Comportamentele Toxicomanilor

Comportamentele toxicomanilor

CUPRINS :

INTRODUCERE

I. PROBLEMATICA DROGURILOR

1.1. Istoricul drogurilor

1.2. Producția drogurilor

1.3. Clasificarea drogurilor

1.4. Prezentarea celor mai importante tipuri de droguri

1.5. Legislație națională și internațională

II. CONSUMUL DE DROGURI

2.1. Cauzele și consecințele consumului de droguri

2.2. Tipologia consumatorilor

2.3. Riscurile consumului de droguri

III. CONSUMUL DE HEROINĂ

3.1. Generalități

3.3. Modalitățile de consum ale heroinei

IV. REȚEAUA TERAPEUTICĂ

4.1. Centrele de zi

4.2. Centrul de dezintoxicare

4.3. Centrele de metadonă

4.4. Terapii

4.4.1. Terapia cognitiv-comportamentala

4.4.2. Terapia de familie

4.4.3. Terapia comportamentală pentru adolescenți

4.4.4. Psihoterapia expresiv-suportiva

4.5. Prevenirea și reinserția sociala

4.6. Recuperarea

V. METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Premisele cercetării

5.2. Obiectivele cercetării

5.3. Ipoteze

5.4. Metode de cercetare

5.4.1. Studiu de caz

5.4.2. Chestionarul

5.5. Prezentarea studiilor de caz

5.5.1. Cazul nr.1

5.5.2. Cazul nr.2

5.5.3. Cazul nr.3

5.5.4. Cazul nr.4

5.5.5. Cazul nr.5

5.6. Interpretarea chestionarului

5.7. Concluziile cercetării

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Încă de pe vremea dacilor tentația de a ajunge la euforie era una foarte mare astfel că aceștia fumau anumite ierburi spre exemplu cânepa indiană ce avea efect atât halucinogen, cât și afrodisiac. Aceste efecte erau benefice chiar și în războaie, pentru membrii armatelor, starea creată de ele ajutându-i pe cei din urmă să reziste pe parcursul războaielor, astfel că în secolul al-XVII-lea a fost descoperită morfină ce de asemenea le-a fost de folos pentru a calma durerile rănilor, descoperindu-se astfel că aceasta crea foarte repede dependență atât fizică, cât și psihică. Prin combinarea opiumului cu morfină a rezultat heroină ce, la început, părea că nu creează dependență la fel de mare ca morfina, însă a fost demonstrat contrariul.

Aceste substanțe au început să fie consumate de o parte destul de mare din populația întregului glob, până la sfârșitul anilor ’30 ele fiind legale, iar comercializarea lor aducând un profit destul de mare în afara legii. Ca țară de tanzit, România a devenit încetul cu încetul consumatoare de astfel de substanțe, iar fenomenul a luat amploare după anul 1989, căminele studențești fiind cuiburile traficanților, iar din această cauză fenomenul a luat amploare și în rândul tinerilor și continuă până în ziua de astăzi.

Motivele pentru care tinerii ajung să se drogheze sunt nenumărate, pe lângă faptul că aceștia sunt mut mai deschiși la nou decât populația mai în vârstă și anume: fie o fac în scopuri de distracție, fie din cauza neajunsurilor de toate tipurile sau chiar simplul fapt că ei se obișnuiesc cu gustul acestor substanțe interzise încă de când se afla în fătul mamei lor îi determină ca, mai apoi, în timp să ajungă să fie numiți consumatori de droguri.

Bogăția și sărăcia sunt și ele doi factori extrem de importanți astfel că un tânăr sărac face tot posibilul să obțină aceste substanțe în care să își poată îneca amarul și sărăcia, în timp ce unul bogat poate face rost de acestea într-o clipită pentru a le folosi, după cum am precizat și mai sus, în scop distractiv. Deși mass-media informează prin diferite căi populația cu privire la tot ceea ce ține de toxicomanie și prezintă nenumărate cazuri tragice, consumatorii sunt reprezentați de un număr tot mai mare ce se afla în creștere iar cei ce devin consumatori încep aceasta aventura dintr-o joacă, pentru a testa senzația după care ajung, în timp, dependenți și cu greu mai pot renunța la acest viciu.

PROBLEMATICA DROGURILOR

Istoricul drogurilor

,,Înscriindu-se în istoria omenirii încă de la începuturile existenței sale–probabil din epoca de piatră – toxicomania a însoțit și înrobit generații” (Gorgos, 1985, p. 353).

Ierburile, rădăcinile și frunzele au fost încă de la început folosite de oameni pentru dureri, pentru ameliorarea acestora. De asemenea, în scopuri medicale a fost folosit și opiumul de aproximativ 3500 de ani, iar în antichitate, atât opiumul, cât și canabisul au fost recomandate de către Hipocrat și Galen drept medicamente, iar arbustul de coca era recunoscut pentru efectele sale afrodisiace încă de pe vremea civilizațiilor incase. Ca urmare drogurile erau benefice în domeniul medicinei, însă cu timpul acestea au fost folosite tot mai des de către indivizi astfel că în prezent ele au devenit o adevărată problemă în zilele noastre.

Începând să se răspândească încă din anul 1885, cocaina a început să fie obținută din frunzele de coca încă din anul 1860, astfel că în Europa și SUA în farmacii au început să se vândă produse pe bază de cocaină, aceasta fiind recomandata ca un remediu benefic pentru boli, însă după un timp s-a descoperit că efectele cocainei în organismul uman provocau diverse intoxicații ce duceau chiar la pierderea controlului, dar și la tulburări psihice, iar consumul ei provoca dependență pe măsură ce un individ consuma tot mai des drogul.

În clinicile medicale, primul sedativ introdus a fost în anul 1903, acesta fiind barbitalul, iar câțiva ani mai târziu apare primul caz de dependență în urma introducerii noilor compuși în clinicile respective. Consumul de astfel de substanțe a crescut considerabil după apariția pe piață a primului medicament din familia bezodiazepinelor.

În anul 1961 au fost descoperite pentru prima dată noțiunile de sevraj și dependență însă ele au fost considerate în regulă, și nu foarte periculoase astfel că au fost ignorate, după care valul de publicații apărut în acest sens, în acest domeniu, a făcut că apariția altor medicamente pentru tratarea bolilor care să nu creeze dependența să fie posibilă.

În anul 1887 au fost sintetizate pentru prima dată amfetaminele, urmând mai apoi ca în anul 1932 să fie introduse în uzul clinic, însă abuzul de amfetamine a fost discutat încă din anii ’30 deși a fost considerat un lucru important și a fost luat în considerare abia după cel de-al doilea război mondial.

Datorită faptului că în rândul tinerilor consumul de substanțe s-a răspândit foarte repede, preocuparea socială în acest dsens s-a intensificat în anii ’60, aici fiind vorba despre LSD ce este un drog extras dintr-o ciupercă parazită.

Deși au fost folosite abuziv din anii ’70, phencyclidele au apărut în anii ’50 și tot în anii ’70 a început fi consumat și canabisul, însă aceste droguri menționate mai sus nu mai sunt folosite acum doar în scopuri medicale (precum multe alte tipuri de droguri) sau chiar deloc, ci ca droguri ilicite, consumul lor devenind o obișnuință, o plăcere sau chiar un stil de viață în rândul tinerilor în principal, astfel că nici o țară nu a fost exclusă din rândul problemelor legate de droguri, tari ce nu au respectat în acest sens frontierele politice, sociale, economice sau chiar naționale.

Aceste probleme se datorează fără dar și poate și ignoranței părinților, a celor din jurul celor ce consuma substanțele și a tinerilor vis-a-vis de subiect, neluarea în serios a acestuia, dar și lipsa de informare. Pentru a spori prevenirea consumului de droguri Adunarea Generală a ONU a decis că perioada anilor 1990-2000 să fie ,,Deceniul Națiunilor Unite împotriva drogurilor”, accent ce a fost pus pe prevenire, dar și informare.

De asemenea, un factor util în cadrul acestei perioade este educația ce este un plus în viața tinerilor, programele de prevenire încurajând un comportament pozitiv, deschis la nou însă cu grijile de rigoare la tentațiile din jur (disponibil la www.mirelazivari.ro/istoria-drogurilor, accesat în data de 28.04.2015, la ora 21:33).

Pe parcursul anilor au fost adoptate diferite programe/proiecte/covenții astfel că: în anul 1925, pe data de 19 februarie a fost semnată ,,Convenția internațional a opiului” la Geneva, Convenție ce interzicea consumul frunzelor de coca, dar și cânepa Indiană invitând guvernele să se supună ,,Comitetului central permanent al opiului.”

Cu 10 ani mai târziu, în anul 1935, atât limitarea, cât și reglementarea cultivării macului opiaceu, consumul și producția opiului au fost dicutate în ,,Protocolul de la New York”. ,,Convenția unică a stupefiantelor” a prezentat o sintetizare a unor norme de drept internațional în domeniu, iar tratamentele medicale și readaptarea toxicomanilor au fost incluse în dezbaterile din cadrul Convenției. Ea a fost adoptată în data de 30 martie, în anul 1961 în cadrul unei conferințe a plenipotențiarilor, la sediul ONU, însă a intrat în vigoare în anul 1964.

În ceea ce privește efectele nocive și periculoase ale consumului de droguri, la data de 4 Decembrie 1984, la Ashington a fost adoptată ,,Declarația privind lupta împotriva traficului și consumului illicit de droguri”, iar la Viena,, tot în anul 1984 a fost adoptată ,,Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope”, Convenție ce intra însă în vigoare la data de 11 noiembrie 1990. Cea din urmă Convenție a combătut manifestările fenomenului de consum de droguri, referindu-se și la confiscarea unor bunuri deținute de infractori din acest traffic de droguri, semnalând tribunalele țărilor ca acestea să confisce documente comerciale, financiare sau chiar bancare.

Lista poate continua cu multe astfel de Convenții și programe însă deși respectate de către state, totul depinde de fiecare individ în parte cu privire la drumul pe care acesta dorește să îl parcurgă (Săbău, 2010, p. 14-20).

Producția drogurilor

Derivatele obținute din mac, canabis, dar și din coca fac parte din trei dintre cele patru familii extinse de droguri, iar acestea provin din culture care pot atinge fără dar și poate 150.000 ha., însă atât în cazul cocainei, cât și al heroinei, laboratoarele ce le prelucrează sunt unele clandestine, reprezentând o valoare mai mare în raport cu cea care produce mac și coca, fiind amplasate în vecinătatea unor suprafețe cultivate.

Miza geopolitica în comercializarea unor droguri în care materia primă nu este fabricată departe de locurile în care se consuma și anume drogurile de sinteză este una redusă.

Țările lumii a treia dețin căi de trafic între zone de producție și piețe considerate piețe de desfacere din țări bogate a drogurilor naturale, putând deveni astfel scenariile unor conflicte între anumite organizații de gherilă, criminale sau chiar militare cu scopul de a le distruge sau de a fi revândute în folos propriu (Lambrousse, 2007, p. 5-6).

Pierre Arnaud Chouvy afirma că: ,,în cazul drogurilor, sutele de transport au nu numai valoare geografică ci și în politică, căci ele generează, crează căi de acces” (Oeizane, 2002, p. 241-244).

Există, de asemenea și rute maritime precum Marea Caraibelor, ce asigură rasportul de cocaină, dar și rute aeriene precum cele din Europa și SUA sau America Latină. Deseori aceleași rute sunt folosite de către traficanții de droguri chiar și pentru cel de arme, ființe umane sau chiar pietre prețioase, aceasta diversificare sporind astfel activitatea infracțională a organizațiilor criminale.

Prin mijloace diversificate (trafic de droguri, acțiuni de tip rocket, jefuirea resurselor naturale sau răpiri de persoane) grupările armate care sunt implicate în conflicte locale încearcă să își sporească resursele financiare.

În ceea ce privește traficul, dar și fabricarea drogurilor, aceste două activități sunt legate de altele precum cele criminale, organizațiile mafiote nelimitându-se doar la un tip de trafic. Drogurile aduc o creștere mare a profiturilor, iar în raport cu alte produse, acestea au parte de multe transformări.

Traficul de droguri, pe parcursul drumului dintre producător și consumator permite finanțarea unor acțiuni teroriste în comparație cu traficul de alte substanțe/obiecte precum diamantele care trec fără probleme de frontieră (Lambrousse, 2007, p. 7-8).

Zonele de producție ilicită a drogurilor, dar și filierele traficuluiitime precum Marea Caraibelor, ce asigură rasportul de cocaină, dar și rute aeriene precum cele din Europa și SUA sau America Latină. Deseori aceleași rute sunt folosite de către traficanții de droguri chiar și pentru cel de arme, ființe umane sau chiar pietre prețioase, aceasta diversificare sporind astfel activitatea infracțională a organizațiilor criminale.

Prin mijloace diversificate (trafic de droguri, acțiuni de tip rocket, jefuirea resurselor naturale sau răpiri de persoane) grupările armate care sunt implicate în conflicte locale încearcă să își sporească resursele financiare.

În ceea ce privește traficul, dar și fabricarea drogurilor, aceste două activități sunt legate de altele precum cele criminale, organizațiile mafiote nelimitându-se doar la un tip de trafic. Drogurile aduc o creștere mare a profiturilor, iar în raport cu alte produse, acestea au parte de multe transformări.

Traficul de droguri, pe parcursul drumului dintre producător și consumator permite finanțarea unor acțiuni teroriste în comparație cu traficul de alte substanțe/obiecte precum diamantele care trec fără probleme de frontieră (Lambrousse, 2007, p. 7-8).

Zonele de producție ilicită a drogurilor, dar și filierele traficului de droguri trasează teritoriile geopoliticii ale acestora. Este necesară cuoasterea locurilor în care sunt prelucrate substanțele prohibite și acest lucru este necesar pentru a fi cunoscute liniile de forță în cadrul cărora au fost înscrise activitățile organizatiior criminale.

Aceste substanțe au fost folosite de majoritatea civilizațiilor până în secolul XX, efectele dar și acțiunea acestor plante fiind cunoscută în totalitate încă din antichitate. Este necesară cunoașterea istoriei acestor plante ce conțin diverse substanțe stupefiante tocmai pentru a știi de ce unele țări au devenit producătoare de droguri destul de importante.

Există, de asemenea și tari cu o extindere teritorială destul de mare producătoare de astfel de substanțe însă numărul celor ce produc mac, coca și canabis este unul redus astfel ca: Peru, Bolivia și Columbia sunt tari ce produc coca, Afganistan și Birmania reprezentând două țări producătoare de mac opiaceu, iar trei dintre țările mari producătoare de canabis sunt Pakistan, Maroc, dar și Afganistan.

Aceste plante au făcut parte o vreme destul de lungă din patrimonial cultural al unor populații ce au fost minoritare această populație fiind discriminate, dar și marginalizata de celelalte populații ce considerau substanțele lucruri demonice.

Triburile pastune din Pakistan, cele din Triunghiul de Aur, indienii din Peru sau Columbia, dar și berberii marocani din munții Rif, etnicii ayamaras și quechuas din Bolivia sau sciții ismaelieni din provincia afgană Badakhshn reprezentau astfel de minorități entice.

Mai apoi, țările bogate au prezentat cereri destul de mari de droguri, astfel că valoarea financiară a acestora vă crește extreme de mult, iar comercializarea lor va atrage lidienii gherilelor, copii unor mafia, seniorii războaielor, dar și forțele ce sunt implicate în combaterea traficului de substanțe și va aduce profituri mari populațiilor băștinașe. Un raport mare în dezvoltarea culturilor de droguri îl va avea implementarea unor programe PAS (programe de ajustare structurală), ce vor fi create pentru a facilita întocmai integrarea pe piața mondială a țărilor din lumea a treia. Astfel ca producătorii agricoli vor fi forțați să își îndrepte atenția către plantele narcotice, iar la aplicarea taxelor vamale ce s-au instaurat pentru produsele agricole va renunța un număr de tari destul de îngrijorător.

Această stare va fi agravata din cauza unor subvenții de care va beneficia agricultura unor țări bogate (Lambrousse, 2007, p. 13-15).

Clasificarea drogurilor

Chiar și în privința drogurilor a fost realizată o clasificare, în funcție de originea produsului, efectele pe care acestea le produc organismelor umane, dar și în funcție de regimul juridic al acestora astfel ca: în ceea ce privește originea drogurilor, acestea sunt trei categorii și anume: natural, semisintetice și sintetice (obținute prin sinteză).

Licite sunt considerate drogurile a căror substanțe sunt fabricate sub supunerea controlului, consumul fiind unul liber, iar licite sunt cele al căror consum, dar și a căror producție este strict interzisă, cu excepția unor cazuri ce sunt specificate de acte normative și anume de Legea nr. 143/2000 ce combate traficul și consumul illicit de droguri. Cele două tipuri descrise mai sus fac parte din categoria de clasificare în ceea ce privește regimul juridic al substanțelor din care sunt alcătuite drogurile.

Cea de-a treia categorie de clasificare a drogurilor este după efectele produse de acestea asupra organismului consumatorului. Ele sunt psihotrope și anume: hipnoticele, sedativele, tranchilizantele și neurolepticele; psihoanaleptice: antidepresivele și cocaina, cofeina, amfetamina, psihodisleptice: euforizantele, halucinogenele, stupefiantele (Abraham, 2005, p. 27-28).

Prezentarea celor mai importante droguri

HALUCINOGENELE

Exista droguri ce oferă consumatorului efecte halucinogene chiar și după o administrare destul de rară și în doze mici. Această categorie de droguri produc schimbări la nivelul creierului și au capacitatea de a acționa vis-a-vis de receptorii cerebrali.

Aceste substanțe ce oferă efectele halucinogene se regăsesc și sunt extrase din plnte ce sunt extinse în multe colțuri ale lumii și anume din mătrăguna este extrasă atropine iar din semințele de rochița – rândunicii se extrage LSD-ul (Edwards, 2006, p. 225-227).

Deși au fost amintite și detaliate încă din primele cart ice au fost redactate la începuturi despre droguri, cât și în restul ce au fost tipărite de-a lungul timpului până în prezent, reacțiile adverse ale drogurilor nu sunt clare pentru consumatori.

