Comportamente de Risc In Randul Adolescentilor
Comportamente de risc in randul adolescentilor
Cuprins
Partea I. Desfășurarea teoretică
Capitolul 1. Introducere
1.1. Motivarea alegerii temei
1.2. Problematica abordată și scopul lucrării
1.3. Importanța, actualitatea și oportunitatea cercetării
1.4. Încadrarea paradigmatică și teorii științifice relevante
1.4.1. Încadrarea paradigmatică
1.4.2. Teorii sociologice privind consumul de droguri
Capitolui 2. Fundamentarea teoretico-metodologică a lucrării
2.1. Probleme actuale legate de consumul și dependența de droguri licite, respectiv ilicite
2.1.1. Definirea și clasificarea drogurilor
2.1.2. Drogurile în perspectivă istorică
2.1.2. Situația actuală a consumului de droguri pe plan internațional și național
2.1.3. Consumul, abuzul și dependența de alcool
2.1.4. Tutunul: consum și dependență
2.1.5. Canabinoidele
2.1.6. Cocaidele
2.1.7. Opioidele
2.1.8. Drogurile psihedelice
2.1.9. De ce încep adolescenții să consume droguri
2.2.Modele ale comportamentelor de risc, respectiv ale comportamentelor protective în ce privește abuzul și dependența de droguri
2.2.1. Factori de risc contextuali
2.2.2. Factori de risc individuali și interpersonali
2.2.3. Factori de protecție contextuali
2.2.4. Factori de protecție educativi
2.2.5. Factori de protecție familiali
2.2.6. Factori de protecție individuali
2.4. Programe de prevenție a consumului de droguri în rândul adolescenților
2.4.1. Modele de acțiune pentru prevenție
2.4.2. Nivele de abordare în prevenția consumului de alcool și alte droguri
2.4.3. Tipuri de programe de prevenție
2.4.4. Nivele de prevenție
2.4.5. Programe de prevenție a consumului de droguri în rândul adolescenților la nivel international și national
2.5. Designul metodologic al proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
2.5.1. Limitări și delimitări ale cercetării
2.5.1.1. Localizarea cercetării
2.5.1.2. Etapizarea și eșalonarea calendaristică
2.5.2. Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială
2.5.2.1. Problema științifică abordată
2.5.2.2. Ipotezele și obiectivele cercetării
2.5.2.3. Populația cercetării
2.5.2.4. Lotul de subiecți investigați
2.5.2.5. Metodele, instrumentele și tehnicile cercetării
2.5.3. Etapa intervenției psihosociale
2.5.3.1. Problema socială abordată
2.5.3.2. Obiectivele intervenției
2.5.3.3. Grupul țintă și beneficiarii
2.5.3.4. Metodele și instrumentele intervenției
2.5.3.5. Designul intervenției și activității propuse
2.5.4. Etapa cercetării de evaluare finală
2.5.4.1. Ipotezele și obiectivele cercetării de evaluare finală
2.5.4.2. Populația cercetării și subiecții investigați
2.5.4.3. Metodele și instrumentele evaluării finale
Partea a II-a. Prezentarea cercetarii
Capitolul 3. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării din etapa de investigare și evaluare inițială
3.1. Prezentarea datelor obținute cu privire la gradul de informare al elevilor asupra drogurilor
3.2. Prezentarea datelor obținute cu privire la atitudinile elevilor față de droguri
3.3. Prezentarea datelor obținute cu privire la comportamentul elevilor față de droguri
3.4. Concluzii parțiale
Capitolul 4. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor intervenției psihosociale
4.1. Prima întâlnire cu clasele selectate din cadrul Colegiului Tehnic Turda
4.2. A doua întalnire cu clasele selectate din cadrul Colegiului Tehnic Turda
4.3. Concluzii parțiale
Capitolul 5. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării din etapa de evaluăre finală
5.1. Prezentarea rezultatelor cu privire la cunoștințele elevilor despre droguri
5.2. Prezentarea rezultatelor cu privire la atitudinile elevilor față de droguri
5.3. Prezentarea rezultatelor cu privire la comportamentele elevilor față de droguri
5.4. Concluzii parțiale
Partea a III-a. Concluzii și recomandări de ordin aplicativ
Concluzii
Poziționări personale
Recomandări de ordin aplicativ
Capitolul 1. Introducere
1.1. Problematica abordată și scopul lucrării
1.Problematica abordata si scopul lucrarii
Problematica abordata in aceasta lucrare este comportamentul de risc pe care le adopta elevii din ciclul de invatamant liceal.
Obiectivul lucrarii are in vedere aspece generale despre comportamentele de risc precum consumul de alcool, de droguri la care elevul poate fii „expus„ in liceu.
Scopul acestei lucrari este evaluarea prezenta factorilor de risc pentru dezvoltarea unor adictii la liceenii cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani.
Prin aceasta cercetare as dori dori sa aflu care sunt comportamentele de risc. Tot aici as dori sa precizez in ce directie sa se intervina din perspective asistentei sociale pentru scaderea si eliminarea acestor riscuri.
1.2. Importanța, actualitatea și oportunitatea cercetării
Flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund și tragic al lumii contemporane, în condițiile în care, anual, miliarde de dolari și sute de mii de oameni sunt angrenați în acest mariaj al morții numit „Traficul și consumul ilicit de droguri”. În perspectiva anilor viitori, amploarea acestui fenomen este deosebit de îngrijorătoare și datorită faptului că nu există o statistică clară și precisă a producției, traficului, consumului și numărului celor decedați din cauza drogurilor. Victimele numărul unu ale acestui fenomen sunt adolescenții care, datorită societății în care trăiesc, nu au la dispoziție modele clare de comportamente prosanogene, nu dețin informații care să îi poată determina să facă o alegere bazată pe o informare corectă și completă în ceea ce privește consecințele consumului de droguri.
1.3. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante
1.3.1. Încadrări paradigmatice
De-a lungul timpului, sociologia devianței și-a constituit o serie de interpretări și modele teoretice cu caracter modern, care alături de cele cu caracter tradițional fac parte integrantă din ansamblul teoretic al sociologiei “problemelor sociale”, din care face parte și problematica legată de consumul de droguri.
Paradigma structural-funcționalistă
Strâns legat de ideile organicismului și evoluționismului, susținute în sociologia europeana de A. Comte, H. Spencer, E. Durkheim ș.a., funcționalismul cosideră că unitatea fundamentală de analiză a sociologului este societatea și nu individul, atât structurile, cât și funcțiile societale fiind considerate sisteme a căror interdependență asigură echilibrul întregului ansamblu social. Spre deosebire de concepțiile tradiționale asupra devianței, cu caracter biologist și psihologist, care localizau cauzele criminalității la nivelul indivizilor, paradigma funcționalistă a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței și criminalității la nivelul structurilor sociale deficitare. Holismul sugerează ideea ireductibilității întregului la suma părților sale.
În domeniul sociologiei devianței și criminalității, funcționalismul cunoaște deplina sa dezvoltare în deceniile cinci și șase ale secolului al XX-lea, având ca reprezentanți principali pe Talcott Parsons, R. Merton și Kingsley Davis. În pofida criticilor, funcționalismul sau structural-funcționalismul are o permanentă vitalitate, supraviețuind în sociologia contemporană.
1.3.2. Teorii sociologice privind consumul de droguri
Teoriile sociologice consideră că dependența față de drog este un proces social mai degrabă decât o relație între proprietățile fizice ale drogului și impactul lor asupra organismului uman.
Dependența de droguri ca formă de evaziune- Robert Merton
Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependența față de droguri să fie pusă in relație cu formele de adaptare la condițiile sociale. El arată că individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a încercat să urmărească în mod irealist scopuri culturale inalt valorizate de către societatea în care traiește, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime (ilicite). Datorită faptului că nu are acces nici la scopurile propuse de către societate și nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la această stare de discrepanța între scopuri și mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viața socială, care îi permite să facă abstracție de scopurile culturale și de mijloacele legitime. (Rădulescu, 1999)
Relația anomie-dependență față de droguri în concepția lui Alfred Lindesmith și John Gagnon
În opinia lui Alfred Lindesmith și John Gagnon, consumul de droguri nu semnifică întotdeauna o conduită deviantă, având în vedere faptul că noțiunea de devianță este relativă, dependența de condiții de loc, de timp și de cel care o definește, înțelegând prin aceasta că ceea ce pentru o anumită clasă socială, categorie ocupațională sau religioasă înseamnă devianță, pentru o alta reprezintă o conduită normală. Lindesmith și Gagnon arată că starea de anomie poate fi prezentă înainte ca individul să devină dependent de droguri. Nu starea de anomie, care era prezentă și în secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependență față de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive și disponibilitatea drogurilor în anumite arii, deci, schimbarea în oportunitățile utilizării drogurilor. Autorii lansează ideea că accesul la droguri este o cauză mai importantă a consumului și dependenței decât starea de anomie, aducând ca argument faptul ca în rândul medicilor, asistentelor, farmaciștilor, se înregistrează rate înalte de dependență față de droguri. (Rădulescu, 1999)
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependența față de droguri și simptomele sindromului de abstinență
Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependență față de opiacee prin asocierea sa cu credința individului că în momentul întreruperii administrării drogului, starea sa se va înrăutăți datorită instalării sindromului de abstinență. Așadar, individul continuă să consume drogul și devine dependent pentru a evita apariția simptomelor sindromului de abstinență. Pentru ca instalarea procesul de dependență să poată fi explicată în acest mod, este necesar ca individul să fi trecut prin starea extrem de penibilă indusa de sindromul de abstinență la opiacee și, mai mult, să conștientizeze această stare, deci să intervină un element de natură cognitivă. (Rădulescu, 1999)
Teoria etichetării sociale a lui Erving Goffman – subculturile consumatorilor de droguri
Conform teoriei învațării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumită subcultură și sunt invățate de către noul inițiat de la consumatorii mai vechi de droguri. De cele mai multe ori, individul devine dependent la îndemnurile unor prieteni consumatori. În acest mod, raționalizările utilizate pentru a justifica acest consumul de droguri precum și senzațiile care trebuie să decurgă din acest consum, sunt învățate de la alte persoane. Erving Goffman consideră că indivizii dependenți de droguri sunt "devianți sociali", "eșecuri în scenele motivaționale ale societății". Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizant toxicomanului, îl obligă pe acesta să se asocieze cu alți indivizi asemeni lui, pentru a putea adera la normele și valorile create de subcultura consumatorilor de droguri și pentru a putea găsi un sprijin în aceste norme și valori. Includerea individului în subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepției de sine, facilitând acestuia să se transforme într-un dependent de "cariera". Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a de Robert Merton
Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependența față de droguri să fie pusă in relație cu formele de adaptare la condițiile sociale. El arată că individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a încercat să urmărească în mod irealist scopuri culturale inalt valorizate de către societatea în care traiește, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime (ilicite). Datorită faptului că nu are acces nici la scopurile propuse de către societate și nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la această stare de discrepanța între scopuri și mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viața socială, care îi permite să facă abstracție de scopurile culturale și de mijloacele legitime. (Rădulescu, 1999)
Relația anomie-dependență față de droguri în concepția lui Alfred Lindesmith și John Gagnon
În opinia lui Alfred Lindesmith și John Gagnon, consumul de droguri nu semnifică întotdeauna o conduită deviantă, având în vedere faptul că noțiunea de devianță este relativă, dependența de condiții de loc, de timp și de cel care o definește, înțelegând prin aceasta că ceea ce pentru o anumită clasă socială, categorie ocupațională sau religioasă înseamnă devianță, pentru o alta reprezintă o conduită normală. Lindesmith și Gagnon arată că starea de anomie poate fi prezentă înainte ca individul să devină dependent de droguri. Nu starea de anomie, care era prezentă și în secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependență față de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive și disponibilitatea drogurilor în anumite arii, deci, schimbarea în oportunitățile utilizării drogurilor. Autorii lansează ideea că accesul la droguri este o cauză mai importantă a consumului și dependenței decât starea de anomie, aducând ca argument faptul ca în rândul medicilor, asistentelor, farmaciștilor, se înregistrează rate înalte de dependență față de droguri. (Rădulescu, 1999)
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependența față de droguri și simptomele sindromului de abstinență
Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependență față de opiacee prin asocierea sa cu credința individului că în momentul întreruperii administrării drogului, starea sa se va înrăutăți datorită instalării sindromului de abstinență. Așadar, individul continuă să consume drogul și devine dependent pentru a evita apariția simptomelor sindromului de abstinență. Pentru ca instalarea procesul de dependență să poată fi explicată în acest mod, este necesar ca individul să fi trecut prin starea extrem de penibilă indusa de sindromul de abstinență la opiacee și, mai mult, să conștientizeze această stare, deci să intervină un element de natură cognitivă. (Rădulescu, 1999)
Teoria etichetării sociale a lui Erving Goffman – subculturile consumatorilor de droguri
Conform teoriei învațării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumită subcultură și sunt invățate de către noul inițiat de la consumatorii mai vechi de droguri. De cele mai multe ori, individul devine dependent la îndemnurile unor prieteni consumatori. În acest mod, raționalizările utilizate pentru a justifica acest consumul de droguri precum și senzațiile care trebuie să decurgă din acest consum, sunt învățate de la alte persoane. Erving Goffman consideră că indivizii dependenți de droguri sunt "devianți sociali", "eșecuri în scenele motivaționale ale societății". Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizant toxicomanului, îl obligă pe acesta să se asocieze cu alți indivizi asemeni lui, pentru a putea adera la normele și valorile create de subcultura consumatorilor de droguri și pentru a putea găsi un sprijin în aceste norme și valori. Includerea individului în subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepției de sine, facilitând acestuia să se transforme într-un dependent de "cariera". Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. "Cariera" unui individ dependent de droguri se derulează în strada, în special în cartierele periferice ale oraselor, în compania altor indivizi dependenți, care aderă la același sistem de norme și valori sociale și care iși petrec majoritatea timpului în căutarea unor noi doze de drog, în desfășurarea unor activități ilegale (prostituție, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitățile convenționale ocupând doar o mică parte din timpul lor.(Rădulescu, 1999)
Capitolui 2. Fundamentarea teoretico-metodologică a lucrării
2.1. Probleme actuale legate de consumul și dependența de droguri licite, respectiv ilicite
2.1.1. Definirea și clasificarea drogurilor
Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de origine vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor medicamente”. (Drăgan, 2000). În acest sens, activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care duce la obișnuință, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra organismului”. ( Abraham și colab., 2004)
În limbaj comun, prin drog se înțelege „orice substanță susceptibilă de a da naștere toxicomaniei”. (Abraham si colab. , 2004)
Organizația Mondială a Sănătății definește drogul ca fiind „acea substanță care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia.” (Drăgan, 2000)
Clasificarea drogurilor se face în funcție de anumite criterii, dintre care amintim : originea produsului, regimul juridic și efectul produs asupra sistemului nervos central.
