1.24 Domeniile de manifestare a comportamentului antisocial al femeilor din perspectiva lotului deținutelor ………………………………………………………………………………………..

Figura 4.1.25 Analiza termenilor comuni rezultați din evocările celor trei loturi …………………..

Figura 4.1.26 Conduite prototipale ce descriu comportamentul antisocial al femeilor …………..

Figura 4.1.27 Conduite ce au potențialul de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor …………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.28 Conduite ce au potențial redus de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor …………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.29 Conduite ce nu prezintă potențial de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor …………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.1.30 Conduite infracționale relevate prin analiza de conținut ………………………………..

Figura 4.1.31 Conduite deviante relevate prin analiza de conținut ………………………………………

Figura 4.2.1 Comparație între volumul articolelor rezultate în urma căutării după termeni cheie și volumul articolelor semnificative pentru analiza de presă ………………………………………

Figura 4.2.2 Clasificarea articolelor în funcție de numărul de cuvinte utilizate și numărul de articole corespondente categoriilor generate de acest criteriu ……………………………………………..

Figura 4.2.3 Numărul total de cuvinte utilizat în articolele ce au ca subiect principalii termeni de căutare …………………………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.2.4 Media cuvintelor utilizate în fiecare dintre articolele ce au ca subiect principalii termeni de căutare ………………………………………………………………………………………………………..

Figura 4.2.5 Contribuția autorilor, în funcție de gen, la scrierea articolelor ce au ca subiect comportamentul antisocial al femeilor …………………………………………………………………………….

Figura 4.2.6 Organizarea Referințelor ……………………………………………………………………………..

Figura 4.2.7 Nivelurile limbajului natural ………………………………………………………………………..

Figura 4.2.8 Paliere de analiză investigate cu ajutorul softului Tropes ……………………………….

Figura 4.2.9 Termeni cu frecvența de apariție ridicată, prezenți concomitent în două, trei și respectiv patru ziare ………………………………………………………………………………………………………

Figura 4.2.10 Frecvența relativă a termenilor centrali în corpusul semantic al fiecăruia dintre cele patru jurnale analizate …………………………………………………………………………………………….

Figura 4.2.11 Saliența termenilor centrali relevată prin analizarea corpusului semantic la nivel global ………………………………………………………………………………………………………………………….

Figura 4.2.12 Niveluri de agregare a termenilor centrali …………………………………………………..

Figura 4.2.13 Relațiile inter–referențiale existente între primii 20 cei mai semnificativi termeni ai corpusului semantic – actați și actanți ……………………………………………………………..

Figura 4.2.14 Relațiile referinței „femeie” cu termenii principali din corpusul semantic ………

Figura 4.2.15 Incidența relațiilor stabilite între referința „femeie” și termenii principali ai corpusului semantic ………………………………………………………………………………………………………

Figura 4.2.16 Predecesorii și succesorii termenului central “femeie” și numărul de relații stabilite cu acesta (frecvențe ale co-ocurențelor) ………………………………………………………………

Figura 4.2.17 Relațiile sintagmei „comportament_social” (prostituție) cu termenii principali ai corpusului semantic …………………………………………………………………………………………………..

Figura 4.2.18 Predecesorii și succesorii sintagmei “comportament_social” (prostituție) și numărul de relații stabilite cu aceasta (frecvențe ale co-ocurențelor) …………………………………..

Figura 4.2.19 Etapele procesului analizei tematice ……………………………………………………………

Figura 4.2.20 Numărul de referințe subsumat categoriilor majore ………………………………………

Figura 4.2.21 Principalele categorii și subcategorii derivate din supracategoria “Gen feminin” ……………………………………………………………………………………………………………………………………

Figura 4.2.22 ………………………………………………………………………………………………………………

Figura 4.3.1 Ghid de interviu …………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

Motivația alegerii temei

În exercitarea atribuțiilor profesionale, ca psiholog în cadrul unei unități de poliție, una dintre principalele competențe puse în practică este aceea de analiză și evaluare a manifestărilor comportamentale, fie a personalului unității, format din funcționari publici cu statut special, fie a persoanelor care se află în custodia Centrului de Reținere și Arestare Preventivă. Acestă plasare la extremele normalității sociale, a subiecților care fac obiectul activității profesionale curente, a determinat polarizarea intersului științific către cea de a doua categorie pentru a înțelege, în ce proporție comportamentul manifestat de către aceștia este în mod real și autentic o manifestare a unor conduite antisociale și în ce proporție această imaginea negativă este proiectată din exterior asupra lor, prin atribuirea etichetei antisocialității. Și dacă în cazul persoanelor de gen masculin manifesarea unor comportamente dure, agresive poate reprezinta o componentă a procesului afirmării identității de gen, în cazul femeilor ajungerea în contextul privării de libertate, ca urmare a manifestării unor conduite ce contravin normelor sociale, reprezintă o excepție de la rolul și statutul pe care femeia le are și le-a avut dintotdeauna în societate. Acest fapt a generat cu atât mai mult dorința de a ști cum sunt “construite” aceste femei, ce anume le determină să se manifeste prin conduite reprobabile și în ce măsură trăsăturile negative, care le sunt atribuite, au o sursă intrinsecă, sau sunt rezultatul proiecțiilor identitare atribuite de diverși actori sociali.

Acest interes, dublat de faptul că în literatura de specialitate, mai ales din România, există puține lucrări științifice care să aibă la bază cercetări ce vizează domeniul comportamentului antisocial al femeilor și cu atât mai puțin care să aibă ca subiect identificarea sursei acestora în proiecțiile care se fac asupra acestei categorii sociale, a determinat implicarea în demersul, de lungă durată, al studierii acestui subiect.

Din dorința de a stabili repere obiective în studierea și cercetarea acestei realități sociale, “pulsul” fenomenului a fost luat atât din interior, prin includerea în lotul de cercetare a unor persoane de gen feminine, private de libertate, provenind din trei penitenciare din țară care au și secții pentru femei, cât și din exterior, în acest caz reperele urmărind scăderea riscului manifestării subiectivismului. În acest sens opiniei celor aflați de o parte și de alta a baricadei respectării și apărării normelor sociale, adică a polițiștilor și persoanelor de gen feminin private de libertate, li s-a adăugat opinia unur loturi de studenți care din punct de vedere al satutului social și preocupărilor specifice vârstei, se aflau cu totul în afara contextului problemei.

Acestor opinii subiective ale unor grupuri sociale particulare li s-a adăugat și cea generală, emisă de presă sub forma aticolelor de ziar.

În acest mod s-a încercat conturarea unui tablou general al fenomenului antisocialității și s-a urmărit cu perseverență relevarea identităților sociale atribuite femeilor ca rezultat al al proiecțiilor realizate de presă și de actorii sociali, implicați sub o forma sau alta în problematica presupusă de acest fenoment.

Prezentarea domeniului tezei de doctorat și problemei de cercetare

Lucrarea se dorește a fi o sinteză a principalelor aspecte vehiculate în literatura de specialitate cu privire la comportamentul antisocial, fondată pe informațiile funizate de principalele științe socio-umane și pe studierea în mod direct a mecanismelor implicate în fenomenul manifestării de către femei a unor comportamente ce contravin normelor sociale.

Datorită specificității sale studierea acestuia presupune plasarea demersului științific și a fundamentării teoretice la punctul de confluență al mai multor discipline de studiu cum ar fi sociologia, medicina, psihologia, genealogia, abordarea sa fiind necesar a se realiza în mod pluridisciplinar.

Perspectiva biologică / heredocolaterală

În încercarea de a stabili în ce fel și în ce măsură, dezvoltarea și modul de expresie al individului (comportamentul) este influențat biologic, psihologic, social, există discuții cu carcter științific și dezbateri pe tema eredității și influenței pe care genetica o are asupra caracterului general al unei ființe umane. Această dezbatere este frecvent menționată sub egida sintagmei "Nature versus Nurture" (traductibila sub foma sintagmei „natură versus educare”,) Harris (2009); Moore (2003); Ridley (2003) și a determinat inițierea mai multor cercetări. Unul dintre studiile fundamentale, realizate în acest sens este cel constând în compararea perechilor de gemeni monozigoți cu perechile de gemeni dizigoți (Christiansen, 1977). În acest studiu, perechile de gemeni au fost examinate pentru a se observa cum corelează comportamentul antisocial în cazul ambelor categorii. Studiul este de un deosebit interes, deoarece ambele seturi de gemeni au fost crescute în același mediu, dar într-un caz, cel al gemenilor monozigoți sau gemenilor identici, frații sunt identici din punct de vedere genetic, iar în celălalt caz, cel al gemenilor dizigoți sau fratern, cei doi frați prezintă doar similarități genetice. Perechea de gemeni monozigoți s-a dovedit a avea o concordanță de 50% (în unul dintre cele două cazuri, ambii gemeni avut un comportament criminal), însă, în cazul gemenilor dizigoți a existat o concordanță de doar 21%. Concluzia ilustrând o corelație puternică între “zestrea” genetică și predispozița criminală, dar indicând, de asemenea, importanța relativă a factorilor de mediu, în influențarea comportamentului criminal.

Tot în ceea ce privește această perspectivă autori precum Burt (2009) și Rhee & Walldman (2002), și-au pus întrebări referitoare la existența unor cauze etiologice semnificative ale comportamentului antisocial și a influenței eredității și mediului asupra acestui tip de manifestare comportamentală. Concluziile studiilor lor și ale lui Frisell (2012), au dus la concluzia că există o determinare genetică, ca și o agregare a unor trăsături familiale, transmise inter-generațional, care determină manifestarea comportamentului antisocial.

Alte cercetări cum ar fi cea a lui Siever (2008) care descrie complexitatea structurală și funcțională a unor variabile neurobiologice, ce influențează comportamentul uman în sensul manifestării agresivității sau cea realizată de un grup de cercetărori din cadrul Școlii de psihologie a Universității Cardiff University și Departamentul de studii clinice pentru copii și adolescenți a universității Leiden, care au dezvoltat ideea că reacția copilului la o situație înspăimântătoare poate previziona dacă acesta prezintă riscul de a dezvolta sau nu modele de conduită disonante, pe parcursul vieții (Baker, Shelton, Baibazarova, Hay & Goozen, 2013), pun într-o nouă lumină studierea comportamentului antisocial.

În cazul acestei din urmă cercetări, în mod concret s-a stabilit existența unei legături între apariția transpirației sau absența acesteia la nivelul tegumentelor, ca răspuns la o situație înspăimântătoare (Miklos et al., 2008), susținând că cei care transpiră mai puțin sau deloc atunci cand au vârsta de un an, vor manifesta în mai mare măsură agresiune fizică și verbală, în jurul vârstei de trei ani. Nivelurile scăzute ale transpirației, măsurate prin activitatea de monitorizare a conductivității pielii au fost asociate tulburărilor de comportament și comportamentului agresiv ale copiilor și adolescenților. În paralel au fost efectuate și alte tipuri de masurători pentru a predetermina apariția agresivității la copii, constând printre altele, în întocmirea unor rapoarte de către mamele copiilor ce au facut parte din lotul de cercetare. Principala concluzie a studiului se referă la posibilitatea identificării unui marker biologic la copii de vârstă mică, ce poate ajuta la identificarea subgrupurilor ce manifestă un anumit profil neurobiologic încă din perioada preverbală, acest fapt putând fi premisa schimbării sau inhibării unor astfel de comportamente încă din copilărie (Sterzer, 2010), când plasticitatea neuronală ridicată permite și o mai bună “modelare” socială.

Din perspectiva eredității, conform lui Young et al., (2000), problemele comportamentale ale părinților pot fi transmise genetic și copiilor, antisocialitatea părintelui mărind riscul de probleme comportamentale ale copilului, care se poate manifesta conform nivelului prorpiu de dezvoltare cognitivă și morală prin vandalism, cruzime, minciună, lupte și hărțuirea altor copii (Herndon & Iacono, 2005).

Un alt exemplu în acest sens este alcoolismul părintelui care în unele cazuri poate fi regăsit printre comportamentele antisociale manifestate de copil. Unul dintre studiile care vizează transmiterea ereditară a antisocialității, urmărește răspunsurile psihofiziologice generate de procesele mentale (nivelul conductibilității la nivelul pielii), în cazul manifestării de către părinte și de către copil a unor comportamente antisociale și agresive (Razor, 2011). Rezultatele au indicat, ca și în cazul studiului precedent în care subiecții măsurării conductibilității pielii au fost copii de vârste mici, faptul că există o legătură între agresivitatea manifestată social de către mamă, agresivitatea fizică a tatălui și delincvența manifestată de copil care este modelată la nivel biologic de conductibilitatea pielii.

Deși studiile ce vizează această temă sunt încă prea puțin numeroase și înregistrează anumite limitări, ce țin de metode și modul de interpretare a rezultatelor, ele contribuie la studierea problemelor comportamentale ale copiilor, evidențiind faptul că activitatea Sistemului nervos simpatic joacă un rol important în trasmiterea modelului comportamentului antisocial al adultului, la copil.

1.2.2. Perspectiva psiho-patologică

Această perspectivă, prin natura realității studiate, reunește argumente specifice psihologiei și medicinei, fapt fundamentat de opiniile unor autori precum Biro, Smederevac & Novovic (2008), care susțin faptul că comportamentul antisocial nu se rezumă la conduitele unei anumite categorii de oameni ci reprezintă o dimensiune permanentă a personalității umane. De altfel în literatura de specialitate există un conflict al teoriilor și paradigmelor în ceea ce privește abordarea antisocialității ca dimensiune a personalității (Clark, 1999) sau categorie/tipologie de personalitate de sine statătoare (Loranger, 1999; Meehl, 1999).

Comportamentul antisocial este conceptualizat de Krueger et al. (2005) prin intermediul “Modelului spectrului dimensional” ca o tulburare aflată la extrema comportamentului normal și interconectată cu conduite cum ar fi consumul de droguri, impulsivitate, agresivitate și tulburări comportamentale apărute în copilărie.

De cealaltă parte se situează „Modelul factorial” propus de Hare (2003), ce conține factori majori ce vizează Interpersonalitatea manifestată prin trăsături de personalitate cum ar fi superficialitate, supraestimarea propriei persoane, minciuna patologică, manipularea și Afectivitatea (prin lipsa vinovației sau remușcării, empatiei, eșecul în acceptarea responsabilității, superficialitatea afectivă). Un alt factor se referă la devianța socială implicând trăsături comportamentale induse de stilul de viață (nevoia de stimulare/adrenalină, parzitism, impulsivitate, lipsa obiectivelor pe termen lung, iresponsabilitate) și Antisocialitatea manifestată prin slab control comportametal, probleme de comportament apărute de timpuriu, delincvența juvenilă, abolirea regulilor și versatilitate criminală.

Mergând mai departe cercetările realizate în domeniu având ca subiecți persoane obișnuite și persoane ce au manifestat comportamente pentru care au fost sancționate cu pedepse privative de liberate, au evidențiat în mod particular două categorii de persoane, mai exact două tipologii: tipul psihopat și tipul antisocial. Primul tip se caracterizează prin lipsa emoției manifestată ca: lipsă de empatie, de vinovăție și de afect în relațiile interpersonale, seducerea și manipularea oamenilor cu scopul de a obține avantaje, aceasta reprezentând principala strategie socială a persoanelor din această categorie. Tipul antisocial se caracterizează prin acte de devianță socială și este agresiv, impulsiv, având în cele mai multe cazuri un adevărat istoric în ceea ce privește conduitele criminale manifestate.

În completarea perspectivei psihopatologice, International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems – 10 furnizează criterii de diagnosticare a tulburării disociale de personalitate, caracterizată prin disonanța existentă între comportamentul persoanei și normele sociale, cuprinzând conduite cum ar fi nepăsarea față de sentimentele celorlalți, iresponsabilitate și lipsă de respect pentru norme, incapacitatea de a menține relații de lungă durată, nivel scăzut al toleranței la frustrare, plasarea responsabilității și vinei asupra altora (Westermeyer & Thuras, 2005). Toate aceste aspecte constribuie la conturarea unui tablou clinic al manifestărilor antisociale, care însă reprezintă doar una dintre multiplele fațete complementare ale fenomenului studiat.

1.2.3. Perspectiva social-ecologică

Adepții acestei abordări susțin că cei care manifestă comportamente antisociale trebuiesc studiați și analizați în contextul mediului în care își duc existența, incluzând familia, gașca sau prietenii apropiați, școala, vecinătatea, biserica și alte entități sociale, cu care interacționează direct sau indirect (Bronfenbrener,1979). Totodată, opinează că nu se poate discuta despre antisocialitatea copiilor, deoarece în cazul acestora legea nu prevede sancțiuni specifice, nepunându-se problema respectării normelor sociale ca în cazul adulților (McGee et al., 2011). Tocmai de aceea în cazul copiilor este considerată utilă studierea unor comportamente specifice cum ar fi agresivitatea, delincvența și alte conduite din spectrul antisocilaității, mai ales ca aceste manifestări apărute la vârsta copilăriei manifestă stabilitate și recurență de-a lungul vieții adultului (Piquero, Farrington & Blumstein, 2003).

În ceea ce privește backgroundul familial un studiu logitudinal realizat de un grup de cercetători din cadrul Australian Institute of Criminology, a luat în considerare în măsurarea nivelului comportamentului antisocial al tinerilor până în 14 ani, factori familiali/maternali și factori ce țin de copil, ce pot fi corelați acestui tip de comportament. Factorii maternali aveau în vedere vârsta mamei, numărul de nașteri anterioare, consumul de alcool, obiceiul de a fuma, stilul parental, numărul de ani petrecuți de mamă în relație cu actualul partener de viață, numărul de dăți în care copilul a trăit cu altcineva decât cu mama, comunicarea intrafamilială. Dintre factorii ce ce aveau legătură cu copilul și puteau fi corelați cu comportamentul antisocial, studiul a avut în vedere nivelul agresivității (măsurat cu ajutorul unor scale specifice), performanța școlară, dezavatajele legate de zona de domiciliu, mobilitatea rezidențială (cât de des au schimbat locul de reședință sau cât de frecvent se schimba populația în zona unde locuiește copilul). Ținând cont de toate aceste aspecte în încheierea studiului s-a concluzionat că cei mai importanți predictori ai comportamentului antisocial pentru copii în vârstă de până la 14 ani sunt structurați pe două paliere, cel familial și cel individual. Pe de o parte aupra individului acționând factorii care țin de întreruperile și blocajele apărute în relația cu părinții și cei care derivă din efectele vecinătății sau zonei de rezidență a copilului, datorită faptului că anumite zone pot avea un potențial criminogen foarte ridicat, în funcție și de nivelul socio-economic al personelor ce populează aceste zone (Morenoff, Sampson & Raudenbush, 2001), iar pe de altă parte factorii individuali reprezentați de performanța școlară scazută și agresivitatea manifestată de timpuriu (Moffit et al., 1996). Având în vedere specificul temei de cercetare și domeniul de studiu în care se înscrie acestă lucrare, perspectiva sociologică a reprezentat principala manieră de abordare științifică, coordonatele acesteia putând fi regasite în formă dezvoltată în cadrul tuturor studiilor efectuate.

Drept urmare, tocmai pentru că cele trei perspective reprezintă abordări generale ale domeniului comportamentului antisocial, pentru a putea avansa de la general la particular, în vederea studierii comportamentului antisocial al personelor de gen feminin, în încercarea de a studia modul de apariție și de manifestare a comportamentului antisocial al acestora au fost avuți în vedere subiecți care și-au asumat rolul de actori sociali negativi și pe care societatea deja îi sancționase pentru lipsa de conformare la norme prin obligativitatea ispășirii unor pedepse privative de libertate. Și pentru că după cum s-a menționat anterior deficitul de date științifice, provenite din studii, cercetări, referitoare la populația de gen feminin, în materia acestui subiect, este recunoscut și reclamat, studiul s-a adresat tocmai acestei categorii sociale, în încercarea de a stabili cum, deși prin definiție și educație, genul feminin este mai puțin pretabil a manifesta conduite ce contravin normelor sociale, reprezentantele acestui gen se pot totuși transforma în actori sociali negativi.

Scopul tezei de doctorat și relevanța cercetării

În scopul asigurării unei abordări exhaustive a perspectivelor prezentate anterior, sub auspiciile triadei bio-psiho-socialității, ce este cunoscută a determina și influența modul în care se structurează personalitatea individului uman, comportamentul antisocial al femeilor a fost abordat prin asocierea acestuia celor trei fațete implicate de perspectivele prezentate anterior. Astfel fațeta biologică a fost asociată predispoziției spre devianță, fațeta psihologică încercării de a surprinde anumiți indicatori ai comportamentului antisocial cum ar fi gradul de conformare la normele sociale, respectarea legilor și angajarea în mod constant în acte ilegale, folosirea constantă a minciunii, intimidarea și folosirea inșelăciunii pentru profitul propriu, impulsivitatea sau eșecul realizării unui plan de viitor, iritabilitatea și agresivitatea, manifestarea disprețului față de siguranța altor indivizi, iresponsabilitate, indicată de eșecul repetat de a menține un loc de muncă sau de a-și onora obligațiile financiare, lipsa remușcărilor indicată de indiferența față de actele de violență, de furt sau abuz verbal față de alți indivizi, în conduitele lotului feminin de subiecți din penitenciare, dar și în cele ale lotului “virtual” descrise prin intermediul articolelor publicate în presă.

În ceea ce privește fațeta socială, aceasta a fost abordată prin prisma asimilării transgresiunilor unor strategii adaptative, pe care, aflat într-o anumită situație socială, individul a fost nevoit să le elaboreze fie ca urmare a obligativității, cunoscut fiind faptul că anumite conduite printre care și cele criminale/antisociale se învăță, preponderent prin influență și imitație, mai ales în cadrul anumitor grupuri sociale (cum ar fi găștile sau grupul de prieteni), fie ca urmare a unei adaptări facultative, ce a implicat utilizarea discernământul sau liberului arbitru. Tot în cadrul abordării fațetei sociale s-a ținut cont de influența exercitată asupra individului uman, atât de către calitățile sale înnascute, cât și de experiența personală, ca modelator comportamental, având în vedere că evoluția socială a acestuia se află sub înrâurirea unor sisteme sociale cum ar fi sistemul de socializare (familie, grup de aparteneță, școală, mass-media), sistemul relațional și statusul individului uman.

Având în vedere maniera particulară de abordare a temei de cercetare, scopul primar al acesteia l-a constituit, identificarea elementelor ce individualizează comportamentul antisocial al femeilor, în percepția membrilor societății, în contextul manifestării de către aceștia a unor expectanțele legate de status-rol în raport cu genul. În acest context au fost identificate, analizate și ierarhizate o serie de conduite, determinate de factori endogeni și exogeni ce pot constitui declanșatori ai acestui tip de conduită, în vederea stabilirii posibilității existenței unei tipologii specifice de “personalitate antisocială".

Derivând din scopul primordial, de surprindere a “observabilului” din conduitele antisociale și de a evidenția maniera în care ele se manifestă, prin studierea modului în care sunt percepute de membrii societății, o serie de scopuri secundare, însă complementare, s-au impus ca fiind necesare parcurgerii diferitelor etape de cercetare. Astfel corespunzător fiecăruia dintre studiile originale s-au structurat următoarele scopuri:

În cazul primului studiu vizând “definirea comportamentului antisocial”, de către loturile de subiecți selectate din arii specifice ale vieții sociale, au existat trei scopuri secundare constând în:

identificarea termenilor ce descriu în limbajul comun comportamente antisociale și în mod particular comportamente antisociale manifestate de persoanele de gen feminin, prin identificarea asemănărilor și diferențelor între comportamentele antisociale descrise la modul general și comportamentele antisociale ale femeilor.

analizarea elementelor de semnificație pentru termenul „antisocial” în vederea stabilirii noțiunii de generalizare a acestui termen, prin inventarierea principalelor noțiuni care sunt asociate în mod spontan antisocialității și care contribuie la definirea și descrierea acestui domeniu comportamental

determinarea numitorului comun, al „etichetelor” pe care membrii societății, reprezentați în egală măsură de polițiști și studenți, de gen masculin și de gen feminin, dar și de catre persoane care execută pedepse privative de libertate, le atribuie femeilor ce încalcă normele sociale

În ceea ce privește cel de al doilea studiu, privind analiza de conținut a articolelor ce tratează subiecte legate de manifestarea comportamentelor antisociale de către femei, scopuri secundare au constat în:

studierea modului în care presa centrală descrie comportamentul antisocial al femeilor, prin identificarea categoriilor, stabilirea tipologiilor și stereotipurilor conturate în articolele publicate

urmărirea și depistarea categoriilor generale ale corpusului semantic

generarea unei ontologii specifice temei studiate

analizarea principalelor teme ce apar în presa scrisă în legătură cu manifestarea comportamentelor antisociale de către femei

evidențierea structurilor de asociere a termenilor din articolele publicate în ziare și relevarea patternului asociativ al unora dintre acești termeni.

identificarea și sublinierea acelor noțiuni care descriau în mod specific atribute, calități, statute și trăsături specifice genului feminin

identificarea specificului imaginii femeilor ce manifestă comportamente antisociale reflectată în presa scrisă, prin sublinierea principalelor trăsături și a modului de a fi și de a acționa al acestora

Cel de-al treilea studiu constând în identificarea percepțiilor și atitudinilor manifestate de persoanele de gen feminin în contextul privării de liberate, a generat ca scop secundar:

identificarea, prin intermediul interviurilor, a factorilor socializării ce au acționat în sensul modelării comportamentului antisocial și modului în care au fost parcurse etapele corespunzătoare procesului

Datele obținute în urma derulării acestor demersuri au fost utilizate în scopul sintetizării principalilor descriptori comportamentali ce definesc comportamentul antisocial al femeilor, pentru a stabili amplitudinea și frecvența manifestării acestuia, ca și măsura în care acestea este reflectat în plan social și proiectat ulterior asupra celor ce l-au manifestat.

Principalele întrebări de cercetare

Având în vedere caracterul de excepție de la regulile nescrise ale societății, subiectul referitor la comportamentul antisocial femeilor, suscită numeroase întrebări. Însă respectând structura și esența studiilor efectuate, principalele întrebări la care această lucrarea și-a propus să răspundă sunt legate de tematica abordată.

În cazul primului studiu principala întrebare ce și-a găsit răspunsul a fost aceea legată de termenii care „definesc”, ca urmare a evocării lor spontane de către lotul de subiecți, în limbajul comun comportamentul antisocial al femeilor. O altă întrebare s-a referit la existența similitudinilor între termenii care definesc comportamentul antisocial în general și cei care îl definesc pe cel specific femeilor. Care sunt elementele de semnificație pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor”, a fost întrebarea la care s-a răspuns prin efectuarea analizelor de conțínut și de prototipicalitate a termenilor obținuți, în urma demersului de definire, de către subiecți, a acestui tip de conduită

Studiul al doilea a fost rezultatul încercării de a răspunde unor multiple întrebări de cercetare. Cea mai generală a fost cea referitoare la modul cum este acest fenomen perceput de către public, prin "lentila" presei. Scopul principal al acestei întrebări a fost acela de a răspunde la întrebarea „Cum sunt percepute de către presă femeile care manifestă comportamente antisociale?”, pentru a putea ajunge la centrul problemei, deoarece modul cum aceste femei sunt percepute de prăsă este transmis mai departe prin intermediul articolelor di ziare opiniei publice, a cărei percepție este modelată conform teoriei construcționismului social de acest factor de socializare care este mass-media.

În parcurgerea etapelor studiului s-a încercat ca, prin intermediul întrebărilor de cercetare să fie surprinse toate aspectele cuntificabile atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, ce puteau reda specificul în tratarea de către presa românească a subiectelor care au ca persoaneje principale femeile ce manifestă comportamente antisociale. Astfel în ceea ce privește partea cantitaivă a studiului s-a răspuns la întrebări referitoare la volumul apariției acestora în presa în intervalul 2012-2015, la numărul de articole atribuite fiecărei definiții asociate comportamentului antisocial, la volumul de informație exprimat în numărul de cuvinte, la genul autorilor care le-au scris, la gradul de importanță atribuit prin plasarea acestora în diferitele secțiunilor ziarelor. În ceea ce privește partea de cercetare calitativă, parcurgerea etapelor acesteia, a avut rolul de a obține răspunsuri la întrebările privind: principalele abateri de la normă de care se fac vinovate persoanele de gen feminin, ce atrag atenția presei, locul și contextul în care s-au petrecut aceste fapte, modul cum sunt descrise și interpretate de către presă comportamentele antisociale ale femeilor, natura și specificul informațiilor furnizate, existența trăsăturilor specifice (comune sau particulare) evidențiate prin articolele de presă, punerea accentului pe “legea opoziției”, adică prezentarea unor lucruri senzaționale în ceea ce privește faptele, autorii, victimele, existența diferențelor în modul cum sunt prezentate femeile ce se abat de la normele sociale, de către fiecare ziar în parte și rolul jucat genul acestora în modul cum acestea sunt prezentate în presă.

Cel de-al treilea studiu fiind bazat pe intervievarea unui lot de subiecți, a fost axat preponderent pe obținerea răspunsurilor la întrebările cuprinse în ghidul de interviu. Acestea au fost formulate în vederea extragerii esenței și asigurării posibilității de a răspunde la întrebările mai generale privind percepțiile și atitudinile femeilor în contextul privării de libertate. Întrebările particulare au avut în vedere identificarea comportamentelor și experiențelor personale prin răspunsul la întrebarea “care este povestea ta de viață?”, opiniile, valorile, scopurile și trăirile specific au fost de asemenea puse în evidență ca urmare a răspunsurilor furnizate la întrebările aferente. Alte întrebări au avut în vedere obținerea datelor demografice și identificarea motivelor și factorilor ce au contribuit la manifestarea conduitelor antisociale. Obținerea răspunsurilor la toate întrebările redate anterior a avut ca rezultat generarea materialului global ce a constituit corpusul tematic al prezentei lucrări.

1.4. Conținutul tezei

Principalul obiectiv al prezentei lucrări a fost acela de a aborda comportamentul antisocial al femeilor prin prisma reprezentărilor pe de o parte a actorilor sociali (polițiști studenți, persoane de gen feminin care execută pedepse privative de libertate), iar pe de celalată parte prin prisma media. Și pentru că percepția umană este eminamente subiectivă și uneori acest fapt determină același tip de efecte ca cele ale oglinzii din alegoria peșterii lui Platon, ce reflecta o realitate răsturnată, pentru asigurarea obiectivității și stabilirea unor repere ancorate în realitatea socială, acestor două perspective le-a fost opusă cea actorilor sociali negativi (persoane de gen feminin ce au încălcat normele sociale manifestând conduite neconforme și au fost sancționate cu privarea de liberate), exprimată prin percepția, de asemenea subiectivă, pe care aceștia o au asupra propriei imagini.

Lucrarea este fracționată în două părți principale corespunzătoare manierei de abordare a tematicii în cercetările din științele socio-umane, prima fiind dedicată fundamentării teoretice și operaționalizării conceptelor utilizate în cercetare și iar cea de a doua cercetării propriu-zise. Structurarea în cele cinci capitole pricipale, ce includ la rândul lor numeroase subcapitole, a avut scopul de realiza o împărțire funcțională a conținutului informațional și a înlesni parcurgerea facilă a acestuia.

Capitolul introductiv a fost dedicat descrierii motivației alegerii temei și prezentării domeniului tezei de doctorat și problemei de cercetare dintr-o triplă perspectivă biologică/heredocolaterală, psiho-patologică și social ecologică. În continuarea capitolului au fost descrise scopurile principale și secundare propuse în vederea parcurgerii domeniului de studiu și tematicii abordate. Au fost de asemenea enunțate principalele întrebări la care lucrarea își propune să răspundă, fiecare fiind raportate studiului practic pe care l-au generat.

Al doilea capitol conține cadrul teoretic al cercetării, stabilit ca urmare a demersului de fundamentare teoretică constând în principal în precizarea și defnirea conceptelor de bază. Au fost tratate separat fiecare dintre conceptele implicate în studierea comportamentului antisocial al femeilor cum ar fi antisocialitatea și agresivitate, operându-se definiții, identificându-se tipurile de manifestare, satbilindu-se domeniile vieții sociale în care acestea se manifestă, identificându-se factorii generali și specifici care influențează manifestările comportamentale antisociale și predictorii acestora, cauzele de apariție a manifestărilor agresive și descriindu-se etapele procesului de generare a agresivității. Un al treilea concept referitor la identitatea de gen și diferențele specifice a fost

În continuare au fost enumerate și descrise teoreiile care susțin studierea comportamentului antisocial general și al femeilor, în mod particular.

O altă secțiune a capitolului a fost dedicată descrierii presei ca pricipală sursă de proiecție a identității femeilor ce manifestă comportamente antisociale, dezbătându-se subiecte cum ar fi rolul mediei în societatea contemporană și influența presei scrise și aspecte legate de reprezentarea genului și stereotipurilor legate de acesta, în articolele de presă.

În capitolul trei a fost prezentată metodologia cercetării privind comportamentul antisocial al femeilor, descriindu-se cadrul general al cercetării (scopuri, obiective principale și obiective secundare), etapele parcurse în cadrul cercetării atât în partea cantitativă, cât și în partea calitativă a acesteia și stabilindu-se reperele metodologice ale domeniului de cercetare constând în variabilele, ipotezele și loturile investigate în cadrul acesteia Au fost descrise instrumentele (EVOC 2000, TROPES Software varianta 8.2. Romanian), metodele (tehnica evocării sau asocierii libere, interviul, analiza prototipală, analiza de conținut categorial tematică, analiza discursului, analiza comparativă) și modul de utilizare al acestora.

Capitolul patru conține studiile originale, în număr de trei, realizate în vederea investigării temei propuse pentru cercetare.

Primul studiu a fost dedicat analizei categorial tematice a termenilor ce definesc comportamentul antisocial al femeilor și a constat în stabilirea reperelor metodologice, analiza și prelucrarea datelor în patru etape constând în: colectarea și prelucarea preliminară de date, în vederea alegerii termenilor inductori pentru evocarea noțiunilor ce definesc comportamentul antisocial, demersuri de stabilire a noțiunii de generalizare a termenilor evocați, analiza prototipală a termenilor obținuți prin tehnica evocării și analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor, iar în încheiere au fost trase concluziile referitoare la problematica studiată și a fost identificată schema de codificare necesară în demararea următorului studiu.

Al doilea studiu s-a aplecat asupra analizei de conținut a articolelor ce tratează subiecte legate de manifestarea comportamentelor antisociale de către femei, publicate în presa scrisă din România în intervalul 2012-2015 și a fost inițiat prin stabilirea reperelor metodologice în vederea realizării analizei de presă. Pe parcursul studiului s-au efectuat mai multe tipuri de analiză ale conținutului comunicării media, cele mai reprezentative și care le inclusd și pe celelalte fiind analiza cantitativă și calitativă a corpusului semantic. În cazul analizei cantitaive s-a avut în vedere managementul și analiza datelor prin proceduri specifice – TROPES Versiunea 8.2 (Romanian) și s-au efectuat punctual analiza conceptuală (cantitativă) și analiza de conținut semantică (relațională). În ceea ce privește analiza calitativa a corpusului semantic s-a urmărit crearea unei ontologii specifice comportamentului antisocial al femeilor și au fost stabilite principalele categorii și tipologii de femei, ce manifestă comportamente antisociale, derivate din analiza categorial tematică a corpusului semantic. Și în cazul acestui studiu, concluziile au condus la ideea necesității aprofundării și completării datelor obținute, cu noi perspective.

Al treilea studiu centrat pe identificarea percepțiilor și atitudinilor manifestate de persoanele de gen feminin în contextul privării de libertate și bazat pe un set de studii de caz individuale, a implicat stabilirea metodologiei realizării studiilor de caz, întocmirea planului studiului de caz și a ghidui de interviu. În urma aplicării acestora au fot posibilă analizarea principalelor dimensiuni implicate în studiu. Concluziile au contribuit la printr-o perspectivă proprie la conturarea tabloului social corespondent modului de raportare la comportamentul antisocial al femeilor.

Capitolul cinci conține concluziile generale și reflecțiile personale referitoare la tema abordată și include discuțiile despre rezultatele obținute, referiri la contribuțiile originale și perspectivele de dezvoltare ulterioară, a subiectelor tratate în cadrul lucrării.

Acest întreg edificiu informațional susținut și consolidat atât cu ajutorul datelor teoretice, cât și al celor obținute din practică, contribuie la surprinderea și descrierea fundamentată științific a unor problematici punctuale referitoare la manifestarea comportamentelor antisociale de către femei și la incidența ridicată pe care o înregistrează acest fenomen în societatea contemporană.

CAPITOLUL 2 – CADRUL TEORETIC – Fundamentare și precizări conceptuale

2.1. Definirea conceptelor de bază ale cercetării

Din multitudinea și varietatea aspectelor ce construiesc realitatea socială și oferă subiecte de studiu și cercetare prin incitarea curiozității epistemice, conceptul de comportament antisocial a fost selectat, în încercarea de a înțelege și identifica care este percepția socială asupra acestui fenomen, cum este acesta reprezentat și înțeles de membrii societății (reprezentați în lucrarea de față de către anumite categorii sociale polițiști, studenți, persoane ce execută pedepse privative de libertate) și nu în ultimul rînd, în ce mod se manifestă purtătorii unui astfel de „stigmat”.

În limbajul academic, precum și în cel comun noțiunea de ”comportament antisocial” desemnează o gamă largă de realități și manifestări comportamentale, termenul cunoscând o paletă largă de interpretări și atribuiri, în funcție de palierul social și individual la nivelul căruia este supus analizei. Drept urmare în vederea clarificării acestei noțiuni demersul cercetării științifice a acestui fenomen, se impune a fi derulat, în vederea surprinderii a factorilor care potențează și duc la exprimarea și manifestarea unor astfel de conduite.

2.1.1. Conceptul de comportament antisocial

Cea mai generală definiție a comportamentului antisocial are ca gen proxim interacțiunea socială, diferențele specifice fiind generate de forma variată și de direcția pe care o poate lua această interacțiune.

În definirea și descrierea comportamentului antisocial, centrul de interes se plasează în domeniul abaterii de la normă și încălcării, cu bună știința, a ordinii sociale, prin acte îndreptate în general împotriva celorlalți membri ai societății. Se consideră că acest tip de comportament poate descrie în egală măsură atât conduite de încălcare a normelor cât și conduite care îi afectează pe ceilalți. În funcție de modelul cultural anumite comportamente considerate antisociale în anumite comunități, pot avea aspect de normalitate în altele (ex. Pedepsele fizice aplicate copiilor, femeilor etc) Însă la modul general, fie că este vorba despre simpla manifestare a unor comportamente neconforme sau comiterea unor acte care încalcă grav ordinea și siguranța socială, comportamentele antisociale sunt sancționate în primul rând prin considerarea lor ca fiind “în afara” normalității.

O altă definiție a comportamentului antisocial face referire la acesta prin includerea oricărei acțiuni (conduite) ce încalcă sau violează standardele culturale ce susțin manifestarea unui comportament decent sau normal (De Wall & Anderson, 2011).

Acest tip de comportament este cel mai frecvent descris ca o lipsă de aderență sau de conformare la normele și standardele sociale, ce permit membrilor unei societăți să coexiste în liniște și armonie și, deși este mai frecvent manifestat de către persoanele de gen masculin, poate fi identificat într-o măsură considerabilă inclusiv în cazul persoanelor de gen feminin. Conform Royal Borough of Greenwich (2014), comportamentul antisocial este definit prin lege “ca un comportament care provoacă sau este probabil să provoace, hărțuire, alarma sau primejdie pentru alții. […] o acțiune de lungă durată sau care se manifestă în mod repetat, victimele acesteia fiind supuse unor abuzuri de către persoane care, de obicei, le sunt cunoscute”.

Ca o specificitate a acestui concept autori precum Dalton (2010) subliniază complexitatea modului în care acest tip de comportament este corelat cu mecanisme psihologice specifice, este condiționat și la rândul său condiționează mediul familial și mediul școlar, având în plan individual atât implicații cognitive cât și afective. Comportamentul antisocial reduce competența socială ca urmare a manifestării agresiunii și îndepărtării de familie și prieteni, acestea reprezentând totodată precursorii unor probleme emoționale și implicit a devianței comportamentale.

Tipuri de manifestări ale comportamentului social

Comportamentul antisocial poate fi potențat atât de factori extrinseci, de mediu, considerați a fi stresanți de către individ, cât și de lipsa controlului intern al persoanei, de prorpia percepție asupra realității, cât și de lipsa abilităților de relaționare (Ladd, 2005).

O manifestare comportamentală este etichetată ca fiind antisocială atunci când este îndreptată împotriva normelor sociale și poate include un spectru larg de acțiuni cum ar fi: crima, violul, utilizarea substanțelor ilegale. De altfel o largă varietate de activități umane pot fi considerate și etichetate ca fiind comportamente antisociale.

Au fost observate și studiate mai multe forme extreme de comportament antisocial, cum ar fi agresivitatea față de cei din jur, cruzime, violență, furt și vandalism (Nas, Brugman & Koops, 2008). Alte trăsături care pot fi considerate antisociale sunt lipsa de complianță, minciuna, manipularea și alte activități precum abuzul de droguri și de alcool.

În completarea actelor care se opun aplicării și respectării legii, acțiunile antisociale, includ totodată și manifestări pe care membrii unei societăți le consideră îndoielnice, chiar dacă nu sunt ilegale, cum ar fi alcoolismul și promiscuitatea sexuală.

Conduitele antisociale includ foarte frecvent ostilitatea și agresiunea, ce pot lua forma abuzului fizic sau verbal. Antisocialitatea se manifestă și atunci când anumite persoane refuză în mod vehement, agresiv, să urmeze regulile de conduită într-o anumită situație sau sfidează autoritatea părinților, profesorilor sau angajatorilor.

În clasificarea comportamentelor antisociale se utilizează mai multe criterii, astfel în funcție de gradul de agresivitate implicat în manifestarea acestora avem de a aface cu acte ce implică violența fizică cum ar fi lovirea, lovirea cu piciorul, luptele, țipetele, înjurăturile, întreruperea cuiva care vorbește, amenințarea și furtul, comportamente nonfizice care implică abuzul verbal sau respingerea, izolarea socială implicate de excluderea celorlalți (Heilbronn & Grinstein, 2008), răspândirea zvonurilor, bârfa și abandonarea rolului social (Murray-Close &Ostrava, 2009). Un fenomen din ce în ce mai cunoscut, ce descrie ultimele forme de comportament antisocial menționate, îl reprezintă fenomenul de bully-ing descris ca o “subcategorie a comportamentului agresiv caracterizată printr-un raport dezechilibrat de forță între victimă și agresor, cu intenția de a răni și a produce discomfort” (Andreou & Metallidou, 2004) și care este prezent mai ales în rândul tinerilor din școli, unde anumiți elevi sunt marginalizați și devin ținta agresivității verbale și represiunii colegilor lor.

Pornind de la însăși definiția ce se regăsește în varianta online a Dicționarului Explicativ al Limbii Române prin care comportamentul uman este descris ca o "manifestare prin care se exteriorizează viața psihică" și de la triada personalitate – individ – societate este interesant de urmărit modul, în care o manifestare subiectivă se reflectă în mediul social și care sunt repercursiunile acestui fapt asupra individului care manifestă acest tip specific de comportament (antisocial).

În susținerea celor expuse anterior în cele ce urmează în Tabelul 2.1.1 sunt enumerate și exemplificate principalele manifestări ale comportamentelor antisociale, monitorizate de organizații care au ca obiectiv urmărirea și intervenția pentru restabilirea ordinii sociale în acest domeniu.

Unele dintre aceste manifestări se regăsesc și la nivelul societății românești, fiind specifice și populației țării noastre, altele însă sunt identificate și prescrise doar ca reguli nescrise de conduită în societate, nefiind reglementate din punct de vedere legal, ceea ce nu permite sancționarea lor corespunzătoare.

După cum se poate observa unele manifestări, considerate antisociale, se regăsesc în cazul tuturor enumerărilor, altele se regăsesc ca subclase sau ca aspecte particulare ale acestor comportamente, însă prin corelarea lor se poate realiza o clasificare în funcție de domeniul în care acestea își produc efectele.

Principalele domenii de manifestare a antisocialității, ce rezultă în baza descrierilor anterioare sunt prezentate în Fig. 2.1.1

Fig. 2.1.1 – Domenii ale vieții sociale în care se manifestă antisocialitatea

În clasificare pot fi incluse, de asemenea, comportamentele care nu implică în mod direct agresivitatea, așa numitele comportamente ce implică desconsiderarea membrilor societății, cum ar fi retragerea și refuzul de a-i ajuta pe ceilalți. În acest caz dacă ar fi să ne raportăm la funcționarea societății românești actuale, poate fi menționat ca fenomen, cel al retragerii și refuzului implicării atunci când este vorba despre alții. S-au consemnat numeroase cazuri în care victime ale agresiunii directe, a unor indivizi, au fost “abandonate” de privitori, pe motiv că problematica respectivului conflict nu îi privea,nesimțindu-se astfel implicați. Acest fapt poate reprezenta o absență a echității sociale și o subestimare a rolului social pe care fiecare individ trebuie să și-l asume.

În literatura de specialitate comportamentele riscante sau nevoia de adrenalină, nu sunt considerate antisociale în esență, această predispoziție neconstituind criteriu de clasificare. Iar în ceea ce privește agresivitatea implicată în majoritatea comportamentelor antisociale, trebuie facută distincția între noțiunile de comportament agresiv și comportament antisocial, cel din urmă fiind considerat o subcategorie a celui dintâi, incluzând și aria comportamentelor antisociale.

De asemenea, problematica antisocialității este tratată separat, de alte forme de devianță comportamentală, cum ar fi delincvența, sau actele criminale, diferența fiind aceea că antisocialitatea este definită și condiționată de interacțiunea socială.

Comportamentul antisocial este considerat rezultatul unor factori cum ar fi: abuzul, slabul control intern și insuficientei dezvoltări a abilitaților relaționale și de percepție. Astfel ca specie a comportamentului agresiv este analizat după modelul procesării informației sociale care descrie cum individul procesează reperele sociale, influențând totodată comportamentele celor din jur (Crick & Dodge, 1994) și cum își formează deprinderi specifice pentru a reacționa la modul adaptativ ( Lemerise & Arsenio, 2000), utilizând reacții emoționale și credințe, în atingerea acestui obiectiv.

Factori generali ce influențează manifestarea comportamentului antisocial

Factorii de risc reprezintă “condițiile interne sau de mediu care previzionează predispoziția de a dezvolta probleme cum ar comportamentele violente” (Howell et al. 1995)

Pe lîngă factorii expuși anterior mai poate fi menționat istoricul personal referitor la repetarea unor comportamente antisociale, ce reprezintă un predictor al unor comportamente viitoare de același fel ( Monahan et.al., 2005)

De asemenea agresivitatea manifestată în copilărie, reprezintă după cum a fost menționat și în descrierea perspectivei biologice a domeniului de studiu al prezentei lucrări, un factor predispozant și pregătește terenul pentru manifestarea de comportamente neconforme și la vârsta maturității (Pulkkinen et. Al, 2009).

În completarea celor expuse anterior în ceea ce privește factorii ereditari și neurobiologici, prezentarea influenței acestora asupra conduitei individului în sensul devenirii acestuia actor social negativ, descrisă în cadrul aceleiași perspective de abordare a comportamentului antisocial.

Alți factori, dintre care unii se regăsesc în Fig. 2.1.2, sunt reprezentați de o serie de variabile sociale, cum ar fi statutul socioeconomic și zona de reședință (Farrington, 2007), care contribuie de asemenea la apariția unor conduite dezadaptative.

Fig. 2.1.2 –Factorii cu potențial risc antisocial structurați prin raportarea la principalii factori ai socializării

sursa: Browning & Loeber, 1999

Problemele mentale, tulburările de personalitate, psihopoatiile, distorsiunile cognitive, reprezintă factori intrinseci care pot de asememea să reprezinte precursori ai manifestărilor comportamentale antisociale.

Factori specifici care influențează manifestarea comportamentului antisocial

Un factor important este apartenența la un anumit gen/identitate sexuală. Această distincție între masculin și feminin se găsește în teoria lui Geert Hofstede despre diferențele culturale. Conform acestei teorii, avem de a face cu o „societate de tip masculin”, atunci când aceasta este condusă de valori cum ar fi încrederea în forțele proprii, perfomanță, succes și concurență. Astfel, în sens comun se poate aprecia că în majoritatea societăților “masculinitatea” este asociată cu crima. Printre cei sancționați de către societate, numărul bărbaților este considerabil mai mai mare decât cel al femeilor pedepsite. Pentru a beneficia de o privire de ansamblu asupra activității umane, în general și a activității infracționale în mod particular, se va avea în vedere cea mai simplă definiție atribuită individului uman și anume aceea de ființă bio-psiho-socială, care sub influența celor trei influențe trece de la stadiul de “tabula rasa“ la stadiul de individualitate socială. Caracteristicile criminale ale fiintei umane au fost studiate de-a lungul timpului și unele rezultate au devenit celebre. Lombroso s-a aplecat în mod special asupra componentei fizice efectuând masurători asupra craniilor unor criminali decedați sau aflați în viață. Ipoteza vehiculată de acesta a fost că predispoziția criminală, in extenso infracțională, este predeterminată și condiționată de anumite particularități fizice. Studii recente în domeniul geneticii infirmă această ipoteză, furnizând, mai multe întrebări decât răspunsuri. Actualele cercetări din domeniul geneticii și comportamentului agresiv au generat nedumerire în încercarea de a răspunde la întrebarea: “Este posibil să existe gene ale agresivității? “ Geneticienii susțin că ideea de “genă a agresivității“ nu are niciun sens. Comportamentul modificat, alterat nu poate fi considerat un răspuns fiziologic modificat sau o boală. Este general acceptat faptul că o viziune simplistă ce vizează doar comportamentul este greșită, având în vedere că o multitudine de factori genetici și non-genetici pot determina comportamente criminale. Există variate influențe de mediu asupra unei persoane care pot determina ca influențele genetice asupra comportamentului agresiv să fie foarte dinamice și să se schimbe odata cu vârsta. Comportamentul și dezvoltarea individuală este influențată de mediul biologic, psihologic, social, economic. Există numeroase teorii cu privire la tema eredității și influenței genetice asupra caracterului general al ființelor umane. Într-un studiu realizat recent a fost examinată psihologia familiei versus ereditatea biologică în determinarea comportamentului criminal. Acesta a fost realizat cu ajutorul gemenilor identici, adoptați de familii diferite și crescuți separat. S-a observant că în general copii adoptați sunt mai degrabă la fel de agresivi ca părinții adoptivi, nivelul agresivității a părinților naturali fiind mai puțin relevant în acest caz. (vezi studii referitoare la adopție) Rezultatele din ambele studii indică faptul că mediul și predispoziția genetică sunt responsabile în egală măsură în modelarea comportamentului uman. Teoriile personalității susțin că anumite predispoziții sau trăsături de personalitate cresc șansele de a manifesta și dezvolta comportamente criminale. Există și alți factori importanți care par să influențeze comportamentul social individual.

Factorul de dezvoltare morală.

Teoreticienii corelează stadiile dezvoltării cognitive (Piaget) cu parcurgerea similară și concomitentă a stadiilor dezvoltării morale. Pentru început regulile sunt trasate de indivizii “puternici“ aflați în preajma copiilor. În stadiile primare de dezvoltare copii caută permanent să obțină placere și în același timp încearcă să evite pedeapsa. La acest nivel de dezvoltare copii iau în considerare nevoile altora doar în măsura în care satisfacerea acestor nevoi îi ajută să își satisfacă propriile nevoi. În perioada următoare, când copilul începe să se conformeze normelor sociale, acesta începe să manifeste respect pentru drepturile și recomandările celor care reprezintă “autoritatea“ în viața sa deoarece caută aprobarea acestei autorități. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă judecata morală este motivată și întărită de respectarea regulilor stabilite în mod legal și prin înțelegerea faptului că aceste reguli există pentru ca toți să beneficieze de ele. Parcurgând aceste etape principiile universale sunt interiorizate.