Mai mult decât atât, nu exista o statistică mai clară în ceea ce privește consumul de LSD referitor la puritatea drogului și anume vis-a-vis de câți consumatori apelează la LSD pur și câți la cel amestecat cu alte substanțe, prin urmare, nu se poate determina adevărul despre aceste reacții adverse redate de către LSD. Este foarte important de precizat faptul că LSD-ul și celelalte droguri obținute frecvent pe stradă nu sunt atât de pure pe cât consumatorii lor cred (Ray, Ksir, 1996, p. 378).

Din ciuperca Amanita muscaria ce se găsește în Siberia, este extrasă muscarina, substanța cu efecte halucinogene.

Mai mult decât atât, Ecstasy și MDMA sunt produse sintetice ce au potențial halucinogen pe lângă LSD.

Mediul și așteptările contribuie fără dar și poate la efectele halucinogene spre exemplu: atunci când aceste substanțe sunt consumate de un om în cadrul unei biserici, în jurul său în curtea acesteia, halucinațiile consumatorului vor avea o înfățișare divin și așa mai departe, reacțiile variind de la un individ la altul astfel că un consumator ce a avut parte până în momentul respectiv de momente placate, va putea aveo reacție nu tocmai calmă, plăcută atât pentru el cât și pentru cei din jur, visele putând fi transfromate cu ușurință în consmaruri.

Măsura dozei contează extrem de mult astfel că, cu cât doza administrată este mai mare, cu atât posibilitatea apariției unor efecte adverse este mai mare, iar cel ce consuma pentru prima dată un drog halucinogen se supune unui risc mult mai mare față de cel experimentat, în timp ce consumul fără știința a unui astfel de drog poate avea efecte uriașe sau chiar catastrofale.

Consumul unor astfel de droguri nu este niciodată unul sigur, astfel ca acesta îl va conduce pe consumator într-o experiență negativă, stările de panică, spaima haotică, vedenii sau chiar un comportament ce poate fi comparat cu o dezlănțuire a iadului neîntârziind să apară, iar toxicomanul poate să se rănească atât pe el, cât și pe cei din jurul său. Aceste stări și comportamente pot fi domolite de către o persoană experimentată cu ușurință, consumatorul putând fi readus la realitate.

Reacțiile comportamentale produse de aceste droguri halucinogene pot fi urmate și de reacții fizice destul de severe în cadrul cărora se pot regăsi și palpitațiile, stările de greață, dar și transpirațiile abundente.

Mai mult decât atât, o supradoză a unui astfel de drog poate duce la deces, astfel ca toxicomanul își pote provoca singur decesul aruncându-se de la fereastra crezând că oate zbura, chiar dacă până în ziua de astăzi nu a fost demonstrate faptul că drogurile halucinogene au condus la deces în mod direct, lucruri ce se pot petrece sub astfel de efecte ale acestui tip de drog (Edwards, 2006, p. 225-227).

În fond, halucinogenele ,,deformează senzațiile și percepțiile celui care le utilizează” (Drăgan, 2000, p. 118).

CANABISUL

Canabisul este obținut din cânepa ce era cultivata pentru fabricarea funiilor deși oamenii știau că din această rezulta un drog psihotrop.

Marijuana este un material obținut din vârfuri înflorite de cânepa și tocătura de frunze, rășină fiind recunoscută sub denumirea de hașiș. Mai mult decât atât, toate drogurile rezultate din cânepa, cele importante, sunt adunate sub denumirea de canabis, cu toate că în SUA oamenii foloseau termenul de marijuana .

Acest drog este consumat prin fumat, într-o pipă sau narghilea și se rulează simplu sau alături de tutun într-o țigară, se mai introduce în organism băut ca o infuzie sau chiar mâncat.

Atunci când este fumat canabisul, THC are un impact rapid în organism, după care starea va trece în aproximativ 6 ore dar afectând astfel anumite capacitate ale celui ce le consuma cum ar fi șofatul sau pilotarea unui avion din pricina faptului că THC-ul este o substanță solubilă în grăsimi, dacă doza introdusă în organism se repeta, aceasat poate fi acumulată și susținută în organism, urmele prezenței acesteia putând fi depistate în teste de urină până la 4 săptămâni de la ultimul consum.

Dependența este de asemenea instalată în urma consumului de canabis, iar proporția celor ce manifestă starea de sevraj în urma consumului este de 15-25%, rata mult mai crescută decât a celor ce consuma alcool. Fumatul canabisului provoacă tulburări psihice destul de grave, iar consumatorii prezintă aceste comportamente de natură psihică cum ar fi anumite trăiri paranoice panica sau chiar senzații stranii, precum ruperea/desprinderea unui membru. Aceste tulburări pot dura o zi sau mai multe, după care ele vor dispărea.

Până în prezent nu au fost descoperite dovezi cum că substanța activa din canabis ar putea provoca leziuni cerebrale indiferent de perioada de consum, însă anumite cercetări au descoperit că drogul ar putea afecta funcția cerebral executiva, funcție ce conține o serie de abilități psihice care ajuta la îndeplinirea unor activități intelectuale destul de dificile, iar aceste efecte pot persista o lungă perioadă de timp chiar și după încetarea consumului (Edwards, 2006, p. 175-191).

În ceea ce privește fumatul canabisului pe o perioadă mai mare de timp, acesta poate cauza cancerul gurii, gâtului, dar și al limbii, dar poate afecta chiar și mucoasele cailor respiratorii, datorită faptului că fumul creat de canabis conține cu 50% mai multe substanțe cancerigene decât fumul de tutun.

Dr.Nadia Solowij, o cercetătoare australiană care a publicat o carte despre acest subiect în anul 1998, concluzionează: ,,În cazul în care consumul de canabis se prelungește pe o perioadă de, să zicem, peste trei ani…capacitatea de concentrare și cea de ignorare, a informațiilor irelevante scade treptat. Unii consumatori ar putea deveni conștienți de această afecțiune, în principal datorită problemelor de memorie a dificultății de concentrare sau abaterii atenției, în vreme ce alții ar putea să nu-și dea seama de o astfel de deteriorare.

Cu toate acestea, este foarte probabil că randamentul lor general să fie sub nivelul optim de funcționare” (Edwards, 2006, p. 190).

COCAINA

Inca din anul 1970 ajung in Europa, dar si in America de Sud primele frunze de coca (disponibil la www.wikipedia.ro, accesat in data de 28.05.2015, la ora 20:47). In anul 1980, a apărut drept dar din partea zeului Soare pentru o familie regală incasa, apărând sub formă de crack și fiind consumată în mările orașe americane. Frunzele tufei sud-americane de coca (Erythroxylum) este principalul ingredient din care rezultă cocaină. Pe vremuri, consumatorii indigeni recurgeau la consumul acestei plante deoarece acest consum le oferea o stare energică și deosebit de rezistență astfel ca europenii au fost uimiți de efectele acestuia descrise de către călători.

Spre deosebire de heroina ce a fost considerată standardul, cocaina pare că nu crează dependență, neexistând simptome fizice de sevraj, instaandu-se doar o stare de oboseală, ba chiar depresie ce va dispărea odată cu efectul drogului.

Deși acest drog nu provoacă dependență, anumite studii și experimente realizate pe animale de laborator au arătat că acestea prezintă un comportament activ de căutare a drogului.

Evident că probleme apar și în urma consumului de cocaină ca și în cazul altor droguri astfel că un consum continuu de cocaină exclusiv în doze mari ar putea provoca atât anxietate, cât și o modificare radical a comportamentului toxicomanului de exemplu: consumatorul poate avea senzația existenței unor insecte ce mișună sub pielea să astfel ca acesta va dori să încerce să-și scoată insectele de sub piele.

Deși consumul de cocaină nu este unul la fel de periculos ca cel de heroină cum am afirmat și mai sus, o doză mare consumată poate provoca dereglări ale ritmului cardiac ce duc la deces imediat, ba chiar indiferent de vârsta consumatorului, aceasta doza extrema ar putea crea chiar și atacuri cerebrale sau de colaps, dar și o creștere a temperaturii corporale.

Injectarea intravenoasă a cocainei poate infecta toxicomanul cu infecții virale precum HIV sau hepatită.

Ceea ce nu este de neglijat este faptul că acest drog poate avea efecte sau chiar sechele ce pot fi permanente, precum provocarea morții, cu cât consumul este mai frecvent, iar doză mai mare, însă, cu toate acestea, chiar și un individ ce consuma pentru prima dată ar putea beneficia de aceste tragedii.

Cocaina este numită de către Freud ,,un drog magic” astfel ca acesta îi injecta doctorului Ernst von Fleishl-Marxow cocaină drept tratament pentru dependență de morfia, iar Fleishl s-a îmbolnăvit mai rău, acele injecții crescându-i nivelul de consum, instalându-se o intoxicație cu acest drog în organismul său (Edwards, 2006, p. 197-216).

În ceea ce privește consumul de cocaină, el poate fi dus pe drumul cel bun cu ajutorul terapiei comportamental cognitivă (TCC), această teorie punându-și baza în anumite procese ce manifestă roluri importante în ceea ce privește renunțarea la dependență, pe scurt TCC putem spune că îi ajută pe cei ce sunt consumatori să își recunoască propriile probleme, să fie conștienți de acestea și să încerce să le evite șiș a facă față tentațiilor, adică ,,să recunoască situațiile în care este foarte probabil să consume cocaină, să evite, când este posibil acele situații și să facă față mai eficient la situațiile și comportamentele problematice, asociate cu abuzul de substanțe” (Kathleen M. Carroll, PH.D., 2007, p. 15).

AMFETAMINELE

Deși nu a provcat atâta teamă, spaimă și atâtea acuze precum cocaină, amfetamina are aproximativ aceleași efecte ca aceasta asupra consumatorului, însă desconsiderarea amfetaminei, precum și a altor droguri sintetice a reprezentat o postfață lipsită de importanța pe lângă toată zarva create de discuțiile despre cocaină.

Structură chimică a amfetaminei este asemănătoare cu cea a adrenalinei, iar levoamfetamina este situată mai jos de dextroamfetamină, cea din urmă având o structură mult mai puternică fiind comercializata sub titlul de Dexedrine. Din punct de vedere etnic corect este că noi, oamenii să vorbim despre amfetamine și nu amfetamină, deoarece produsele comercializate prezintă un amestec al celor doi izomeri însă în unele cazuri satisfăcător este termenul de amfetamina.

Inițial, amfetamina a fost comercializata ca medicament antidepresiv sub formă de decongestiv nazal eliberat fără rețetă, acesta conferindu-i pacientului o stare de agitație, iar pe lângă acest aspect a mai fost descoperit și faptul că avea efecte în scăderea apetitului, astfel că a fost folosit mai apoi drept adjuvant în curele de slăbire.

Amfetamina a beneficiat de faimă în ceea ce privește aceste cure de slăbire astfel că, în urma unui astfel de tratament, consumatorul beneficiază de o pierdere în greutate vizibilă, pe o perioadă scurtă de timp, dar pe timp îndelungat nu se poate spune că acest regim ar putea aduce beneficii.

Miai mult decât atât, amfetamina își avea un rol foarte important în cadrul narcolepsiei astfel că un pacient poate adormi brusc în orice moment al zilei/nopții al vieții sale. Acest drog precum și alte stimulente sintetice se administrreaza chiar și pe stradă pe cale orală, iar fumat, injectat sau dozolvat cu apa poate fi sulfatul de amfetamina.

Amfetamina poate provoca, însă este adevărat că pe termen scurt, tulburări psihice (psihoza amfetaminica) iar dr Philip Connell descrie o astfel de situație, un astfel de comportament în anul 1958 astfel: ,,Se simțea deprimat, așa că și-a cumpărat un inhalator de amfetamina, ingerandu-I conținutul într-un răstimp de 6 ore. Unii au inceput să-l privească ciudat. S-a plimbat toată ziua pe străzi și și-a petrecut noaptea în parc. A doua zi și-a petrecut-o căutând aur în parc. Pietrele îi păreau de aur În acea seară a auzit că unii oameni vorbeau despre el și a rămas convins că aceștia puneau la cale să-l ucidă. Se simțea urmărit de mașini și de oameni și vedea multe semne speciale. În cele din urmă s-a urcat pe acoperișul unei clădiri și a început să arunce cu țigle către mulțimea adunată jos, în stradă” (Edwards, 2006, p. 220).

OPIACEELE

Opiaceele, droguri cu ajutorul cărora unii oameni au coexistat pașnic, atât în trecut, cât și în prezent, prezintă o importanță mai mare vis-a-vis de alte substanțe, istoria acestora fiind una mult mai bogată opiul a fost folosit în diferite moduri și anume: în cadrul unor ritualuri sau drept tratament pentru unele boli, mai apoi descoperindu-se faptul că poate fi folosit și că o sursă de plăcere.

Pe lângă diversele specii de mac printre care și cea cu floare roșie ce produc acest drog, mai exista o alta și anume macul alb a cărei capsula secretă o substanță lăptoasă în urma tăierii ei cu un cuțit astfel că, într-un vas colector se strânge secreția plantelor ce este lăsată la uscat, după care este presata sub forma unor cărămizi maronii sau chiar negre de opiu comercializat.

Încă de pe vremea lui Paracelsius, pentru că rășină brută nu avea o solubilitate foarte bună în apă, aceasta a fost dizolvata în alcool astfel rezultând produsul farmaceutic ce era destinat administrării orale.

Opiul este detonator de o serie de substanțe chimice active. În timp ce opioid este numită o substanță sintetică, cea extrasă din plante este denumită opiaceu, cea din urmă instalându-se în anumire regiuni ale măduvei spinării, dar și ale creierului.

A fost descoperit faptul că toate opiaceele crează dependenta, iar morfină sau heroina sunt două astfel de substanțe ce indică acest lucru.

Atunci când este instalată tolerant, apare și un grad extreme, dat fiind faptul că o doză standard de heroină este de 10 mg, doar ca un consumator detonator de o tolerantă mai mare poate ajunge să consume chiar și un gram, iar doza ce ar putea ucide o persoană lipsită de toleranță fiind de 30-60 mg.

Atunci când un consumator dorește să renunțe brusc la consumul de opiacee fără a se ajuta de o medicamentație utilă starea de sevraj se manifestă foarte neplăcut, dar cu toate acestea spre deosebire de consumul de droguri depresive sau chiar de alcool unde sevrajul poate duce consumatorul la colaps fizic sau chiar la moartea sa, renunțarea consumului de opiacee poate fi dusă la bun sfârșit cu succes.

În timp ce manifestările externe ale unui astfel de consum sunt reprezentate de simptomele de sevraj, dar și de toleranță, cele interioare sunt reprezentate de dorința consumatorului de a consuma tot timpul, în special consumul de heroină.

Din punctul de vedere al cosumului, opiaceele se pot consuma pe toate căile astfel ca fumatul acestora a fost practicat atât în Orientul Îndepărtat, cât și în China, iar în scop medical, administrarea era făcută pe care orală sub forma unei tincturi sau chiar pastille.

La scurt timp, a fost descoperită apariția seringii, dar și a morfinei, astfel ca opiaceele puteau fi introduce în organism și pe cale injectabilă, fapt ce a ajutat la dobândirea dependenței.

În ciuda faptului că opiaceee nu au reprezentat un character toxic pentru organismul uman, acestea contribuiau la transmiterea hepatitei, atunci când ele sunt injectate, dar și a SIDEI (Edwards, 2006, p. 109-113).

Dr. W.J.Medhurst a redat în anul 1855 imaginea fumatului opiului astfel: ,,Persoana care se pregătește să fumeze se întinde pe o canapea, sprijinindu-și capul pe o pernă; cu o mână ține pipa, primând muștiucul între buze, cu cealaltă mână ia o bucățică de extract și o așează în mica deschizătura din capul pipei, împingând-o cu o sârmă ascuțită de oțel sau cu un arc lung, în același timp ținând capul pipei direct deasupra flăcării unei lămpi și inhalând adânc, astfel ca fumatul drogului să-i intre în plaani. Se spune că această acțiune este neplăcută pentru cei care consumă drogul pentru prima dată, însă curând se obișnuiesc Fumul, reținut pentru scurtă vreme, este lăsat să iasă pe gură și pe nări. Apoi se folosește o nouă bucățică de extract, la fel ca mai devreme, ce este consumată într-un timp mai lung sau mai scurt, în funcție de efectul dorit” (Edwards, 2006, p. 117-118).

Medicii misionari puteau recunoaște fumătorii de opiaceu după aspectul fizic. ,,Fumătorii de opiu sunt ușor de recunoscut datorta aspectului lor slăbit și consumat–capul aplecat în față, umerii ridicați și îndoiți, tenul gri gălbui și buzele albăstrite datorită sângelui insuficient oxigenat, conturul gurii proeminent și țuguiat datorită pipei de opiu…pupilelele mici, contractate…și degetul arătător murder, datorită manipulării drogului deasupra lămpii” (Edwards, 2006, p. 119).

Abuzul de opiacee ducea frecvent la infectarea cu SIDA astfel că în anul 1970 SUA a fost lovită de o epidemie de SIDA după care aceasta și-a implantat rădăcinile chiar și în Marea Britanie.

Aceasta nenorocire a avut loc în urma injectării cu aceeași seringă de la un consumator la altul, mai apoi popoarele vizate alarmându-se și vis a vis de faptul că virusul putea fi răspândit cu ușurință și pe cale sexuală. Mai apoi, atât în Marea Britanie, cât și în SUA, în urma alarmării, au fost stimulate diverse inecercari de includere a unui număr cât mai mare de pacienți consumatori de heroină în cadrul unor programe de tratament iar britanicii au dat startul unor proecte prin care aceștia distribuiau seringi, fiole cu apă dezifectanta sau chiar ace sterile celor ce își injectau substanțele intravenos. Mai mult decât atât, cu ajutorul acestopr programe, britanicii încurajau practicarea sexului protejat, distribuindu-le astfel consumatorilor chiar și prezervative (Edwards, 2006, p. 152-153).

1.5. Legislația națională și internațională

Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante este cea cu care debutează domeniul drogurilor în România. Aceasta a fost elaborată în anul 1928, iar în cadrul ei se regăsește detalierea substanțelor care au fost considerate stupefiante.