a.După originea produsului: (Abraham și colab., 2004)
– sintetice (produsele de plecare se obțin prin sinteză);
– semisintetice (produsele de plecare conțin și produși naturali);
– naturale (compuși naturali).
b.După regimul juridic: (Abraham și colab., 2004)
– licite (substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului);
– ilicite (substanțe interzise).
c.După efectul produs asupra sistemului nervos central: (Abraham și colab., 2004)
– psiholeptice;
– psihoanaleptice;
– psihodisleptice.
2.1.2. Drogurile în perspectivă istorică
Consumul de droguri nu a apărut brusc. Încă din vremuri străvechi se foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale. În literatura vedică se vorbește despre lichidul mistic numit soma, nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă devine nemuritor. În China se foloseau cannabisul și opiul în tratamentele medicale. În India cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase. Antichitatea cunoștea calitățile unor plante, pe care le numeau uneori „divinatorii”: macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative. În acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbește de o băutură pe care fiica lui Zeus, Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. și Porot M.,1999).
Geto-dacii, strămoșii noștri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor religioase și la vindecarea bolilor. Treptat s-au descoperit leacuri obținute din plante cu proprietăți toxice și narcotice.
În prezent, producția și consumul de droguri au cunoscut o explozie extraordinară. România a fost inițial o țară de tranzit, dar a devenit între timp o piață profitabilă de desfacere a drogurilor. În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante nu a afectat în mod deosebit țara noastră. După 1989, traficanții s-au îndrepatat spre căminele studențești, acum sunt prezenți în baruri, discoteci și chiar la colț de stradă.
2.1.3. Situația actuală a consumului de droguri pe plan internațional și național
Consumul de droguri la nivel internațional va fi descris în continuare prin prezentarea a două studii, unul făcut la nivel mondial, iar altul la nivelul Uniunii Europene.
La nivel mondial, Departamentul Națiunilor Unite privind Drogurile și Infracționalitatea a realizat în 2007 un raport privind situația drogurilor ilicite în lume (2007 World Drug Report). Principalele concluzii ale acestui raport sunt următoarele:
problema principală în ceea ce privește situația drogurilor la nivel mondial o reprezinta heroina, urmată de cocaină; în Europa și Asia heroina continuă să fie principala problemă, în America de Sud – cocaina, iar în Africa- canabisul;
în perioada 2005-2006 piețele mondiale ale pricipalelor droguri ilicite au rămas în general stabile; este notabilă stabilizarea observată în piața canabisului;
privind evoluția pe termen lung a producției de droguri interzise, s-a constatat o descreștere; astfel, 42% din producția de cocaină și 26% din cea de heroină nu au mai ajuns la consumatori;
situația cea mai critică este expansiunea producției de heroină din zonele de conflict în provinciile din sudul Afganistanului; în 2006 Afganistanul a fost țara responsabilă de producția a 92% din producția globală de heroină. În cazul nici unui alt drog producția nu este concentrată într-o singură zonă, cum este în Afganistan.
La nivel european, Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie a lansat , la Bruxelles, Raportul anual 2007 privind situația drogurilor în Europa. Conform acestui raport, după mai mult de un deceniu în care consumul de droguri a crescut, Europa ar putea intra acum într-o fază caracterizată de mai multă stabilitate. Există indici care arată că s-a produs o reducere a consumului de heroina și a consumului de droguri injectabile, dar, mai ales, există date noi care sugerează că este posibil ca nivelul consumului de canabis să se fi stabilizat. Cu toate acestea, mesajele pozitive sunt umbrite de numărul ridicat de decese survenite ca urmare a consumului de droguri și de creșterea consumului de cocaina. (Raportul anual 2007 privind situația drogurilor în Europa)
La nivel național, situația consumului de droguri va fi prezentată în continuare prin prisma a două cercetări privind consumul de droguri, una la nivelul populației generale și una la nivelul tinerilor cu varsta cuprinsă între 11 și 22 de ani.
În anul 2004, Agenția Națională Antidrog a desfășurat primul studiu privind consumul de droguri în populația generală. Rezultatele finale ale cercetării au fost publicate în anul 2005. Obiectivul studiului a fost acela de a obține informații privind dimensiunea și tendințele consumului diferitelor droguri în populația generală din România, prin determinarea prevalenței și stabilirea modelelor de consum. Metodologia s-a bazat pe metodologia recomandată de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA – cu sediul la Lisabona), folosindu-se un chestionar. Eșantionul stabilit a fost de 3.500 respondenți, reprezentativ național pentru populația țintă – persoane cu vârsta cuprinsă între 15 si 64 ani, neinstituționalizată.
Rezultatele au arătat un consum de droguri ilegale predominant în rândul populației tinere, prevalența consumului diferitelor droguri de-a lungul vieții înregistrând cele mai ridicate procente pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 ani (cannabis- 3%, cocaină- 1%, heroină- 0,5%, amfetamine- 0,6%), cu excepția prevalenței consumului de ecstasy, raportat cu precădere de către tinerii de 15-24 ani (0,8% față de 0,3% în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani). Populația în vârstă de peste 55 ani nu a raportat experimentarea nici unuia dintre drogurile ilegale. Prevalența de-a lungul vieții a înregistrat valori de 3-4 ori mai scăzute în rândul bărbaților decât al femeilor (procente bărbati: femei – ecstasy 0,4% față de 0,1%, heroina 0,3% față de 0,1%, amfetamine 0,4% față de 0,1%), exceptând cocaina care a înregistrat aceeași valoare în cazul ambelor sexe (0,4%) și cannabisul cu un raport de 1,6 între bărbati și femei. (Raport Național privind situația drogurilor 2007, Agenția Națională Antidrog)
În vederea elaborării și aplicării unor programe de prevenire adresate tinerilor, organizația Salvați Copiii a desfășurat în ultimul trimestru al anului 2004 și primul trimestru al anului 2005 un studiu intitulat “Consumul de droguri în rândul tinerilor din România”. Populația ținta a fost reprezentată de tinerii cu vârsta cuprinsă între 11 și 22 ani, mărimea eșantionului la nivel național fiind de 2.500 respondenti. Autorii au descris metoda de cercetare utilizată ca fiind o combinare de metode calitative (interviu, focus-group) cu metode cantitative (chestionar), colectarea datelor pentru cercetarea calitativă având loc în perioada iulie 2004 – ianuarie 2005, iar pentru cercetarea cantitativă în perioada noiembrie – decembrie 2004. Rezultatele au indicat faptul că la nivelul întregului eșantion, cei care au consumat vreodata un drog ilegal reprezintă 4%. Pe categorii de vârstă, prevalența consumului de droguri de-a lungul vieții era de 1,1% pentru copiii în vârstă de 11 -14 ani, 3,3% pentru tinerii în vârstă de 15-18 ani și 10,8% pentru tinerii în vârstă de 19-22 ani. În cazul consumului experimental, marijuana a fost drogul cel mai des menționat (2,5% dintre respondenti), urmat de calmante (0,5%) și heroină (0,4%). Prevalența consumului de droguri în ultimele 12 luni, în funcție de drogul consumat a înregistrat valori de 0,7% pentru marijuana, 0,4% pentru cocaină, 0,2% pentru ecstasy. Pentru a determina care este opinia tinerilor referitoare la consumul și consumatorii de droguri, autorii au realizat focus-grupuri. Majoritatea răspunsurilor (ex: „Sunt bolnavi”, „Sunt drogați”) au indicat că tinerii apreciază consumatorii de droguri ca fiind persoane bolnave.( Raport Național privind situația drogurilor 2007, Agenția Națională Antidrog)
2.1.3. Consumul, abuzul și dependența de alcool
Alcoolul este încadrat (în funcție de efectul la nivel psihic) în categoria de droguri depresoare, alături de opioide, opiacee, analgezice, hipnotice, tranchilizante. După cum menționează Griffith Edwards, în societate toate drogurile capăta un fel de ambalaj prin imaginea populară, iar această imagine, pozitivă sau negativă, poate influența aprecierea obiectivă a pericolelor și beneficiilor drogului respectiv. Astfel, la polul negativ se află heroina, percepută de către societate drept cel mai periculos drog, iar la celălalt capăt se află alcoolul. ”Venerația cu care este privit alcoolul într-o cultură […] determină orice persoană ce se dezvoltă în respectivul mediu să aprecieze din ce în ce mai mult plăcerile oferite de alcool și din ce în ce mai puțin riscurile consumului acestuia”.(Edwards, 2006)
Consumul de alcoolul poate afecta organismul fie ca o consecință a efectelor sale toxice directe, fie din cauza deficiențelor nutritive sau vitaminice care însoțesc adesea consumul intens de băutură. Cel mai grav efect direct al alcoolului este cel la nivelul creierului. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză ce se deosebește clar de somnul normal. În doze și mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări ale sistemului nervos central: centrul respirator al creierului este paralizat, inima și circulația sanguină se prăbușesc. Un efect evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracție a vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra tensiunea arterială constantă. Pentru că sângele se răcește mai repede la suprafața corpului, alcoolul accelerează pierderea de căldură. În același timp, el paralizează centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului. Mulți alcoolici au înghețat în aer liber,devenind victime ale acestui mecanism complex.( http://www.ana.gov.ro/rom/alcoolul.htm )
Griffith Edwards subliniază că principalul organ afectat de intoxicația cu alcool este ficatul, boala declanșată fiind ciroza. Consumul intensiv de alcool este o cauză directă a anumitor tipuri de cancer ale cavității bucale, faringelui și esofagului. În plus, alcoolul contribuie la apariția cancerului mamar la femei. De asemenea, probabilitatea unui accident cerebral crește datorită hipertensiunii cauzate de un consum abuziv de alcool. Un consum exagerat al unei femei însarcinate poate afecta fătul nenăscut (sindromul alcoolic fetal). (Edwards, 2006)
Pe lânga efectele directe asupra organismului, alcoolul are și efecte indirecte, dar care nu trebuie trecute cu vederea. Astfel, Edwards arată că alcoolul este o cauză a rănirilor. Ca rezultat al efectului său asupra timpului de reacție, coordonării și judecății, alcoolul poate amplifica riscul producerii unor accidente. De asemenea, alcoolul contribuie la comiterea unor infracțiuni. Spectrul infracțiunilor la care contribuie alcoolul începe de la tulburarea liniștii publice și se încheie cu omoruri, în unele țări până la 30-40% dintre condamnații pentru omucidere fiind sub influența băuturilor alcoolice în momentul săvârșirii faptei. Un alt efect indirect al alcoolului pe care îl evidențiază autorul este faptul că poate afecta mult aspectele vieții sociale, contribuind la problemele familiale, destrămarea familiilor, pierderea locului de munca, apariția dificultăților financiare și pierderea locuinței. (Edwards, 2006)
Consumul excesiv de alcool generează dependență, sclavie față de un compus chimic. Acestă dependență se recunoaște prin: (Abraham și colab., 2004)
– stabilirea priorităților. Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea, pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii. Orice altă activitate este lăsată de o parte, chiar dacă efectele negative sunt previzibile.
– toleranță. Efectul scontat se obține prin consumul unor cantități din ce în ce mai mari de alcool.
– simptomele abstinenței. În momentul în care se oprește consumul de alcool se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia, agitația. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome.
– disperarea. Este nevoia copleșitoare de a bea chiar și în momentul în care se consumă alcool.
– conflictul interior. Alcoolicul poate conștientiza că acest consum îi creează probleme și încearcă să renunțe la alcool. Uneori reușește, dar dacă începe să bea din nou nu se mai poate abține.
