Componentele Metodologice ale Detectiei Comportamentului Simulat

1.3 Componentele metodologice ale detecției comportamentului simulat

1.3.1 Componenta psihologică a detecției comportamentului simulat – etapele examinării

Detecția comportamentului simulat este fundamnetată științific de aspectele următoare: în comiterea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizându-și pentru reușita infracțională întregul său potențial cognitiv, afectiv și motivațional. Acest fapt face ca actul infracțional să nu rămână ca o achiziție întâmplătoare, periferică a conștiinței, ci să se integreze în aceasta sub formă structurală infracțională stabilă, cu conținut emoțional – afectiv specific și cu un rol motivațional bine diferențiat. Stările emoționale iau naștere încă din momentul în care subiectul este invitat să dea informații privitoare la fapta comisă.

Conștiința vinovăției, mobilizatoare a unei stări emotive ce se poate masca cu dificultate, îl determină pe subiect să reacționeze emoționat ori de câte ori i se prezintă un obiect ori i se adresează o întrebare legată de infracțiunea săvârșită.

O minciună care se spune în mod conștient, pe lângă efortul mental pe care îl necesită, produce și o anume stare de tensiune emoțională.

Dintre mijloacele tehnice și ștințifice de detectare a tensiunii emoționale, utilizate în majoritatea statelor lumii, de către organele de urmărire penală, sau de unele instituții particulare, în naumite state, cele mai apreciate ca răspunzând necesităților investigării criminalistice se consideră a fi următoarele:

Poligraful, cunoscut și sub denumirea populară de „detector de minciuni”(lie-detector), este rezultatul experimentelor efectuate de către Larson (1925), în Statele Unite, ulterior fiind concepute aparate tot mai perfecționate. Se poate prezenta sub forma aparaturii complexe de laborator (de exemplu, ,,Complete Keeler Poligraf) sau ca aparatură de tip portativ utilizabilă în teren și putând fi alimentată cu baterii. Este un instrument care înregistrează sub formă grafică trei indicatori de bază ai modificărilor fiziologice tipice stărilor de stres psihologic:

tensiunea arterială si pulsul;

dereglările respirației (cu doua trasee);

rezistența electrodermică (RED).

Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială, prin intermediul unor pârghii prevăzute cu penițe, a căror acționare se face electronic, penițe care descriu trasee specifice, din interpretarea cărora se pot deduce momentele de tensiune ale persoanei ascultate. La aparatele mai noi se înregistrează un al patrulea indicator: presiunea musculară exercitată de măinile și picioarele celui ascultat, care se modifică în momentele de stress-tensiune.

Poligraful înregistrează simultan pe o diagram schimbările a 5 parametri psiho – fiziologici, și anume: respirația toracică, respirația abdominal, reacția electrodermică, tensiunea arterial, pulsul și mișcările neuro – musculare. Fiecare parametru psiho – fiziologic înregistrat graphic pe diagram poligraf prezintă anumite trăsturi specific pe care exeminatorul le va analiza și interpreta, formulând concluziile privitoare la nesinceritatea sau sinceritate subiectului, concluziile fiind consemnate întru raport psihologic de constatare tehnico – științifică.

Detectorul de stres emoțional în voce (PSE), cunoscut și sub denumirea de Dektor". Indicatorul fiziologic folosit pentru detectarea tensiunii psihice îl reprezintă -microtremurul vocii, determinat de stările neurovegetative specifice emoției.

Detectorul de stres emoțional în scris este un dispozitiv annexă al poligrafului, care înregistrează tot sub formă grafică modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate intr-o stare de tensiune psihică. Se inregistrează trei caracteristici ale scrisului:

timpul de latența;

durata scrierii răspunsului;

presiunea scrisului.

1.3.2 Examinarea medicală a subiectului

Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluŃiilor motivate sau a

ordonanŃelor dispuse de organele de cercetare penală si la cererea expresă a apărării.

Examinarea se va efectua numai intr-o cameră izolată fonic, special amenajată si mobilată.