Regimul substanțelor toxice ce prevede includerea celor psihotrope prezentate în Convenția din anul 1971, dar și a substanțelor chimice esențiale și precursorii acestora au fost relatate în cadrul Decretului nr. 466 care a fost emis în anul 1979.

Hotărârea Guvernului nr. 75 a fost adoptată în anul 1991. În cadrul acestei hotărâri, sub incidența să s-au inclus toate acțiunile care deși au fost comise, ele nu reprezintă infracțiuni. (spre exemplu: eliberarea din farmacii a unor substanțe fără prescripții medicale care conțin compuși cu efecte stupefiante, dar și neraportarea cantității folosirii unor astfel de substanțe în anumite cazuri). Prevederile Convențiilor din 1971 și 1988 cu privire la substanțele psihotrope și stupefiante au fost preluate în legislația internă a Legii nr. 118, adoptată în anul 1992.

În cadrul Legii nr. 143 adoptată în data de 26 iulie 2000 care prevede prevenirea și combaterea traficului și consumului illicit de droguri, în articolul 1, capitolul 1 sunt definite termini specifici domeniului toxicomaniei astfel ca ei au următoarele definiții:

,,a) substanțe aflate sub control național – drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezența lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății sau a ministrului afacerilor interne;

b) droguri – plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I și II;

d) droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;

e) precursori – substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;

f) inhalanți chimici toxici – substanțele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătății;

g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală;

h) consumator – persoana care își administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism;

i) consumator dependent – consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate ori nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale;

j) program integrat de asistență a consumatorilor și a consumatorilor dependenți de droguri – totalitatea serviciilor de sănătate și a serviciilor de asistență psihologică și socială asigurate în mod integrat și coordonat persoanelor consumatoare de droguri, prin unitățile medicale, psihologice și sociale, publice, private și mixte;

k) circuit integrat de asistență a consumatorilor și a consumatorilor dependenți de droguri – totalitatea programelor integrate de asistență asigurate consumatorilor și consumatorilor dependenți în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice și sociale a individului;

l) program terapeutic – totalitatea serviciilor și a măsurilor medicale și psihologice integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenței psihice și/sau fizice și/sau a reducerii riscurilor asociate consumului;

m) program psihologic și social – totalitatea serviciilor de evaluare, consiliere și psihoterapie individuală sau de grup și a serviciilor și măsurilor sociale, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator, în vederea înlăturării dependenței, reabilitării și reinserției lui sociale;

n) circuit terapeutic – ansamblul de programe terapeutice aplicate consumatorului dependent de droguri în mod complex, multidisciplinar, multisectorial și continuu, având ca scop ameliorarea stării de sănătate;

o) evaluare – determinarea caracteristicilor psihologice și sociale ale consumatorului de către centrele de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, în vederea includerii și supravegherii consumatorului într-un program psihologic și social de către managerul de caz.”

Alin. 1, art. 2, cap. 2 ce presupune sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național prevede faptul că producerea, fabricarea, experimentarea, prepararea, vânzarea, trimiterea, transportul, procurarea, livrarea sub orice titlu, se pedepsesc cu 2-7 ani de închisoare, precum și interzicerea unor drepturi; în timp ce în art. 4 al aceluiași capitol, alin. 1 prezintă că producerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, deținerea fără drept a drogurilor de risc pentru consum propriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Există multe acțiuni ce implică drogurile care sunt pedepsite de lege astfel ca articolele 7, 8, 9, 10 ale capitolului 2 presupun următoarele:

,,ART. 7 Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

ART. 8 Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

ART. 9 Finanțarea săvârșirii faptelor prevăzute la art. 2-5 se sancționează cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime.

ART. 10 Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani” (disponibil la http://www.ana.gov.ro/, accesat la data de 17.05.2015, ora 17:30).

II. CONSUMUL DE DROGURI

2.1. Cauzele și consecințele consumului de droguri

Cauze

În ceea ce privesc situațiile consumului de droguri, dar și cazurile consumatorilor, anumiți specialiști au studiat și analizat atât cauzele ce duc la dezvoltarea acestor situații, dar și factorii ce afectează atât starea psihică a toxicomanului, cât și cea comportamentală a acestuia.

Până în prezent, nu a fost descoperit un anumit tip de personalitate care a afacut referire la cele două structuri (comportamentală și psihică) și care a manifestat o predispunere cu privire la droguri, astfel că deși nu există un lcru ce duce la parcurgerea caii spre droguri a unui individ, au fost descoperite câteva comportamente pe care toxicomanul le adoptă destul de des în raport cu consumul de droguri.

Consumatorii de droguri prezintă instabilitate la stăpânirea controlului atât față de propriul eu, cât și față de cei din jur, deoarece pe moment ei caută să obțină o stare de bine cât mai rapid refuzând să ia în calcul și acțiunile negative ce urmează să se instaleze apoi.

Mai mult decât atât, un individ recurge la consumul de drogrui deoarece imaginea față de propriul eu este una negative în totalitate, astfel că acesta cauta să trăiască pentru câteva minute într-o lume roz, însă acesta este doar începutul căci mai apoi se poate ajunge la un comportament antisocial, iar lumea în care toxicomanul trăiește atunci când se află sub influența drogurilor părându-i-se una nemulțumitoare, iar acesta tinde să stea retras pentru a se feri de cei din jur.

Pentru că toxicomanului îi este teamă de toți cei ce îl înconjoară și prezintă un sentiment de frica față de posibilele acte de agresivitate ale celor din jurul său ce sunt doar în mintea lui, mediul social în care trăiește poate fi considerat o cauză ce duce la apelarea acestuia la droguri. Pentru alți indivizi chiar și dorința de afirmare ar putea fi o cauză în acest sens, mai mult decât atât, individul poate dori să fie cât mai aproape de mediul bogătașilor, al artiștilor, consumul de droguri ajungând să fie podul ce face trecerea dintre lumea simplă în care se afla acesta și lumea în care ar vrea să se afle.

Din cauza caracterelor slabe pe care anumiți indivizi le prezintă, ei devin tot mui nemulțumiți de lumea în care trăiesc ajungând astfel să nee tot ceea ce ține de viața lor adevărată și cauta să evadeze din această cu ajutorul drogurilor.

Este considerată utilă prezenta mass-mediei în această discuție a drogurilor astfe că stațiile de radio, televiziunea, dar și presa ar trebui nu numai să informeze oamenii vis a vis de acest subiect destul de delicat și controversat, ci să acționeze cumva astfel că cei ce sunt vizați pentru informare să știe totul despre ceea ce presupune consumul de droguri, de la producția acestora, până la stările redate de consum , vizualizarea obiectelor de care se folosesc toxicomanii pentru a-și administra substanțele și așa mai departe.

O altă cauză din pricina căreia tinerii recurg la droguri și acaasta cauza îi vizează mai mult pe băieți/bărbați este aceea că ei vor să atragă sexul frumos, iar aflându-se sub influența drogurilor considera că se pot face remarcați mult mai ușor, tupeul fiind unul dus la extreme în aceste moment.

Mai mult decât atât, pură curiozitate îi face pe tineri să fie atrași de aceste fructe interzise, însă un alt pion foarte important în ceea ce privește această situație este reprezentat de anuraj. Mulți tineri afirma că se apucă de droguri din cauza grupului de prieteni în care se rotesc, astfel că sunt presați de aceștia să încerce, iar persoanele cu un caracter foarte slab ajung să cadă în plasă, ajungând prada dependenței.

De multe ori, mulți consumatori nu sunt foarte bine informați cu privire la riscurile produse de consumul de droguri, ajungând să creadă că deendenta nu există și ei se droghează doar din simplul fapt că doresc asta, refuzând să creadă că devin dependenți mai cu seamă că drogându-se mulți doresc să descopere anumite plăceri, senzații tari și alte asfel de simțuri ce nu le sunt induse de către cei din jur sau alte consumuri.

Faptul că atât tutunul, cât și alcoolul sunt admise de către legi, cei ce se numesc toxicomani considera că și drogurile ar fi un lucru ce trebuie pus în aceeași categorie cu cele de mai sus și astfel acestea să fie legalizate și acceptat consumul în societate. Ca urmare a acestui lucru, drogurile ar trebui de fapt să fe interzise mai cu seamă că la se spune că totul pornește de la producător sau chiar de la traficanți, totul răspândindu-se foarte ușor .

Drept o ultimă adăugare la cauzele prezentate mai sus, avuția este și ea o cauză din pricina căreia indiferent de vârsta mulți ajung să devină dependent de droguri, astfel că bogăția și deținerea unor sume uriașe de bunuri materiale îi fac pe cei în cauză să își piardă mințile și să uite că fericirea o pot găsi în lucruri simple, în oameni simpli ce îi înconjoară și familia și nu din alte rele sau lucruri intrzise, însă atunci când o familie cu copii se destrama, aceasta devine și ea o cauză a sporirii creșterii consumatorilor (Abraham, 2005, p. 20-24).

Consecințe

Deși mulți consideră că problema drogurilor nu ar trebui să privească statul din pricina faptului că ea este o problemă strict personală pentru fiecare toxicoman în parte, coonsumul de droguri este inclus în trei perspective de către toată populația și anume: perspectiva socială, morală, dar și cea personală. Astfel că o dilemă etică își face apariția iar întrebarea ,,Dacă societatea nu ar avea, chipurile, dreptul să încerce să îi determine pe consumatori să renunțe la obiceiurile lor, atunci de ce pustreii și dealerii să aibă dreptul de a-i determina pe neconsumatori să devină consumatori de droguri?” (Abraham, 2005, p. 25) este regăsita tot mai des în rândul oamenilor.

Puțini sunt cei ce conștientizează faptul că acest subiect reprezintă o amenințare globală, iar tragedia unui consum nu afectează numai individual în cauză, ci și pe cei din jurul său, iar acest lucru nu rerezinta doar o problemă personală, mai cu seamă că sănătatea unei comunități în toată puterea cuvântului ar putea fi pusă în pericol.

SIDA, hepatită B, dar și hepatită C sunt boli ce pot afecta cu usutinta întreaga populație rând pe rând, astfel că indivizii ce consuma droguri ar trebui să fie vindecați prin programe de dezintoxicare, fapt ce contrazice idea că drogurile reprezintă o problemă strict personală, și nu una generală.

Indiferent de cauzele ce le activează consumul și dependență de droguri, majoritatea indivizilor toxicomani ajung chiar la deces, astfel că acest lucru are loc chiar în momentul de glorie, atunci când aceștia se afla poziționați pe locul 9 pe o scală de la 1 la 10 și, din nou pierderea unor indivizi afectează întreaga societate.

Un alt lucru ce demonstrează faptul ca dependență de droguri este o problemă pentru societate este faptul că aceasta duce chiar la diminuarea fertilității, astfel natalitatea scăzând considerabil. Mai mult decât atât, cei ce se află sub influența substanțelor ataca societatea în mod indirect prin comportamente ce nu le pot controla în acele moment, dar și în mod indirect, prin jafuri, crime sau tâlharii (Abraham, 2005, p. 24-26).

,,Lumea drogurilor este considerată o lume căreia un fard gros, un ambalaj strălucitor îi ascund rănile și infirmitățile” (Abraham, 2005, p. 21).

2.2. Tipologia consumatorilor

Și consumatorii pot fi clasificați în funcție de doză consumată astfel ca ei au fost împărțiți în patru categorii și anume: toxicomanii sunt cei care consumă mai multe feluri de droguri în doze cât mai mari. Acest tip de consumator ajunge să fie dependent de substanțe astfel că îi va fi afectată atât viața socială, cât și cea personală, singurul remediu de a scăpa de dependența fiind tratamentele specifice tipului de consum; consumatorii de weekend, cei care consumă doze mari, doar în anumite momente, cum ar fi sfârșitul de săptămâna atunci când ei apelează la droguri pentru a uita de stresul provocat în restul zilelor din săptămână; toxifilicii–ei sunt cei care consideră că se pot lăsa oricând de consumul de droguri astfel că aceștia consuma doze moderate aproape zilnic, iar în cazul în care reușesc să ajuna la abstinență, aceasta nu este una de durată; și în cele din urmă consumatorii ocazionali care consumă droguri din când în când la îndemnul celor din jur sau atunci când pur și simplu ei își doresc asta, fiind mulțumiți de stările create de diferitele droguri consumate iar acest consum ocazional poate deveni în orice moment unul uzual.

,,Iată ce se poate spune despre consumul de droguri în randul tinerilor :

3,1% dntre elevii de liceu au recunoscut că au consumat cel puțin o dată droguri, procentul fiind mult mai ridicat la băieți (4,9%) față de fete (1.4%)

Numărul elevilor consumatori s-a dublat în ultimii cinci ani

29% dintre cei care au recunoscut că au consumat droguri au făcut-o din curiozitate, 27% din alte motive (de plictiseală, pentru că și prietenul/prietena se drogeheaza, pentru că li s-a făcut o farsă)

24% au recurs la droguri pentru ușurarea nor suferințe de ordin psihic, iar 24% din spirit de protest față de familie sau față de societate

Inițiatorii și furnizorii de droguri au fost, în 74% din cazuri, prietenii

În 26% din cazuri, ei și-au cumpărat drogul din restaurant, terase, barusi, discoteci

Au fost depistați copii cu vârsta incredibilă de 9 ani cu dependența la droguri, și nu la cele ușoare, ci la droguri majore, puternice.

Mediul din care provin copiii consumatori de droguri este unul variat: unii provin din familii onorabile, cu situație materială înfloritoare, alții, din cealaltă extremă, provin din familii dezoranizate. Mulți sunt copii ai străzii în cele mai multe cazuri, aceștia au început cu banalul drog de pungă și au trecut încet, încet la adevăratele narcodroguri (Achim, Popescu, Popescu , 2004, p. 106-107).

2.3. Riscurile consumului de droguri

Cu toții cunoaștem faptul că drogurile vin în viața consumatorilor, a unor oameni normali cu o serie de riscuri majore după ele.

Dependența este cea care face primul pas spre conducerea individului consumator de droguri la momentul în care acesta va ajunge să trăiască precum o legumă. Aceasta variază de la un consumator la altul și cuprinde o serie de factori ce diferă și ei de la un individ la altul și astfel se instalează dependență psihică, urmata mai apoi, într-un timp destul de scurt de cea fizică.

Din momentul în care atât dependență psihică, vat și cea fizică își face apariția în viața unui consumator de droguri, întreruperea consumului va fi una din ce în ce mai grea, iar fără o asistență de specialitate, totul poate deveni tot mai greu și mai dureros.

Atunci când un toxicoman ajunge dependent, nevoia de drog fiind una tot mai chinuitoare, viața acestuia va fi una desfășurată numai în jurul acestor substanțe nocive vieții și procurării acestora cu orice preț, consumatorul recurgând chiar și la furt sau alte tâlharii sau prostituție cu scopul obținerii banilor cu ajutorul cărora să își poara cumpăra doza, doza ce va fi tot mai des consumată și într-o cantitate tot mai mare pe parcurs.

În urma dependenței se nasc multe alte riscuri, iar viața personală, familială a toxicomanului va deveni una degradata și nu tocmai calmă, liniștită (Ferreol, 2000, p. 210).

Organizația Mondială a Sănătății definea farmacodependența ca ,,o stare psihică și câteodată somatica, rezultat al interacțiunii între un organism viu și un drog, care se caracterizează prin modificări comportamentale și alte reacții, conducând la pulsiunea periodică în scopul redobândirii efectelor sale psihice și câteodată pentru a se putea însoți sau nu de toleranță. Același individ poate fi dependent de mai multe substanțe” (Rascanu, 2004, p. 25).

În ceea ce privește obișnuință, ea presupune încercarea, experimentarea substanțelor nocive (tutun/droguri/alcool, etc) inițial în cantități mici, iar pe măsură ce organismul se obișnuiește cu acestea, urmând a fi transofrmate în doze destul de mari.

Atunci când cantitatea de substanță introdusă în organism este tot mai mare, iar timpul dintre administrări este mai scurt, funcționarea organismului nu mai decurge întocmai normal.

Deși nu este deloc un lucru bun să consume droguri, în cazul în care se petrece acest lucru indicat este că acest consum să constate în cantități mici de substanțe, la un interval destul de mare de timp între administari pentru că atunci când consumul este invers proporțional cu cel indicat mai sus și anume: dozele sunt unele mari administrate la un interval scurt de timp, consumul va deveni unul abuziv.

Intensitatea stări de euforie dorită este cea câte îl duce pe toxicoman la mărirea abuzivă a dozelor pe care și le administrează astfel că acest abuz de substanțe duce la instalarea toleranței (Rascanu, 2004, p. 27).

Overdose (comă) este un alt risc al consumului de droguri, iar a aceasta se ajunge din cauza necunoașterii procentului de puritate al drogului consumat de către indvid, iar aceste situații ar putea prezenta stări și consecințe asemenea sinuciderii.

Pe de altă parte, această stare de comă poate avea diferite manifestări de la un individ la altul, iar una dintre ele daorita căreia putem recunoaște faptul că o persoană a intrat în comă din cauza unei supradoze este o respirație neregulată ce necesită o urgenta reanimare pentru a nu se ajunge la moartea toxicomanului.

În ceea ce privește pericolul adus unei mame însărcinate, dacă aceasta este consumatoare de droguri, riscurile sunt foarte mari astfel că substanțele acestora trec până în sangele fetusului.

Unii traficanți amesteca substanțele relative pure cu soda caustica, talc și așa mai departe, iar combinația rezultată poate fi de multe ori mult mai nociva și mai periculoasă decât un drog pur în proporție de 99%.

Nici infecțiile, hepatită sau SIDA nu trebuie să fie neglijate, căci acestea iau naștere în urma unui consum fără a utilize seringi sterilizate, neglijări ce pot conduce la septicemia mortale (Ferreol, 2000, p. 211).

Dezintoxicarea se traduce printr-o stare, o reactie a organismului față de stoparea administrării drogurilor, indiferent de modalitatea în care aceasta are loc, atât treptat, cât și brusc. La această dezintoxicare se apelează în momentul în care, sub supravegherea unui medic, toxicomanul își alibereaza organismul de setea față de substanțele nocive, urmând să țină o cură specială de dezintoxicare.