– problemele exterioare. Alcoolicul se confruntă cu probleme în relațiile personale și profesionale.
Dependența de alcool este greu de definit în termeni simpli și există multe cărti care încearcă să explice cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit dependentă de alcool sau alte droguri. O definiție mai formală a alcoolismului este cea formulată de autorul Gavril Cornuțiu: o fixare comportamentală progresivă, adică “acea stare în care unui individ după ce a consumat în mod regulat, un timp variabil, o substanță, îi este foarte dificil sau imposibil de a stopa singur consumul”. (Cornuțiu, 1994, p. 22)
Dependența de alcool se manifestă la două nivele, nivelul psihic și nivelul fizic. Autorul mai sus menționat descrie aceste două nivele. Astfel, dependența psihică este acea fixare comportamentală în care , după un consum regulat, apare dorința greu de stăpânit de a continua consumul, în ciuda dificultăților funcționării familiale, sociale și ocupaționale care apar. Stoparea consumului produce urmatoarele simptome psihice: anxietate, iritabilitate, insomnii, neliniște, depresie. Dependența fizică este definită ca acea stare în care nu numai că stoparea consumului este imposibilă prin voință, dar stoparea lui forțată generează apariția simptomelor somatice caracteristice unei boli (hipertensiunea arterială, transpirația profundă, tremurături, dureri la nivelul întregului corp). (Cornuțiu, 1994)
2.1.4. Tutunul: consum și dependență
Societatea de azi coexistă cu o serie de droguri, unele extrem de nocive, altele mai puțin, toate având însă în comun faptul că măsurile de control sunt lăsate în seama unui set de regulamente care nu includ măsuri penale și în special, în seama moravurilor, bunului simț și responsabilității oamenilor. Este cazul drogurilor legale- alcoolul , tutunul și cafeaua. Dacă această detașare este oarecum acceptabilă în cazul cofeinei, luând în considerare alcoolul și tutunul, constatăm că acțiunea lor combinată provoacă în întreaga lume un adevarat masacru legal.
La fel ca și alcoolul, tutunul, în cei cinci sute de ani de răspândire în întreaga lume, a fost îmbrățișat cu stimă de către toate societățile. După cum arată autorul Griffith Edwards, tutunul a fost asociat de-a lungul secolelor, unei multitudini de imagini provenite din diferite culturi în care a penetrat. Printre acestea autorul amintește “pipa lungă de lut din tavernele secolului al XVII-lea, […], ghemotocul de tabac mestecat de marinar, țigaretele din anii 1920 ce simbolizau emanciparea femeii, filmele timpurii și bucla de fum ca fundal al scenelor romantice, încăperile pline de fum în care se pun la cale diverse planuri politice dubioase, bărbatul cu pipa ce simboliza cetățeanul de vază, tipul din reclamele Marlboro […]”(Edwards, 2006, p 51). Astăzi însa, numeroasele studii arată că această substanță este o cauză a morții la scară apocaliptică. În fața unui pericol atât de mare la adresa sănătății și vieții umane, acest viciu este în continuare universal și continuă să se răspândească. Adolescenții sunt în continuare înclinați să se apuce de fumat, iar majoritatea adulților nu reușesc să renunțe la acest obicei decât când sunt despărțiți de el de o moarte prematură.
Faptul că nicotina este un drog ce provoacă dependență este fundamental pentru înțelegerea motivului pentru care consumul său s-a răspândit în întreaga lume atât de rapid, precum și a motivului pentru care consumatorului îi este atât de greu să renunțe și să nu se mai reapuce de obiceiul de a fuma. Edwards susține că în ultimii ani s-au strâns suficiente dovezi pentru a demonstra că nicotina este , din toate punctele de vedere, un drog capabil să induca un sindrom de dependență. Autorul a descris câteva dintre aceste dovezi, astfel: (Edwards, 2006)
– doar aproximativ 5 % dintre cei care fumează pot renunța în orice moment la țigări; marea majoritate a fumătorilor ajung în scurt timp la o cantitate personală fixă, cuprinsă în general între douăzeci și teizeci de țigări pe zi și le vine foarte greu să reducă aceste cantități sau să renunțe.
– aproximativ 50% dintre cei care se lasă de fumat se reapucă în mai puțin de o săptămână, și în ciuda eforturilor repetate , doar jumătate din totalul fumătorilor reușesc să renunțe la acest obicei înaintea vârstei de șaizeci de ani.
– mulți fumători vor să-și fumeze prima țigară a zilei odată cu micul dejun sau înainte de a se da jos din pat; acest comportament seamănă cu filosofia “cui pe cui se scoate” a alcoolicului sau cu gestul nerăbdător de a apuca seringa al consumatorului de heroină.
– simptomele de sevraj apar atunci când nivelul acestui drog în sângele dependenților de nicotină scade pe parcursul nopții sau în cazul unei încercări de renunțare la acest viciu. Simptomele ating un maxim la aproximativ trei zile de la oprirea consumului și includ neliniștea, iritabilitatea, și o dorință puternică de a relua consumul. Simptomele continuă vreme de până la patru săptămâni după renunțarea la fumat, o perioadă mai lungă decat în cazul majorității drogurilor.
Substanța din tutun cu cel mai nociv efect asupra sănătății fumătorului este gudronul. Acesta conține o varietate de substanțe chimice cancerigene care, la fiecare inhalare, sunt pulverizate pe țesuturile ce căptușesc căile respiratorii. Modul de preparare și maturare al tutunului, temperatura înalta de ardere și contactul îndelungat cu aceste substanțe periculoase se combină pentru a face din țigări cel mai periculos mod de administrare a nicotinei. Gudronul nu este însa singurul produs toxic al combustiei tutunului: însăși nicotina prezintă anumite riscuri pentru sănătatea umana, în special pentru inimă și vasele de sânge, iar monoxidul de carbon inhalat are un potențial distructiv. (Edwards, 2006)
Un raport realizat în Suedia în mai 2005 numit “Stoparea fumatului în rândul adolescenților- ce putem face?” prezintă modul în care se dezvoltă dependența de nicotină, pornind de la consumul experimental, la consumul ocazional și ajungând la consumul zilnic. În acest proces, adolescenții parcurg cinci stadii. Aceste stadii sunt experimentate de orice fumător și sunt parcurse în general în timpul adolescenței:
1. Stadiul preparatoriu, în care sunt formate atitudinile și cunoștințele legate de tutun.
2. Stadiul de încercare inițială ce include primele 2-3 țigări fumate.
3. Stadiul experimental, caracterizat de consum neregulat de tutun în decursul unei perioade extinse de timp ( de exemplu fumatul doar la petreceri).
4. Stadiul fumatului regulat, ce poate include patternuri sporadice ale fumatului, în timpul weekend-ului sau în anumite părți ale zilei, dar fără semne ale adicției.
5. Stadiul dependenței de nicotină, include o nevoie internalizată și regulată de nicotina, ce se traduce printr-un consum regulat, de obicei zilnic. (Raport al “National Insitute of Public Heatlh ”, “Stoparea fumatului în rândul adolescenților- ce putem face?”,2005)
2.1.5. Canabinoidele
Canabinoidele sunt droguri cu efect perturbator asupra sistemului nervos central, facând parte din clasa drogurilor psihodisleptice. Planta din care sunt produse este cânepa. Cânepa (cannabis sativa) are plante femelă diferite de plante mascul și este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte țări. Planta femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o rășină dotată cu proprietăți fiziologice active. Substanța chimică din această plantă, ce este responsabilă pentru efectele drogului, a fost identificată a fi delta-9-tetrahidrocannabinolul, abreviat de obicei THC. (Porot A. Și Porot M., 1999)
Cannabisul se utilizează sub trei forme (Porot A. Și Porot M., 1999) :
a. .rășina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării;
b. cânepa ca atare este culeasă și uscată, tocată și amestecată apoi cu anumite sorturi de tutun. Ea poartă denumiri diferite: bhang și ganja (India), kif (Algeria, Maroc), marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă și analoagă cu bhang-ul. Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar hașișul este de două-trei ori mai puternic decât ganja.
c. hașiș lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală
Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii: drogurile de fumat sub formă de ierburi sau bastonașe transformate în pudră și amestecate în tutun, rulate apoi sub formă de țigări numite „joint”, droguri de băut și droguri de mâncat sub formă de dulciuri.
Beția cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze. Prima este faza de excitație euforică. La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzație de bunăstare fizică și morală, de mulțumire interioară, de fericire intimă și imposibil de definit. Această fericire profundă este expansivă și comunicativă. A doua fază este cea de exaltare senzorială și afectivă. Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepțiilor ce dă naștere unor halucinații. Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandrețe, la impulsivitate bruscă cu ieșiri agresive. În această fază noțiunile de timp și spațiu sunt profund perturbate, timpul se micșorează, distanțele se măresc. Faza extatică este de beatitudine liniștită, traversată uneori de viziuni. După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme. (Abraham și colaboratorii, 2004)
Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependență. În această fază pot surveni episoade acute cu accese de agitație delirantă, pusee anxioase și reacții criminale. Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferență, de atenuare a afectivității. Efectele de sevraj pot include agitație, insomnie, iritabilitate și anxietate. Intoxicația cronică impune dezintoxicare și izolare, dar recidivele sunt destul de frecvente.
Părerile actuale privind efectele nocive ale drogului și riscul dependenței sunt împărțite. Autorul Edwards îsi justifică punctul de vedere, susținând că argumentele lui sunt foarte bine documentate prin studii experimentale. Astfel, canabisul este cauza unor afecțiuni psihice, crește riscul apariției unor leziuni cerebrale subtile, poate cauza afecțiuni respiratorii, poate cauza cancer( fumul de canabis este cu aproximativ 50% mai încărcat cu substanțe cancerigene decât fumul de tutun), este o poartă de acces către alte droguri periculoase. (Edwards, 2006)
2.1.6. Cocaidele
Cocaidele sunt droguri cu efect stimulator asupra sistemului nervos central și fac parte din clasa psihoanalepticelor. Planta din care sunt produse este arborele numit Erythroxylon coca.
Frunzele de coca sunt utilizate de baștinașii din America de Sud ca stimulent ușor, conținând 0,5-1% cocaină. Mestecate, acestea suprimă senzația de foame și oboseală. Consumatorii indigeni din principalele zone unde se cultiva coca, Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia și Brazilia, apelau la această substanță pentru energia și rezistența necesare muncilor agricole dificile sau în cazul muncilor trudnice din minele de argint.
Cocaina este un stimulent puternic, un alcaloid extras din frunzele arbustului de coca. A fost extras pentru prima dată din frunze( sub formă de hidroclorură de cocaină) de un chimist german, Albert Niemann, în anul 1860. Cocaina oferă senzația subiectivă a creșterii performanțelor și forței fizice, precum și creșterea obiectivă a anduranței și a nivelului maxim de solicitare, până la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului. Sub acțiunea continuă a cocainei, nevoia de somn și de foame sunt neglijate, astfel încât individul poate renunța mai mult timp la aportul alimentar. Sentimentul de oboseală și epuizare dispare, dispoziția se ameliorează iar mobilizarea crește. Toate acestea pot fi însă susținute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizică și, insuficiența funcțională sunt consecințele utilizării pe timp îndelungat a substanței, pe lângă care apare dependența psihică severă, care la nicio substanță nu se instalează atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaină. Dependenții de cocaină prezintă alterări ale caracterului, tipice dependenței. Pot apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substanței cerebrale"), ce duc la demență. În stadiul final apare o dezintegrare fizică totală. (http://www.ana.gov.ro/rom/tipuridroguri.htm )
Crack-ul este o formă mai ieftina a cocainei, este cocaina cartierelor sărace din SUA. Baza de cocaină din care se produce crack-ul este amestecată cu praf de copt și apă, toate acestea fierbându-se opt minute. Prin această multiplicare a cocaine, care ar trebui să slăbească eficiența drogului, are loc tocmai amplificarea efectelor principale ale cocainei. Astfel, în cativa ani, crack a devenit un drog devastator al prezentului. (http://www.ana.gov.ro/rom/tipuridroguri.htm)
2.1.7. Opioidele
Clasa drogurilor psiholeptice este reprezentată de acele droguri care au un efect stimulator asupra sistemului nervos central. Din această categorie fac parte opiul și derivații săi.