Camera trebuie să fie cat mai sobră, fără ornamente, tablouri sau diferite obiecte care ar putea

distrage atenŃia persoanei examinate, si implicit să denatureze inregistrările psihofiziologice.

Temperatura camerei trebuie să fie normală, iar iluminatul corespunzător. De asemenea trebuie să

existe si o a doua cameră, asa-numita “cameră de observaŃie”, echipată corespunzător acestui scop.

La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃămant si al prezumŃiei de

nevinovăŃie. Dacă subiectul nu este de acord cu efectuarea testării, examinatorul va incheia un proces-verbal de consemnare a refuzului si a motivului invocat. Subiectul in cauză poate reveni

asupra refuzului inŃial, urmand a fi ulterior examinat.

Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane:

minorii, femeile gravide, bolnavii psihic, persoanele cu afecŃiuni cardio-respiratorii severe, cele cu

afecŃiuni neurologice grave (hemipareze-paralizii), alcoolicii, persoanele care in momentul testării

sunt in suferinŃă fizică (intervenŃii chirurgicale recente, extracŃii dentare, leziuni cauzate de unele

accidente etc.) si alte persoane in legătură cu care examinatorul apreciază că nu este cazul.

Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să indeplinească

următoarele condiŃii:

să nu fie supuse unor anchete obositoare;

anterior să aibă asigurată o alimentaŃie normală;

să nu fie ameninŃate cu tehnica poligraf;

să nu fie sub influenŃa băuturilor alcoolice;

să nu fie sub influenŃa medicamentelor cu acŃiune asupra funcŃiilor sistemului nervos central;

să nu fie duse in campul infracŃional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);

să nu participe la confruntări;

să nu fie prezentate pentru recunoasterea din grup si să nu li se prezinte persoane spre

recunoastere etc.

CondiŃia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a

subiectului.

Aceasta este o etapă obligatorie, avănd drept scop eliminarea unor eventuale incompatibilități de examinare și, in ultima instanța, a erorilor de interpretare a diagramelor.

In acest sens, inainte de testare sunt necesare următoarele examinări medicale:

• examenul sistemului cardiovascular, în scopul depistării unor eventuale afecțiuni sau particularități ale activității cardiovasculare (efectuarea electrocardiogramei);

• examenul sistemului respirator, în scopul depistării unor eventuale afecțiuni sau particulăritați (examen sprioergometric);

• examenul neuropsihiatric și psihologie, în scopul depistării unor eventuale boli neuropsihice, oligofrenii etc. În general, afecțiunile sistemelor amintite sunt eliminatorii pentru examinările poligraf.

De regulă, produc greutăți în efectuarea examinării (și, mai ales, în interpretarea diagramelor) și persoanele de vărstă înaintată, cele suferind de obezitate sau care prezintă în timpul exăminarii afecțiuni pasagere (răceala, tuse, surmenaj excesiv etc.). Condiția obligatorie a presentării la examinarea poligraf este existența 184

integrității stării psihice și fiziologice. Se mai impune o precizare pentru organele de cercetare penală care dispun testarea, și anume aceea ca subiectul înainte de testare sa nu fi fost ascultat,intrucăt orice întrebare legată de faptă este de natureă a îngreuna activitatea de interpretare a diagramelor.

1.3.3 Întocmirea testelor

Întocmirea testelor se realizează de examinator, dupa studierea atentă a tuturor materialelor cauzei, în colaborare cu organul de cercetare penală căruia îi este repartizat cazul spre soluționare.

Este o etapa deosebit de importantă, dificultatea constănd în capacitatea de a realiza efectul psihologic al intrebărilor.

În general, maniera clasică de elaborare a testelor presupune următoarele etape:

a) informarea asupra tuturor aspectelor cauzei;

b) întocmirea testului de bază

c) întocmirea testului de excitare, provocare ;

d) repetarea testului de bază ;

e) întocmirea testului întrebărilor amestecate .