Există două forme de sevraj și anume extern și intern. Cel extern este un sevraj ambulatoriu, adică atunci când medicul îi prescrie un tratament toxicoanului fără ca acesta să fie internat în spital, iar cel intern este inversul celui prezentat mai sus; toxicomanul este spitalizat și urmează o cură de dezintoxicare sub supravegherea unor specialist în acest sens, fiind de asemenea și ținut departe de alți consumatori, dar și de traficanți și alte tentații ce l-ar putea distrage de la cura. Eforturile depuse de către toxicoman pe parcursul curie de dezintoxicare sunt unele destul de mari și de pretențioase, însă așa se va mări distant dintre el și moarte (Achim, Popescu, Popescu, 2004, p. 91).

Abstinența este o noțiune ce ar trebui regăsita în vocabularul fiecărui toxicoman. ,,Criteriile pentru abstinenta față de o substanță fiind următoarele :

Apariția unui sindrom specific substanței datorate încetării sau reducerii uzului excesiv și prelungit al unei substanțe

Sindromul specific substanței cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în funcționarea socială sau profesională” (Mihai, 2005, p. 19).

III. CONSUMUL DE HEROINĂ

3.1. Generalități

,,Heroina a fost un produs pentru prima dată în 1874 fiind gândită că substanța nonadictiva, cât și cu utilitate în bolile respiratorii și în dependenta de morfină, fiind capabilă să elibereze simptomele de sevraj ale morfinei.

Ulterior s-a constatat că manifestă aceleași efecte farmacologice ca și morfină. În multe părți ale lumii heroina este utilizată ca analgezic (pentru eliberarea de dureri), în special pentru bolile terminale” (Tihan, Dragulanescu, Oprea, Tudor, 2004, p. 38).

Heroina se obține prin sinteza și este un clorihidrat de diacetil morfină. Înainte de a fi descoperit faptul că heroina are efecte nocive și fiind considerată drept una dintre cele mai periculoase stupfiante, aceasta era folosită înainte, la începuturi pe post de medicament valoros, utilizându-se în preparate contra tușei (Sandu, 2002, pag. 14).

,,Deși în multe țări producerea și importul drogului sunt interzise și nefolosita în scopuri medicale, heroină predomina în traficul illicit de narcotice deoarece produce un potențial mai mare decât morfină fiind astfel mai ușor în contrabandă.

Heroina este un antidepresiv al sistemului nervos central, eliminând durerea și induce somnul. Ea produce o stare de reverie, de bunăstare și încălzire. De asemenea, produce constricția pupilelor, depresie respiratorie, care în extrema cauzează moartea.

Heroina activează regiuni cerebrale, producând senzații euforice și regiuni cerebrale prin care produce dependenta fizică. De aici apare capacitatea de a produce atât dependenta psihologică, cât și fizică. Caracterul său de dependența se caracterizează prin dorința persistenta pentru drog, toleranță (necesitatea pentru doze din ce în ce mai mari pentru a ajunge la același rezultat) și sevraj dureros și periculos. Simptomele de sevraj includ panică, greață puternică, crampe musculare, frisoane reci, insomnie.

Heroina consumată în perioada de sarcină crește riscul de avort și naștere de copil mort. Copiii expuși consumului de heroină în uter ajung la naștere în sevraj și manifesta diferite probleme de dezvoltare. Pe lângă pericolul supradozei, dependentul constituie subiectul malnutriției, formelor de hepatită, pneumonie și SIDA.

De obicei, consumatorii își injectează heroină intravenos, dar pot injecta și în sau sub cutanat, pot fuma sau aspiră. Efectele apar în 36 ore. În unele cazuri dependenții se strâng în locuri denumite galerii de tras, adesea situate în clădiri abandonate.

Folosirea aceluiași ac crește semnificativ riscul de dobândire a SIDA (de la sângele contaminat transmis prin seringa). Diferiții distribuitori de heroină asigura adesea nume de marcă prodelor lor și aceasta pentru a asigura rumoarea forței lor (Death Wish DOA) sau efecte (megie). Deoarece concentrația și tăria drogului sunt variabile ce nu pot fi monotorizate, fiecare administrare poate aduce cu sine posibilitatea instalării supradozei, a bolilor prin contaminare sau exitusul. Consumul de droguri multiple ce include și heroină au ca rezultat vizite la camera de urgență. De exemplu, biluțele rapide, un consum de heroină și cocaină pe traseu intravenos, moderează prăbușirea așteptată la consumul de cocaină. Pe măsură ce pudră de heroină a devenit mai accesibilă în grupurile crescânde ale clasei mijlocii au apărut și situațiile de supradoză” (Tihan, Dragulanescu, Oprea, Tudor , 2004, p. 38).

,,Cel mai consumat drog în România este heroină. Puritatea acesteia pe strada este aproximativ de 30%. Derivații amfetaminei (în special ecstasy) se afla pe locul 2 în preferințele consumatorilor de droguri. Procentajul acestui drog sub formă de pastille este de aproximativ 30%. Consumul de heroină este mult mai ridicat decât în 1999, și a devenit o problemă serioasă de sănătate publică..

Heroina pulbere este maro, bej sau gri și se trafichează sub forma unor mici pachetele (bile) cântărind între 0.01 grame până la 5 grame (bile de o doză sau bile reprezentând doze multiple care trebuie porționate). Prețul pentru o bila poate varia de la 5 la 10 dolari SUA.

Sunt patru sortimente de heroină, respectiv heroina 1,2,3 și 4.

– primele două tipuri nu sunt căutate fiindcă au o concentrație mică de substanță active.

– heroina numărul 3 are o concentrație de până la 60% DIACETIL MORFINĂ; se mai numește și brown sugar

– Hong Kong Rocks

– Vogelfutter” (Tihan, Dragulanescu, Oprea, Tudor , 2004, p. 39).

Heroina este preparată în laboratoare clandestine, ce există în majoritatea continentelor, fiind pusă în vânzare mai apoi în starea celor patru sortimente (nr 1, 2, 3, 4). În ciuda faptului că există patru sortimente, heroinele 1 și 2 nu mai sunt atât de mult căutate de către traficanți sau consumatori din cauza concentrației mai mică în substanță active, iar cea mai solicitată dintre cele patru fiind heroină nr.3, ce deține un conținut de aproximativ 35-90% puritate, heroină nr.4 având o puritate în proporție de 95% puritate (Sandu, 2002, pag. 14).

,,Heroina, PCP (Phencyclidine), mai cunoscută ca Angel Dust, afectează memoria, percepția, puterea de concentrare și judecată și poate declanșa comportament violent și psihoze.

Heroina este o substanță semisintetica, derivată a opiumului, produsă pentru prima dată în 1897. Seamănă cu o pudră a cărei culoare variază între maro închis și alb. Este vândută în pachetele de celofan, folii, biluțe.

Duce extrem de rapid la dependența fizică și psihică. Se administrează prin injectare, dar poate fi și inhalata sau fumată. Accesoriile folosite pentru injectarea heroină include ace hipodermice, bile mici de bumbac pentru filtrare, apă și linguri, capace de sticlă folosite pentru lichefierea heroinei.

Accesoriile pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ lame de râs, paie și pipe. O singură consumare produce o senzație de bine urmată de o perioadă de apatie, care se caracterizează prin lipsa de preocupări, de frică, de durere psihică și fizică. Cel mai mare risc legat de consumarea heroinei este o eventual supradoză, care dacă nu este tratată, poate duce la deces din cauza opririi respirației, însoțită de dilatarea anormală a pupilei.

Efectele heroinei variază și consumatorii găsesc dificil să descrie și să prezică ce se întâmplă sau se poate întâmpla odată ce s-au drogat. PCP poate cauza nebunie temporară, comportament violent și psihoză. Consumatorii vor fi adesea deziluzionați de capacitățile lor și de ceea ce pot să facă. Ei cred că pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumărate situații în care consumatorii de heroină au sărit de pe clădiri crezând că pot zbura.

Exagerăm absolute tot ceea ce mi se întâmplă. Părea totul în regulă și pozitiv, dar după aceea parcă eram cuprins de o ceață întunecoasă care se lăsă peste mine și mintea mea. Poți fi într-o mulțime de oameni și fără nici un motiv real să te apuce nebunia și violenta-consumator heroină” (Tihan, Dragulanescu, Oprea, Tudor , 2004, p. 40-41).

În ceea ce privește consumul heroinei, acesta are efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Din punctul de vedere al reacțiilor ce apar pe termen scurt după consumul de heroină este posibil ca trupul toxicomanului să sufere o reacție neplăcută ce include vărsături, amețeli și alte astfel de stări însă toate acestea apărând în sincron cu o senzație de sedare, de bine, de plutire, într-un cuvânt euforia, celelalte indispoziții sau temeri făcându-se dispărute.

Aceste efecte numite mai sus sunt unele ce apar la nivel intern dar bineînțeles că există și la nivel extern printre care se regăsesc și: constipația, uscarea gurii, dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului toxicomanului, dar și deprimarea centrului respirator.

Pe termen lung, situația devine mult mai gravă deoarece apar diverse complicații vis-a-vis de bolile ce se pot transmite atât prin utilizarea acelorași ace în injectarea substanței, cât și prin amestecarea heroinei pure cu alte substanțe toxice sau paracetamolul, zahărul pudră, cofeină, lactoză etc.de asemenea, pot apărea diverse abcese la locul unde este produsă injectarea sau chiar ulcere varicoase. Poftă de mâncare scade din ce în ce mai mult, organismul se deshidratează, crescând astfel riscul de îmbolnăvire, mai cu seamă că cel ce consuma va slăbi considerabil, vor apărea tulburările psihice, constipațiile, dar și bolile cardio vasculare.

Atât fizic, cât și psihic apar schimbări foarte mari iar dependență se va instala foarte ușor și rapid încă de la prima doză aceasta implantându-și rădăcinile, după ultimă doză (cea mai recentă) la un timp scurt (câteva ore) instalându-se asbstinenta urmată de o neliniște generală (Olteanu et al, 2008, p. 233).

Producția de heroină este ilegală, dar cu toate acestea ea încă se practică în diferită țări ale lumii. Mai mult decât atât, un consumator nu poate fi niciodată sigur de ceea ce cumpără, de material din care este alcătuit drogul cumpărat de el, astfel că își risca viața de fiecare dată.

În funcție de formulele lor chimice sunt definite majoritatea drogurilor ilegale, iar în acest sens, pentru a evita anumite restricții legale, chimiștii modifica structura molecular a drogurilor ilegale pentru a produce alte droguri similare acestora. Drogurile rezultate din modificările chimiștilor pot fi unele mult mai puternice decât cele originale, unele dintre acestea fiind China White și DMA (Ecstasy) ce sunt niște droguri imitații de care mulți tineri și nu numai abuzează.

De multe ori aceste droguri imitații sunt folosite pe o scară destul de largă și foarte des de către consumatori astfel că, de exemplu, Ecstasy a fost folosit de cel puțin 8% dintre adolescenții din Europa de Vest cel puțin o dată și este foarte popular la petrecerile techn-rave. Roofise sau denumit și drogul intalnire-viol a fost ultima intrare pe piața sintetică. Acest drog este unul fără gust, astfel că poate fi cu ușurință strecurat în băutură unor victim fără ca ea să știe sau să își dea seama de faptul că ceva nu este în regulă cu băutura ei, iar victima ajunge de multe ori să fie violată sau jefuită după ce consuma băutura respectivă și se află sub influența drogului, urmând în final că aceasta să adoarmă (Tihan et al, 2004, p. 41).

3.2. Modalitățile de consum ale heroinei

Heroina se administrează în trei moduri diferite și anume: injectarea, inhalarea, dar și fumatul acesteia.

,,Drogul se injectează după ce se dizolvă într-o lingură de apă călduță. Se mai poate amesteca cu citrice sau oțet care ameliorează aciditatea heroinei.. Heroina se fumează, se prizează, se inhalează sau se injectează pe cale subcutanată,intravenoasa sau intramusculara. Injecțiile sunt practicate în brațe, în gambe, glezne, picioare, sub limbă. Heroina mai poate fi prizata cu ajutorul unor dispositive speciale: tub de metal sau de plastic, carton rulat, paie de băut.

Efecte căutate: injecția provoacă imediat o reactive intense de euforie, după care urmează o stare de relaxare, destindere, senzație de căutare de sine, stare ce durează între 2 și 6 ore. Aceste efecte sunt mai puțin puternice când este prizata sau fumată. Apare dependenta fizică și psihică de la prima administrare.

Efecte nefaste: se îngustează pupilă, apar grețuri, încetinirea ritmului cardiac și creștere a temperaturii corpului. Pe termen lung pot apărea tulburări intestinale, urinale, hepatită virală, pneumonii. Supradoză poate fi fatală. În cazul lipsei de drog, apare sevrajul care se manifestă prin secreție nazală, lăcrimară, sudoripara, spasme, dureri musculare, diaree, deshidratare, crampe abdominale” (Tihan et al, 2004, p. 40).

Degenerescentele hepatice sau miocardice, proliferările gliale sau atrofiile testiculare sunt trei între efectele cauzate de heroină dat fiind faptul că este mult mai toxică decât morfină (Sandu, 2002, pag. 14).

Depistarea consumatorilor :

-seringa hipodermica, pipeta, ac de serinca

-lingura cu mânerul îndoit înnegrită la foc

-intepaturi de ace pe brațe, decolorarea pielii pe antebraț, îngălbenirea acesteia

-suspectul are un aer de somnolența, este necomunicativ, dezinteresat, are pupilele îngustate, ochii decolorați

-comportament irascibil, agitat, nervos

-inainte de injectare sunt alarmați, apar scurgeri nazale, dureri, mâncărimi, căscaturi, dilatarea pupilelor (simptome de sevraj) (Tihan et al, 2004, p. 40).

Consumul excesiv de heroină s-a răspândit în timpul primului război mondial, însă a debutat în SUA la începutul secolului nostrum, mai apoi fiin răspândit în Europa Occidentală, europenii numind aceasta toxicomanie drept o boala americană.

În SUA heroinomania s-a dezvoltat cu repeziciune în timp ce în Europa aceasta s-a dezvoltat cu greutate, în SUA făcând mai multe victime (Sandu, 2002, pag. 15).

IV. RETEAUA TERAPEUTICĂ

În ceea ce privește tratamentul unui consumator de droguri, acesta poate avea loc atât în momentul în care individual se afla în libertate, cât și atunci când este sub detenție, iar acest tratament include mai multe principia după care se ghidează și anume în primul rând clar este faptul că nu există un singur tratament pentru toți indivizii care consumă droguri, ci fiecare individ are propriul său tratament în funcție de problemele pe care le are. De asemenea, în urma identificării problemelor consumatorului, acestea ar trebui imediat satisfăcute pentru că ele să nu se agraveze, iar pentru că tratamentul sad ea roade cât mai repede, acesta trebuie prescris ținând cont și de celelalte problem ale toxicomanului (de natură sociologică, psihologică, medicală) și nu numai de cele legate de consumul de droguri. Pe parcursul tratamentului situația se poate schimba iar tratamentul poate suferi modificări astfel că nevoile beneficiarului trebuie să fie ținute sub supraveghere. Durata de menținere în tratament depinde de nevoile pacientului, dar și de modul în care tratamentul da roade asupra psihicului și organismului său.

Comunitatea terapeutică este formată din oameni cu roluri bine stabilite, oameni ce se afla în diverse tipuri de tratament, oameni de diverse vârste care intră în această comunitate cu promisunea de a respecta regulile impuse de comun acord și, de asemenea, cu scopul de a încuraja și de a susține modul în care comunitatea funcționează. În cadrul acestei comunități cei incluși nu sunt protejați precum în cadrul altor programe ca cele de tipul Hug a Thug și nu sunt puși să învețe lucruri pe de rost, ci sunt supuși unor tratamente active cu ajutorul cărora sunt învățați să își înfrângă singuri problemele, iar aceste tratamente includ și asistenta atât medicală, cât și psihiatrică sau psihologică (Calin et al, Verdeș, 2012, p. 32-33).

,,De Leon (2000) sugerează că o comunitate terapeutică este, în mod fundamental, o abordare de autoajutorare, iar abordarea primară înseamnă utilizarea comunității și o varietate de servicii adiționale. Conform autorului, particularitatea-cheie a comunității terapeutice este utilizarea comunității că metoda de promovare a sănătății, bunăstării și dezvoltării individuale. Abordarea descrisă de către De Leon presupune faptul că o comunitate terapeutică utilizează comunitatea că metoda de a oferi sprijin persoanelor în procesul schimbării comportamentului adictiv. Totodată, structura sa și programul zilnic de activități (întâlniri de grup, munca desfășurată, modalități de petrecere a timpului liber) sunt create pentru a facilita recuperarea persoanei prin internalizarea unor comportamente și atitudini positive, cu ajutorul metodelor ce presupun învățarea și schimbarea comportamentului antisocial pe termen lung” (Abraham, Nicolaescu, 2008, p. 56-57).

4.1. Centrele de zi

Centrele de zi sunt unități ce le putem întâlni chiar pe langa spitale, acestea fiind niște unități ambulatorii. Ele sunt destinate în special adolescenților, oferindu-le servicii de tratament acestora dar și support familiilor lor pe tot parcursul trataentelor adolecentilor ce doresc să înainteze către abstinentă .

La începutul tratamentului centrele de zi oferă servicii zilnice (între 4 – 5 ore pe zi), programul fiind redus mai apoi la 3 zile pe săptămână.

Scopul centrelor este acela de a contribui la creșterea mtivatiei celui în cauză de a renunța la consumul de substanțe psihoactive, de a îl ajuta pe acesta vis-a-vis de schimbarea stilului de viață, dar și de a îl ajuta să își resolve problemele prin abstinenta până can dele vor dispărea definitiv.

În interiorul acestu tip de centru, specialiștii se folosesc de tehnicile comportamenului motivațional, dar și de ale celui cognitiv cu scopul de a dezvolta o bună relație cu pacientul său astfel încât cel din urmă să reușească să își conștientizeze problemele, iar specialistul să prevină părăsirea prea din timp a tratamentului de către toxicoman.