Opiul se extrage din secreția capsulelor coapte a macului alb (Papaver somniferum). Această secreție, după ce este lăsată la uscat, se modelează sub formă de bulgări și se comercializează în această formă. Opiul conține aproximativ 40 de substanțe active diferite (numite alcaloide), cea mai importantă fiind morfina, ce reprezinta 10% din produsul brut. Originile acestei substanțe au fost descoperite de arheologi în secolul al XIX-lea, într-un sit neolitic din sudul Spaniei. Aceștia au găsit dovezi ale existenței unui popor ce așeza în morminte, alături de alte obiecte specifice, teci de mac. Originea acestor dovezi a fost situată în jurul anului 4200 î.Hr. Opiumul a fost folosit de-a lungul istoriei ca tratament pentru diferite boli, apoi în cadrul unor ritualuri, iar în cele din urmă ca sursă de plăcere (Edwards, 2006). Opiumul este în general fumat în pipe speciale și în cazuri mai rare ingerat sau injectat. Efectele dorite de consumatori, deși neplăcute pentru începători (greață, amețeli, dureri de cap), sunt excitare trecătoare, euforie, senzația de bine și indiferență. Aceste efecte durează 6–8 ore. Efectele nocive sunt amețeli, vărsături, cefalee, insomnie, probleme respiratorii precum și alte disfuncționalități organice putând genera decesul consumatorului în urma sincopei cardiace. Consumul de opiu generează toleranță, dependență psihică și fizică. (http://www.ana.gov.ro/rom/tipuridroguri.htm )
Morfina (etimologia cuvantului pleacă de la numele zeului roman al somnului, Morfeu) este compusul cel mai activ al opiului, fiind un alangezic puternic cu efect narcotic. Este utilizată frecvent în medicină, pentru calmarea durerilor insuportabile, în special în cazul bolnavilor incurabili. Pentru efectele sale, morfina a fost considerată timp de 100 de ani cel mai bun analgezic cunoscut de omenire. În multe lucrări de specialitate este numită “arhetipul drogurilor” , pornindu-se de la ideea că ea este substanța de referință pentru măsurarea puterii analgezice a celorlalte droguri. Morfina generează consumatorului o stare de bine, euforie, pasivitate și amorțeală iar ca efectele sale nocive sunt asemănătoare cu cele ale opiului, putând genera moartea prin stop respirator. Generează dependență psihică, fizică și toleranță. (Bercheșan și Pletea, 1998)
Heroina este, fară indoială, cel mai puternic alcaloid al opiului. Introdusă în medicină în anul 1898 de firma germana „Bayer”, heroina s-a făcut cunoscută de la început ca un analgezic puternic și un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor și tuberculoșilor, folosindu-se de asemenea pentru dezintoxicarea morfinomanilor. Fiind o substanță puternic toxicogenă, cu acțiune directă asupra sistemului nervos central, heroina nu se mai fabrică licit în nicio țară din lume, datorită interdicției Organizației Mondiale a Sănătății de a mai fi folosită. Cu toate acestea, ea domină piața ilicită a drogurilor din întreaga lume, fiind produsă în laboratoare clandestine (Bercheșan și Pletea, 1998). Provoacă aceleași efecte ca opiul și morfina, dar de o factură mult mai pronunțată, dependența fiind indusă foarte rapid. Pe termen lung se pot constata tulburări organice importante precum hemoragii, pneumonii infecțioase, septicemie, hepatită virală. Datorită folosirii în comun a seringilor între toxicomani, cel mai mare pericol pe care îl prezintă consumul de heroină este infectarea cu HIV. Sindromul de sevraj este de asemenea chinuitor pentru heroinoman, manifestându-se prin hipersecreție nazală, lacrimală, sudoripară, spasme și dureri musculare, crampe abdominale, diaree, deshidratare intensă și o puternică angoasă. Supradozarea sau folosirea unei doze de heroină de o puritate ridicată poate fi fatală consumatorului prin depresiune respiratorie marcantă, stare de șoc, comă.(http://www.ana.gov.ro/rom/tipuridroguri.htm )
2.1.8. Drogurile psihedelice
Cunoscute și sub denumirea de „droguri halucinogene”, în rândul psihedelicelor se înscriu, mai ales dietilemida acidului lisergic (LSD) , fencyclidina, psilocybina și unele amfetamine substituite la nucleul benzenic. (Ecstasy).
L.S.D. este ușor de sintetizat în mod aproape artizanal. Este un produs incolor, inodor și insipid care acționează chiar și în cantități de micrograme. Efectul dominant al intoxicației lisergice este halucinator. Experiența durează între șase și douăsprezece ore. Adepții acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieți și fete. (Richard și Senon, 2005).
Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt: dezinhibiția comunicării, modificări ale percepțiilor cu tulburări vizuale și auditive, modificări ale noțiunii de timp. Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor și halucinațiilor sale, dar spune că se simte detașat de sine. Subiectul recunoaște interlocutorul, răspunde adecvat întrebărilor. Nu sunt posibile acțiunile complexe, concentrarea atenției este dificilă. Noțiunile de timp și spațiu sunt perturbate: duratele și distanțele sunt apreciate greșit. Dispoziția este variabilă, ea trece de la euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate. Comportamentul este caracterizat de inerție și de lipsă de reacție. (Vintilă, 2004)
Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcționarea organismului. Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri stimulente. Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută și o energie crescută. Crește activitatea cardiacă, respiratorie și presiunea sanguină, senzațiile de oboseală și foame sunt diminuate. Pot apărea palpitații. Apar tulburări de vorbire, cu alternanță de vorbire precipitată, agitată și încetinită. Dozele mari pot duce chiar la colaps fizic. Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă și mâncare, nu o suplinesc. Amfetaminele produc inițial plăcere fizică, așa încât consumatorii doresc să repete consumul de drog. Consumul de amfetamine sporește încrederea în sine, ducând la ignorarea realității și a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală. Amfetaminele provoacă dependență, în lipsa consumului apar simptomele de sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacții anxioase. (Vintilă,2004)
Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau cafenii. Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire și experiență empatetică. Simțurile rămân clare, emoția este intensificată, gelozia și neîncrederea sunt înlocuite cu un sentiment al dragostei universale. Dezamăgitor, însă această primă experiență nu va mai fi trăită la fel de intens niciodată. Contrar unei opinii răspândite, MDMA nu este afrodisiac, dar permite înlăturarea inhibițiilor sociale, cu o creștere a sezualității și a nevoilor de contacte intelectuale și fizice, asociate cu o scădere a anxietății și a caracterului defensiv. După administrare mulți consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzației de oboseală și prin tulburări de memorie. Această fază produce o stare de epuizare și de depresie de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea efectelor (Richard și Senon, 2005).
2.1.9. De ce încep adolescenții să consume droguri
Creșterea accelerată a toxicomaniei în rândul tinerilor s-a încercat a fi explicată de numeroși sociologi și medici. Unii au explicat pătrunderea în circuitul infernal al toxicomaniei prin curiozitate, prin încercarea de a brava, de a afișa cunoștințe și experiențe proprii într-un domeniu așa-zis “la moda”. În alte cazuri tinerii iau o țigară de marijuana pentru că așa fac alții. Alții sunt atrași în mrejele narcomaniei sub influența unor dezamăgiri , a unor dificultăți pe care le întâmpina și cărora nu știu să le facă față. Dar aceste motivări nu pot oferi răspunsuri decât în cazuri individuale, neputând lămuri întreaga arie a fenomenului.
Explicații mai ample ale acestui fenomen sunt prezentate de către Dic Boboian in “Pașaport pentru infern” Deși cartea a fost editată acuma mai bine de 30 de ani, am considerat aceste explicații relevante și pentru societatea de astăzi. Astfel, autorul prezintă trei cauze majore care concură la formarea unui consumator de droguri: 1) piața care furnizează stupefiante; 2)mediul care favorizează sau cel puțin tolerează folosirea drogurilor; 3) o anumită predispoziție individuală față de viciu. Autorul subliniază că existența cumulativă a cel puțin doi dintre factorii enumerați mai sus generează nemijlocit narcomania juvenilă. (Boboian, 1970).
Articolele actuale ce abordează tema cauzelor care îi determină pe adolescenți să se drogheze descriu o varietate de astfel de cauze. În primul rând, adolescența este o perioadă caracterizată de nevoia de identificare, de a găsi și întelege pe sine și pe cei din jur. Este vârsta experiențelor personale, iar drogul are de multe ori forma unei astfel de experiențe. Un aspect deosebit în căutarea cauzelor consumului de droguri în rândul adolescenților este faptul că drogul începe să fie din ce în ce mai prezent în principalele grupuri în care se poate afla adolescentul la această vârstă: anturajul și școala. Este ceea ce determină formarea unui model biopsihosocial, care este dezvoltat de interacțiunea dintre factorii psihologici, de mediu și cei fiziologici. Astfel, schimbările datorate dependenței trebuie interpretate prin raportarea nivelului individual la contextul sociocultural în care are loc comportamentul.
În profilul psihologic al tânărului consumator domină trăsăturile nevrotice, dependența afectivă, intoleranța la frustrare, angoasele de separație, izolarea și dependența fizică, iritabilitatea și timiditatea. Soluția pe care adolescentul o găsește pentru rezolvarea acestor conflicte interioare este retragerea într-o lume construită, determinată și întreținută de drog. (Campbell, 2002)
2.2.Modele ale comportamentelor de risc, respectiv ale comportamentelor protective în ce privește abuzul și dependența de droguri
Factorii de risc ai dependențelor de droguri au fost descriși și clasificați de diverși autori. În lucrarea de față am propus clasificarea facută de Hawkins și colaboratorii(Hawkins et all, 1996 citati in Cicu ,2000). Astfel, factorii de risc în consumul și abuzul de droguri sunt grupați în două mari grupe: factori contextuali și factori individuali.
2.2.1. Factori de risc contextuali
Persoanele și grupurile există și se dezvoltă în contexte sociale marcate prin valori și structuri ale societătii. De exemplu, schimbări în normele culturale, în perceperea anumitor comportamente și schimbări ale aspectelor economice relaționate cu drogurile, au demonstrat a fi asociate cu schimbări în comportamentele de consum de droguri și în prevalența globală a consumului diferitelor substanțe psihoactive, inclusiv drogurile legale.
Principalii factori de risc contextuali sunt: (Cicu, 2000)
-Legile și normele sociale favorabile comportamentelor de consum și abuz.
O legislație foarte permisivă și favorabilă intereselor economice care mențin diferite afaceri relationate cu drogurile, împreuna cu o înalta toleranță socială cu privire la fiecare substanță sunt factori contextuali cheie favorabili consumului și abuzului de diferite substanțe psihoactive. În cazul drogurilor legale, de exemplu, este amplu demonstrat că o serie de măsuri cum sunt restrângerea numărului punctelor de vânzare și a orarelor de vânzare, creșterea prețurilor (prin legislație și impozite), legislația care limitează vârsta de vânzare și limitarea locurilor publice de consum, etc., au un efect important de limitare a consumului.
-Disponibilitatea
Este relaționată cu aspectele normative și legale, dar poate fi considerată și un factor independent. De exemplu, faptul că un drog este sau nu legal determină o mai mare sau mai mică disponibilitate și consum global. Gradul de disponibilitate (numărul și accesibilitatea punctelor de vânzare, eficiența mecanismelor de promovare și distribuție etc.) atât pentru drogurile legale cât și pentru cele ilegale, constituie un factor de risc independent, odata evidențiați alți posibili factori de confuzie, cum ar fi puterea de achiziție a indivizilor sau alte caracteristici individuale.
–Extrema deprivare socială
Rezultatele studiilor arată că anumiți indicatori de dezavantaj social, precum sărăcia, aglomerările umane și condițiile de viață proaste sunt asociate cu un risc crescut de comportamente antisociale. O lectura simplistă a acestor rezultate a condus la interpretarea că sărăcia este un factor per se pentru consumul de droguri. Fără îndoială, acest stereotip nu a fost confirmat prin cercetările centrate pe studii comparative între clasele sociale. În acelasi timp, diverse studii au demonstrat că educația superioară a părinților, un loc de munca bun al acestora sau o mai bună disponibilitate materială pentru cheltuieli personale se pot prezenta asociate cu un mai mare consum de alcool, tutun sau marihuana printre adolescenții ce provin din astfel de medii. În acest cadru, deprivarea socială se poate considera un factor de risc – pentru abuzul de droguri pe temen lung – în cazul în care exista sărăcie extremă și, se asociază cu alte tipuri de probleme personale și familiale.
– Dezorganizarea în mediul social imediat
Când o populație este înfruntată cu schimbări culturale bruște, se produce o sensibilă deteriorare a abilitaților familiei pentru a transmite valori prosociale copiilor și adolescenților. Această deteriorare a rolului socializator al contextului social apropiat (familie, cartier, rețele sociale de sprijin) pot conduce la probleme legate de abuzul de alcool.
2.2.2. Factori de risc individuali și interpersonali
Odată eliminați posibilii factori de confuzie, precum apertenența la un grup determinat sau o clasă socială și expunerea la norme sociale schimbătoare în timp, cercetările disponibile până acum au permis identificarea a diverși factori de risc de caracter individual.