Factori ce țin de procesul socializării

Din perspectiva componentei sociale, accentul este pus pe interacțiunile individului și mediul care modeleaza aceste interacțiuni. Este vorba despre procesul de socializare (deși suntem ființe sociale și această predispoziție se transmite genetic, socializarea este un proces pentru că se învața și se desfășoară pe parcursul întregii noastre vieți), prezentă si indispensabilă în orice aspect al existenței și procesul educațional. Exemplul semnificativ și valabil pentru ambele procese îl constituie cazul "copiilor lupi". S-a observat că aceștia, deși au fost crescuți într-un grup cu aspect social (lupii se organizează în haite, sunt ființe sociale, au o ierarhie bine stabilită, pe criteriile selecției naturale, îndeplinesc anumite roluri în cadrul grupului, acceptate datorită faptului că indivizii respinși din grup nu supraviețuiesc, nu au putut fi recuperați total niciodată și nici aduși la nivelul vârstei biologice pe care o aveau la momentul când au fost găsiți. Este vorba despre modul cum au fost socializați. Fiecare societate își educă membrii în spiritul respectării normelor care asigură buna funcționare a acesteia. De aceea nu este suficient să faci parte dintr-o organizare de tip social, ci important e ca acel tip de organizare să fie integrat societății. Prin învățare și imitare, în cazul copiilor (Bandura & Huston, 1961), are loc socializarea anticipativă cu rol în dezvoltarea abilităților sociale ale individului, iar prin educație acesta dobândește cunoștințele și deprinderile necesare adaptării, "supraviețuirii” și nu în ultimul rând integrării sociale. Acesta este cazul socializării pozitive, există însă și situații când socializarea are loc în sens opus, având ca efect plasarea individului în afara normalității, în zona de la granița cu comportele antisociale. Ceea ce predetermină încălcarea aceastei granițe de către individ este concordanța sau discordanța comportamentelor sale cu normele sociale și valorile fundamentale promovate la nivel social, încălcarea acestora ducând la o formă de socializare deviantă.

Predispoziția spre devianță

Comportamentul antisocial reduce competența socială ca urmare a manifestării agresiunii și îndepărtării de familie și prieteni, aceste conduite reprezentând totodată precursorii unor probleme emoționale și implicit a devianței comportamentale (Schaeffer et al., 2003).

În general devianța este asociată unui statut social inferior și vizează ca actori indivizii aflați la limita subzistenței. Formulări precum " a furat pentru că nu avea ce să manânce", "a dus o bucată de pâine copiilor", pun în lumina circumstanțelor atenuante comportamente manifeste ce contravin normelor sociale. În practică, însă, se poate constata ca nu doar cei din clasele sociale defavorizate (lower class) comit acte infracționale, ci și reprezentanții unor categorii care se situeza din punct de vedere social, peste nivelul mediu. Pornind de la cea mai succintă definiție dată devianței – "o diferență perceputa negativ" (Cousson & Boudon, 1997) putem extinde discursul asupra modului de apariție a devianței, naturii acesteia și factorilor care influențează manifestarea acestui fenomen.

Punctul de vedere sociologic este descris, pornind de la teoriile dezvoltate initial de Durkheim și ulterior de numeroși alți autori. În cadrul acestui demers este supus analizei statutul social al deviantului și se are în vedere plasarea acestuia pe axa normal – patologic (Popa & Neagu, 2013) .

Pentru a vorbi despre devianța, ca despre o diferentă specifică este necesar să avem un termen de comparație. Care este acesta în cazul devianței? La ce anume ne raportăm când susținem că cineva "deviază"? Durkheim (2004) susține că "Obiectul oricărei știinte a vieții, fie individuală, fie socială, este de a defini și explica starea normală, în opoziție cu contrariul său”, în cazul de față referindu-ne la devianță. Dihotomia normal – deviant, dă naștere alteia și anume normal – patologic, căci se poate vorbi despre normalitate chiar și în cazul devianței. Anumite fapte, prin impactul lor asupra societății sunt percepute, ca fiind rezultatul acțiunii unor persoane a căror stare psihică nu poate fi descrisă, decât prin opoziție cu starea de sănătate mentala. Este cazul crimelor săvârșite cu cruzime, a violului, a infracțiunilor care lezează minorii si în special copii.

Un semn de întrebare, privind problematica abordată, îl ridică fenomenul devianței ascunse și maniera de identificare a subiecților antisociali. În eventualitatea identificării aceștia își vor recunoaște și asuma rolul? Și dacă vor fi atinse și aceste deziderate subiecții vor dori să discute despre această stare de fapt? Analizând totodată și argumentele aduse de sociologie prin teoria etichetării și de regula primordial în terapie conform căreia unei perosoane care nu consideră că are o problemă nu e cazul să îi creezi una indicându-i eventuale probleme. Se naște astfel întrebarea, dacă demersul științific, nobil în esența sa, va avea ca efect tocmai asumarea etichetei?

Factorul învățării sociale. Un copil învață cum să se comporte în funcție de reacțiile părinților la modul în care acesta se supune reglementărilor. Sistemul de recompense și sancțiuni indică la începutul vieții ce este acceptat ca și comportament adecvat. Atribuirea permanentă de recompense și sancțiuni duce la internalizarea regulilor și regulamentelor. Folosind acest sistem copii încep să se comporte corespunzător codurilor morale și juridice. Numeroase studii arată că infractorii au fost tratați în mod diferit, de către părinții lor față de tinerii non-infractori. Se conturează astfel ideea că învățarea socială este legată și poate influența comportamentul criminal. Ca ființe sociale orientarea către comportamentul criminal este potențată și de către persoanele din preajmă. Socializarea are loc pe parcursul întregii vieți a unui individ și este prezentă în fiecare aspect al vieții și educației, aflându-se permanent sub influența directă a principalilor agenți ai socializării reprezentați de familie, grupul de prieteni, școală și mass-media sau mijloacele de comunicare în masă. În absența acestora dezvoltarea individului nu înregistrează nuanțele umanității și nu poate fi prin urmare socializat. Un exemplu semnificativ este cel al “copiilor lup”. Aceștia, deși au fost crescuți într-un grup social, lupii sunt organizați în grupuri, sunt ființe sociale, au o ierarhie bine stabilită și respectă un set de norme impuse. Fiecare lup joacă un anumit rol în grup, acceptat ca urmare a faptului că indivizii respinși nu trăiesc singuri. Fiecare societate își educă proprii membri, în spiritual normelor proprii pentru a asigura buna funcționare a acesteia. Nu este suficient doar să faci parte dintr-o organizare socială, trebuie să fii și pe deplin integrat în această organizație. Prin educație, individual dobândește cunoștințele necesare pentru a se adapta și integra. Există mai mulți factori care influențează destinul unui individ și diferitele studii și modele teoretice evidențiază că este imposibil ca un singur factor să determine destinul unui individ, în așa fel încât acesta să devină criminal (Popa & Neagu, 2012), astfel nu se poate discuta despre comportamentul antisocial fără a lua în considerare toate aceste aspecte.

“Predictori” ai comportamentului antisocial

În baza factorilor expuși anterior și a cercetărilor efectuate de-a lungul anilor, s-a încercat stabilirea și înțelegerea corelațiilor care există între acești factori, stabilindu-se astfel “predictorii” comportamentului antisocial (Henggeler et al., 1998). Printre aceștia se numără:

– în primul rând asocierea cu membri ai grupului de prieteni cu predispoziție spre delincvență

– calitatea relațiilor familiale afectează în mod direct comportamentul antisocial -(supravegherea părintească insuficientă sau inadecvată și creșterea contactului tinerilor cu prietenii delincvenți crește riscul de apariție a manifestărilor comportamentale antisociale)

– problemele școlare sunt de asemenea corelate întreținerii relațiilor sociale cu prieteni de aceeeași vârstă care sunt delincvenți

– suportul vecinilor sau colectivitatea, afectează în mod direct sau indirect frecvența de apariție a comportamentului antisocial

După cum se poate observa și după cum susține literatura de specialitate (Harris, 2000) influența membrilor grupului de apartenență, a găștii se situează la un nivel superior celei a familiei propii. Un alt principiu care susține această afirmație este acela al creșterii rezistenței și toleranței la un stimul dacă acesta acționează cu suficientă intensitate și pe o perioadă destul de lungă de timp.

Studii în domeniul factorilor de socializare expuși anterior și cu rezultate similare au fost facute de către Australian Institute of Family Studies and Crime Prevention Victoria, Department of Justice (2002), principalii predictori vizând aceleași domenii ce țin de familie, școală, colectivitate, grupuri de prieteni. În completarea acestora vin alte categorii de factori ce descriu realitatea socială în care individul antisocial se manifestă, cum ar fi:

temperamentul / personalitatea

cautarea de senzații tari și asumarea de riscuri

probleme comportamentale și emoționale

adaptarea și achizițiile școlare

competențele sociale

comportamentul alimentar

strategiile de coping

prezența sau absența spiritului civic

aspirațiile de viitor

relații bazate pe egalitate

factori ce țin de familie

caracteristicile și practicile parentale

consumul parental de substanțe

relațiile cu membrii familiei, despre toți aceștia făcându-se referire pe pacursul descrierii comportamentului antisocial.

Așadar rezumând factorii și predictorii comportamentului antisocial se poate observa, că demersul de identificare și nominalizare a fiecăruia deși științific este totodată artificial deoarece aceștia sunt caracterizați în mod usual de complementaritatea și juxtapunerea variatelor fațete ale vieții sociale a individului vizând atât aspecte ce țin strict de individ și cât aspecte ce țin de mediul social în care acesta se naște, evoluează și trăiește.

2.1.2.Conceptul de agresivitate

Atunci când se vorbește despre comportamentul antisocial, din perspectivă teoretică accentul se pune în mod special aupra modului în care acesta poate fi măsurat și asupra manifestărilor ce pot fi efectiv măsurate și studiate pentru a reda chintesența acestui tip de conduită. Acesta este motivul pentru care agresivitatea și nivelul de manifestare al acesteia reprezintă cel mai frecvent indicator al antisocialității.

Conduitele agresive fie că sunt fizice, nonfizice sau verbale sunt considerate a exprima intenția de a face rău (Anderson & Bushman, 2002), reprezentând un precursor al violenței și implicit al antisocialității sau de a manifesta dominanța asupra altor persoane.

Studii timpurii (Bandura, Ross & Ross, 1961) realizate având ca subiecți loturi de copii au validat ipoteza conform căreia expunerea acestora la modele de comportamente agresive vor determina reproducerea acestora, în baza imitației și în absența modelului, ba mai mult se poate observa și influența genului modelului asupra subiectului care imită, copilul imită mai bine meodelul de același gen, decât modelul de gen diferit. Agresivitatea este considerată în esență un comportament specific masculin, considerându-se că băieții sunt mai predispuși decât fetele la a imita acte agresive, însă concluziile studiului amintit subliniază faptul că în ceea ce privește genurile specifice diferă doar tipul de agresivitate manifestată, nu și măsura, astfel încât băieții reproduc mai degrabă agresivitatea fizică, în timp ce fetele reproduc agresivitatea verbală, imitatarea comportamentelor agresive fiind influențată major de genul căreuia îi aparține persoana imitată, ca și imitatorul.

Modelele teroretice ale agresivității sunt focalizate în direcții complementare. Pe de o parte în completarea perspectivei ecologice a lui Bronfenbrenner (1979), Krug et al.(2002) extrapolează aria interacțiunii sociale ce condiționează comportamentul antisocial, punînd accentul în egală măsură pe factorii de influență, intrinseci și extrinseci, propunînd modelul ecologic. Acesta implică caracteristicile individuale ale persoanei, relațiile cu familie, prieteni, parteneri, comunitate, dar și contextul social în care are loc interacțiunea și circumstanțele sociale ce pot contribui la promovarea unei anumite atitudini și implicit a comportamentului subsecvent. De cealaltă parte modelul interacțional propus de Dodge (2011), are în vedere atât componenta de mediu cât și perpsectiva genetică, considerând că există efecte intercondiționate de relația ereditate-mediu, modelul de procesare a informației sociale fiind influențând producerea acestor efecte în funcție de situațiile care apar în viața individului, putând astfel da naștere posibilității de apariție a unor conduite antisociale.

Din perspectivă social cognitivă se subliniază faptul că atât comportamentele agresive cât și cele violente nu reprezintă o noutate în ceea ce privește umanitatea, astfel de manifestări fiind prevalente încă din preistorie (Andeson & Huesman, 2003)

Tipuri de manifestări ale agresivității

În ceea ce privește diada agresivitate-violență există opinii diferite în ceea ce privește abordarea acesteia. Se consideră că violența implică întotdeauna agresivitate, însă agresivitatea nu implică întotdeauna violență. Perspectivele diferite dar complementare de abordare a conceptului au dat naștere unei dihotomii și în descrierea și clasificarea tipurilor de agresivitate. Astfel agresivitatea afectivă sau emoțională (Berkowitz,1993) este considerată a fi nepremeditată și condusă de emoții puternice cum ar fi furia și reprezintă o racție la un stimul provocator. La polul opus se situează agresivitatea instrumentală care este premeditată având un scop precis, altul în afară de acela de a produce suferință victimei. Prin premeditare și urmărirea unui obiectiv aceasta poate fi considerată rațională sau prin opoziție cu termenul afectiv, cognitivă.

Un alt criteriu ce are în vedere premeditarea actului agresiv delimitează agresivitatea impulsivă, automată și reactivă, de agresivitatea premeditată care presupune timp de gândire. În funcție de stimulul declanșator se face de asemenea distincție între agresivitatea proactivă ce apare în absența unui stimul și nu implică afectul și agresivitatea reactivă ca răspuns la o provocare și care implică la nivel emoțional mai ales furia (Pulkkinen,1996).

Fig. 2.1.3 – Tipuri de agresivitate

Agresivitatea reactivă este ascoaită cu aptitudini sociale reduse, respingerea de către grupurile de apartenență și victimizarea și distorsiuni în ceea ce privește atribuirea ostilității (Murray-Close & Ostrov, 2009). Numitorul comun al tuturor acestor tipuri de manifestare agresivă (Fig.2.1.3) este intenția de a produce suferință (Anderson & Bushman, 2002), de a vătăma o anumită persoană, agresorul avînd ca scop obținerea unui beneficiu personal, prorpiu ce poate fi de natură psihologică sau materială.

Factori determinați ai agresivității

La un nivel ridicat de generalizare regăsim dihotomia referitoare la factorii implicați în manifestarea agresivității care pot fi personali (intrinseci) sau situaționali (extrinseci).

Factorii personali includ subiectivismul individual, adică toate aspectele personale pe care un subiect uman le aduce într-o relație sau într-o situație. Aceste aspecte pot ține de:

– atitudini personale

– credințe și siteme de valori

– tendințe și manifestări comportamentale

Factorii situaționali, extrinseci se referă la aspecte situaționale ce intensifică sau induc agresivitatea cum ar fi:

insulte

amenințarea, fie că este verbală sau de natură obiectuală (prezența unei arme)

condiții de mediu (temperatură ridicată, aglomerație)

Există și o categorie distinctă de factori ce nu își găsesc locul în niciune dintre categoriile prezentate anterior, care însă acționează în egală măsură asupra individului în sensul propensiunii către agresivitate. Categoria include factori condiționați de:

familie, a cărei influență negativă se exercită prin disfuncționalitatea sau destrămarea acesteia

comunitate, despre care s-a discutat anterior

mediul cultural, în special prin violența propagată prin mijloacele media.

Rezumând cele descrise anterior se poate observa că factorii aparținând categoriilor enumerate sunt interconectați și contribuie în mod echivalent la declanșarea și perpetuarea manifestărilor comportamentale antisociale.

Cauze ale manifestărilor agresive

Deși în ultima jumătate de secol prin dezvoltarea socială înregistrată în plan economic, familial, cultural, comunitar, agresivitatea a înregistrat, și ea, o creștere și o diversificare semnificativă, potențată de expunerea la violență propagată în media prin accesul facil la televiziune și internet (Bushman & Huesmann, 2000), diferențierea normelor culturale în funcție de gradul de dezvoltare al diferitelor societăți (Nisbett & Cohen, 1996), ceea ce contribuie în mod determinant la prevalența fenomenului sunt factorii interinseci (personali) și extrinseci (de mediu) descriși anterior. Aceștia sunt considerați a fi vectori de schimbare biologici și de mediu, care se juxtapun predispoziției individului către agresivitate, facându-l să reacționeze fie sub influența circumstanțelor, fie ca urmare a stimulării agresivității latente.

Cauzele situaționale pot fi determinate de:

stimuli aversivi (Skinner, 1938), care induc stres individului determinând creșterea nivelului de agresivitate

provocarea considerată de Green (2001), ca fiind cel mai puternic factor instigator pentru agresivitatea umană, incluzând insultele și toate formele de agresiune verbală și fizică prin aceea că oamenii care sunt provocați obțin plăcere când îi agresează și îî rănesc pe cei care i-au provocat (Baron, 1977)

frustrarea este pricipalul stimul aversiv și este descrisă de Andeson & Huesman (2003) ca un blocaj în atingerea țelurilor personale, acumularea frustrărilor facilitând apariția condițiilor pentru ca individul să se raporteze la acestea ca la o provocare

durerea și discomfortul provocat de factori de mediu cum ar fi temperaturile ridicate, zgomotele puternice și mirosurile neplăcute ce pot potența conform cercetărilor realizate de Griffitt (1970) manifestrea agresivității. În susținerea acestei opinii vin studii ce confirmă faptul că rata criminalității crește atunci când se înregistrează perioade caniculare.

proasta dispoziție, mai ales în legătură cu depresia reprezintă de asemenea o cauză pentru manifestarea agresivității îndreptate către alții sau către propria persoană, contribuind la descrierea tabloului comportamentului antisocial

stresul social resimțit la nivel individual prin afectarea calității vieții poate de asemenea fi promotorul agresivității

Cauze ce țin de predispoziția personală pentru agresivitate:

credințe și atitudini normative legate de agresivitate (Huesmann & Guerra, 1997), constând în acceptarea ideii că în anumite contexte folosirea agresivității este permisă și utilă

scheme cognitiv-afective referitoare la propria persoană, predispun la agresivitate persoanele cu o stimă de sine ridicată, atunci când imaginea de sine le este atacată (Baumeister et al., 1996).

asumarea unor obiective abstracte pe termen lung crește predispoziția către agresivitate, prin aceea că acestea mobilizează resurse importante ale individului cum ar fi toleranța la frustrare

scenariile de viață includ credințe, scheme adaptative, obiective.acestea iau naștere încă din primii ani de viață așa înacât în funcție de gradul de expunere a individului la agresivitate acesta o va perpetua inclusiv în plan comportamental la vârsta adultă.

Având în vedere toate aceste aspecte este necesar ca pentru o mai bună comprehnsiune, agresivitatea să fie abordată ca o sumă de procese (cognitiv, afectiv, relațional, acțional) ce implică predominant variabile independente ceea ce le imprimă un grad ridicat de complexitate. Pentru a exemplifica toate aceste procese implicate în propensiunea individului către agresivitate mai jos este redat modelul propus de Anderson & Bushman (2002a) (Fig. 2.1.4). Se poate observa că la nivelul inputurilor, al variabilelor ce contribuie la inițierea procesului se regăsesc persoana și situația, fiecare dintre ele putând determina cursul pe care acesta îl poate lua. La următorul nivel sunt delimitate căile de propagare a agresivității, care în funcție de starea internă a individului determinată de

Fig. 2.1.4 – Etapele procesului de generare a agresivității

cogniții, emoții și provocări (stimulii care acționează din exterior) produc efecte specifice. Acestea se materializează în inițierea unor noi procese ce constau în evalaurea situației și stimulului și luarea unei decizii. Următoarea etapă o reprezintă punerea acestora în practică, și în funcție de natura psihologică a acestor decizii se trece la o acțiune propriu-zisă: premeditată atunci când decizia a fost luată conștient sau impulsivă în cazul în care decizia a fost inconștientă și s-a axat strict pe reacția la un stimul. Având ca și cale de propagare mediul social aceste efecte și acțiuni se întorc, ca noi impulsuri la variabilele care le-au declanșat în primă instanță, fie sub forma obținerii satisfacției, fie a frustrării contribuind astfel la reinițializarea procesului general de manifestare a agresivității.

2.1.3 Conceptul de gen și diferențe specifice

În ceea ce privește definirea acestui concept, terbuie operată încă de la început distincția între două constructe, care deși vizează același domeniu reprezintă aspecte diferite ale acestui. Este vorba despre utilizarea conceptului de “sex” și de “gen”. Deveaux (1985) face o distincție clară între acestea, susținând că în timp ce primul concept vizează caraecteristicile biologice ce diferențiază bărbații de femei, cel de-al doilea include comportamente, roluri, stereotipuri și trăsături dobândite prin interacțiune socială. Genul corespune unei serii de credințe legate de masculinitate, despre ceea ce înseamnă să fii bărbat și despre feminitate, adică despre ceea ce înseamnă să fii femeie, ce generează o perspectivă generală privind modurile în care bărbații sunt diferiți defemei, ce de la o cultură la alta. Diferențele specifice își au originea, după opinia lui Maccoby (1998), în particularitățile biologice (comportamentul bărbaților și femeilor fiind influențat de hormonii specifici fiecărui sex), de socializarea diferențiată (condiționată atît biologic, cât și prin educație), ca și în rolurile sociale diferite pe care le îneplinesc apartenenții fiecărui gen.

Unul dintre modelele explicative în descrierea genului este modelul androgin (Bem, 1974; Spence & Helmreich, 1978) care atribuie indivizilor atât trăsături specific masculine cum ar fi asertivitatea, autonomia și competitivitate și specific feminine, îngrijirea și comunicarea însoțite de expresivitate și spirit de cooperare (Eagly et al, 2000).

În ceea ce privește stereotipurile legate de gen, cei care le încalcă nu sunt priviți cu indulgență (Heilman et al., 2004) ceea ce înseamnă că acestea sunt prescriptive, nu doar descriptive (Rudman & Glick, 2001) statuând cum ar trebuie să se comporte fiecare gen în parte.

Angajarea femeilor și fetelor în comportamente antisociale reprezintă o problematică de larg interes având în vedere impactul pe care antisocialitatea femeilor îl poate avea asupra indivizilor, familiei și comunității. Deși este atât de importantă și relevantă această problemă nu a primit atenția cuvenită și nici nu a beneficiat de studierea sistematică a factorilor de risc. Conform Dunedin Longitudinal Study, care a implicat 1000 de persoane din Noua Zeelanda, bărbați și femei, în primele două decenii de viața nu există diferențe semnificative între genuri în ceea ce privește cauzalitatea comportamentului antisocial și nici evidențe care să susțină ipoteza conform căreia femeile trebuiesc expuse unor factori mai mari de risc pentru a dezvolta o tulburare de comportament antisocial. Cele două genuri se diferențiază cel mai mult în ceea ce privește patternurile de comportament antisocial ce se mențin pe tot parcursul vieții. Acest pattern apare mai rar la femei cu un procent de 10 barbați la o femeie din lotul de subiecți. Majoritatea femeilor care dezvoltă comportamente antisociale împrumută caracteristicile patternului masculin ce se potrivesc perioadei adolescei târzii experimentate de genul masculin. În acest caz procentul este mult mai scazut fiind reprezentat de 1,5 persoane de gen masculin la o persoană de gen feminin. Factorii neuro-dezvoltării individuale, în special deficitele neurocognitive, temperamentul nestăpânit, autocontrolul slab și hiperactivitatea sunt identificați ca fiind primordiali pentru înțelegerea comportamentului antisocial dezvoltat pe parcursul vietii. Aceștia par însă a se manifesta mai frecvent în cazul persoanelor de gen masculin, ceea ce explică preponderența acestui gen în dezvoltarea patternurilor de comportament antisocial.

2.1.4. Teorii ce susțin relevanța studierii comportamentului antisocial

Din perspectivă științifică, comportamentul antisocial poate fi analizat prin prisma a două terorii și anume: teoria alegerii raționale și teoria pozitivismului psihologic. Aceste teorii se bazează pe logică și funcționarea cognitivă normală, pentru a explica de ce o persoană se angajează în conduite criminale și dacă „decizia criminală” este rezultatul unei alegeri raționale, a unei predispoziții interne sau a unor factori externi. Se consideră ca însuși sistemul legal și juridic este construit în jurul acestor teorii. Cauza rațională sau “teoria alegerii“ își are originea în analiza comportamentului uman, aceasta a fost dezvoltată de teoreticieni clasici cum ar fi Cesare Beccaria și Jeremy Bentham și îi descrie pe criminal ca fiind deviant.

Teoria de bază, aceea a alegerii, explică motivația agresorului de a comite un act criminal ca pe o decizie premeditată cu intenția de a obține un beneficiu personal, sub forma unor stimulente care cresc stima de sine, sub forma unor stimulente cum ar fi banii, puterea, statutul sau educația. În acest caz individul devine un “actor rațional“, raționalitatea implicând atingerea unui scop. O altă idee ce se desprinde din acest context teoretic ar fi aceea că oamenii își aleg în mod liber comportamentele (liberul arbitru), atât cele conforme normelor sociale, cât și cele deviante, bazându-se pe propriile calcule raționale, principalul scop al acestor calcule fiind o analiză cost-beneficiu, placere versus durere (atitudinea față propria persoană, realizarea profeției proprii – căpătăm ceea ce merităm/masochism). Se consideră că alegerea va fi orientată către maximizarea plăcerii individuale și controlată prin percepția și înțelegerea potențialei dureri sau a pedepsei ce va urma unui act considerat ca fiind îndreptat împotriva binelui social.

Societatea este reponsabilă de menținerea ordinii și binelui general prin sistemul legal care reprezintă o parte a contractului social, rapiditatea, severitatea și iminența pedepsei sunt elementele cheie în înțelegerea capacității legii de a controla comportamentul uman. De aceea înțelegerea alegerilor personale se bazează pe conceptual de raționalitate și alegere rațională. În completarea acestei teorii, cercetările pozitivistilor în materia cauzelor externe determinate social, psihologic și biologic, ale actelor criminale și-au focalizat atenția asupra acelora care constrâng sau contravin alegerii raționale a actorului social.

Un alt punct de vedere este furnizat de pozitivismul psihologic, teoretizat de catre Alexander Lacassagne. Acesta plasează originea și cauzalitatea criminalității, în problemele personale și bolile mentale ale agresorului, cum ar fi schizofrenia, sindromul bipolar, personalitatea psihopatică, personalitatea antisocială, depresia și nevroza. Aceste tulburări pot fi rezultatul unor factori sociali sau biologici, cum ar fi abuzul psihic sau fizic, criminalitatea părinților și nivelul dezvoltării intelectuale. Pozitivismul psihologic analizează criminalitatea ca rezultat al unor factor ce generează forțe antagoniste – cauzele interne inevitabile vs. decizii controlate.

Prevenirea și lupta împotriva criminalității a preocupat omenirea de-a lungul istoriei sale. Această preocupare fiind deplin justificată dat fiind ca actele criminale aduc atingere serioasă intereselor umane, punând în pericol valori fundamentale ale umanității și afectând funcționarea corespunzătoare a sistemului social.

Dar ce anume constituie un coportament criminal și în ce mod individual dobândește “competențe” în domeniul criminalității? Care este specificul acestuia? Orice societate apreciază comportamentul membrilor săi în ceea ce privește conformarea la normele sociale. Nerespectarea acestor reguli va avea ca efect aplicarea unor măsuri coercitive sau punitive. Comportamentul criminal aduce atingere unor caracteristici sociale de importanță deosebită pentru întreaga societate, acest fapt putând avea consecințe cruciale pentru modul în care funcționează sistemul social, de aceea specialiștii implicați în studierea fenomenului criminologic sunt preocupați în primul rând de explicația cauzală, dar și de aspectele de natură psihologică și sociologică ale criminalității și criminalilor.

Un studiu recent și apărut în publicația Journal of the Association for Psychological Science concluzionează că oamenii aparținând unor culturi diferite percep aspectele realității într-un mod diferit. Cercetătorii au descoperit diferențe în modul în care anumite culturi percep persoanele aparținând altor culturi, bazându-se pe faptul că difernețele culturale sunt foarte adânc înrădăcinate în modul nostru de gândire și percepție. Este știut că programarea colectivă a minții distinge membrii unui grup sau o categorie de oameni de o alta și că totodată furnizează modele pentru comportamentul individual și reacțiile comportamentale individuale. Reacția este observabilă în diversitatea de modele culturale ale indivizilor care formează o societate și poate fi extrapolată și la grupuri constituite pe criterii juridice (infractori) sau minorități etnice (studiu pe rromi). În acest context întrebarea principală este dacă modul în care oamenii reacționează este prederminat (condiționat în ontogeneză de apartenența la un grup) sau primește amprenta societății în care persoana a fost născută și educată?

Teoria acțiunii sociale dezvoltată de Talcott Parsons susține că acțiunile umane sunt determinate de interacțiunea dintre sisteme diferite: “sistemul comportamental“ al nevoilor biologice, “sistemul de personalitate“ reprezentat de caracteristicile individuale care afectează funcționarea lor în societate și “sistemul social” ce oferă modele de conduită. La punctul de intersecție al acestor influențe se găsește individul, ca membru al societății, ce convine la respectarea normelor sociale în scopul de a fi integrat. Dar ce se întâmplă cu cei care se abat de la regulile impuse de societate? Care anume este un comportament acceptabil și ce tip de comportamente ar trebui sa fie pedepsite ? Atunci când elementul cultural este factorul cheie care diferențiază categoriile de persoane, diferențele generate de acesta vor reprezenta un element crucial în influențarea modului în care pedeapsa va fi percepută și asumată. Contextual categorii sociale cum sunt: apartenența la o națiune, regiune, etnie, religie, ocupație, organizație, orientare sexuală, vor reprezenta factori de influență ai modului în care pedeapsa va fi interpretată de individ și de grupul de apartenență (cel care ar trebui să fie beneficiarul “lecției”, cu toate consecințele sale, furnizată de infractor).

Se consideră că principalul criteriu pe baza căruia se stabilește caracterul normal sau patologic al unui fapt social este generalitatea sa, astfel, cu cât un fapt este mai frecvent, cu atât este perceput ca fiind normal, însă acesta trebuie corelat contextului social și unui anumit moment din timp. Există discuții cu privire la diferențele ce pot apărea în perceperea actelor antisociale, determinate de vârstă, de gen, de statutul social și profesional și de alte particularități ce țin de individul uman. Tot de aici iau naștere diferențele culturale în acceptarea sau respingerea anumitor fapte sociale. Ceea ce este blamat într-o anumită societate, este absolut normal în alta (ex. căsătoria aranjată de rude, între minori). De asemenea, unele fapte condamnate de societate, într-un anumit moment al evoluției sale, în prezent este acceptat, ca fiind normal (conviețuirea tinerilor înainte de căsătorie sau "căsătoria de probă". Societatea este cea care reglementează apariția sau dispariția devianței, unele forme ale acesteia fiind imposibil să se manifeste în absența unui anumit grad de dezvoltare și de normare a realității sociale.

2.2. Presa scrisă, ca principală sursă de proiecție a identității femeilor ce manifestă comportamente antisociale

S-a demonstrat că realitatea percepută este în esență un construct social, iar media ca parte componentă a societărții, contribuie la construirea acestei realități, în calitatea sa de pilon în procesul socializării individului uman. Prin prisma acestei intermedieri, în raportarea la realitate, oamenii deseori colecționează imaginile furnizate de media și le utilizează pentru a-și crea propria lume (Surette, 1998). Media prezintă uneori o realitate răsturnată, inducând astfel o “orbire” socială condiționată. Ca urmare a declanșării acestui mecanism, la intersecția dintre percepția oamenilor și ceea ce media le oferă pentru a-și clădi realitățile personale, ia naștere construcționismul social (Clarke 2006).

2.2.1. Rolul media în societate contemporană și influența presei scrise

În susținerea conceptului de construcționism social vine și realitatea faptului că indivizii, în funcție de istoricul personal, rezonează în moduri particulare și proprii la același tip de influențe, nivelul la care ajunge și rezonează mesajul transmis de către media fiind diferit. Iau naștere astfel două realități paralele și subiective: pe de o parte cea construită de media (Peelo 2004), a cărei direcție de orientare în alegerea materialului care va deveni știre este determinată de interese care pot fi de natură politică, socială, instituționala și realitatea percepută de publicul consumator, care recepționează, interpretează și integrează știrea în funcție de predispoziția subiectivă și de contextul și resursele individuale de înțelegere, reconstruind astfel o realitate personală.(Weitzer & Kubrin, 2004). În acest mod, în afara construirii unei realități sociale, media construiește și o imagine, o realitate a comportamentelor antisociale, generând atitudini particulare în raportarea la acestea și uneori chiar modele de comportament și furnizând opinii prefabricate cu privire la cum ar trebui ca publicul să se poziționeze față de comportamentele ce încalcă normele sociale.

Unul dintre elementele principale ce contribuie la afirmarea rolul direcțional al mediei este reprezentat de limbajul utilizat în articolele de presă, ca o unealtă prin care percepția comună este ajustată, generând simultan “o reflexie și totodată o deflecție a realității” (Lodge 2005), și drept urmare în funcție de ceea ce se spune și ceea ce se omite, constribuie la construierea unei imagini. Conform legii perceției, atunci când are de a face cu o imagine, figură lacunară, mintea umană contribuie la întregirea și completarea ei, filtrând-o prin prisma subiectivității individuale și generând astfel multiple fațete ale unei realități ce ar trebui, teoretic să fie comună, dar care în practică devine caleidoscopică.

Este de la sine înțeles că în calitatea sa de pol de putere, de interes și de concetrare a atenției, prin intermediul realităților paralele create și modelate în vederea transmiterii către publicul larg, media poate genera și propaga mituri, credințe, stereotipuri, valori (Cole & Daniel 2005), care la rândul lor pot crea distorsiuni în perceperea realității, mai ales că în dorința sa de a atrage cititori, presa scrisă, (zonă a mediei asupra căreia se oprește, pentru analiză, prezentul studiu) speculează subiecte care să îi aducă succes la public (Marsh & Melville, 2008). Prin aceasta ea generează interpretări și de multe ori își dezinformează publicul, mai ales din cauza lipsei de consecvență în tratarea unor subiecte ce au devenit la un moment dat știre. Această lipsă, indusă de goana după noutăți cu caracter senzațional, se reflectă mai ales în abandonul și rapida trecere în uitare a unor subiecte care la un moment dat au ocupat prima pagina a ziarelor, fără ca publicului citititor să i se mai aducă la cunoștință evoluțiile și deznodămintele ulterioare. Subiectelor abordate de către presă li se acordă, așadar, importanță nu în funcție de valoarea pe care o prezintă pentru societate, ci în mod particular în funcție de interesele sepcifice dictate de dinamica evenimentelor ce pot deveni știri de presă. Tocmai legat de acest aspect, contextual, al interesului presei față de subiectele sale, Mackey (2007) susține că media are aptitudinea de a descrie, defini și a concedia realitatea, în detrimentul obiectivității, pe care de altfel și-o asumă cu mândrie și de aceea nu este de mirare că presa este în general considerată a patra putere în stat, folosind, drept urmare, intereselor anumitor categorii sociale.

Conform lui Lotz (1991), dintre resursele media, presa scrisă reprezintă cea mai credibilă sursă de informare pentru public și are o influență fundamentală asupra acestuia, deoarece, dată fiind forma scrisă și stilul jurnalistic, articolele de presă crează senzația de obiectivitate și autoritate în ceea ce privește subiectele abordate (Markovitz, 2006). De asemenea datorită manierei sale de adresare către public, sub formă scrisă, se consideră că presa reprezintă un canal de trasmitere a unor meta-mesaje, articolele conținând mai multe informații decât cele expuse în textul scris (Gamson et al., 1992), ce sunt transmise prin intermediul caracterelor alese pentru a tipări știrea, prin titlul care o însoțește și dimensiunea caracterelor cuprinse în titlul respectiv, prin locul și secțiunea pe care o ocupă în ziar.

Toate acestea dau o semnificație aparte în ceea ce privește importanța articolului tratat de către presă, a gravității subiectului și a posibilității ca faptele descrise să se petreacă în apropierea cititorului. Au existat studii ce au demonstrat că există o strânsă corelație între modul în care presa prezintă criminalitatea și frica indusă publicului prin intermediul articolelor din ziare (O’Conneell, 1999). În funcție de specificul publicației, tonul știrilor diferă substanțial, astfel ziarele cu acoperire națională, cum sunt și cele luate în considerare în prezentul studiu, folosesc pentru adresare un ton formal și serios (Reah, 1998), fapt ce poate genera, ca efect al unei influențe transmise subliminal, anumite luări de poziție în rândul cititorilor, mai ales în ceea ce privește unele subiectele sensibile și care rezidă în interpretarea datelor confom intenției publicației în care apare articolul respectiv.

La nivelul observației empirice se poate sesiza că ceea ce “circulă” în presa scrisă, sub formă de mesaj tipărit, sunt mai degrabă percepții, care prin natura lor sunt subiective, aparținând celor ce urmăresc sau scriu despre aceste subiecte, iar relatările sunt elaborate în baza informațiilor oficiale transmise de către instituțiile ce se ocupă de fenomenele urmărite în media, și anume al infracționalității, dacă ne raportăm la studiului prezent. Referitor la această tendință, în literatura de specialitate se consideră că ar exista o condiționare a modului de percepere a contextului prin modul în care reporterii conectează subiectul “poveștilor arhetipale care există în mințile oamenilor” deoarece, “acestea […] sunt generatoare de asocieri puternice care pot fi negative sau pozitive, iar utilizarea lor activează […] asocieri în mintea cititorilor” (Douglas, 2004), și modelază în acest mod percepțiile, atitudinile și opiniile oamenilor cu privire la cei care manifestă comportamente antisociale (Greer, 2007).

Publicul nu percepe mecanismele implicate în “construcția” unei știri și direcția (patternul) de intrepretare ce i se imprimă acesteia. În general senzaționalul, ineditul, nonconformismul, ceea ce depășește așteptările reprezintă materia primă pentru o știre (Reiner, Livingstone & Allen, 2003). Modul cum sunt prezentate anumite evenimente de către media duc la modelarea percepției în sensul categorizării bun-rău și chiar la schimbarea, în unele cazuri, a sistemului de valori al unei societăți. Burton (2010) susține că ziarele sunt structurate într-un anumit mod din motive particulare, articolele având o anumită formă, o anumită ordine de apariție și o anumită secțiune în care sunt publicate, în scopul de a modela și intervini aupra modului cum publicul percepe realitatea. Spre exemplul stilul, în care media a propagat “modele de success” pentru femei și bărbați, a influențat percepția și sistemul de valori a unei generații, tinerele considerând că a avea succes înseamnă a oferi o carcasă agreabilă. Acest lucru poate fi extrapolat și înregistrat și în domeniul comportamentelor antisociale, expunerea publicului la știri ce prezintă evenimente grave diminuând nivelul de sensibilizare socială și contribuind astfel la diluarea criteriilor și regulilor legate de morală și educație civică. Este la fel de adevărat însă, că acestea depind foarte mult și de mediul în care își duce existența publicul ce recepționează mesajele transmise de media.

Anumite subiecte care deși nu au aspect de generalitate, în sensul frecvenței de apariție, pericolului sau reprezentativității pentru un anumit domeniu, sunt deseori scoase din context și făcute adevărate bombe mediatice, analizate în detaliu și interpretate. Spre exemplu cazul unui preot având calitatea de consilier al arhiepiscopului Constanței, care a fost filmat în timp ce făcea sex cu o prostituată, ce juca rolul de enoriașă la îndemnul și sub regia altor doi preoți șantajiști, a făcut obiectul articolelor în trei dintre cele patru jurnale monitorizate în timpul studiului, deși faptul relatat nu prezintă caracter de generalitate, neexistând deci motive în suscitarea interesul opiniei publice, mai ales având în vedere că printre cititorii jurnalelor naționale se numără persoane aparținând altor culturi religioase, sau care nu aparțin niciunuia. Însă Evenimentul Zilei, înscrie articolul, ce are în total 295 de cuvinte, la categoria Anchete, iar ziarul România Liberă, în cazul căruia termenii de căutare au revelat în perioada de patru ani supusă studiului, un total de doar 13 articole, dedică acestui subiect un articol conținând 669 cuvinte.

Articolele din presa scrisă trezesc instincte și speculează aspecte ce țin de latura întunecată a personalității umane, profitând de unele accentuări patologice ale cititorilor, cum ar fi voyerismul, narcisismul, invidia, grandoarea etc.

Avantajul și salvarea în ceea ce privește presa scrisă vine din faptul ca aceasta se adresează unui public instruit măcar la nivel minimal, necesitând competențe de citire, astfel conform lui Doyle (2003) lectura necesită aptitudini de decodare și înțelegere a conținutului scris, jucând astfel un rol activ, prin posibilitatea de alegere a subiectelor cărora li se acordă atenție, determinând și generând astfel ca reacție din partea presei, orientarea către subiecte de interes general pentru publicul cititor. Totodată articolele de presă oferă un grad mai mare de obiectivitate (imprimată de stilul jurnalistic), implicarea emoțională a cititorului fiind mult mai redusă decât în cazul știrilor prezentate la Tv, spre exemplu, care sunt dublate deseori de imagini cu impact emoțional, prin intermediul presei scise neinducându-se același sentiment de teamă în rândul cititorilor. De asemenea, raportat la mediul în care sunt propagate, știrile consumă resurse diferite, articolele de ziar spațiu, iar cele de televiziune timp. Având ca principală limită suprafață dedicată în interiroul ziarelor, articolele de presă trebuie să fie mai condensate, mai succinte și să transmită informația într-un mod mai frust, ceea ce poate genera o notă de obiectivitatea presei scrise.

2.2.2. Reprezentarea genului în articolele de presă – specific și tendințe în descrierea de către presă a comportamentelor antisociale

Identitatea indivizilor umani provine, în mod pregnant, din asumarea genului căruia aceștia îi aparțin și se regăsește în trăsăturile specifice acestuia.

Conceptul de gen reprezintă una dintre categoriile de bază care se folosesc pentru clasificarea ființelor umane și conform lui Brennan (2002) reprezintă unul dintre primele lucruri pe care oamenii îl observă în legătură cu o altă persoană. Chiar și lucururilor din mediul înconjurător li se atribuie un gen, în funcție de caracteristicile pe care le manifestă. În limbajul curent există constructe lingvistice tipic masculine și constructe tipic feminine, care sprijină categorizarea genurilor prin faptul că astfel se furnizează caracteristici commune atât genului feminin cât și celui masculin. Healey (1997) susține că această categorizare se face rapid și aproape inconștient în baza caracteristicilor cele mai evidente ale individului, iar cele legate de sex sunt, după cum s-a menționat anterior, printre cele mai evidente. Acest fapt a determinat ca în conștiința colectivă să ia naștere concepte aflate la cele două extreme ale polului reprezentat de apartenența la gen, ce descriu în mod specific caracteristici masculine și feminine, cum ar fi duritatea și fragilitatea, agresivitatea și blândețea.

În acest context, ca formator de opinie media modelează modul cum trebuie percepută masculinitatea și feminitatea, susținând anumite prototipuri comportamentale și implicit rolurile sociale asociate acestora, roluri care se impun a fi jucate în concordanță cu genul de apartenență. Realitatea însă demonstrează, mai ales în societatea actuală, că aceste roluri s-au diluat considerabil, ideea de model pentru un anumit gen devenind din ce în ce mai desuetă.

Aceste conștientizări pot fi extrapolate și în domeniul comportamentelor antisociale, ce par să delimiteze și să separe foarte clar genurile și comportamentele specifice acestora.

Știrile legate comportamente ce încalcă normele sociale sunt importante pentru presă, tocmai de aceea un alt aspect ce contravine pretenției de obiectivitate a mediei, este faptul că, anumite subiecte de presă nu reflectă statisticile reale, astfel în alegerea subiectelor nu se ține cont gravitate, importanță sau de persoanele implicate (Schiraldi, 2001), ci mai degrabă de aspecte ce țin de senzațional și nemaiîntâlnit, de generarea unei stări de surpriză sau de șoc în rândul publicului, iar modul cum acestea sunt descrise este total opus modului cum ele sunt prezentate de statisticile oficiale, mai ales în ceea ce privește specificul lor și măsura în care contravin normelor sociale. Aceasta explică de ce uneori titlurile articolelor, nu reflectă nimic din conținut, reprezentând doar un fel de “capacane” construite în mod special, pentru atragerea curiozității publicului.

Astfel de tendințe, de a trece în plan secundar reprezentativitatea subiectului, pentru a pune accentul pe detalii ce atrag atenția publicului, sunt confirmate de prevalența și conținutul poveștilor, spre exemplu un comportament cum ar fi prostituția, deși este mai puțin grav decât pruncuciderea spe exemplu, va ocupa mai multe pagini de ziar datorită materialului generos pe care îl oferă subiectelor de presă, prin faptul că manifestările sunt flagrante, se întâmplă lângă noi și conțin aspecte de natură sexuală, ce stârnesc interesul publicului și nu repulsia generată de ideea uciderii unui nou născut. (Reiner, Livingstone, Allen, 2003). În baza acestui tip de raționament, dacă sancționarea comportamenteleor antisociale s-ar face în funcție de interesul și preocuparea presei pentru subiect, multe crime ar rămâne probabil nepedepsite.

Când vine vorba despre știrile ce descriu comportamente antisociale, câteva aspecte ce țin de specificul acestora se impun a fi punctate în mod special. Conform lui Jewkes (2004) pentru ca o știre despre o abatere de la normele sociale să fie importantă, este necesar ca aceasta să includă un anumit nivel de predictibilitate al unui astfel de comportament în termeni de comunalitate sau autenticitate, să implice aspectele sexuale, iar “actorii” sociali implicați să aibă un anumit statutul, să exite probabilitatea ca publicul să fie expus riscului de a se confrunta cu o situație similară, să implice un anumit grad de violență, agresivitate, iar spațiul în care evenimentul s-a produs să fie unul comun.

În ceea ce privește autorii și victimele, anumite minorități, în care putem integra și genul feminin, sunt slab reprezentate în presă, comportamentele antisociale fiind atribuite cultural, geografic și ontogenetic persoanelor de gen masculin (Sacco 1995). Când sunt avute în vedere astfel de categorii sociale cum ar fi cea a persoanelor de gen feminin, în articolele de presă, sunt luate în considerare, și în discuție, relatările altor actori sociali și nu neapărat cele ale persoanelor ce fac parte din aceste categorii. Există puține interviuri, reportaje în care femeilor, ce au încălcat normele impuse de societate li se acorda posibilitatea să își spună singure povestea. În funcție de impactul, de cele mai multe ori emoțional, al evenimentului asupra publicului consumator de presă scrisă, unora dintre subiecte li se atribuie un spațiu mai larg în care sunt descrise toate aspectele implicate. Astfel, putem considera că în funcție de pericolul social implicat de fapta comisă de către o femeie infractor sau de incidența scazută a acesteia printre femei (cărora prin etichetarea de către societate li se atribuie atitudini submisive) unele subiecte sunt mai spectaculoase, iar altele considerate mai puțin demne de a fi prezentate într-un articol de ziar.

Cu toată revoluția feministă și a dobândirii unui statut de egalitate cu partenerii de gen masculin, imaginea propagată și susținută de media, în ceea ce privește femeia nu s-a schimbat foarte mult. Ba dimpotrivă, data fiind emaniciparea acesteia și dobândirea libertății de exprimare, manifestată printre altele prin expunerea “atuurilor” feminității, prăpastia pare să se fi adâncit și mai mult. Femeilor le sunt atribuite ca trăsături frumusețea, slăbiciunea fizică, sexualitatea, emoții, o predispoziția naturală către sociabilitate și către crearea de legături interumane, prin comparație cu genul masculin considerat mult mai rațional. Femeile sunt astfel prezentate ca fiind parte a unui contex social și ca membre ale unor echipe, de aceea concepte precum cel de “femeie independentă” stârnește contradicții și interpretări, de cele mai multe ori de natură misogină. Prin natura relațiilor pe care le stabilesc, se presupune că acestea se supun cu ușurință normelor sociale, sunt adaptabile și datorită naturii materne, predispuse la sacrificiu, de aceea imaginea unei persoane ce deține în mod natural aceste trăsături dar care este capabilă să transgreseze totodată normele sociale naște confuzie, revoltă și generează comportamente de negare din partea membrilor societății, fiind privite ca o tradare a propriei feminități (Berrington & Honkatukia, 2002; West & Lichtenstein, 2006). Poveștile în care personajele incriminate sunt de gen feminin au mai mare succes la public datorită dramatismului și încărcăturii lor afective, captând astfel atenția și totodată imaginația cititorilor (Weatherby et al 2008), în timp ce sunt mult mai puțin analizate cele care implică persoane de gen masculin care în mod normal sunt considerate ca potențiali transgresori.

2.2.3. Stereotipuri legate de gen în articolele de presă

Femeile atrag mai multă atenție media când sunt incluse în categoria actorilor sociali negativi, reprezentarea acestora construindu-se prin opoziție cu cea a bărbaților, ele fiind mai degrabă prezentate ca victime decât ca potențiali agresori (Bond-Maupin, 1998, Lear & Rauch 2006) generându-se astfel anumite particularități legate de sex (Burton, 2010) și imprimându-se fiecărui gen caracteristici ușor de recunoscut și prin aceasta ușor de interpretat, acceptat și normalizat din punct de vedere subiectiv.

Deși în literatura de specialitate se vehiculează ipoteze conform cărora subiectele legate de comportamentele antisociale ale femeilor generează mai multe articole decât cele legate de bărbați, femeile fiind astfel prezentate ca transgresând mai grav normele sociale și producând prin comportamentele lor teamă și anxietate (Gill, 2007), în cazul presei din România aceste teorii sunt contrazise, numărul articolelor privind comportamente antisociale grave fiind destul de redus chiar in cazul jurnalelor principale. Se ridică de asemenea problema modului în care articolele sunt scrise prin prisma autorilor acestora, același autor de mai sus, împreună cu Burton (2010) susținând că există o disproporție între femeile jurnalist și colegii lor barbați în producerea știrilor, datorită statutului special pe care femeia îl are în societate, fapt contrazis de asemenea de realitatea jurnalistică din România (cel puțin pe segmentul de presă ce a prezentat interes pentru acest studiu), în care numărul articolelor scrise de femei și de bărbați este aproximativ egal (Tabel 4.2.11).

Se vorbește de asemenea despre stereotipuri în descrierea comportamentului agresorului, care sunt în general asociate genului masculin. (Melville, 2008; Seal, 2010) Stereotipurile reprezintă un fel de scurtături ale memoriei care ajută la recunoaștrerea și interpretarea unor informații în mod aproape automat, fara a necesita un efort cognitiv semnificativ (Gladwell, 2005, Healey, 1997), poate tocmai de aceea este de la sine înțeles că agresivitatea, măsurată în gradul de violență implicată în comiterea unui act infracțional este “normalizată” în cazul bărbaților, punându-se doar problema gradualității în manifestarea acesteia (Naylor, 2001), probabilitatea ca aceștia să o manifeste fiind mai ridicată ontogenetic vorbind. Însă dincolo de aceste atribuiri cea mai atroce crimă ce poate fi comisă, contrazicând legile biologice ale perpetuării și supraviețuirii speciei, este pruncuciderea, faptă ce poate fi comisă doar dacă ai un anumit statut, acela de mamă.