O altă metodă de care se ajută terapeutul este consilierea de grup, dar și cea individuală, eficiente atât pentru pacient, cât și pentru familia sa și de asemenea, pe parcursul tratamentului pacientul va fi supus unor teste de urină ce vor demonstra dacă acesta respecta cerințele terapeutului său și dacă el a recurs intradevar la abstinență sau încă își administrează doze în organism.

Programul de tratament este unul flexibil atât pentru pacienți, cât și pentru terapeut, astfel că se stabilește de comun acord (Mihai, 2005, p. 102).

4.2. Centrul de dezintoxicare

În cadrul acestor centre se realizează anumite cure de dezintoxicare pentru toxicomani, în special pentru persoanele consumatoare de heroină, obiecivul principal al acestora fiind acela de a ajuta pacientul să scape de simptomele negative create de această substanță.

Mai mult decât atât, cură de dezintoxicare are o importanță foarte mare și este un prim pas spre tratamentul de lungă durată al toxicomanului ce constă ori în înlocuirea drogurilor cu medicamente specific, ori cu abstinenta totală față de acestea.

Secția de dezintoxicare este una unde acces are doar personalul (nici măcar părinții pacienților nu au voie să pătrundă aici) și este păzită cu ajutorul unor camera video.

În aceste centre pancienții au voie să fie spitalizați între 15 și 30 de zile, zile în care ei beneficiază de diverse activități și nu sunt lăsați să se izoleze în cameră, obiectivul principal al centrului fiind acela de a ajuta pacienții să învingă dependență fizică, astfel că cei ce ajung să finalizeze tratamentul, scăpa și de noțiunea de sevraj.

Există două tipuri de tratamene ce pot fi urmate în curele din centrele de dezintoxicare și anume cel non-substitutiv (simptomatice) și cel substitutiv (bupremorfina, LAAM, metadona), iar cel recomandat în prima fază a tratamentului este cel non-substitutiv (Mihai, 2005, p. 98-99).

4.3. Centrele de metadonă

În aceste centre de metadonă pacienților și anume toxicodependenții de heroină, li se administrează tratamente pe bază de metadonă.

Metadona este astfel substitutul heroine dat fiind faptul că este un opioid, aceasta este cunoscută dpret analgezic ce acționează contra dependenței fizice.

Metadona a fost utilizată pentru efectul ei spasmolitic după cel de-al doilea război mondial datorită chimistului I.G. Farben, iar efectul ei narcoanalgezic a fost descoperit abia în anul 1947, iar Asociația Medicală Americană i-a dat numele de metadonă.

În ceea ce prveste prescrierea metadonei, în cazul în care ea este administrată corect nu poate produce intoxicație și nu afectează alte activități precum șofatul și altele, SINTALGON fiind denumirea comprimatelor de metadonă comercializata în România.

După administrarea orală a comprimatelor ce au efect între 24-36 ore, pacienții pot prezenta stări emotive și pot prezenta diferite dureri, însă în timp, dacă pacientul o administrează corect, acesta poate reduce dependenta ce va dispărea apoi întrutotul.

În ceea ce privește efectele metadonei, ele nu corespund cu cele ale heroinei, astfel că efectele cauzate de heroină sunt pe termen scurt și din această cauză toxicomanul tinde să consume tot mai des drogul pentru a menține starea de euforie create de acesta , prin urmare se ajunge cu ușurință la dependența. Din punctul de vedere al efectelor create de metadonă, ele sunt mai lente astfel că nu va fi afectat creierul individului în cauză (Mihai, 2005, p. 104).

În 1990, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a introdus o terminologie standard pentru terapia de substituție :

Menținere pe termen scurt – stabilizare timp de 6 luni

Menținere pe termen lung – stabilizare pentru mai mult de 6 luni (Mihai, 2005, p. 104).

Respectarea unor criterii regăsite în Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr 143/2000, criterii ce combat consumul de droguri este necesară pentru că un toxicoman să beneficieze de acest program, fie că este pe termen luni, fie că este pe termen scurt, iar aceste criterii sunt următoarele :

,,diagnostic pozitiv de sindrom de dependența de substanțe psihoactive conform ICD 10 (tulburări mentale și comportamente datorate utilizării de substanțe psihoactive)

Vârsta>18 ani, persoanele sub 18 ani care îndeplinesc criteriile pot fi incluse cu acordul părinților sau a reprezentantului legal.

Proba biologică a dependenței (examen pozitiv al urinei)

Minimum 2 ani de dependent, documentata medical

3 tentative de dezintoxicare nonsubstitutiva eșuate în antecedente

Boli asociate dependenței (HIV/SIDA, TBC, hepatita B și C, boli psihice)

Femei gravide și dependente de opiacee

Politoxicomania

Persoanele dependente de droguri care au în întreținere minori” (Mihai, 2005, p. 105).

Din punctul de vedere al dozei administrată, aceasta se va stabli în funcție de starea în care se afla toxicomanul, iar doza va scade până în luna a 6-a a tratamentului până se va ajunge la abstinență .

Tratamentul cu metadona poate fi administrar și sub spitalizarea pacientului astfel că acesta va fi supravegheat, iar accesl către droguri îi va fi redus, aproape imposibil, iar un alt avantaj este reprezentat de seria de analize atât medicale, cât și psihice complete ce depistează diferite infecții ale pacientului căci după dezintoxicarea lui pot apărea fel de fel de infecții, iar tratarea toxicomanului intr-u astfel de centru poate ajuta la reintegrarea lui în societate.

4.4. Terapii

4.4.1. Terapia cognitiv comportamentală

Datorită faptului că pacientul toxicoman trebuie să cunoască detaliat aspecte despre comportamentele ce se pot dezvolta în cadrul stărilor de sevraj, dependența și așa mai departe, terapeutul se va folosi astfel în aducerea pe drumul cel bun al acestuia și de terapii, pritre care și de terapia cognitiv comportamentală, prin intermediul căreia el, terapeutul, îi aduce la cunoștință pacientului său faptul că trebuie că el să facă posibilă retlatarea unor ipoteze astfel că este necesar să știe noțiuni specific acestui tip de terapie, noțiuni ce includ date cu privire la tratarea dependenței de drog, dar și la legăturile ce se leagă între administarrea drogului și gândurile, emoțiile induse de acestea.

Pe parcursul terapiei, terapeutul are datoria de a îl supune pe pacientul său la o serie de provocări, una dintre ele fiind reflectarea asupra propriilor probleme în urma căreia pacientul realizează și conștientizează că de fapt dependența de droguri este cauzată de o serie de evenimente care au avut loc în viața sa și împreună cu terapeutul poate trece peste ele și își poare rezolva problemele, ajungând astfel la renunțarea la consum în timp.

Mai mult decât atât, terapia cognitiv comportamentală îl face pe pacient să se ajute singur în rezolvarea propriilor probleme și îl face pe acesta să conștientizeze faptul că proproiile gânduri îl pot ridica sau îl pot doborî.

Tehnicile terapiei cognitiv comportamentală sunt de două feluri așa cum ne sugerează și denumirea terapiei și anume tehnici cognitive, ce se ajută de propriile gânduri ale pacientului pentru a ajunge la reducerea poftei de drog și tehnicile comportamentale care se axează pe acele acțiuni ale toxicomanului care ajung să se îmbine cu gândurile și îl pun pe acesta fata în față cu comportamente ce îi pun la încercare abținerea față de substanțele psihoactive (Mihai, 2005, p. 117-118).

(sursa: Mihai, 2005, p. 118)

4.4.2. Terapia de familie

Familia are un rol deosebit de important în cadrul tratamentului unui toxicoman astfel că situația dintre membri famliei poate ajuta evoluția lui în tratament sau nu, uneori ea fiind o cauză în plus ce îl conduce pe individ către calea consumului.

Pe lângă acei factori regăsit în comportamentul toxicomanului, în special la adolescent, factorii familiali sunt cei care nu trebuiesc neglijați în timpul tratamentului. Dacă aceasta terapie a fost realizată corect de către terapeut, rezultatele nu vor intarsia să apară în cadrul comportamentului toxicomanului, astfel că cel din urmă va reuși să se trezească la realitate.

Terapia de familie se poate face cu toxicomanul alături de un membru al familiei sau cu toți membri, iar cea mai potrivită este cea de-a doua deoarece relațiile dintre membri familiei trebuiesc cunoscute de către terapeut și îmbunătățite dacă este cazul, pentru ca indiciile ce se desprind din interiorul acestor relații se desprind din interiorul acestor relații ce îl fac pe individ să consume droguri să fie eliminate.

Acest tip de terapie este folosita doar în cazul în care familia pacientului propriu-zis suferă anumite dereglări și se împiedică de anumite probleme ce trebuie rehabilitate, căci există și cazuri unde nu este nevoie de intervenție și în cadrul altor membri ai familiei cu excepția celui ce necesită ajutor și suport.

Prin urmare, la ședințele stabilite împreună cu terapeutul vor participa și membri familiei, familie ce va fi inclusă într-un program unde ei vor învăța să devină sprijin pentru toxicoman, iar timpul alocat programului va fi unul destul de lung în cadrul căruia se va preveni recidivarea consumului de substanțe psihoactive.

Există două tipuri de abordare în cadrul terapiei familiale. Una dintre acestea este teoria familială multidimensională. În cadrul acesteia ședințele de terapie vor fi realizate atât individual, cât și împreună cu familia pacientului și va avea loc în diferite locații precum: școală, spital, acasă, etc.

În cadrul ședințelor individuale, pacientul va învăța să ia decizii importante șiș a își rezolve singur problemele, învățând de asemenea cum să fatca fata la tentații și cum să elimine factorii de stres ce duc la consumul de deroguri, pe când în timpul ședințelor alături de membri familiei, părinții pacientului sunt cei mai importanți astfel că terapeutul va lucra împreună cu aceștia la felul în care ei se comportă față de copilul lor toxicoman.

Un alt tip de abordare a terapiei familiale este cea multisistemică, însă aceasta este utilizată în momentul în care au fost depistate problem foarte grave în cadrul comportamentului adolescentului dependent de droguri. Aici sunt incluși toți factorii ce pot avea impact în cadrul desfășurării unui astfel de comportament al pacientului și anume: factorii școlari, familiali, factori regăsiți atât în cercul lui de prieteni, cât și la ceilalți apropiați.

Scopul terapiei multisistemice este acela de a reduce consumul de droguri al pacientului în timpul tratamentului și șase luni după încheierea acestuia, iar maijoritatea cazurilor ce beneficiază de acest tip de terapie ajung să urmeze tratamentul până la capăt și să îl încheie chiar cu succes.

4.4.3. Terapia comportamentală pentru adolescenți

Prin intermediul acestei terapii, terapeutul se va axa mai mult pe comportamentele ce doresc a fi incluse în cadrul caracterului pacientului său, asftel că ajutându-se de terapia comportamentală el va schimba comportamentul nedorit sau îl va înlătura definitiv recompensându-l pe pacientul său ori de câte ori acesta prezintă un progres în cadrul tratamentului său. Și aici consumul de substanțe psihoactive va fi supravegheat prin intermediul testelor de urină realizate regulat.

Un obiectiv al terapiei este cel de a înlătura dependență adolescenților, iar majoritatea celor ce au fost incluși în programe în cadrul cărora s-a folosit terapia comportamentală au prezentat schimbări majore atât în ceea ce privește consumul de droguri, cât și la școală și în alte medii, iar un alt obiectiv este cel de a îl conduce pe pacient către anumite controale precum: cel al impuslsurilor ce contribuie la ajutarea pacientului de a-și schimba gândurile; cel social ce include și familia care este considerată cea mai importantă în viața pacientului și controlul asupra stimulilor externi care îl îndrumă spre pacient spre activități ce nu îi vor dăuna vieții și îl fac să se îndepărteze de cele ce îl conduc spre consum (Mihai, 2005, p. 118-119).

4.4.4. Psihoterapia expresiv-suportivă

Este o terapie ce este adresată mai mult celor dependenți atât de cocaină, cât și de heroină și se bazează pe două tehnici. Prima tehnică este cea în cadrul căreia pacientul discuta cu terapeutul despre întâmplări din viața sa, de toate genurile, ea intitulându-se tehnica sportivă, iar cea de-a doua este cea expresiva ce contribuie la îmbunătățirea relațiilor pacientului cu cei din jurul său .

Mai mult decât atât, prin intermediul psihoterapiei expresiv-suportiva pacientului i se prezintă rezolvări ale problemelor sale ce pot exista fără decugere la droguri.

4.5. Prevenirea și reinserția socială

,,Reglementarea adusă prin Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului illicit de droguri, destul de târzie având în vedere că numai după anii ’90 România tindea să devină nu numai o rută de filieră a drogurilor, ci și o piață de desfacere a acestora și impunea să fie modificată și completată în decursul a 10 ani de 5 ori, astfel că deși pe această temă s-a scris mult și se va mai scrie, unele lucrări chiar cu caracter monographic, problematică rămâne mereu de actualitate având în vedere evoluția fenomenului social și implicit al politicii legislative și judiciare” (Săbău, 2010, p. 7).

A fost demonstrat faptul ca importanță în lumea Occidentală o are educația pentru sănătate ce în prezent este neglijată astfel că, majori fiind sau chiar încă de la vârste mult mai fragede, 6 din 1 copii vor ajunge să devină consumatori de alcol tutun sau chiar droguri.

În ceea ce privește un concept al educației, el poate fi dezvoltat fără dar și poate încă de când un copil face primii pași în domeniul educațional și anume la școală, mai cu seamă că un stil de viață sănătos se dezvoltă încă din copilărie.

Astfel că, în școala copiii beneficiază de acest tip de educație ce îl determină să adopte un stil de viața cât mai sănătos, atât din punctul de vedere al alimentației, cât și al sportului, al condiției fizice și să învețe să evite cât de mult posibil acele comportamente și anturaje ce le oferă stări atât de sănătate, psihice, dar și fizice ce îi conduc în impas și îi fac să recurgă la gesturi nu tocmai normale pentru vârsta lor.

Mai mult decât atât, cu cât un copil părăsește școala mai educa în toate privințele, cu atât acesta va putea face față situațiilor dificile mai ușor (Abraham, 2005, p. 87).

Există și riscuri astfel că dacă informarea din școli cu privire la alcool, droguri și alte substanțe nocive are loc doar systematic, copiii pot face exact opusul celor spuse de cei specializați, fiind astfel curioși de aceste provocări (Porot, 1999, p. 214).

Făcând o referire la familie, ea este ca un glob de cristal al copilului educația cu care copilul pășește în viață este că reata de părinți astfel că ceea ce un copil observă în cadrul familiei, va dezvolta mai târziu. La fel se întâmplă și în cazul tutunului, cafelei sau drogurilor. Dacă în cadrul familiei copilul dezolta limba, valorile sociale, norme, valori dar și obiceiuri ale societății în care trăiește, la fel putem spune și despre lucrurile rele dacă ele se dezvoltă în cadrul respective familii. Dacă un părinte fumează, este posibil ca același comportament să îl dezvolte și copilul mai târziu. Părinții oferă copilului protective încă de când el se naște și tot ei corectează comportamentele acestuia, iar pentru că aceștia marchează acele reguli de baza de socializare ale copilului, tot ei sunt cei c ear trebui să îi înștiințeze cu privire la consumul de tutun, cofeină sau droguri și altele (Abraham, 2005, p. 87-88).

Faptul că părinții trebuie să fie atenți la copiii lor și la comportamentele pe care aceștia le dezolta îl demonstrează replicile unui bunic a cărui nepoata în vârstă de numai 16 ani a decedat în urma unei supradoze: ,,Copiii voștri sunt în pericol. Toți copiii. Nu vă veți da seama de asta decât atunci când va fi prea târziu. Trebuie să facem ceva” (Porot, 1999, p. 215).

Se spune că un toxicoman nu reuseset să se elibereze niciodată în totalitate de vicii decât în clipa în care el simte că organismul lui nu mai accepta acele substanțe nocive, atunci când el se simte sătul de drog ca un om normal, un neconsumator după o masă copiasa, astfel că majoritatea celor din jurul lui recurg la spitalizarea lui în centre specializate.

Există numeroase centre în majoritatea țărilor ce dezvolta problematică drogurilor, centre de primire a toxicomanilor de post-cura dar și centre de cura însă deși își pun sprijinul în anumite concept ce se bazează pe toleranță, ele dispar destul de repede (Porot, 1999, p. 215-216).

Nahas susține ca abținerea este singurul tratament care s-ar putea afla la baza reabilitării, dar si prevenirii (Porot, 1999, p. 213).

Grija purtată unui toxicoman, dar și îngrijirea acestuia pe tot parcursul tratamentului sunt adevărate metode complexe de a ține toxicomanul cât mai departe de substanțe. Astfel că, o încetare bruscă a tratamentului poate avea efecte terapeutice asupra toxicomanului, aceasta oprire reprezentând doar o etapă a tratamentului și fiind reprezentată de prevenirea recăderii a unui consumator de droguri al cărui comportament este lipsit de curaj, de conștientă, dar și de voință. În alte state, există diverse metode de prevenire astfel că în SUA există metoda day-top iar între această metodă ce ține de o inspirație comportamentalista și acele comunități unde sunt necesare doar bunăvoință și curajul există o mulțime de metode de prevenire a recăderii ce sunt văzute ca niște contracte între terapeut și beneficiar, contracte ce include reguli ce trebuie respectate de către cel din urmă.pentru ca pasul cel mai greu este concretizat de către reinserția fostului toxicoman în societate, la acest pas familia joacă un rol foarte important, aceasta trebuie să supravegheze pe cât posibil individual în cauză șiș a nu îi permită acestuia să țină legătura cu persoane și grupuri de persoane ce îl pot readuce pe drumul cel rău și dificultățile abia acum încep să apară. În unele cazuri totul este posibil iar țâțe reușitele își au locul lor însă în altele totul este doar o bătaie de cap sau un timp irosit fără folos.

F.Curtet consideră că toxicomania poate fi vindecată numai prin incredere, dat fiind faptul că aceasta se naste din angoase (Porot, 1999, p. 215).