Lista de întrebari se compune din următoarele categorii:

– întrebările neutre, neavănd nicio legatură cu cauza, și scopul calmării subiectului și diminuării tensiunii emoționale resimțite de el;

– întrebările cu incarcătură, cu valoare afectogenă, direct legate de cauză;

-întrebările de control, ale căror răspunsuri exprimate pe diagramă servesc drept criteriu de comparație cu întrebările relevante. Unele cauze presentănd o serie de particularitați reclamă testări cu caracter specific, cum ar fi, de exemplu:

– Testul ,,complexului de vina", constănd în a pune întrebări referitoare la un caz fictiv, însa verosimil și asemănător cu cel în speța. Testul are drept scop eliminarea persoanelor cu grad de emotivitate ridicat.

– Testul ,,tensiunii vârf" (POT) este un test care vizează obținerea reacțiilor semnificative din aproape în aproape, fixăndu-se, de regulă, pe detalii (cu caracter discriminatoriu din întrebare în întrebare), pană la obținerea reacției semnificative (se folosește în scopul depistării unor ascunzători, a unor scule folosite în infracțiune, al determinării unor valori etc.). Testul este realizabil și in varianta prezentării de diapozitive.

1.3.4 Asigurarea condițiilor necesare examinării

Testările poligraf trebuie efectuate într-o cameră separată, liniștită, pe căt posibil izolată fonic.

Zgomotele din afară, ca soneria unui telefon sau conversația, prezența altor persoane sau ,,spectatori" în cameră pot induce tulburări și distrageri ale atenției, care să determine denaturarea unor reacții fiziologice ce interferează cu un diagnostic de poligraf satisfăcător. Camera trebuie să fie sobră în ce privește zugrăveala și mobilierul. Dispozitivele de iluminat ale camerei trebuie să fie aranjate în asemenea mod, încat să dea o lumină bună, dar nu excesivă sau orbitoare. Este important ca această cameră să fie aerisită în mod corespunzător și să aibă o temperatureă plăcută.

Niciun test nu trebuie efectuat fără o convorbire pre-test, care să cuprindă în mod obligatoriu instructajul făcut subiectului în scopul pregătirii sale pentru testare. Pe durata a 20-30 minute, examinatorul trebuie să dea subiectului toate datele în legatură cu funcționarea aparatului, prezentându-i principiile care fundamentează științific metoda. Aceasta va servi la sporirea preocupării persoanei testate asupra problemelor ce formează obiectul examinării.

Instructajul are menirea de a deduce orice teamă pe care ar încerca-o o persoană nevinovată și, în același timp, de a spori preocuparea persoanelor vinovate cu privire la răspunsurile ce trebuie să le dea. Dupa ce i se vor expune principiile de examinare și drepturile legale de care beneficiază, se va cere consimțământul subiectului pentru testare. Dacă este de acord, subiectul va completa o declarație pe care o va semna, aceasta fiind apoi atașată la raportul de constatare tehnico-stiinfifică. După ce examinatorul se asigură că persoana se simte bine, că mediul ambiant este propice, îi face instructajul cu privire la modul de comportare în timpul testării.

Se recomandă ca instructajul să cuprindă următoarele indicații:

• se va cere subiectului ca în timpul efectuării testului să stea relaxat în scaun, să fie atent la întrebările puse și să nu rniște corpul sau mâinile;

• i se cere subiectului să răspundă la întrebările puse cu ,,DA" sau ,,NU", fără a da în timpul testului explicații suplimentare;

• se explică subiectului că în pauza dupa test are posibilitatea să dea explicațiile pe care le crede necesare.

1.3.5 Instalarea subiectului la poligraf și verificarea exactității funcționării aparatului

Instalarea subiectului la poligraf nu este un ceremonial deosebit, ci o activitate firească, naturală, compusă din manevre asemanătoare celor medicale. Subiectul este așezat în fotoliu, relaxat, cu spatele întins, cu picioarele întins, cu picioarele întinse, ușor depărtate. Un tub pneumograf este fixat cu ajutorul unui lanț ,,bordat" în jurul toracelui sau abdomenului persoanei. Un manșon de tensiune arterială, de tipul aceluia utilizat de medici, este fixat iîn jurul unuia din brațele persoanei. Un set de electrozi este atașat la suprafețele palmare și dorsale ale mâinii sau la degetele celuilalt braț.