Efectul generat de comportamentele antisociale ale femeilor este acela de “negare colectivă”, deoarece se consideră că pe lângă legile sociale, acestea încalcă și niște norme biologice, așa cum s-a menționat mai sus, ceea ce destructurează percepția asupra unor atribute specifice feminității cum ar fi conformarea socială, blândețea, care în mare parte sunt și atribute ale maternității și astfel depășesc granițele impuse de apartenența la genul feminin, generând astfel întrebări cu privire la identitatea de gen (Seal, 2010). Alți autori aduc în discuție stereotipul feminin, ca structură psihologică și condiționare biologică, stereotip ce atribuie reprezentantelor genului feminin un anumit tip de comportament, ce este încălcat, desființat atunci când femeile devin agresori, (Marsh & Melville, 2008). Acest fapt le aduce drept urmare un “tratament” jurnalistic special (Lind, 2006).

Prejudecățile în legătură cu feminitatea și modul de asumarea a acesteia, atrag atenția negativă a presei mai ales atunci când femeia este prezentată în raport cu o persoană de gen masculin și cu atât mai mult când barbatul este victima comportamentului antisocial. Spre exemplu unul dintre articolele publicate în ziarul Adevărul, spune povestea unei femei care sub imboldul geloziei, aflându-se sub influența alcoolului, i-a smuls soțului său un testicul. Gestul femeii este descris ca fiind șocant pentru “toată lumea”, fără a se face precizări ce categorii de persoane ar cuprinde adjectivul “toată”, iar justificarea este că “femeia a decis să-și pedepsească soțul dur” ceea ce ar implica faptul că femeia a premeditat acest lucru, aspect care nu se confirmă având în vedere că după aceste mențiuni, autorul schimbă subiectul și vorbește până la sfârșitul articolului doar despre starea de sănătate a bărbatului devenit victimă.

Deși se pleacă de la supoziția că femeile sunt egale bărbaților în aproape orice domeniu al vieții sociale (Tracy, Kempf & Ambramoske, 2009), în realitate rolurile atribuite fiecărui gen joacă un rol important mai ales atunci când vorbim despre comportamente antisociale, astfel mitul femeii ideale, docilă, mămoasă, supusă (Snider, 2003) este demolat atunci când aceasta transgresează în mod flagrant și agresiv normele sociale, de aceea modul în care criminalitatea feminină este descrisă, diferă major și polar de cea masculină (Meloy & Miller, Marsh & Miller, 2009).

Se poate concluziona că expectanțele sociale privind asumarea identității de gen modelează modul cum este perceput comportamentul antisocial al femeilor (Walklate, 2004, Herrington & Nee, 2005), deoarece acest comportament este împotriva normelor sociale cărora ambele sexe sunt obligate să li se supună (Jones, 2008). Drept urmare nu există o înțelegere a circumstanțelor și contextelor în care femeile pot ajunge agresori, pentru că ele rar pot fi percepute în afara rolurilor de femeie și implicit de mamă, devenind „invizibile”. Această percepție este dublată de „fantezia” socială conform căreia femeile nu pot comite infracțiuni, pentru că ele trebuie să fie pasive, responsabile și blânde (Denov, 2003).

CAPITOLUL 3 – METODOLOGIA CERCETĂRII PRIVIND COMPORTAMENTUL ANTISOCIAL AL FEMEILOR

3.1. Cadrul general al cercetării

Scopul cercetării

Pornind de la paradigma experimentală privind efectul de interferență al reacțiilor cognitive și afective, ce se poate instala în înregistrarea de către individul uman a anumitor aspecte ale realității și de la ideea că prin intermediul percepției, acesta caută corelații și face legături mintale în vedere interpretării materialului înregistrat, proces profund marcat de subiectivitatea individului, prezenta cercetare își propune să analizeze, pe de o parte, modul în care societatea, prin intermediul unora dintre actorii săi (polițiști, studenți, persoane care execută pedepse privative de libertate), evaluează în baza percepției comune, comportamentul antisocial al femeilor, iar pe de altă parte, să examineze mijloacele prin care, sub influența mass-mediei, se prefigurează imaginea socială a persoanelor de gen feminin a căror conduită contravine normelor general statuate. În completarea și nuanțarea rezultatelor provenite din cele două studii, în cea de a treia parte a cercetării se urmărește, identificarea atitudinilor femeilor care au manifestat comportamente antisociale și care au fost sancționate de societate prin privarea de libertate.

Modelarea comportamentul individului uman are loc de-a lungul întregii vieți, sub influența directă a agenților socializării, care însă în anumite condiții îl structurează, în sensul manifestării și transformării persoanei în actor social negativ.

Prin raportare la normele sociale, există trei planuri și corespunzător acestor planuri, trei forme de manifestare a comportamentelor ce contravin acestora și se abat de la normalitate:

comportamentul negativ este dobândit și se individualizează prin alterarea relațiilor sociale și absența suportului social, ca reacție personală la condițiile de mediu. Se regăsește în planul manifestărilor comportamentale, în trei forme diferite: agresivitate, pasivitate, tendința de a manipula.

tulburarea de comportament antisocial, descrisă ca o lungă istorie personală a individului, începând încă din copilărie sau adolescență, de încălcare a drepturilor celorlalți indivizi și de dispreț față de normele sociale, se manifestă în mod special prin eșecul de a se conforma acestor norme și lipsa remușcării pentru conduitele negative.

comportamentul antisocial este descris ca tipul de comportament care se abate grav de la normele societății și reprezintă o subcategorie a comportamentului negativ. Persistența în timp și intensitatea cu care se manifestă acest comportament, poate facilita evoluția individului către o patologie specifică tulburării de comportament antisocial.

În contextul operării diferențierii celor trei forme de comportament, prin intermediul definițiilor prezentate anterior, de interes pentru prezenta cercetare se prefigurează a fi cea de a treia formă, respectiv comportamentul antisocial, scopul primar al acesteia reprezentându-l identificarea elementelor ce îl individualizează în percepția membrilor societății, mai ales în situația expunerii acestuia la expectanțele legate de status-rol în raport cu genul .

Obiectivele cercetării

Având în vedere că diversele formele de manifestare ale comportamentului uman sunt descrise în limbajul curent printr-o varietate de termeni, în investigarea noțiunii “antisocial” se vor utiliza atât definiții nominale, extrase din literatura de specialitate, cât și definiții obținute în cadrul demersului de cercetare, prin operaționalizarea anumitor termeni, cu dezideratul de a surprinde “observabilul” din aceste comportamente, de constata a care este maniera în care ele se manifestă și mai ales de a evidenția modul în care sunt percepute de societate.

În acest scop se va proceda la inventarierea și analizarea unor serii de termeni – descriptori comportamentali – care numesc/definesc în general printr-un singur cuvânt, sau printr-o sintagmă o manifestare comportamentală specifică. Se va avea în vedere teoria etichetării (Becker, 1966) și posibilitatea de apariție a subiectivismului (determinat de contextul sapațio-temporal, socio-economic și de apartenența la un anumit gen), în identificarea și numirea comportamentelor negative. În această manieră se va încerca identificarea termenilor care descriu comportamente antisociale și în mod particular comportamente antisociale manifestate de persoane de gen feminin, cu centrarea atenției pe faptul că, în esență, comportamentul antisocial este o categorie a comportamentului negativ, intersectând trasături specifice acestuia.

Obiectivele principale ale cercetării:

inventarierea principalelor noțiuni care sunt asociate, în limbajul comun antisocialității și care ajută la definirea și descrierea acestui domeniu comportamental, în mod concret vor fi analizate elementele de semnificație pentru termenul „antisocial” în vederea stabilirii noțiunii de generalizare a acestuia.

determinarea "numitorului comun", a trasăturilor caracteristice prin care indivizii care încalcă normele sociale sunt identificați de public.

analiza principalelor teme ce apar în presa scrisă cu accent pe observarea potențialelor legături de cauzalitate, ce pot exista între apariția comportamentelor antisociale și factorii contextuali, având ca premise teroriile vehiculate de principalii autori ce au dezbătut problema devianței, conform cărora comportamentul deviant este influențat de mediu (Goffman, 1963) de contextul spațio-temporal, de contextul istoric și cel economic

identificarea atitudinilor femeilor care au manifestat comportamente antisociale și au fost sancționate de societate, aflându-se la momentul desfășurării cercetării în curs de executare a unor pedepse privative de libertate, față de asumarea rolului de actor social negativ.

Datele obținute în urma derulării acestor demersuri vor fi utilizate în scopul sintetizării principalilor descriptori comportamentali ce descriu și definesc comportamentul antisocial al femeilor.

3.2. Etapele cercetării

Prin raportare la conținutul și natura celor trei studii pe care le include, prezenta cercetare poate fi integrată atât în categoria cercetărilor empirice (primul și al treilea studiu), cât și în categoria celor exploratorii, (al doilea studiu). Scopul alegerii acestora este acela de a studia dintr-o dublă perspectivă, expectanțele legate de status-rol în raport cu genul și proiecțiile identitare realizate de către actorii sociali și de către presa scrisă, asupra femeilor ce manifestă comportamente ce contravin normelor sociale.

În acest context modalitatea de abordare va fi mixtă, predominant calitativ-descriptivă, utilizându-se ca mijloace de investigare a datelor analiza de conținut (categorial-tematică), analiza de discurs și analiza tematică și interviul.

Partea calitativă va implica:

analiza de presă (tematică) ce va urmări să identifice modul în care presa central descrie comportamentul antisocial al femeilor, prin studierea și prelucrarea articolelor apărute în presa scrisă, respectiv în edițiile electronice a 4 cotidiene naționale: Adevărul, Evenimentul zilei, Jurnalul Național, România Liberă, în perioada ianuarie 2012 – decembrie 2015.

studiul de caz constând în intervievarea unui lot de femei ce se aflate în cursul executării unor pedepse privative de libertate cu scopul de a analiza atitudinea acestora față de problema studiată.

povestirea vieții prin intermediul interviului (pentru a identifica, anume ce factori ai socializării au acționat în sensul modelării comportamentului), observația directă în timpul interacțiunii din cadrul interviului și în funcție de datele colectate în cadrul interviului, vor fi studiate cazurile ce prezintă relevanță pentru tema studiată.

analiza comparativă, a datelor obținute în urma derulării celor trei studii.

Partea cantitativă va fi dedicată:

analizei categorial tematice a datelor obținute în încercarea de “definire” a comportamentului antisocial al femeilor, a corpusului semantic constituit din articolele ce tratează subiectul antisocialității feminine, publicate în intervalul 2012-2015 și a celor obținute prin interviuri, pentru a stabili amplitudinea și frecvența manifestării comportamentelor antisociale de către femei și măsura în care acestea se reflectă în plan social.

3.3. Repere metodologice ale domeniului de cercetare

Variabilele cercetării

Vor fi considerate drept variabile analitice antisocialitatea reprezentată de descriptorii comportamentali utilizați ca schemă de codare și în schema de categorii și genul feminin descris în articolele de presă prin atribute specifice.

Ipotezele cercetării

Dată fiind natura exploratorie, ex post facto, a cercetării nu au fost formulate ipoteze de lucru precise, accentul fiind pus pe obiective. Eventualele ipotezele ce pot apărea în urma prelucrării calitative a materialelor, vor fi abordate în contextul analizelor categorial-tematice, în măsura în care vor servi fundamentării unor explicații și descrieri.

Loturile investigate (număr de subiecți și structura lotului)

Derularea celor trei studii va implica existența mai multor loturi de subiecți:

primul lot va fi format din 333 de persoane de sex masculin și 24 de persoane de gen feminin, care își desfășoară activitatea într-o instituție publică, având ca principală sarcină profesională prevenirea și combaterea încălcării normelor sociale.

Al doilea lot (de control) va fi format din studenți 76 de studenți, 47 de băieți și 28 de fete la facultați cu profil tehnic, care prin natura ocupației nu au tangențe cu particularitățile implicate de subiectul temei de cercetare.

Al treilea lot va fi format din 131 persoane de sex feminin, cu vârste între 17 și 68 de ani, care se află în curs de executare a pedepselor privative de liberate, în cadrul a trei penitenciare care acoperă zona de sud est a româniei, respectiv Penitenciarul Poarta Albă Constanța, Penitenciarului pentru tineri și minori Bacău și Penitenciarului Galați..

al patrulea lot va fi format din 7 persoane de sex feminin, cu vârste între 24 și 61 de ani, care se află în curs de executare a pedepselor privative de liberate, în cadrul Penitenciarului pentru tineri și minori Bacău și o persoană de gen masculin, respectiv preotul penitenciarului.

3.4. Instrumente, metode și mod de utilizare a acestora

EVOC 2000 este un program de analiză lexicală dezvoltat de Pierre Vergès cu ajutorul căruia se poate realiza atât o analiză prototipală a termenilor, în vederea identificării unor elemente centrale, prin calcularea frecvenței și rangului/ordinii de apariție a termenilor obținuți, ca urmare a enumerării generate de un cuvânt inductiv (ex.termenul “antisocial”), în scopul localizării elementelor din zona centrală a reprezentării cât și o analiză categorial tematică, prin gruparea termenilor care sunt apropiați din punct de vedere semantic, ca urmare a analizării statistice a acestor categorii. Prin încrucișarea rangurilor cuvintelor evocate, cu frecvența de apariței a acestora, cuvintele asociate termenului inductiv se se structurează în patru domenii de relevanță, corespunzătoare unui număr de patru cadrane: cadranul 1 conține termenii considerați centrali, atât pe criteriul frecvenței cât și al rangului, cadranul 4 conținând astfel termenii cu cea mai mică frecvență fiind ultimii sau cel mai puțin evocați, iar cadranul 2 și 3, sunt considerate potențiale surse de schimbare” cuvintele din cadranul 2 putând oricând prelua poziția centrală prin ocuparea cadranului 1, ca împreună cu cele din cadranul 3 să poată genera o noua reprezentare a termenului inductiv.

TROPES Software varianta 8.2 este un program de procesare a limbajului natural care permite analizarea textului și realizarea de ontologii specifice temei de cercetare și a fost creat de Pierre Molette and Agnès Landré în baza studiilor lui Rodolphe Ghiglione (1998), iar dicționarele în limba română au fost dezvoltate de Prof. dr. Dan Caragea. Concret acesta operează bazându-se pe principiile analizei sintactice prin împărțirea discursului (luând în considerare semnele de punctuație din text) în propoziții simple, acestea fiind considerate “microuniversuri” de sens.. Varianta pentru limba română a programului poate fi găsită la adresa web http://www.semantic-knowledge.com/ și poate fi accesată și descărcată online, utilizatorul beneficiind de accesul liber la soft și manualul de utilizare.

Dintre analizele statistice realizate cu ajutorul acestui instrument patru prezintă un interes deosebit datorită faptului că prin parcurgerea lor, se parcurge simultan etapa de clasificare și agregare a categoriilor relevate, contribuind astfel la realizarea analizei de conținut, categorial tematică. Acestea sunt reprezentate de:

– extargerea informației pertinete, programul detectează contextele în care apar referințe specifice, evidențiind actorii, temele principale, operând pe trei niveluri de clasificare semantică (Referințe, Universul / Câmpul de referință 2, Universul / Câmpul de referință 3) și generează statistici privind frecvența de apariție a principalelor categorii de cuvinte și a subclaselor acestora

– analiza calitativă și clasificări – identificarea stilului discursiv și plasarea acestuia într-un context sau cadru de analiză și operarea de clasificări în baza metacategoriilor semantice pentru gruparea elemente semantice ale discursului analizat. (verbe, modalizari, pronume și conectori)

– contragerea textuală (sumarizare) extragerea unui număr mic de propoziții relevante prin condensarea textului și analiza cognitiv-discursivă (CDA) cu ajutorul căreia sunt detectate părțile principale ale textului

– managementul unor ontologii în limbaj natural constând în construirea unui dicționar propriu specific temei de studiu abordată, programul asigură o analiză tematică acurată și fundamentată științific.

Majoritatea tipurilor de analiză generează graficele în baza rezultatelor obținute cu ajutorul analizei statistice.

http://document.online-convert.com/ aplicație online cu ajutorul cărei articolele de ziar au fost transformate în formatul necesar prelucrării cu Programul TROPES.

https://wordcounter.net/ aplicație online cu ajutorul căreia a fost contorizat numărul de cuvinte incluse în articolele de ziar, în vederea realizării unor analize cantitative.

http://www.socscistatistics.com/tests aplicație online cu ajutorul căreia se pot efectua diferite teste statistice și care a fost utilizată pentru efectuarea analizei de contingență.

Tehnica evocării sau asocierii libere a unor noțiuni care aparent nu au nicio legătură una cu alta (sinectica) se bazează pe stimularea funcției intelectului uman de a face asocieri prin conectarea imaginației și memoriei, fapt ce generează ca efect înlănțuirea de idei. Subiecților li se solicită să scrie primele 5 lucruri care le vin în minte în legătură cu o noțiune sau sintagmă data și apoi, pe criteriul reprezentativității pentru termenul stimul, să ierarhizeze termenii evocați.

Interviul constituind parte componentă a setului de studii de caz realizat cu privire la tematica abordată.

Analiză prototipală a termenilor obținuți în urma aplicării tehnicii asocierii libere, utilizată în vederea localizării elementelor din zona centrală a reprezentării, privind comporamentul antisocial al femeilor.

Analiza de conținut categorial tematică utilizată în scopul identificarii modului în care se grupează termenii apropiați din punct de vedere semantic și categorizării în scopul generării unei ontologii particularizată temei de studiu.

Analiza discursului pentru identificarea frecvenței de apariție a unor termeni în conținutul corpusul semantic.

Analiza comparativă a descriptorilor comportamentali relevați în cele trei studii.

Celelalte metode ce intra din punct de vedere funcțional în componența celor enumerate, vor fi descrise și detaliate în cadrul parcurgerii diferitelor etape ale studiilor.

CAPITOLUL 4 – STUDII ORIGINALE

4.1. Studiul 1: analiza categorială a termenilor ce definesc comportamentul antisocial al femeilor

4.1.1. Repere metodologice

Obiectivele studiului

În vederea stabilirii noțiunii de generalizare a termenului, care să furnizeze obiectul de studiu și de referință al ipotezelor de lucru, pornind de la modelul furnizat de către Goode & Hatt (1952), privind modul de stabilire a conținutului unei noțiuni din perspectivă sociologică, s-a efectuat o analiză a elementelor de semnificație pentru noțiunea de „antisocial”.

Mai exact pentru identificarea modului în care anumiți actori sociali evaluează și descriu comportamentului antisocial, s-a solicitat unor loturi de subiecți formate din polițiști, studenți și femei ce execută pedepse privative de libertate, să furnizeze noțiuni asociate termenului de “antisocial”, termenilor asociați “antisocial” și “feminin” și în cele din urmă noțiuni asociate sintagmei “comportamente antisociale manifestate de femei”.

Ipotezele studiului

S-a pornit de la premisa că definirea antisocialității va aduce în lumină o serie de noțiuni ce vor descrie comportamente individuale și că acestea se vor diferenția și vor dobândi particularități specifice în funcție de genul căruia îi aparține subiectul care le va manifesta. Altfel spus pornind de la general către particular, studiul și-a propus identificarea asemănărilor și diferențelor între comportamentele antisociale descrise la modul general și comportamentele antisociale ale femeilor.

Variabile de cercetare vor fi prin urmare, așa cum s-a menționat anterior comportamentul antisocial și comportamentul antisocial al femeilor.

Subiecți

În acest demers au fost incluse 3 loturi de subiecți, primul lot însumând în total 357 de subiecți, dintre care 333 de persoane de gen masculin și 24 de persoane de gen feminin, cu vârste cuprinse intre 21 și 55 de ani, care își desfășoară activitatea într-o instituție publică responsabilă cu asigurarea ordinii publice și al cărei principal obiectiv profesional, îl reprezintă prevenirea și sancționarea abaterilor de la normele sociale, al doilea lot (de control) va fi format din 76 de studenți, (47 de băieți și 28 de fete) la facultați cu profil tehnic, deci care nu au tangențe cu particularitățile implicate de subiectul temei de cercetare și al treilea lot va fi format din 131 persoane de sex feminin, cu vârste între 17 și 68 de ani, deținute care sunt în curs de executare a pedepselor privative de liberate, în cadrul a trei penitenciare care acoperă zona de sud est a româniei, respectiv Penitenciarul Poarta Albă Constanța, Penitenciarului pentru tineri și minori Bacău și Penitenciarului Galați.

4.1.2. Analiza și prelucrarea datelor

Folosind tehnica evocării sau a asocierii libere, după modelul experimentului de măsurare a stereotipurilor etnice, în care cercetătorii au solicitat unor persoane să aleagă dintr-o listă de atribute, cele cinci trăsături care ar descrie cel mai bine diferite grupuri etnice sau rasiale (Katz et Braly, 1933), extrapolând în domeniul comportamnetului antisocial, pe considerentul că și persoanele care sunt etichetate ca fiind antisociale reprezinta o minoritate, supusă potențial excluderii sociale, subiecților din lotul investigat li s-a solicitat să scrie cuvântul “antisocial” (constituind inductorul sau stimulul) și să noteze primele 5 cuvinte (răspunsuri), care le vin în minte în legătura cu acest termen (Bardin,1993), parcurgând cu această ocazie prima etapă a analizei de conținut, analiza stereotipurilor și conotațiilor termenului “antisocial” (Anexa 1).

După evocarea termenilor, subiecții au fost rugați să îi ierarhizeze, ordonându-i în funcție de nivelul importanței/reprezentativității, pentru elementul descris, valoarea 1 reprezentând asocierea cea mai puternică între cuvântul evocat și termenul “antisocial”, iar valoarea 5 pe cea mai slabă. Unitățile semantice astfel obținute, au fost introduse într-o bază de date, eliminându-se prin prelucare cuvintele identice, sinonimele sau cuvintele apropiate din punct de vedere semantic, fiind condensate, prin asimilare, în termeni cu un mai mare nivel de generalitate. În următoarea etapă, datele au fost prelucrate statistic și au fost ierarhizate pe criteriu frecvenței de apariție, încercându-se clasificarea unităților de sens, în speță a termenilor evocați, în vederea stabilirii unor domenii specifice care să le conțină.

În a doua parte a demersului evocativ, subiecții au fost rugați să ierarhizeze termenii notați. Listele de cuvinte obținute astfel, au fost supuse prelucrării, cu ajutorul soft-ului EVOC ce efectuează atât analiza prototipală (Vergès, 1992, p. 203-209) a termenilor, în vederea identificării unor elemente centrale (Moliner, 1994) prin calcularea frecvenței și rangului/ordinii de apariție a termenilor obținuți, ca urmare a enumerării generate de un cuvânt inductiv (ex.termenul “antisocial”), în scopul localizării elementelor din zona centrală a reprezentării (Abric, 1994) cât și analiza categorial tematică, ce constă în gruparea termenilor care sunt apropiați din punct de vedere semantic, prin analizarea statistică a acestor categorii.

Cele trei loturi au fost supuse separat sarcinii de lucru, instructajul fiind diferit pentru fiecare dintre ele.

ETAPA 1 – Colectarea și prelucarea preliminară de date, în vederea alegerii termenilor inductori pentru evocare

Pentru a stabili relevanța elementelor de semnificație pentru noțiunea de „antisocial” și a vedea care este sintagma cel mai indicat a fi folosită în evocarea de termeni, respectiv inductorul sau stimulul ce potențează evocarea, în cazul primului lot persoanele de gen masculin au fost împărțite în 3 subloturi, iar persoanele de gen feminin au constituit un lot singular, în vederea compararii rezultatelor obținute prin prisma apartenenței la gen.

Ca urmare a implicării în sarcina de lucru, prin libera asociere a termenilor, subiecții primului lot au evocat în total, un număr de 1880 de termeni, corespunzători noțiunii de “antisocial”.

Rezultatele obținute sunt prezentate diferențiat pentru fiecare lot și au fost prelucrate statistic cu ajutorul programului SPSS și soft-ului EVOC 2000, care servește analizei de prototipicalitate și analizei de conținut (Bardin, 1993) de tip categorial tematic.

Prelucarea preliminară a rezultatelor evocării având ca inductor termenul “antisocial” (descrierea comportamentului antisocial la modul general)

Primului sublot format din 188 de persoane, i s-a solicitat să scrie termenul “antisocial“și să noteze primele 5 lucruri care apar în minte cu privire la această noțiune. După finalizarea acestei sarcini, li s-a solicitat sa ierarhizeze termenii rezultați, în funcție de reprezentativitatea lor pentru noțiunea oferită ca subiect de evocare, indicându-li-se că valoarea 1 indică asocierea cea mai puternică între cuvântul evocat și noțiunea de antisocial, iar valoarea 5 pe cea mai slabă.

Au fost colectați un număr de 902 termeni, asociați cuvântului “antisocial”, termeni care au fost introduși separat într-o bază de date și suspuși calculului statistic în vederea analizării caracteristicilor propii. S-a utilizat procedura Frequencies/SPSS, pentru a stabili numărul de apariții al termenilor, în cadrul evocării. Au fost luați în considerare, conform regulilor analizei de conținut, doar termenii cu frecvență >5, rezultatele fiind expuse în Figura 4.1.1.

Se poate observa că unii termeni aparțin aceleiași categorii semantice, cum ar fi cazul termenilor “infractor” -“infracțiune” – “infracționalitate“, “contravenient” – “contravenție” – „contravențional”, “inadaptat” – “neadaptat” care sunt sinonime, sau “lipsă de educație” – “needucat”, “închisoare” – “pușcarie”, “răutate” – “rău”, “introvertit” – “retras” – “singuratic”, “tulburare” – “tulburarea ordinii publice” – “tulburător”, “violență” – “violent”, “oameni ai străzii” – “cerșetor” – “boschetar”. Prin urmare aceștia au fost asimilați și denumiți cu numele categoriei care prezintă cea mai mare frecvență sau este desemnată simplu printr-un singur cuvânt, acest criteriu fiind determinat de nevoia de claritate în interpretarea rezultatelor.

Fig. 4.1.1 – Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial”

(lot masculin 188 subiecți)

După reunirea și asimilarea termenilor, se observă o diminuare a numărului de categorii de la 43 la 40 și o creștere a consistenței evocării, respectiv a frecvenței, pentru principalele categorii, în paralel cu apariția unor noi categorii (ex. ”recidivist”). În fig. 4.1.2 se pot observa principalele modificări de conținut și de formă ale domeniilor vizate de termenii evocați.

Fig. 4.1.2 – Termeni asociați noțiunii “antisocial” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător

După cum se poate observa fecvența prinicipalului termen asociat “antisocialității’ și anume acela de “infractor” a crescut, de la 82 de apariții la 129, pe locul doi situându-se un termen nou obținut tot prin asimilare – “contravenient”, cu frecvența de 53 de apariții.

Termenul de pe locul trei „scandal” își menține poziția în ierarhie și asimilează 9 puncte sub aspectul frecvenței, având 40 de apariții. Același lucru este valabil și pentru termenul “dezordine” aflat pe a patra poziție. Termenul de pe poziția 10 – “rău”, trece de pe poziția 5 prin asimilarea termenului “răutate“, dobândind frecvența 25. Restul categoriilor se află la distanță, ca frecvență de apariție față de primele 5 poziții așa încât vor fi interpretate ca și corp comun, în cadrul prezentării rezultatelor finale.

Prelucarea preliminară a rezultatelor evocării având ca inductor termenul “antisocial” și a evocării prin asociere cu termenul “feminin”

Primă sarcină de lucru atribuită acestui lot, format din 68 de subiecți, a fost descrierea temenului “antisocial” la modul general, iar a doua a constituit-o descrierea acestuia în asociere cu termenul “feminin”.

Într-o prima fază li s-a solicitat să noteze termenul “antisocial“, să scrie primele 5 lucruri care apar în minte cu privire la această noțiune, să ierarhizeze termenii evocați, iar după încheierea sarcinii au fost rugați să se gândească din nou la termenul de „antisocial” pe care să îl alăture mental, termenului “feminin”, după care să ierarhizeze și acești termeni.

În acest mod au fost evocați, 338 de termeni ca rezultat al primei sarcini, iar pentru a doua sarcină numărul termenilor rezultați a fost de 337. S-a utilizat de asemenea procedura Frequencies/SPSS, pentru a stabili numărul de apariții ale termenilor în cadrul evocării și similar analizei realizate pentru lotul anterior, au fost luați în considerare, conform regulilor analizei de conținut, doar termenii cu frecvență >5. Mai jos vor fi prezentate prelucrările rezultatelor pentru fiecare dintre cele două sarcini de lucru.

Sarcina 1 – Evocare de noțiuni pentru termenul “antisocial”

Și în acest caz au fost reuniți termenii, care anterior restrângerii categoriei nu aveau frecvența necesară pentru a fi prelucrați statistic, recurgând și de această dată la asimilarea lor. Astfel, “abandonul” a fost reunit cu “abandonul de familie” și “ abandonul de copii”, “contravenția” cu “contravenient” si “contravențional”, sintagmele “în afara legii”, “împotriva normelor sociale”, “împotriva oamenilor”, ”împotriva ordinii publice”, “împotriva societății”, au fost înlocuite cu sintagma “împotriva legii”, termenul “infractor” cu “infracțiune”, “scandalagiu” cu “scandal”, “singuratic”, cu “sihastru” – “solitar”, “tulburare” cu “tulburarea ordinii publice”, “violent” cu “violență”.

Rezultatele obținute în urma parcurgerii aceastei subetape, pot fi studiate în Figurile 4.1.3 și 4.1.4.

Fig. 4.1.3 – Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial”

(lot masculin – 68 subiecți)

Fig. 4.1.4 – Termeni asociați noțiunii “antisocial” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător

Se poate observa, că primele două poziții rămân neschimbate ca loc ocupat în ierarhie, modificări apărând doar în ceea ce privește fecvența. În schimb termenul “ alcool”, trece de pe poziția 3 pe poziția 5, fară a-și modifica semnificativ frecvența, ca urmare a asimilării termenilor, în timp ce pe locul 3 și 4, regăsim termenii noi -“contravenție” și „împotriva legii”- care capătă consistență, dublându-și și chiar triplându-și frecvența de apariție, în cazul sintagmei „împotriva legii”.

Sarcina 2 – Evocare pentru termenul “antisocial” în asociere cu termenul “feminin”

Fiind vorba despre o altă categorie semantică și de gen, cu trăsături specifice pentru sexul feminin, se poate observa că deși au fost enumerați și termeni comuni evocărilor anterioare, cei redați în acest caz capătă o semnificație aparte, legată de încarcătura semantică a noțiunii “feminin” și implicit de subiectul evocării.

Fig. 4.1.5 – Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” asociată noțiunii “feminin”

Sunt evocate astfel, transgresiuni specifice doar genului femin cum ar fi prostituția, abandonul familiei/copiilor, pruncuciderea, minciuna, înșelăciunea.

După cum se poate observa în Fig. 4.1.5 și în cazul comportamentului antisocial, asociat termenului “feminin”, au apărut “dubluri” semantice, așa încât a fost necesară restrângerea și comasarea termenilor următori: “abandonul de familie” cu „abandonul de copii” și „abandonul” la modul general și cu „părăsirea”, “agresivitatea” cu noțiunea “agresivă” și „comportament agresiv”, „alcool” cu „alcoolică” și „bețivă”, „cerșetorie” cu „cerșetoare”, „hoață” cu „hoți de buzunare”, „ilegală” cu „ilegalități”, „înșelătoare” cu „înșelăciune”, „prostituție” cu „prostituată”, „violentă” cu „agresivă”, „violență domenstică” cu termenul general „violență” și cu „acte de violența”.

Fig. 4.1.6 – Termeni asociați noțiunilor “antisocial” – “feminin” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător

După reunirea termenilor se poate observa că pe locul 1 se situează, transgresiunea cea mai veche specifică sexului feminin, prostituția, evocată de aproape trei sferturi din lotul de subiecți, ceea ce explică frecvența foarte ridicată de apariție. Pe locul doi se situează consumul de alcool, ca și în cazul evocării termenului “antisocial” la modul general, fără asocierea cu genul feminin, ceea ce poate indica, dincolo de aparteneța la un gen sau altul, o potențială specificitate culturală sau etnică, dat fiind că una dintre transgresiunile cele mai frecvente în rândul populației țării noastre este consumul de alcool.

Principiul de bază în susținerea acestei afirmații este acela că în general dacă suntem în situația de a proiecta ceva în exterior, o facem în funcție de sexul căruia aparținem, așa încât loturilor noastre, compuse în general din persoane de sex masculin, atunci când nu li s-au dat indicații cu referire la atribuirea respectivelor manifestări unui anumit gen/sex, în situația de evocare au exprimat termeni ce au preponderent legătură cu sexul cărora aparțin, exprimând acești termeni la genul masculin, inclusiv din punct de vedere gramatical.

Pe locul trei se situează “abandonul de familie”, considerată o formă importantă de “antisocialitate” pentru genul feminin, dacă avem în vedere locul pe care îl ocupă în evocare, deși frecvența de apariție a acestui termen, este oarecum redusă 13 apariții și aproape egală cu a următoarelor poziții, „hoție” cu 12 apariții și „consum de droguri” și „înșelătorie” cu 11 apariții. Diferența mare între fecvența de apariție a termenilor din primele două poziții ale ierarhiei, focalizează demersul analitic în această direcție.

ETAPA 2 – Demersuri de cercetare în stabilirea noțiunii de generalizare a termenilor evocați de către lotul persoanelor care își desfășoară activitatea în domeniul ordinii publice

Evocare de noțiuni pentru sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei”

Observând diferențele între termenii evocați de cele două loturi, determinate de utilizarea unor inductori diferiți și fiind evidentă dificultatea întâmpinată de cel de al doilea lot în evocarea unor noțiuni prin asocierea celor două cuvinte ce nu par a avea legătură unul cu altul, a fost formulată o sintagmă conținând ambii inductori care să definească mai bine variabila de cercetare, delimitând sau mai degrabă, direcționând evocarea sau asocierea.

Drept urmare celui de-al treilea sublot, format din 76 de subiecți, i s-a solicitat să evoce 5 termeni care să descrie „comportamente antisociale specifice genului feminin”, mai exact „comportamente antisociale manifestate de femei” și de asemenea să le ierarhizeze după criteriul menționat anterior.

În urma acestui demers au fost evocați 303 termeni, sarcina de lucru fiind percepută ca fiind mai ușoară, decât cea trasată lotului anterior în care termenii trebuiau asociați în absența descrierii legăturii între termenul “antisocial” și termenul “feminin”, sintagma “comportamente antisociale manifestat de către femei”, dând sens și direcție evocării. Termenii obținuți astfel, au fost de asemenea supuși analizei de frecvență pentru a observa numărul de apariții ale termenilor asociați antisocialității.

Și în acest caz au fost evocate noțiuni asemănătoare, astfel încât a fost necesară prelucarea termenilor obținuți din prelucarea primară a datelor prin asimilarea și transformarea acestora, astfel reunindu-se noțiunile desemnând categorii de comportament, cu noțiunile referitoare la actorii respectivei acțiuni antisociale, cum ar fi “bârfă” cu “bârfitoare”, “boschetăriță” cu “cerșetoare”, “fățarnică” cu “fățărnicie”, “infracțiune” cu “infractoare” și “infracționalitate”, ”înșelăciune” cu “înșelătoare”, “nepregătită” cu “needucată”, “prostituție” cu “prostituată”, “vulgaritate” cu “vulgară”, “adulter” cu “infidelitate”, rezulatele obținute fiind prezentate în Fig. 4.1.7.

Fig. 4.1.7 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” ( lot masculin – 76 subiecți)

După cum se poate observa în Fig. 4.1.8, în urma contragerii noțiunilor similare au apărut categorii noi de termeni, cum ar fi “abandonul de famile”, “bârfele”, a dispărut categoria “prostituată” și a căpătat consistență și frecvență, categoria “prostituție”- 34 de apariții, fiind evocată în acest caz de către jumătate din lotul de subiecți.

Primele două poziții au rămas neschimbate, înregistrând o creștere în ceea ce privește frecvența, însă prin contragerea noțiunilor similar termenul “înșelăciune” a trecut pe locul trei – 10 apariții, fapt explicabil prin aceea că la nivel empiric acest tip de comportament este perceput ca fiind în mai mare măsură caracteristic sexului feminin, față de manifestările ce descriu o persoană de gen feminine ca fiind “violentă”. “Minciuna” prezentă în primul grafic, a fost devansată după eliminarea termenilor, de către termenul “vulgaritate” – 8 apariții, situandu-se în această nouă ierarhie, la egalitate cu “aroganța” – 7 apariții.

Fig. 4.1.8 – Termeni asociați sintagmei „comportamente antisociale manifestate de femei” – după contragerea cuvintelor cu conținut semantic asemănător

Compararea termenilor obținuți prin evocarea noțiunilor referitoare la antisocialitatea femeilor (sublotul 2 și sublotul 3)

Din cele expuse anterior se poate observa că atât în cazul evocării termenului “antisocial” prin asociere cu termenul “feminin”, cât și în cazul în care subiecților li s-a indicat precis să se refere la “comportamentele antisociale manifestate de către femei”, se regăsesc anumite categorii comune de termeni. Și, deși există diferențe în ceea ce privește frecvența lor de apariție, în condițiile în care dimenisunile loturilor de subiecți au fost aproape egale, 68 respectiv 76 de persoane, numărul de apariții raportate la dimensiunea lotului propriu le face să fie reprezentative și să prezinte consistență semantică. Se poate observa că pe primele două locuri, în cazul ambelor situații de evocare se regăsesc noțiuni ce desemnează aceleași lucruri, diferența dintre ele fiind doar semantică (Fig. 4.1.9).

De aceea și în acest caz am procedat la uniformizarea termenilor prin asimilare și au fost reunite cele două cele două baze de date, pentru a vedea care este frecvența reunită a termenilor. Astfel în baza a 640 de termeni evocați, după asimilarea termenilor și reunirea bazelor de date, au fost obținuți următorii termeni, a căror frecvență de apariție se raportează la noul lot de 144 de subiecți, reprezentat de către persoanele din sublotul 2 și sublotul 3 (Anexa 3).

Fig. 4.1.9 – Similitudini între sublotul 2 și sublotul 3 în evocarea noțiunilor, referitoare la antisocialitatea femeilor

Fig. 4.1.10 – Rezultatele comune subloturilor 2 și 3, în evocarea termenilor privind „antisocialitatea” femeilor

După cum se poate observa în Fig. 4.1.10, numărul domeniilor reprezentative pentru comportamentul antisocial al femeilor a crescut, iar cele principale au căpătat frecvență mai mare de apariție. Având în vedere faptul că cele două loturi de subiecți au fost expuse în momente diferite sarcinii de lucru, rezultatele obținute susțin la nivel empiric nevoia de orientare către investigarea unor domenii specifice de manifestare a comportamentului antisocial în cazul genului feminin.

Pentru a observa dacă există diferențe în modul de descriere prin intermediul evocării termenilor, între comportamentul antisocial, perceput la modul general, de către subiecții de sex masculin, prin prisma apartenenței la acest gen și modul cum este descrisă, “antisocialitatea” raportată la comportamentul femeilor, au fost reunite bazele de date conținând noțiunile evocate de către subiecții din lotul 1 și lotul 2, pentru descrierea termenului “antisocial”, obținându-se astfel un nou eșantion, format din 256 de subiecți, care au evocat în total un număr de 1240 de termeni (Anexa 2). S-a calculat și în acest caz frecvența de apariție a fiecărui termen evocat și au fost luați în considerare, pentru analiză, termenii care au mai mult de 5 apariții, prezentați în Fig. 4.1.11.

Fig. 4.1.11 – Rezultatele comune sublotului 1 și 2, în evocarea termenilor privind „antisocialitatea” percepută la modul general

Compararea termenilor obținuți prin evocarea noțiunilor privind „antisocialitatea” percepută la modul general (subloturile 1 și 2) și a noțiunilor privind „comportamentul antisocial al femeilor” (subloturile 2 și 3)

Comparând cele două situații de evocare cea generală și cea raportată la comportamentul antisocial al femeilor și ținând cont de faptul ca deși eșantioanele corespunzătoare fiecărei dintre ele sunt diferite numeric, rezultatele sunt reprezentative, se poate observa că există diferențe majore în descrierea comportamentelor în ceea ce privește diferența de gen, ceea ce conduce la concluzia, că modul de manifestare a comportamentului antisocial în cazul genului feminin, diferă considerabil față de modul de manifestare al acestuia în cazul persoanelor de sex masculin.

Astfel după cum se poate observa în tabelul demai jos, luând în considerare la modul arbitrar, primele 10 poziții ale fiecăreia dintre cele două ierarhii, pe care le vom numi “ierarhie generală” și “ierarhie feminină, doar patru factori sunt comuni ambelor situații, ocupând însă în ierarhia specifică pentru fiecare gen, poziții diferite.

Tabel 4.1.1 Compararea în vederea identificării termenilor care sunt comuni evocărilor cu inductori diferiți

În timp ce pentru comportamentul antisocial al femeilor, “alcoolul” ocupă poziția doi, în ierarhia generală, ocupă ultimul loc. Surprinzătoare este poziția termenului “vilolent” și a corespondentului său feminin, care în cazul ierarhiei generale se găsește pe ultimele locuri, în timp ce în ierarhia feminină, se află în primele cinci poziții, deși în mod curent violența este mai degrabă o manifestare comportamentală masculină, decât feminină. De asemenea, deși termenul “infractor” se gasește pe primul loc în ierarhia generală și pe ultimele poziții în cea “feminină”, o subclasă a acestuia și anume “hoția”, se regasește pe penultimul loc în cadrul ierarhiei generale și la mijlocul ierarhiei pentru genul feminin, deși în mod curent numărul persoanelor de gen masculin care comit astfel de acte este exponențial mai mare decât cel al peroanelor de gen feminin.

Analiza datelor obținute prin compararea frecvenței de apariție a termenilor și poziția ocupată în ierarhia generată pe acest criteriu, prin raportare și la dimensiunea loturilor de subiecți este mai degrabă empirică, de aceea pentru rigoare științifică termenii evocați și reuniți, prin asimilare, atît în cazul descrierii comportamentului antisocial la modul general, cât și în cazul comportamentului antisocial manifestat de femei, au fost supuși analizei de prototipicalitate și ulterior analize de conținut categorial tematic.

Compararea evocărilor loturilor masculin și feminin (provenite din rândul persoanelor care își desfășoară activitatea într-o instituție publică responsabilă cu asigurarea ordinii publice) pentru sintagma „comportamentul antisocial al femeilor”

Continuând demersul de determinare și analiză a termenilor ce definesc în percepția subiecților, comportamentul antisocial al femeilor, am extins cercetarea asupra altor loturi.

Deoarece pe parcursul analizei efectuate asupra subloturilor care au definit termenul antisocial la modul general, apoi asociat termenului „feminin” sau ca și “comportament antisocial specific al femeilor” s-a observat că între ultimele două categorii de evocare nu există diferențe marcante, în timp ce diferențele între modul cum este perceput conportamentul antisocial, față de comportamentului antisocial al femeilor există diferențe majore de conținut semantic, în următoarele etape ale studiului s-a folosit tehnica evocării și ulterior s-a solicitat ierarhizarea, doar a unor termeni care să descrie “comportamentul antisocial al femeilor”.

Fig. 4.1.12 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” ( lot feminin – 24 subiecți)

Pentru a observa dacă modul în care sunt percepute și descrise comportamentele antisociale ale femeilor este influențat de genul participanților la studiu, din rândul persoanelor care își desfășoară activitatea într-o instituție responsabilă cu asigurarea ordinii publice a fost selectat un lot de 24 de persoane, aparținând genului feminin. Acestuia i s-a solicitat să furnizeze termeni care să descrie domemniul investigat, după aceeași metodologie expusă anterior. Lotul a fost instruit să evoce 5 termeni care să descrie, „comportamente antisociale manifestate de femei” și ulterior să îi ierarhizeze în funcție de importanța pe care le-o atribuie (Anexa 4). Au fost evocați 118 termeni, analiza de fecvență indicând ca termeni cu frecvență peste 5, după prelucrarea și contopirea termenilor, următoarele noțiuni: agresivă 6, geloasă, 5, iresponsabilă 8, needucată, 7, violentă 6 (Fig. 4.1.12). Singurii termeni comuni și lotului feminin și lotului masculin fiind „agresivă” cu frecvența 6 în cazul lotului feminin și 5 în cazul lotului masculin și „violentă” cu frecvența 6 în evocarea făcută de femei și 10 în evocarea făcută de bărbați.

Se poate observa că percepția asupra fenomenului antisocialității feminine, diferă în funcție de gen chiar și în cazul în care subiecții provin din același mediu profesional, ceea ce restrânge aria de definire a noțiunii inductoare, particularizând termenii și oferindu-le consistență și reprezentativitate.

ETAPA 3 – Analiza prototipală a termenilor obținuți prin tehnica evocării

Pentru a avea claritate în gândire și pentru putea face operațiuni mentale de integrare în context a cuvintelor, care deși au formă lexicală diferită, descriu același lucru, individul uman utilizează mecanisme cognitive specifice, dobândite o dată cu dezvoltarea limbajului. Unul dintre aceste mecanisme este reprezentat de categorizarea lucrurilor sau conceptelor în funcție de anumite criterii, fapt care le face recognoscibile și le oferă identitate. Astfel de elemente, cu un grad ridicat de generalizare, ce cuprind în descriere un număr mare de trăsături ce fac identificabil un obiect, concept, stare, reprezintă prototipul acelei clase. Studiile demonstrează că anumite trăsături sunt mai tipice unei anumite categorii, sau mai reprezentative, constituind astfel un prototip, un model, care este caracterizat în primul rând de o frecvență ridicată de apariție, manifestată în evocare spre exemplu, atunci când vine vorba despre descrierea unui element. Pornind de la ipoteza că și în cazul noțiunilor evocate de loturile studiate există unele care au o frecvență mai mare și sunt mai reprezentative pentru comportamentul antisocial al femeilor, acestea au fost supuse analizei de prototipicalitate cu ajutorul softului EVOC. Acest tip de analiză realizată în vederea identificării unor elemente centrale, prin calcularea frecvenței și rangului/ordinii de apariție a termenilor obținuți, ca urmare a enumerării de termeni cu ocaziaa expunerii subiecților la un cuvânt, inductor (ex.termenul “antisocial”), are ca scop localizarea elementelor din zona centrală a reprezentării. Prin încrucișarea rangurilor cuvintelor evocate, cu frecvența de apariței a acestora, cuvintele asociate termenului inductor se structurează în patru domenii de relevanță, corespunzătoare unui număr de patru cadrane, generate de prelucrarea datelor prin intermediul softului sus amintit.

Cele patru grupe de cuvinte rezultate sunt transpuse într-un tabel cu dublă intare, având ca repere în plan orizontal frecvența de apariție a termenului și în plan vertical rangul acestuia. Fiecare grupă de cuvinte aparține unui cadran separat, cadranul 1 conține termenii considerați centrali, atât pe criteriul frecvenței cât și al rangului, cadranul 4 conținând astfel termenii cu cea mai mică frecvență fiind ultimii sau cel mai puțin evocați. În ceea ce privește cadranul 2 și 3, acestea sunt considerate “o potențială sursă de schimbare” (Verges, 1992, p. 238), cuvintele din cadranul 2 candidând oricând la ocuparea cadranului 1, împreună cu cele din cadranul 3 putând genera o noua reprezentare a termenului inductiv (Flament, 1994).

După cum se poate observa în Fig. 4.1.13 în urma analizei termenilor evocați pentru comportamentul antisocial general, au rezultat 3 termeni centrali care pot constitui prototipuri și deci domenii principale de investigare a comportamentului antisocial, acestea regăsindu-se în ierarhizarea realizată în baza frecvenței de apariție. Prima poziție este ocupată de către termenul “infractor”care se menține pe același loc în ambele ierarhizări. Situația este diferită în cazul termenului “contravenient”care deși din punct de vedere al frecvenței se află printre primii termeni evocați, nu este un element central. Având însă în vedere faptul că se regăsește în cel de-al doilea cadran, poate constitui un important element de schimbare, asupra modului cum este perceput comportamentul antisocial. Un alt element central îl reprezintă termenul “ilegal” care deși ca frecvență se regasește în a doua parte a listei de termeni evocați, din punct de vedere al rangului este un termen central.

Majoritatea termenilor din ierarhia inițială se regăsesc în cel de al doilea cadran, responsabil cu “schimbarea” sau din care se pot genera prototipuri. În cadrul acestuia sunt plasați mai mulți termeni care pot deveni centrali și care pot fi analizați în plan secundar, prin prisma comportamentului antisocial.

Cei mai numeroși termeni se regăsesc în cel de-al patrulea cadran, influența lor asupra modului de percepere a comportamentului antisocial fiind minoră. Însă faptul că nu prezintă centralitate, poate însemna că apartenența unor persoane la anumite categorii sociale și etnice, cum ar fi: prostituția, recidiva, boala psihică, injuriile, revolta, calitatea de rrom, nu sunt percepute ca decriind manifestări comportamentale antisociale, de către subieții de sex masculin. Pe primele locuri ca elemente ce pot prelua centralitatea, în cadrul reprezentării se găsesc furtul, lipsa educației, nerespectare regulilor, normelor, legilor, inadaptatabilitatea, consumul de alcool, caracterul penal al acțiunilor, contravenționalitatea și inadaptabilitatea.

Fig. 4.1.13 – Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial general de către lotul masculin

În ceea ce privește comportamentul antisocial manifestat de femei, acesta a relevat un unic termen central (prototip), (Fig.4.1.14) care descrie manifestări comportamentale statuate, inclusiv din perspectiva istoriei culturii (Drîmba, 2004) ca aparținând genului feminin. Este vorba despre ”prostituție“considerată ca fiind cea mai veche “profesie” practicată de femei.

În rândul factorilor care pot aduce schimbarea în modul de percepere a comportamentului antisocial, se regăsesc numeroase similitudini. Calitatea de “infractoare” /”infractor” este comună ambelor descrieri, cum este și cazul termenului referitor la consumul de „alcool”, ca formă de manifestare a antisocialității atât la persoanele de gen feminin, cât și la persoanele de gen masculin. Aceeași situație se înregistrează și în cazul termenilor “cerșetorie“ cu corespondentul său formulat la modul general “cerșetor” și al termenului ce desemnează manifestări de tipul consumului de “droguri”, în rândul comportamentelor antisociale pentru ambele genuri. Un alt caz este cel al termenului “infractor”, element central în cazul primei enumerări, considerat ca factor secundar și de schimbare (care poate deveni prototip), în cazul comportamentului antisocial al femeilor. “Minciuna” și “înșelătoria“ care în cazul descrierii comportamentului feminin, reprezintă potențiali factori de schimbare, se află plasate la periferie (cadranul 4), când se discută despre antisocialitate la modul general. După cum se poate observa elementele centrale sunt similare celor obținute și analizate empiric prin analiza de frecvență, dar mult reduse numeric, majoritatea termenilor ierarhizați prin intermediul frecvenței regăsindu-se în cel de-al doilea cadran, ceea ce susține ipoteza conform căreia elementele plasate în acest cadran pot deveni oricând centrale.

“Abandonul”, “adulterul” și “bârfa” elemente care au o mai mare specificitate pentru comportamentul deviant al genului feminin, se regăsesc de asemnea în cel de al doilea cadran, fapt ce conferă, prin potențialitatea de a prelua poziția centrală, specificitate manifestării comportamentului antisocial în cazul femeilor.