Este nevoie de multă bunăvoință și de dorința de a ieși din această lume întunecată în care se afla toxicomanul pentru că el să reușească în final să renunțe la vechile obiceiuri.

Credința în puterea de descurajare a fricii, în utilizarea discursurilor, în forță monopolului repesiv și în accentul pus pe aspectul cantitativ al problemei a cărei gravitate profundă și reală este calitativă sunt greseli ce, conform opiniei lui J. Bergeret trebuie evitate in prevenirea toxicomaniilor (Porot, 1999, p. 215).

4.6. Recuperarea

În ceea ce privește recuperarea biopsihosocială a beneficiarului, după depășirea tuturor momentelor grele din viața sa cu privire la cosumul de droguri, acesta se va angaja în respectarea unui stil de viață sănătos; fostul toxicoman își va stabili un regim sănătos pentru a elimina toate toxinele rămase în organism după consumul de droguri. Mai mult decât atât, el se va implica în multe activități sportive pentru a-și reveni din punct de vedere fizic și pentru a se simți mult mai bine într-un corp sănătos atât pe exterior, cât și pe interior.

Tot în faza de recuperare, fostul toxicoman va absorbi noi modalități de gestionare a unor situații dificile în fața cărora vă mai fi pus. Va învăța cum să își controleze furia, dar și alte astfel de stări negative și de asemenea, percepția sa față de viață va fi una mult mai optimistă decât cea în perioada în care era parcă în altă lume, un ace fără dar și poate îi afecta întreaga viață.

În acest drum al lui trebuie să fie încurajat chiar de propria persoană, în primul rând, căci astfel nivelul de speranțe și al autoeficientei deine mai ridicat, mai cu seamă că se pot naște noi abilități psihologice.

De asemenea, un rol deosebit de important în ceea ce privește această recuperare îl au și cei din jurul fostului dependent, familia, prietenii, dar și alte persoane din jurul său.

Este extrem de important ca oamenii din preajma să îl susțină acum însă eforturile trebuie să existe și din partea propriei persoane pentru că stresul din relațiile sale sociale să scadă sau chiar să dispară definitiv pe parcursul timpului. Acum fostul dependent descoperă faptul că există foarte mulți oameni în jurul său ce țin la el în diferite moduri, pe care el probabil că nu le simțea și nu le observă până acum. Surprinzător, anumiți factori de risc pot exista încă, însă diferența dintre perioada de atunci șic ea de acum este una cât se poate de clară pentru că acești factori de risc au fost puși sub control mai cu seamă că au fost dezvoltate mecanismele de protective biopsihosociala.

În urma acestei dezvoltări, personalitatea fostului dependent se va schimba radical, astfel că el se va schimba ca și om, schimbare ce presupune și include și modul în care el vede lumea acum și modul cum reacționează în societate ca un nou om.

Mai mult decât atât, în urma tuturor acestor schimbări, distant de vechile obiceiuri este mult mai mare, iar probabilitatea ca el să se întoarcă la ele este una destul de scăzută, iar cu fiecare zi ce trece în timp ea va fi tot mai scăzută până când va dispărea definitiv.

Așa cum afirma Liy Tomlin, realitatea este un sprijin pentru aceia care care nu pot înfrânge dependența de droguri (Blume, 2011, p. 429).

În ceea ce privește modelul spiritual al recuperării, teamă că motivul care a dus la dependența de drog încă există este prezenta la acea persoană, iar în cadrul acestei recuperări sunt utilizate practice spiritual pentru că mintea fostului toxicoman să fie una limpede, clară. Anumiți specialiști considera că poate ajunge să fie vindecată complet spiritual însă, de asemenea, mulți alți specialiști considera că acest process de recuperare definitive se poate lungi o viață întreagă fiind un process foarte lent.

Unii oameni ce adoptă acest model de recuperare ajung să apeleze chiat la anumite practice religioase în mod regulat pentru că simt neoia de a asocial aceasta recuperare a lor cu diferite grupuri de sprijin de un astfel de tip.

Din punctul de vedere al modelului familial, aici totul este relativ mai ușor decât în cadrul modelului spiritual. Este nevoie ca toți membri familiei să se schimbe petru că acest model să dea roade și pentru că familia să adopte o funcționare mult mai bună, mai deschisă decât înainte. Chiar dacă la începutul recuperării aceasta nu va fi una tocmai bună, în cele din urmă familia va funcționa la un nivel mult mai înalt. De asemenea, o familie include, evident și membrul ce obișnuia să se drogheze, astfel că pentru o bună funcționare a acesteia este necesar să existe un permanent echilibru între toți membri familiei.

Pe lângă aceste două modele înfățișate mai sus, există și cel comportamental. Acest model poate fi considerat modelul de final al întregii etape de recuperare, deoarece, pe măsură ce fostul toxicoman adopta dar și respecta noi strategii și abilități de schimbare, aceasta poate ajunge să se schimbe pentru totdeauna și face de asemenea probabilitatea ca ea să se întoarcă la vechile obiceiuri să fie una scăzută.

Controlul asupra procesului întreg de recuperare îl are doar persoană în cauza ce demonstrează că își poate controla singura comportamentul, eliminându-l pe cel vechi și înlocuindu-l cu unul noi, mult mai echilibrat. Va înlocui până și dependență de droguri cu alte deprinderi mult mai definite, ce nu vor include substanțe toxice. În ceea ce îi privește pe cei ce adopta modelul spiritual drept un model de recuperare, aceștia se vor avânta într-o aventură ce se întinde pe tot parcusul ietii în căutarea sensului de îndreptare a caracterelor ce vor uple vidul cu lucruri semnificative, în timp ce pentru cei ce adopta modlul familia, modificarea întregului sistem familial este necesar pentru schimbarea comportamentului. Pentru o bună fnctionare a echipei, a familiei este de asemenea necesară o modificare asupra fiecărui membru al familiei.

Cei ce adopta modelul comportamental vor încerca să treacă peste dependenta de droguri și să își schimbe total acțiunile învățând astfel să se descurce fără droguri în viață și starea creată de acestea.

Persoanele ce reușesc să ajungă să depășească un totalitate problemele legate de droguri, vor deveni practic alți oameni, oameni ce își vor stăpâni controlul asupra tuturor reacțiilor, vor învăța să își lase în urmă toate experiențele neplăcute din trecut și vor fi pregătiți să ia în piept noi provocări ale vieții, dar de această dată fiind vorba de acele provocări ce nu aduc răul în viața lor cum ar fi făcut-o în continuare cele din trecut (Blume, 2011, p. 430-432).

Sănătatea fizică și starea de bine reprezintă două elemente deosebit de importante ce trebuie luate în serios în perioada de recuperare. Riscurile în ceea ce privește sănătatea acestuia exiat astfel că ea poate fi pusă în pericol prin modificarea comportamentului dependent, dar poate fi și îmbunătățită dacă acesta își tratează atât corpul, cât și mintea cu grijă. Pot exista comportamente ce încă îi pot pune viața în pricol celui ce a consumat droguri, iar unul dintre acestea poate fi reprezentat de fumat. Riscurile expunerii la fumat sunt cunoscute de toată lumea atât de consumatorii de droguri, cât și de cei care nu practică acest obicei. Deși aceste riscuri sunt cunoscute, majoritatea persoanelor amâna renunțarea la vicii. În ceea ce îi priește pe toxicomanii ce se afla în perioada de recuperare și aceștia amâna renunțarea la tutun, deoarece ori există prea multe schimbării și consideră că nu le pot duce pe toate, ori aceștia asociază fumatul cu dependența de droguri și se folosesc de acest viciu pentru a se agăța încă de perioada în care erau consumatori.

Un alt factor ce poate fi considerat un comportament deviant vis-a-vis de perioada de recuperare este supraalimentarea (supraponderalitatea). Un ajutor în această perioadă este urmărea unuei diete alimentare, mai cu seamă că există foarte multe modalități prin care o persoană poate ajunge să dețină un corp și un organism sănătos fără a decurge la o dietă drastică ce îi poate pune în pericol viața.

Pe parcursul recuperării, cel aflat în cauză necesita sfătuirea urmării unui astfel de stil de viață sănătos, fiind încurajat să-și indreptae atenția catre preparate proaspete, multe legume, fructe, să scoată din alimentație preparatele ce include diverse substanțe chimice.

De asemenea, ora mesei este cea mai importantă astfel ca mesele trebuie luatela ore respectate zilnic, să aleagă alimente fără grăsimi sau foarte multe calorii. Așa cum a fost menționat în radurile de mai sus, ora meselor este foarte importantă pentru toată lumea și nu numai de către cei ce se afla în această perioadă de recuperare după o cură de droguri, astfel ca mesele trebuie să fie at mai dese, în porții mici, în timpul zilei, căci diferite cercetări au demonstrat că ceea ce manancam în timpul zilei, mai devreme, este transformat în energie, în timp ce produsele consumate mai târziu sau chiar în timpul serii vor fi depozitate ca grăsime.

Un alt factor important este sportul. Cel ce a urmat tratamentul trebuie încurajat să practice sport, nu doar pentru a arde calorii, ci și pentru a-și îmbunătății sănătatea și rata metabolică. Fostul toxicoman trebuie să își aleagă un loc de muncă ce nu necesită statul pe scaun și ar putea, spre exemplu, să urce pe scări în schimbul liftului. El poate săvârși aceste activități în preajma unui prieten sau unui membru al familiei pentru că el să fie mult mai implicat și mai entuziamat de idei. Un control medical cel puțin annual este benefic, iar dacă există rezultate negative, chiar și fizice, individul trebuie să respecte indicațiile medicului mai mult ca niciodată.

În concluzie, tratamentul urmat corect de către fostul toxicoman poate aduce beneficii în parcurgerea lui în perioada de recuperare în urma dependenței de droguri, iar pentru a-și atinge obiectivele propuse pentru comportamentele urmărite pot folosi formarea pentru o prevenire a recidivei (Blume, 2011, p. 433-435).

Pe parcursul acestei perioade de recuperare putem vorbi și despre dezoltarea emoțională a toxicomanului. De obicei, dezvoltarea emoțională o neglijează majoritatea oamenilor, astfel că aceștia pun deseori accentual pe fizic și uită de propriile emoții, iar toxicomanui pot fi sfătuiți să își ocupe timpul cu diverse activități ce îl ajuta emoțional și îl facă să își dea seama ceea ce sunt de fapt.

După acea perioadă neagră din viața sa, individul este obișnuit să își piardă cumpătul mult mai ușor și este mult mai agitat, mai rezervat în ceea ce privește emoțiile sale și trebuie adus pe drumul cel bun, să adopte un comportament mai răbdător, mai pașnic și mai tolerant față de cei din jur. Abordarea practică a problemelor precum controlul irascibilității, greutatea exprimariii sentimentelor și altele poate aduce multe beneficii trnsformarii precum seninătatea, echilibrul emoțional, dar și instalarea unui caracter mult mai calm al individului..

Așa cum afirma Hipocrate, vindecarea, pe langa faptul ca depinde de sansa in majoritatea cazurilor, ea este o chestiune de timp (Blume, 2011,p. 438).

Din punctul de vedere al relațiilor cu cei din jur, în această perioadă persoană simte nevoia de a își îmbunătății aceste relații, însă este nevoie de sacrificii și îmbunătățiri ce se vor observa în timp, încetul cu încetul.

Autoperfecționarea are de altfel și ea rolul său, iar individul își poate autocontrola anumite stări, ba chiar ar putea, spre exemplu să se ajute de comunicarea nonverbala atunci când se afla față în față cu un alt individ. Găsirea unui partener de sex opus este un pas cu adevărat important în noua sa viață, cea departe de substanțele nocive pentru că astfel totul i se va părea mai ușor în doi.

Un citat al lui Henry David Thoreau și anume: ,,Mergi încrezător pe carlea visurilor tale. Trăiește viața pe care ți-ai imaginat-o”, ar trebui implementat atât în mintea toxicomanilor și foștilor toxicomani, ca și a tuturor oamenilor (Blume, 2011, p. 442).

După ce va scăpa cu adevărat de dependența, indivizii trăiesc evoluții atât spirituale, cât și trupești ce la începutul pornirii pe acest drum nu și le închipuiau posbile.

Pe lângă faptul că o evoluție spirituală presupune un stadiu mai vast al viziunii asupra lumii, un aspect al acestei evoluții pe care un fost dependent de droguri îl considera folositor este faptul că acesta învața să ierte și prin a ierta se înțelege renunțarea la unul sau mai multe resentimente față de cei din jurul său.

Individul descoperă că mintea lui ese una mult mai deschisă și de această dată el deține o altfel de frumusețe, văzând lucrurile mai diferit, spre exemplu: așa cum pe vremea când era dependent de droguri el vedea marca unei monede, acum el va observa întâi banul sau invers. Aceasta dezvoltare spirituală risca, dacă nu este supravegheată să devină perfecțiune, lucru ce nu este tocmai indicat, astfel că individul trebuie și merită să fie îndruma că el să își accepte limitele natural și să le depășească pe cele autoimpuse de asemenea.

În concluzie, un om ce a consumat droguri poate redeveni un om normal, iar depășirea unei astfel de probleme decurge diferit de la persoana la persoană, iar aceasta depășire include câțiva factori de protecție în ceea ce privește viața unui om, iar acel efort atât fizic, ca și psihic al celui pus în fapt produce schimbări demne de laudă din partea celor din jur (Blume, 2011, p. 448).

V. METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Premisele cercetării

Ideea de baza de la care am pornit în realizarea cercetării a fost aceea ce reiese din faptul că se produc tot mai multe schimbări în ceea ce privește comportamentul oamenilor, iar una dintre cauzele ce duc la aceste schimbări poate fi reprezentată și de consumul de droguri din rândul oamenilor, astfel că aceste comportamente neadecvate pot afecta întreaga societate mai devreme sau mai târziu.

Mai mult decât atât, scopul pentru care am ales această temă a lucrării se datorează faptului că am dorit să analizez mai îndeaproape comportamentul toxicomanilor și concepția acestora despre droguri, dar și tot ce ține de acestea, dat fiind faptul că am pornit în realizarea unei lucrări de cercetare în acest sens.

Grupul țintă:

În ceea ce privește grupul ținta, cercetarea va fi aplicată pe un subiect multiplu, alcătuit din 20 de deținuți toxicomani ai Penitenciarului Jilava astfel că acestora le va fi acordat un timp de 10 minute pentru a completa un chestionar alcătuit din 24 de întrebări cu privire atât la comportamentele adoptate de ei în timpul în care se aflau sub influența drogurilor, dar și după, cât și la noțiuni generale despre acest consum al lor de droguri (de unde își procură substanțele, în ce moment consuma, cum se simt apoi, după consum și așa mai departe). Mai mult decât atât, cercetarea va mai viza și 5 cazuri preluate din cadrul Agenției Naționale de Intervenții în Toxicomanii (ANIT), transformate mai apoi în studii de caz. Cu privire la confidențialitate și date personale, acestea vor fi respectate atât în ceea ce îi privește pe deținuți, cât și pe cei 5 subiecți ai cazurilor.

5.2. Obiectivele cercetării

Pentru realizarea cercetării este nevoie de câteva obiective, iar acestea sunt reprezentate de:

Identificarea cauzelor și a factorilor care duc la consumul de droguri;

Identificarea efectelor psihice dar și fizice ale consumului de droguri;

Riscurile expunerii la consum;

Rolul pe care îl are familia în viața unui dependent de droguri;

Identificarea unor comportamente înfățișate de consumatori atât înainte de consum, în timpul său, dar și după acesta.

5.3. Ipoteze

Ipotezele urmărite în cadrul cercetării sunt următoarele:

Dacă un individ este consumator de droguri, relațiile sociale cu cei din jur se înrăutățesc.

Dacă un individ consuma droguri, starea psihică a acestuia se dereglează pe parcurs, iar comportamentul acestuia este unul neadecvat.

Dacă un individ este consumator de droguri, atunci procesul de reintegrare socială al acestuia este unul mai complicat.

5.4. Metode de cercetare

Pentru realizarea cercetării practice m-am folosit de două dintre instrumentele specifice în acest sens și anume: studiul de caz, dar și chestionarul.

5.4.1. Studiul de caz

În ceea ce privește studiile de caz, important este că numărul subiecților studiați să fie unul tot mai mare, iar cu cât observațiile cercetătorului se adeveresc mai mult, cu atât este mai ușor de demonstrat o ipoteză. Există și situații în care cercetarea bazată pe studiu de caz poate eșua astfel că există probabilitatea ca temă pe care dorim să realizăm cercetarea să ne permită să o aplicăm cu ajutorul studiului de caz doar pe un subiect, cel mult doi.

Datele extrase dintr-un studiu de caz pot fi personale și destul de descriptive. Practic, informațiile colectate se pot asemăna cu notițele luate pe un carnețel în timpul unui interviu sau descrierea unei simple imagini. O abordare de genul ar putea să fie și pe o perioadă mai lungă de timp, pentru că cel ce elaborează lucrarea de cercetare poate necesita timp pentru a-și analiza îndeaproape subiectul/subiecții.

Deși abordarea gen studiu de caz se poate realiza pe o diversitate de subiecți, (studiul pe experimentarea unor astronauți, dependenți de droguri, o familie numeroasă,s.a.m.d.) ea a fost asociată cu o cercetare medicală, deoarece este o abordare mai aprofundata.

De obicei, această metodă de abordare este utilizată frecvent pentru o bună exolorare a problemelor, dar și pentru o strângere de date mai elaborate, mai detaliată. Pot apărea și dezavantaje și părți mai puțin bune în cadrul acestei abordări, astfel că observatorul se poate învinovăți de o percepție a informatiiilor obținute mai motivate atunci când subiectul cercetării sale este unui preferat și poate de asemenea să favorizeze anumite evenimente în detrimental altora.

În timpul în care observatorul cercetează un anumit subiect, există riscul de a deveni el însuși cercetat de către subiectul său.

Există cazuri când pentru această abordare există doar un subiect, astfel fiind destul de dificil de generalizat o observație, dar pentru că de multe ori nu trebuie să fie descris un lucru în general, ci despre un anumit subiect, acest caz nu este întocmai o problemă, însă când există un număr mai mare de subiecți, cercetarea va fi una mai extinsă.