Tensiunea arterială-pulsul, respireția și RED sunt înregistrate simultan și continuu pe suprafața hârtiei care rulează, fiind redate prin sistemul de penițe inscriptoare. Din cauză că modificările de presiune pot fi influențate de unele tipuri de mișcări musculare neobservabile, este recomandabil ca poligraful să fie înzestrat cu un element pentru a înregistra o astfel de activitate musculară.

Verificarea modului în care funcționează aparatul cuprinde manevre elementare: verificarea penițelor, a alimentării cu energie electrică, a butoanelor și cadranelor, a etanșeităiți mecanismelor pneumografice etc. Se cuplează sistemul de derulare a hârtiei și se lasă un timp să curgă în scopul realizării desenului normal al curbelor, urmărind ca pe o durată de 30 sec. – 2 min. să se realizeze stabilitatea acestora. La fiecare nouă testare vor trebui stabilite noile curbe normale.

Această etapă este un prilej de cooperare cu subiectul, care va fi întrebat dacă este jenat de ceva și dacă are o poziție confortabilă. Totodată, se vor face ultimele ajustări ale electrozilor, ale manșonului tensiune-puls și tubului pneumograf pentru respireție.

1.3.6 Aplicarea testelor și formularea întrebărilor

Formularea întrebarilor constituie partea critică a acestei activități. Întrebările se formulează scurt, pentru a asigura spontaneitatea răspunsului, și conțin, de regulă, termenii cei mai familiari interogatoriului. Se răspunde numai cu ,,DA" sau ,,NU". În mod curent, trei până la cinci diagrame sunt suficiente pentru a pune un diagnostic exact. Dintre acestea, cel puțin două trebuie să conțină aceleași întrebări importante, înserate printre cele neutre și de control. Primul test cu întrebări generate trebuie să fie cât mai amplu posibil și să indice legătura subiectului cu infracțiunea cercetată.

Chiar dacă primul test nu trădează o constiință încărcată, este indicată o chestionare asupra detaliilor. Daca primul test trădează o constiință încărcată, detaliile vor fi testate în câteva încercări succesive.

În funcție de situație, de modul de manifestare a personalității subiectului si de complexitatea cauzei se vor executa și testele ,,complexului de vină" și cel al ,,tensiunii de vârf'. Pe tot timpul testării este important ca vocea examinatorului să fie sub un control absolut. Nu se fac sublinieri de cuvinte, expresii sau propoziții, excepție făcând cazurile când examinatorul face acest lucru în scop de autocontrol. Procedeele clasice sunt caracterizate prin chestionarea verbală (stimulii verbali) și prin răspunsurile ,,DA" sau ,,NU" la fiecare întrebare. Nu sunt lipsite de interes procedeele în care se utilizează stimulii, în acest din urmă procedeu subiectului prezentându-i-se la intervale de 10-15 sec. diapozitive cu aspecte legate de faptă. Șocul emoțional poate fi sesizat pe diagramele poligraf si în raport cu recunoașterea unor persoane sau a unor obiecte corp-delict (prezentate concret sau prin diapozitive-film).

Pentru procedeele clasice, operatorul poligraf adresează întrebările din 10 în 10 sec., iar subiectul nu răspunde decât afirmativ sau negativ. În momentul în care operatorul poligraf pune întrebarea, notează numărul acesteia pe diagrama, adăugând în funcție de răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul (+ sau -). Operatorul poate nota pe diagrama și alte aspecte incidente testării: mișcări, comentarii, tuse, oftat etc. Diagrama se derulează cu viteză constantă, penițele înregistrând simultan traseele ritmului cardiac, ritmului respirator și reacției clectrodermine, surprinzând modificările caracteristice care însoțesc răspunsurile subiectului.