Deși din punct de vedere statistic elementele aflate la periferie nu au reprezentativitate, în plan real ele asigură excluziunea anumitor comportamente tipic feminine din rândul comportamentelor antisociale. Astfel aroganța și etichetarea ca mahalagioaică, lipsa educației și predispoziția către ceartă, nu sunt considerate a reprezenta comportamente ce se abat de la norme, ci mai degrabă niște excepții, menite să asigure criteriile diferențiatoare, în modul cum se manifestă, în anumite circumstanțe persoanele de gen feminin, față de persoanele de gen masculin.

Fig. 4.1.14 – Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul masculin

Pentru a completa datele obținute în urma evocării de către persoanele de gen masculin care lucrează într-o instituție de asigurare a ordinii publice și pentru a observa eventualele diferențe, impuse de apartenența la gen, au fost prelucrați cu ajutorul aceleiași analize de prototipicalitate și termenii obținuți în urma asocierii libere de către lotul feminin. (Fig. 4.1.15)

Analizând rezultatele obținute, se observă că primul cadran, al termenilor considerați centrali și cel de-al doilea al potențialei surse de schimbare prin generare de prototipuri, nu au generat niciun termen, aceasta semnificând că printre termenii evocați de lotul feminin nu a existat niciunul care să îndeplinească criteriul de frecvență și rang, ce l-ar fi putut face relevant. În cel de-al treilea cadran ce furnizează termeni ce pot produce în mai mică măsură schimbarea, regăsim două adjective, respectiv “agresivă” și “violentă“, care aparțin teoretic aceleiași categorii semantice, singura diferență fiind aceea de nuanță, agresivitatea putând reprezenta un gen proxim al violenței. Ce este cel mai important de interpretat este faptul că termenii, nu se regăsesc în ierarhia referitoare comportamentul antisocial al femeilor, furnizată de lotul masculin, însă ambii teremeni apar în ierarhia referitoare la comportamentul antisocial descris la modul general, doar că sunt evocați la genul masculin, iar în cazul violenței aceasta apare ca substantiv. Termenul “agresivă”, se regăsește însă sub forma “agresiv” ocupând același cadran, singura diferență fiind aceea de frecvență, fapt ce poate fi determinat de diferențele numerice dintre loturile investigate.

Fig. 4.1.15 – Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul feminin

În cadranul patru apare un singur termen comun ierarhiei furnizate de lotul masculin, pentru comportamentul antisocial al femeilor “needucată“, cu frecvențe asemănătoare (5 în cazul lotului masculin, 7 în cazul lotului feminin) care, deși este cel mai puțin probabil să producă o schimbare a percepției sau să devină un prototip al comportamentului antisocial al femeilor, este important prin identificarea comună facută de ambele loturi, atât din punct de vedere semantic, cât și morfologic, în sensul că astfel se confirmă faptul că lipsa educației nu poate reprezenta un prototip atunci când vorbim de antisocialitatea femeilor, sau că aceasta nu este o condiție a antisocialității.

O notă comună a termenilor din ultimul cadran este aceea că numesc comportamente deviante și mai puțin comportamente care contravin normelor sociale, descriind stări sau moduri particulare și condiționate de manifestare și mai puțin conduite de sine stătătoare. Termenii descriu absența sau manifestarea neconformă a unor aspecte ce țin de relaționare, deci apar doar în relație și pot fi descrise doar prin raportarea la alții, fapt ce determină plasarea interesului în zona unei eventuale condiționări a antisocialității de manifstarea unor comportamente cu caracter independent.

În concluzie, după cum s-a putut observa în expunerea de mai sus, descrierea comportamentului antisocial la modul general diferă radical de descrierea comportamentului antisocial manifestat de femei, în primul cadran generat de analiza de prototipicalitate neregăsindu-se niciun termen comun, ceea ce confirmă parțial ipoteza că există forme specifice și de sine stătătoare, în ceea ce privește manifestarea comportamentului antisocial în cazul persoanelor de gen feminin. Diferențele sunt și mai mult accentuate dacă facem raportarea la genul căruia aparțin respondenții, existând vagi similitudini de termeni în descrierea acelorași comportamente, ceea ce subliniază diferența prototipicală în perceperea antisocialității de către genuri diferite. Extrapolând dacă ne referim la prototipul antisocialității manifestat de femei, acesta este diferit conceptualizat de către persoanele de gen masculin, față de persoanele de gen feminin.. Drept urmare, având în vedere volumul diferit al lotului de gen masculin și față de cel al lotului de gen feminin, s-a considerat că o analiză comună a evocărilor celor două loturi luate împreună, nu ar fi relevantă, pe motivul că dată fiind diferența menționată, nu ar putea indica și aprecia obiectiv dacă tendințele înregistrate de analizele loturilor luate separat se mențin sau dacă prin reunirea termenilor și creșterea implicită a frecvenței unora dintre ei, se vor produce modificări în ceea ce privește gradul de reprezentativitate.

În compararea analizelor de prototipicalitate ale celor două loturi există însă și elemente commune cum ar fi cele referitoare la consumul de alcool, droguri și cerșetorie. Acestea au un grad ridicat de generalitate astfel încât este justificată apariția lor în ambele variante ale descrierii comportamentului antisocial, însă când se pune problema interpretării prin raportare la gen, se observă că femeile atribuie comportamentelor antisociale specifice propriului gen, un mai mare grad de generalizare și reprezentativitate prin raportare la comportamentul antisocial descris la modul general, percepânudu-le similar modului în care bărbații percep comporatementele antiociale, frecvent asociate și atribuite genului masculin, acest fapt generând uniformitate în modul cum se raportează și un gen și celălalt la aspecte ce țin de antisocialitate când se pune problema evaluării prin prisma genului propriu.

ETAPA 4 – Analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor

Conform metodei analizei de conținut (Bardin, 1993), putem considera etapa de preanaliză ca fiind parcursă, odată evocarea termenilor care descriu comportamentul antisocial al femeilor, obiectivul fiind acela al identificării categoriilor în care pot fi înscrise aceste comportamente. Umărtorul pas îl va constitui codarea termenilor obținuți în urma evocării, prin identificarea temelor principale și alegerea regulilor de clasificare.

Pornind de la postulatul conform căruia „importanța unei unități de înregistrare crește direct proporțional cu frecvența de apariție„ (Borțun et Săvulescu, 2008, p. 105) primul demers a fost acela de a selecta termenii care apar cu cea mai mare frecvență în evocare. În constituirea corpusurilor au fost avute în vedere regula exhaustivității, fiind luați în considerare toți termenii cu frecvența >5 și regula pertinenței fiind luați în considerare doar termenii furnizați în procesul de evocare, conform instrucțiunilor de lucru prezentate în același mod tutror loturilor de subiecți.

Un punct de sprijin l-a constituit dublarea demersului de analiză de conținut cu cel al analizei de prototipicalitate, rezultatul fiind furnizarea unor termeni ce îndeplinesc criteriile de analiză. În următoarea etapă, codarea elementelor a avut în vedere atât surprinderea aspectelor ce țin de conținutul semantic cât și conceptualizarea termenilor (Braun et Clarke, 2013), contribuind astfel la clasificarea termenilor în funcție de principalele elemente investigate, și deci la clasificarea principalilor termeni evocați în legătură cu comportamentul antisocial al femeilor. În acest demers au fost utilizate mai multe criterii de categorizare, în vederea agregării corespunzătoare a termenilor clasificați (Franks, 1999). Astfel s-a ținut cont de conținutul semantic al termenilor, cei având același sens fiind asimilați în modurile descrise anterior. De asemenea așa cum s-a descris în cazul demersului de comparare a evocărilor lotului masculin cu evocările lotului feminin, deși nu au fot utilizate criterii sintactice sau morfologice, fiind luați în considerare toți termenii, s-a ținut cont de criteriul lexical, prin asimilare fiind uniformizați termenii și expresiile care desemnau aceleași comportamente.

Ca urmare a demersului inductiv, abordând analiza din perspectiva deschisă (prin metoda grămezii) categoriile s-au definit treptat regrupându-se în mod natural prin asimilare și clasificare repetată (Henry et Moscovici, 1968), astfel încât în urma sintezei și selectării rezultatelor obținute, au fost identificate unitățile de context, ce au structurat conținutul în două categorii de comportamente antisociale specifice femeilor, rezultând două domenii majore: Conduita infracțională, care subsumează 33% din totalul termenilor evocați ( 640 termeni) și Coduita deviantă – 23% . (Fig. 4.1.16)

Cele două domenii conțin elementele cu cea mai mare frecvență de apariție în cadrul evocărilor, conturând liniile principale de analiză în cazul studierii comportamentului antisocial al femeilor.

După cum se poate observa în cazul conduitei infracționale sunt descrise conduite ce sunt sancționate de lege, având ca principală consecință privarea de libertate a celor ce le manifestă, cu excepția prostituției care în urma modificării Codului Penal nu mai constituie infracțiune, în timp ce în cazul conduitelor deviante (excepție făcând doar consumul de alcool), așa cum a fost menționat și anterior, avem de a face cu manifestări comportamentale “de” sau „în relație”, apariția acestora fiind determinată și condiționată de prezența altor persoane în proximitatea celei care se manifestă deviant.

Fig. 4.1.16 – Domenii de manifestare a comportamentului antisocial în cazul femeilor

Acest aspect poate reprezenta un reper și un punct de pornire pentru următoarele etape ale cercetării cu posibilitatea punerii accentului pe studierea tendințelor principale de manifestare a comportamentului antisocial al femeilor, în scopul identificării și a altor factori care îi oferă specificitate.

B. Demersuri de cercetare în stabilirea noțiunii de generalizare a termenilor evocați de către lotul de control (studenți)

ETAPA I – Evocare termeni pentru sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – lot control studenți (fete și băieți)

Pentru că încă de la început demersul de cercetare a avut în vedere raportarea la persoanele care au manifestat comportamente antisociale și au fost sancționate de societate, pentru a putea face comparația între cele două părți opuse ale “baricadei”, cei ce sancționează, respectiv loturile ce au făcut obiectul cercetării până la acest moment și persoanele sancționate, a fost considerată oportună selectarea unui lot de control, care să medieze diferențele între cei care aplică norma și cei care o încalcă. Acesta a fost constituit din 76 de studenți, 47 de băieți și 28 de fete, cu vârste cuprinse între 20 și 37 de ani, cărora li s-a solicitat în aceeași manieră, descrisă anterior, să furnizeze termeni pentru definirea sintagmei „comportamente antisociale manifestate de femei”. Au rezultat în urma evocării 353 de termeni, care au fost de asemenea prelucrați și asimilați pentru a oferi consistență categoriilor descrise.

Băieții au evocat un număr de 233 de termeni (Anexa 5) și fetele 140 (Anexa 6).

Fig. 4.1.17 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” (lot control studenți – 76 subiecți)

Pentru a confirma atât ipoteza conform căreia diferențele dintre loturi sunt date de ocupația (statutul) subiecților, cât și pe aceea a diferențierii percepției antisocialității, în funcție de gen s-a avut în vedere identificarea diferențelor apărute în abordarea sarcinii, iar prelucrările au fost efectuate atât prin cumularea evocărilor întregului lot, cât și separat, în funcție de gen, rezultatele fiind prezentate în Fig. 4.1.17

În urma prelucrării, se poate observa că termeni precum “arogantă”, „geloasă”, „necomunicativă”, „nervoasă”, „vulgară”, „isterică” sunt comuni ambelor grupuri, adică și băieților și fetelor din lotul de studiu, ceea ce indică faptul că spre deosebire de loturile anterioare, în cazul studenților există o omogenitate a percepției în ceeea ce privește comportamentul antisocial al femeilor, astfel încat deși termenii au frecvențe de apariție diferite de la un lot la altul ei au în mare pondere note comune. Reprezentativitatea și consistența acestora vor fi testate prin intermediul analizei de prototipicalitate, așa cum s-a procedat și în cazul loturilor anterioare.

Fig. 4.1.18 – Evocare termeni „comportamente antisociale manifestate de femei” lotul

de control fete și băieți

Există și termeni care apar specific, doar în evocările unuia dintre grupuri, însă, în afara termenului “irascibilă“ evocat de lotul feminin cu o frecvență a evocării de 10 și a termenului “retrasă“, evocat de băieți cu o frecvență de apariție 24, restul termenilor sunt nesemnificativi din punct de vedere al frecvenței de apariție, deci nu pot reprezenta noțiuni de generalizare pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor” (Fig. 4.1.18).

Comparativ cu loturile anterioare în cazul cărora termenii evocați defineau unele comportamente cu impact social (spre exemplu “violența” și derivatul său „agresivitatea”), în cazul lotului reprezentat de studenți, evocările conțin, similar lotului feminin de polițiști, termeni ce desemnează mai mult comportamente neplăcute, în cazul studenților, din spectrul socializării cu peer grupul.

ETAPA II – Analiza prototipală a termenilor obținuți prin tehnica evocării

Pornind de la observația conform căreia prototipul comportamentului antisocial al femeilor este diferit reprezentat de la un gen la altul, parcurgând același demers al analizei de prototipicalitate termenii evocați de lotul de control, ce au înregistrat frevențe >5, au fost selectați sprea a fi prelucrați cu ajutorul softului EVOC. În urma prelucrării prin încrucișarea frecvențelor de apariție, cu rangurile ocupate în ierarhie de termenii evocați, s-au diferențiat trei prototipuri distincte ale comportamentului antisocial al femeilor, două fiind generate de analiza termenilor evocați în funcție de genul de apartenență al subiecților din lot (masculin, feminin), analiza diferențiată pe genuri având rolul de a observa dacă interpretarea rezultatelor evocărilor loturilor distincte formate din persoane care lucrează într-o instituție publică a fost justificată și unul generat de reunirea și analizarea termenilor obținuți în urma evocărilor furnizate de lotul de studenți, luat ca întreg.

În primul caz s-a realizat analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul masculin (Fig. 4.1.19), primul cadran nefurnizând niciun termen care ar putea reprezenta un prototip. În cadranul doi regăsim două adjective ce descriu conduite de „relație”, ce își au corespondent și în cel de-al treilea cadran, termenul “invidie” putând fi asimilat termenului “geloasă”. Cei doi termeni pot deveni prototipuri pentru comportamentul antisocial al femeilor, așa cum este el descris de studenți. Restul termenilor manifesta potențial în ceea ce privește reprezentativitatea prin asocierea termenului “crizată” cu termenul “isterică” și potențial cu termenul “nervoasă”, însă termenii nu au consistență și deci nici reprezentativitate, deoarece nu îndeplinesc condiția frecvenței de apariție, situându-se la limita inferioară față de termenii din cel de al doilea cadran, deși în trei din patru cazuri rangurile sunt apropiate de rangul mediu luat în considerare în analiză.

Fig. 4.1.19 – Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul masculin

Ultimul cadran al termenilor care au cea mai mica potențialitate de a descrie sau genera prototipuri, conțin în mare parte trăsături de caracter, majoritatea nefăcând obiectul posibil de sancționare de către o normă socială, descriind mai mult un fel de a fi. Frecvențele scăzute de apariție, deși rangurile sunt peste 2,5, nu le recomandă deci ca prototipuri pentru comportamentul antisocial al femeilor

Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei, de către lotul feminin din rândul studenților a evidențiat, ca și în cazul persoanelor de gen feminin care lucrează în instituții de apărare a ordinii publice, diferențe majore față de lotul masculin. Deși primul cadran nu a furnizat nici în acest caz niciun termen, în ce de al doilea cadran, al termenilor care au potential de a deveni prototipuri, s-a evidențiat un termenul “arogantă” care în cazul lotului masculin s-a regăsit printre termenii care erau din start excluși de la acest statut, în timp ce în paralel termenul “geloasă“ aflat pe poziția de a deveni prototip în cazul lotului masculin, se regăsește pe ultimele poziții în ierarhia furnizată de fete. Singurii termeni comuni ambelor loturi sunt “necomunicativă” și “vulgară”, și unul și altul regăsindu-se, în cazul ambelor loturi, pe ultimele poziții, fiind astfel excluși în ceea ce privește posibilitatea de a reprezenta prototipuri.

Fig. 4.1.20 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei de către lotul feminin

Se poate observa că deși termenii evocați de cele două loturi sunt în mare parte comuni, analiza de prototipicalitate a relevat grade diferite de reprezentativitate și uneori situate la poli opuși, ceea ce confirmă supoziția conform căreia modul de percepere a antisocialității femeilor este influențat de genul respondentului. Și în acest caz, deși volumul loturilor masculin și feminin nu înregistrează diferențe semnificative, se va respecta regula prelucrării termenilor evocați în funcție de genul respondenților, pentru a se asigura continuitate demersului anterior, ce a avut subiecți din sfera persoanelor care asigură ordinea publică.

ETAPA III – Analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor

Urmând același model ca cel al analizei de conținut, pentru termenii evocați de lotul anterior, s-au parcurs etapele preanalizei și codării termenilor, obiectivul rămânând același și anume identificarea categoriilor în care pot fi înscrise aceste comportamente. Prin asimilarea și decuparea (alegerea) unităților, folosind ca regulă de contabilizare fecvența de apariție a unui termen s-a realizat categorizarea termenilor evocați în funcție de criteriul semantic. În cazul evocărilor realizate de grupul de control a fost identificat un singur domeniu major al conduitelor deviante, comportamentele antisociale specifice femeilor fiind descrise ca și conduite deviante, reprezentând 29 % din totalul termenilor evocați (373). S-au luat în considerare în analiză elementele cu frecvența de apariție > 5, în cadrul evocărilor, noțiunile ce intră în componența domeniului identificat fiind prezentate în Fig. 4.1.21.

Fig. 4.1.21 Domeniul de manifestare a comportamentului antisocial al femeilor din perspectiva lotului de control (studenți)

După cum s-a notat și în cazul analizei de conținut efectuată pentru termenii evocați de lotul anterior, în aprecierea comportamentului antisocial al femeilor, există tendința ca acestuia să i se atribuie mai mult trăsăturile unui comportament negativ sau deviant, mai ales de către lotul de control, ai cărui subiecți nu au luat contact în mod particular cu persoane ce au încălcat flagrant normele sociale, aceștia percepând antisocialitatea femeilor prin prisma modului în care societatea atribuie roluri și definește statutul femeilor. De aceea în absența expunerii la situații concrete, în care persoane de gen feminin au manifestat un comportament ce transgreseaza normele sociale și contravin expectanțelor privind apartenența la “sexul slab”, au o reprezentare “nuanțată” asupra a ceea ce presupune antisocialitatea.

C. Demersuri de cercetare în stabilirea noțiunii de generalizare a termenilor evocați de către lotul de deținute

ETAPA I – Analiza frecvenței termenilor evocați, pentru sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – lot deținute

Ultimul lot cuprins în studiul ce a avut ca obiectiv stabilirea noțiunii de generalizare pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor“ a fost reprezentat de 114 persoane de gen feminin, care se află în curs de executare a unor pedepse privative de liberate. Acestea au între 17 și 68 de ani și își execută pedepsele în cadrul a trei penitenciare de pe teritoriul României (zona de sud-est), respectiv Penitenciarul Poarta Albă Constanța, Penitenciarul pentru tineri și minori Bacău și Penitenciarul Galați. În urma demersului de evocare, ce s-a desfășurat în același mod ca și în cazul celorlalte loturi au rezultat 539 de termeni (Anexa 7), care după asimilare au fost analizați din punct de vedere al fecvenței de apariție.

Fig. 4.1.22 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei”- lot deținute

După cum se poate observa în Fig. 4.1.22, frecvența cea mai mare în cazul termenilor evocați de deținute o au termenii “violentă” 35 de apariții, „agresivă” 29, „drogată” 26, „mincinoasă” 27, „needucată” 21, „vulgară” 19, și „imorală” 17 apariții, restul termenilor situându-se la distanță de cei evocați cel mai frecvent, însă respectând demersul efectuat în cazul lotului persoanelor care lucrează în domeniul asigurării ordinii publice, au fost incluși în analiză în ordine ierarhică termenii până la a zecea poziție, astfel fiind incluși și termeni precum “irascibilă”, „încrezută” cu frecvența 12 și „arogantă”, „isterică”, „nervoasă” cu frecvența 11.

În cazul acestui ultim lot se poate observa că nu mai sunt descrise doar comportamente deviante, termenii cu cea mai mare frecvență aflându-se la limita dintre conduitele infracționale și cele deviante.

Putem deci trage o concluzie parțială (urmând ca aceasta să fie confirmată de analizele ulterioare), că specificul evocărilor realizate de fiecare lot în parte este dat de cunoaștere sau familiarizarea cu conduitele sancționate de societate și cu normele care le reglementează.

ETAPA II – Analiza prototipală a termenilor obținuți prin tehnica evocării

Ipoteza conform căreia, în cazul lotului persoanelor private de libertate evocările se situează la limita între descrierea infracționalității și descrierea devianței este susținută și de analiza de prototipicalitate a noțiunilor ce descriu comportamentul antisocial al femeilor. Astfel din perspectiva deținutelor prototipul unei astfel de persoane este descris ca având manifestări de agresivitate, irascibilitate și nervozitate. În plan secundar, elementele care pot potența apariția unor astfel de conduite, devenind la rândul lor descriptive pentru antisocialitatea femeilor, sunt consumul de alcool, bârfa, consumul de droguri, imoralitatea, minciuna, lipsa de educație (considerată în cazul celorlalte loturi ca neefiind definitorie pentru antisocialitatea femeilor), perversitatea, răutatea, violența și vulgaritatea.

Unii dintre acești termeni sunt comuni celorlalte loturi și uneori situați la poli opus, alții dimpotrivă nu au mai fost evocați de niciun alt lot, fapt ce evidențiază și mai mult diferențele de percepție și de reprezentare dintre loturi.

Existența în penultimul și ultimul cadran, unde sunt înregistrate elementele care nu pot consitui prototipuri, a unor termeni precum criminală, pruncucidere, infractoare, traficantă, prostituată (ce descriu conduite de încalcare majoră a normelor sociale) poate fi explicată printr-o mai bună capacitate de discriminare, de către deținute, a comportamentelor infracționale (pentru care au și fost sancționate cu privarea de libertate), de alte tipuri de comportamente (mai puțin grave) care pot descrie antisocialitatea femeilor (Fig. 4.1.23).

Fig. 4.1.23 Analiza de prototipicalitate a termenilor asociați comportamentului antisocial manifestat de femei, de către lotul de deținute

ETAPA III – Analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor

Ca și în cazul celorlalte loturi, în analiza de conțiunut, au fost urmați pașii bine-cunoscuți, iar în urma codării și reunirii termenilor au rezultat, ca și în cazul lotului de persoane care lucreaza în domeniul asigurării ordinii publice, două domenii majore și similare, respectiv cel al conduitelor infracționale și cel al conduitelor deviante. Au fost din nou luați în considerare termenii cu frecvență >5, din numărul de 539 de termeni evocați de deținute domeniul conduitelor infracționale fiind reprezentat de un procent de 22.8 % din termenii evocați, iar domeniul conduitelor deviante de 56.6% din noțiuni.

Fig. 4.1.24 Domeniile de manifestare a comportamentului antisocial al femeilor din perspectiva lotului deținutelor

Și în cazul analizei de conținut funcționează și se poate verifica explicația diferenețierii și surprinderii de către deținute a nuanțelor implicate în descrierea celor două tipuri de conduită, descrisă în cazul analizei de prototipicalitate.

CONCLUZII

După cum s-a putut observa în derularea etapelor de stabilire a noțiunii de generalizare pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor”, fiecare dintre loturile participante a furnizat, în urma activității de evocare, o serie de termeni cu specific anume. Acesta a fost dat fie de aparteneța subiecților la un anumit grup social (persoane care lucreaza în domeniul asigurării ordinii publice, studenți, persoane private de libertate), fie de aparteneța la un anumit gen.

Reunind datele rezultate în urma demersului de cercetare și parcurgând aceleași etape de analiză pe care le-am parcurs în cazul fiecărui lot, acestea vor fi analizate comparativ în încercarea de a observa tendințele generale înregistrate în enumerarea și categorizarea elementelor ce descriu antisocialitatea genului feminin.

Evocarea de termeni ce descriu comportamentul antisocial al femeilor

În urma sarcinii de evocare în cadrul căreia li s-a solicitat tuturor subiecților, să scrie cuvântul inductor sau stimulul și să noteze primele 5 cuvinte (răspunsuri), care le vin în minte în legătura cu acest termen, pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor”, în urma prelucrării statistice, prin calcularea frecvenței de apariție a fiecărui termen s-au luat în considerare arbitrar noțiunile care apar în evocări de mai mult de zece ori, teoretic primele zece poziții ierarhice, rezultatele obținute pentru ficare dintre cele trei loturi, în parte, prezentându-se după cum urmează.

În cazul primului lot, cea mai mare frecvență o au termenii ce descriu comportamente infracționale și termenii care pot fi asociați acestui tip de conduite. Deși, eliminată mai nou din Codul penal, pe considerentul că nu prezintă un grad ridicat de de pericol social pentru a fi considerată infracțiune, “prostituția” este conduita deviantă cel mai frecvent asociată comportamentului antisocial al femeilor. Aceasta poate fi ascociată unui alt termen prezent în ierarhie „vulgară” care deși se găsește pe ultima poziție, în evocare, descrie aspecte legate de primul termen. Din aceeași categorie, a manifestărilor care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în Codul penal, face parte „adulterul”. Acesta se află pe aceeași poziție cu „vulgaritatea”, ca frecvență de apariție. Deși are un specific mai degrabă masculin „consumul de alcool” se regăsește pe a doua poziție în această ierarhie. Pe locul trei este menționată o conduită cu caracter mai feminin și anume “înșelăciunea”, care poate fi asociată în cadrul ierarhiei cu „minciuna” și „hoția”, aflate pe locurile șase și șapte. „Violența” și „abandonul de familie” sunt și ele considerate comportamente specifice (locurile patru și cinci). În paispezece cazuri femeia care manifestă comportamente antisociale este considerată „infractoare”, termen urmat în ierarhie de cuvântul „drogată”, cu puternice influențe în ceea ce privește conduitele implicate de acest comportament deviant, incluzând mare parte din termenii prezenți în ierarhie.

Lotul al doilea (studenți) evocă termeni ce țin mai mult de devianță, pe primul loc situându-se ca și conduită neconformă “gelozia”, alte noțiuni ce descriu mai mult trăsături temperamentale, cum ar fi „necomunicativitatea”, „timiditatea”, „irascibilitatea”, „nervozitatea”, „impulsivitatea” se situează pe următoarele poziții. „Vulgaritatea” este urmată și în cazul acestor evocări, de „invidie”, ce poate fi asociată „geloziei”. Alte noțiuni vizează “retragerea” care poate fi apanajul „timidității” și „aroganța” ca gen proxim al termenului “încrezută”.

Lotul trei aduce în atenție, pe primele locuri, ca urmare a evocării, termeni ce decriu comportamente ce implică forță cum ar fi „violența” și „agresivitatea”. „Minciuna” este prezentă și în această ierarhie, ca și atributele „drogată” și „vulgară”. Un termen care nu apare în niciuna din celelalte ierarhii este „needucată”, care în cazul lotului deținutelor pare să descrie absența unei calități importante, iar restul ierarhiei descrie conduite ce țin de caracter cum ar fi: „imorală”, „încrezută”, „arogantă” și de temeperament „irascibila” (isterică), „nervoasă”.

La o analiză primară se poate observa că în funcție de lotul de subiecți, termenii evocați descriu anumite domenii comportamentale. Primul lot definește comportamentul antisocial al femeilor, aproape exclusiv prin conduite infracționale, în timp ce al doilea lot descrie conduite deviante ce pot fi considerate trăsături temperamentale extreme, aparținând tipului coleric și melancolic. În cazul celui de al treielea lot cele două tendințe se combină accentul fiind pus în mare măsură pe agresivitate și lipsa educației.

Fig. 4.1.25 Analiza termenilor comuni rezultați din evocările celor trei loturi

Deși diferite prin modul de abordare a procesului evocativ și mai ales prin asocierile de termeni furnizate, cele trei loturi de subiecți au generat și definiții comune. Unele sunt general comune celor trei loturi, altele doar pentru câte două dintre ele.

Termenul comun tuturor celor trei loturi este “vulgară”, termen care deși în cadrul fiecărei ierarhii poate fi ascociat unui grup diferit și specific de termeni, luat izolat descrie o conduită deviantă generală, ce poate fi atribuită unui vast număr de comportamente ce descriu antisocialitatea femeilor. În ceea ce privește termenii comuni pentru câte două loturi, aceștia se regăsesc după cum urmează: primului și celui de al treilea lot îi sunt comuni în afara de vulgară, termeni cum ar fi violentă, mincinoasă, drogată, iar lotului doi și trei le sunt comuni termenii irascibilă, încrezută și arogantă, ceea ce fundamentează opinia conform căreia fiecare lot descrie un anumit tip, specific, de conduita în funcție de modul cum se raporteaza din punct de vedere al statutului față de normele sociale. Drept urmare tipul de conduite descrise de loturi sunt: infracțională lotul întâi, particularități temperamentale lotul doi, iar lotul trei reunește sau poate reprezenta un numitor comun pentru lotul de control și cel al persoanelor a căror activitate profesională implică apărarea ordinii publice, reunind domeniile indicate de acestea prin evocare. Fig. 4.1.25

Analiza de prototipicalitate a termenilor evocați

Pornind de la ideea conform căreia conceptul reprezintă în esență, una dintre posibilele reprezentări mentale ale unei categorii, prin intermediul primelor etape ale cercetării s-a urmărit conceptualizarea și analizarea prototipală a noțiunilor, rezultate în urma demersului de evocare, în vederea identificării unui un prototip care să descrie cel mai bine comportamentul antisocial al femeilor. Astfel prin analizarea frecvenței de apariție și rangurilor ocupate de termenii ce s-au repetat în ierarhiile generate de demersul de evocare, prin intermediul softului EVOC s-au identificat noțiunile ce răspund cel mai bine criteriilor menționate anterior și care prezentând validitate pot constitui modele sau prototipuri de conduite pentru antisocialitatea femeilor. Pentru a putea extrage concluziile analizei de prototipicalitate efectuate pentru fiecare dintre subloturile masculin și feminin (subloturi rezultate prin divizarea loturilor mari după criteriul genului de aparteneță al subiectului) și a observa ce termeni au potențial de a deveni prototipurile categoriei, rezultatele au fost reunite și expuse sub formă tabelară în cele ce urmează.

După cum a fost descris și în cadrul secțiunii metode, softul EVOC generează, prin efectuarea analizei de prototipicalitate un număr de patru cadrane, în care drept urmare a combinării frecvenței de apariție cu rangurile ocupate în ierarhie (rezultate prin încrucișarea acestora), sunt relevați o serie de termeni, de la cei cu cel mai ridicat potențial de a fi prototipuri, până la cei ce pot fi considerați contra-prototipuri.

În cazul loturilor noastre, după cum se poate observa în Fig. 4.1.26, singurele categorii de subiecți ce au furnizat termeni cu caracter prototipal, ce se regăsesc în cadranul I , au fost sublotul masculin al persoanelor ce au ca activitate profesională aigurarea ordinii publice (un termen) și lotul deținutelor (trei termeni); în timp ce în cazul sublotului masculin termenul este același cu cel identificat ca având cea mai mare frecvență de apariție în evocarea termenilor, fapt ce indică totodată și ocuparea unui rang în ierarhia termenilor evocați, în cazul lotului deținutelor, termenii identificați ca și prototipuri se regăsec în din punct de vedere al frecvenței de apariție pe locul doi ( “agesivă”), la mijlocul ierarhiei („irascibilă”) și chiar pe ultimul loc (“nervoasă”). Concluzia ce poate fi formulată în acest caz este aceea că, deși acești termeni au fost evocați de mai puține ori, atunci când s-a solicitat subiecților ca termenii să fie ierarhizați, aceștia au fost considerat mai reprezentativi, mai importanți decât alții menționați mai fecvent, validând astfel ipoteza conform căreia cu cât prototipicalitatea unui termen este mai ridicată (în cazul nostru ocupă primul cadran în cazul analizei) cu atât gradul de congruență dintre acel termen și categoria căreia îi aparține este mai mare. Astfel, deși la o analiză empirică termenii pot părea a nu se identifica în mod special cu comportamentul antisocial al femeilor, faptul că au fost evocați de 1/3 din lotul subiecților și că aceștia i-au atribuit o atât de mare însemnănate, îi fac mai fideli în descrierea conceptului pe care îl definesc.

Fig. 4.1.26 – Conduite prototipale ce descriu comportamentul antisocial al femeilor

În cel de al doilea cadran, generat de analiza de prototipicalitate, regăsim în număr mult mai mare termeni ce au potențial de a deveni prototipuri de conduită sau pot determina schimbarea în acest sens (Fig. 4.1.27)

Fig. 4.1.27 Conduite ce au potențialul de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor

Analiza pe subloturi a contribuit la formularea următoarelor concluzii: sublotul masculin, al persoanelor ce au ca activitate profesională aigurarea ordinii publice, consideră ca fiind prototipali o serie de termeni, care ca și în cazul analizei termenilor evocați descriu anumite conduite infracționale ca fiind definitorii pentru comportamentul antisocial al femeilor. Și de această dată poate fi observată tendința ca termenii cu cea mai mare frecvență să nu se situeze pe primele locuri în ierahia dată de rangul ocupat. Astfel “alcoolul” care din punct de vedere al frecvenței se situa pe locul doi, în cazul prezentei analize de prototipicalitate ocupă locul trei după termeni cu frecvența 18 („abandon”) sau 12 („adulter”), iar alți termeni care au frecvența mai mică decât zece nici măcar nu apar în acea clasificare, se conturează însă, în urma efectuării analizei, ca și potențiale prototipuri. Există de asemenea și categoria termenilor care ca și în cazul primului cadran, de pe primele locuri, ajung pe ultimele (“minciună”, “violentă”).

Sublotul feminin al categoriei sociale analizate, nu a furnizat niciun termen, iar sub loturile masculin și feminin din lotul de control (studenți) au furnizat câte doi termeni.

Pentru sublotul masculin de studenți, primul generat de analiza de prototipicalitate este identic cu cel din ierarhia furnizată de frecvența de evocare (“geloasă”), iar cel de al doilea situat pe penultima poziție în analiza de fecvență, devine prototipal, datorită importanței și rangului acordat de respondenți. Sublotul feminin de studenți evidențiază ca fiind potențial prototipal, un termen (“arogantă”) ce se regăsește și printre termenii prototipali proveniți de la lotul persoanelor deținute și un al doilea („irascibilă”) care nu mai apare la niciunul dintre subloturile investigate, în cazul analizei de prototipicalitate.

În cazul lotului trei, al deținutelor se regăsesc în parte, termeni comuni sublotului masculin al persoanelor ce au ca activitate profesională aigurarea ordinii publice și sublotului feminin din lotul de control (studenți). Și în cazul acestui lot, termeni ce ocupau primele poziții în ierarhia de frecvență, se regăsesc după analiza de prototipicalitate, în poziții secundare (“violentă”, “mincinoasă“) și apar și în acest caz termeni ce nu se regăsesc în ierarhia de frecvență, (“perversă”, „furt”), dar care au o mai mare reprezentativitate pentru categoria de comportament pe care o descriu.

În cadranul trei s-au delimitat termeni, care deși rezultați din procesul de evocare nu au nici frecvența necesară, nici rangul corespunzător pentru a reprezenta prototipuri și totodată se poate observa (Fig. 4.1.28), că analiza de prototipicalitate nu a generat în acest caz termeni comuni subloturilor, fiecare termen fiind reprezentat la modul singular în câte unul dintre subloturile studiate. Drept urmare nu se impune o analiză detaliată a acestor termeni.

Fig. 4.1.28 Conduite ce au potențial redus de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor

Deși cuprinde termeni ce nu pot deveni prototipuri, importanța cadranului patru constă în aceea că ne furnizează indicii despre felul în care nu este perceput sau cum nu se poate manifesta comportamentul antisocial al femeilor (Fig. 4.1.29). Un aspect interesant îl reprezintă faptul că unii termeni considerați de anumite subloturi ca fiind reprezentativi și dominanți, sunt considerați de alte loturi ca fiind lipsiți de importanță. Astfel termenul „arogantă”, plasat de sublotul feminin al lotului de control în rândul trăsăturilor care pot constitui prototipuri, este considerat de sublotul masculin din lotul de control și de lotul masculin al polițiștilor ca fiind total nereprezentativ. Este și cazul termenului “geloasă”, considerat de sublotul masculin al studenților ca fiind un potențial prototip și dezavuat de subloturile feminine de polițiști și studenți. Ceea ce este important de subliniat este diferența de opinie și de poziție, în ceea ce privește modul de percepere a anumitor termeni, ce pare influențată de aparteneța subiecților la un gen sau altul. Acest fapt oferă veridicitate ipotezei conform căreia apartența la un anumit gen, modelează percepția subiectului vis-a-vis de comportamentul antisocial al femeilor.

Fig. 4.1.29 Conduite ce nu prezintă potențial de a deveni prototipuri ale comportamentului antisocial al femeilor

Există însă și termeni în legătură cu care subloturile înregistrează o unitate de opinie, în sensul considerării acestora ca fiind nesemnificativi, acesta fiind cazul unor termeni precum “vulgară”, interesant în primul rând pentru faptul că este singurul termen comun tutror loturilor în cazul ierarhiei bazată pe frecvență, și în legătură cu care, există prin urmare acceași mentalitate conform căreia noțiunea nu reprezintă un prototip al comportamentului antisocial al femeilor. Sunt mai numeroși însă termenii comuni câtor două subloturi, cum ar fi „needucată” (sublotul masculin și feminin, lot poliție), „egoistă”, „impulsivă”, “nesimțită” (sublot masculin studenți, lot deținute), „neadaptată” (sublot feminin poliție, lot deținute), “mahalagioaică” (lot masculin poliție, lot deținute), “necomunicativă” (lot feminin studenți, lot deținute). Și în acest caz se observă că lotul deținutelor reunește cei mai mulți termeni comuni, sintetizând astfel și aducând claritate demersului științific prin excluderea din categoria de descriptori ai comportamentului antisocial al femeilor, o serie de termeni nereprezentativi.

Continuând același demers de excludere a termenilor nerepreentativi, vor fi eliminați dintre termenii care urmează a fi prelucrați în următoarele etape ale cercetării, o serie formată din descriptori comportamentali sau atitudinali care, așa cum aminteam, s-au situat pe poziții favorabile obținerii calității de prototip dar au fost eliminați prin plasarea în poziția de excludere de analiza de prototipicalitate adresată altor subloturi. Drept urmare în etapa analizei de presă nu vor fi luați în considerare termeni precum “arogantă”, “geloasă”, “irascibilă”, precum, niciunul dintre termenii apăruți în cadranul patru.

III. Analiza de conținut a termenilor ce definesc comportamentele antisociale ale femeilor

Pornind de la ideea că “analiza categorială este o clasificară bazată pe gruparea unităților de sens (de înțeles)” (Bonnec, Roussiau, Verges, 2013) în demersul de cercetare s-a urmărit, prin intermediul metodelor descrise anterior obținerea cât mai multor elemente sintactice care să descrie comportamentul antisocial feminin și selectarea acestora în baza unor criterii care să le ofere semnificație și reprezentativitate. După parcurgerea acestor etape, elementele rămase în urma selecției fac obiectul analizei de conținut prin care se urmărește alegerea, selectarea și ordonarea acestora pe criteriul semnificației semantice, a mesajului pe care îl transmit către receptor, prin calitatea/oportunitatea de a descrie în cea mai mare măsură comportamentul antisocial al femeilor.

Analizele de conținut efectuate asupra termenilor evocați de cele trei loturi de subiecți prin, selectarea, codarea și categorizarea acestora, au generat două domenii distincte, două clase, categorii în care pot fi însccrise conduitele considerate a descrie antisocialitatea femeilor. (Fig. 4.1. 30 și Fig. 4.1. 31)

În prima categorie a conduitelor infracționale, se regăsesc termenii care descriu comportamentul antisocial al femeilor în termeni de infracțiune, astfel în funcție de satutul subiecților din componența loturilor, acestea au generat termeni specifici. Drept urmare în timp ce lotul persoanelor care desfășoară activități de asigurare a ordinii publice, a furnizat cei mai mulți termeni ai acestei categorii, lotul de control (studenți) nu a produs, prin evocare, niciun termen care să îndeplinească criteriul categoriei.

Categoria 1

Fig. 4.1.30 Conduite infracționale relevate prin analiza de conținut

Lotul deținutelor, înregistrează în schimb, numeroși termeni comuni cu primul lot, ceea ce indică caracterul definitoriu al categoriei, elementele sale putând constitui termeni de căutare pentru analiza de presă. Este vorba despre termeni precum: “prostituată”, „abandon de familie”, „infractoare”, „drogată”, „furt”, „pruncucidere”, „trafic de persoane”, pe care 33% din lotul subiecților care desfășoară activități de asigurare a ordinii publice și 22% din lotul deținutelor, îi consideră ca fiind descriptori ai comportamentului antisocial al femeilor.

Cea de a doua categorie, a conduitelor deviante, reunește termeni ce descriu dispoziții temeperamentale, trasături de caracter și atribute ce descriu comportamente negative. În cazul acestei categorii, toate cele trei loturi au furnizat numeroși termeni, dintre care o mare parte sunt comuni tutoror, sau doar parțial pentru câte două loturi. Termenul “vulgară” se remarcă și în acest caz ca fiind comun celor trei loturi, însă ca urmare a analizei de prototipicalitate, s-a concluzionat că deși îndeplinește criteriul de frecvență, nu ocupă din punct de vedere al rangului (importanței atribuită de către subiecți), o poziție care să îl facă eligibil ca termen pentru analiza de presă. Lotul unu mai are în comun cu lotul doi termenul “arogantă”, care de asemenea a fost exclus ca termen de căutare, pe criteriul lipsei de prototipicalitate, lotul de control mai are însă și numeroși termeni comuni cu lotul trei (al deținutelor) “alcool”, „mincinoasă”, „agresivă”, „imorală”, primii trei fiind confirmați și de analiza de prototipicalitate, putând astfel deveni termeni de căutare pentru analiza de presă.

Categoria 2

Fig. 4.1.31 Conduite deviante relevate prin analiza de conținut

Lotul de control și lotul deținutelor înregistrează de asemenea o serie de termeni comuni “irascibilă”, „nervoasă”, „încrezută”, primii doi nefiind confirmați de analiza de prototipicalitate și prin urmare fiind excluși, în timp ce termenul „încrezută”, poate fi asimilat termenului arogantă și deci eliminat și el odată cu acesta.

Pe parcursul desfășurării studiului, principalul obiectiv urmărit a fost surprinderea noțiunii de generalizare pentru sintagma “comportamentul antisocial al femeilor”, fapt ce a determinat utilizarea metodelor și tehnicilor considerate utile în obținerea unor definiții ostensive ale domeniului investigat și furnizarea unui material de analiză, din care să poată fi extrase elementele de comunalitate pretabile a fi sistematizate după criterii pertinente. Pornindu-se de la general la particular, de la definirea comportamentului antisocial (perceput la modul general) la definirea, descrierea comportamentului antisocial al femeilor s-au obținut prin evocare 1880 de termeni asociați pentru primul tip de comportament și 1650 pentru cel de al doilea, s-au realizat comparații între cele două în vederea observării similitudinilor și diferențelor și fundamentării ipotezei că există diferențe specifice în descrierea acestora.

Prin folosirea tehnicii pâlniei, volumul datelor obținute inițial, a fost redus prin efectuarea analizelor de frecvență, de prototipicalitate și de conținut fapt ce a determinat centrarea studiului pe domeniile de interes. Ca urmare a prelucrărilor derulate în etape, au fost eliminați termeni ce nu îndeplineau criteriile impuse de cele trei tipuri de analiză, astfel încât după parcurgerea tutror etapelor, de către toate cele trei loturi, numărul termenilor care și-au menținut proprietatea de bază de a descrie comportamentul antisocial al femeilor, se situează în jurul valorii de 12 elemente: “violentă”, „drogată”, „prostituată/prostituție”, „agresivă”, „alcool”, „bârfă”, „minciună”, „abandon de familie”, „infractoare”, „pruncucidere”, „traficantă”, „furt”. Acești termeni vor fi utilizați în etapa următoare a cercetării, în cadrul analizei de presă, ca termeni de căutare (cheie) pentru identificarea articolelor ce au ca subiect antisocialitatea feminină.

4.2. Studiul 2: Analiza de conținut a articolelor ce tratează subiecte legate de manifestarea comportamentelor antisociale de către femei, publicate în presa scrisă din România în intervalul 2012-2015

4.2.1. Repere metodologice ale analizei de presă

Intersul științific în identificarea mesajelor specifice transmise în legătură cu un subiect și scoaterii în evidență a unor patternuri specifice, mai ales când subiectele de presă vizează anumite categorii sociale, poate fi susținut și satisfăcut prin intermediul analizei media ulizată pentru „radiografierea” exhaustivă a tuturor componentelor ce contribuie la nașterea unui articol de presă. În mod particular o astfel de analiza ar trebui să acopere subiecte de interes și să descrie modul în care acestea sunt capturate și raportate, de către presă (pentru a face obiectul prezentului studiu), iar apoi prezentate publicului.

Mai ales atunci când vine vorba despre presă este foarte important ce fel de mesaje sunt prezentate și ce fel de mesaje sunt neglijate, pentru că în funcție de modul în care sunt abordate subiectele speciale, riscul care apare este acela de a crea o percepție distorsionată. În acest context, întrebarea care se naște este aceea referitoare la cât de multe dintre aceste mesaje sunt eronate? Iar când vine vorba de un comportament antisocial femeilor, cum este acest fenomen perceput de către public, prin "lentila" presei? Există contexte, cum ar fi aparteneța la gen, ce acordă circumstanțe atenunate acestui tip de comportament?

Astfel fie că se pune accentul pe surprinderea modului în care metaforele sunt utilizate în text, sau a modului cum întărirea sau repetiția unor anumite elemente aparținând „poveștii” prezentate publicului sunt utilizate, sau pe identificarea aspectelor pe care se pune accentul sau celor care sunt ignorate, pe referirile la intervalele temporale în care se discută anumite subiecte, sau pe identitatea jurnalistică a reporterilor ce scriu despre aceste subiecte, sau pe mesajele ce sunt transmise de către aceștia prin limbajul comun, toate aceste aspecte pot fi relevate, analizate și interpretate în cadrul analizei media și în mod specific al analizei de presă.

Principalele întrebări de cercetare

Având în vedere cele enunțate anterior, la întrebarea „Cum sunt percepute de către presă femeile care manifestă comportamente antisociale?”, unul dintre răspunsuri poate fi, ca personaje atipice pentru comiterea infracțiunilor, cu povești ce atrag o atenție media mai mare, în unele cazuri chiar disproporționată și de o factură specială, iar un altul ar suține că în general sunt prezentate la polul opus față de barbați, prin însăși natura comportamentelor lor antisociale ce au un specific aparte (prostituția, abandonul de familie etc), însă este nevoie de mult mai mult de atât pentru a analiza și descrie varietatea și complexitatea surprinse în articolele de presă referitor la manifestările antisociale ale femeilor. Tocmai din acest motiv, prin intermediul întrebărilor de cercetare s-a încercat surprinderea tuturor aspectelor cuantificabile atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, ce redau specificul în tratarea de către presa românească a subiectelor care au ca persoaneje principale femeile ce manifestă comportamente antisociale. Domeniul investigat fiind delimitat de către articolele de presă, analizate în vederea clarificării, înțelegerii și obținerii de răspunsuri la întrebări privind: Modul cum sunt descrise și interpretate de către presă comportamentele antisociale ale femeilor?, Ce informații sunt furnizate?, Dacă există trăsături specifice (comune sau particulare) care sunt evidențiate prin articolele de presă?, Dacă se pune accent pe “legea opoziției”, adică pe lucruri senzaționale în ceea ce privește faptele, autorii, victimele?, Dacă există diferențe în modul cum sunt prezentate femeile ce se abat de la normele sociale, de către fiecare ziar în parte și ce rol joacă genul în modul cum acestea sunt prezentate în media, De ce infracțiuni se fac vinovate?, Unde și când le-au comis?

De asemenea se vor urmări aspectele obiective și cele subiective în analizarea discursului presei scrise, care este considerată sursa exhaustivă de informare a mediei și care prin această calitate va asigura relevanță studiului comportamentului antisocial al femeilor așa cum este el reflectat în articolele publicate în jurnale (Wykes, 2001).

Pentru a continua demersul de investigare privind comportamentul antisocial al femeilor și pentru a răspunde la întrebările de cercetare, studiul de față își propune să aducă o notă de obiectivitate aceastei probleme, prin analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor activității publicistice. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv vor fi urmate etapele specifice unei analize media prin utilizarea unor termeni de căutare. Acești termeni au fost obținuți în cadrul primului studiu în urma derulării analizei categorial tematice cu privire la termenii care descriu cel mai bine comportamentul antisocial al femeilor.

A. Pașii parcurși în cadrul analizei de presă în vederea identificării articolelor pretabile a fi incluse în corpusul semantic

Pornind de la ideea conform căreia “cotidianul oferă un comentariu al actualității, o opinie și cuvintele potrivite pentru a o exprima” (Palicica, 2006)

1. Un prim pas l-a reprezentat alegerea surselor care să furnizeze materialul necesar constituirii corpusului semantic pe care se bazează analiza de presă, reprezentate de edițiile electronice a patru ziare naționale: Adevărul, Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, România Liberă. Aceste jurnale au fost selectate prin consultarea secțiunii Audit tiraje, a paginii web a Biroului de Audit Transmedia Română (BRAT), utilizâd criterii referitoare la:

• nivelul publicației – au fost alese ziare care abordează subiecte generale,

• pentru aria de acoperire a subiectelor și de difuzare a publicației – au fost selectate ziare naționale,

• criteriul periodicității – a luat în considerare faptul că, având în vedere subiectele de interes, ziarul să fie cotidian pentru a asigura un volumul necesar și suficient corpusului semantic

• alt criteriu l-au constituit tirajul și cifra de difuzare Tabelul nr. 4.2.1

Tabel 4.2.1 – Audit tiraje cotidiene selectate pentru analiza de presă

Sursa: http://www.brat.ro/audit-tiraje/cifre-de-difuzare/

Un alt motiv care a contribuit la alegerea celor patru jurnale, a fost faptul că toate sunt considerate ziare serioase, unul dintre ele având tradiție centenară (Adevărul), și celelalte având cel puțin un deceniu de apariție, iar limbajul și tonul utilizate în articolele publicate este unul serios și cu rol informativ (Fritz, 2007).

Deși în mod curent perioda de referință pentru o analiză de presă este de 6 luni, având în vedere faptul că presa din România nu abundă în articolele despre această categorie de femei, pentru a realiza o interpretare acurată și semnificativă din punct de vedere științific, perioada de referință avută în vedere pentru culegerea datelor a fost extinsă la 4 ani în intervalul ianuarie 2012 – decembrie 2015.

2. Ca urmare a stabilirii noțiunii de generalitate pentru sintagma „comportamentul antisocial al femeilor”, prin intermediul codării apriorice (Neuendorf, 2002), au fost identificați 12 termeni (etichete), ale căror categorii au fost stabilite pe parcursul anlizei și au fost restrânse până la obținerea exclusivității și exhaustivității, la minimul de sintagmă comprehensibilă și care vor fi utilizați ca termeni de căutare în această fază a cercetării.

3. Este necesar a fi menționat că pe lângă codarea implicită, etichetele au presupus un anumit grad de specificitate, implicat de faptul că acestea descriu comportamente infracționale, contravenționale sau antisociale specifice. Astfel asocierea noțiunii “femeie” cu etichete precum “violentă”, „drogată”, „prostituată/prostituție”, „agresivă”, „alcool”, „bârfă”, „minciună”, „abandon de familie”, „infractoare”, „pruncucidere”, „traficantă”, „furt” au generat căutări direcționate pe aceste mari domenii și nu a fost necesară, spre exemplu o reunire a etichetelor, acest lucru realizându-se așa cum a fost descris, în etapa de cercetare în care s-a realizat surprinderea noțiunilor de generalizare a termenilor ce urmează a fi utilizați ca termeni de căutare.