În concluzie, pentru realzarea unei cercetări elaborate pe baza unor studii de caz este necesară foarte multă răbdare și alte abilități specifice, dar și un timp destul de bun pentru că aceste studii de caz să fie studiate îndeaproape și cu multă atenție.

În elaborarea cercetării m-am folosit de un studiu de caz multiplu, realizat pe un eșantion de 5 subiecți (Knussen, McQueen, 2006, p.27-28).

5.4.2. Chestionarul

Datele pentru elaborarea unei lucrări de cercetare pot fi colectate și prin intermediul chestionarului. Indiferent de motivul pentru care alegem să folosim acest instrument, o cercetare realizată pe bază de chestionar poate să confime sau să infirme anumite ipoteze și poate să răspundă la o varietate de întrebări atât închise, cât și deschise fiind aplicat pe o gamă mai largă de subiecți.

Faptul că este o metodă mult mai ieftină, mai rapidă, dar și mai directă de cercetare a datelor, reprezintă un avantaj al chestionarului, mai cu seamă că se interacționează cu subiectul în mod direct, doar că nu există certitudinea de a fi adevărate toate datele colectate de cercetător, deoarece indivizii cărora le va fi aplicat chestionarul vor răspunde la întrebări cum vor dori ei, de multe ori acesia afirmând ce vor să facă și nu ceea ce vor face cu adevărat.

Chestionarul este unul dintre instrumentele preferate de student mai ales, deoarece poate fi aplicat mai repede și este mult mai ușor de implementat.

Este necesară o atenție sporită în ceea ce privește alegerea subiecților cărora le va fi aplicat chestionarul, deoarece dacă aceștia nu vor fi aleși în mod corespunzător, toate datele colectate vor fi unele neinteresante în final pentru cercetător și astfel va fi un timp pierdut pentru el (Knussen, McQueen, 2006, p.29-30).

5.5. Prezentarea studiilor de caz:

5.5.1. CAZ NR.1 :

DATELE DE IDENTIFICARE ALE SUBIECTULUI:

Nume: S.

Vârsta: 30 ani

Nivel de școlarizare: 7 clase

Ocupație: în prezent nu are loc de muncă

12 ani -> vânzare pe teren timp de 2 ani, iar la 20 ani -> club timp de un an de zile

SCURT ISTORIC:

S. este fumătoare de tutun, dar și dependentă de opiacee de 15 ani de zile. A debutat cu consum de heroină la vârsta de 15 ani, mai apoi a continuat injectarea zilnică de mai multe ori pe zi. A avut o perioadă de abstinență timp de 5 ani (2007-2012), după care a reînceput să consume heroină. S.a fost abuzată verbal, fizic și emoțional la vârsta de 13 ani, provine dintr-o familie cu 4 copii, iar tatăl a decedat când S. avea 25 de ani. Locuiește în mediul urban, la curte și beneficiază de condiții bune de trai.

9 ani

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

Persoana care a aflat că S. consumă droguri a fost mama sa, acum 15 ani de zile surprinzând-o la consum. Situația ce a condus-o pe S. la consum a fost reprezentată de supărări, dar și de abuzul din trecut și decesul tatălui său. În prezent nu se afla într-o relație, însă în trecut a aoxicomanie), centru de metadonă.

CADRUL DE INTERVENȚIE ȘI CONCLUZII:

În momentul în care S. a pășit în central ANIT starea generală a acesteia era una bună, nu avea tulburări psihice astfel că aceasta a cerut intrarea în programul agenției dornică de a ajunge la abstinență, iar pentru a atinge acest obiectiv, S. trebuie să urmeze un tratament cu metadona pornind de la 80mg/zi, după care doza va crește cu 10mg/zi până când se a ajunge la 120mg/zi. De asemenea, S. va beneficia de consiliere psihologică cu scopul de a elimina gândurile rezultate din trăirile de demult ce o bântuie. Mama lui S. o susține pe aceasta și reprezintă un support pentru ea din toate punctele de vedere (economic, material, emoțional) împreună cu restul familiei. În timpul tratamentului cu metadona S. a fost monotorizata și nu a întâmpinat probleme de recădere, cu toate că aceasta se afla la prima încercare de acest gen.

5.5.2. CAZ NR.2:

DATELE DE IDENTIFICARE ALE SUBIECTULUI:

Nume: G.

Vârsta: 31 de ani

Nivel de școlarizare: 7 clase

Ocupația: în prezent nu are un loc de muncă

18 ani-> șofer timp de 4 ani de zile, iar la 25 ani -> a lucrat într-un restaurant timp de 6 ani.

SCURT ISTORIC:

G. a debutat consumul de droguri la arsta de 14 ani cu heroină la țigare timp de 2 lun, apoi 4-5 luni la folie, după care intravenos, însă a mai încercat și cocaine și ecstasy. Provine dintr-o familie cu 2 copii, fiind primul născut; locuiește la bloc, în mediul urban și este fumător de tutun.

Locuiesc împreună

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

Cei care au aflat de consum au fost părinții lui G. care au aflat acum 9 ani de zile, primind informații din comunitate. Tatăl are o putere dominant cu impuneri, are o personalitate puternică și este jucător de jocuri de noroc. Situația care îl conduce pe G. la consum este stresul. G. a făcut tratament cu REVIA 6 ani de zile, însă avea recăderi o dată la 3-4 luni, astfel că a ajuns și el la ANIT.

CADRUL DE INTERVENȚIE ȘI CONCLUZII:

G. a ajuns la ANIT în urma presiuniii familiei sale, el fiind o persoană ce nu dorea tratament deoarece susținea că se simte foarte bine cu consum. În momentul în care a pășit în centru, starea lui G. era una bună, dar prezența echimoze la ambele brațe. Ordinea priorităților problemelor lui G. este: inducție cu metadona, respective consiliere psiho-sociala. Deoarece a mai avut încercări de abstinența nereușite, riscul de recădere este unul prezent astfel că beneficiarul va fi monotorizat pe tot parcursul tratamentului. Părinții au adorptat asupra lui G. o atitudine suportiva, însă cu impuneri din partea tatălui. Părinții doresc ca G. să adopte schimbări benefice lui în ceea ce privește grupul de prieteni, acesta fiind unul în cadrul căruia există consumatori, astfel că acesta va intra într-un program de tratament cu metadonă.

5.5.3. CAZ NR.3:

DATELE DE IDENTIFICARE ALE SUBIECTULUI:

Nume: M.

Vârsta: 38 de ani

Nivel de școlarizare: liceul; curs de translator de engleză; curs de operator PC

Ocupație: în prezent lucrează în tipografie

19 ani -> secretara timp de un an; la 20 de ani -> a lucrat în spital timp de 6 luni, dar și în Italia-Spania timp de 2 ani de zile;

SCURT ISTORIC:

M. a debutat consumul de droguri la țigare , la 20 de ani heroină timp de 5-6 ani, după care 2-3 ani la folie, mai apoi intravenos. În ultimii 4 ani de zile alterează consumul de heroină cu cel de metadonă la negru. Are o familie legal construită cu copil, o fetiță de 11 ani, iar soțul ei are problem de sănătate, a fost oerat la cap. Și soțul este consumator de heroină la folie. M. locuiește în mediul urban, la bloc și are condiții bune de trai.

-locuiesc impreuna

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

În momentul în care M. a pătruns în central ANIT, starea generală a lui M. era una destul de bună, însă un aspect defavorabil este consumul soțului, dar și faptul că aceasta se marginalizează de restul lumii, având o instabilitate psiho-emotională. M. a avut un chiuretaj în anul 2014 însă nu a afectat-o pe aceasta în niciun fel. A avut antecedente penale, a fost condamnată 4 ani de zile cu suspendare supravegheată până în noiembrie, anul 2014 iar în anul 2008 a fost acuzată de trafic de droguri.

CADRUL DE INTERVENȚIE ȘI CONCLUZII:

M. va începe un tratament cu metadona începând cu o doză de 120mg/zi și se va crește cu 10mg/zip e parcurs până când doza va ajunge la 150mg/zi. De asemenea, M. va beneficia în timpul tratamentului de consiliere psiho-sociala la nevoie, dart fiind faptul cariscul de recădere este unul minor. Cei ce au aflat de consumul lui M. au fost părinții în urmă cu 16 ani, pe motivul de deținere de heroină. Mama a adoptat o atitudine suportiva față de fiica sa.

5.5.4. CAZ NR.4:

DATELE DE IDENTIFICARE ALE SUBIECTULUI:

Nume: D.

Vârsta: 34 de ani

Nivel de școlarizare: 8 clase și serviciul militar

Ocupație: în prezent lucrează la o vulcanizare

16 ani -> a lucrat la o fabrică de pâine timp de 3 luni; 26 ani -> a lucrat ca operator la GPL timp de 3 ani; 26 ani -> în Grecia, în consructii timp de 2 ani iar la 29 ani -> la vulcanizare timp de 2 ani jumătate până în prezent

SCURT ISTORIC:

D. a debutat consumul de droguri cu heroină la țigara la vârsta de 14 ani, dar a mai încercat și cocaine o singură dată, iar heroină consuma intravenos de 8 ani de zile, în prezent este sub tratament cu metadona de aproximativ 2 ani de zile. D. este fumător de tutun (1pachet/zi), provine dintr-o familie cu 4 copii, el fiind ultimul născut și locuiește la curte, în mediul rural, condițiile de trai fiind unele bune.

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

Persoană ce a aflat că D. consumă droguri a fost iubita acestuia acum 8 ani de zile, după care fratele, urmat de părinții ce au fost informați de către cei doi menționați anterior. Situația care s dus la consum a fost stresul. D. s-a despărțit de logodnică sa în urmă cu 4 ani de zile cu care a avut o relație de 4 ani. Cei doi s-au despărțit când erau plecați la muncă în Grecia.

CADRUL DE INTERVENȚIE ȘI CONCLUZII:

D. a fost trimis la centrul ANIT de către ARAS (Asociația Romana Anti-SIDA), sector 2, București, principal acuza fiind dependenta de opiacee în tratament cu metadona de 60mg/zi. Deoarece D. a avut o perioadă de abstinența timp de un an și jumătate în anul 2010, riscul recăderii ese unul prezent în timpul tratamentului. Ordinea priorităților problemelor lui D. esteurmatoarea continuarea tratamentului cu metadona, dar și suportul psiho-social astfel că D. va porni cu un tratament de 80mg de metadonă/zi și va crește cu 5mg/zi până când se va ajunge la o doză de 90 mg/zi. Mama îi oferă lui D. suport moral, emoțional, dar și economic, iar relația cu restul familiei este una tensionată.

5.5.5. CAZ NR.5:

DATELE DE IDENTIFICARE ALE SUBIECTULUI:

Nume: F.

Vârsta: 36 de ani

Nivel de școlarizare: liceul, urmat de obținerea Bacalaureatului și școala post-liceala

Ocupația: în prezent nu are un loc de muncă

15 anii -> a lucrat la un magazine de mobile timp de un an de zile; 17 ani -> la Romtelecom timp de 3 ani; 20 ani -> în vânzări electrice timp de 2 ani, iar la 27 ani -> ca muncitor PTTR un an de zile.

SCURT ISTORIC:

F. a început să consume heroină la vârsta de 17 ani. A consumat 2 ani la țigara, 2 ani la folie, după care 2 ani intraenos; 3 ani de zile a fost arestat, iar 4 ani mai târziu după eliberare reîncepe consumul. A fost 5 ani în tratament cu metadona și în prezent comnsuma heroină de aproximativ 2-3 luni. F. este de asemenea fumător de tutun (un pachet/zi) și a încercat și cannabis. Proine dinr-o familie cu copil unic și are n prezent o iubită cu care locuiește inr-o locuință închiriată cu 2 camere, în mediul urban, la bloc.

-Locuiesc impreuna

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

Persoana care a aflat de consum a fost mama în urmă cu 17 ani, chiar de la subiectul în cauză. Situația care l-a condus la consum a fost supărarea, dar și stresul. Ordinea priorităților problemelor este: tratamentul cu metadona și susținere psiho-sociala. Alte evenimente semnificative din biografia lui F.: și-a pierdut un prieten din cauza unei supradoze în Spania, iar fost aiubita s-a sinucis după 3 ani de zile, în vara anului 2014. F. are de asemenea antecedente penale: furt din locuința, dar și infracțiuni și anume: deținere de droguri, fiind condamnat cu cercetare 3 ani de zile. F. a ajuns în programul de tratament al ANIT din propria inițiative.

CADRUL DE INTERVENȚIE ȘI CONCLUZII:

F. a fost inclus în tratament începând cu o doză de 85mg de metadonă/zi, doza ce va crește la nevoie cu 5mg/zi până la maximul de 100mg/zi, după care se va ajunge numai până la 120mg/zi. Prietenă cu care are o relație de 6 luni de zile îl susține, iar mama a adoptat o atitudine suportiva față de el, oferindu-i suport moral, financiar, economic, dar și emoțional.

CONCLUZII GENERALE ALE STUDIILOR DE CAZ:

În urma cazurilor prezentate am constatat faptul că majoritatea subiecților au apelat la centrul de tratament din propria inițiativa și nu împinși de la spate de rude, prieteni sau alți apropiați. O altă concluzie este ca și cei din jurul principalilor indivizi au nevoie de ajutor (ajutorul constă în suport moral din partea unor specialist sau chiar consiliere), unii mai mult, alții mai puțin, deoarece aceștia pot fi afectați atât în mod direct de consumul subiecților, cât și în mod indirect. Succesul tratamentului de care aceștia beneficiază și în prezent constă în timpul petrecut în acesta, (cu cât ei stau mai mult în tratament, cu atât sunt vindecați într-o proporție mai mare) dar și de ambiția și voința de care dau dovadă.

Mai mult decât atât, rolul asistentului social în viața celor cinci subiecți este unul foarte important astfel că acesta are misiunea de a-i ajuta să conștientizeze că au anumite probleme și dețin, de asemenea, resurse necesare pentru a și le rezolva singuri, însă vor porni pe acest drum al tratamentului în prima fază cu ajutorul asistentului social și susținuți de cei din jurul lor.

5.6. INTERPRETAREA CHESTIONARULUI

Aplicarea chestionarului care conține 24 de întrebări (anexa A) a avut drept public un număr de 20 de deținuți toxicomani ai Penitenciarului Jilava, ei provenind dintr-un mediu urban, având vârste cuprinse între 22-48 de ani, ei fiind toți de sex masculin, iar rezultatele chestionarului au fost următoarele:

Fig.1

În urma primei întrebări putem realiza faptul că majoritatea subiecților au început să consume droguri la o vârstă destul de fragedă, cuprinsă în mare parte între 20-30 de ani (după cum putem observa procentajele din Fig.1.), fie că au aflat de acestea de la cei ce îi înconjoară, mai exact din cercul lor de prieteni, fie că au aflat cu ajutorul mass-mediei, iar majoritatea celor ce au completat chestionarul dat au afirmat faptul că au aflat pentru prima dată de droguri din cercul de prieteni cu care își petrec majoritatea timpului, astfel au pornit și ei pe această cale, fapt ce reiese din cadrul întrebării cu numărul 2 a chestionarului regăsita în Fig.2.

Fig.2

În ceea ce privește locurile unde cei 20 de subiecți care au fost puși în fata chestionarului aplicat obișnuiau să se drogheze, despre acestea putem spune că au fost împărțite în aproximativ egală măsură astfel că aceștia făceau acest lucru pretutindeni, însă au fost și subiecți care au afirmat faptul că obișnuiau să se drogheze în locuri retrase, tocmai pentru a nu fi depistați de cei care îi cunoasteau și pentru a nu fi văzuți în asemenea ipostaze (vezi Fig.3), însă majoritatea a afirmat că nu se temea de riscurile la care se expunea cu privire la boli și alte astfel de lucruri ce la prima audiție par lucruri minore, însă care aduc adevărate probleme în viața toxicomanilor, fie ele de natură fizică, psihică, economică sau socială. (vezi Fig.4)

Fig.3

Fig.4

Indiferent de tipul de drog consumat, în viața toxicomanilor totul părea ca și cum problemele nu ar exista pentru ei, lumea în care trăiau în momentul în care se drogau era una în care totul era posibil și nimic imposibil, o lume în care euforia era o stare normală, una ce se instală în orice moment și care îi făcea pe acești consumatori să plutească într-un fel sau altul, cu toate că unii subiecți au afirmat și faptul că deveneau inconștienți după ce drogurile acționau în organismul lor, ei neștiind mai apoi nimic din ceea ce se petrecea cu ei și devenind imuni tototdata la tot ceea ce îi înconjura, iar graficul întrebării cu numărul 6 (vezi Fig.5) poate confirma cele câteva rânduri relatate mai sus cu privire la acest aspect.

Fig.5

Întrebați de unde obișnuiesc să își procure drogurile, subiecții au răspuns întrebării într-un mod sincer, clar și corect astfel că procentajul cel mai mare a fost de partea dealerilor de droguri. Majoritatea toxicomanilor prefera să își cumpere aceste substanțe de la dealeri, iar întrebați de ce îi preferă pe aceștia în schimbul unor magazine sau în schimbul unor alte părți de unde le pot lua, aceștia au răspuns aducând la cunoștință ideea de puritatea drogului, fiindcă cele pe care le iau de la acești dealeri ai lor sunt droguri mai curate, cât mai aproape de cele naturale, în comparație cu cele pe care le pot achiziționa din magazine. (vezi Fig.6)

. Fig.6

15 subiecți dintr-un total de 20 au afirmat faptul că au consumat droguri ilegale, unul dintre aceștia a consumat droguri legale, iar restul de 4 au recunoscut consumul atât de legale, cât și de legale. Mai mult decât atât, principalul motiv pentru care majoritatea au ajuns să consume droguri a fost reprezentat de către curiozitatea stârnită vis-à-vis de aceste substanțe și de stările aduse de acestea după momentul administrării lor în organism (o pondere de 75%.vezi Fig.7), motiv urmat de către supărări și necazuri (într-o proporție de 20% dintre cei ce au fost participanți la chestionar), iar restul de 5% a fost reprezentat de alte motive neprecizate însă de aceștia.