Factorii de risc detaliați în continuare se evidențiază ca fiind asociați consumului și abuzului de droguri. (Cicu, 2000)
a. Factori fiziologici
Cunoștințele despre factorii de risc genetici sunt încă limitate, chiar dacă se dispune de evidențe provenite din studii (pe animale sau gemeni) cu privire la predispoziția ereditară la abuzul de anumite substanțe psihoactive (ex. alcool).
b. Factori psihologici
Unele studii semnalează existenta unei relații pozitive între anumite caracteristici psihologice și comportamentele de consum și abuz de droguri, de exemplu, căutarea de senzații noi, un prag scăzut în evitarea durerii – rănirii (capacitate scăzută de evitare), incapacitatea de a controla emoțiile, labilitate emoțională sau agresivitate și ostilitate. Fără îndoială, analizate împreună, evidențele disponibile cu privire la importanța acestor factori sunt încă contradictorii. Împotriva a ceea ce se credea inițial, nu s-au găsit asocieri pozitive între consumul de droguri și simptomatologia de anxietate, depresie sau stima de sine scăzută, în timp ce alte studii au adus evidențe asupra faptului că labilitatea emoțională pare a fi mai degrabă o consecință a abuzului de droguri decât o cauză.
c. Atitudini și comportamente familiale permisive cu privire la droguri
Consumul de droguri care se produce în familie influențează consumul de droguri de către copii și adolescenți. Modelarea exercitată de către părinți prin propriul lor consum influențează într-un mod important consumul de droguri de către copii. Această asociere pozitivă a fost în mod consistent observată atât pentru drogurile legale cât și pentru cele ilegale. Diverse studii indică relația pozitivă existentă între apartenența la unități familiale unde cel puțin unul dintre părinți este consumator de droguri și dezvoltarea pe termen lung a unor probleme de dependență de droguri.
d. Disfuncții educative ale familiei/ Stiluri parentale inconsistente
Diverse studii arată relația existentă între ineficacitatea sau inconsistența în dezvoltarea rolurilor părintești și a funcțiilor familiei în stabilirea de norme de comportament în familie și problemele de abuz de droguri, mai ales la copii care prezintă vreun tip de comportament dezadaptativ (tulburări de atenție, iritabilitate și agresivitate). Nu este clar, însă, că, în general un stil educativ permisiv, precum atitudini permisive cu privire la consumul de droguri de către copi, influențează în mod direct inițierea și menținerea ulterioară a consumului de droguri
e. Lipsa unor legături afective familiale
Absența părinților sau unor tutori capabili să ofere suport emoțional pozitiv copiilor lor, adică, absența unor legături afective puternice în mediul familial poate fi relaționat cu dezvoltarea unor comportamente de abuz de droguri pe termen lung.
f. Eșecul școlar
Randamentul școlar scăzut a fost identificat ca factor de predispoziție al frecvenței și intensității consumului de droguri. Pe de altă parte nu există nicio evidență că un coeficient intelectual scăzut ar fi un factor predictiv pentru abuzul de droguri.
g. Angajament scăzut față de școală
Diverse studii indică o relație inversă între abuzul de droguri și integrarea școlară și/sau existența expectativei de continuare a studiilor secundare.
h. Asocierea cu colegi care consumă droguri (anturajul)
Consumul de droguri de către grupul de egali este unul dintre factorii asociat cu consistența cea mai mare pentru consumul individual, fără îndoială însa, evidențe recente relevă că relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o relație biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități), și, în mod normal, intrarea în grupuri fără norme se produce înaintea inițierii consumului de droguri.
i. Atitudini favorabile consumului de droguri
S-a observat o relație pozitivă între debutul consumului de droguri și menținerea atitudinilor și credințelor pozitive cu privire la droguri. Rareori adolescenții încep să consume droguri fără a porni de la convingerea că beneficiile potențiale ale consumului sunt mai mari decât posibilele costuri.
j. Debutul timpuriu al consumului de droguri
Studiile epidemiologice au oferit informații suficiente pentru a demonstra că intensitatea și frecvența consumului și abuzului precum și dezvoltarea problemelor legate de dependență va fi mai mare cu cât vârsta de debut este mai mică.
2.2.3. Factori de protecție contextuali (Cicu, 2000)
a. Promovarea și întărirea abilităților sociale. Disponibilitatea unui mediu social de suport și întărirea abilităților copilului de a înfrunta succesivele provocări pe care le presupune integrarea socială (familia, sisteme de suport social exterior). Acesta trebuie să promoveze și să întărească abilității sociale în timpul copilăriei și adolescenței, prin întărirea valorilor pozitive.
b. Legătura cu instanțele prosociale. Existența unor legături emoționale puternice cu instanțele socializatoare, precum familia, școala, biserica sau alte instituții cu caracter social, și participarea activă la activitățile acestor instanțe sociale.
c. Valori prosociale. Menținerea unor valori prosociale din partea grupului de egali dar și aprecierea pozitivă a grupului de către părinți sau tutori.
2.2.4. Factori de protecție educativi (Cicu, 2000)
a. Randamentul școlar. Existența unui randament școlar satisfăcător cu aspirații și expectative rezonabile de a continua studiile.
b. O bună legătură cu școala. Existența unei legături afective pozitive cu școala și/sau cu profesorii.
2.2.5. Factori de protecție familiali (Cicu, 2000)
a. Legatura emoțională. Existența unor legături emoționale puternice între părinți/tutore și copii.
b. Participarea. Prezența părinților/tutorilor în viața copiilor: participarea importantă a acestora la activitățile copiilor.
c. Norme familiale consistente. Existenta unor norme familiale generale, clare și stabile.
d. Supervizare. Supervizarea părintească asupra vieții copiilor.
2.2.6. Factori de protecție individuali (Cicu, 2000)
a. Rezolvarea problemelor. Capacitatea individuală a copilului sau adolescentului de a rezolva probleme și sentimentul de autoeficiență.
b. Interiorizare normelor. Capacitatea individuală de a interioriza norme sociale cu privire la controlul consumului de droguri.
CAPITOLUL III
Diagnoza, prevenirea și intervenția asupra comportamentului deviant în adolescență
3.1. Comportamentul deviant-metode și tehnici de diagnosticare
Pentru a cunoaște personalitatea adolescenților trebuie desfășurată o activitate susținută și complexă cu scopul de a aduna date despre felul cum reacționează în diverse medii(familie, școală, grupuri de prieteni). De un real folos în cunoașterea personalității adolescentului sunt realizarea de interviuri și utilizarea unor metode specifice de investigare care oferă un bun prilej de cunoaștere a profilului moral al acestuia. Activitatea de cunoaștere a personalității adolescentului reprezintă o condiție fundamentală a organizării și desfășurării la standarde superioare a procesului de educație, o componentă importantă al procesului de consiliere și orientare în școală, dar și de descoperire a comportamentului deviant.
Cunoașterea personalității adolescentului nu este un proces care se realizează ușor și necesită o perioadă îndelungată de timp. În derularea lui, se parcurg etape ierarhice, diverse situații, observarea permanentă evoluției individului, a atitudinilor sale. În context normal sau provocat. Astfel, se realizează o viziune de ansamblu asupra dezvoltării aptitudinilor, capacităților și performanțelor tinerilor în timpul școlarizării.
De subliniat faptul că, la activitatea de cunoaștere a elevilor trebuie să participe toate cadrele didactice. În cadrul diferitelor activități desfășurate cu elevii atât în școală cat și în afara ei, fiecărui profesor i se oferă posibilitatea de a strânge informații cu privire la: modul în care își însușesc cunoștințele, posibilitățile intelectuale, interesul și aptitudinile pentru anumite discipline de învațământ, aspirațiile, preferințele și dorințele elevilor, atitudinea față de munca școlară și față de profesia viitoare, posibilitățile de dezvoltare în domeniul respectiv. Toate aceste informații vor fi aduse la cunoștința diriginților care le vor utiliza la completarea fisei de caracterizare.
Profesorul, dirigintele și consilierul pot utiliza o paletă largă de metode și tehnici de cunoaștere psihologică a elevilor, care pot fi clasificate țn doua grupe principale: metode de cunoaștere a individualității elevilor și metode de investigare a grupurilor școlare.
Cap IV. Prezentarea cercetarii
1.Problematica abordata si scopul lucrarii
Problematica abordata in aceasta lucrare este comportamentul de risc pe care le adopta elevii din ciclul de invatamant liceal.
Obiectivul lucrarii are in vedere aspece generale despre comportamentele de risc precum consumul de alcool, de droguri la care elevul poate fii „expus„ in liceu.
Scopul acestei lucrari este evaluarea prezenta factorilor de risc pentru dezvoltarea unor adictii la liceenii cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani.
Prin aceasta cercetare as dori dori sa aflu care sunt comportamentele de risc. Tot aici as dori sa precizez in ce directie sa se intervina din perspective asistentei sociale pentru scaderea si eliminarea acestor riscuri.
2. Localizare, repere organizationale si de management
Cercetarea o voi desfasura in cadrul Liceului Pedagogic „Gheorghe Sincai„ din Zalau. An ales sa imi desfasor practica la acest aici deoarece esti liceul un am studiat.
3. Obiective specifice
Determinarea perceptiei liceenilor asupra consumatorilor de droguri.
Informarea tinerilor cu privire la riscurile la care se supun prin consumarea de droguri.
Motivele pentru care ajung tinerii sa adopte aceste comportamente.
4. Populatia studiata
Populatia care va fi studiata in cadrul acestei teme sunt 33 de elevii ai clasei a XI-a , din cadrul liceului Gheorghe Sincai.
5. Metode, instrumente si tehnici de cercetare utilizate.
Ca si metoda de culegere a datelor am ales metoda cantitativa, iar ca instrument am ales sa folosesc chestionarul.
4.1 Prezentarea datelor obtinuțe cu privire la gradul de informare al elevilor asupra drogurilor
Grafic 1. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Ce sunt drogurile?”
Tabel 1. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Ce sunt drogurile?”
Din Tabelul 1 se poate observa că din totalul de 33 de elevi 18 consideră drogurile ca fiind niște substante periculoase.
Grafic 2. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Tutunul este un drog?”
Tabel 2. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Tutunul este un drog?”
Din Graficul 2 și Tabelul 2 se observă că majoritatea elevilor din sunt conștienți că tutunul este un drog.
Grafic 3. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Alcoolul este un drog?”
La fel si din acest tabel ne putem da seama ca marea majoritate a elevilor chestionati stiu ca alcool este un drog.
Grafic 4. Răspunsurile elevilor la întrebarea “O țigară de marijuana conține mai mulți agenți producători de cancer decât o țigară de tutun?”
Tabel 4. Răspunsurile elevilor la întrebarea “O țigară de marijuana conține mai mulți agenți producători de cancer decât o țigară de tutun?”
Un procent de 65.10% din elevi a stiut raspunsul corect la această intrebare și anume ca o tigară de marijuana conține mai mulți agenți provocatori de cancer de o țigară normală.
Grafic 5. Cauzele invocate de elevi în consumul de droguri al tinerilor
Tabel 5. Cauzele invocate de elevi în consumul de droguri al tinerilor
Cei mai mulți dintre consideră că principala cauză pentru care tinerii recurg la consumul de droguri este existența în viața lor a diferitelor probleme. Pe locul al doilea în topul cauzelor invocate de către elevi se află influența anturajului.
Grafic 6. Gradul de informare al elevilor asupra drogurile
Tabel 6. Gradul de informare al elevilor asupra drogurile
4.2 Prezentarea datelor obținute cu privire la atitudinile elevilor față de droguri
Părerea elevilor vis-a-vis de consumatorii de droguri
Tabel 8. Părerea elevilor vis-a-vis de consumatorii de droguri
Atunci când au fost întrebați care este părerea lor față de consumatorii de droguri, cel mai frecvent răspuns al elevilor a fost “iși pun sănătatea în pericol”.
Grafic 8. Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta
Tabel 8. Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta
Aproape jumătate din elevii sunt total de acord cu ideea că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.
Grafic 9. Procentele elevilor fumători și nefumători în funcție de atitudinile lor față de fumat
Tabel 9. Procentele de elevi fumători și nefumători în funcție de atitudinile lor față de fumat
Grafic 10. Gradul în care elevii consideră că drogurile pot influența negativ performanța școlară
Tabel 10. Gradul în care elevii consideră că drogurile pot influența negativ performanța școlară
Graficul 10 și Tabelul 10 arată că aproape toți elevii chestionați sunt conștienți de faptul că drogurile pot influența performanța școlară.
4.3 Prezentarea datelor obținute cu privire la comportamentul elevilor față de droguri
Grafic 11. Consumul de droguri ilicite în rândul elevilor
Tabel 11. Consumul de droguri ilicite în rândul elevilor
Se pare că elevii din cadrul liceului pedagogic Gheorghe Șincai din Zalău nu prea au avut contact cu drogurile decat intr-un procent foarte scăzut de 6,3%.
Grafic 12. Consumul de marijuana sau hașiș în rândul elevilor
Tabel 12. Consumul de marijuana sau hașiș în rândul elevilor
Din totalul de 33 de elevi chestionați se pare ca doar 2,3 elevi au consumat consumat macar odata marijuana sau hașiș.
Grafic 13. Frecvența consumului de alcool.
Tabel 13. Frecvența consumului de alcool
4.4 Concluzii parțiale
Metoda anchetei sociale, și instrumentul de cercetare -chestionarul, au reprezentat un punct important în strângerea de date privind cunoștințele legate de consumul de droguri și posibilitatea evaluării atitudinilor și comportamentelor actuale față de consumul de droguri.
Rezultatele cercetării au demonstrat că elevii Liceului Pedagogic Gheorghe Șincai se consideră mai puțin informați asupra problematicii legată de drogurilor. În ceea ce privește cauzele consumului de droguri, elevii consideră diferitele probleme și influența anturajului ca fiind principalii factori care pot determina pe cineva să consume droguri. Părerile elevilor despre consumatorii de droguri sunt în general legate de faptul că acestia își pun sănătatea în pericol sau că sunt persoane lipsite de ambiție. În ce privește atitudinile elevilor față de fumat, în cadrul prezentării rezultatelor cercetării am demonstrat că atitudinile pozitive față de fumat pot influența consumul de tutun al elevilor.