4. Termeni precum “minciună” sau “bârfă“ utilizați ca etichete de căutare au generat un eșantion nespecific de articole de presă și drept urmare au fost eliminate dintre elementele cu potential în construirea corpusului semantic al analizei.

5. Au fost de asemenea eliminate articolele care deși prin titlu corespundeau domeniului investigat, prin conținut nu erau relevante pentru obiectivul cercetării, cum a fost cazul articolelor din România Liberă pe tema abandonului de familie, care a generat 86 de rezultate fără ca vreunul să fie relevant pentru domeniul de cercetare (Fig. 35). În acest caz “eroarea” de căutare a fost posibilă datorită faptului că termenii folosiți sunt comuni și frecvent utilizați de către jurnaliști în articolele de presă.

6. Articolele selectate din jurnale au fost transformate, online în documente txt. prin intermediul paginii web http://document.online-convert.com/ pentru a putea fi prelucrate cu programul TROPES. În cazul ziarului Adevarul demersul a fost mai facil deoarece la momentul colectării articolelor pentru corpusul semantic, versiunea online a ziarului oferea și posibilitatea descărcării în format PDF. Astfel în timp ce documentul în format PDF a fost importat și transformat cu ușurință în format txt, în cazul celorlalte publicații textele articolelor au fost copiate de pe pagina online a ziarelor, transferate și transformate în documente word, care ulterior au fost importate și transformate în formatul txt pentru prelucrarea ulterioară. După transformarea documentelor pdf sau word, în formatul text au fost extrase titlurile pentru fiecare articol în parte și au fost transferate, în documente denumite ca atare (Anexele 9, 10, 11 și 12). Au fost de asemenea eliminate datele care nu aveau legatură cu articolul.

7. În următoarea etapă textul fiecărui articol a fost copiat și prin intermediul site-ului https://wordcounter.net/, au fost numerate cuvintele conținute de fiecare în parte.

8. După aceste operațiuni fiecare articol a primit o denumire ce conține genul persoanei care a scris respectivul articol (M sau F), numărul de cuvinte conținute, secțiunea din ziar în care apare articolul și titlul cu care a fost publicat.

9. Articolele au fost clasificate în funcție de anul de apariție, secțiunea în care apar în ziar, termenul de căutare utilizat pentru selecție (însoțit de numărul de rezultate generat de căutare) și publicația din care au fost selectate (Anexa 8).

10. Anii de apariție luați în considerare au fost, după cum s-a menționat, 2012, 2013, 2014, 2015 și deși au fost selectate și articole din anul 2016, având în vedere că în analiză s-a propus luarea în considerare a unui întreg an calendaristic acestea vor avea doar rol orientativ, nefăcând parte din corpusul semantic.

11. Au și existat situații în care termenii de cautare au generat rezultate anterioare perioadei de referință fapt ce a determinat eliminarea acestora din corpusul semantic.

B. Analiza cantitativă a corpusului semantic

Din considerente practice, pentru ca volumul corpului semantic să corespundă normelor privind analiza cantitativă și calitativă și pentru a putea răspunde întrebărilor de cercetare, inițial au fost luate în considerare toate articolele rezultate în urma căutării cu ajutorul termenilor prestabiliți (Davies et al, 2011). Însă la o analiză amănunțită, deși aceste articole conțineau în titlu sau în text, termenii de căutare, subiectul abordat nu corespundea domeniului vizat așa încat s-a procedat la eliminarea lor pe criteriul lipsei de semnificație (Namey et al, 2007)

Tabel 4.2.2 – Numărul de rezultate generat de termenii de căutare

În tabelul de mai sus se poate observa că ziarul Evenimentul Zilei a furnizat, per ansamblu, în urma căutării cel mai mare număr de articole, deși unii dintre termenii cheie nu au generat niciun răspuns, Adevărul și România Liberă au generat rezultate pentru fiecare dintre termenii de căutare, deși în cazul României Libere termenul de căutare „abandon de familie” a generat 83 de rezultate din care nici măcar unul nu a fost reprezentativ pentru tematica analizei, iar Jurnalul Național a furnizat cele mai puține rezultate atât din punct de vedere numeric, cât și al reprezentativității pentru termenii de căutare. În cazul ultimului jurnal au fost însă generate rezultate pentru perioada anterioară celei incluse în studiu, care deși erau semnificative nu au fost luate în considerare.

Selectarea articolelor reprezentative pentru analiză

După eliminarea celor ce nu prezentau interes pentru studierea comportamentului antisocial al femeilor așa cum reiese acesta din presa scrisă, numărul de articole s-a redus considerabil, însă deși corpusul semantic a avut de pierdut la capitolul volum, câștigul înregistrat a fost în ceeace privește reprezentativitatea și semnificația conținutului articolelor și titlurilor pentru tematica propusă pentru cercetare.

Astfel pentru termenul cheie “femeie agresivă”, dintre cele 74 articole relevate inițial în urma procesului de selecție au rămas valabile doar 4, din numărul cel mai mare (68 de articole), furnizat de către România Liberă, niciun articol nefiind semnificativ.

Același lucru s-a înregistrat, așa cum menționam anterior, și în cazul sintagmei “abandon de familie femei”, ceea ce poate indica faptul că presa asociază mai frecvent acest fenomen cu părintele de gen masculin, decât cu cel de gen feminin, ceea ce dă naștere acestei diferențe între volumul și semnificația articolelor referitore la acest subiect.

În ceea ce privește termenul “drogată”, situația se prezintă similar, din cele 126 articole luate în considerare inițial, doar 28 corespunzând criteriului reprezentativității. Această situație este posibilă, deoarece termenul este utilizat în limbajul curent la modul peiorativ, comportamentele asociate acestui tip de manifestare, nereferindu-se strict la consumul de droguri, ci și la atitudini, stări, manifestări neconforme, care presupun o detașare de realitate și care sunt interpretate în acest context al consumului de substanțe ce alterează starea de conștiință.

Femeile și consumul de alcool, deși asocierea a generat initial 384 de rezultate, ziarul România Liberă părând a acoperi preponderent acest subiect, ca urmare a selecției, doar 31 de articole vorbesc efectiv despre consumul de alcool de către femei ca și comportament ce contravine normelor sociale.

Tabel 4.2.3 – Numărul de articole reprezentative pentru termenii de căutare

Violența feminină este un alt subiect care la prima vedere pare să preocupe presa din România, însă când vine vorba despre conținutul articolelor, doar 4 din cele 340 de articole vorbesc efectiv despre acest subiect. În cazul furturilor comise de femei, dintre cele 382 de articole, furnizate în mare parte, ca și în celelate cazuri, de ziarul România Liberă, și care ulterior nu a generat niciun articol relevant nici pentru acest tip de conduită, în urma selecției se regăsesc doar 125 de articole, în care este abordat acest subiect de interes.

În cazul termenului “infractoare”, doar un sfert (26) din cele 101 de articole generate de căutare cu ajutorul acestui termen, au fost reținute pentru analiză, deși la o primă vedere termenul cheie pare a fi mai specific și mai bine definit în ceea ce privește categoriile de femei pe care le vizează.

Termenul care a generat cel mai mare număr de rezultate în urma căutării și totodată cel mai mare număr de articole semnificative, este cel de “prostituată”, asociat cel mai frecvent ca și în cazul definirii termenilor de către loturile de polițiști, studenți și femei ce executau pedepse privative de libertate, cu manifestările antisociale de comportament specifice femeilor. Astfel dintr-un număr initial de 1190 de articole rezultate în urma căutării cu acest cuvânt cheie, de data aceasta au fost selectate pentru analiză, un număr de doar 195 de articole, Evenimentul Zilei furnizând inițial cele mai multe articole (618) din care au fost selectate 78, iar România Liberă 314 din care doar 11 corespundeau ca și semnificație domeniului de cercetare.

“Pruncuciderea”, contrar gravității implicate de fapta săvârșită de o persoană care are calitatea de mamă, și care contrazice astfel nu doar normele sociale, ci și legile biologice, prin manifestare acestui tip de comportament, nu reprezintă un subiect care să preocupe major presa din România. Pe perioada celo patru ani, luați ca reper temporal în analiză, s-au scris 100 de articole ce conțin acest termen, dintre care doar aproximativ jumătate (45), reprezintă interes și semnificație pentru această tematică.

“Traficantă”, utimul dintre termenii care au generat rezultate în urma căutării după termenii prestabiliți, a înregistrat un număr de 51 de articole, dintre care 16 sunt semnificative, însă având în vedere că acest tip de infracțiune este relativ nou în rândul persoanelor de gen feminin, putem considera că a suscitat un interesul presei și implicit jurnaliștilor.

Din comparațiile efectuate cu privire la volumului inițial de articole destinate a face parte din corpul semantic și cel rezultat în urma selecției, se pot observa că pe parucrsul celor patru ani numărul cel mai mare de articole (1307) a fost furnizat, la o primă evaluare de către ziarul Romania Liberă, urmat de Evenimentul Zilei (807 articole), de Adevărul (730) și de Jurnalul Național (58), însă ca urmare a aplicării și a altor criterii în afara celui prin care se solicita ca în conținutul articolelor sau titlurilor să se regăseasca termenii de căutare, numărul itemilor selectați pentru analiza de presă s-a diminuat considerabil, clasamentul jurnalelor în ceea ce privește furnizarea de articole cu conținut semnificativ modificându-se dramatic. Astfel România Liberă care părea sursa principală a articolelor referitoare la comportamentul antisocial al femeilor se regăsesște pe ultimul loc cu doar 14 articole din totalul celor 1307, Pe locul trei se situează Jurnalul Național, care se menține în limite diferența între articolele rezultate în urma căutării, nefiind mult diferită de cea dată de selectarea articolelor (58/16), pe locul doi se menține Evenimentul Zilei care însă înregistrează o diferența majoră (696) între volumul inițial de articole și cel final iar pe locul întâi se situează Adevărul, în cazul căruia aproape jumătate din rezultatele obținute în urma căutării cu ajutorul termenilor cheie s-au menținut și în urma selecției, din cele 730 de articole, 327 fiind importante pentru studiu.

În ceea ce privește contribuția fiecărui ziar la eșantionul de articole obținut ca urmare a căutării și menținut în urma procesului de selectare a articolelor, proporțiile se prezintă astfel: inițial articolele din ziarul Romania Liberă reprezentau 45% din volumul total de articole, pentru ca ulterior ziarul să înregistreze doar 3% articole semnificative, Jurnalul Național a înregistrat o creștere de la 2% în eșantionul inițial, la 3% în eșantionul final, Evenimentul Zilei prezintă o diferența mică de procente de la 28% din volum, cât reprezentau articolele inițial, la 24% în eșantionul final, iar Adevărul aproape și-a triplat proporția în cadrul eșantionului selectat pentru analiză, de la 25% din volum, la 70% în varianta finală.

Fig. 4.2.1 – Comparație între volumul articolelor rezultate în urma căutării după termeni cheie și volumul articolelor semnificative pentru analiza de presă

Având în vedere aceste aspecte se poate concluziona că în ceea ce privește comportamentul antisocial al femeilor, cea mai sigură sursă de informare din punct de vedere al acurateții informației și conținutului știrii o reprezintă ziarul Adevărul, în timp ce ziarul România Liberă se situeză la polul opus, acest fapt putând fi interpretat în contextul reprezentării media, ca o tendință de a furniza articole de formă, cu lacune semnificative în ceea ce privește fondul, prin calitatea informației și conținutul articolului.

După cum s-a putut observa în Tabelele 4.2.2 și 4.2.3, în cazul unora dintre termenii cheie, căutarea nu a relevant niciun articol corelat acestora, faptul datorându-se absenței din peisajul media, în anumite intervale temporale (ani), a subiectelor conexe domeniului termenului de căutare. Astfel încât, ca urmare a ajustării volumului articolelor ce contribuie la construirea corpului semantic, necesar analizei de presă, ținând cont de faptul că recomandările vehiculează ca număr necesar și relevant pentru scopul acesteia, între 100 și 200 de articole pentru fiecare termen cheie, pentru unii dintre aceștia nu va fi posibilă realizarea analizei propiu-zise așa încât, vor face doar obiectul unei evaluări contextuale.

Frecvența de apariție a termenilor de căutare în articolele din ziare

Un alt aspect urmărit în cadrul analizei cantitative este acela al frecvenței de apariție a termenilor de căutare și distribuției acestora pe ani, în cazul fiecăruia dintre ziarele selectate.

Despre “agresivitatea” femeilor există articole în Evenimentul Zilei, câte unul în anii 2012 și 2014 și tot câte unul în Adevărul în anii 2015, 2015.

“Abandonul de familie” este tratat în cadrul ziarului Evenimentul Zilei în 4 articole, toate apărute în anul 2014 și în ziarul Adevărul în 9 articole, 5 apărute în anul 2012 și 4 în 2013, în anii 2014 și 2015 acest subiect fiind inexistent.

Termenul “drogată” prin versatilitatea oferită utilizării termenului în societatea actuală, este prezent în ziarul evenimentul Zilei în toți cei patru ani ai intervalului 2012-2015, cu 8 articole (3/2012, 2/2013 și 2014 și 1/2015). Adevărul conține articole în anii 2012/2, 2013/2, 2014/1, iar în anul 2015 niciunul. În cazul acestui termen Jurnalul Național a publicat un singur articol semnificativ în anul 2015.

„Consumul de alcool” de către femei, ca și comportament ce contravine normelor sociale a fost dezbătut doar în ziarul Adevărul prin intermediul a 17 articole în anul 2012, 6 în 2013, 2 în 2014 și 6 în 2015, în celelalte ziare neapărând nicio referire la acest subiect. După cum se poate observa și în cazul ziarului Adevărului, interesul a descrescut din anul 2012, către sfârșitul perioadei.

Tabel 4.2.4 – Distribuția articolelor în jurnale în funcție de frecvența de apariție raportată la anii luați în considerare pentru studiu

Violența feminină face de asemenea obiectul știrilor doar în cadrul jurnalului Adevărul, unde este abordată în 4 articole 3 în 2014 și 1 în anul 2015.

Furtul, ca infracțiune comisă de femei, este dezbătut amplu în numeroase articole tot de către ziarul Adevărul prin intermediul a 62 de articole în anul 2012, 27 în anul 2013, 23 în 2014 și 10 în 2015. Și în acest caz interesul pentru subiect a descrescut semnificativ. Jurnalul Național tratează acest subiect cu câte un articol în fiecare dintre anii 2012, 2013 și 2014, celelalte două ziare nepublicând niciun articol referitor la acest subiect, ce face parte din realitatea vieții cotidiene și pe măsura trecerii timpului a devenit mai acut. În acest context se poate observa, așa cum s-a menționat și anterior discrepanța între realitatea înregistrată de către autoritățile statului și modul cum presa prezintă acest fenomen, despre care s-ar putea crede că este izolat, sau inexistent.

Termenul “infractoare” a relevant, în urma căutării cu acest termen cheie, articole în trei, din cele patru ziare. Subiectul nu este însă abordat pe larg în niciunul dintre acestea, Evenimentul Zilei publicând 11 articole (3 în 2012, 3 în 2013, 1 în 2014 și 4 în anul 2015), Adevărul tot 11 (6 în 2012, 1 în 2013, și câte 2 în 2013 și 2014), iar Jurnalul Național câte unul în fiecare dintre cei 4 ani. Faptul surprinzător este că deși prin definiție termenul înglobează în sine o multitudine de manifestări comportamente infracționale, în limbajul jurnalistic acesta pare să fie extras din contex și tratat ca atare.

“Prostituția” ocupă cel mai mare volum în ceea ce privește articolele de presă ce au ca personaje principale femeile și subiectul este tratat în fiecare dintre ziare, după cum urmează: Evenimentul Zilei conține 36 de articole în anul 2012, 16 în 2013, și câte 13 în anii 2014 și 2015, Adevărul a publicat 46 de articole în 2012, 23 în 2013, și câte 15 în anii 2014 și 2015, România Liberă 6 în 2012, 3 în 2013 și 2 în 2015, iar Jurnalul Național 3 în 2012, câte unul în 2013 și 2015 și 2 în 2014. După cum se poate observa deși toate cele patru ziare, au publicat (cu o singură excepție a României Libere în 2014) mai multe sau mai puține articole legate de acest subiect în fiecare dintre cei patru ani și în cazul acestui termen trendul este descendent, numărul articolelor scăzând semnificativ cu trecerea anilor, astfel încat în anul 2015 s-a scris cel mai puțin, despre acest subiect prin raportare la toți cei patru ani.

“Pruncuciderea” deși reprezintă un subiect de gravitate extrema, nu a beneficiat de o abordare corespunzătoare în subiectele de presă, ce au avut mai ales aspectul unei știri de informare, nu de dezbatere a unui subiect de importanță socială maxima. Astfel s-a discutat despre acestă temă de către Evenimentul Zilei în 4 articole în anul 2012, 2 în 2013 și 2 în 2015. Adevărul a avut publicate articole referitoare la acest subiect în fiecare an, 11 în 2012, 3 în 2013, 13 în 2014 și 9 în 2015, România Liberă doar un articol în 2013, iar Jurnalul Național niciunul.

Ultimul termen de căutare “traficantă”, deși mai nou vehiculat în legătură cu infracțiunile comise de femei la noi în țară, a prezentat interespentru presă, acordându-i-se atenție în 7 articole de către Evenimentul Zilei, câte 2 în anii 2012, 2013 și 2015 și unul în 2014. În ziarul Adevărul doar în anii 2012, 2013 și 2014, prin 3 și respectiv câte 2 articole pe an, iar în România Liberă și Jurnalul Național în câte un articol în anii 2014, respectiv 2015.

Și în cazul analizei frecvenței și distribuției pe ani (Tabelul 4.2.4), se poate observa că ziarul Adevărul are cea mai mare arie de acoperire temporală, cu cele mai multe articole dedicate subiectelor corespondente termenilor de căutare, însă cum am menționat anterior și în cazul acestui ziar de la an la an intersul pentru subiectele legate de comportamentele antisociale ale femeilor pare să fi descrescut, în detrimentul informării și prezentării realității obiective. Se verifică astfel ipoteza conform căreia criteriile presei, când vine vorba despre importanța atribuită anumitor subiecte, diferă considerabil de criteriile impuse de realitatea trăită, astfel încât deși la nivelul percepției comune unele fenomene dintre cele prezentate anterior au luat amploare, scăderea sau inexistența interesului presei pentru aceste subiecte distorsionează modul cum este perceput impactul acestora asupra societății.

Analiză comparativă pe ani – diferențe în abordarea topicelor

Pentru majoritatea termenilor de căutare nu se poate realiza o analiză comparativă pe ani de apariție a articolelor corespunzătoare în presă, nici în cazul publicațiilor diferite, nici chiar în cazul aceluiași ziar, deoarece pentru unele dintre domeniile corespondente termenilor cheie nu s-au publicat articole de către niciun ziar în anumiți ani.

Astfel în anul 2012 în cadrul celor patru ziare luate în considerare pentru prezentul studiu subiectul abordat cel mai frecvent a fost cel legat de prostituție cu 91 de articole publicate și cel al furturilor comise de femei cu 63 de articole publicate în anul 2012 în toate cele patru ziare. Domeniul ce a rămas neacoperit din punct de vedere jurnalistic neînregistrând în anul 2012 niciun articol este acela al violenței femeilor. Per total numărul articolelor în care s-a discutat despre comportamentul antisocial al femeilor în anul 2012 este de 212 articole.

În anul 2013 subiectele de interes au vizat aceleași domenii ca și în anul 2012, anume prostituția cu 42 de articole dedicate și furtul cu 28 de articole publicate în presa anului respectiv. Nu au fost abordate deloc subiecte legate de agresivitatea și violența femeilor, aceste comportamente neconstituind unele de interes pentru scrierea unor articole care să la descrie sau analizeze. Numărul total de articole a scăzut față de anul anterior, în anul 2013 fiind publicate doar 99 de articole cu referire la comportamentul antisocial al femeilor.

În ceea ce privește anul 2014 intersul major l-au reprezentat aceleași subiecte ca și în anii 2012 și 2013, doar că volumul articolelor cu referire la subiecte legate de prostituție și furt au scăzut considerabil, la 30 de articole, respectiv 24 articole. De altfel pe parcursul anului numărul total de articole dedicate conduitelor antisociale manifestate de femei a fost de 89.

În anul 2015 interesul pentru aceste subiecte a scăzut și mai mult înregistrându-se un număr total de doar 71 de articole, axate preponderent ca și în ceilalți ani pe analizarea fenomenului prostituției, 31 de articole și furtului, ca infracțiune comisă de femei, cu 11 articole. Domeniul absent din presa anului 2015 l-a constituit abandonul de familie, ce nu a mai facut obiectul niciunui articol, deși cu siguranță fenomenul nu a dispărut din societatea românească.

Tabel 4.2.5 – Analiză comparativă pe ani a articolelor publicate în cele patru jurnale

La o simplă observație se remarcă faptul că numărul total de articole publicat în anul 2015, cu privire la comportamentul antisocial al femeilor reprezintă doar o treime din numărul total de articole publicate în anul 2012 (Tabel 4.2.5). Drept urmare pentru anii 2014 și 2015 nu va fi posibilă analiza calitativă a articolelor publicate, deoarece numărul total al acestora nu se ridică la 100 și astfel nu pot îndeplini criteriul consistenței volumului corpului semnatic. Ca ani vor fi luați în considerare spre analiză doar 2012 și 2013, iar în ceea ce privește termenii cheie ce descriu domenii de interes pentru presă vor fi analizați doar cei cu fecvență cea mai mare de apariție în articole de presă, cum este cazul termenului “prostituată” și a sintagmei referitoare la „furtul savârșit” de femei ce vor fi analizate corespunzător, utilizând corpusul semantic obținut prin reunirea tuturor articolelor apărute în cadrul celor patru publicații urmărite.

Secțiunea de publicare a articolului

Criteriul importanței atribuită subiectului este reflectat și de secțiunea din ziar în care sunt publicate articolele. În ceea ce privește articolele relevate în urma căutării cu termeni cheie, în funcție de structurarea pe secțiuni a ziarului în care au fost publicate, pot fi descrise și interpretate în context.

Evenimentul Zilei, varianta online, prezintă în structura sa secțiunea Actualitate care subscrie multe subcategorii (Tabel 4.2.6). Unele dintre articolele luate în considerare în vederea derulării studiului privind comportamentul antisocial al femeilor, se înscriu în această regiune a ziarului, cu articolele din secțiunea generarală privind Actualitatea (25 de articole) în care sunt tratate subiecte precum agresivitatea, consumul de droguri și prostituția și în subsecțiuni cum ar fi cea de Evenimente, în care se discută despre femeile traficante, Administrație locală, ce conține subiecte vizând majoritatea termenilor de căutare, zona de Social în care numărul articolelor este foarte redus, ceea ce poate fi interpretat ca o susținere a ideii că aceste comportamente neconforme ale femeilor nu provin din această zonă și nu au la bază aspecte sociale. Altă secțiune căreia îi corespund numeroase articole și în care se tratează subiecte cum ar fi traficul, prostituția, infracțiunile comise de către femei și consumul de droguri este secțiunea Justiție. În secțiunea Special și în secțiuni precum Internațional, Vedete, Fără perdea și cea a știrilor din București sunt tratate subiecte legate de prostituție (în 5 dintre secțiunile enumerate) iar în două dintre ele subiecte legate de pruncucidere. Alte secțiuni în care se mai regăsește câte un subiect legat de conduitele antisociale ale femeilor este secțiunea de Opinii, Panoramă și Sport, în care se abordează subiectul consumului de droguri și infracțiunilor comise de femei.

Tabel 4.2.6 – Secțiunile ziarului Evenimentul Zilei și numărul de articole subscrise acestora

După cum se poate observa volumul cel mai mare de subiecte se regăsește în prima parte a jurnalului, ceea ce indică faptul că articolele publicate ce conțin termenii cheie, au prezentat importanță pentru jurnaliștii Evenimentului Zilei, fiind incluse în secțiunile importante ale ziarului.

Ediția online a ziarului Adevărul, conține secțiuni precum cea privind Știrile locale ce a furnizat în cazul studiului de față cele mai multe articole (219), acoperind domeniile tuturor termenilor de căutare (Tabel 4.2.7). În cazul acestei secțiuni cele mai multe articole s-au scris cu privire la infracțiunile de furt comise de către femei, urmate de subiectele legate de prostituție și la o oarecare distanță de cele privind pruncuciderea și consumul de alcool de către femei. O altă secțiune din care provin un număr important de articole este secțiunea News structurată în subsecțiuni precum cea de Evenimente, de știri din București, zona de știri vizând domeniul Social și Sport. Subsecțiunea Eveniment conține cele mai multe articole din secțiunea News cu subiecte legate de furt, infracționalitate feminină, prostituție și pruncucidere. Secțiunile Internațional și Life Style abordează preponderent subiecte cum ar fi prostituția.

Tabel 4.2.7 – Secțiunile ziarului Adevărul și numărul de articole subscrise acestora

Așadar subiectele cărora li se acordă cea mai mare importanță în cadrul jurnalului Adevărul se referă la infracțiunile de furt comise de femei și fenomenul prostituției, fapt ce va fi luat în considerare în analiza calitativă a articolelor de presă, deoarece volumul articolelor oferite de acest jurnal respectă criteriul minimului de 100 de articole referitoare la un subiect, necesare unei analize de presă obiectivă.

În cazul ziarului România Liberă, căutarea după termenii cheie a generat ca rezultate articole cuprinse în principalele secțiuni ale acestui jurnal (Tabel 4.2.8). Majoritatea articolelor, puțin numeroase de altfel, se regăsesc în secțiunea Eveniment, iar celelalte secțiuni cum ar și știrile Locale, Internaționale, legate de Instituții, Revista presei, Fapt Divers și secțiunea Internațional au generat 2 și respectiv câte un articol pentru fiecare dintre ultimele patru categorii menționate. Subiectele abordate în acest jurnal, corespondente studiului prezent, se circumscriu fenomenului de prostituției și mai sunt de asemenea bifate prin câte un articol subiecte legate de pruncucidere și trafic.

Tabel 4.2.8 – Secțiunile ziarului România Liberă și numărul de articole subscrise acestora

Având în vedere volumul redus al articolelor, chiar dacă subiectele corespondente termenilor de căutare au fost tratate în secțiuni diverse ale jurnalului, interesul redus al jurnaliștilor pentru aspectele legate de comportamentul antisocial al femeilor transpare din faptul că în cei patru ani, numărul articolelor legate de acest fenomen a fost extrem de redus.

Ediția online a Jurnalului Național conține o secțiune de Știri structurată în subsecțiunile Observator și știri Externe și o secțiune de Reportaje, ce au furnizat principalele rezultate în urma căutării după termenii cheie în cazul acestui ziar (Tabel 4.2.9). Cele mai multe articole se regăsesc în cadrul secțiunii Observator (10 articole) și a știrilor Externe (5 articole) subiectele de interes fiind reprezentate de infracțiunile de furt comise de către femei, statutul de infractoare și prostituție. În cadrul acestui jurnal se regăsește singurul Reportaj dintr-o perioadă de patru ani raportată la cele 4 jurnale, iar acesta are, de asemenea, ca subiect prostituția.

Tabel 4.2.9 – Secțiunile ziarului Jurnalul Național și numărul de articole subscrise acestora

Ca și în cazul României Libere, deși numărul articolelor furnizate de către aceste jurnale este redus, prin amplasarea pe care au primit-o articolele referitoare la subiectele de interes pentru studiu, în cadrul ziarului, se poate concluziona că atât cât li s-a acordat, atenția a fost concentrată pe principalele subiectele ce țin de comportamentul antisocial al femeilor.

Numărul cuvintelor utilizate în articole

Un alt nivel de cuantificare a datelor incluse în analiza de presă, îl reprezintă numărul de cuvinte utilizate în articole pentru descrierea situațiilor ce au semnificație corelată tematicii de cautare. Numărul total de cuvinte folosite în articolele de presă, în intervalul 2012 -2015, pentru a descrie comportamentul antisocial al femeilor este de 171.509 cuvinte, iar reprezentarea grafică reprezentată în centile este redată în (Fig.4.2.2).

După Neuman (1992) articolele de presă pot fi împărțite în scurte între 200-600 de cuvinte, medii 600-800 de cuvinte și extinse (lungi) înre 900 și 1800 de cuvinte. Datele de mai sus pot fi interpretate utilizând acest criteriu, al importanței acordate subiectului prin folosirea unui volum cât mai mare de cuvinte în scrierea textului articolului.

Se poate observa că cele mai numeroase articole se înscriu în categoria cuprinsă între 100 și 199 de cuvinte și cele singulare în categoria celor cu peste 300 de cuvinte. Un volum semnificativ de articole este conținut și de categoria cuprinsă între 200 și 299 de cuvinte (128 de articole), numărul articolelor descrescând treptat atunci când discutăm despre categoriile ce conțin 300, 400, 500, 700,800 și peste 2000 de cuvinte. Interesant este faptul că un număr semnificativ de articole se regăsește în categoria cu peste 1000 de cuvinte, 23 de articole, comparativ cu cele ale altor articole cu volum mediu. Această categorie de articole demonstrează ca interesul pentru un subiect determină concentrarea autorului asupra sa și augmentarea firească a numărului de cuvinte utilizate în descrierea lui.

Fig. 4.2.2 – Clasificarea articolelor în funcție de numărul de cuvinte utilizate și numărul de articole corespondente categoriilor generate de acest criteriu

În cazul cercetării efectuate cu privire la comportamentul antisocial al femeilor, despre fiecare dintre termenii de căutare s-a discutat în articolele publicate de către fiecare ziar, conform cifrelor din Tabelul 4.2.10 și Figura 4.2.3.

Tabel 4.2.10 – Raportul între volumul cuvintelor utilizate și numărul de articole corespondente termenilor de căutare, publicate în jurnale

Despre agresivitatea femeilor s-a scris în 4 articole, din două ziare, utilizându-se un total de 1.718 cuvinte pentru a descrie conduitele aferente acestui tip de comportament.

Abandonul de familie a fost tratat tot în 2 dintre cele patru ziare, într-un număr de 13 articole care conțin un număr de 5.343 de cuvinte.

Consumul de droguri, în cazul femeilor, face obiectul, în perioada 2012-2015, a 14 articole, distribuite în 3 ziare, pentru care s-au utilizat 7.307 cuvinte.

Alcoolul și consumul de alcool de către femei a fost abordat în 31 de articole, toate publicate în cadrul aceluiași ziar și numărul de cuvinte alocat descrierii acestui subiect a fost de 5.816 cuvinte.

Violența adiacentă comportamentului antisocial manifestat de femei, a fost abordataă doar în 4 articole în cadrul aceluiași ziar, iar numărul de cuvinte utilizate a fost de 2.045.

În cazul furtului, ca infracține comisă de persoane de gen feminin, numărul articolelor dedicate în ziare a fost de 125, în două dintre cele patru ziare, iar ca număr de cuvinte utilizate se situează pe locul doi printre termenii de căutare ce vizează studiu de față, cu un număr de 25.320 de cuvinte utilizate.

Femeia a fost descrisă ca “infractoare” în 26 de articole, publicate în trei ziare, prin intermediul a 16.739 de cuvinte.

Termenul care se află pe primul loc în clasamentul termenilor de căutare ce au generat cele mai multe rezultate reprezentative și în legătură cu care s-au publicat cele mai multe articole în presa, în intervalul de patru ani ce face obiectul prezentei cercetări, este acela de “prostituată”, căruia i-au fost dedicate 195 de articole distribuite în toate cele patru ziare, acestea cumulând un număr de 86.004 cuvinte.

Deși reprezintă cel mai grav comportament antisocial conținut în lista termenilor de căutare, despre pruncucidere s-a discutat doar în trei ziare, prin publicarea unui număr de 45 de articole, în care s-au utilizat 13.180 de cuvinte.

Un termen nou apărut în perisajul comportamentelor antisociale ale femeilor este acela de “traficantă”, ce a fost utilizat doar în 16 articole, dar căruia i s-a atribuit spațiu de publicare în fiecare dintre cele patru jurnale și căruia, prin comparație cu alți termeni, i s-a atribuit, pentru descriere, un număr mediu de cuvinte (conform clasamentului termenilor cheie utilizați în cautare) și anume 8.037.

Fig. 4.2.3 – Numărul total de cuvinte utilizat în articolele ce au ca subiect principalii termeni de căutare

Dacă se utilizează ca modalitate de cuantificare a interesului acordat de presă subiectelor aferente domeniilor descrise de către fiecare termen de căutare (cheie), conform clasificării oferite de Neuman, se poate observa că prin raportarea numărului total de cuvinte ce descriu un termen, la numărul de articole de presă ce au fost publicate în legătură cu acesta, clasamentul rezultat în urma numărării cuvintelor utilizate, diferă de cel raportat la media cuvintelor utilizate (Figura 4.2.3 și Figura 4.2.4 ).

Astfel doi dintre termenii de căutare sunt excluși din start din această clasificare neîndeplinid criteriul referitor la minimum de cuvinte necesar pentru a descrie un articol scurt (între 200-600 de cuvinte). Este vorba despre agresivitatea femeilor și despre consumul de alcool, a căror medie per articol publicat este 123, respectiv 188 de cuvinte.

Între termenii care fac obiectul unor articole scurte de presă se numără majoritatea termenilor de căutare, în ordine crescătoare, după cum urmează: furtul, ca infracțiune săvârșită de femei (203 cuvinte per articol), pruncuciderea (293 de cuvinte per articol), abandonul de familie (411 cuvinte/articol), prostitutuția (441cuvinte/articol), traficul (502 cuvinte/ articol), violența feminină (511 cuvinte/articol), consumul de droguri (522 cuvinte/articol).

Fig. 4.2.4 – Media cuvintelor utilizate în fiecare dintre articolele ce au ca subiect principalii termeni de căutare

Singurul termen de căutare ce se înscrie conform criteriului numărului de cuvinte utilizate per articol, în rândul celor generatoare de articole medii este acela de “infractoare”, a cărui medie este de 644 de cuvinte utilizate per articol. În ceea ce privește articolele lungi, dacă este să luăm în considerare ca și criteriu media de cuvinte utilizată pentru un articol, în cazul descrierii comportamentului antisocial feminin nu avem nici măcar un singur articol de acest fel.

Astfel dacă se iau spre analiză cei patru termeni de căutare, ce au cumulat în cei patru ani de publicare peste 10.000 de cuvinte în 391 de articolele apărute în presă, se observă că termenul “prostituată” (86.004 cuvinte), “furt femei” (25.320 cuvinte), “infractoare” (16.739) și „pruncucidere” (13.180 cuvinte), și-au schimbat poziția în clasament sau au fost eliminate în urma calculării mediei de cuvinte utilizate pentru fiecare articole în parte, după cum urmează: “infractoare” aflat iniațial pe locul 3, se află acum pe prima poziției cu o medie de 644 cuvinte/articol fapt explicabil prin aceea că termenul subscrie o largă varietate de termeni ce descriu comportamente ce contravin normelor impuse de societate și prin generalizare acesta este util și mult mai facil de utilizat atunci când se scriu articole despre femei ce manifestă comportamente antisociale, fiind și singurul termen în legătură cu care s-au scris articole mai extinse ca spațiu ocupat în cadrul publicațiilor. Un alt termen ce se regăsește în ambele clasamente este acela de “traficantă”, care își menține poziția a patra și în calsamentul referitor la numărul total de cuvinte utilizate, cât și în cel bazat pe calcularea mediei cuvintelor utilizate. Cât despre termenii “prostituată” și “pruncucidere”, deși au întrunit un număr mare de articole dedicate în presă și un număr la fel de mare de cuvinte utilizate în acestea, tocmai acest raport a făcut inconsistent și nereprezentativ conținutul articolelor, deoarece o medie redusă de cuvinte per articol, implică un spațiu redus și o importanță asemenea, acordată respectivelor subiecte.

Prin opoziție, deși s-a scris puțin despre domeniile pe care le reprezintă și numărul articolelor a fost de asemenea redus, se pare că în ceea ce privește subiecte cum ar fi violența manifestată de femei și consumul de droguri, aceste subiecte au fost tratate cu un mai mare interes și abordate cu mai mare implicare din partea jurnaliștilor.

Lungimea textului unui articol, exprimată în numărul de cuvinte utilizate, reprezintă așadar un criteriu definitoriu în măsurarea importanței acordate subiectelor de presă, însă după cum se poate observa chiar și în cazul termenilor de căutare aflați pe primele locuri ca număr de cuvinte utilizate pentru descrierea comportamentelor aferente, deși la prima vedere s-au utilizat multe cuvinte și s-au scris multe articole, acestea nu prezintă consistența necesară (fiind cel mai frecvent vorba despre câteva rânduri scrise în legătură cu acel subiect) pentru a se număra printre subiectele abordate cu consecvență și seriozitate, având mai mult aspectul unor scurte informări cu referire la subiectul respectiv.

Distribuția în funcție de gen a autorilor articolelor

Revenind asupra descrierii modului de sistematizare a datelor de analiză, din numărul total de 473 de articole selectate în urma procesului de căutare a termenilor cheie și după efectuarea operațiilor de reducere a volumului de date pe criteriul semnificației, se poate observa distribuția pe genuri a autorilor articolelor, în tabelul de mai jos. În eșantionul prelevat pentru perioada 2012-2015, există articole scrise de persoane de gen masculin (M), articole scrise de persoane de gen feminin (F) și articole nesemnate de către un autor, acestea fiind notate ca neutre/necunoscute și drept urmare atribuindu-se în mod simbolic inițiala (N).

O analiză empirică asupra originilor articolelor relevante pentru termenii de căutare din publicațiile incluse în studiu, relevă faptul că cazul Evenimentului Zilei proporția a articolelor scrise de persoane de gen masculin este de 60 în patru ani, a celor scrise de persoane de gen feminin de 52 și a articolelor în cazul cărora nu sunt specificați autorii doar de de 6 articole, în același interval temporal.

Adevărul a publicat pe perioada celor patru ani, 131 de articole scrise de persoane de gen masculin, 114 scrise de persoane de gen feminin și 78 fără autor specificat (N).

Ultimele două publicații cuprind foarte puține articole semnificative în raport cu termenii de căutare, România Liberă 1/M, 5/F, 7/N, iar Jurnalul Național 5/M, 5/F și 6/N.

Aceste rezultate infirmă, așa cum s-a menționat anterior, teoriile vehiculate în literatura de specialitate, mai ales cea americană și anglo-saxonă, conform cărora numărul articolelor scrise de persoane de gen feminin, ar fi mai redus decât cel al articolelor scrise de persoane de gen masculin, tocmai datorită statutelor multiple pe care femeia le are în societate (mamă, soție, angajată) și care ar reprezenta un impediment în afirmarea profesională ca jurnalist (Burton 2010). În presa din România lucrurile stau diferit în sensul că în perioada destul de generoasă, de 4 ani, luată în calcul pentru prezentul studiu, în cele patru jurnale cu arie de acoperire națională, raportul între autorii de articole este aproape egal în ceea ce privește criteriul gen, la 197 de articole scrise de persoane de gen masculin, corespunzându-le un număr de 176 de articole scrise de persoane de gen feminin, iar din datele obținute chiar dacă articolelor ale căror autori nu sunt cunoscuți li s-ar atribui paternitatea unui gen sau altuia, raportul nu ar avea foarte mult de suferit.

Tocmai având în vedere această specificitate a presei din România, în cadrul analizei calitative, se va avea în vedere și interpretarea datelor în contextul percepției unor comportamente antisociale prin prisma apartenenței la gen a autorilor articolelor din presă, pentru a observa dacă există diferențe majore în modul cum abordează subiectele de presă.

Fig. 4.2.5 – Contribuția autorilor, în funcție de gen, la scrierea articolelor ce au ca subiect comportamentul antisocial al femeilor

În ceea ce privește numărul de cuvinte utilizat în scrierea articolelor de către fiecare gen consemnat în cadrul cercetării lucrurile se prezintă după cum urmează (Fig. 4.2.5): raportul între genuri în ceea ce privește articolele foarte scurte este de (61M / 75F / 50N), numeroasele articole aparținând acestei categorii confirmând teoria conform căreia dacă ne raportăm la media obținută prin raporaterea numărului de cuvinte pentru fiecare termen de căutare la numărul de articole scrise, acestea nu prezintă consistența unei știri de presă care să implice interesul jurnalistului pentru subiectul respectiv.

Așadar numărul relativ mare de articole apărute în ziare, nu semnifică faptul că subiectele au fost abordate cu implicare ci mai mult că acestea au fost prezentate sub forma unor scurte înștiințări a publicului cu privire la existența unui fenomen, nu și la descrierea și eventual explicarea acestuia.

Cea mai bine reprezentată categorie, dacă luăm în seamă contribuția autorilor în funcție de genul lor, este cea a articolelor scurte cu o proporție de 93M / 77F/ 44N .

În categoria articolelor lungi supremația o deține genul masculin cu 23 de articole cu peste 900 de cuvinte, urmat de autorii de gen feminin cu doar 10 articole din acestă categorie și articolele cu autor necunoscut, care sunt doar două la număr.

Articolele foarte lungi, deși puțin numeroase aduc egalitate între genuri cu câte 2 articole pentru autorii de gen masculin și de gen feminin și doar un articol pentru cei care nu au semnat articolele (N). În cazul lotului de articole selecate pentru prezentul studiu, există un singur articol, identificat sub forma unei anchete ce conține peste 3000 de cuvinte.

După realizarea analizei cantitative, a aspectelor ce țin de formă și volum, a articolelor din ziare referitoare la antisocialitatea femeilor, având în vedere că eficiența în transmiterea mesajului este dată atât de aspectele descrise anterior (numărul de cuvinte, locul ocupat în ziar, numărul de articole) dar și de frecvența de apariție a unor teme specifice, se va continua demersul de analiza și se va trece la analizarea conținutului textelor articolelor ce au ca subiect acest fenomen, prin identificarea temelor dominante ale acestora și a temelor generice ce îl descriu.

Se va continua astfel demersul de stabilire a noțiunii de generalitate ce descrie comportamentul antisocial al femeilor.

4.2.2. Analiza calitativă a corpusului semantic

Un text este “…un univers deschis în care interpretul poate descoperi infinite conexiuni”, “… un organism, un sistem de relații interne care actualizează anumite legături posibile”, “… un artificiu ce tinde să-și producă propriul său cititor-model” –Umberto Eco (1996)

Extrapolând criteriile specifice științelor umane (considerate a fi empiric-inductive (hermeneutice) și presupunând abordări epitemologice adaptate fenomenelor aparținând acestei subramuri științifice), asupra prezentului studiu, se pornește de la premisa că domeniului analizei de presă îi sunt atribuite în planul cercetării științifice metodologii de lucru calitative, fapt derivat din specificul acestui domeniu al cunoașterii.

În acest tip de cercetare unul dintre obiectivele principale, ale demersului de măsurare a subiectului propus pentru analiză, îl reprezintă punerea în context a unităților de sens atât în plan general, cât și la nivel particular, prin identificarea nenumaratelor sensuri posibile ale unui text și studierea modului în care ele sunt puse în circulație de persoanele care realizează, prin intermediul lecturii, decodarea și interpretarea mesajelor transmise. În mod concret, se pornește de la problema de studiat către teorie și nu de la teorie către domeniul practicii, schema de cercetare deductiv – inductivă implicând prin definiție operațiunile de colectare a datelor și de categorizare în vederea facilitării surprinderii, descoperirii și înțelegerii unui anumit fenomen.

În aceste condiții metoda științifică ce se prefigurează a susține și fundamenta în mod optim studierea aspectelor de interes, asigurând astfel polivalența cercetării calitative, este reprezentată de analiza de conținut. Această tehnică, introdusă în sociologie de Berelson (1952), are ca deziderat “descrierea obiectivă, sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării, folosit ca bază pentru o interpretare ulterioară”. Complexitatea metodei a determinat identificarea mai multor paliere de cercetare științifică cărora li se adresează și la nivelul cărora poate fi utilizată cu rezultate optime. Acest fapt duce la apariția unor particularități în utilizare, a căror nuanță se reflectă cel mai pregnant în analiza și interpretarea datelor prelucrate prin intermediul acestor modalități specifice.

Deși ca metodă de cercetare non-reactivă, analiza de conținut se supune principiilor pozitiviste, prin faptul că permite abordarea critică a realităților sociale, aceasta este folosită cu succes și în interpretare. Asigurând colectarea datelor empirice fară intruziunea în viața subiecților studiați, neafectându-le astfel comportamentul și negenerând reacții din partea acestora, datele colectate au caracter general și astfel se exclude posibilitatea generării de biasuri. Prin această metodă datele sunt ordonate, asociate, se stabilesc patternuri, teme specifice și frecvențele de apariție ale unor termeni, în acest mod extragându-se esența din mesajele transmise de către media, tratându-se din perspectivă cantitativă un material (simbolic) calitativ.

Grawitz (1972) pune accent pe necesitatea analizării, în aceeași măsură și a conținuturilor latente ale comunicării, scopul utilizării acestei metode fiind acela al depășirii unei simple lecturi a textului.

Direcții de analiză

În cazul prezentului studiu dintre cele trei orientări pe care le poate lua analiza de conținut (analiza elementelor textuale, evaluarea emitentului și evaluarea receptării) vom lua în considerare doar prima direcție referitoare la analiza elementelor textuale pentru a releva semnificația mesajului transmis prin intermediul analizei frecvențelor (modul și tonul cu care un ziar tratează un anumit eveniment) și prin analiza tendinței (atitudinii manifestate de emițător, în cazul nostru presa scrisă. Prin intermediul acestui tip de analiză se are în vedere stabilirea / identificarea semnificației mesajului transmis prin evaluarea acestuia atât în mod singular, izolat, când ne referim la unitatea de conținut (cuvântul), cât și atunci când aceasta se găsește în relație/interdependență cu altele, drept urmare acesta va reprezenta și un prim pol de analiză. Pe lângă analizarea frecvențelor, co-ocurențelor (specifice operațiilor de enumerare din analiza de conținut) se vor folosi codurile corespunzătoare schemei constituită din termenii identificați în urma demersuluii evocativ, pentru a releva semnificația mesajelor transmise de presă, temele principale, subiectele și discursul presei în general.

Tipuri de analiză și principii directoare

Principala direcție de analiză descrisă anterior, poate fi urmată prin prelucrarea, adaptată obiectivelor studiului, a elementelor corpusului semantic. Principalele tipuri de analiză de conținut ce pot fi operate în cazul unei analize media și care vor face și obiectul prezentului studiu fiind următoarele:

1. Analiza de conținut conceptuală – cantitativă (analizată statistic) în general urmărește să identifice existența, prezența și frecvența de apariție a conceptelor (cuvinte sau sintagme) în textul studiat, “analizând critic elementele lingvistice” (Evans, 2012) ce constituie corpusul semantic al mesajelor transmise prin interemediul presei. Prin transformarea informației descriptive-discursive în unități măsurabile și numărabile (Rotariu, 1986) analiza de conținut permite analizarea informației la nivel profund prin rezumarea datelor și descoperirea patternurilor și relațiilor existente între acestea.

2. Analiza de conținut relațională – semantică (Palmquist, Carley et dale, 1997) are ca domeniu de aplicabilitate examinarea relațiilor ce pot lua naștere între concepte sau variabile și care pot avea ca rezultat în urma prelucrărilor statistice, evidețierea rețelelor semantice (de interes pentru corpusul semantic selectat) dar și a hărților-concept.

3. Analiza de conținut calitativă (înțelegerea semnificațiilor) derivată din analiza semantică (Dobrescu, 1998), presupune identificarea principalelor teme (ideile exprimate și conținutul acestora) și generarea concluziilor referitoare la acestea prin încadrarea materialului într-un model de comunicare și identificarea categoriilor ce se află în centrul analizei.

Similar oricărei metode științifice, analiza de conținut este dominată de anumite principii directoare, dintre care, în prezentul studiu, au fost luate în considerare cel al generării unor serii de timp, prin selectarea și includerea în corpusul semantic a articolelor publicate în ziare pe parcursul a patru ani, ceea ce facilitează identificarea posibilelor variații ale trendurilor, observabile de altfel și dacă ne referim strict la cuantificarea articolelor după termenii de căutare.

Un alt principiu de urmărit în elaborarea studiului și considerat a fi fost respectat (având în vedere faptul că schema de codificare a fost construită utilizând eșantioane diferite de subiecți ce au furnizat răspunsuri comune cu privire la principalele categorii de comportamente antisociale manifestate de femei), este acela care se referă la aspectele ce țin de valoarea predictivă a analizei de conținut a articolelor din ziare.

Există opinii conform cărora o analiză de conținut reprezentativă se realizează optim în mediul online unde resursele de documentare și de constituire a corpusului semantic privind o anumită temă sunt mai bogate, asigurându-se astfel descrierea cu obiectivitate a ceea ce se scrie despre comportamentul antisocial al femeilor în presa. În cazul prezentei cercetări vor fi luate în considerare, ca și în cazul analizei cantitative articolele apărute în presă în intervalul 2012-2015 cu privire la comportamentul antisocial al femeilor, definit conform termenilor de căutare.

Având în vedere că materia primă ce stă la baza prezentului studiu este articolul de ziar și că tendința generala atribuită acestuia este aceea de a se plasa într-un timp și un spațiu bine delimitate și că în funcție de contextul spațio-temporal, mesajul transmis prin intermediul acestora capătă sens, direcție vor fi urmărite anumite niveluri de cuantificare (frecvența categoriilor, tendința, tonul articolelor) ce vor furniza date despre specificul imaginii femeilor ce manifestă comportamente antisociale reflectate de presa scrisă.

În abordarea analizei de conținut se va ține cont de specificul acestei metode subliniat de Chelcea (2004) care suține că avantajul folosirii ei constă în faptul că: “ în loc să îi întrebăm pe oameni și să le folosim răspunsurile pentru a formula inferențe, folosim analiza de conținut pe materiale produse de aceștia, cu același scop.”

Obiective urmărite în parcurgerea principalelor etape ale analizei de conținut

În altă ordine de idei în parcurgerea principalelor etape ale analizei de conținut au fost urmărite obiective specifice fiecărui palier de cercetare. Astfel:

Prima etapă a analizei de conținut calitativă a articolelor din presă a fost parcursă prin căutarea cuvintelor cheie pe paginile online ale celor patru cotidiene utilizate ca sursă a corpusului semantic în prezenta cercetare și prin intermediul demersurilor descrise anterior.

În a doua etapă a analizei de conținut ce presupunea analiza tonului articolelor relevate de căutare după cuvintele cheie, au fost urmărite aspecte ce țin de evaluarea impactului cuvintelor cheie în cadrul articolelor, având ca punct de pornire frecvența de apariție a acestora, identificarea termenilor utilizați în context cu cuvintele cheie și conotațiile implicite. Aspectele legate de forma articolelor, cum ar fi lungimea, suprafața, secțiune în care au fost publicate în ziar, au fost dezbătute anterior și de aceea subiectul nu a mai fost reluat.

Etapa a treia, de clasificare a articolelor în conformitate cu tonul utilizat de presă: pozitiv sau de apreciere, neutru sau negativ de tipul remarcilor critice, a avut ca obiectiv principal observarea modului în care termenii de căutare sunt percepuți de către presă, cu accent pe observarea stabilității și consistenței acestora și identificarea altor cuvinte, sintagme asociate acestora în articolele din ziare.

Etapa a patra a analizei de conținut a fost parcursa prin reunirea tuturor articolelor ce constituie corpul semantic și analizarea acestora în vederea identificării categoriilor ce se află în centrul analizei.