Fig.7
Întrebați dacă acest consum de droguri le-a afectat într-o oarecare măsură relațiile de orice natură cu familia lor, rezultatele se prezintă astfel:

Fig.8

Dat fiind faptul că dependenții de droguri au tendința de a ascunde acest lucru de familia lor astfel că recurg la diferite gesturi printer care și izolarea lor de restul lumii, în final ajungându-se la deteriorarea acestei relații dintre dependent și familie. O altă cauză ce duce la deteriorarea acestei relații este reprezentată și de minciunile de care toxicomanul se folosește pentru a trece cu subiectul acesta pe lângă părinți și cei apropiați, pentru a îi proteja oarecum pe aceștia și pentru a-i ține departe de acest capitol negru din viața lor și această viață tumultoasă, dar și periculoasă.

În ceea ce privește comportamentul dependenților ce îl adoptau în momentul în care se instală starea de sevraj, părerile au fost împărțite și, rezultatele au fost unele destul de strânse între părerile celor chestionați astfel că: cei mai mulți dintre cei 20 și anume într-un procent de 40% au spus că nu adoptau un comportament violent față de cei din jur, însă imediat după acest rezultat putem observa faptul că 35% dintre chestionați au afirmat faptul că existau și situații în care deveneau violenți, iar relația cu cei din jur suferea modificări bruște, neașteptate și de necontrolat. Acest comportament violent se instală în momentul în care starea lor ajungea la sevraj, iar aceștia neputând face rost la momentul respectiv de drogul necesar pentru a-și potoli acea sete incurabilă, ei ajungeau să se comporte tot mai ciudat cu lumea din jur, în special cu cei apropiați. (vezi Fig.9)

Fig.9

Când vine vorba de suportul moral din partea familiei de care cei 20 de chestionați au beneficiat sau nu, ei au știut că este necesar ca pentru a trece de această perioadă și pentru a se vindeca în totalitate, pe lângă tratamentul în care intra pentru a ajunge complet dezintoxiati, suportul familiei contează foarte mult iar într-un număr exprimat într-o proporție de 70% dintr-un întreg au beneficiat de acest suport, ceea ce este un rezultat foarte bun, iar 90% au considerat necesară existența unui asistent social în viața lor (vezi Fig.10), a consumatorilor de droguri afirmând faptul că acesta are un rol bine stabilit și el le poate ridica fără dar și poate moralul și îi poate aduce pe un drum mult mai bun, pe scurt asistentul social este suportul de care un toxicoman are nevoie pentru a-l susține să-și atingă obiectivele propuse într-un timp cât mai scurt posibil, pe căi decente.

Fig.10

5.7. CONCLUZIILE CERCETĂRII:

Ceea ce am încercat să demonstrez prin acest studiu de cercetare a fost modul în care toxicomanii se comportă în societate, dar și față de cei dragi lor, atât în timpul consumului de substanțe psihoactive, cât și după, în perioada în care aceștia urmează un tratament de detoxifiere, precum și identificarea situațiilor ce duc la adoptarea respectivelor comportamente.

Rezultatele studiului au fost următoarele: cei 20 de respondenți ai chestionarului, precum și cei 5 subiecți ai studiilor de caz s-au declarat a fi consumatori de droguri debutând de la vârste destul de fragede, atât de droguri legale, cât și ilegale. Deși motivele pentru care un om se apucă de consumul de droguri sunt vaste, acestea ar putea fi ameliorate oarecum iar consumul să fie prevenit mult mai ușor dacă ar exista persoane care să se ocupe de o informare a populației cu privire la acest consum dăunător, dar și cu privire la bolile ce pot fi transmise mult mai ușor pe căile de consum la care recurge fiecare toxicoman în parte, lucru care îl considera necesar înșiși toxicomanii.

Atât din cadrul subiecților studiilor de caz, cât și din cel al deținuților toxicomani se desprinde o concluzie evidentă și anume faptul că și familiile fiecăruia în parte are nevoie de suport moral și nu numai cei vizați și ajutor în ceea ce privește acceptarea situației existenței unui dependent de orice fel de drog în familia lor. Împreună cu specialiștii, asistenții sociali, biserică, ba chiar și împreună cu comunitatea, cadrele didactice și prietenii neconsumatori familiile toxicomanilor vor reuși să îi facă să conștientizeze riscurile la care se expun continuând să meargă pe acest drum și să îi sprijine pe aceștia, să îi facă să realizeze faptul că ei dețin resursele de care au nevoie pentru a renunța la această cale, iar dacă nu le au vor fi ajutați să le descopere rând pe rând și vor fi instruiți vis-à-vis de modul în care ar putea să le folosească și să se ajute pe ei înșiși.

În toate cazurile prezentate, subiecții au pășit în centrul ANIT, fie din proprie inițiativă (în număr de 3), fie datorită indemnului celor din jurul său, în special al familiei (2 dintre aceștia), mai apoi au urmat tratamentul impus de echipa de specialiști și îl urmează și în ziua de astăzi, ei aflându-se sub supravegherea echipei și fiind supuși după anumite perioade de tratament unor noi teste ce demonstrează dacă aceștia încă mai consuma droguri și nu spun adevărul atunci când intră în cabinetul asistentului social de la Asociație.

În ceea ce îi privește pe cei 20 de deținuți chestionați cu privire la comportamentele pe care le adoptau în momentul în care consumau droguri, înainte, dar și după, și ei au nevoie de suport numai că în cazul acestora situația este mai delicată, căci ei sunt închiși și este oarecum mai dificil pentru ei să beneficieze de aceleași condiții de care pot beneficia cei 5 care au intrat în vizorul specialiștilor de la ANIT.

În urma vizitei mele la Penitenciarul Jilava am aflat faptul că toxicomanii de acolo nu neapărat că regret faptul că au pășit pe drumul toxicomaniei, numai că majoritatea și-au exprimat liber părerile și au spus că dacă ar putea întoarce timpul înapoi, nu ar mai porni pe același drum și s-ar gândi de mai multe ori înainte de a lua o decizie.

Mai mult decât atât, cu privire la ipotezele urmările pe parcursul cercetării, pot afirma faptul că toate cele trei s-au adeverit astfel că: atunci când un individ devine consumator de droguri, el este încetul cu încetul exclus și marginalizat de către cei din jur și ajunge să îți înrăutățească relațiile sociale cu cei din jur din diferite motive. Făcând referire la cea de-a doua ipoteză și anume: Dacă un individ consuma droguri, starea psihică a acestuia se dereglează pe parcurs, iar comportamentul acestuia este unul neadecvat, am aflat în urma cercetării că într-o proporție de aproximativ 80% toxicomanii adopta o stare instabilă a comportamentului și astfel aceste stări devin unele neadecvate multor situații, însă au existat și chestionați ce au afirmat faptul că al lor comportament este unul normal și cât se poate de activ, dar în niciun caz unul agresiv. Făcând o referire și la cea de-a treia ipoteză (Dacă un individ este consumator de droguri, atunci procesul de reintegrare socială al acestuia este unul mai complicat.), pot preciza faptul că și aceasta se adeverește și se verifică în urma ceretarii astfel că un toxicoman ce adopta un comportament mai violent verbal, dar și fizic, mai agresiv cu cei din jur, acesta ajunge în cele din urmă să fie reinclus în societate mult mai greu, chiar dacă beneficiază de ajutorul și sprijinul atât al echipei multidisciplinare, cât și al familiei și prietenilor, deoarece acesta va refuza să participe la diferite activități ce îl pot aduce pe drumul cel bun și, de asemenea, va prefera să se excludă singur atât din cercurile de prieteni, cât și din întreaga comunitate și să se marginalizeze. Mai mult decât atât, există și situații în care, sigur, un toxicoman refuza să primească ajutor din partea specialiștilor, iar aceste cazuri necesită un timp mai îndelungat de tratamente și tratative cu beneficiarul.

În concluzie, un consummator de droguri ar trebui să nu fie exclus din societate, ci ar trebui să fie privit ca un om normal, o persoană obișnuită ale cărei probleme se pot rezolva nu prin izolare și marginalizare, ci prin includerea ei în comunitate și în toate proiectele acesteia indiferent de natura lor.

Bibliografie:

Abraham, P., Nicolaescu, D., (2008), ,,Comunitatea terapeutică. Metoda de tratament a persoanelor dependente de droguri” . București: Editura Civitas

Abraham, P., (2008), ,,Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească”. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Abraham, P., (2005), ,,Capcana drogurilor”. București: Editura Detectiv

Abraham, P., Nicolaescu, D., (2006), ,,Justiția terapeutică. O nouă abordare în tratamentul consumatorului de droguri”. Arad: Editura Concordia-Arad

Achim, V., Popescu, A.L., Popescu, O., (2004), ,,Viața în hexagonul morții ( Tutunul, alcoolul, drogurile, HIV/SIDA, poluarea, malnutriția)”. București: Editura Fiat Lux

Blume, A.W., (2011), ,,Consumul și dependenta de droguri”. Iași: Editura Polirom

Botezat Antonescu, I., Botezat Antonescu, L., Gorgos, C., Tudose, C., Tudose, F., (1985), ,,Vademecum în psihiatrie”. București: Editura Medicală

Calin, C.F., Istrate, G.C., Medelet, L.M., Nedelcu, F., Raileanu, L.D., Teoroc, C., Tone, M., Verdeș, C., (2012), ,,Comunitatea terapeutica-Metoda de tratament pentru consumatorii de droguri din penitenciare”. București

Carroll, K.M., (2007), ,,Manual de terapie pentru dependent de droguri”. București: Editura Detectiv

Dragomirescu, B., Gorunescu, M., Iacob, A., Olteanu, G.I., Pop, S., Ruiu, M., Stefan, E.C., Voicu, A.C., (2008), ,,Structurile infracționale și activitățile ilicite desfășurate de către acestea”. București: Editura AIT Laboratories s.r.l

Dragulanescu, C., Oprea, C., Tihan, E., Tihan, L., Tudor, A.M., Vasilescu, L., (2004), ,,Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea și managementul de caz”. București: Editura Focus

Doltu, V., Groza, M., Iacob, A., Lucaci, C., (2013), ,,Fața nevăzută a drogurilor”. Oradea: Editura Universității din Oradea

Drăgan, J., (2000), ,,Dicționar de droguri”. București: Editura Național

Drăgan, J., (1994), ,,Aproape totul despre droguri”. București: Editura Militară

Ferreol, G., (2000), ,,Adolescenții și toxicomania”. Iași: Editura Polirom

Griffith, E., (2006), ,,Drogurile: o tentative ucigașă”. Pitești: Editura Pararela 45

Ksir, C., Ray, O., (2004), ,,Drugs, Society,& Human Behavior”. Boston:Editura McGraw-Hill

Labrousse, A., (2007), ,,Geopolitica drogurilor”. București: Editura Ideea Europeană

McQueen, R.A., Knussen, C., (2006), ,,Metode de cercetare în științele sociale”. Iași: Editura Institutul European

Mihai, S.L., (2005), ,,14 pași în lumea drogurilor”. București

Porot, A., Porot, M., (1999), ,,Toxicomaniile”. București: Editura Științifică

Rascanu, R., (2004), ,,Alcool și droguri: ,,virtuți” și capcane pentru tineri”. București: Editura Universității din București

Sabău, G.V., (2010), ,,Traficul și consumul illicit de droguri și precursori”. București: Editura Universul Juridic

Sandu, F., (2002), ,,Stop drogurilor”. București: Editura Sylvi

Sitografie:

http://www.ana.gov.ro/legislatie_internationala.php

http://www.ana.gov.ro/legislatie_interna.php

www.mirelazivari.ro/istoria-drogurilor

www.wikipedia.ro

Anexa A-Chestionarul aplicat

Bună ziua! Mă numesc Stefan Raluca Georgiana și sunt studentă în anul III la Facultatea de Sociologie și Asistenta Socială din cadrul Universității București și realizez o cercetare cu privire la comportamentul toxicomanilor. Vă rog să îmi acordați 10 minute pentru completarea unui chestionar. Acesta este anonim iar răspunsurile sunt strict confidențiale, așadar vă rog să fiți sinceri și deschiși. Relevantă cercetării depinde de sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră.

Vă mulțumesc !

La ce vârstă ați consumat pentru prima dată droguri ?

12-20 ani

20-30 ani

30-40 ani

De unde ați aflat pentru prima dată de acestea ?

Prieteni

Mass-media

Unde obișnuiați să le consumați ?

Pe stradă

La petreceri

Acasă

În locuri retrase

Alături de cine consumați aceste droguri ?

Prieteni

Singur

De unde vă procurați substanțele ?

Magazine

Prieteni

Dealer

Ce senzație vă provocau consumurile acestor substanțe ?

Euforie

Nervozitate

inconștienta

Ce tip de drog ați consumat ?

Legale

Ilegale

Orice fel

Timp de ce perioadă ați consumat droguri ?

1-12 luni

12-36 luni

Peste 36 luni

Ce v-a determinat să vă apucați de consumul de droguri ?

Curiozitatea

Supărările

Alte motive

V-a fost teamă să porniți pe acest drum destul de periculos ?

Da

Nu

În cercul dvs.de prieteni mai există încă persoane care consumă ?

Da

Nu

Înainte de a deveni consumator cunoșteați riscurile la care erați expus ?

Da

Nu

V-a fost teamă de faptul că vă puteați îmbolnăvi ?

Da

Nu

Cât de des obișnuiați să consumați substanțele ?

Zilnic

Săptămânal

Ocazional

V-a afectat consumul de droguri relația cu familia ?

În foarte mică măsură

În mică măsură

Așa și așa

În mare măsură

În foarte mare măsură

Ați avut și ocazia să vindeți droguri ?

Da

Nu

Ați ,,încuraja” și alte persoane din jurul dvs.să pornească pe acest drum ?

Da

Nu

Aveați un comportament violent față de cei din jur în momentul în care se instală starea de sevraj ?

Da

Nu

Cum puteți descrie starea creată de droguri ?

R:

Dacă ați putea da timpul înapoi, ați mai porni pe acest drum al ?

Da

Nu

Credeți că poate fi prevenit consumul de droguri ? Dacă da, cum ?

R:

Considerați importanta intervenția unui asistent social în viața unui consumator de droguri ?

Da

Nu

Mă abțin

Ați beneficiat de suport din partea familiei dvs.în perioada de tratament ?

Foarte mult

Mult

Puțin

Deloc

Dacă ați mai avea ocazia în prezent , ați mai consuma vreun drog ?

Da

Nu

Vă rog, în final, să completați câteva date personale:

Genul:

Masculin

Feminin

Vârsta: ___ ani

Bibliografie:

Abraham, P., Nicolaescu, D., (2008), ,,Comunitatea terapeutică. Metoda de tratament a persoanelor dependente de droguri” . București: Editura Civitas

Abraham, P., (2008), ,,Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească”. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star

Abraham, P., (2005), ,,Capcana drogurilor”. București: Editura Detectiv

Abraham, P., Nicolaescu, D., (2006), ,,Justiția terapeutică. O nouă abordare în tratamentul consumatorului de droguri”. Arad: Editura Concordia-Arad

Achim, V., Popescu, A.L., Popescu, O., (2004), ,,Viața în hexagonul morții ( Tutunul, alcoolul, drogurile, HIV/SIDA, poluarea, malnutriția)”. București: Editura Fiat Lux

Blume, A.W., (2011), ,,Consumul și dependenta de droguri”. Iași: Editura Polirom

Botezat Antonescu, I., Botezat Antonescu, L., Gorgos, C., Tudose, C., Tudose, F., (1985), ,,Vademecum în psihiatrie”. București: Editura Medicală

Calin, C.F., Istrate, G.C., Medelet, L.M., Nedelcu, F., Raileanu, L.D., Teoroc, C., Tone, M., Verdeș, C., (2012), ,,Comunitatea terapeutica-Metoda de tratament pentru consumatorii de droguri din penitenciare”. București

Carroll, K.M., (2007), ,,Manual de terapie pentru dependent de droguri”. București: Editura Detectiv

Dragomirescu, B., Gorunescu, M., Iacob, A., Olteanu, G.I., Pop, S., Ruiu, M., Stefan, E.C., Voicu, A.C., (2008), ,,Structurile infracționale și activitățile ilicite desfășurate de către acestea”. București: Editura AIT Laboratories s.r.l

Dragulanescu, C., Oprea, C., Tihan, E., Tihan, L., Tudor, A.M., Vasilescu, L., (2004), ,,Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea și managementul de caz”. București: Editura Focus

Doltu, V., Groza, M., Iacob, A., Lucaci, C., (2013), ,,Fața nevăzută a drogurilor”. Oradea: Editura Universității din Oradea

Drăgan, J., (2000), ,,Dicționar de droguri”. București: Editura Național

Drăgan, J., (1994), ,,Aproape totul despre droguri”. București: Editura Militară

Ferreol, G., (2000), ,,Adolescenții și toxicomania”. Iași: Editura Polirom

Griffith, E., (2006), ,,Drogurile: o tentative ucigașă”. Pitești: Editura Pararela 45

Ksir, C., Ray, O., (2004), ,,Drugs, Society,& Human Behavior”. Boston:Editura McGraw-Hill

Labrousse, A., (2007), ,,Geopolitica drogurilor”. București: Editura Ideea Europeană

McQueen, R.A., Knussen, C., (2006), ,,Metode de cercetare în științele sociale”. Iași: Editura Institutul European

Mihai, S.L., (2005), ,,14 pași în lumea drogurilor”. București

Porot, A., Porot, M., (1999), ,,Toxicomaniile”. București: Editura Științifică

Rascanu, R., (2004), ,,Alcool și droguri: ,,virtuți” și capcane pentru tineri”. București: Editura Universității din București

Sabău, G.V., (2010), ,,Traficul și consumul illicit de droguri și precursori”. București: Editura Universul Juridic

Sandu, F., (2002), ,,Stop drogurilor”. București: Editura Sylvi

Sitografie:

http://www.ana.gov.ro/legislatie_internationala.php

http://www.ana.gov.ro/legislatie_interna.php

www.mirelazivari.ro/istoria-drogurilor

www.wikipedia.ro