Cap V. Prezentarea și interpretarea rezultatelor intervenției psihosociale
5.1. Prima întalnire cu elevii claselor selectate din cadrul Liceului Pedagogic Gheorghe Șincai
În prima întalnire cu elevii claselor selectate am desfășurat un grup de discuții împreuna cu elevii claselor XI C si XI B, a unor teme legate de: terminologia drogurilor, insistând pe principalele tipuri de droguri; cauzele consumului; problema dependenței și urmările acesteia asupra stilului de viata al adolescenților
În Tabelul 14 am prezentat modul de organizare al orei, pe care l-am folosit la ambele clase
Tabel 17. Organizarea primei de grup
Întalnirea cu clasa a XI-a C
La prima întalnire am fost condus de către diriginte la clasă. Acesta a fost de acord să mă lase singur cu elevii, după ce i-am explicat că aceștia devin mai deschiși și mai comunicativi in absența unui cadru didactic și că intervenția mea numai în felul acesta poate să fie eficientă. Apoi m-am prezentat în fața elevilor și le-am explicat care este scopul întâlnirii noastre. Le-am spus că vor participa la două ore de consiliere în cadrul cărora vor fi informați cu privire la riscurile consumului de droguri.
Le-am prezentat apoi temele despre care vom vorbi în această oră, și anume: definirea drogurilor, principalele tipuri de droguri, cauzele începerii consumului de droguri, problematica dependenței de droguri și urmările acesteia.
Obiectivul 1. Crearea unei atmosfere relaxante
Pentru realizarea acestui obiectiv am încercat să îi fac pe elevi să se simtă în largul lor în prezența mea. Astfel i-am rugat să îmi spună pe nume, nicidecum să mi se adreseze cu “domnul profesoar” sau alte apelative de acest gen. Având în vedere diferența nu prea mare de vârstă dintre mine și ei, s-au obișnuit repede să mi se adreseze cu “Tonny”, reușind în acest fel să creez o comunicare eficientă, bazată pe egalitate și nu pe relația inferioritate-superioritate. Astfel, elevii au reușit să scape de inhibiții, atitudinea lor contribuind la crearea unei atmosfere relaxante ce s-a instalat rapid.
Obiectivul 2. Facilitarea comunicării și captarea atenției
Pentru a mă asigura că în cadrul acestui grup comunicarea va fi una eficientă, le-am prezentat elevilor niște reguli pe care i-am rugat să încerce să le respecte: să nu întrerupă pe nimeni; fiecare are dreptul de a-și exprima părerea; fiecare părere trebuie respectată; fiecare idee trebuie ascultată.
Atenția din partea elevilor am reușit s-o captez prin mai multe mijloace. În primul rând, pe tot parcursul orei, am pus întrebari elevilor, stimulându-i să răspundă cum simt ei, explicându-le că nu există răspuns corect sau greșit, există doar idei diferite. De asemenea, pentru discutarea temei legate de tipurile de droguri, am folosit tehnica brainstormingului.
Obiectivul 3. Oferirea de informații complete și corecte
După ce am simțit că atmosfera este potrivită pentru discutarea temelor, i-am invitat pe elevi să începem să discutăm despre temele pe care le-am menționat anterior. Astfel, i-am întrebat ce sunt drogurile din punctul lor de vedere. Răspunsurile lor au inclus formulări precum “substanțe periculoase”, “substanțe halucinogene”, “niște chestii care te fac să nu mai știi de tine”. După ce m-am asigurat că fiecare elev care a vrut să-și spună părerea , le-am propus să construim o definiție cât mai cuprinzătoare asupra drogurilor. Am convenit asupra definiției următoare: “drogurile sunt substanțe care odată consumate, produc anumite reacții fizice și psihice în organism și pot crea dependența”. Am deschis apoi discuția legată de tutun și alcool, întrebându-i dacă consideră aceste două substanțe ca fiind droguri. I-am rugat să se găndească la definiția drogurilor și să decidă dacă alcoolul și tutunul se încadrează în această definiție.
Elevii au realizat că într-adevăr, conform definiției, și alcoolul și tutunul sunt droguri, însă mi-au spus că nu este ilegal nici să fumezi nici să bei alcool, dar să consumi alte droguri este ilegal.
De aici am decis să încep discuția despre tipurile de droguri. Folosind tehnica brainstormingului, i-am invitat să scrie pe o foaie de hârtie toate tipurile de droguri pe care le cunosc. Listele lor au fost destul de sărace, incluzând în general droguri precum tutun, alcool, cocaina, marijuana, heroina. I-am intrebat apoi dacă au auzit și de alte droguri, pe care le-am enumerat. Raspunsurile lor au fost în general negative.
Următoarea temă a fost legată de clasificarea drogurilor. După cum au argumentat și ei, drogurile pot fi clasificate în droguri legale și droguri ilegale. Le-am prezentat și alte clasificări ale drogurilor, insistând pe cea în funcție de efectul lor la nivelul sistemului nervos central: droguri cu efect depresor, droguri cu efect perturbator, droguri cu efect stimulator. Pe cât posibil, am încercat să explic pe înțelesul lor ce înseamnă aceste cuvinte, dându-le exemple de droguri din cele de care ei au auzit, pentru a exemplifica fiecare categorie de droguri, dar și alte droguri despre care ei nu auziseră.
În continuare i-am rugat pe elevi să-mi spună care cred ei că sunt cauzele care îi pot determina pe tineri să consume droguri. Dintre raspunsurile lor, cele mai frecvente au fost: “curiozitatea”, “problemele”, “influența prietenilor”, “dorința de a atrage atenția”.În cadrul acestei discuții am încercat să-i aduc pe elevi la concluzia că aceste motive nu sunt destul de întemeiate pentru a determina pe cineva să facă ceva ce știe că îi face rău, adică să consume droguri.
O ultimă temă atinsă în cadrul acestei întalniri a fost legată de problema dependenței. Am încercat să le clarific elevilor termeni precum : dependența fizică și psihică, toleranța, abstinența, sindromul de sevraj.
În încheiere am făcut o scurtă recapitulare împreuna cu elevii, referitoare la temele discutate în această întalnire. Apoi am stabilit data și ora următoarei întâlniri, menționându-le temele pe care le vom discuta atunci: efectele negative ale consumului de droguri, modalitațile de evitare a consumului. Mi-am luat “la revedere” și le-am mulțumit pentru participarea activă la acest grup educativ.
Întalnirea cu clasa a XI-a B
Diriginta acestei clase a fost reticentă cu privire la propunerea mea de a ramâne singur cu elevii, motivul ei fiind faptul că elevii sunt extrem de indisciplinați și că nu-i voi putea ține sub control singur. Am rugat-o să îmi dea, totuși, șansa să încerc singur, explicându-i cât de important este acest lucru pentru modul în care elevii vor comunica și se vor simți. A fost de acord până la urmă, prin urmare am intrat singur la clasă. M-am prezentat, apoi le-am explicat și lor care este scopul întâlnirii noastre, acela de a-i informa cu privire la riscurile pe care consumul de droguri le presupune. Le-am prezentat apoi temele pe care urmează să le discutăm.
Obiectivul 1. Crearea unei atmosfere relaxante
Deoarece atmosfera în această clasă era, într-adevăr, una de agitație, în care toți povesteau deodată despre lucruri din afara subiectului întâlnirii noastre, a trebuit să creez o atmosferă caldă, în care să ne putem desfășura activitatea în mod optim. Am încercat să mă apropii de elevi rugându-i să mi se adreseze pe nume, în felul acesta facându-i să mă considere de partea lor, nu de partea cadrelor didactice.
Obiectivul 2. Facilitarea comunicării și captarea atenției
Pentru acest obiectiv am prezentat, la fel ca și la clasa cealaltă, regulile grupului legate de respectarea ideilor celorlalți.
Atenția am captat-o și elevilor acestei clase prin aceleași tehnici, de punere a întrebărilor și brainstorming.
Obiectivul 3. Oferirea de informații corecte și complete
După ce atmosfera s-a detensionat și elevii au inceput să mă asculte, am început discutarea pe rând a temelor propuse. Am început cu definirea drogurilor. Și în cazul acestor elevi răspunsurile s-au limitat la enunțuri precum “substanțe halucinogene”, “chestii care îți fac rău”. Am considerat necesară elaborarea unei definiții mai cuprinzătoare : “ drogurile sunt substanțe care odată consumate produc anumite reacții fizice și psihice la nivelul organismului și pot crea dependență”.
Trecând la următoarea temă, cea legată de tipurile de droguri, am recurs la aceeași tehnică folosită și la clasa a XI-a C, brainstormingul. Listele elevilor au fost puțin mai bogate decât cele ale elevilor din clasa a X-a C, însa tot au rămas droguri despre care ei nu auziseră niciodată, de exemplu LSD sau “ciupercile magice”. În continuare am prezentat clasificările drogurilor , încadrând fiecare drog amintit anterior într-o categorie, astfel încat elevii să înteleagă mai bine la ce se referă categorizarea.
Cauzele pe care elevii acestei clase le consideră relevante pentru ca cineva să înceapa să consume droguri au fost enunțate în formulări precum : “ au prea mulți bani”, “vor să pară șmecheri”, “lipsa educației din partea părinților”. În urma acestei discutii elevii au concluzionat că pentru ei nici una dintre cauzele acestea ( și altele, pe care le-am amintit eu) nu i-ar putea determina să recurgă la droguri.
Ultima temă, cea legată de dependența de droguri, a cuprins explicarea unor termeni strâns legați de dependența, și anume dependența fizică și psihică, sevraj, toleranță, abstinență. Deși elevii auziseră de toți acești termeni, nu știau exact ce semnificație au, de aceea am încercat să le explic cât mai clar ce înseamnă fiecare dintre acei termeni.
În încheiere am făcut recapitulare, apoi am stabilit data și ora următoarei întâlniri. Le-am multumit pentru participarea activă și pentru atenția pe care mi-au acordat-o, apoi mi-am luat la revedere.
5.2. A doua întalnire de grup.
Cea de-a doua întalnire a constat într-o dezbatere pe tema consecințelor și efectelor negative ale consumului de droguri, precum și modalitățile de evitare a consumului. În tabelul 15 am prezentat modul de organizare al orei, valabil pentru toate cele trei clase selectate.
Tabel 15. Organizarea celei de-a doua întâlniri cu elevii
Întalnirea cu clasa a XI-a C
Obiectivul 1. Crearea unei atmosfere relaxante
În ceea ce privește atmosfera relaxanta, la această oră nu am avut multe de făcut, elevii fiind foarte liniștiți și pregătiti să începem dezbaterea.
Obiectivul 2. Facilitarea comunicării și captarea atenției
Comunicarea eficientă a fost susținută și în cadrul acestei ore de regulile grupului, pe care le-am enunțat cu ocazia începerii fiecărei dezbateri, rugând elevii să încerce să le respecte. (să nu întrerupă pe nimeni; fiecare are dreptul de a-și exprima părerea; fiecare părere trebuie respectată; fiecare idee trebuie ascultată).
La fel ca și în prima oră de consiliere, și la această întâlnire am folosit tehnica punerii de întrebari pentru a capta interesul elevilor față de temele discutate. Am folosit, de asemenea, un exercițiu interactiv.
Obiectivul 3. Oferirea de informații corecte și complete
Prima temă discutată cu elevii a fost legată de consecințele și efectele negative ale consumului de droguri. Deoarece unii elevii ai acestei clase consumau tutun sau alcool, am început cu efectele negative ale acestor două droguri. Pentru început i-am intrebat care sunt efectele pe care ei le cunosc. În ceea ce privește efectele fumatului, aceștia cunoșteau în general efectele care sunt scrise pe pachetele de țigari, și anume: “fumatul poate să ucidă”, “fumatul poate produce cancer”, “fumatul în timpul sarcinii poate dăuna copilului”. Le-am prezentat apoi și alte efecte și consecințe ale consumului de tutun, de care ei nu erau conștienți. În ceea ce privește efectele negative ale alcoolul, cunoștințele elevilor erau extrem de reduse. De aceea le-am prezentat elevilor numeroasele consecințe ale consumului de alcool, ajungând și la discuția despre alcoolism, modul în care percep ei alcoolicii și modalitățile de recuperare ale acestei boli. În continuare am luat pe rând câteva dintre drogurile cele mai importante, explicând efectele fiecăruia asupra organismului.
Următoarea temă a fost legată de modalitățile de evitare a consumului. Pentru a face elevii să înțeleagă cât mai bine cum pot evita consumul, am folosit un exercițiu interactiv, și anume am impărțit elevilor niște broșuri, în care am enumerat câteva sfaturi practice prin care ei pot evita consumul, și anume:
1. Spune care e motivul pentru care nu vrei să incerci (“drogurile sunt periculoase”, “nu vreau să consum o substanță care îmi va face rău cu siguranță“).
2. Spune care pot fi consecințele (exemplu: “dacă află părinții mei voi avea probleme” ).
3. Sugerează ceva ce poate fi făcut în schimb, o alternativă.
4. Dacă prietenul tău, totusi, insistă, încearcă să pleci, însa lasă-i ușa deschisă pentru cazul în care se va răzgândi și el.
5. Încearcă să te asociezi cu tineri care nu consumă droguri.