Totodată au fost urmărite anumite aspecte obiective ale analizei media: autorii pot avea doar un gen, masculin sau feminin, exista doar un singur moment în care s-a produs infracțiunea, vârsta actorilor sociali, cu scopul de a diminua biasurile, ca și aspectele subiective adică cele care pot genera și perpetua stereotipuri și mituri în interpretarea comportamentelor sociale, generând astfel interpretări distorsionate ale realității. (circumstanțele agravante, rasa autorului si victimei, relația dintre actori etc – studiu etnie pentru teorie).

Etape parcurse în demersul de analiză a conținutului articolelor din presa scrisă

În cazul prezentului studiu în etapele de preanaliză, de pregătire a materialului ce au facut obiectul analizei de conținut a acestuia și de codare (de alegere a unităților de înregistrare) obiectivul comun a fost acela de stabilire a noțiunilor de generalitate ce descriu comportamentul antisocial al femeilor așa cum este el redat de presa scrisă. Aceaste etape fuseseră deja parțial parcurse până la acest moment, pe de o parte prin utilizarea tehnicii evocării sau a asocierii libere, a analizei de prototipicalitate și a analizei categorial tematice, care au contribuit la identificarea indicilor, elaborarea indicatorilor și codarea termenilor, iar pe de altă parte prin parcurgerea anumitor etape din analiza cantitativă prezentată anterior, prin descrierea modalității și criteriiilor de alegere a documentelor (articolelor din ziare), de constituire a corpusului semantic (utilizarea unor criterii în selectarea materialului ce urma a fi analizat și implicit a constituit corpusul semantic) și de pregătire a materialului (prin prelucrările aduse articolelor pentru a putea fi analizate și interpretate, adică transformarea în documente de tip txt, delimitarea titlurilor de corpul articolului).

În cadrul prezentului demers obiectivul propus este de parcurgere a ultimelor subetape ale codării, respectiv enumerarea (alegerea regulilor de contabilizare), clasificarea și categorizarea rezultatelor obținute în urma analizei de conținut și a etapei de interpretare a datelor.

Așa cum se menționa anterior, majoritatea etapelor, cum ar fi formularea categoriilor, cuantificarea acestora (eșantioane aleatoare cu volum mai mare de 300 de articole pentru reprezentativitate), fuseseră parcurse în demersurile anterioare de cercetare, astfel încât prezentul studiu s-a concentrat asupra celor specifice analizei calitative, analiza prorpiu-zisă aplicându-se în mod particular unităților de analiză. În stabilirea acestora ca unitate de înregistrare afost utilizat cuvântul, iar ca unitate de context propoziția, pentru a putea identifica tonul și orientarea unității de analiză (pozitiv, negativ neutru). Totodată s-a avut în vedere posibilitatea identificării unor aserțiuni specifice termenilor din schema de codare, ce pot transforma unitățile de înregistrare în sintagme. (ex femeie …agresivă, drogată etc )

Unitatea de numărare a fost pusă în discuție în cadrul secțiunii privind analiza cantitativă a articolelor din presa scrisă (numărul de cuvinte utilizate în articole), însă conform lui Singleton Junior (and all) (1988) acestea se pot referi, dacă le particularizăm, facându-le aplicabile prezentului studiului la apariția sau nu a categoriilor de analiză, frecvența lor și intensitatea acestora (când vorbim despre valori, credințe și atitudini), adică la aspecte ce țin de calitatea și conținutul articolului și nu la repere legate de lungimea și suprafața pe care acestea o ocupă în ziar, aspecte studiate de altfel anterior în cazul analizei cantitative. În cazul prezentului studiu unitatea de numărare coincide cu unitatea de înregistrare și cum schema de categorii a fost stabilită prin introducerea acestora sub forma termenilor de căutare pentru articole, se vor reține așadar pentru analiză unitățile de contex ce constituie corpusul articolelor din presa scrisă pentru a observa orientarea pozitivă, negativă sau neutră a celor dintâi.

Etapele tehnice ale analizei presei scrise

Etapele parcurse concret în vederea aplicării metodei analizei de conținut materialului selectat din presa scrisă s-au derulate după cum urmează:

În stabilirea temei de cercetare, definirea acesteia a implicat demersul privind identificarea principalelor mesaje transmise de presa scrisă în legătură cu comportamentul antisocial al femeilor, respectiv tendințele în abordarea subiectelor legate de acesta de către ziarele de știri și temele mesajelor din articolele selectate din ziare.

Formularea obiectivelor de cercetare a presupus încercarea de a răspunde la întrebările privind modul cum este perceput comportamentul antisocial al femeilor în presa scrisă, a existenței sau absenței unor specificități în cazul tratării acestui subiect și tendințele înregistrate în modul de abordare a acestora în articole, ca și eventualul profil psihologic, construit mediatic, al acestei categorii sociale.

Stabilirea materialului pentru analiză (eșantionarea) s-a realizat, aplicând regula exhaustivității, prin identificarea și selectarea tuturor articolelor apărute în ziarele ce au făcut obiectul cercetarii calitative, cu privire la principalele comportamente antisociale manifestate de femei, acestea fiind incluse în studiu, sub forma termenilor de căutare pentru construcția corpusului semantic, realizându-se în paralel schema de categorii (clasele relevante în raport cu tema și întrebările de cercetare). S-a urmărit ca dimesiunile categoriilor să fie atemporale, generale iar eșantionul să fie reprezentativ (au fost colectate peste 300 de articole) și omogen.

În întocmirea schemei de codificare, prin utilizarea tehnicii asocierii libere și eliminarea termenilor nesemnificativi până la obținerea celor care descriu cel mai bine problematica studiată, a fost obținută schema optima de codare, constituită în fapt de termenii de căutare descriși anterior și construită prin parcurgerea primelor studii ale cercetării. Această schema de codificare nestandardizată, a devenit prin simplificarea conceptelor ce le conținea, aplicabilă conținuturilor analizate. Drept urmare pentru urmărirea obiectivului de cercetare privind identificarea modului cum sunt reflectate în media comportamentele antisociale ale femeilor au fost introduse cuvintele reprezentative obținute în urma asocierii libere “violentă”, „drogată”, „prostituată/prostituție”, „agresivă”, „alcool”, „bârfă”, „minciună”, „abandon de familie”, „infractoare”, „pruncucidere”, „traficantă”, „furt”.

Aplicarea schemei pe materialul ales s-a realizat prin căutarea cu ajutorul termenilor enumerați anterior, pe paginile web (edițiile elctronice) a patru ziare naționale: Adevărul, Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, România Liberă a articolelor reprezentative pentru tematica studiată.

Stocarea datelor

Așa cum menționam și în cazul analizei cantitative a articolelor din presa scrisă, acestea au fost transformate în vederea prelucrării, în documente txt. sau pdf. după care titlurile fiecărui articol au fost extrase și transferate, la comun, într-un document denumit ca atare. Fiecare articol a primit o denumire ce conține printre altele secțiunea din ziar în care apare articolul și titlul cu care a fost publicat. Ulterior articolele au fost clasificate în funcție de anul de apariție, secțiunea în care apar în ziar, termenul de căutare utilizat pentru selecție și publicația din care au fost selectate. Anii de apariție luați în considerare au fost, după cum s-a menționat, 2012, 2013, 2014, 2015 (Anexa 8).

Analiza și interpretarea datelor face obiectul secțiunii privind managementul și analiza datelor prin proceduri specifice.

Managementul și analiza datelor prin proceduri specifice

Având în vedere specificul cercetării al cărei principal scop a constat în urmărirea și depistarea categoriilor generale ale corpusului semantic (Dobrescu, 1998), pentru îndeplinirea acestui deziderat în prelucrarea datelor conținute de corpusul semantic, se va utiliza ca instrument de prelucrare statistică, programul TROPES Software care facilitează o abordare semantică pragmatică (Grivel & Bousquet, 2011) fiind conceput, printre altele și pentru realizarea unor analize sociologice. Softul a fost creat de Pierre Molette and Agnès Landré în baza studiilor lui Rodolphe Ghiglione (1998). Acesta din urmă preocupat fiind de analiza de conținut și în mod special de analiza discursivă și cognitivă, și-a fundamentat studiile pe concepția conform căreia în desfășurarea actului comunicării interumane, fiecare persoană are rolul său specific, comunicarea neputându-se realiza în absența unui interlocutor. Contextul de desfășurare a procesului de comunicare este descris ca punctul de coliziune și de înterpătrundere al mai multor “lumi” sau universuri personale, fiecare dintre participanți aducând în relație propria sa reprezentare subiectivă a relaității. Pentru ca relația de comunicare să funcționeze este nevoie ca propriile idei, gânduri, concepții, argumente să fie exprimate sub forma unor de mesaje codate lingvistic și transmise interlocutorului. În limbajul uman elementele discursive care joacă rolul de “cărăuși” ai mesajelor sunt operatorii semantici, ce acționează ca precursori sau determinanți ai modului cum persoana se prezintă și se raportează la interlocutor în relația de comunicare. În cazul studiilor realizate de Ghiglione, acești operatori se regăsesc în cadrul a trei categorii de elemente, pe care le regăsim transpuse ca unități de analiză și în softul TROPES și care se regăsesc în categoriile: 1. referințe, cuvinte ce numesc obiectele “universului” fiecărei persoane, 2. verbe care plasează persoana în contextul/realitatea comunicării și 3. alte categorii de cuvinte ce includ modalizări, adjective și conectori ce au rolul de a asigura cursivitatea și comprehensibilitatea conținutului comunicării. Utilizarea acestor categorii în limbajul natural asigură atribuirea de sens conținutului comunicării. Aplicarea acestor principii în corelație cu dorința de a genera o analiza automata a discursului, a dat naștere softul descris anterior, la baza funcționării acestuia stând teoria analizei cognitive a discursului, ce a încununat prin apariția sa eforturile și rezultatele cercetărilor lui Rodolphe Ghiglione.

Revenind la Tropes, acesta este descris ca “un program de procesare naturală a limbii și clasificare semantică care garantează pertinența și calitatea analizei pe text” (Caragea, 2012), iar în mod concret operează bazându-se pe principiile analizei sintactice prin împărțirea discursului (luând în considerare semnele de punctuație din text) în propoziții simple, acestea fiind considerate “micro-universuri” purtătoare de sens.

Softul creat inițial nu a conținut dicționare pentru alte limbi în afară de Franceză, acestea fiind dezvoltate ulterior. În cazul limbii române cel care deține meritul dezvoltării unor dicționare adaptate și a promovării programului prin punerea la dispoziție pentru utilizare și asigurarea accesului liber la cele mai noi versiuni ale acestuia este domnul Prof. dr. Dan Caragea.

Varianta pentru limba română a programului poate fi găsită la adresa web www.semantic-knowledge.com și poate fi accesată și descărcată online în câteva minute, însă deși în dobândirea programului utilizatorul beneficiază de accesul liber la soft și manualul de utilizare, anterior utilizării acestuia pentru prelucrarea datelor din prezentul studiu am contactat dezvoltatorul dicționarelor românești, obținând acordul de principiu pentru utilizarea și publicarea rezultatelor cercetării.

Descrierea programului TROPES Versiunea 8.2 (Romanian)

Prin intermediul acestei versiuni a programului, ce se aplică în exclusivitate textelor în limba română, scrise corect din punct de vedere gramatical și care conțin diacritice, se urmărește la modul general identificarea elementelor centrale ale unui text, în scopul surprinderii înțelesului esențial al mesajului transmis cu ajutorul acestuia. Prin intermediul unei analize lexico-semantice toate aceste elemente centrale reunite de către program sub sintagma “Referințe” sunt prelucrate în scopul identificării, în mod special a substantivelor ce au încărcătură semantică și sunt purtătoare de informații în cadrul corpusului, pentru a fi ulterior prelucrate statistic și ordonate, în baza unor ierarhii și clase conținute de program și furnizate de către dicționarele acestuia. În urma acestor operații de selectare termenii contrași sunt considerați de referință pentru textul studiat. Referințele se structurează la rândul lor în Universuri astfel facilitându-se înțelegerea temelor abordate. Cele două universuri de referință împreună cu referințele propriu-zise derivă unele din altele pe principiul genului proxim și diferenței specifice, pornind de la particular către general, sintagma de generalitate maxima reprezentând-o temele rezultate în urma analizei. Astfel Referințele cuprind clase de cuvinte ce sunt transformate și sumarizate, fără repetiții, deoarce programul rezolva ambiguitățile legate de cuvintele polisemantice, nepermițând înregistrarea acestora decât sub forma unui înțeles singular, ce formează Universul / Câmpul de referință numărul 2, care la rândul lui, suportând aceleași operațiuni ca și în cazul Referințelor, furnizează termenii contrași pentru Universul cu numărul 1, ai cărui termeni au gradul cel mai înalt de generalizare din această ierarhie a Referințelor.

Hiperonimie Hiponimie

Hiperonimie Hiponimie

Fig. 4.2.6 – Organizarea Referințelor

Sursa: Grivel & Bousquet (2011)

În cazul corpusului semantic selectat pentru studiu, în urma derulării unei analizei automate a acestuia cu ajutorul softului Tropes, fără specificări în ceea ce privește modul de structurare a principalelor Referințe din text, Universurile generate de analiza pot fi studiate , pentru exemplificare, în Anexa 13.

Cu alte cuvinte demersul principal efectuat cu ajutorul programului este acela de extragere a cuvintelor care reprezintă “fundația / temelia“ textului, fără de care construcția textuală ar fi dezarticulată, iar textul în sine ar deveni neinteligibil. Pentru a putea fi prelucrate datele trebuiesc structurate în documente de tip .txt, operațiune descrisă pe larg la capitolul privind colectarea datelor.

În plan simbolic nivelurile limbajului natural a căror analiză se face prin intermediul programului pot fi reprezentate cu ajutorul a patru sfere, ce se conțin una pe alta și al căror miez îl reprezintă înțelesul cuvintelor. Acesta este conținut de sfera semanticii responsabilă de studierea sensurilor și înțelesurilor cuvintelor, conținută la rândul său în sfera lingvisticii responsabilă de studierea limbii și legilor sale de dezvoltare și toate aceste conținuturi sunt plasate în interiorul sferei ontologiei, ce implică studierea trasăturilor generale ale existenței și implicit ale ființei umane ca emițător al limbajului articulat. ( Fig.4.2.7)

Fig. 4.2.7 – Nivelurile limbajului natural

Sursa: https://www.semantic-knowledge.com/text-analysis.htm

Prin raportare la analiza de conținut softul Tropes poate fi utilizat în vederea susținerii acurateții științifice a demersului de cercetare, după parcurgerea etapei de preanaliză și pregătire a materialului, când se trece efectiv la analizarea acestuia.

În etapa de codare a corpusului, constituit din articolele selectate din jurnale, cu ajutorul său se pot realiza operațiunile de alegere a unităților de analiză, de enumerare sau alegere a regulilor de contabilizare prin realizarea statisticilor privind frecvența de apariție a principalelor categorii de cuvinte, co-ocurențe și relațiile existente între concepte, cât clasificarea și agregarea categoriilor relevate în cadrul analizei mai ales prin utilizarea opțiunii “Scenariu” care permite realizarea unei ontologii proprii temei de cercetare, care va contribui la revelarea principalelor trăsături specifice comportamentului antisocial al femeilor, acesta reprezentând în esență și principalul scop al utilizării softului. O altă particularitate a acestuia constă în faptul că prin alegerea cuvântului ca și unitate de înregistrare, Tropes realizează (prin selectarea opțiunii “Referințe”) o analiză care ia în considerare și persoana, ca unitate de înregistrare, în calitatea sa de actor al realității sociale surprinse în corpusul semantic ce face obiectul analizei. Persoana este descrisă ca actant, cel care inițiază acțiunea sau ca actat, cel ce este supus acțiunii.

Sintetizând în mod concret programul extrage semantica cuvintelor din text și analizează conținutul, prin clasificarea cuvintelor, detectarea contextelor, filtrarea topicelor fără relevanță și identificarea scenariului semantic în vederea interpretării.

Etape parcurse în prelucrarea cu ajutorul softului TROPES

Etapele parcurse de program în procesarea textului sunt în număr de 6, însă având în vedere natura corpusului semantic, constituit din articole apărute în presa scrisă ce se prezintă sub forma unor texte de sine stătătoare neimplicând o cursivitate temporală și discursivă, elocvente pentru prezentul studio au fost doar cinci din cele șase, drept urmare etapa ce se referea la detectarea statistică a unor zone identificate pe crierii cronologice, denumite Episoade și Fascicule (grup, mănunchi) din text, nu a făcut obiectul analizei.

Conform manualului pus la dispoziție cu ocazia descărcării de pe pagina web https://www.semantic-knowledge.com, cele cinci etape ce au fost luate în considerare în analiza corpusului semantic sunt enumerate mai jos:

1. rezumarea propozițiilor și frazelor (textul este împărțit în propoziții simple în baza punctuației și a unei analize sintactice complexe),

2. rezolvarea ambiguităților privind cuvintele din text (cuvintele polisemantice sunt identificate și atribuite claselor de cuvinte corespunzătoare),

3. identificarea “Claselor echivalente” care grupează cuvinte ce se referă la subcategorii ale unei anumite clase (ex. tată și mama sunt grupate în categoria familie),

4. detectarea “Părților caracteristice” din text, rezultate în urma contragerii și sintetizării textului până la ultima unitate propozițională cu sens, care redă prin esența ei “miezul” comunicării

5. afișarea rezultatelor sub formă de satistici (frecvențe, co-ocurențe, relații între concepte) și grafic prin intermediul unor grafice specifice operațiilor efectuate cu ajutorul programului.

Categorii semantice vizate de analiză

La nivel semantic principalele categorii de cuvinte cu care operează Tropes sunt (Caragea, 2012 ):

verbele (clasificate în factive, stative, declarative, performative),

conectori/elementele de legătură (conjuncții și fraze conjunctive ce exprimă: condiția, cauza, scopul, adiția, disjuncția, opoziția, comparația, timpul, locul),

modalizările (adeverbe și fraze adverbiale de: timp, loc, mod, îndoială, negare, afirmare, intensitate),

adjectivele de calificare (obiective, ce descriu proprietățile persoanelor sau obiectelor, subiective, exprimă aprecierile, punctul de vedere al vorbitorului, de numărare),

pronumele personale,

substantivele și numele proprii.

În efectuarea analizelor, programul derulează operațiuni statistice complexe pentru a încadra cuvintele semnificative în meta-categorii și în vederea distribuirii lor în subcategorii (Categorii de cuvinte și Clase echivalente). Totodată se examinează ordinea frecvenței de apariție în propoziții (prin identificarea Relațiilor, Actanților și Acțiunilor) și în întregul text (Grafice de distribuție, Fascicule, Episoade, Părțile principale ale textului).

Pentru a surprinde și reda grafic complexitatea, varietatea și palierele de analiză cărora li se adresează softul Tropes, aceste aspecte au fost illustrate de către autori în figura de mai jos.

Fig. 4.2.8 – Paliere de analiză investigate cu ajutorul softului Tropes

Sursa: http://www.ecs-univ.ro/UserFiles/File/wp5/Modulul%205.pdf

Utilizarea programului Tropes în realizarea Analizei de conținut

Cercetarea realizată cu ajutorul celor două metode a avut un caracter exploratoriu, urmărind surprinderea caracteristicilor generale ale mesajelor transmise de presa scrisă (Dobrescu 1998), drept urmare nu au fost formulate ipoteze de lucru. Având însă în vedere că la baza analizei au stat o serie de termeni de căutare predeterminați, faptul a generat așteptări cu privire la incidența și frecvența de apariție a unor termeni corelați acestora. De asemenea prin raportare la tema de studiu, ce vizează comportamentul antisocial al femeilor, au existat așteptări și în ceea ce privește tendința și tonul mesajelor transmise de presă.

De aceea, așa cum a fost menționat anterior, în cadrul prezentul studiu, prin intermediul acestui tip de analiză se va urmări identificarea prezenței și a frecvenței de apariție a unor concepte specifice, iar ulterior se va proceda la prelucrarea acestor date în vederea descoperirii unor patternuri și a existenței unor potențiale relații între acestea, scopul principal al demersului constituindu-l generarea unei ontologii specifice corpusului semantic și temei studiate.

În acest sens articolele colectate din presa scrisă, variantele online ale pricipalelor ziare naționale, au fost transformate în documente .txt, clasificate și organizate în folderele dedicate fiecărui ziar în parte. Deoarece prin copierea articolelor direct de pe paginile online ale publicațiilor, luate în considerare pentru prezentul studiu, au apărut modificări ce țin de scrierea cu diacritice, un demers important și totodată cronofag l-a reprezentat corectarea manuală a acestor erori (constând în absența diacriticelor sau apariția unor simboluri în locul literelor cu sedilă) și salvarea textului în formatul unicodului specific limbii române (UTF-8).

În urma reanalizării corpusului semantic s-a constatat că unele articole (puține însă la număr) nu corespundeau temei de cercetare deși titlul lor corespundea criteriilor impuse de termenul de căutare. Spre exemplu în ziarul Adevărul articolul din subsecțiunea Locale-Cluj-Napoca cu titlul “Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest face planul pentru 2014-2020, după arestarea contabilei infractoare”, nu face nicio referire la contabila infractoare ci doar la structura și programul întâlnirilor membrilor agenției), drept urmare a fost eliminat din corpusul semantic.

La polul opus alte articole, deși conțin texte identice, au fost reținute pentru analiză deoarce au fost publicate în variantele locale ale jurnalelor naționale. Tot în ziarul Adevărul articolul “Ucigașul de prostituate de la Timișoara, așteptat la Penitenciarul Botoșani”, apare în secțiunea jurnalului denumită Orașul tău/ Suceava și în secțiunea Orașul tău/ Botoșani. Drept urmare având în vedere că publicul căruia se adresează mesajul aparține unor arii geografice distincte, au fost reținute pentru analiză ambele variante ale articolului.

Rezultatul etapei de reanalizare a corpusului semantic a dus la includerea în eșantion, în vederea analizării a unui număr de 115 articole din cotidianul Evenimentul Zilei, 327 articole din Adevărul, 13 din România Liberă și 16 din Jurnalul Național. Ulterior aceste articole au fost selectate și inserate în program, pe rând, în vederea realizării unei analize comparative conform criteriului apartenenței la o anumită publicație și a parcurgerii etapei de examinare a textului. După cum s-a menționat anterior în parcurgerea etapelor de analiză cu ajutorul softului Tropes s-a realizat prin la raportarea acestora la principalele tipuri de analiză de conținut.

ANALIZA CONCEPTUALĂ (CANTITATIVĂ)

Într-o primă etapă, nivelurile de cuantificare avute în vedere pentru realizarea unei analizei de conținut adecvate au fost reprezentate de către a. Analiza de frecvență (ocurență) – numărul de apariții al unităților de înregistrare raportate la categoriile de analiză și b. Analiza de corelații (co–ocurențe) – relevarea patternului asociativ al unora dintre termenii din text.

Datorită specificului softului utilizat, analiza de frecvență realizată în cazul corpusului semantic selectat, a vizat două domenii distincte: analiza morfosintactică și frecvența absolută și relativă a elementelor din cadrul corpusului. După cum menționam anterior programul operează cu o serie de categorii gramaticale, importante în economia prezentului studiu pentru că imprimă o anumită direcție mesajului transmis de către media, elementele gramaticale și semantice fiind considerate în literatura de specialitate, operatori sau “instrumente ideologice” sub influența cărora percepția publicului poate fi manipulată. Prin intermediul acestora sensul atribuit anumitor realități sociale și “categorizarea și clasificarea” (Simpson & Mayr, 2010) , anumitor actori sociali pot fi distorsionate.

Analiza morfo-sintactică (comparativă) efectuată cu ajutorul programului TROPES indică numărul de ocurențe și procentajul claselor/categoriilor gramaticale (enunțate anterior) verbe, conectori, adjective, pronume, substantive), în raport cu categoria morfologică principală. Analizând în paralel clasele generate de prelucrarea statistică a corpusului semantic, pentru fiecare dintre cele patru jurnale incluse în studiu pot fi observate și studiate comparativ cele mai frecvente categorii ce apar în analiză (Tabel 4.2.12).

După cum se poate observa din categoriile de verbe ce pot apărea într-un corpus semantic în cazul celor frunizate de articolele din ziare referitoare la comportamentul

antisocial al femeilor, predominante sunt verbele stative, de stare (a fi, a avea, a exista, a părea) ce apar în procentaj de peste 60 % în cazul tuturor ziarelor investigate și reprezintă 44.1 % din cele 12 759 de verbe utilizate la nivelul întregului corpus semantic. La modul general acestea plasează subiectul articolelor în postura de receptor al acțiunilor celorlalte personaje (actat), aspect ce va fi dezvoltat pe larg în cadrul analizei de conținut relațională.

Alte părți de vorbire ce prezintă interes în contextul prezentei analize îl reprezintă adjectivele obiective, reprezentând un procent de 44.8 % din totalul de adjective utilizate per total în articolele studiate, adică un număr de 7779 de adjective care descriu calități observabile în mod direct ale obiectelor și persoanelor, fără a exprima opinii sau a face estimări sau etichetări ceea ce, se poate spune că asigură obiectivitate relatărilor efectuate de jurnaliști cu privire la un subiect sensibil cum este cel studiat în lucrarea de față. Adjectivele obiective vin în completarea verbelor de stare descriind realitățile conținute în poveștile relatate de jurnaliști, în mod direct fără emiterea unor opinii personale cu privire la acestea, fapt ce în plan textual descrie stilul narativ descriptiv, specific, se pare, corpusului semantic studiat.

Modalizările reprezintă de asemenea repere textuale importante, în special adverbele și construcțiile adverbiale de mod, care înregistrează de asemenea procente de peste 50% în fiecare dintre jurnale, iar la nivel global 48.7 % dintre adjectivele cuprinse în corpusul semantic, procentul reflectând prezența în text a 3614 de adverbe ce descriu modul de realizare a acțiunii din text. Alături de adjective acestea asigură coerența relatării, descriind cu acuratețe contextul de manifestare al comportamentelor antisociale. Modalitățile de negație descrise ca având într-un text efectul de a dramatiza discursul, se regăsesc doar în cazul jurnalelor Evenimentul Zilei și România Liberă, procentul reprezentând doar 20.6 % din totalul de adjective utilizate în text, celelate două jurnale păstrând un ton neutru, echilibrat al relatărilor.

Pronumele folosite cu preponderență, în procentaj de peste 70% pentru fiecare dintre ziare și în proporție de 73.4 %, dacă ne raportăm la întregul text ce conține un număr de 6522 de pronume, sunt cele la persoana a III a singular. Subiectul relatărilor fiind redat în baza observației directe, însă fără influențarea directă a personajelor implicate, ceea ce susține caracterul exploratoriu al prezentei cercetări și fundamentează utilizarea analizei de conținut în cazul prezentului studiu.

Conectorii utilizați în toate cele patru corpusuri semantice sunt cei de cauză 52.4 % din totalul prepozițiilor utilizate în text adică 4988 utilizări, ceea ce conform softului indică și asigură motivele de a argumenta, de a scoate în evidență anumite aspecte relevante și de a stabili punctele nevralgice ale acțiunii, sprijinind argumentarea logică. Următorii cei mai importanți sunt conectorii de loc, iar cei mai puțin importanți sunt cei de timp ce apar doar în cadrul textelor a două ziare, fapt ce sugerează că în articolele evaluate accentual este pus pe fapte și personaje și nu pe contextual spațio-temporal.

În ceea ce privește cuantificarea datelor în funcție de frecvența de apariție, frecvența absolută, exprimată în cifre brute și raportată la principalele categorii morfologice respectiv numărul de ocurențe ale anumitor cuvinte în text, va fi analizată diferențiat pentru fiecare ziar pentru a observa dacă există termeni comuni întregului corp semantic și totodată pentru a observa care dintre termeni prezintă cea mai mare pondere în arhitectura textului. Analizând frecvențele după criteriu valorii morfologice a cuvintelor utilizate în text, cele mai utilizate categorii gramaticale, ce generează cea mai mare frecvență de apariție a termenilor aparținând acestor categorii sunt verbele, adjectivele și substantivele. Acestea sunt redate în Tabelul 4.2.13, în ordinea descrescătoare a frecvențelor de apariție.

În ceea ce privește verbele, după cum menționam în analiza morfo-sintactică un procent semnificativ din verbele conținute de corpusul semantic îl reprezintă cele de stare, astfel în urma analizei individuale a elementelor textuale se poate observa că cea mai mare incidență în text o are verbul a avea, atât la nivelul fiecăruia dintre cele patru ziare cât și la nivel global prin utilizarea sa cu o frecvență de 7863 de ori, urmat de verbul a fi utilizat de 3644 de ori, a vrea de 856 de ori, a face de 520, a spune 428 de ori, a putea de 350 de ori, a da de 315 ori și a găsi de 260. Prezența acestor verbe va fi analizată în funcție de apariția lor și de semnificația pe care o ia textul prin asocierea lor cu alte cuvinte.

Adjectivele prezintă o altă categorie de valori morfologice pe care analiza textului cu ajutorul programului TROPES o prezintă ca fiind importantă. Dintre adjectivele obiective, ce prezintă cea mai mare pondere în rândul adjectivelor din text, cea mai mare ocurență o au la nivel global adjectivele fost și mult, cu o frecvență de 1264, respective 447 de unități pentru fiecare adjectiv în parte. Dacă ne raportăm la ziarele ce au furnizat un număr mai mic de articole pentru a fi incluse în corpusul semantic, acestea furnizează și alte adjective cum ar fi mare, minor, penal, însă a căror frecvență de apariție nu justifică luarea lor în considerare în cadrul analizei globale.

O categorie specială în cadrul analizelor realizate cu ajutorul softului TROPES o reprezintă substantivele, întreaga construcție a programului bazându-se prin realizarea clasificărilor și categorizărilor în baza acestei categorii morfologice. De altfel în instrucțiuni se menționează faptul că în vederea cuprinderii tuturor termenilor clasificări specific

Tabel 4.2.13 – Categoriile gramaticale cele mai frecvent utilizate în corpusul semantic

elementele textuale sunt substantivizate și incluse în ontologii la numărul singular, genul masculin. Deși la o primă impresie acest fapt ar putea fi considerat un impediment în studierea unui fenomen ce are ca subiect central persoanele de genul feminin, tocmai această contragere asigură rafinarea analizei și filtrarea termenilor care descriu în mod specific comportamentul antisocial al femeilor, deoarece există termeni care, nici măcar în urma operațiilor redundante menționate anterior, nu suportă modificări ale termenilor ce descriu genul feminin.

În cazul substantivelor, jurnalele care au contribuit cu mai puține articole la constituirea corpusului semantic au generat categorii mai numeroase de termeni, a căror frecvență este însă destul de redusă, de aceea am luat în considerare identificarea și a altui criteriu în vederea selectării termenilor care să facă obiectul analizei și să contribuie, ca urmare a greutății pe care o au în text, la construirea unei ontologiei care reprezintă scopul principal al acestui studiu. Criteriul utilizat a fost acela de luare în considerare, pe lângă frecvența ridicată și a tendinței de apariție concomitentă a termenilor în cadrul articolelor din ziare diferite. Pe acest principiu au fost reținute substantivele ce au o frecvență ridicată de apariție, raportată la ziarul din care provin și care apar în toate cele patru jurnale sau doar în trei sau în două jurnale, astfel termenul prostituție deși a înregistrat o frecvență de 103 apariții, a fost eliminat deoarece apărea doar în ziarul Evenimentul Zilei. În urma aplicării acestui principiu, mai jos este redată sub formă tabelară situația numerică a termenilor selectați.

Tabel 4.2.14 – Principalii termeni selectați în baza criteriilor frecvenței și apariției concomitente în mai multe ziare

Apariție în patru jurnale

Cuvintele care apar în toate cele patru jurnale luate în considerare pentru prezenta analiză, au fost marcate cu culoarea roșie în cadrul tabelului anterior. Astfel cu o ocurență de 1420 de apariții termenul an se regăsește în fiecare dintre cele patru ziare, însoțit de termenii femeie 965 de apariții și prostituată 449 de apariții, (deși cuvântul a reprezentat unul dintre termenii de căutare sau indicii de codificare, media de apariție a termenului în articolele selectate este de 1.04) , zi cu 332 de apariții în corpusul semantic și caz cu 274 de apariții.

Apariție în trei jurnale

Fără a menționa textual, în mod explicit care sunt cele trei ziare în care se regăsesc cuvintele comune, informația este exprimată grafic în figura de mai jos, iar cuvintele sunt menționate în ordinea frecvenței lor de la cel cu frecvența mai ridicată, la cel cu cele mai puține ocurențe. În tabelul anterior această categorie de termeni a fost pusă în evidență prin marcarea lor cu ajutorul culorii bleu. Cea mai ridicată frecvență de apariție în trei dintre cele patru jurnale o are termenul poliție, cu o frecvență totală de 443 de apariții în corpusul semantic. Urmează termenul ban cu 416 apariții, fată cu 396 de apariții, polițist 395 de apariții, lună (calendaristică) 296 de apariții, procuror 289, vârstă 279 și euro (monedă) cu 258 de apriții în total.

Apariție în două jurnale

În categoria termenilor care apar doar în două dintre cele patru jurnale, marcați în text cu culoarea vernil, pe primul loc regăsim termenul tânără cu 331 de ocurențe în articolele de presă, copil cu 316 apariții, bărbat cu 257 de apariții, persoană cu 279 de apariții, client 249, furt 154, victimă 228 de ocurențe.

Restul termenilor prezenți în Tabelul 4.2.14, ce conține cuvintele cu o fecvență semnificativă în text, care nu îndeplinesc simultan aceste două criterii au fost eliminate, chiar dacă aveau o fecvență mai ridicată decât unii dintre termenii care apar simultan în două sau mai multe ziare, pe considerentul lipsei de consistență avut în vedere pentru analiza tematică.

Fig. 4.2.9 – Termeni cu frecvența de apariție ridicată, prezenți concomitent în două, trei și respectiv patru ziare

În Figura 4.2.9 este redată situația apariției termenilor concomitent în două, trei și respectiv patru ziare și frecvența cu care acestea apar în corpusul semantic al fiecăruia dintre cele patru jurnale, cu valoarea 0 fiind marcând absența cuvântului din articolele unui anumit ziar.

Frecvența relativă

Analiza a fost aprofundată prin studierea frecvenței relative a termenilor ce măsoară proporția în care, datele luate în considerare, fac parte dintr-o anumită clasă. Utilizând același principiu, ca și în cazul frecvenței observate (absolute) și în cazul analizei fecvenței relative, exprimate procentual, am luat în considerare termenii centrali din punct de vedere al ocurenței și al contribuției la construirea corpusurilor semantice ale unor ziare diferite. În figura de mai jos se poate observa, că deși numărul de ocurențe în cazul anumitor cuvinte este foarte ridicat, din perspectivă calculării procentului cu care acestea contribuie la constituirea corpusului, proporțiile pot fi considerate mediocre, spre reduse, dar acest fapt dacă este confirmat de o potențială tendința de asociere a termenilor în cadrul textului, poate indica existența mai multor categorii tematice și implicit a mai multor teme referitoare la comportamentul antisocial al femeilor. Ca urmare a analizării frecvenței relative a principalilor termeni, în cazul cuvântului “an” (identificat ca fiind termenul cu cea mai mare frecvență observabilă în cadrul textelor analizate), proporțiile în care acesta este prezent în textele celor patru jurnale sunt de 16% în Evenimentul Zilei, 21% în ziarul Adevărul și 13% în ziarul România Liberă, respectiv Jurnalul Național.

Termeni precum „prostituată” și „femeie”, importanți pentru analiză având în vedere tema studiului, înregistrează procente de 10%, 4%, 13%, respectiv 7%, pentru primul termen al enumerării, respectând ordinea de apariție în jurnale, menționată anterior (Evenimentul Zilei, Adevărul, România Liberă, Jurnalul Național) și respectiv 8%, 16%, 11% și 12% în cazul celui de-al doilea termen. Cuvântul „caz” figurează cu 3% în primele trei ziare și cu 6% în Jurnalul Național, iar termenul „zi” cu 5% în cazul a trei ziare și doar cu 3% în cazul ziarului Adevărul, care deși conține cele mai multe articole cu privire la tematica abordată, se pare că nu conține prea frecvent acest termen în articolele publicate. În cazul celorlați termeni care apar în trei, respectiv două dintre ziare, procentele sunt reduse însă se observă că unii dintre aceștia fac parte din clase identice, cum ar fi cazul termenilor „polițist” și „poliție”, care prin reunirea termenilor, sau contragerea într-o singură clasă echivalentă ar înregistra un procent însemnat în economia textului și drept urmare demn de inclus în analiză și termenii „ban” și „euro”, care de asemenea ar putea fi reuniți prin contragerea termenului

Fig. 4.2.10 – Frecvența relativă a termenilor centrali în corpusul semantic al fiecăruia dintre cele patru jurnale analizate

„euro” ca subcategorie a clasei semantice „ban”. Este de asemenea și cazul perechii de termeni „tânără” (Evenimentul Zilei 4%, Adevărul 5%) și „fată” (Evenimentul Zilei 10%, România Liberă 4%, Jurnalul Națonal 10%), care în baza unei analize acontextului de apariție pot constitui elemente ale unei aceleiași clase semantice referitoare la vârsta personajelor din textul studiat. De altfel cuvântul vârstă se regăsește printre termenii ce apar concomitent în trei dintre cele patru ziare (Adevăru 4%, România Liberă 3%, Jurnalul Național 4%), îndeplinind astfel criteriile pentru a constitui o clasă semantică de sine stătătoare, optimizabilă prin contragerea termenilor din text ce exprimă date referitoare la aceste date biografice ale personajelor din corpusul semantic studiat.

Un alt aspect ce merită supus analizei, este frecvența de apariție și proporția în care termeni precum „copil” (Evenimentul Zilei 6%, Adevărul 4%), „bărbat” (Adevărul 4%, România Liberă 6%), polițist (Evenimentul Zilei 5%, Adevărul 9%, România Liberă 12%), „procuror’ ( Evenimentul Zilei 6%, Adevărul 4%, România Liberă 3%), „client” (Adevărul 7%, Jurnalul Național 5%) fac parte din textul studiat, deoarece fără a constitui personaje centrale din punct de vedere al temei analizate, pot furniza informații și modela modul în care, imaginea femeii ce manifestă comportamente antisociale, este reprezentată în ariticolele din presa scrisă și drept urmare percepută de opinia publică.

O altă observație ce merită a fi aprofundată în etapele următoare de analiză o reprezintă raportul existent între personajul principal al textelor analizate femeia (incluzând subclasele prostituată, fată, tânără) și termeni precum ban (incluzând subclasa euro) și victimă, mai ales în ceea ce privește natura acestor raporturi.

Restul termenilor ce apar concomitent în mai mult de două jurnale și au o ocurență semnificativă raportată la corpusurile textelor din care provin, contribuie în proporții variate la constituirea corpului de text corespondent articolelor, gradul lor de importanță și semnificație în analiza textului, urmând a fi analizat în măsura în care prezintă interes pentru studierea temei principale, conform recomadărilor creatorilor softului Tropes.

În analiza realizată cu acest program, conform metodologiei de generare a unei ontologii reprezentative pentru tema analizată, elementele considerate a nu fi utile analizei sunt eliminate. Printre acestea se numără și cele referitoare la repere temporale cum ar fi ziua saptămânii, luna, ora etc. În cazul textului analizat întâlnim și astfel de elemente, cum ar termenul “zi” și termenul „lună”, pe care deci îi vom elimina din analiză. Vom reține însă termeni precum cel de „an”, care deși generic reprezintă o referință calendaristică, în textul analizat se subscrie semnificației de an, legate de vârsta personajului principal.

Analizând corpusul semantic la nivel global, se observă o saliență a acelorași termeni analizați comparativ prin raportarea la jurnalele din care provin. Termenul „an” își menține statutul de cel mai frecvent termen care apare în text, proporția în care contribuie la nivelul tuturor articolelor de ziar selectate fiind de 18%, este urmat de termenul „femeie” 13%, ce poate reprezenta categoria de generalizare pentru alți termeni centrali cum ar fi „prostituată” 6%, „fată” 5%, „tânără” 4%.

Din categoria actorilor secundari ai textului analizat cea mai mare fecvență o înregistrează termenul „polițist” 5%, „procuror’ 4%, „copil” 4%, „bărbat” 3%, „client” 2% și termenul „persoană” 4%, ce poate reprezenta o clasa de generalizare pentru cele menționate anterior.

Fig. 4.2.11 – Saliența termenilor centrali relevată prin analizarea corpusului semantic la nivel global

Ceilalți termeni indicând rapoarte ale subiectului principal cu realitatea exprimată în textele jurnalistice „ban” 5% (euro 3%), „furt” 2%, reprezintă puncte de interacțiune ale acestuia în cadrul general de manifestare a temei studiate. În cazul analizei globale termenul „victimă”, aflându-se la o distanță semnificativă din punct de vedere al frecvenței de apariție față de termenii centrali descriși anterior, nu contribuie într-o proporție marcabilă la constituirea corpusului semantic general și este drept urmare exclus din analiză. Faptul poate fi explicat prin aceea că termenul apare doar în cele două ziare (România Liberă și Jurnalul Național), care ca urmare a căutării articolelor cu ajutorul termenilor specifici, au generat un număr foarte mic de răspunsuri (articole) în legătură cu tema studiului, comparativ cu celelalte ziare, contribuind astfel în mod mai puțin consistent la construirea corpusului semantic.

Ca o concluzie generală se observă că termenii analizați prin prisma frecvenței absolute și a frecvenței relative se plasează pe trei niveluri de agregare, ținând cont de cele două criterii aplicate în selectarea lor, generând o ierarhie ce exprimă reprezentativitatea acestora pentru textul și implicit pentru tema studiată (Figura 4.2.12 ).

Fig. 4.2.12 – Niveluri de agregare a termenilor centrali

La primul nivel se situază termenii referitori la actorul principal femeie, în principalele ipostazele în care este reprezentată în text, ca prostituată, ca o persoană de vârstă mai mică față de cea la care o persoană poate fi considerată femeie (în legătură cu această ipostază se va analiza universul de referință) și ca tânără ce poate reprezenta o referință cu privire la o persoană aflată într-un anumit interval de vârstă (de asemenea analizabil în raport cu universul de referință) sau un atribut descriptiv al principalului termen.

La cel de-al doilea nivel regăsim principalii actori secundari. Un element de particularitate îl prezintă în acest caz ipostaza de actor secundar a unei instituții, respectiv poliția. Și în legătură cu acest termen va fi studiat contextul în care apare în această calitate în textul de referință. Ceilalți actori secundari polițist, procuror, copil, bărbat, client, persoană desemnează categorii individuale de persoane ce se pot afla la un moment dat în relație, cu actorul principal.

La nivelul al treilea se situează punctele, domeniile de interacțiune ce pot genera raporturi de un anumit tip ale actorului principal cu realitatea.

Concluziile ce se pot emite în această etapă a analizei, în baza unei observații empirice sunt acelea că se prefigurează existența unui actor principal al textului, efect așteptat a se produce având în vedere că schema de codare conținea termeni ce vizau comportamentul antisocial al femeilor, însă ca efect secundar se constată și existența mai multor actori secundari care în urma analizei de frecvențe s-au structurat în clase semantice distincte.

O altă concluzie ar fi aceea că termenii ce au legătură cu actorul principal, contribuind la creionarea unei imagini mediatice a acestuia, aparțin unor categorii distincte, existând pe de o parte categoria termenilor ce descriu anumite ipostaze sociale, sub forma subclaselor categoriei generale femeie (prostituată, fată, tânără), care apar, unii în toate cele patru jurnale, alții doar în trei și, pe de altă parte, categoria termenilor ce descriu anumite atribute biografice legate de principalele ipostazele ale femeii în societate, cum ar fi vârsta împreună cu subclasa an. (În ceea ce privește acest termen în interpretare se va face referire la anii cuprinși în vârsta actorului principal, deși termenul este înregistrat (ca frecvență) la numărul singular, deoarece așa cum menționam și anterior în analiză softul prelucrează referințele prin transformarea lor în substantive, la genul masculin, numărul singular.)

O altă evoluție înregistrată ca urmare a analizei frecvențelor este aceea referitoare la tendința de agregare a termenilor centrali pe anumite niveluri fie prin raportarea la rolul jucat în cadrul articolelor (ca actor), fie ca punct de interferență a acestora cu realitatea. La acest nivel nu se poate stabili nici existența unor relații nici natura acestora, în eventualitatea în care ele sunt prezente, între cele trei niveluri de manifestare a termenilor centrali. Pentru a studia aceste aspecte este nevoie de o aprofundare a anlizei prin studierea consistenței și intensității relațiilor dintre termeni.

ANALIZA DE CONȚINUT SEMANTICĂ (RELAȚIONALĂ)

Prin intermediul acestui tip de analiză, se urmărește evidențierea structurilor de asociere a termenilor dintr-un text și relevarea patternului asociativ al unora dintre acești termeni. Continuând demersul anterior în parcurgerea etapelor analizei de conținut, un prim pas, având în vedere observațiile din capitolul dedicat anlizei frecvențelor, este acela de a studia și valida statistic relațiile între termenii considerați centrali în baza ocurenței cu care apar în text. Cu ajutorul testului χ2 de independență aplicat unor tabele de contingență ce conțin variabilele categoriale, vor fi scoase în evidență printr-o procedură statistică cele care sunt dependente și manifestă tendința de a se asocia, iar ulterior cu ajutorul softului Tropes se va realiza analiza lexico-semantică a elementelor textuale relevante.

Analiza de contingență (asociere)

Studierea a două sau mai multe unități de înregistrare aflate în același context, permite în urma prelucrării statistice identificarea claselor de cuvinte (cuvântul reprezentând unitatea de înregistrare în cadrul prezentului studiu) relevante din punct de vedere al legăturilor ce se crează între ele. Osgood (1959) propune această analiză în scopul evidențierii structurilor associative apărute în cadrul comunicării. La modul concret, se are în vedere stabilirea existenței unei relații statistice între variabile, adică dacă termenii centrali ce constituie variabile calitative sunt sau nu asociați. Va fi utilizat ca variabilă principală, de referință, termenul central al studiului “femeie” și se va urmări asocierea acestui termeni cu ceilalți termeni centrali. Având în vedere că se pune problema asocierii a câte două variabile, pe rând, calcularea coeficientul de contingență ar da naștere riscului ca gradul de asociere între termeni să fie subestimat, în acest caz util în relevarea gradului de asociere a elementelor textuale este testul  χ2 de independență, prin calcularea valorilor căruia se va verifica veridicitatea unor inferențe statistice, respectiv ipoteza de nul (H0) – toate variabilele sunt independente, adică nu sunt asociate, nu există legături între ele și ipoteza alternativă (HA) variabilele nu sunt independente, sunt asociate, deci prezintă legături între ele.

Calculul valorilor lui χ2 pentru fiecare dintre perechile de termeni analizate, s-a realizat automat cu ajutorul unui calculator online de pe pagina web Social Science Statistics ( http://www.socscistatistics.com/tests ), care pe lângă această valoare, calculează și valoarea lui p, raportată la pragul de semnificație selectat în prealabil de utilizator. Tabelele de contingență generate cu ajutorul acestei aplicații conțin date cu privire la totalul frecvențelor observate, totalul frecvențelor așteptate și valoarea lui χ2, pentru fiecare dintre celulele tabelului și pot fi studiate în Anexa 14.

În cazul variabilelor (termenilor) analizate în prezentul studiu a fost ales un prag de semnificație statistică de 0.05 (grad de încredere de 95% și posibilitate de eroare de doar 5%). Termenul “femeie” a fost inclus în analiza de contingență, ținând cont de cele trei niveluri de agregare observate în urma analizei frecvențelor, prin raportarea sa la termenii centrali de la toate nivelurile.

În interpretare se va ține cont de faptul că rezultatele testului ofera informații doar cu privire la existența unei relații de asociere între variabile, nu însă și despre intensitatea respectivei relații. Totuși în evaluarea acestui aspect, se consideră că o valoare mai mare a lui χ2 poate fi interpretată ca indicator al unei asocieri mai intense. În urma calculării valorii lui χ2 și a valorii p asociată acestuia rezultatele au fost centralizate în Tabelul 4.2.15, iar interpretarea lor se va face prin respingerea sau acceptarea ipotezei de nul (H0).

Tabel 4.2.15 – Analiza de contingență (asociere) a termenului „Femeie”, ce desemnează actorul principal al articolelor de presă, cu termenii centrali ai corpusului semantic

** p<0.01 – prag de semnificație statistică 99 %

* p<0.05 – prag de semnificație statistică 95 %

Astfel în ceea ce privește asocierea variabilei “femeie” cu variabilele de la primul nivel, în cazul variabilelor “prostituată”, “fată” și “tânără” testul respinge ipoteza de nul, datele suportând ipoteza că între acestea există o relație de asociere, care este validată și din punct de vedere statistic. În ceea ce privește intensitatea asocierii, pe primul loc se află cea cu termenul “prostituată”, urmată pe locul doi de termenul “tânără” și abia pe locul trei de termenul “fată”.

Termenii “an” și “vârstă” nu resping ipoteza de nul prin valorile calculate ale lui χ2 și valorile asociate ale lui p, drept urmare datele nu suțin ipoteza că între ele și variabila de referință există o relație de asociere. Având în vedere că în plan semantic vârsta descrie o categorie ce include referințe numerice este explicabil de ce aceasta, împreună cu anii ce intră în componența sa sunt, prin raportarea la posesorul lor, variabile independente, ipostazele sociale în care regăsim femeia în text nefiind, prin urmare condiționate de vârsta acesteia.

Variabilele aflate le următorul nivel, resping ipoteza de nul, înregistrând tendința de a se asocia în majoritate variabilei “femeie”, singura excepție reprezentând-o variabila “persoană”, ce conform indicatorilor statistici nu se află în relație de dependență sau asociere, cu variabila de referință. Dintre variabilele dependente, cea mai intensă asociere cu termenul principal o manifestă variabila “procuror”, urmată în ierarhie de variabilele “copil”, “bărbat”, “client”, “poliție” și “polițist”.

La nivelul trei de analiză regăsim variabilele ce descriu puncte de interacțiune ale actorului principal cu realitatea și care cu excepția uneia singure (“furt”) manifestă o asociere foarte puternică cu variabila de referință. Variabilele “ban” și “caz”, resping astfel ipoteza de nul și își mențin astfel poziția printre termenii centrali ai analizei de conținut.

Analiza de corelații (co-ocurențe)

Ca urmare a parcurgerii etapelor anterioare, se observă o structurare a termenilor principali sau a rezultatelor analizelor de frecvență, în funcție de existența sau absența unor interrelații. Și cum simpla cuantificare a frecvențelor de apariție (observate și relative) a principalilor termeni, deși este necesară, nu este suficientă pentru analizarea corpusului semantic, următoarea etapă o constituie punerea variabilelor în context, în vederea accesării uneia dintre sursele importante de informații în analiza categorial tematică. Această sursă o reprezintă relațiile între termeni, manifestate prin apariția lor împreună și în aceiași formă, în diferite zone ale corpusului semantic. Orice relație presupune prezența unor “actori” care să o creeze, de aceea analiza va viza într-o primă fază tocmai personajele implicate în interacțiunea socială.

În cazul corpusului semantic analizat actorii s-au revelat tocmai ca urmare a derulării analizelor de frecvență, ceea ce a determinat tratarea respectivelor unități semanitice, care de altfel defineau persoane sau instituții, ca actori pricipali și actori secundari.