1.3.7 Interpretarea diagramelor. Formularea concluziei

Este partea cea mai dificilă a întregii operații de testare cu ajutorul poligrafului. Diagrama este o reprezentare graphică, cuprinzând ritmurile și modificările caracteristice fiecărei întrebări, semnele (+) sau (-), înscrise de operator, consemnând afirmația sau negația.

Procesul interpretării este o desfășurare de raționamente în care se împletește intuitivul cu științificul și care se fundamentează pe cunoștințe de psihofiziologie și pe o bogată experiență în ceea ce privește psihologia infractorului. La baza interpretării diagramelor stau procesele de comparație, analiză și sinteză, atât maniera global-generală, cât și pe detalii. Corelațiile se fac pe de o parte între caracteristicile calitative ale traseelor răspunsurilor unor întrebări distincte și pe de altă, între parametrii cantitativi (amplitudine, frecvență, durată etc.) ale acelorași caracteristici de traseu.

În interpretarea diagramelor se procedează, în prima fază, astfel:

a) Se stabilesc caracteristicile de traseu care evidențiază răspunsurile sincere (lipsite de emotivitate), corespunzătoare întrebărilor neutre fără încărcătură, caracterizate prin ,,DA" sau ,,NU" sincer;

b) Se stabilesc caracteristicile de traseu ce evidențiază răspunsurile nesincere (în care tensiunea emoțională este presentă) corespunzătoare întrebărilor de control cu încărcătura generală și care caracterizează răspunsurile de, DA" si ,,NU" nesincere;

c) Se compară caracteristicile de traseu ale răspunsurilor întrebărilor cu încărcătura, cu caracteristicile corespunzătoare răspunsurilor afirmative și negative la întrebările neutre și cele de control;

d) În urma procesului de analiză a asemănărilor și deosebirilor dintre caracteristici, cele semnificative pentru aspectele de nesinceritate se compară cu caracteristicile traseelor etalon și se trag primele concluzii de ordin calitativ.

Faza a doua presupune prelucrarea matematică a celor trei categorii de caracteristici și sesizarea variațiilor semnificative care apar în parametrii constituenți ai acestora (amplitudine, latență, durată, frecvență etc.). Rezultă astfel concluzii referitoare la aspectele cantitative ale diagramelor. Faza a treia implică compararea caracteristicilor răspunsurilor semnificative cu modificările care apar la răspunsurile verbale ce trădează prezența emoției în voce.

Specialistul în tehnica poligraf poate formula, dupa caz, una din următoarele categorii de concluzii:

• certa pozitivă – atunci când subiectul testat a prezentat modificări caracteristic stressului psihologic la următoarea întrebare: Aveți vreun amestec în dispariția concubinei dumneavoastră? ;

• certa negativa – atunci când subiectul testat nu a prezentat modificări caracteristice stressului psihologic la întrebările cu relevanță pentru fapta infracțională ;

• de imposibilitate– atunci când nu se pot stabili modificări caracteristic stressului în testarea subiectul întrucât înainte de testare acesta a fost interogat excesiv .

Capitolul 2. PREZENTAREA GENERALĂ A DIAGRAMEI POLIGRAF

2.1 Scurt istoric și evoluție în materie

Poligraful are origine europeană. Un interes deosebit pentru detecția

științifică a minciunii s-a manifestat încă din anul 1895 în Italia, Germania, Austria

și Suedia, după unele insuccese obținute de testele psihologice aplicate în

identificarea criminalilor.

În 1895, Cesare Lombroso experimenta un instrument pentru detectarea

simulării. Invenția sa, “hidrosfigmograful” permitea inscripția variațiilor de puls din

brațul suspectului în timpul interogatoriului. Aceste variații erau înregistrate

permanent grafic și permiteau o analiză detaliată în timpul audierii. Deoarece

numai o singură variabilă era înregistrată, instrumentul nu se numea poligraf, ci

simplu “graph”.