6. Evită situațiile în care ți s-ar putea oferi droguri.
Obiectivul 4. Fixarea noilor achizții informaționale și atitudinale
După ce am terminat de discutat sfaturile practice, am făcut o recapitulare a lucrurilor discutate atât în prima intalnire de grup, cât și în această a doua oră, reușind în acest fel să fixez noile informații și atitudini achiziționate de către elevi.
În discursul de incheiere le-am spus elevilor că speranța mea este că aceste două ore i-a ajutat să înțeleagă mai bine ce sunt drogurile, și mai ales care sunt efectele lor negative. I-am rugat ca atunci când o să se confrunte cu drogurile să se gandească la lucrurile învățate în cadrul acestui grup educativ, lucruri care sper ca îi vor ajuta să facă cea mai buna alegere, bazată pe informații corecte.
Întalnirea cu clasa a XI-a B
Obiectivul 1. Crearea unei atmosfere relaxante
Din nou, la această clasă, timpul în care am reusit să creez o atmosferă propice discuțiilor ce aveau să urmeze, s-a prelungit din cauza agitației și neliniștii care predominau. Le-am spus că e mai bine să așteptăm două minute până când se liniștesc, după care îi invit să începem să discutăm despre efectele negative ale drogurilor. În mai puțin de două minute elevii s-au liniștit și mi-au spus că sunt pregatiți să începem.
Obiectivul 2. Facilitarea comunicării și captarea atenției
Înainte să începem să discutăm temele propuse, am enunțat din nou regulile acestui grup educativ, explicându-le imporțanta lor în eficiența comunicării din cadrul grupului.
Atenția le-am captat-o și în această oră prin punerea de întrebări care le-au stârnit curiozitatea. De asemenea, am folosit broșura cu sfaturile practice de evitare a consumului de droguri, care le-a trezit interes elevilor.
Obiectivul 3. Oferirea de informații corecte și complete
La fel ca și în cazul clasei a XI-a C, am început discuția legată de efectele negative ale drogurilor, începând cu efectele tutunului și alcoolului și continuând cu efectele altor droguri mai periculoase, precum canabisul, cocaina, heroina, ecstasy, LSD.
Am desfășurat apoi exercițiul legat de modalitățile de evitare a consumului. După ce le-am împărțit broșurile și am discutat sfaturile enumerate în broșură, am invitat elevii să completăm împreună lista cu alte sfaturi pe care ei le consideră folositoare.
Obiectivul 4 : Fixarea noilor achiziții inforționale și atitudinale
Pentru a fixa noile achiziții informaționale și atitudinale , am făcut o recapitulare a lucrurilor discutate în prima și această a doua oră a grupului educativ. Elevii și-au amintit multe dintre lucrurile discutate în prima oră –definiția drogurilor, diferitele clasificări, și am observat că au internalizat destul de bine și modalitățile de evitare a drogurilor.
În încheiere le-am spus și lor că aceste informații vor reprezenta baza unei alegeri corecte în ceea ce privește consumul lor de droguri. I-am rugat ca atunci când vor avea în față un drog să se gândească la efectele lui negative, despre care am discutat in aceste două ore, și doar apoi să decidă dacă merită sau nu să îl consume.
5.3. Concluzii parțiale
Obiectivele propuse la începutul intervenției au fost atinse cu succes în cadrul acestor 4 ore de consiliere cu elevii. De aceea consider că intervenția mea a fost eficientă. Informațiile transmise elevilor îi vor determina ca pe viitor să facă o alegere bazată pe o informare corectă și cuprinzătoare în ceea ce privește consumul de droguri. Noile deprinderi atitudinale pe care le-au achiziționat în cadrul acestor întalniri vor putea constitui în viitor niște arme pe care le vor folosi pentru a ține drogurile departe de ei.
Eficiența grupului a fost adeverită de interesul crescut al elevilor față de temele discutate la grup. La fiecare dintre aceste 4 întalniri mi s-au pus multe întrebări care au demonstrat o adevarată implicare din partea elevilor în activitatea grupului.
Cap.VI Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării din etapa de evaluare finală
6.1. Prezentarea rezultatelor cu privire la cunoștintele elevilor despre droguri
Graficul 14 Gradul de informare al elevilor înainte și după implementarea proiectului de intervenție
Tabel 16. Gradul de informare al elevilor înainte și după implementarea proiectului de intervenție
6.2. Prezentarea rezultatelor cu privire la atitudinile elevilor față de droguri
Grafic 15. Părerile elevilor despre consumatorii de droguri, înainte și după intervenție
Tabel 17. Părerile elevilor despre consumatorii de droguri, înainte și după intervenție
Luând în considerare părerile elevilor despre persoanele care consumă droguri, se observă niște diferențe interesante între momentul dinaintea implementării intervenției și cel de după. Astfel, înainte de intervenție, varianta aleasa de cei mai mulți dintre elevi a fost “sunt lipsiți de ambiție”(48%), iar după intervenție răspunsurile cel mai des date au fost “iși pun sănătatea în pericol”(45%) sau “au nevoie de ajutor”(45%).
Grafic 16. Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta, înainte și după intervenție
Tabel 19. Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta, înainte și după intervenție
Grafic 20
Gradu 17 în care elevii consideră consumul de droguri ceva distractiv, înainte și după intervenție
Tabel 20. Gradul în care elevii consideră consumul de droguri ceva distractiv, înainte și după intervenție
6.3. Prezentarea rezultatelor cu privire la comportamentele elevilor față de droguri
Grafic 18. Frecvența fumatului în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte și după intervenție
Tabel 21. Frecvența fumatului în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte și după intervenție
Grafic 19. Frecvența consumului de alcool în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte și după implementarea proiectului de intervenție psihosocială
Tabel 22. Frecvența consumului de alcool în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte și după implementarea proiectului de intervenție psihosocială
La fel ca și în cazul consumului de tutun, în ce privește consumul de alcool, intervenția nu a produs schimbări semnificative nici în sensul scăderii frecvenței consumului nici în sensul creșterii frecvenței consumului.
6.4. Concluzii parțiale
Strângerea datelor cu privire la schimbările intervenite în cunoștințele, atitudinile și comportamentele elevilor de după intervenție s-a realizat prin metoda anchetei sociale și instrumentul chestionarul. Rezultatele obținute indică eficiența intervenției. În ce privește cunoștințele elevilor despre droguri, în urma intervenției, aceștia consideră ca sunt mult mai bine informati decât inainte. Atitudinile elevilor față de droguri sunt în general schimbate. De exemplu, în urma intervenției, s-a observat creșterea semnificativă a numărului de elevi care nu mai consideră fumatul ca ceva distractiv. Din punctul de vedere al comportamentelor elevilor față de droguri, în urma intervenției nu s-au produs schimbari semnificative nici în ce privește consumul de tutun nici în ce privește consumul de alcool.
Cap VII. Concluzii și recomandări de ordin aplicativ
Concluzii
Drogurile reprezintă o adevarată problemă socială în societatea noastră. Expresia “problema drogurilor” le poate sugera necunoscătorilor că drogurile au la bază un singur aspect problematic, o singură caracteristică ce trebuie vizată. Din păcate, însă, problema drogurilor este extrem de multiplă și de variabilă în modurile de manifestare , poate într-o măsură mai mare decât orice altă problemă socială cu care am putea fi confruntați.
Este cunoscut faptul că România se confruntă cu o creștere semnificativă a consumatorilor de droguri. Cu toate acestea, însa, în prezent nu există o imagine clară asupra fenomenului drogurilor și nici asupra tendințelor de evoluție, situație ce creează dificultăți serioase în aplicarea celor mai potrivite metodologii de tratament și, de asemenea, a unor programe de prevenție eficiente.
Privind situatia consumului de droguri în licee, municipiul Zalau se confruntă cu probleme mai puțin grave decât alte zone ale țării, exemplul cel mai reprezentativ fiind Bucureștiul. Aici se constată faptul că din ce în ce mai mulți dealeri de stupefiante aleg să își plaseze praful morții în preajma liceelor. Liceele din Zalau nu se confruntă în prezent cu problema drogurilor cele mai periculoase, fumatul și consumul de băuturi alcoolice fiind principalele probleme în ce privește consumul de droguri și nu trebuiesc ignorate.
În ce privește măsurile de prevenție a consumului de droguri, adolescenții municipiului Zalau nu sunt supuși unor astfel de programe.
Recomandări de ordin aplicativ
Statisticile referitoare la consumul de droguri licite și ilicite în rândul elevilor din municipiul Zalau lipsesc cu desăvârșire. Asta din cauză că în această zonă problema drogurilor periculoase, ilicite, este sub control. Ar trebui însă făcute cercetări pe problema consumului de droguri legale, alcool și tutun, pentru a dobândi informații cât mai exacte despre numărul subiecților consumatori. În plus, acest fenomen, al consumului, este în continuă extindere, și doar informații clare și cât mai cuprinzătoare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenție eficiente.
Chiar dacă elevii liceelor din Zalău nu se confruntă cu problema drogurilor cele mai periculoase, necesitatea prevenirii consumului de astfel de droguri este mare.
Chiar dacă rezultatele prezentate în cadrul acestei lucrări arată asocieri relevante între anumiți factori de risc și consumul de droguri, nevoia de a dezvolta noi factori explicativi pentru consumul de droguri în rândul tinerilor este mare. Ar trebui avută în vedere și identificarea unor factori protectivi , care ar putea îmbunătăți întelegerea noastră asupra fenomenului consumului de droguri în rândul adolescenților, factori ce ar putea reprezenta un ghid pentru programele de prevenție.
Bibliografie
Bibliografie:
Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăușu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice și psihosociale, Timișoara: Editura Mirton
Băban A. (2003). Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj Napoca : Psychological network
Băican, E. (2007). Note de curs ”Prevenție și recuperare a persoanelor dependente de alcool și alte droguri”, Cluj Napoca
Bercheșan V., Pletea C., (1998). Drogurile și traficanții de droguri, București: Ed. Paralela 45
Boboian, D. (1970). Pașaport pentru infern, București: Ed. Politică
Campbell, R. (2002). Copiii noștri și drogurile, București: Ed. Curtea Veche
Cicu, G., (2000)Factori de risc și de protecție în consumul și abuzul de droguri , accesat în data de 5.06.2014 la adresa http://www.ana.gov.ro/rom/studii2.htm
Cornuțiu, G. (1994). Patologia alcoolică psihiatrică, Oradea: Ed. “Mihai Eminescu”
Drăgan J. (2000). Dicționar de droguri, București: Editura Național
Edwards, Griffith (2006). Drogurile – o tentație ucigașă, Pitești: Ed. Paralela 45
Ferreol, G. (2000). Adolescenții și toxicomania, Iași: Ed. Polirom
Porot A. , Porot M. (1999). Toxicomaniile, București: Editura Științifică
Rădulescu, R. M. (1999). Devianță, criminalitate și patologie socială, București: Ed. Lumina Lex
Richard D. , Senon J.-L. (2005). Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, București: Editura Științelor Medicale
Țurlea, S. (1991). Bomba drogurilor, București: Ed. Humanitas
Vintilă M. (2004).Igienă și sănătate mentală , Timișoara
ANEXE
Anexa 1
Chestionar
Prin acest chestionar doresc să aflu care sunt cunoștințele, atitudinile și comportamentele fata de droguri.Te asigur că răspunsurile pe care le voi obține nu vor fi comunicate nimănui in această formă.Mă interesează doar numărarea persoanelor care au o părere sau alta.
I. Cunoștințe:
1.În opinia ta, consumul de droguri este o problemă importantă în mediul tău de viață?
Da Nu
2.Ce crezi că sunt drogurile?
……………………………………………………………………………………………………………………
3.Cât de bine crezi că ești informat în ceea ce privește drogurile?
Foarte bine
Destul de bine
Mai puțin bine
Deloc
4.Ai auzit vreodată de substanțele următoare?
Hașiș Da Nu
Marijuana Da Nu
Heroină Da Nu
Morfină Da Nu
Metadona Da Nu
Cocaină Da Nu
Crack Da Nu
Ecstasy Da Nu
LSD Da Nu
“Ciuperci magice” Da Nu
5.În opinia ta, tutunul este sau nu un drog?
Da Nu Nu știu
6.Dar alcoolul?
Da Nu Nu știu
7.Din cunoștințele tale, care din următoarele afirmații sunt adevarate si care sunt false?(marchează căsuța din fața afirmațiilor cu A sau F)
In doze mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal.
Este nevoie de cațiva ani de consum repetat pentru ca cineva sa devină dependent de tutun.
Nicotina nu produce simptome de sevraj.
O țigară de marijuana contine mai puțini agenți producatori de cancer decât o țigară din tutun.
Nicotina este o substanță din tutun ce cauzează cancer la plamani.
Dintre toate drogurile, heroina prezintă riscul cel mai mare de a crea dependență.
8.În opinia ta, este posibil ca cineva care bea doar bere să devină alcoolic?
Da Nu Nu știu
II. Atitudini
9.Care crezi că sunt cauzele care îi determină pe tineri să consume droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
10.Printre cunoștintele tale există consumatori de droguri?
Da Nu
11.Ce crezi despre cei care consumă droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
12.În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?
(1.Total de acord 2.Acord parțial 3.Dezacord parțial 4.Dezacord total)
Marchează cu cifra corespunzătoare căsuța din fața fiecărei afirmații
Oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.