Actorii principali, relațiile inter-referențiale și gradul de “concentrare” a relațiilor dintre actorii principali ai corpusului semantic

Printre opțiunile softului Tropes se numără și aceea de a identifica relațiile inter-referențiale (adică poziția claselor echivalente ce conțin termeni cu un grad ridicat de generalizare), ca rezultat al operațiunii de contragere termenilor echivalenți și includerea lor în Câmpurile de referință, în raport cu clasele echivalente ce conțin termeni cu un nivel ridicat de individualizare, și plasați de către Tropes în zona Referințelor textuale. Ca urmare a stabilirii acestui raport, termenii sunt plasați fie în poziția de actant (cel care inițiază acțiunea – elementele Universurilor/Câmpurilor de referință), fie în poziția de actat cel ce suporta acțiunea (unele elemente ce se regăsesc în Referințe). Prin selectarea din meniul principal a secțiunii Referințe (clasele echivalente identificate în textul studiat), programul oferă informații și despre raportul stabilit între clasele echivalente semnificative.

Fig. 4.2.13 – Relațiile inter–referențiale existente între primii 20 cei mai semnificativi termeni ai corpusului semantic – actați și actanți

În Figura 4.2.13 sunt redate sub formă grafică relațiile inter–referențiale, cu mențiunea că deși softul permite redarea în același grafic, a relațiilor între primele 100 cele mai semnificative referințe, din considerente legate de claritatea și acuratețea prezentării informației, în prezenta analiză au fost incluse doar primele 20 de elemente, printre care se numără o mare parte dintre termenii principali identificați în etapele anterioare. În Anexa 15 pot fi studiate și restul relațiilor ce se stabilesc între termenii / referințele importante în economia textului studiat.

Totodată, prin intermediul figurii amintite este redat, în conformitate cu explicațiile furnizate în cadrul programului, gradul de “concentrare” a relațiilor dintre actorii principali (actanți) și actorii secundari (actați). Prin studierea axelor principale, X prezentând de la stânga la dreapta raportul între actanți și actați și Y de sus (unde sunt reprezentate relațiile puternice), în jos, nivel la care găsim relațiile mai slabe, gradul de concentrare a relațiilor între referințe, se poate face o comparație vizuală a ponderilor relațiilor între principalele elemente textuale.

Liniile albastre indică relațiile între referințe, liniile continue indicând o relație frecventă între cei doi termeni, în timp ce liniile întrerupte indică relații puțin frecvente, iar liniile roz toate relațiile prezente între referințele incluse în grafic. În cadrul programului bifarea oricăreia dintre referințe afișează relațiile stabilite între aceasta și celelate referințe ce apar afișate simultan.

Programul oferă de asemenea posibilitatea studierii separate a celor două categorii de actori, prin bifarea celei ce prezinta interes pentru utilizator. Această selecție generează o listă de referințe în care se menționează numărul de ori, exprimat și în procente, în care respectiva referința s-a aflat în poziția de actant. În manualul de referință al programului se specifică faptul că un procent de peste 60% indică faptul că respectiva referință s-a aflat clar în această poziție de inițiator al acțiunii, deci cu cât frecvența este mai scăzută este cu atât mai probabil ca referința să fi fost “supusă” acțiunii actorului principal.

În cazul de față, data fiind tema și obiectivul lucrării, am selectat, ca și în etapele anterioare, termenul “femeie” ca referință principală, relațiile sale cu ceilalți termeni principali putând fi observate în Figura 4.2.14, iar restul relațiilor stabilite cu alți termeni din copusul semantic în Anexa 16. Analizând modul cum se conturează din punct de vedere grafic rețeaua relațională, se poate observa că avem de a face cu trei actanți reprezentați de referința principală „femeie” ce apare în poziția de actant în procent de 54%, de sintagma „ministerul public” conținând subclasa “procuror”, ce poate fi relevată prin bifarea elementului grafic corespunzător (sfera) din cadrul graficului și figurează ca actant în procent de 57%, termenul „investigare” (procent 52%) și cel de „polițist” în proporție de 50% (Anexa 17).

Fig. 4.2.14 – Relațiile referinței „femeie” cu termenii principali din corpusul semantic

Luând în considerare criteriile de raportare la axele principale, se poate observa că termenul “femeie” se găsește în poziția de actant în partea superioară a axei verticale, manifestând o relație mai puternică cu toate elementele cu care este conectat, decât, spre exemplu sintagma „ministerul public” (procuror) care deși procentual se manifestă cu 3% mai mult ca actant decât termenul femeie, este plasat în zona inferioară a axei verticale.

În categoria actați regăsim termeni centrali din analizele anterioare, cum ar fi „bărbat” care în măsură de 53% se manifestă ca și actat, „polițist” care se află la limita dintre actanți și actați cu 50%, „tinerețe” (cu subclasele „tânără”, „fată”, „adolescentă”) în procent de 53% actat, „copilărie” (subclasa „copil”) 71% actat, „ranguri și titluri” (reprezentativă fiind subclasa „ban”) 81% actat, „persoană” 63% și „comportament social” (subclasa „prostituată”) manifestat ca actat în procent de 71%. Elementele enumerate anterior sunt situate deasupra axei orizontale în zona relațiilor puternice cu actanții. În zona plasată dedesubtul axei X regăsim termeni precum „poliție” 73%, „perioadă” (cu subclasa „an”) în proporție de 60% manifestată ca actat și „acțiune” 72% (Anexa 18). Legătura acestor termeni cu referința principală “femeie” este mai puțin puternică decât a celorlați, dar chiar și în aceste condiții se plasează în zona de interes pentru studiu.

Elementele ale corpusului semantic ce se relaționează frecvent (co –ocurente)

Cunoscând care sunt actorii ce inițiază sau se supun acțiunii, prin raportare la corpusul semantic, un alt aspect de interes îl reprezintă cel referitor la elementele care sunt conectate sau se relaționează în mod frecvent. Bazându-se pe relația între clase echivalente programul Tropes scoate în evidență co-ocurențe prin enumerarea referințelor în ordinea descrescătoare a frecvenței cuvintelor care le compun. Pornind de la ideea că e puțin probabil ca două clase echivalente să se regăsească de mai multe ori în aceeași ordine în același text, orice asociere de acest gen are semnificație în planul relației dintre elemente, considerându-se că acestea sunt puternic conectate. Relațiile ce se stabilesc între referințele unui text, scot în evidență elementele centrale ale acestuia cum ar fi tema, actorii, concepte. Corpusul semantic ce face obiectul analizei a generat în total un număr de 9800 de co-ocurențe cu frecvențe de apariție cuprinse între 257 și 2. Având în vedere vastitatea asocierilor și posibilitatea ca unele dintre relații să nu fie semnificative pentru tema abordată, au fost luate în considerare relațiile, co-ocurențele referitoare la termenul femeie și cele referitoare la comportamentul social, care deși definit astfel conține clase aparținând mai degrabă comportamentului antisocial.

În primul caz numărul co-ocurențelor a fost de 237, iar în cazul celei de-a doua sintagme de 147, cele două referințe ocupând de altfel primele locuri în ierarhia termenilor cu cel mai mare număr de co-ocurențe. Pentru că prezentarea unui atât de mare număr de relații în cazurile ambelor referințe, ar produce ambiguitate în descrierea și explicarea acestora, pentru fiecare dintre cele două referințe am ales relațiile ce înregistrează o frecvență a ocurenței de peste 7 unități, restul putând fi studiate, așa cum a fost menționat și anterior în Anexa 16.

Pentru termenul “femeie” prinicipalele relații cu ceilalți termeni sunt prezentate grafic în Figura 4.2.15. Astfel referința cu cel mai mare număr de co-ocurențe femeie-perioadă, ca și cea femeie-vârstă, plasată pe poziția imediat următoare în ierahia bazată pe frecvența de apariție, conține în plan textual referiri la termenul “an” ce face trimitere la vârsta actorului principal al textului. Spre exemplu “O femeie în vârstă de aproximativ 30 de ani a fost găsită moartă…”, “…că o femeie în vârstă de 44 de ani a început să amenințe călătorii”, “Femeia, în vârstă de 31 de ani, din Făgăraș…”

Relația femeie-copilărie curpinde referiri la relația mamă-copil: “Telenovelă în cazul femeii care și-a abandonat copiii…”, „ … o femeie își ucide copiii unul după altul”, „ … femeia mai are un băiat de 19 ani”, care se regăsește și în cazul asocierii femeie-mamă “O altă femeie, mama a cinci copii, a fost grațiată…”, “…întrucât femeia este mama a șapte copii minori”.

O altă relație între femei și mebrii familiei este redată de courența termenilor femeie-soț “Femeia a băut bine împreună cu soțul ei…”, … femeia a fost anunțată de soț…”, “Femeia, împreună cu soțul …”.

Fig. 4.2.15 – Incidența relațiilor stabilite între referința „femeie” și termenii principali ai corpusului semantic

În ceea ce privește co-ocurența termenilor femeie-obligație, aceasta din urmă se referă, în textul analizat, la executarea de către femei a pedepselor privative de libertate pentru comportamentele antisociale manifestate “Femeia era închisă într-un penitenciar …”, „femeia riscă o pedeapsa cu închisoarea între…”, „Femeia este căutată de poliție pentru a fi trasă la răspundere în legătură cu fapta sa…”, acceași situație fiind prezentă și în cazul relației de co-ocurență între termenii femeie-dosar_penal: “Femeia s-a ales cu dosar penal pentru…”, “O femeie din comună Florești are dosar penal …”, “Pe numele femeii au fost deschise mai multe dosare penale”.

Tot în același registru se înscriu co-ocurențele unor termeni cum ar fi femeie-poliție “Femeia, în vârstă de 35 de ani, a fost dată pe mâna poliției…”, “Femeia este căutată de poliție…”, “Femeia a fost reținută în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție…”, femeie-acuzată “Cele două femei, acuzate de proxenetism…”, “Femeia este acuzată…”, “…femeia putând fi acuzată de ultraj…”, femeie-furt “…două femei, sunt cercetate de polițiștii sălăjeni pentru furt și distrugere”, “Femeia are acum dosar penal pentru furt", “…au reușit prinderea în flagrant a unei femei bănuite de săvârșirea mai multor infracțiuni de furt din buzunar” și femeie-infracțiune “Femeia este cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe.”, “…femeia urmând a fi cercetată în stare de libertate sub aspectul comiterii infracțiunii de furt”.

De interes pentru prezenta analiză este asocierea și co-ocurența termenilor femeie-comportament_social, care în text cuprinde referiri în majoritatea cazurilor, la practicarea prostituției, redată grafic tot în Anexa 18: “…obținută de femeie în urmă practicării prostituție…”, “…că femeia era prostituată de lux…”, “Se pare că femeia a practicat prostituția”.

O altă manieră de a reprezenta relațiile de co-ocurență între termenul “femeie” și termenii cu care acesta este cel mai frecvent asociat este redată graficul din Figura 4.2.16, în care sunt redate relațiile între referințe, cifrele reprezentând numărul de relații (frecvențe ale co-ocurențelor) dintre acestea. În partea stângă a termenului se regăsesc predecesorii termenului central, iar în partea dreaptă succesorii, pe principiul actorilor principali (actant și actat, descriși anterior).

Se poate observa că și în cazul co-ocurențelor se poate identifica o agregare acestora în funcție de domeniile ce fac obiectul acestora, cum ar fi vârsta, statututul social și anumite comportamente manifestate de femei în plan social.

Fig. 4.2.16 – Predecesorii și succesorii termenului central “femeie” și numărul de relații stabilite cu acesta (frecvențe ale co-ocurențelor)

Similar cazului elementului co-ocurent “femeie”, analiza co-ocurențelor sintagmei “comportament-social”, relevă asocierile frecvente de termeni, dintre care (ca și în cazul în cazul primului termen) cele cu frecvență peste 7 sunt redate grafic în Figura 4.2.17, iar restul pot fi studiate în Anexa 19. Analiza substratului textual al acestora face și în acest caz posibilă identificarea domeniilor de referință și a temelor conținute de corpusul semantic. Astfel la modul general sintagma “comportament_social” conține, după cum a fost menționat anterior referiri la practicarea prostituției, programul Tropes clasificând acest tip de comportament ca fiind social, dat fiind impactul său asupra comunității și spațiului unde se manifestă. Practic în analiza textului sintagma comportament_social, poate fi înlocuită cu termenul “prostituție”, împreună cu întreaga sa familie de cuvinte.

Drept urmare în cazul asocierii comportament_social-perioadă referirile din text fac trimitere la vârsta prostituatelor ce fac obiectul articolelor din ziare “O prostituată de 26 de ani a aflat săptămâna trecută…”, “…cadavrul unei prostituate de 30 de ani a fost găsit…”, “O prostituată versată de 35 de ani…”.

În cazul asocierii comportament_social-România referirile din text fac trimitere la prostituatele romance “O prostituată româncă a fost jefuită…”, “…pentru că prostituatele românce nu și-au onorat cuvântul dat”, “…o prostituată româncă în vârstă de 20 de ani”.

Fig. 4.2.17 – Relațiile sintagmei „comportament_social” (prostituție) cu termenii principali ai corpusului semantic

Co-ocurența termenilor comportament_social- ființă umană cuprinde în text referiri la oamenii legii, termenul “om” fiind asociat prin contragere de către programul Tropes clasei echivalente și domeniului larg ce cuprinde ființele umane “…prostituatele surprinse de oamenii legii…”, “…prostituata este căutată de oamenii legii”, “Șase prostituate amendate de către oamenii legii…”.

În ceea ce privește asocierea comportament_social-mamifere, deși textul face referire la pluralul monedei oficiale a țării noastre “leu”, programul asimilează termenul clasei mamiferelor, acesta reprezentând un exemplu negativ de rezolvare a abiguităților textuale, pe care programul le rezolvă automat “…prostituata ar fi solicitat doar 50 de lei.”, “…una dintre prostituate i-a acostat și le-a cerut 60 de lei”, “Prețurile practicate de prostituatele surprinse de oamenii legii sunt de minim 40 de lei”. Restul asocierilor evidențiate în cazul sintagmei comportament_social se referă strict la domeniile conținute de termenul co-ocurent.

Și în cazul sintagmei “comportament_social” (prostituție) co-ocurențele dintre termenul principal și cei secundari pot fi analizate și observate în funcție de predecesorii și succesorii termenului central pentru a identifica direcția, sensul de manifestare a relațiilor termenilor din cadrul corpusului semantic (Figura 4.2.18).

Fig. 4.2.18 – Predecesorii și succesorii sintagmei “comportament_social” (prostituție) și numărul de relații stabilite cu aceasta (frecvențe ale co-ocurențelor)

După cum se poate observa analiza co-ocurențelor a identificat un anumit pattern al asocierilor în ceea ce privește temele comune pe care acestea le conțin. Totodată constatarea faptului că rezolvarea automata a ambiguităților textuale poate genera în unele cazuri atribuiri eronate de clase echivalente, subliniază nevoia de a crea o ontologie proprie prin realizarea unor categorizări a termenilor care să corespundă domeniilor conținute de corpusul semantic. Acest deziderat este realizabil prin abordarea unor nivele superioare de analiză.

ANALIZA CALITATIVA

Conform opiniilor lui Grivel & Bousquet (2011) primul pas în analiza de conținut este reprezentat de organizarea Referințelor, în baza unui dicționar intern, specific textului studiat. Prin intermediul analizei tematice se identifică temele (patternurile) ce derivă din datele prelucrate și se evaluează clasificările obținute în urma demersului de analiză (Boyatzis, 1998). Prin urmărirea identificarea relațiilor între concepte se asigură accesul la niveluri profunde ale textului studiat, de unde derivă esența mesajului transmis prin intermediul comunicării. Pentru ca o analiză tematică să fie considerată un succes, rezultatele sale finale trebuie “să scoată în evidență cele mai saliente constelații de sensuri” (Joffe, 2012) prezente în corpusul semantic, constelațiile conținând dimensiuni afective, cognitive și totodată simbolice. O altă altă variantă de abordare a analizei tematice, complementară celei descrise anterior, presupune ca pornind de la efecte (termenii specifici identificați în text) să se poată cerceta, analiza cauzele ( temele prezente în text).

Întregul demers al analizei tematice poate fi rezumat generic prin redarea modelului procesului analizei tematice elaborate de Miles și Huberman (1994) Figura 4.2.19.

Fig. 4.2.19 – Etapele procesului analizei tematice

Sursa: Componentele analizei datelor: modelul interactiv Miles și Huberman (1994)

În plan particular Braun și Clarke (2006) propun șase etape în procesul de analiză tematică a unui text, care parțial se intersectează cu concepțiile autorilor menționați anterior.

O primă etapă o reprezintă familiarizarea cu datele, prin citirea și recitirea acestora, fapt realizat în cazul prezentului studiu în mai multe moduri presupuse de prelucrarea corpusului semantic (trasnformarea articolelor în documente txt., numărarea cuvintelor, corectarea și adăugrarea diacriticelor și sedilelor etc)

A doua etapă o reprezintă codarea, realizată prin încercarea de a răspunde la întrebările de cercetare și etichetarea termenilor ce sunt reprezentativi pentru corpusul semantic. Deși este recomandat ca această etapă să includă demersurile implicate în procesul de reducere, selectare a datelor, recomandate de Miles și Huberman (1994), care presupun: într-o primă fază a alegerea, simplificarea, construirea și transformarea datelor, într-o a doua fază sublinierea propozițiilor din text care conțin termeni relevanți pentru întrebările de cercetare și în a treia etapă spargerea acestora în unități mai mici sau teme, codarea nu se rezumă doar la aceste operații presupunând pe lângă procesul de reducere a datelor și un process analitic. Scopul final al acestor procese îl reprezintă construirea unor coduri pe care să ne putem baza în analiza temelor prezente într-un corpus semantic (Hosmer, 2008). De aceea conform anumitor autori (Halldorson, 2009), cel mai important reper în parcurgerea acestor faze îl reprezintă întrebările de cercetare, ce trebuiesc avute întotdeauna în vedere atât în timpul colectării datelor, cât și în analizarea lor, pentru a nu pierde contactul cu obiectivele și scopurile generale ale cercetării.

Etapa a treia este reprezentată de căutarea temelor, ce se realizează de asemenea prin consultarea întrebărilor de cercetare și identificarea anumittor patternuri în textul studiat. În cazul în care categoriile vizate de analiza tematică nu sunt predeterminate (standard) se abordează ca strategie de lucru cea vizând încercarea și eroarea, în final rezultând o schema de categorii originală. Metaforic Clark și Braun (2013) consideră codurile ca reprezentând cărămizile unui edificiu, iar temele sunt asemuite pereților și acoperișului acestuia. De aceea analiza tematică nu este un proces de descoperire a unor teme ascunse în text, ci unul de construcție, de clădire, de transformare a acestora pornind de la un text dat.

În etapa a patra are loc reevaluarea temelor prin prisma codurilor și corpusului semantic pentru a observa dacă acestea corespund naturii textului studiat, spun “povestea” acestuia și dau sens și identitate specifică, conceptelor conținute în temă. De asemenea este foarte importantă relația care se stabilește între temele aparținând aceluiași corp semantic, deoarece uneori în această etapă temele cu caracter particular pot fi circumscrise celor cu caracter general, care definesc în ansamblu realitatea studiată.

Etapa a cincea presupune definirea și atribuirea unui nume fiecărei teme, ce se realizează prin identificarea esenței conținute de fiecare în parte și atribuirea unui titlu care să rezume această esență.

A șasea etapă și ultima în ordinea desfășurării procesului de analiză, o reprezintă interpretarea rezultatelor prin descrierea pe larg a conținutului temelor, a legăturilor dintre acestea cu alte elemente, care chiar dacă nu fac obiectul direct al studiului pot contribui la perceperea și completarea rezultatelor în alte modalități.

În prezentul studiu analiza tematică a fost recomandabil a fi utilizată în scopul identificării modului în care presa scrisă conceptualizează prin intermediul articolelor publicate, comportamentul antisocial al femeilor și s-a realizat prin analizarea principalelor trăsături ale femeilor care manifestă comportamente antisociale, adică prin identificarea modului “cum sunt” acele femei care sunt sancționate de societate ca urmare a modului lor de a fi, de a acționa.

Cu ajutorul programului Tropes în analiza tematică a corpusului semantic constituit din articole publicate în presa scrisă în intervalul 2012-2015, s-a realizat analiza indicilor reprezentativi în scopul clasificării temelor simbolice ale textelor selectate, ce pot fi implicite sau explicite. Și având în vedere opinia lui Merton (1968) conform căreia esența, sensul comunicării este dat de “semnificația cumulativă a unor serii de itemi”, totodată s-a încercat identificarea principalilor vectori cu rol de semnificare a mesajului transmis.

Crearea ontologiei specifice comportamentului antisocial al femeilor

Un demers important în crearea unei ontologii specifice corpusului semantic studiat îl reprezentă construirea unor grupuri semantice care să conțină hiperonime ale cuvintelor reprezentative indicate în text. O modalitate de a realiza acest obiectiv constă în categorizarea elementelor studiate. În literatura de specialitate categorizarea rezultatelor/răspunsurilor în vederea interpretării este considerate o etapă crucială (Franks,1999) deoarece prin reducerea complexității implicate de un volum ridicat de date, se asigură claritate interpretării. Pentru realizarea oricărei clasificări este însă nevoie de criterii precise, de aceea în formularea categoriilor este nevoie să se țină cont de anumite aspecte. Conform autorului citat anterior, un prim pas îl reprezintă segmentarea datelor în elemente ce conțin semnificație (cuvinte, fraze, propoziții), iar un al doilea pas segmentarea conținutului (semnificației) în elemente de conținut (înțelesul cuvintelor, puncte de vedere, teme).

Aplicând cele enunțate asupra elementelor identificate în cazul prezentului studiu, s-a urmărit stabilirea unor criterii pertinente prin luarea în considerare a unor repere generale cum ar fi identificarea criteriului ce asigură apartenența la o categorie, modul în care acel criteriu este satisfăcut și existența unor relații structural particulare între categoriile de conținut.

În acest scop au fost utilizate din nou opțiuni conținute în programul Tropes, mai exact opițiunea Scenariu care conform descrierii din manualul de utilizare a fost creată pentru a îmbogăți și filtra calsele echivalente în funcție de propria startegie de analiză. Cu ajutorul acesteia pot fi create clasificări sau onotologii proprii textului analizat, acest lucru eliminând posibilitatea atribuirilor eronate de clase unor termeni ambigui sau specifici unui anumit context. Scenariile sunt constituite din anumite grupuri semantice ce conțin cuvinte sau clase echivalente și sunt dispuse într-o ierahie cu nouă trepte. În prelucrarea clasificarilor și constituirea ontologiilor proprii, cuvintele pot fi adăugate sau eliminate din Scenariu, acesta permițând o mare flexibilitate în generarea propriei arhitecturi a textului, însă, deși programul beneficiază de câteva Scenarii predefinite, în cazul prezentei analize se va crea un Scenariu nou pornind de la principalelele Referințe identificate de către program în text și se va proceda la introducerea într-un Scenariu nou, a celor relevante din punct de vedere al frecvenței de apariție și al reprezentativității pentru tema studiată și care descriu sau au legătură sub o anumită formă cu principalul actor al textelor analizate – “femeia”.

Astfel din meniul “Tools” a fost acesată opțiunea “Scenario tool”, selectând varianta “File/ New/ Wizard-Creation of Scenarios, alegând din variantele puse la dispoziție pentru crearea scenariului “Manually (from an empty scenario)” optând, în ceea ce privește nivelul de clasificare utilizat pentru construirea scenariului, pentru secțiunea “Referințe”, fapt ce presupune că în construirea Scenariului, programul a utilizat în mod exclusiv referințele pentru a genera clase echivalente. În ceea ce privește Referințele, nivelul minim de ocurență luat în considerare a fost setat la valoarea 3, cu posibilitatea ca referințele să fie subclasificate.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra referințelor ce ar putea fi potențial selectate în vederea utilizării în cadrul Scenariului, acestea au fost în prealabil ordonate alfabetic și analizate, pentru a le identifica pe cele ce descriu în manieră acurată domeniul temei studiate (Anexa 20). Neexistând criterii prestabilite analiza a luat o formă deschisă (metoda grămezii), demersul de definire a categoriilor, în baza temelor și unităților de semnificație, în baza similitudinii și grupării naturale a referințelor, fiind unul inductiv. În încercarea de a realiza o clasificare cât mai reprezentativă, referințele selectate au fost agregate în grupuri semantice.

Atribute de gen asociate de către presă femeilor ce manifestă comportamente antisociale. Cu ajutorul programului Tropes, prin selectarea opțiunii Referințe au fost identificate și subliniate acele noțiuni care descriau în mod specific atribute, calități, statute și trăsături specifice genului feminin sau itemi ce, prin natura lor, sunt asociați mental în mod automat acestuia. Aceste referințe cu specific de gen, au cumulat un număr de 88 de termeni, cu frecvențe de apariție cuprinse între 1075 și 3 ( Anexa 21).

Categorizarea Referințelor – criterii de stabilire a claselor

Un prim criteriul luat în considerare pentru a asigura apartenența termenilor la o anumită categorie a fost reprezentat de faptul că toți au legătură cu genul feminin, iar forma lexicală în care apar ca urmare a prelucrării cu Tropes este substantivizată și declinată la feminin singular. (ex. acuzată, inculpată, mamă, proxenetă). În ceea ce privește termenii ce nu reprezintă attribute, aceștia reprezintă termeni asociați în mod uzual feminității (toc, geantă) și au fost de asemenea incluși în grupuri tematice. Drept urmare ținând cont de criteriul apartenență la gen, s-a folosit ca și criteriu complementar de categorizare criteriul semantic. Astfel au fost alese referințele care converg către același sens, descriind genul feminin, selectând toate referințele care desemnează sau semnifică acest concept, în urma acestui demers rezultând un număr de 14 grupuri semantice (de cuvinte), ce vor fi prezentate în funcție de valoarea intrinsecă pe care o conțin, prin raportare la criteriul dihotomic polar, pozitiv-negativ.

Grupuri semantice ce conțin referințe pozitive sau neutre

În prima categorie a grupurilor ce conțin referințe pozitive, reprezentate de statute și atribute ale femeilor, acceptate de societate sau neutre ce au legătură cu genul feminin fără a exercita o influența majoră asupra reprezentantelor acestora, au fost inlcuse referințele generale având ca ca obiect “femeia” descrisă cu ajutorul unor termenilor termeni cum ar fi “fată tânără”, “jună”, ca “mamă”, “soție”, “soră”, “nevastă”, “angajată”, “jurnalistă” etc., numind per ansamblu statutele curente în care această se regăsește în societate .

În cazul acestor prime grupuri se poate observa că există termeni cum ar fi “fată tânără” și “jună”, “șoferiță” și “conducătoare auto”, “agentă” și „polițistă” care pot fi reuniți, prin contragere, în aceeași categorie.

Tabel 4.2.16 – Grupuri semantice ce conțin referințe pozitive cu privire la actorul principal al corpusului semantic

De asemenea există două grupuri ce conțin termeni neutri reprezentând itemi asociați feminității (poșetă, toc) sau referiri la atribute fizice generice (blondă). Și în aceste grupuri există termeni similari cum ar fi “cosmetic” și „produs cosmetic”.

Grupuri semantice ce conțin referințe negative

În ceea ce privește generarea grupurilor ce conțin referințe negative, s-a ținut cont de domeniul de origine și de apartenență a termenilor, astfel primele patru grupuri conțin exemple de statute speciale derivate din domeniul penal, iar următoarele descriu stări, locuri și atribute ce pot fi asociate acestuia.

Au existat însă două situații ce au necesitate clarificare în vederea alocării termenilor unui anumit grup semantic. Este vorba despre termenul “micuță” care în mod normal ar fi fost asimilat celor ce descriu genul feminin, însă ca atribut descrie o stare de fapt presupusă de minorat și ca actor social se înscrie în categoria actaților (cei asupra cărora se reflectă acțiunea actorului principal).

Un alt termen la reprezentat cuvântul „țigancă” reprezentând singurul termen indicând clasa socială, etnia, ce a fost surprins în referințele luate în analiză. Deși tendința a fost de a-l include în grupul statutelor sociale, prin natura acțiunilor puse în seama articolele ce constituie corpusul semantic, termenul a devenit eligibil pentru grupurile ce au legătură cu domeniul penal.

Tabel 4.2.17 – Grupuri semantice ce conțin referințe negative cu privire la actorul principal al corpusului semantic

Și în cazul acestor grupuri semantice au fost regăsiți termeni similari, pretabili a căpăta un nivel mai ridicat de generalizare prin contragere lor. Astfel termeni cum ar fi cel de “acuzată” și „inclupată” sau “bănuită“ și “suspectă“ fac referire la același statut aferent procesului penal. O situație particulară o reprezintă termenul “infractoare”, ce reprezintă noțiunea de generalizare pentru mai multe elemente din cadrul grupului semantic cum ar fi “hoață”, “traficantă”, “violatoare”, “ucigașă”, “membră” (în cadrul unei grupări infracționale, conform referințelor din text). Alți termeni ce corespund criteriului ce recomandă contragerea textuală îl reprezintă “alcoolică” și „ebrietatate”, referirile din text fiind în legătură cu descrierea comei alcoolice și nu a alcoolismului ca tulburare de comportament.

O singură categorie nu a putut fi subscrisă în această etapă niciunui grup semantic și anume aceea de “grijă”. În mod curent grija este asociată în cele mai multe cazuri cu maternitatea, însă în cazul textelor studiate aceasta nu reprezintă doar apanajul persoanelor de gen feminin, termenul fiind deseori utilizat la modul peiorativ (ex. “…eu am vorba aceea: decât să duc grija, mai bine duc dorul.”), drept urmare va fi exclus din grupul referințelor selectate pentru analiză.

Specificarea proprietăților atributelor și a relațiilor

Conform lui Bardin (1993) criteriile ce trebuiesc respectate în construirea temelor și stabilirea categoriilor de analiză țin de includerea exclusivă (unică) a unei referințe într-o categorie sau temă unică, categoriile trebuiesc să vizeze întregul material și să permită o clasificare cât mai obiectivă a referințelor dintr-un material. De asemenea nu trebuie pierdut din vedere scopul cercetării, prin consultarea curentă a întrebărilor de cercetare și așa numita adecvare a etichetei categoriale, în funcție de natura materialului selectat pentru analiză. Aceleași criterii și principii de clasificare trebuiesc menținute în cazul prelucrării întregului material. O altă regulă importantă ce trebuie respectată o reprezintă aceea a notării și utilizării oricărui pattern sau oricărei teme similare sau contrastante, relevantă pentru studiu (Alhojailan, 2012) Este imperios necesar ca orice categorie să conțină proprietățile necesare și suficiente definirii sale, de aceea toate elementele trebuie să conțină proprietăți identice celor specificate prin definiție (Franks, 2013). Aceste condiții induc, atunci când sunt respectate tendința ca între elementele aceleiași categorii să existe legături/relații, o formă de verificare a corectitudinii modului de definire a unei categorii, fiind tocmai identificarea acestor relații. Legăturile între categorii pot lua forma echivalenței, principiu utilizat de programul Tropes în analizele sale, a subordonării/subclasificării sau supraordonării /supraclasificării. Pornind de la acestă idee în următoarea etapă grupurile semantice identificate vor fi introduse, ulterior operării modificărilor propuse anterior, în Scenariul dorit a fi creat, în vederea generării claselor echivalente cu respectarea condițiilor, referitoare la selectarea criteriilor, menționate anterior.

Descrierea principalelor categorii identificate în corpusul semantic și enumerarea elementelor lor componente

Operațiile de prelucrarea și introducere în Scenariu a Referințelor generale ce descriu genul feminin au generat, ca urmare a agregării acestora în grupuri semantice, conturarea unor categorii specifice. Însă prin raportare la regulile ce trebuiesc respectate în întocmirea unor categorii valide, s-a constatat că acestea nu conțineau toate referințele din text, corespondente temei studiate. Drept urmare după introducerea referințelor pozitive, negative și neutre și identificarea principalelor agregări de cuvinte, ce îndeplinesc criteriile pentru a fi incluse într-o anumită clasa, în urma prelucrării cu ajutorul programului Tropes, s-a procedat la completarea acestora cu alte referințe de interes și la încercarea de a delimita principalele categorii și a le eticheta. Clasele odată identificate au fost introduse în Scenariu privind comportamentul antisocial al femeilor, iar prin selectarea opțiunii “Report”, oferită de către program, au fost generate automat tabele cu relevanță statistică în ceea ce privește volumul fiecărei categorii, și subcategorii, inclusă în Scenariu, datele putând fi studiate în Anexa 22. Totodată în Figura 4.2.20 sunt ilustrate grafic, în ordine alfabetică, principalele categorii, cu indicarea volumului referințelor (numărului de elemente) care contribuie numeric la structurarea acestora.

Categoria Gen feminin, prima și cea mai importantă pentru prezentul studiu, atât din punct de vedere al volumului de referințe pe care îl include (3447 de termeni), cât și din punct

de vedere al semnificației pentru tema de cercetare (având în vedere că din ea derivă toate celelate categorii ce descriu comportamentul antisocial al femeilor), a inclus inițial subclasele

Fig. 4.2.20 – Numărul de referințe subsumat categoriilor majore

„femeie”, „fată” „tânără” și „jună”. Cum termenul „jună” conform definiției din Dicționarul explicativ al limbii române, se subscrie categoriei descrisă de referința „tânără”, termenul a fost contras ca și termenul „fată”, aceștia fiind incluși referinței cu caracter mai general “tânără”. Categoriei „Gen feminin” i-a mai fost adăugată referința „bătrână”, ce definește o persoană de gen feminin de o anumită vârstă și reprezintă, conform regulilor de selecție a criteriilor, oponentul termenului „tânără”. Ca urmare a reinventarierii Referințelor generale, în contextul îmbogățirii Scenariului cu elemente de referință, s-a constatat existența în corpusul semantic a unui mare număr de nume proprii feminine care au fost reunite sub titulatura „persoane de gen feminin”, într-o subcategorie distinctă, ce a fost inclusă în clasificare.

Tot acestei subcategorii i s-a adăugat referința “zisă” sau supranumită (ex. “…și soția acestuia, Vasilica-Minodora, zisă <Cami>”. O altă subcategorie ce descrie persoane de gen feminin este cea denumită “necunoscută”, termen prin care în text se face referire, la persoane a căror identitate nu este cunoscută la momentul scrierii articolului. Prin urmare subcategoriile genului feminin analizat în prezentul studiu sunt: „tânără”, „femeie” (definiția termenului fiind aceea de persoană adultă de gen feminin), „bătrână”, „persoane de gen feminin” și „necunoscută”.

Categoria Atribute ale feminității derivă din cea anterioară și conține 467 de referințe corespondente și două subcategorii principale, respectiv subcategoria Accesorii și subcategoria Atribute naturale sau fizice. Prima dintre cele două conține subclasele “bijuterii” (cercel), „geantă” (cu elementele „geantă” și „poșetă”, termenul „poșetă” fiind contras în urma unei noi analize și a consultării definiției funcționale), „îmbrăcăminte” (costum, fustă, geacă, haină, lenjerie intimă, costum și geacă fiind adăugate ulterior scenariului), „pantof” (cu subclasa toc) și „produs cosmentic” (cosmetic și parfum, adăugat de asemenea la reinventarierea Referințelor), descrie genul feminin prin prisma itemilor utilizați în general de către femei în conturarea identității de gen și în susținerea imaginii sociale a acestuia.

În cazul celei de a doua subcategorii, pe lîngă cele două referințe reținute inițial pentru clasificare (“blondă” și „piept”), au mai fost adăugate și altele care descriu din punct de vedere fizic actorul principal al prezentului studiu. Alte atribute derivate din text și descriind caracteristicile persoanelor de gen feminin sunt: „frumusețe”, „nur”, „înălțime”, „semnalment” și „vârstă”, atribut care prin natura sa delimitează cele trei categorii de persoane de gen feminin enumerate anterior.

Categoria Acțiuni cuprinde un număr de 284 de termeni (referințe) ce descriu comportamente manifestate de actanți, personajele principale ale corpusului semantic selectat, cum ar fi comportamentul de „comitere de infracțiuni”,” deținere”, „executare a pedepsei”, „ultraj” și „ tranzacționare”.

În categoria Stare se regăsesc clase distincte, descrise, prin intermediul a 447 de referințe, ca fiind „stări induse de substanțe” cum ar fi cea de “ebrietate”, „influență” sau “stări induse de acțiunile altor persoane”, starea de „dependență”, de „frică”, sau stări existențiale redate de referințe precum „bătută”, „exploatată”, „moartă”, „internată”, „rănită”, „supusă”, „ținută”, „viol”.

Termenul “micuță” a fost în cele din urmă eliminat din categorizare neîncadrându-se din punct de vedere al atributelor, în niciuna dintre subclasele descrise, iar termenul „săracă”, descriind situația materială a unui individ, implică un anumit statut, drept urmare a fost redistribuită în categoria “Statute socio-profesionale”.

Tot în cadrul categoriei Stare, se regăsește și subcategoria „victime ale infracțiunilor” (actații procesului infracțional) care conține și este consolidată de referințe cum ar fi „victimă” ce a asimilat subclasa „reclamantă”. Aceaste clasă a fost inclusă prezentei categorii deoarece descrie starea indusă personajului care suportă acțiunea descrisă în articolele din ziare, prin victimizarea sa în derularea procesului infracțional, și deși generic termenul poate descrie atât persoane de gen feminin, cât și persoane de gen masculin, referințele din text au ca obiect preponderent cea dintâi categorie, de aceea fiind luată în considerare pentru analiză.

Termenul “martoră” inclus inițial în acest grup a fost relocat în categoria „Statute socio-profesionale”, pe considerentul că îndeplinește criteriile de apartenență la aceasta.

Categoria Locație conține un număr de 893 de referințe ce indică zonele sau imobilele în care se petrece acțiunea descrisă în articolele de ziar. Acestea sunt delimitate prin luarea în considerare pentru categorizare a claselor “pădure” și „stradă” (cu subclasele „alee”, „trotuar”), clasei “locuință” (cu subclasele „apartament” și „garsonieră”), clasei “unități de cazare” (cu subclasele „hotel”, „motel” „pensiune”), clasei „unitate de învățământ (liceu)”, alte clase incluse în categorie fiind reprezentate de locații cum ar fi „magazin”, „toaletă”, „mașină” și chiar „mobilierul din locuință” (conținând subclasele “șifonier” și „cadă”).

Categoria Statut social și familial, include 159 de referințe ce descriu natura relațiilor de rudenie sau implicate de starea civilă. În subcategoria “relații de rudenie” se regăsesc termeni precum “mătușă”, „soră”, „verișoară” și potențial, apelativul „tanti”, care poate însă să nu implice o relație de rudenie, ci una de respect față de o persoană mai în vârstă. Studierea Referințelor din text a evidențiat faptul că termenul este parte dintr-o sintagmă ce descrie o persoană de gen feminin, de aceea apelativul „tanti Mimi”, va fi intordus în categoria „persoane de gen feminin”. În cealaltă subcategorie a „relațiilor implicate de starea civilă” regăsim referințe cum ar fi cea de „concubină”, „iubită” și „soție” (cu tot cu subcategoria „nevastă”).

O categorie de sine stătătoare, derivată din cea referitoare la Statutului social și familial, dar care prin implicațiile presupuse în plan social trebuie definită separat este cea denumită Maternitate, care conține 470 de referințe ce fac trimitere la apanajele calității de mamă și la ipostazele implicate de acest statut. Aceasta conține subcategoria „mamă” (cu subclasa „maică”) și subcategoria „ipostaze ale maternității” cu subclasele „naștere”, „gravidă” și „reproducere” (referințele din text referindu-se în fapt la „avort”).

În constituire acestei categorii a existat tentativa de a introduce în clasificare (prin extrapolarea definiției maternității) și subclasa „copil”, însă ulterior categoria a fost restrânsă doar la termenii care au legătură în mod direct cu calitatea de mamă, aceasta implicând particularități, ce nu se regăsesc incluse în niciun alt statut pe care femeia îl poate avea în famile sau societate.

Categoria Statut socio-profesional este construită în baza a 269 de termeni ce descriu profesii “contabilă”, „educatoare”, „referent”, ocupații „cameristă”, „casieră”, „vânzătoare”, „recepționeră”, „elevă”, „studentă” sau statute cum ar fi „absolventă”, „angajată”, „conducătoare auto” (cu subclasa „șoferiță”), „clientă”, „enoriașă”, „localnică”, „reprezentantă”, „turistă” sau „vecină”. În cazul acestei categorii se poate observa multitudinea de ipostaze sociale în care se poate regăsi o persoană de gen feminin.

Categoria Statute cu impact social negativ, cuprinzând 546 de referințe referitoare la actanții implicați ca parte activă în procesul infracțional, include pe lângă referințele inițiale și o serie de referințe complementare. Astfel în cazul clasificării referinței “acuzată”, aceasta și-a consolidat anterior poziția prin contragerea referinței „inculpată”, fiindu-i ulterior adăugat și termenul învinuită.

Alți termeni, ce definesc calitatea infracțională temporară, prin raportatrea la etapele procesului penal sunt cel de „autoare”, „complice”, „suspectă” și „urmărită”. Ulterior derulării procesului penal acestea vor putea fi regăsite în statute cum ar fi cel de „arestată”, „infractoare” (cu subclasele „hoață”, „proxenetă”, „membră în grupare infracțională”, „traficantă’, „ucigașă”, „violatoare”, „cămătăreasă’, „escroacă”).

După reanalizarea referințelor termenul „țigancă” a fost inclus în categoria statutelor sociale, deoarece nu îndeplinește toate criteriile pentru a fi inclus în prezenta categorie.

Prostituție reprezintă o categorie de sine statătoare nu doar datorită faptului că acest comportament nemaifiind prevăzut ca infracțiune în codul penal, nu poate fi inclus în categoria respectivă, dar și și pentru faptul că reprezintă termenul din schema de codare ce a generat cele mai multe rezultate în urma căutării, în ceea ce privește numărul articolelor publicate în presa scrisă. De aceea referințele incluse în această categorie în număr de 1696 au fost structurate în subcategorii complementare, ce pot descrie ansamblul implicațiilor presupuse de „practicarea celei mai vechi meserii din lume“.

O primă subcategorie include o definiție a prostituției, percepută ca “meserie”, următoarea subcategorie se referă la “precursorii” acestui tip de comportament antisocial, respectiv “recrutare” și “atragere“. Subcategoria “locație” conține subclasa “bordel”, descriind unul dintre locurile de manifestare.

Următoarea subcategorie cuprinde actorii principali ai corpusului semantic format din articolele ce se referă la prostituție, “rolurile” îndeplinite de către aceștia în manifestarea comportamentului sunt descrise de către presă prin intermediul referințelor cum ar fi: “escortă”, “practicantă”, “matroană”, “prostituată”, “veteran” și “client”.

Subcategoria “implicații” cuprinde subclasele “companie intimă”, “favoruri sexuale” (favoare, servicii), “fantezii sexuale” (imaginație), “masaj” (erotic), “plăcere”, “raporturi sexuale” (cuprinde referințe precum “amor”, “culcat’, “întreținere”, “prestație”, “sex”, “sexualitate”, “unire”). O ultimă subcategorie, ce vizează problematica prostituției cuprinsă în articolele de ziar studiate, este reprezentată de către termenul “tarif”.

Categoriile au fost descrise pornind de la condiția clarității expunerii și ținând cont de principiul urmăririi firului logic în derularea analizei, mai ales atunci când este vorba despre expunerea unui volum considerabil de date, cum este cazul analizei de presă și a unui număr semnificativ de categorii și subcategorii (Figura 4.2.21). Tocmai din aceste considerente ele nu au putut fi prezentate în ordinea mărimii lor, furnizată de numărul de referințe conținute, însă o ierarhizare a acestora pe criteriu consistenței categoriilor este utilă în perspectiva următoarelor analize ce vor fi întreprinse în cadrul studiului.

Cum menționam anterior cea mai importantă dintre categorii este cea denumită “Gen feminin” (3447), din care derivă toate celelate categorii incluse în Scenariul privind comportamentul antisocial al femeilor.

Următoarea categorie din punct de vedere al dimensiunii este reprezentată de “Prostituție” (1696), poziția superioară în ierarhie fiind de așteptat, având în vedere că cele mai multe articole incluse în corpusul semantic au avut ca subiect tocmai acest tip de comportament antisocial.

Urmează de categoria “Locație” (893) și la oarecare distanță de aceasta, categoria „Statute cu impact social negativ” (546).

Pe același palier privind consistența internă, se regăsesc categoriile “Maternitate” (470), “Atribute ale feminității” (467) și “Stare” (447). Pe următorul palier se află, aproxiamtiv în aceeași poziție categoriile “Acțiuni” (284) și “Statute și ipostaze socio-profesionale” (269).

Pe ultimul loc în ierarhia generată în baza numărului de referințe conținute se află categoria “Statute familiale”(159).

Dacă luăm în considerare, ca și criteriu, consistența internă a principalelor categorii identificate în corpusul semantic supus analizei, se poate concluziona că articolele din presa românească publicate în perioada 2012-2015, au fost centrate, în ceea ce privește descrierea comportamentului antisocial al femeilor, în primul rând pe vârsta actanților/actorilor sociali (bătrână, tânără, femeie), a locațiilor unde se manifestă aceste comportamente, cu accent mai ales asupra fenomenului prostituției și a comportamentelor cu impact social negativ.

În plan secund sunt vizate conduitele implicate de manifestarea comportamentelor antisociale asociate statututlui de mamă, și atributele ce descriu principalii actori sociali vizați de analiză, precum și starea în care se află aceștia.

Abia în plan terțiar sunt descrise acțiunile actanților, ceea ce poate conduce la ipoteza că presa este interesată mai mult de “personajul”, decât de comportamentele pe care le manifestă, accentul fiind pus deci pe “cine” face și nu neapărat pe “ce” face. Tot în acest plan au relevanță ocupațiile pe care le au actanții, accentul fiind pus pe viața socială a acestora, planul familial reprezentând ultimul aspect de interes în ceea ce privește femeile ce manifestă comportamente antisociale, în ordinea importanței dată de consistența internă a categoriei.

Fig. 4.2.21 – Principalele categorii și subcategorii derivate din supracategoria “Gen feminin”

Analiza inductivă

Faza finală a procesului de analiză a datelor o reprezintă după Miles și Huberman (1994), aranjarea și organizarea conceptelor. În acest scop, prin intermediul analizei inductive, se va realiza trecerea de la particular la general în vederea identificării temelor centrale, urmărindu-se trecerea de la efect la cauză, prin expunerea categoriilor posibile, a temelor posibile și a specificărilor. Ținând cont de recomandările lui Bardin (1993), în stabilirea categoriilor și temelor de analiză, informațiile din corpusul semantic au fost analizate exhaustiv și incluse separat, doar în câte o anumită categorie. De asemenea s-a urmărit ca acestea să dețină o etichetă categorială adecvată temei cercetării și documentelor studiate. Totodată aceleași criterii de selecție a referințelor au fost utilizate în generarea tuturor categoriilor.

În cursul procesului de extragere a informației relevante, prin intermediul Scenariului privind comportamentul antisocial al femeilor, categoriile au putut fi consultate simultan, acest lucru fiind posibil cu ajutorul setărilor softului TROPES, prin afișarea pe ecranul principal a secțiunilor articolelor din ziare, care conțineau referințele incluse (Anexa 23) fapt ce a contribuit în mod major identificarea temelor mesajelor transmise prin intermediul articolelor din ziare și a facilitat procesul de analiză și etichetare.

În mod concret analiza a presupus prelucrarea materialului prin introducerea domeniului de studiu, categoriilor și mențiunilor articolelor din ziare, în tabelele corespunzătoare fiecărei categorii, pe coloane separate, și notarea ulterioară a temelor identificate în coloana proprie. (Tabelele 4.2.18 – 4.2.27). Ținând cont de faptul că analiza tematică este un proces de codare a informațiilor calitative și de faptul că, datorită gradului lor de generalitate, categoriile tematice pot fi considerate drept caracteristici ce definesc comportamentul antisocial al femeilor, acestea au reprezentat punctul inițial în derularea demersului de identificare a temelor majore aparținând corpusului semantic.

Categoriile tematice, împreună cu descriptorii lor comportamentali (subtemele), au fost analizate prin raportare la clasele echivalente cuprinse în Scenariul privind comportamentul antisocial al femeilor.

În cazul categoriei Gen feminin, au fost identificate două teme majore care se circumscriu domeniului definit de această categorie.

Prima temă se referă la particularitățile imprimate comportamentului antisocial de faptul că actanții (actorii principali ai corpusului semantic) se află în anumite etape ale vieții, respectiv bătrânețe, maturitate și tinerețe, în planul manifestării comportamentale acțiunile lor diferind, în funcție de palierele sociale unde pot acționa cu succes în ducerea la îndeplinire a deciziei infracționale. Spre exmplu: “Un nume exotic pe lista românilor de pe site-ul Interpol este Floare Flonta o bătrână de 65 de ani din Lupoaica, Bihor, urmărită internațional pentru trafic de droguri.” – Adevărul – 23 august 2013. Astfel în timp ce o batrânică trezește mai puține suspiciuni, privind posibilitatea de a trafica droguri, este puțin probabil să fie asociată cu practicarea prostituției, în cazul acesteia tinerețea fiind un criteriul primordial, pentru generarea contextului social care să permită manifestarea acestui tip de comportament “ […] că o fată atât de frumoasă nu trebuie să presteze o muncă prost plătită și care îi poate degrada frumusețea."- Evenimentul Zilei – 12 august 2012 .

Cea de a doua temă, se referă la varietatea plajei de vârstă a persoanelor cu potențial antisocial, astfel în articolele din ziare sunt menționate atât fete cu vârste între 12-15 ani care se prostituează, fură etc, cât și o bătrână arestată la 86 de ani, “…pe un post TV se face un extraordinar caz cu o bătrână de 86 de ani și fiica sa de 66 de ani, arestate” – Evenimentul Zilei – 12 septembrie 2012.

Categoria Atribute ale feminității conține de asemenea două teme, una referindu-se la atractivitatea fizică a persoanelor ce manifestă comportamente antisociale : “…faptul că vor ajunge după gratii nu le-a împiedicat să-și etaleze frumusețea și să demonstreze de ce ar putea câștiga oricând titlul de <Miss Pușcărie>”. – Evenimentul Zilei – 21 ianuarie 2015, iar cealaltă la adoptarea de către acestea a unui stil vestimentar distinctiv: „Tânăra, machiată destul de strident, îmbrăcată modern și cu niște cercei mari de aur în urechi […] ”- Jurnalul Național – 12 februarie 2013.

Mesajul transmis în acest caz prin intermediul articolelor, este acela că unele dintre trăsăturile asociate în limbaj curent feminității, devin mai accentuate în cazul acestor persoane, având menirea de a le ajuta să intre mai bine în “rol”. De altfel Wykes and Gunter (2004) susțin că “decorativitatea” și “tinerețea” sunt valorizate atât de societate, cât și de media, fapt ce ajută la îndulcirea și atenuarea imaginii antisociale.

În categoria Acțiuni se regăsește ca temă principală utilizarea unor caracteristici și calități derivate genului, în acțiunile infracționale. Sunt situații în cazul cărora, atribute ale genului cum ar fi capacitatea de comunicare, de convingere, de relaționare sunt eficiente în atingerea scopului infracțional. Este cazul șantajului și tranzacțiilor ilicte: “…infracțiunea de șantaj s-a consumat în momentul în care inculpata a reușit să-i transmită persoanei vătămate amenințările…”- Evenimentul Zilei – 23 mai 2015

Alte infracțiuni sunt condiționate de aspecte ce țin de statutul comitentei, cum este cazul pruncuciderii ce poate fi înfăptuită doar de mama sau a abandonului de familie care, deși poate fi comis și de către tată, nu este considerat la fel de grav în cazul unei persoane de gen masculin, “Polițiștii […] fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie pentru lămurirea împrejurărilor în care femeia a plecat și nu s-a mai întors.”- Adevărul – 17 decembrie 2014.