Mosso, fiziolog italian, colaborator al lui Lombroso, a descoperit că în timpul

audierii au loc modificări în patternurile respiratorii ale criminalilor investigați. În

1904 psihologii germani Wertheimer și Klein propun ca modificările respiratorii să

fie utilizate în investigația criminalistică. Câțiva ani mai târziu în Austria, Vittorio

Benussi, profesor la Universitatea Graz, decide să testeze sugestiile lui Wertheimer

și Klein. El înregistrează patternurile respiratorii și descoperă că ratele

inspirație/expirație se modifică implicit atunci când persoanele mint. În 1914

descoperirea lui a fost publicată, aceasta constituind imboldul dezvoltării tehnicii

poligraf în toată Europa. Cardiologul britanic, James MacKenzie, și-a denumit

aparatul “The ink Polygraph” (Poligraful cu inscriptor în cerneală), care ulterior a

folosit drept model pentru aparate mai perfecționate.

Americanii preiau ideile europene și dezvoltă o tehnică separată. Astfel

catalizatorul acestei idei a fost psihologul germano-american Hugo Münsterberg de

la Universitatea Harvard, inițiatorul actualei tehnici, care susține că detectarea

vinovăției trebuie efectuată cu o multitudine de variabile psihologice și fiziologice

75

incluzând pneumograful, pletismograful, activitatea inimii și activitatea

electrodermală.

În 1915 William M.Marston, studentul lui Münsterberg, descoperă că

schimbările presiunii sistolice a sângelui sunt asociate cu minciuna. Marston

utilizează în 1917 tehnica sa pentru a rezolva cazurile de spionaj militar.

În 1920 psihiatrul John A. Larson, în colaborare cu profesorul de psihologie

Robert Gisele, a realizat un aparat poligraf care înregistra tensiunea arterială,

pulsul și respirația. August Vollmer șeful poliției din Berkeley utilizează aparatul

dezvoltat de John A. Larson pentru detectarea minciunii. În câțiva ani poligraful a

fost făcut portabil, adăugându-se și un canal pentru înregistrarea reacției

electrodermale. Leonarde Keller, studentul lui Larson, a popularizat rapid tehnica,

iar în 1925 realizează un poligraf îmbunătățit denumit “Keller Polygraph”, punând

astfel bazele poligrafului modern. În 1931 Keller a introdus utilizarea poligrafului în

afaceri pentru a rezolva, în special, furturile. Un model mai perfecționat este

realizat în 1945 de John E.Reid care stabilea legătura între activitatea musculară

neobservabilă și tensiunea arterială, “polygraphul Reid” înregistrând: tensiunea

arterială – pulsul, respirația, reacția electrodermală și reactivitatea

neuromusculară.

Laboratorul științific de detectare criminală al Poliției din Chicago a efectuat

în perioada 1938-1941 un număr de 1127 teste, fiind relevată culpabilitatea în 84%

din cazuri.

Creșterea explozivă a utilizării tehnicii poligraf a avut impact la nivel

guvernamental. Pentru mai bine de 30 de ani, numai C.I.A. și N.S.A. au condus

examinările poligraf. Datorită unor cazuri de spionaj, numărul angajaților federali

supuși examinărilor poligraf a crescut.

În 1970 opt departamente guvernamentale aveau disponibilitatea utilizării

poligrafului, iar în prezent 14: the Army; Air Force, Navy; Marine Corps; the F.B.I.;

C.I.A.; N.S.A.; the U.S.Postal Service; the Secret Service; the Drug Enforcement

Administration; the Bureau of Alcohol, Tabacco and Fire Arms; the U.S. Marshal’s

Service; the U.S.Customs Office and the Defense Investigative Service (Barland,

1988).

În S.U.A. există peste 30 școli de pregătire în domeniul poligraf, acreditate de

către cei peste 3000 membri ai American Polygraph Association (A.P.A.).