Multe lucruri in viață sunt mai riscante decât consumul de droguri.
Legile referitoare la droguri ar trebui să fie mai aspre.
Fumatul poate fi distractiv.
În școli ar trebui organizate ore de informare cu privire la adevăratele riscuri ale consumului de droguri.
13.Crezi că drogurile pot ajunge să îți ruineze viața?
Da Nu Nu știu
14.În opinia ta, consumul de droguri poate influența negativ performanța școlară?
Da Nu Nu știu
III. Comportamente:
15.Ai consumat vreodată droguri ilicite?
Da Nu
16.Dacă da, pe ce s-a bazat alegerea ta?
……………………………………………………………………………………………………………………
17.De câte ori ai fumat tutun in ultimele 12 luni?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-5 6-9 10-19 20-29 30 sau mai mult
18. De câte ori ai fumat tutun în ultima săptămână?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-10 30 sau mai mult
19.La ce varstă ai fumat prima dată tutun?
………………..
20.În prezent , cât de des consumi băuturi alcoolice?
(Încearcă să incluzi si acele situații in care consumi o cantitate mică)
În fiecare zi În fiecare săptamână În fiecare lună Rar Niciodată
21. De cate ori ai consumat băuturi alcoolice în ultima săptămână?
Niciodată 1-2 ori 3-5 ori peste 5 ori
22.La ce varstă ai consumat pentru prima dată o bautură alcoolică?
………………..
23.Ai consumat vreodată marijuana sau hașiș?
Da Nu
24.Crezi că numai persoanele slabe ajung dependente de droguri?
Da Nu
ANEXA 2 Modalități de evitare a consumului de droguri
A spune “NU” prietenilor tăi atunci când îti oferă un drog poate fi o sarcina dificilă câteodată. S-ar putea să îti fie teamă că te vor considera laș dacă nu faci ce îti spun ei. Iată o modalitate de a spune “NU” fara să pari laș:
1. Spune care e motivul pentru care nu vrei să încerci (exemplu: “drogurile sunt periculoase”, “nu vreau să consum o substanță care îmi va face rău cu siguranță”).
2. Spune care pot fi consecințele (exemplu: “daca vor afla părinții mei voi avea probleme”).
3. Sugerează ceva ce poate fi făcut în schimb, o alternativă.
4. Dacă prietenul tău, totuși, insistă, încearca să pleci, însa lasă-i ușa deschisă pentru cazul în care se va răzgândi și el.
5. Încearcă să te asociezi cu tineri care nu consumă droguri.
6. Evită situațiile în care ți s-ar putea oferi droguri.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Anexa 3. Chestionar
Prin acest chestionar doresc să aflu care sunt cunoștințele, atitudinile și comportamentele tale vis-a-vis de droguri.Te asigur că răspunsurile pe care le voi obține nu vor fi comunicate nimănui in această formă
I. Cunoștințe:
1. Ce crezi că sunt drogurile?
……………………………………………………………………………………………………………………
2. Cât de bine crezi că ești informat în ceea ce privește drogurile?
Foarte bine
Destul de bine
Mai puțin bine
Deloc
3. În opinia ta, tutunul este sau nu un drog?
Da Nu Nu știu
4. Dar alcoolul?
Da Nu Nu știu
5. Din cunoștințele tale, care din următoarele afirmații sunt adevarate si care sunt false?(marchează căsuța din fața afirmațiilor cu A sau F)
In doze mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal.
Este nevoie de cațiva ani de consum repetat pentru ca cineva sa devină dependent de tutun.
Nicotina nu produce simptome de sevraj.
O țigară de marijuana contine mai puțini agenți producatori de cancer decât o țigară din tutun.
Nicotina este o substanță din tutun ce cauzează cancer la plamani.
Dintre toate drogurile, heroina prezintă riscul cel mai mare de a crea dependență.
II. Atitudini
6. Ce crezi despre cei care consumă droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
7. În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?
(1.Total de acord 2.Acord parțial 3.Dezacord parțial 4.Dezacord total)
Marchează cu cifra corespunzătoare căsuța din fața fiecărei afirmații
Oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.
Multe lucruri in viață sunt mai riscante decât consumul de droguri.
Legile referitoare la droguri ar trebui să fie mai aspre.
Fumatul poate fi distractiv.
În școli ar trebui organizate ore de informare cu privire la adevăratele riscuri ale consumului de droguri.
8. Crezi că drogurile pot ajunge să îți ruineze viața?
Da Nu Nu știu
III. Comportamente:
9. De câte ori ai fumat tutun în ultima săptămână?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-10 30 sau mai mult
10. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice în ultima săptămână?
Niciodată 1-2 ori 3-5 ori peste 5 ori
Bibliografie
Bibliografie:
Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăușu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice și psihosociale, Timișoara: Editura Mirton
Băban A. (2003). Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj Napoca : Psychological network
Băican, E. (2007). Note de curs ”Prevenție și recuperare a persoanelor dependente de alcool și alte droguri”, Cluj Napoca
Bercheșan V., Pletea C., (1998). Drogurile și traficanții de droguri, București: Ed. Paralela 45
Boboian, D. (1970). Pașaport pentru infern, București: Ed. Politică
Campbell, R. (2002). Copiii noștri și drogurile, București: Ed. Curtea Veche
Cicu, G., (2000)Factori de risc și de protecție în consumul și abuzul de droguri , accesat în data de 5.06.2014 la adresa http://www.ana.gov.ro/rom/studii2.htm
Cornuțiu, G. (1994). Patologia alcoolică psihiatrică, Oradea: Ed. “Mihai Eminescu”
Drăgan J. (2000). Dicționar de droguri, București: Editura Național
Edwards, Griffith (2006). Drogurile – o tentație ucigașă, Pitești: Ed. Paralela 45
Ferreol, G. (2000). Adolescenții și toxicomania, Iași: Ed. Polirom
Porot A. , Porot M. (1999). Toxicomaniile, București: Editura Științifică
Rădulescu, R. M. (1999). Devianță, criminalitate și patologie socială, București: Ed. Lumina Lex
Richard D. , Senon J.-L. (2005). Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, București: Editura Științelor Medicale
Țurlea, S. (1991). Bomba drogurilor, București: Ed. Humanitas
Vintilă M. (2004).Igienă și sănătate mentală , Timișoara
ANEXE
Anexa 1
Chestionar
Prin acest chestionar doresc să aflu care sunt cunoștințele, atitudinile și comportamentele fata de droguri.Te asigur că răspunsurile pe care le voi obține nu vor fi comunicate nimănui in această formă.Mă interesează doar numărarea persoanelor care au o părere sau alta.
I. Cunoștințe:
1.În opinia ta, consumul de droguri este o problemă importantă în mediul tău de viață?
Da Nu
2.Ce crezi că sunt drogurile?
……………………………………………………………………………………………………………………
3.Cât de bine crezi că ești informat în ceea ce privește drogurile?
Foarte bine
Destul de bine
Mai puțin bine
Deloc
4.Ai auzit vreodată de substanțele următoare?
Hașiș Da Nu
Marijuana Da Nu
Heroină Da Nu
Morfină Da Nu
Metadona Da Nu
Cocaină Da Nu
Crack Da Nu
Ecstasy Da Nu
LSD Da Nu
“Ciuperci magice” Da Nu
5.În opinia ta, tutunul este sau nu un drog?
Da Nu Nu știu
6.Dar alcoolul?
Da Nu Nu știu
7.Din cunoștințele tale, care din următoarele afirmații sunt adevarate si care sunt false?(marchează căsuța din fața afirmațiilor cu A sau F)
In doze mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal.
Este nevoie de cațiva ani de consum repetat pentru ca cineva sa devină dependent de tutun.
Nicotina nu produce simptome de sevraj.
O țigară de marijuana contine mai puțini agenți producatori de cancer decât o țigară din tutun.
Nicotina este o substanță din tutun ce cauzează cancer la plamani.
Dintre toate drogurile, heroina prezintă riscul cel mai mare de a crea dependență.
8.În opinia ta, este posibil ca cineva care bea doar bere să devină alcoolic?
Da Nu Nu știu
II. Atitudini
9.Care crezi că sunt cauzele care îi determină pe tineri să consume droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
10.Printre cunoștintele tale există consumatori de droguri?
Da Nu
11.Ce crezi despre cei care consumă droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
12.În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?
(1.Total de acord 2.Acord parțial 3.Dezacord parțial 4.Dezacord total)
Marchează cu cifra corespunzătoare căsuța din fața fiecărei afirmații
Oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.
Multe lucruri in viață sunt mai riscante decât consumul de droguri.
Legile referitoare la droguri ar trebui să fie mai aspre.
Fumatul poate fi distractiv.
În școli ar trebui organizate ore de informare cu privire la adevăratele riscuri ale consumului de droguri.
13.Crezi că drogurile pot ajunge să îți ruineze viața?
Da Nu Nu știu
14.În opinia ta, consumul de droguri poate influența negativ performanța școlară?
Da Nu Nu știu
III. Comportamente:
15.Ai consumat vreodată droguri ilicite?
Da Nu
16.Dacă da, pe ce s-a bazat alegerea ta?
……………………………………………………………………………………………………………………
17.De câte ori ai fumat tutun in ultimele 12 luni?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-5 6-9 10-19 20-29 30 sau mai mult
18. De câte ori ai fumat tutun în ultima săptămână?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-10 30 sau mai mult
19.La ce varstă ai fumat prima dată tutun?
………………..
20.În prezent , cât de des consumi băuturi alcoolice?
(Încearcă să incluzi si acele situații in care consumi o cantitate mică)
În fiecare zi În fiecare săptamână În fiecare lună Rar Niciodată
21. De cate ori ai consumat băuturi alcoolice în ultima săptămână?
Niciodată 1-2 ori 3-5 ori peste 5 ori
22.La ce varstă ai consumat pentru prima dată o bautură alcoolică?
………………..
23.Ai consumat vreodată marijuana sau hașiș?
Da Nu
24.Crezi că numai persoanele slabe ajung dependente de droguri?
Da Nu
ANEXA 2 Modalități de evitare a consumului de droguri
A spune “NU” prietenilor tăi atunci când îti oferă un drog poate fi o sarcina dificilă câteodată. S-ar putea să îti fie teamă că te vor considera laș dacă nu faci ce îti spun ei. Iată o modalitate de a spune “NU” fara să pari laș:
1. Spune care e motivul pentru care nu vrei să încerci (exemplu: “drogurile sunt periculoase”, “nu vreau să consum o substanță care îmi va face rău cu siguranță”).
2. Spune care pot fi consecințele (exemplu: “daca vor afla părinții mei voi avea probleme”).
3. Sugerează ceva ce poate fi făcut în schimb, o alternativă.
4. Dacă prietenul tău, totuși, insistă, încearca să pleci, însa lasă-i ușa deschisă pentru cazul în care se va răzgândi și el.
5. Încearcă să te asociezi cu tineri care nu consumă droguri.
6. Evită situațiile în care ți s-ar putea oferi droguri.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Anexa 3. Chestionar
Prin acest chestionar doresc să aflu care sunt cunoștințele, atitudinile și comportamentele tale vis-a-vis de droguri.Te asigur că răspunsurile pe care le voi obține nu vor fi comunicate nimănui in această formă
I. Cunoștințe:
1. Ce crezi că sunt drogurile?
……………………………………………………………………………………………………………………
2. Cât de bine crezi că ești informat în ceea ce privește drogurile?
Foarte bine
Destul de bine
Mai puțin bine
Deloc
3. În opinia ta, tutunul este sau nu un drog?
Da Nu Nu știu
4. Dar alcoolul?
Da Nu Nu știu
5. Din cunoștințele tale, care din următoarele afirmații sunt adevarate si care sunt false?(marchează căsuța din fața afirmațiilor cu A sau F)
In doze mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal.
Este nevoie de cațiva ani de consum repetat pentru ca cineva sa devină dependent de tutun.
Nicotina nu produce simptome de sevraj.
O țigară de marijuana contine mai puțini agenți producatori de cancer decât o țigară din tutun.
Nicotina este o substanță din tutun ce cauzează cancer la plamani.
Dintre toate drogurile, heroina prezintă riscul cel mai mare de a crea dependență.
II. Atitudini
6. Ce crezi despre cei care consumă droguri?
……………………………………………………………………………………………………………………
7. În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații?
(1.Total de acord 2.Acord parțial 3.Dezacord parțial 4.Dezacord total)
Marchează cu cifra corespunzătoare căsuța din fața fiecărei afirmații
Oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.
Multe lucruri in viață sunt mai riscante decât consumul de droguri.
Legile referitoare la droguri ar trebui să fie mai aspre.
Fumatul poate fi distractiv.
În școli ar trebui organizate ore de informare cu privire la adevăratele riscuri ale consumului de droguri.
8. Crezi că drogurile pot ajunge să îți ruineze viața?
Da Nu Nu știu
III. Comportamente:
9. De câte ori ai fumat tutun în ultima săptămână?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)
0 1-2 3-10 30 sau mai mult
10. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice în ultima săptămână?
Niciodată 1-2 ori 3-5 ori peste 5 ori
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comportamente de Risc In Randul Adolescentilor (ID: 164815)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.