În cazul prostituției regăsim aceeași situație, comportamentul antisocial putând fi manifestat și de barbați, însă cum prostituția este asociată feminității din cele mai vechi timpuri, acest fapt îi imprimă un specific feminin.

Categoria Stare surprinde în mod particular implicațiile psihologice, emoționale ale manifestării comportamentului antisocial de către femei. Prin raportare la aceste aspecte și având în vedere substratul biologic al funcționării psihicului feminin, despre care se spune că este dominat de emisfera cerebrală responsabilă cu emoțiile, aceasta a revelat mai multe teme distincte.

Una dintre ele vizează pasivitatea și victimizarea în relația cu alte persoane, (conținând ca subtemă referirile la victimizarea prostituatelor) “… fetele erau exploatate într-un bloc de pe Calea Martirilor, din Timișoara. […] <Când refuzau, erau bătute, arse cu țigara, dezbrăcate și alungate în lift>, povestește Sergiu Rus, ofițer la Crimă Organizată.” – Evenimentul Zilei – 28 aprilie 2014. În ceea ce privește subtema referitoare la victimizarea prostituatelor, interesant este faptul că unele dintre articolele de ziar descriu sursele condiționării externe ale acestei manifestări comportamentale: “Una dintre victime, Mihaela P., a fost racolată la începutul anului 2011 de Traian Ferari. Minora avea pe atunci 15 ani și era instituționalizată în centrul de plasament de la Solca.” – Evenimentul Zilei – 24 noiembrie 2012.

O altă temă se referă la dependența (aservirea) psihologică a unora dintre personanele ce manifestă comportamente antisociale “…au reușit să le mențină pe victime într-o totală dependență emoțională și afectivă față de ei.”- Evenimentul zilei – 14 aprilie 2014.

În ceea ce privește ultima dintre temele aparținând acestei categorii, și anume modificarea stării de conștiință, indusă de consumul substanțe, aceasta este prezentată în articole fie ca o cauză directă a manifestării comportamentelor antisociale “Conform reprezentanților Poliției, femeia conducea sub influența alcoolului.” – Adevărul – 20 martie 2012, fie ca un factor care contribuie în mod direct la săvârșirea infracțiunii: “Întrucât femeia era vizibil confuză și dezorientată, existând suspiciuni că se află sub influența substanțelor psihoactive ” […]– Jurnalul Național – 23 septembrie 2015.

În ceea ce privește categoria ce descrie Locația unde se manifestă cel mai frecvent comportamentele antisociale, deși manifestarea antisocială cea mai consistent descrisă în articolele de ziare, prostituția, este în mod curent asociată cu strada sau trotuarul, analiza referințelor din text a relevat faptul că tema principală și prin urmare mesajul transmis este acela că manifestarea are loc preponderent în incinte, din cele 893 de referințele privind locația, 539 referindu-se la spații închise cum ar fi apartamente, garsoniere, camera de hotel motel etc. “…a mers la apartamentul în care tânăra locuia cu chirie și a întreținut relații sexuale cu aceasta.” – Evenimentul Zilei – 13 aprilie 2015 și doar 205 la zone, cum ar fi strada sau pădurea (în cazul corpusului semantic analizat).

Categoria Statute familiale, include ca teme principale legăturile sau raporturile familiale ce se abat de la normele sociale și starea civilă ca și componentă a statutului infracțional.

Prima temă vizează articolele în care actori principali sunt membrii aceleași familii, aflați însă în ipostaze neobișnuite “Cu o luna în urmă a aflat cu ce s-a ocupat iubita lui, minoră fiind, și anume că s-a prostituat la Timișoara, împreună cu sora ei mai mare.”- Evenimentul Zilei – 28 aprilie 2014, sau situația, prezentată în ziar, a unei familii stabilite în Spania, în care bunica era matroană, iar restul membrelor de gen feminin al familiei se prostituau.

În ceea ce privește starea civilă, aceasta favorizează contextual comiterea anumitor infracțiuni “Procurorii spun că Dănuț Cozma era ajutat de trei femei: soția sa – Rodica-Paul Cozma, concubina – Camelia-Elena Caposzta și amanta – Elena Filip.”- Evenimentul Zilei – 12 august 2012.

Dintre statutele familiale, cel mai important (datorită specificității sale) și drept urmare tratat separat, atât în procesul categorizării cât și în cel al identificării temelor principale inserate în articolele de ziar, este Maternitatea. În litaratura de specialitate se vehiculează ideea că maternitatea este prezentată în media, în funcție de circumstanțe (Cecil, 2007). Deși se consideră că o mamă criminală poate fi considerată concomitent și agresor și victimă, în presa românească, posibil datorită modelului cultural, cea de a doua ipostază nu este prezentă, comportamentele ce se abat de la normalitatea în ceea ce privește exercitarea calităților materne, fiind aspru criticate și reflectate în mesajele din presă prin folosirea unor atribute cum ar fi “degenerată”, “de coșmar”,”ucigașă“, “psihotică”. De altfel, Peters (2006) este partizanul ideii conform căreia societatea nu poate accepta astfel de comportament din partea persoanei care dă naștere unui copil, comportament ce nu doar că este total împotriva normelor sociale dar “violează constructul social de gen” (Cavaglion, 2008), construit în cazul persoanelor de gen feminin, mai ales pe aptitudinea de a crea viață și de a da naștere unor noi indivizi umani. Ca o completare în susținerea acestei idei, este de menționat faptul că, inclusiv în unul dintre articolele cuprinse în corpusul semantic, mamele care își ucid copii sunt evalauate și descrise simbolic, prin comparație cu figura legendară a Medeei, cea care și-a ucis copiii dorind să se răzbune pe propriul soț.

În acest context, prinipalele teme ce se subscriu categoriei Maternitate surprind abolirea instinctului matern specifică mai ales mamelor ce își ucid copii la o anumită perioadă după naștere, presupunând că inițial au manifestat acest instinct “Un bebeluș de doar două luni a fost aruncat pe geam de mama sa.” – Adevărul – 20 octombrie 2015 și relații nefirești (disfuncționale) între copii și parinți, cum este cazul prezentat într-unul dintre articole când fiica de 12 ani și-a convins mama să se prostitueze sau situația în care o “Tânăra s-a prezentat la spital împreună cu mama sa […] și le-a spus doctorilor că a născut acasă, dar că fătul era deja mort, așa că l-au îngropat în curtea casei.” – Evenimentul Zilei – 22 octombrie 2012.

În cazul categoriei ipostaze și statute socio-profesionale, tema principală ce se prefigurează este reprezentată de dedublarea ipostazelor profesionale, ocupaționale și sociale în manifestarea comportamentelor cu impact social negative. Concret este vorba despre paralelismul între ipostaze existențiale și sociale firești, care însă nu condiționează persoana în sensul abținerii de la comiterea unor acte reprobabile “Mai multe recepționere și prostituate au fost duse la sediul DIICOT Timișoara pentru a fi audiate. Față de recepționerele implicate există suspiciunea că racolau tinerele în funcție de aspectul fizic sau alte cerințe…” – Evenimentul Zilei – 8 noiembrie 2014.

În ceea ce privește statutul profesional, probabil cea mai șocantă ipostază este aceea în care o educatoare își părăsește locul de muncă, pentru a se prostitua de dragul iubitului: “În scurt timp, educatoarea a ajuns prostituată la un bordel din Nurnberg, numit Villa Glamour, unde a lucrat trei săptămâni…” – Adevărul – 9 aprilie 2013.

În cazul categoriei statute cu impact social negative, temele apartenente acesteia privesc comportamentele condamnate în mod expres de societate, ce țin de sfera comiterii de infracțiuni “Tânăra a fost reținută pentru 24 de ore, iar azi va fi prezentată Tribunalului Timiș, cu propunere de arestare preventivă pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc și deținere în vederea consumului de droguri de mare risc.” – Evenimentul Zilei – 24 iulie 2012 și tendința de satisfacere, cu prioritate, a intereselor material, în relațiile stabilite de femeile al căror comportament contravine normelor societății.

Cum s-a menționat și anterior una dintre cele mai consistente categorii din punct de vedere al numărul de articole de ziar în baza cărora este construită, o reprezintă Prostituția. Deși este derivată din categoria statutelor cu impact social negativ, ca și în cazul categoriei Maternitate, se impune ca această să fie tratată în mod separate și particular pentru a surprinde aspectele implicate în reprezentarea sa de către media. Și în cazul acestei categorii, temele identificate sunt mai numeroase comparativ cu celelalte și contribuie la formarea unei percepții referitoare la modul cum se manifestă sexualitatea și devianța comportamentală în această sferă, la formele de manifestare ale prostituției și implicațiile acestora în plan comportamental, la precursorii acestui tip de comportament și la rolurile principale jucate în practicarea ei.

În cazul primeia dintre teme identificarea aspectelor specifice a fost facilitată de faptul ca ziarele studiate (mai ales evenimentul zilei și Adevărul) abundă în articole ce conțin descrieri ale comportamentelor sexuale ale femeilor, mai ales atunci când acestea practică prostituție, ceea ce susține idea lui Conboy (2006) conform căreia aceste detalii “picante” atrag cititorii “După ce s-au consumat băuturi alcoolice și substanțe cu efecte halucinogene, atmosfera s-a încins și cei șase tineri au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu minora, au făcut filmulețe pe care le-au postat apoi pe mai multe site-uri.” – Evenimentul Zilei – 22 decembrie 2013 .

O altă tendință înregistrată în ceea ce privește viața sexuală a persoanelor ce manifestă comportamente antisociale este aceea că sexul și violența, considerate ca inseparabile în cultura contemporană (Wykes, 2001), apar cu prevalență ca fiind asociate, inclusiv în articolele din ziare “Cadavrul descoperit într-o groapă din spatele unor garaje, aparținea unei tinere de 18 ani de ani care practica prostituția și care fusese bătută cu bestialitate, ucisă și îngropată.” – Evenimentul Zilei – 17 aprilie 2013.

Referitor la formele de manifestare și implicațiile practicării prostituției acestea au în vedere natura raporturilor stabilite între prostituate și clienți, ca și aspectele de natură pecuniară “Prețul era derizoriu: cinci lei pentru sex normal, trei lei-sexul oral, iar fetele împărțeau banii. Când Ioana a vrut să se oprească, colega ei a șantajat-o cu o înregistrare a unui act sexual, și chiar a bătut-o.” – Evenimentul Zilei – 10 ianuarie 2012.

Tema privind precursorii acestui tip de comportament, conține detalii cu privire la modul cum acesta este inițiat și la legătura de cauzalitate dintre “cerere” și „ofertă”. „În loc de facultate, […] tânăra a prins gustul traiului facil, începând să se prostitueze. Potrivit polițiștilor, tânăra își racola clienții prin anunțuri postate la mica publicitate unde își oferea farmecele contra cost, unor <domni generoși>”. – Evenimentul Zilei – 10 ianuarie 2013.

În ceea ce privește rolurile principale în practicarea prostituței, acestea sunt împărțite între prostituate, proxeneți și clienți, tema construindu-se în baza elementelor de specificitate, care particularizează fiecare dintre aceste roluri. “Tinerele au ajuns la mâna unei proxenete din Galați, recunoscută prin modul în care reușea să recruteze prostituate. […] „ -Evenimentul Zilei – 3 august 2012.

Tabel 4.2.19 – Teme circumscrise categoriei „ATRIBUTE ALE FEMINITĂȚII”

Tabel 4.2.20 – Tema circuscrisă categoriei “ACȚIUNI”

Tabel 4.2.21 – Teme circumscrise categoriei „STARE„

Tabel 4.2.22 – Tema circumscrisă categoriei “LOCAȚIE”

Tabel 4.2.23 – Teme circumscrise categoriei „STATUTE FAMILIALE”

Tabel 4.2.24 – Teme circumscrise categoriei „MATERNITATE”

Tabel 4.2.25 – Tema circumscrisă categoriei “STATUTE ȘI IPOSTAZE SOCIO-PROFESIONALE”

Tabel 4.2.26 – Teme circumscrise categoriei “STATUTE CU IMPACT SOCIAL NEGATIV”

Tabel 4.2.27 – Teme circumscrise categoriei „PROSTITUȚIE”

Tipologii de femei ce manifestă comportamente antisociale, derivate din analiza categorial tematică

Ca rezultat al prelucrării corpusului semantic în vederea relevării principalelor teme și mesaje trasmise de către media, a fost posibilă identificarea și în cazul articolelor selectate din presa românească, a sintagmelor stereotip, descrise de Jewkes (2004) și utilizate de către presă în descrierea femeilor ce contravin normelor sociale. Pornind de la ideea că stereotipurile utilizate în limbajul curent, reprezintă scurtături mentale ce permit accesul imediat la informația contrasă cu ajutorul acestora (Entman, 1997), acestea sunt expuse în cele ce urmează în ordinea apariției lor cu ocazia analizei tematice.

Un prim stereotip, identificat în urma analizării corpusului semantic, este atractivitatea fizică atribuită femeilor ce manifestă comportamente antisociale “…enoriașa ataca punându-și nurii la bătaie. Aceștia cedau și întrețineau cu ea relații sexuale” – Adevărul – 9 septembrie 2013 , care de cele mai multe ori este prezentată ca servind scopului de a pune în act decizia infracțională “O alta își face reclamă prin faptul că are numai 19 ani și corp ispititor. – Evenimentul Zilei -11 iulie 2015

Un alt stereotip se referă la soții sau mame denaturate, stereotip ce se reflectă în special în articolele referitoare la femeile care își abandonează copii sau familia: “<Ea a spus personalului că a plecat din Sibiu, deoarece a fost agresată de bărbat. Dar văzând-o cum nu îngrijea de copii, mă gândesc, cum ar gândi orice om normal, dacă nu cumva din cauza asta s-au certat. Vă spun sincer, când a ajuns cu copiii la azil, ceea ce am văzut au fost niște copii de care nu s-a ocupat nimeni, nici să îi educe, nici să îi spele sau să îi schimbe, nici să îi învețe să meargă. Cât a stat, copiilor le schimba papmersul o fată din azil, căreia, ca și mie, îi era milă de ei. Ea nu se ocupa de copii deloc.[…] îi erau parcă indiferenți>.[…] Ancuța Toma și-a părăsit copiii în scuarul de pe malul canalului Bega duminică noaptea.” – Evenimentul Zilei – 19 august 2014.

Un alt stereotip se referă la mamele monstruoase, în acestă categorie intrând atât cele care își ucid copii “Femeia a născut în 17 aprilie și a ascuns nou născutul în sobă imediat după ce l-a născut. Copilul nu a avut nicio șansă și a murit la scurt timp” – Adevărul – 23 aprilie 2015, cât și cele care asistă la abuzirile săvârșite asupra copiilor fără a interveni “Eu aveam 9-10 ani, eram de un an în această familie, când au început abuzurile.Timp de patru ani am tăcut. De frică. Apoi, i-am povestit mamei. Mi-a dat o palmă.”- Evenimentul Zilei – 10 iulie 2014.

Stereotipul privind nebunia femeilor care săvârșesc anumite fapte se justifică prin aceea că societatea încearcă să explice chiar și faptele inexplicabile atunci când vine vorba despre femei, în calitatea lor de mame și soții, de persoane care în mod normal ar trebuie să acorde îngrijire, căldură și hrană, mai ales când este vorba despre proprii copii. “A născut singură acasă, și-a luat bebelușul, l-a pus într-o pungă și a plecat cu el pe câmp. […] Psihiatrii pun gestul criminal pe seama nașterii și a condiției sociale a femeii, astfel de cazuri întâmplându-se preponderant în rândul celor fără școală, care trăiesc în condiții mizere.” – Evenimentul Zilei – 11 iulie 2012.

“Un detaliu a ieșit la suprafață la scurt timp după începerea anchetei penale. Potrivit unor informații transmise în presă autoarea crimei a avut, în antecedente, un episod de psihoza-postnatală după nașterea primului copil și o a doua internare psihiatrică, trei ani anterior savârșirii faptei. Marea provocare a experților criminologi, la acest moment, este dacă femeia (E. S), avea discernământ la momentul savarșirii faptei.” – Evenimentul Zilei – 21 iunie 2015

Un alt stereotip este cel referitor la abilitățile manipulative ale anumitor femei ce pun în act comportamente antisociale, manifestate prin aceea că reușesc să-i instige pe alții să pună în practică intențiile lor criminale. “O tentativă de asasinat a fost dejucată de polițiștii constănțeni. Din primele informații reiese că o femeie proaspăt divorțată a pus la cale un plan alături de amantul ei pentru a-l ucide pe fostul soț.” – Evenimentul Zilei – 2013

Sexualitatea și devianța sexuală reprezintă de asemenea stereotipuri utilizate de presă, cu privire la comportamentele antisociale ale femeilor și, după cum a fost menționat anterior, sunt asociate frecvent cu idea de violență și “consumate” de publicul cititor. Asociate acestui stereotip sunt și construcții specifice limbii române, cum ar fi cea care se referă la prostituție ca fiind “cea mai veche meserie din lume”: “A ajuns pe stradă, practicând cea mai veche meserie din lume. S-a vândut mai întâi ieftin, apoi scump, pentru ca acum să fie inculpată într-un dosar de prostituție.” – Evenimentul Zilei – 22 noiembrie 2014, sau cele care descriu femeile care practică prostituția ca pe niște “vânzătoare de placeri”: “<Vei petrece clipe frumoase alături de o brunetă cu forme apetisante, stilată și senzuală>, este anunțul unei vânzătoare de plăceri.” – Evenimentul Zilei – 11 iulie 2015.

Fig. 4.2.22 –

Analiza stilului discursiv al textului

Unele dintre aspectele urmărite în analiză îl reprezintă stilul textului și cadrul general al acestuia, programul TROPES realizând o diagnoză în baza unor indicatori statistici extrași pe parcursul analizei.

Principalele stiluri de exprimare discursivă ce se relevă prin analiza textelor pot fi: stilul argumentativ – în care vorbitorul se implică, explică analizează, cu scopul de a convinge partenerul de discuție utilizând verbe de stare, modalități (adverbe) de negare, de intensitate, conectori de opoziție sau de adiție; stilul narativ prin care se redau evenimente, ce au loc într-un anumit loc și într-un anumit timp exprimat prin verbe declarative, adverbe de aserțiune/afirmare, de intensitate, conectori de opoziție sau de adiție și cauză; stilul enunțiativ care stabilește o relație mutuală, de influență, între interlocutori și prin care aceștia își exprimă punctele de vedere utilizând verbe ce exprimă stari de fapt, adverbe de timp, de loc, de mod, de afirmare, conjuncții de adiție, disjuncție și comparație și stilul descriptiv, caracterizat prin faptul că naratorul/emițătorul descrie, identifică și clasifică ceva sau pe cineva prin verbe de acțiune, adverbe de timp și de loc, conjuncții de timp și de loc și adjective obictive ce descriu proprietăți observabile ale lucrurilor și persoanelor.

În cazul textelor selectate din cele patru jurnale importante, unicul stil discursiv utilizat a fost cel descriptiv caracterizat prin aceea că naratorul descrie, identifică și clasifică ceva sau pe cineva

Cadrul general al textului poate fi: dinamic, activ exprimat prin verbe de acțiune, plasat în realitate exprimat prin verbe ce conduc la ideea de a fi și de a avea, cadrul care îl implică pe narator, exprimat prin verbe de afirmare despre o stare de fapt, o acțiune și cadrul ce presupune implicarea personală a naratorului, redat prin intermediul pronumelor la persoana întai singular cum ar fi eu, mie, mine etc.

În cazul prezentului studiu, având în vedere că analizele descrise anterior se efectuează în baza calculelor statistice, am considerat că volumul semnificativ al corpusului semantic va asigura acuratețe și reprezentativitate rezultatelor obținute Tabelul 29

Tabelul 4.2.28 – Stilul discursiv și cadrul general al textului ce se regăsesc în ziarele selectate pentru analiză

Rolul actorilor

Referințele selectate apar mai frecvent în poziția de actat (vezi numeric câți termeni) decât de actant

Analiza titlurilor

Pornind de la ideea lui Vigner (1980) că cele printre cele mai importante resurse ale unui ziar se numără titlurile conținute de acesta, studiul de față își propune să analizeze tonalitatea discursului redat prin text.

Analiza de tendințe orientarea față de comportamentul antisocial al femeilor al presei centrale din România în perioada 2012-2015 asertiuni evaluative Osgood

Merge aici !!! A. Evaluarea emitentului (a autorilor din presa scrisă) ca pol de analiză se va lua în considerare emițătorul (producătorul mesajului) în ceea ce privește această analiză se va analiza modelul reprezentational, presupunându-se că mesajul corespunde intențiilor autorilor și articolele vor fi interpretate așa cum sunt acestea, (fără????) a aprofunda analiza prin interpretarea modului de folosire a limbajului (figuri de stil, ritmul, alegerea cuvintelor etc)

CONCLUZII/major findings

Vezi pag 29 curs metode calitative si cantitative Cluj

Vezi procesul si variabilele de inferență (Osgood, Holsti) pag 109 din Analiza discursului public

„Trendul descendent (spre exemplu scăderea numărului de articole,cuvinte din articole referitoare la comportamentul antisocial al femeilor poate indica nevoia de a explora în profunzime, prin interpretarea conținuturilor latent și a contextului de apariție a articolelor ( spre exemplu pruncuciderea).

– discursul mediatic este asertiv, rareori dubitativ sau ipotetic:

– raționamentul demonstrativ nu se regăsește decât sub formă de deducție simplă sau de silogism (care, de altfel, ascunde, uneori, un sofism sau un truism, mai ales în publicitate și în propagandă):

-gândirea analogă ocupă un loc important, comparația ținând locul dovezii sau al explicației

– redundanța persuadează fără a convinge, fie prin repetarea unuia și aceluiași mesaj în mai multe mijloace de informare a maselor, fie prin repetarea în interiorul unuia și același mesaj cu ajutorul mai multor coduri (cod verbal scris și cod iconic în cazul publicității, de exemplu)

– hiperbola, care are efectul unui șoc fie prin hipertrofierea semnificantului (utilizarea majusculelor, violența culorilor etc.), fie prin hipertrofierea semnificatului (alegerea de informații de senzație, căutarea paradoxalului, exagerarea exprimării, abuzul de superlative etc.):

– jocurile de cuvinte (aliterații, calambururi, silepse etc.), pentru a atrage atenția asupra mesajului și pentru a ajuta la memorarea lui (mai ales în cazul sloganurilor politice sau publicitare, de exemplu) (Grunig, 1990):”

O analiză media ar trebui să descrie acoperirea subiectelor de interes și modul cum acestea sunt surprinse.

Ce mesaje se trensmit de către presă și care sunt neglijate. Câte dintre aceste mesaje sunt eronate.

Cine este “citat” în aceste mesaje ?

Există o perioadă anume când subiectele acelea sunt abordate mai intens?

Incheiere + comentarii de final

“Analizăm un text pentru a trage concluzii, pentru a face inferențe de natură psihologică și sociologică. Caracteristicile specifice ale textului ne interesează numai în măsura în care acestea ne dau informații despre trăsăturile de personalitate sau structurile sociale” Chelcea ( 2001, pag. 515)

4.3. Studiul 3: Identificarea percepțiilor și atitudinilor manifestate de persoanele de gen feminin în contextul privării de libertate – set de studii de caz individuale –

Pornind de la agenții socializării, în baza interviurilor direcționate și a demersului anamnestic, obiectivul principal al prezentului studiu l-a constituit identificarea modului în care au fost parcurse anumite etape ale procesului socializării, de către un lot de persoane de gen feminin ce execută pedepse privative de libertate și corelat acestora, care a fost atitudinea proprie și cea a famliei și anturajului, conform teoriei etichetării sociale (Becker, 1960), față de acțiunile antisociale.

Un interes deosebit a fost acordat istoricului personal și familial, structurii familiei de origine a subiectului, evoluției sale școlare și profesionale, totodată avându-se în vedere și factorii considerați, de risc, în învățarea comportamentului antisocial cum ar fi: abuzul în copilărie, deprivarea și neglijarea afectivă, antisocialitatea și alcoolismul părinților, implicarea în grupuri care manifestau comportamente antisociale. Toate acestea având drept scop relevarea manierei în care o “comunitate de practică” (Lave & Wenger 1991) în domeniul infracțional, mai ales când membrii comunității sunt persoane de gen feminin, dă naștere unei identități sociale particulare și specifice.

În vederea atingerii obiectivelor cercetării, studiile de caz individuale au vizat tocmai un grup de femei, care drept consecință a manifestării de comportamente antisociale au fost sancționate de către societate, prin arestarea, reținerea preventivă și condamnarea la executarea unor pedepse privative de liberatate și care, ca efect secundar al acțiunilor lor, împărtășesc în plan social un statut negativ comun și problematic.

4.3.1. Metodologia studiilor de caz

Studiul s-a derulat în cadrul cercetării privind comportamentul antisocial al femeilor, venind în completarea metodologiei stabilite pentru identificarea principalelor caracteristici ale acestuia și s-a derulat în cadrul Penitenciarului pentru tineri și minori Bacău și Penitenciarului Galați, având la dispoziție ca surse de informare, datele demografice furnizate de persoanele intervievate, dicuțiile cu psihologii din penitenciar, cu voluntarii ce desfășoară activități în proiectele pe care penitenciarele le derulează și preotul Penitenciarului Bacău.

Informațiile au fost colectate prin intermediul unui set de studii de caz individuale și obiectivul principal constituindu-l identificarea atitudinilor manifestate de persoanele de gen feminin în contextul privării de libertate, prin observarea modului cum se raportează acestea la prorpiul statutul de actor antisocial și măsurii în care își asumă “eticheta” derivată din atribuirea acestui rol de către societate.

Actorii (cazurile) sunt reprezentați de 7 persoane de gen feminin, care și-au declarat disponibilitatea, ca ulterior parcurgerii probelor din metodologia de cercetare (studiul I – evocarea de noțiuni privind antisocialitatea femeilor), să participe separat și la un interviu.

4.3.2. Planul studiului de caz și ghidul de interviu

Ca modalități de culegere a informațiilor au fost utilizate:

Interviul

Datele demografice furnizate de persoanele intervievate

Discuțiile cu psihologii din penitenciar

Discuții cu voluntarii ce desfășoară activități în proiectele pe care penitenciarele le derulează

Discuție cu preotul Penitenciarului Bacău.

Analizarea materialelor și informațiilor și identificarea trasăturilor comune, ce descriu comportamentul antisocial al femeilor din grupul intervievat

Identificarea atitudinilor manifestate în contextul privării de libertate

Concluzii

În aplicarea Ghidului de interviu, după solicitarea acordului ca intervievatorul să noteze răspunsurile la întrebarile adresate, convenția a fost subiectul să menționeze, atunci când este cazul, dacă este ceva din ceea ce s-a discutat ce nu ar dori să fie consemnat, chiar dacă respectivul aspect făcea parte din aspectele vizate de studiu.

În cazul interviului, având în vedere că alegerea subiecților pentru un astfel de studiu, nu se supune eșantionării clasice, stabilirea lotului nefiind condiționată de principiul reprezentativității, s-a avut în vedere ca acesta să nu omită niciuna din categoriile mari ce conturează realitatea socială a privării de liberate. Pentru studiu de față, acestea categorii au avut în vedere tipul de faptă comisă și norma socială încălcată.

Regula de selectare a lotului de subiecți a fost aceea a aplicării principiului voluntariatului, fiind intervievate persoane care și-au exprimat expres dorința de a participa la interviu. În afara acestui criteriu s-a ținut cont de principalele infracțiuni ce descriu tabloul antisocialității feminine și care prezentau, la momentul cercetării, ceea mai mare incidență în rândul lotului ce a făcut obiectul studiului. În acest sens au fost selectate infracțiunile de trafic de droguri și trafic de persoane, care prezintă infracțiuni de mare risc și cu pericol social ridicat, prin efectele pe care le produc; omorul, în calitate de cea mai gravă infracțiune, ce aduce atingere vieții umane; înșelăciunea ca fiind prin corelarea cu atributele specifice genului feminin, infracțiunea cu cea mai mare rată de expectabilitate în rândul femeilor și falsul în înscrisuri oficiale, pentru povestea de viață interesantă a persoanei ce a comis infracțiunea.

Totodată în urma observației directe din timpul derulării activității de cercetare au fost selectate persoane care atitudinal, fizic, anamnestic sau demografic, prezentau interes pentru problematica studiată. Astfel pentru infracțiunile de înșelăciune și fals au fost alese persoane, ce nu prezentau caracteristicile de vârstă, de ocupație și de statut specifice unor infractori.

Anterior selectării lotului de subiecți a fost construit un Ghid de interviu, care a fost structurat ținând cont de principalele dimensiunile ale temei studiate și a fost orientat către surprinderea următoarelor aspecte:

Povestea de viață – exprimată prin relatarea experienței personale și descrierii comportamentelor manifestate în contextul comiterii infracțiunii

Opiniile cu privire la situația analizată, urmărindu-se surprinderea scopurilor și valorilor proprii fiecărei persoane

Trăirile specifice determinate de comiterea infracțiunii și proiecții referitoare la momentul eliberării

Motivele și factorii care au generat privarea de libertate în general și situația prezentă în particular

Întrebări ce implică extragerea individului din context și plasarea sa în calitatea de observator al propriei vieți

Date demografice

Întrebările care au facut posibilă colectarea informațiilor și au oferit posibilitatea de a interacționa la nivel personal cu subiecții și a observa în mod direct maniera cum aceștia se raportează la sarcină, sunt redate mai jos și vor fi incluse în fiecare interviu transcris, pentru a facilita observarea aspectelor de interes.

Fig. 4.3.1 – Ghid de interviu

Dat fiind contextul în care s-a desfășurat studiu, având în vedere că regulile de acces în penitenciar sunt stricte, presupunând printre altele declararea pe proprie răspundere a faptului ca nu ai asupra ta telefon, medii de stocare sau orice mijloc de înregistrare audio-video, intervievarea propriu-zisa a constat în chestionarea individuală a subiecților și consemnarea de către intervievator, în scris, a răspunsurilor, fapt ce a necesitat o transcriere ulterioară a interviurilor, în scopul de a putea fi analizate.

b. datele demografice au fost colectate cu ocazia aplicării probelor din metodologia cercetării calitative și au fost completate prin consultarea bazelor de date din penitenciare

c. discuțiile purtate cu personalul din penitenciar și cu voluntarii care vin în contact în mod frecvent cu deținutele în realizarea activităților specifice din penitenciar, au fost orientate tot în direcția obținerii datelor prin ghidul de interviu, doar că dintr-o altă perspectivă.

4.3.3. Analiza principalelor dimensiuni implicate în studiu

Este un fapt confirmat atât la nivel științific, cât și la nivel empiric, că antisocialitatea feminină are aspecte particulare, induse în mod specific de apartenența la gen, de rolurile pe care persoanele de gen feminin le joacă în societate, de atribuirile care se fac în legătură cu condiția și statutul de femeie. Mediul penitenciar a fost de-a lungul timpului dominat de masculinitate, rareori și în cazuri extreme, femeile fiind cele care executau pedepse privative de libertate. De asemenea “paleta” infracțiunilor comise de acestea era foarte săracă, iar ca particularitate, mediul din care proveneau femeile condamnate sau arestate era unul nefavorabil, iar statutul social (material, civil, profesional) al acestora era plasat pe o treaptă inferioară a ierarhiei sociale.

În prezent ca urmare a modificărilor survenite în plan social, politic, economic se înregistrează o extrapolare a tuturor factorilor considerați predispozanți, în toate mediile și straturile sociale, aceasta neexcluzând niciuna dintre categoriile de gen, lotul de subiecți implicat în studiile de caz confirmând această teorie, în primul rând prin varietatea sa demografică. În acest context se observa apariția unei categorii distincte de persoane private de libertate, cu o specificitate aparte.

În paralel dicuțiilor individuale cu persoanele intervievate, s-au purtat discuții și cu o parte din personalul penitenciarelor (psihologi, preot, educator) și cu persoane care desfășoară activități de voluntariat în cadrul penitenciarelor, concluzia generală ce se dresprinde, referitor la această categorie de deținuți, fiind aceea că femeile încarcerate prezintă nevoi deosebite și speciale, față de cele ale bărbaților, inclusiv în mediul penitenciar și că este complicat și cu mult mai dificil pentru acest tip de instituții, să aibă în custodie persoanele aparținând genului feminin. Majoritatea nevoilor provin din rolul, statutul și structura specifică a individului uman de gen feminin, care inclusiv în condiții de privare de libertate are modalități specifice de manifestare.

Drept urmare analiza informațiilor culese prin intermediul ghidului de interviu, a creionat un tablou specific al atitudinii femeilor în contextul încarcerării.

Istoric socio-profesional

Analizând datele demografice obținute în urma interviurilor se poate observa că vârsta subiecților variază înre 24 și 61 de ani; nivelului studiilor cuprinde o ierarhie ce pornește de la lispa totală a studiilor, până la absolvirea studiilor superioare.

Criteriu calificare și ocupație, indică atât absența profesiei, generată în mod direct de absența studiilor, profesii din categoria serviciilor, profesii care nu implică specializare prin studii aprofundate și profesii ultraspecializate, derivate din absolvirea unui anumit tip de studii superioare.

Starea civilă, deși nu este în mod special influențată de vârstă (nu doar persoanele mai tinere sunt necăsătorite, acest statut regăsindu-se și în rândul persoanelor mai înaintate în vârstă), se plasează la poli opuși căsătorită – necăsătorita, lipsind din lot persoanele care să declare formal că sunt într-o relație de concubinaj. În urma interviului, însă, s-a evidențiat existența tendinței de a asimila informal concubinajul, căsătoriei, unele dintre persoanele intervievate declarându-se căsătorite, în situația în care se află într-o relație, mai ales atunci când din relația repsectivă au rezultat și urmași. Discrepanțele au fost observate și ulterior analizate, prin confruntarea și compararea răspunsurilor primite de la subiecți, cu bazele de date ale penitenciarului.

O situație similară este prezentă și în cazul etniei, care în cele mai multe cazuri, este declarată fals pentru a evita etichetarea. Astfel există persoane care inițial își declară o anumită etnie, pentru ca ulterior să declare o a alta, în scopul obținerii unor avantaje directe. Etnia reprezintă în unele cazuri un “privilegiu” și este generatoare de drepturi și tratamente speciale, ce țin de aparteneța la minorități. În cazul lotului investigat toate persoanele au declarat etnia proprie ca fiind română.

Religia declarată de persoanele din grup este în unanimitate ortodoxă, cu variații în ceea ce privește apartenența la rituri religioase, existând și o persoană care este de religie ortodoxă pe rit vechi, ceea ce imprimă un anumit specific comportamentului și practicii religioase.

În ceea ce privește localizarea geografică, persoanele intervievate au comis in proporție de 86 % infracțiuni pe raza județului de proveniență, principalele infracțiuni comise fiind reprezentate de: traficul de droguri și de persoane – 3, înșelăciune – 2, omor – 1, fals în înscrisuri oficiale – 1, două persoane aflându-se în arest preventiv iar restul având condamnări încadrate între 2 și 11 ani.

La capitolul antecedente penale, din grupul țintă, o singură persoană se află în această situație fiind recidivistă.

Alte date demografice ce prezintă caracteristici comune sunt reperele familiale. Majoritatea provin din familii cu mai mulți copii, iar în cazul familei proprii 5 dintre persoanele intervievate au proprii copii (naturali). Familia de apartenență este dezorganizată (părinți divorțați, decedați, inexistenți) în 3 cazuri, în unul dintre acestea subiectul fiind adoptat, fără a întreține însă relațiile cu familia de adopție. În cazul persoanelor private de libertate, foste consumatoare de droguri, familia de origine nu manifestă acest tip de adicție. Per ansamblu familiile de origine nu prezintă istoric heredo-colateral de boli psihice, singura excepție reprezentând-o persoana al cărei tată s-a sinucis și care a avut la rândul ei mai multe tentative de acest gen, una dintre ele reproducând modelul sinuciderii tatălui (prin spânzurare).

Analiza discursului fiecărei persoane, în contextul interviului și ținând cont de principalele domenii de analiză, implică structurarea acesteia în funcție de întrebările și problematica vizată.

Experiențe / Comportamente

Prima analiză se referă la povestea vieții persoanei intervievate, începând cu capitolul premergător arestării, urmărindu-se identificarea experiențelor și comportamentelor acesteia. Din acest punct de vedere, se înregistrează o varietate de situații existențiale, ce confirmă diversitatea și varietatea resurselor individuale, atât celor pozitive, cât și a celor negative. Mai exact unele povești plasează “actorul” la locul și momentul nepotrivit, atribuind o tentă de fatalitate întregii experiențe, alte povești introduc factori circumstanțiali, ce țin de anturaj nepotrivit, necunoașterea normelor legale, (deși în anumite situații au fost clar încălcate în primul rând normele sociale, este cazul persoanei care locuia, împreună cu soțul, în casă cu patru prostituate și susține că nu a știut că ar comite o infracțiune), altele invocă satisfacerea unor nevoi materiale și rezolvarea unei stări de necesitate, iar altele subliniază cât de ridicat poate fi nivelul de credulitate în cazul unor persoane și ce consecințele implică acest fapt.

Un punct comun al acestor povești este acela că aparent nu există un “mobil”, adică nu există dorința manifestă de a produce un neajuns, nu există o miză care să aibă legătură directă cu infracțiunea. Contextual, se subliniază legătura indirectă cu atingerea unor obiective personale, cum ar fi o situație materială mai buna, siguranța zilei de maine, îndeplinirea unor stagii care să asigure beneficii celui implicat, îndeplinirea sarcinilor profesionale sau, la polul opus, lipsa unor obiective proprii, care pune subiectul la dispoziția mediului și contextului social.

În ceea ce privește opiniile, valorile și scopurile consultând persoanele intervievate cu privire la situația lor prezentă, se observă că tendința generală este de a plasa “vina” în exterior și a o atribui altcuiva, în mod special justiției sau circumstanțelor de timp și de loc. De asemenea, generală este și manifestrea nemulțumirii vis-à-vis de statutul de infractor, majoritatea persoanelor intervievate fiind nemulțumite de acesta și se considerându-se mai mult sau mai puțin declarativ, nedreptățite, dezamăgite și chiar victime: “Consider că am fost <săpată>!“; “Toată povestea este cusută cu ață albă!”; “Acuzarea e generală față de inculpat, ar trebui să se facă ceva, să fii informat și să afli că faci o infracțiune”; “Consider că am fost o victimă!”. Adoptarea acestui rol, reprezintă în esență o strategie adaptativă, care neutalizează sentimentul de vinovăție, eliberând într-o anumită măsură conștiința persoanei și asigurând supraviețuirea în condițiile privării de libertate.

Întrebate cu privire la îndeplinirea unei dorințe ( Ce ți-ar plăcea să se întâmple?), răspunsurile menționează în majoritatea lor ieșirea din situația prezentă, aferentă eliberării și întorcerea la familie, care reprezintă principalul punct de sprijin și singurul contact autentic cu realitatea, pentru majoritatea persoanelor încarcerate.

Trăirile legate de momentele “cheie” ale privării de libertate – arestarea și eliberarea – se înscriu între dezamăgire, dispreț, dificultăți existențiale, resemnare, până la acceptarea situației și aprecierii experienței reținerii ca fiind generatoare de efecte pozitive în viața persoanei, prin lecțiile date și primite și prin corijarea unor comportamente, potențial destructive pentru subiect (este cazul consumatoarelor de droguri și a deținutei care este acuzată de trafic de persoane). La extrema opusă, când se discută despre momentul eliberării, în unanimitate proiecțiile sunt pozitive, iar observațiile comportamentale, făcute în timpul fiecărui interviu, susțin aceste afirmații, dicursul persoanei intervievate fiind însoțit aproape în fiecare caz, de manifestări comportamentale (zâmbete, respirație).

La întrebarea ce vor face după eliberare, răspunsurile celor din grupul intervievat, se cristalizează și de această dată, în jurul familiei și fac referiri exprese la întoarcerea în mijlocul acesteia. Însă există și cazuri, cum este cel al persoanei condamnate pentru omor, care anul acesta își finalizează pedeapsa și care după o perioadă lungă de detenție (10 ani), se simte dezorientată și nu se mai poate proiecta în planul realității cotidiene “Nu-mi mai imaginez că mă voi elibera…” și al uneia dintre persoanele încarcerate pentru trafic de dorguri, de altfel și cea mai tânără persoană din grupul țintă, care plasează și resocializarea și reabilitarea în exterior “Cred că o stau mai mult în casă, apoi o să ies în lume și o să îmi găsească ea (mama) ceva de făcut, de lucrat” .

Analizând factorii sau motivele prezenței persoanelor intervievate în penitenciar, se relevă aspecte concrete și materiale cum ar fi anturajul, drogurile, lipsa banilor, nevoi “nu aveam bani să mă deplasez acasă”, dorințe „am vrut să am siguranța banilor”, necunoașterea normelor și subsidiară acesteia, invocarea dorinței de a ajuta, până la contextualizarea acestora și extrapolarea lor în planul relațiilor cu alte persoane, care sunt considerate a fi avut un rol în generarea și apariției situației actuale, cu care subiecții intervievați se confruntă.

Un accent deosebit trebuie pus pe observarea modului cum, inclusiv nevoile și dorințele, sunt cuantificate și exprimate în termeni de bani, ceea ce le imprimă un accentuat caracter material.

În interpretarea modului de autopercepere, prin adresarea unei întrebări de scoatere din context, analiza răspunsurilor, conturează două grupe distincte: una a persoanelor care chiar dacă au trecut prin experiența comiterii unei infracțiuni și a încarcerării, se consideră: puternice, optimiste, bune, sensibile, atribute din spectrul pozitiv al personalității și o grupă a celor care folosesc referitor la propria persoană, atribute cum ar fi: distusă, terminata, tristă, animale, etc. Corelând empiric statutul civil și relațiile cu familia în timpul încarcerării, concluzia este că se prezintă prin intermediul atributelor pozitive persoanele care au avut susținerea familiei pe perioada privării de libertate, în timp ce persoanele ale căror familii nu le-au acceptat statutul de actor social negativ, sau nu au posibilitatea de a ține legătura cu ele în penitenciar, se prezintă prin atribute negative, cum este și cazul persoanei complice la înșelăciune care se consideră “un om distrus” – “soțul este supărat pe mine”.

Când li se oferă posibilitatea de a vorbi liber, nu toate persoanele participante la interviu doresc să profite de acest lucru, iar cele care o fac aduc în discuție rezoluții privind ieșirea din situația de privare de libertate, sau experiențe prin care au trecut în mediul penitenciar.

4.3.4. Concluzii

Ca preambul la concluziile studiului va fi redat interviul cu preotul ortodox din cadrul Penitenciarului pentru tineri și minori Bacău. Deși există lăcașe de cult și în celelalte penitenciare în care s-a desfășurat studiul, marea majoritate a subiecților cercetării au provenit din penitenciarul Bacău, acesta fiind printre puținele care au secții speciale pentru femeile care execută pedepse privative de libertate, fapt ce imprimă un specific aparte, inclusiv activităților desfășurate de către personalul penitenciarului cu deținutele.

În încercarea de identificare a atitudinilor manifestate de persoanele de gen feminin, în contextul privării de libertate, s-a urmărit modul cum se raportează acestea la statutul de actor antisocial și măsura în care își asumă “eticheta” derivată din atribuirea acestui rol de către societate. După cum s-a putut observa în analiza domeniilor vizate de Ghidul de interviu, în ceea ce privește raportarea la statutul de actor antisocial, aceasta este negat fie prin plasarea vinei în exterior, fie prin autovictimizare, fapt ce nu permite celei care a comis infracțiunea, fie ea și fără intenție sau în necunoștință de cauză, să își interiorizeze conținutul normei pe care a încalcat-o.

O altă situație este aceea a invocării necunoașterii normelor sau a reclamării rigurozității și asprimii acestora, exemplul concludent în acest caz fiind cel al deținutei arestată pentru trafic de persoane.

Aceste aspecte constituie puncte slabe pentru procesele de resocializare, reabilitare și reinserție socială și vulnerabilizează deținutele, generând comportamente de genul retargerii din societate (statul în casa), punerii la dispoziția contextului și anturajului (mă eliberez și apoi văd eu ce fac) și a plasării reabilitării în sarcina altcuiva (familie, societate, instituții etc) “o să îmi găsească (mama) ceva de facut, de lucrat”.

Tot în acest context trebuiesc evidențiate opiniile preotului ortodox de la Penitenciarul Bacău, care susține că majoritatea persoanelor care ajung să fie încarcerate, nu au o viziune de ansamblu asupra propriei vieți și nici obiective proprii de atins, fapt ce vulnerabilizează mai ales persoanele tinere, care resimt mai acut nevoia de afiliere și prin definiție sunt mult mai predispuse la preluarea influenței unor medii și grupuri care încalcă normele sociale.

Un alt punct negativ îl reprezintă tendința neasumării, la modul general, a vinei, a responsabilității pentru faptele proprii, a consecințelor și implicit a etichetei pe care membrii societății o atribuie persoanelor ce manifestă comportamente antisociale. Negarea responsabilității și asumarea rolului de victimă, a circumstanțelor, a contextului, a justiției, a societății, aduce deservicii în primul rând persoanei încarcerate, care ar trebui să își asume vina și pedeapsa și să conștientizeze că executarea pedepsei privative de libertate este doar vârful “aisbergului” procesului de reabilitare.

Un alt factor ce modelează atitudinea față de propria antisocialitate a persoanelor încarcerate, îl reprezintă identitatea de gen. Aceasta intervine pregnant și vizibil, deoarece prin cultură și educație, femeile au fost puse la adăpost de asumarea responsabilității, prin adpotarea regulilor sociale care încurajau protejarea acestora de către barbați, soți, familie. O altă explicație ar putea-o reprezenta faptul că, prin raportarea la propriul gen femeile așteaptă mai multă clemență în sancționarea comportamentelor antisociale și își asumă mai multe riscuri, în baza cutumelor și tadițiilor, considerând că a fi femeie le protejează oarecum de a fi considerate potențiali actori negativi. De altfel în cadrul interviului una dintre deținute menționează faptul surprinzător și revoltător pentru ea, că a fost declarată “pericol social”.

Revenind la raportarea față de comiterea infracțiunii, prin educația pe care o primește femeia consideră că atributelor feminității sunt opozabile societății, acest fapt putând constitui o explicație pentru fenomenul implicării acestora, chiar de la prima abatere în infracțiuni de mare risc (trafic de droguri sau de persoane, omor), reprezentând pe drept cuvânt, fie că își asumă sau nu “eticheta “, un real și deosebit pericol social.

Ca puncte pozitive în conturarea unei atitudini corespunzătoare față de statutul de actor social negativ, putem enumera fenomenul de “regăsire a familiei” după încarcerare, susținerea oferită de acesta pe perioada detenției și conștientizarea faptului că, așa cum susținea una dintre persoanele intervievate, în penitenciar descoperi noi valori. “Nu am prieteni! Aici în penitenciar îți dai seama că nu ai niciun prieten.”

Un alt punct forte este recunoașterea potențialului pozitiv al experienței încarcerării. După cum s-a subliniat în cazul analizei, mai ales pentru persoanele foste consumatoare de droguri, încarcerarea a întrerupt un proces care le putea fi fatal. În alte cazuri experiența de viață presupusă de parcurgerea unui proces penal, aduce maturitate și înțelepciune și persoanele implicate “ învață ceva“, e drept, la modul extrem.

Un pas important și de asemenea un aspect pozitiv pentru procesul de reinserție în societate, îl reprezintă angajarea și implicarea persoanelor private de libertate în activitățile desfășurate în cadrul penitenciarului, fie că sunt activități religioase (participarea la slujbă) sau întalnirea cu reprezentanți ai confesiunii pentru cei ce au o altă religie decât cea ortodoxă, creative (confecționarea de diverse obiecte, pictură, modelaj), artistice (dans, interpretare) sau școlare (posibilitatea pentru persoanele neșcolarizate să se înscrie la cursuri în cadrul penitenciarului).

Toate acestea coroborate contribuie la adoptarea în timp a unei atitudini corespunzătoare, chiar proactive, în acceptarea realității faptului că normele sociale încălcate trebuiesc îndreptate, chiar dacă procesul de reparație morală presupune măsuri extreme, cum ar fi privarea de libertate a persoanelor al căror comportament a contravenit flagrant acestora.

CONCLUZII

Rezultate obținute

Contribuții originale

Lista contribuțiilor originale

Perspective de dezvoltare ulterioare

Anexe

Anexa 1 – Definire comportament antisocial

Vârstă ______ Etnie __________________

Studii _______ Județul de unde ești _________________________

Stare civila ________________ Județul unde ai fost arestată ___________________

Faptă _____________________ Condamnare _________________

Anexa 2 – Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea „antisocial” sublotul 1 (188 subiecți) și sublotul 2 (68 de subiecți)

Anexa 3 –Termeni evocați utilizând ca inductor noțiunea “antisocial” în asociere cu noțiunea “feminin” – LOT MASCULIN POLIȚIȘTI – sublotul 2 (68 de subiecți) și sublotul 3 (76 de subiecți)

Anexa 4 – Termenii evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ POLIȚIȘTI

Anexa 5 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT MASCULIN STUDENȚI

Anexa 6 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ STUDENȚI

Anexa 7 – Termeni evocați utilizând ca inductor sintagma „comportamente antisociale manifestate de femei” – LOT FEMININ PERSOANE CE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE

Anexa 9 – Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Evenimentul Zilei

Anexa 10 – Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Adevărul

Anexa 11 – Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul România Liberă

Anexa 12 – Genul autorului, numărul de cuvinte, secțiunea și titlurile complete ale articolelor din ziarul Jurnalul Național

Anexa 13 – Universurile de referință și domeniile subscrise acestora, generate de analiza automată a corpusul semantic cu ajutorul softului TROPES

Anexa 14 – Tabele de contingență rezultate în urma analizei de asociere a termenilor centrali ai corpusului semantic

Anexa 15 – Relațiile existente între primele 100 cele mai semnificative referințe conform analizei cu Softul TROPES

Anexa 16 – Relațiile referinței pricipale „femeie” cu termenii principali și cu alți termeni din corpusul semantic

Anexa 17 – Procentajul în care termenii principali apar în poziția de actanți (stânga) și relevarea subclasei „procuror” (sus) prin bifarea sferei „ministerul public” (grafic)

Anexa 18 – Procentajul în care termenii principali apar în poziția de actați (stânga) și relevarea subclasei „prostituată” (sus) prin bifarea sferei „comportament social” (grafic)

Anexa 19 – Relațiile sintagmei „comportament social” (prostituție) cu termenii principali și cu alți termeni din corpusul semantic

Anexa 20 – Referințe

Anexa 21 – Referințe specifice genul feminin

Anexa 22 – Raportul generat de programul Tropes, în baza referințelor incluse în construcția Scenariului privind Comportamentul antisocial al femeilor

Anexa 23 – Scenariul privind comportamentul antisocial al femeilor (dreapta) – afișarea categoriilor și a secțiunilor articolelor din ziare (centru), care conțin referințele subsumate acestora (stânga)

Anexa 24 – Actori de gen feminin ce manifestă comportamente antisociale

Anexa 25 – Relații între teme și categorii

c

Anexa 26 – Setul de studii de caz individuale privind percepțiile și atitudinile manifestate de persoanele de gen feminin în contextul privării de libertate

Interviu 1

Interviu 2

Interviu 3

Interviu 4

Interviu 5

Interviu 6

Interviu 7