În lucrările lor, John E.Reid, directorul laboratorului științific de detectare

criminală al Poliției din Chicago și Fred E.Inbau, profesor de drept la Northwerstern

University, considerați personalitățile cele mai reprezentative în domeniul aplicării

tehnicii poligraf, susțin că testele poligraf, dacă sunt aplicate de către operatori

competenți, pot fi de mare utilitate practică. În primul rând, cu ajutorul poligrafului

e ușor să determini minciuna cu o mare acuratețe, ceea ce nu se realizează cu alte

sisteme. În al doilea rând, instrumentul, testele și procedurile însoțitoare posedă un

mare efect psihologic, astfel încât persoanele vinovate sunt foarte ușor convinse să

facă mărturisiri complete.

O creștere a utilității poligrafului în general, a corespuns cu creșterea

interesului pentru utilizarea poligrafului atât în domeniul judiciar, cât și în știință.

Internaționalizarea tehnicii americane de detecție a comportamentului

simulat a luat un start mai lent în anii ’50, aceasta accelerându-se în anii următori.

Dacă în anul 1980 erau doar câteva țări care utilizau poligraful, în prezent sunt

multe țări cu o mare capacitate de utilizare a acestuia.

Japonia apare ca prima țară în afara Americii care utilizează oficial detecția

științifică a minciunii ca o metodă de rutină în investigațiile criminalistice, ajungând

în prezent pe locul trei în lume ca număr al examinărilor poligraf.

76

Până în 1963 s-au efectuat 4215 testări cu ajutorul poligrafului asupra unor

suspecți și martori, eficiența acestora ridicându-se la 96,4%. În 1964, prefecturile

de poliție japoneze dispuneau de 99 tehnicieni specializați în utilizarea poligrafului

și interpretarea diagramelor. Acești tehnicieni sunt specializați în psihologie, iar

rezultatele testelor sunt supuse tribunalelor și opiniei experților.

Canada este al doilea stat în care tehnica poligraf își spune cuvântul.

Examinatorii canadieni au fost pregătiți în școlile americane până în 1978 când a

fost înființată o școală poligraf după modelul american Defense Polygraph Institute.

În Canada poligraful este utilizat pentru investigațiile criminalistice și rareori pentru

supravegherea guvernamentală sau din industrie.

Coreea de Sud este un mare utilizator al tehnicii poligraf. Ca și japonezii

examinările poligraf inițiale au fost promovate de către U.S.Army, dar spre

deosebire de japonezi, examinatorii coreeni s-au specializat în America.

Israelul utilizează frecvent poligraful, aducându-și totodată, o valoroasă

contribuție la perfecționarea tehnică a aparatului și a metodologiei de investigație

prin folosirea unor dispozitive electronice în funcționarea canalelor de detecțieînregistrare

a poligrafului.

Turcia este un exemplu pentru viteza cu care o țară poate căpăta o mare

capacitate de utilizare a poligrafului. Dacă în 1984 nu era nici un examinator

poligraf în Turcia, în prezent sunt 65 examinatori, toți pregătiți în școlile americane,

utilizând cea mai recentă tehnică și echipament poligraf.

În Iugoslavia, începuturile aplicării tehnicii poligraf sunt legate de

preocupările serviciului pentru cercetări criminologice ale Secretariatului de Interne

din Zagreb care, în 1959 a propus și folosit în scop experimental aparatura de tip

poligraf. Din 1967 poligraful a intrat deja în practica organelor de cercetare, cu

aplicabilitate asupra unui număr limitat de cazuri.

În Germania, în pofida prezenței armatei americane, situația a fost diferită. În

1954 Curtea Supremă de Justiție din Germania a introdus legea conform căreia

poligraful nu poate fi utilizat pentru a obliga o persoană să dezvăluie adevărul

împotriva voinței acesteia, prin aceasta violându-se libertatea individuală. În 1982

psihologii germani au reluat problema utilizării poligrafului, dar Curtea Supremă de

Justiție a refuzat să dea curs acestui apel.

Printre țările care mai utilizează poligraful amintim: Marea Britanie, Italia,

Olanda, Polonia, Rusia, Estonia, România, China, India, Africa de Sud, Mexic,

Filipine, Malaezia etc.

În România poligraful este utilizat din anul 1975, îndeosebi în cazurile de

omor. Începând cu anul 1980 aria de aplicare s-a extins treptat, punându-se bazele

unei adevărate școli românești de tehnică poligraf. În țară s-au înființat mai multe

laboratoare de tehnică poligraf, funcționând în structura inspectoratelor de poliție a

unor județe și a municipiului București, aflate sub coordonarea Institutului de

Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului de Interne.

Poligraful utilizat inițial a fost de proveniență japoneză, iar ca metodologie de lucru,

tratatul lui John E.Reid & Fred E.Inbau, “Truth and Deception the Polygraph (Lie-

Detector) Technique”, Second Edition, Baltimore, 1977.

În anul 1994, la invitația lui Frank S.Horvath și Gordon H.Barland –

reprezentanți de seamă ai American Polygraph Association (A.P.A.), o delegație de

specialiști români în tehnică poligraf a participat la un simpozion organizat la

Budapesta. De asemenea, prof. dr. psiholog Gordon H.Barland, director al

Institutului de Cercetări în Tehnică Poligraf (S.U.A.) și prof ing. Lavern A.Miller,

director în strategii manageriale – Poligraf (S.U.A.), s-au deplasat în România pentru

a se informa și documenta asupra școlii românești de tehnică poligraf.

77

Pe baza evaluării efectuate, în luna ianuarie 1996, ca o recunoaștere a valorii

școlii românești de tehnică poligraf, 7 specialiști români în tehnică poligraf din

București, Cluj, Constanța, Iași și Timișoara, au fost primiți ca membrii asociați în

American Polygraph Association.

În România funcționează 12 laboratoare interjudețene de detecție a

comportamentului simulat, dotate cu poligrafe moderne de proveniență americană,

la care sunt arondate toate județele țării, cu perspectiva înființării a încă 8

laboratoare. În anul 1997 s-a constituit Asociația Română Poligraf.

2.2 Diagrama – definiție, conținut și clasificare. Simetria diagramelor

Diagrama poligraf se derulează cu o viteză constantă, cele 5 penițe

înregistrând simultan modificările parametrilor psihofiziologici corespunzători care

însoțesc răspunsurile subiectului. Diagrama poligraf reprezintă expresia grafică a

reacțiilor psihofiziologice concomitente chestionării subiectului.

Sub impactul întrebărilor relevante ale cauzei, întregul organism al

subiectului examinat se află într-o stare de alertă, reactivitatea psihoemoțională

corespunzătoare răspunsurilor simulate la aceste întrebări fiind în mod evident mai

clară, mai amplu exprimată decât cea obținută la întrebările neutre.

Examinatorul stabilește tipul și numărul de teste ce vor fi aplicate unui

subiect. De obicei, pentru a formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau

nesinceritatea subiectului sunt necesare cel puțin trei teste. Formularea concluziei

într-o examinare poligraf constă în activități de comparare și sinteză, raționamente

de tip deductiv, inductiv și analogic, activități de sesizare a celor mai sensibile

modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a răspunsurilor obținute la

întrebările relevante, neutre și de control. În urma interpretării, atât a diagramelor poligraf, cât și a comportamentului subiectului pe tot parcursul examinării cu

tehnica poligraf se poate formula o concluzie pozitivă, negativă sau incertă.

Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către psihologul

examinator într-un “Raport psihologic de constatare tehnico-științifică a

comportamentului simulat”. Acest raport cuprinde activitățile întreprinse pentru

depistarea comportamentului simulat și concluziile rezultate în urma analizei și

interpretării diagramelor poligraf.

Raportul psihologic de constatare tehnico-științifică a comportamentului

simulat se înaintează organelor de cercetare penală care au dispus examinarea

subiectului la poligraf.

2.3 Conversiunea informațiilor în mijloace de probă