Componența esențială a fiecărui stat este sistemul judiciar, acesta fiind un ansamblu al [625038]

INTRODUCERE
Componența esențială a fiecărui stat este sistemul judiciar, acesta fiind un ansamblu al
unor structuri organizatorice care concură la înfăpuirea actului de justiție.
Fără justiție nu poate exista o veritabilă și eficentă democrație, aceasta fiind cea care
veghează la apărarea valorilor sociale recunoscute într -o societate democratică, la promovarea și
apaărarea drepurilor fundamentale ale omului.
Funcția judiciară în statele moderne este realizată de catre organele specializate. Această
opțiune, ce poate fi caracterizată ca având o vocație universală este rezultatul unei indelungi
evoluții istorice. În România instituțiile judiciare sunt Ministerul Justiției, Consiliul Superior al
Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public si instanțele judecătorești.
Rolul acestor instituții este diferit. Ministerul Justiției are un rol preponderent administrativ,
Consiliului Superior al Magistraturii îi revi ne principalul rol în ceea ce privește apărarea
statutului magistraților și evoluția corpului profesional al magistraților, Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societății și apară ordinea de drept, precum și drepturile și
libertățile cetăț enilor, pe cand instanțele judecătorești sunt singurele abilitate de “ a spune
dreptul” (jurisdictio ).
Schimbarea structurilor economico -politice din țara noastră și amplificarea firească a
circuitului civil general au făcut necesară organizarea într -o no uă perspectivă a instanțelor
judecătorești și crearea unor organe de jurisdicție speciale, cum este cazul Curții Constituționale.
S-au adoptat reglementări juridice în materie pentru restructurarea sistemului judiciar în
România cum ar fi: Legea nr. 304/20 04 privind organizarea judiciară, Legea nr. 303/2004
privind statutul magistraților, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției.
Subiectul lucrării de fața este Ministerul Public.
Lucrarea este structura în patru capitole.
Primul capitol abordează aspecte generale privind instituția mai sus menționată. Mai
precis, în cadrul acestui capitol am vorbit despre istoria și scopul înfințării Ministerului Public,
princ ipiile, precum și structura funcțiilor din cadrul instituției.

În al doilea am făcut o prezentare a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție prezentând modelul de organizare si totodată, importanța sa în cadrul sistemului actual.
Capitol ul III am enumerat parchetele de pe lângă instanțele judecătorești prezentând
aspecte generale despre acestea.
Capitolul IV ne face o prezentare despre Colegiile de conducere.
Scopul lucrării este acela de a evidenția prin prezentare structurilor ce funcționează în
cadrul Ministerului Public,rolul cât și importanța instituției in societatea de astăzi.

CAPITOUL 1 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA MINISTERULUI PUBLIC
1. Notiuni introductive
Ministerul Public este un organ al legii, un regulator al jurisprudenei, un sprijin consolator al
celor slabi și oprimați, un acuzator redutabil al ticaloșilor, un ocrotitor al interesului general, în
sfarșit, un reprezentant al întreg ii societăți”.
Odată cu dezvoltarea procesului penal, din necesitatea instituționalizării unui incriminator public,
care să exercite în numele societății acțiunea penală, a luat naștere instituția Ministerului Public,
instituție ce astăzi este prezentă în majoritatea statelor.
Din punct de vedere istoric instituția Ministerului Public s -a cristalizat și s -a dezvoltat cu
trăsăturile pe care le cunoștem astăzi în Franța, în secolele XIII -XIV. Într -o opinie exprimată în
literature noastră mai veche, originile instituției se regăsesc în așa numiții procuroreus du roi
insituiți prin Ordonanța regelui Filip cel Frumos din 1302, acești procurori având rolul de a apăra
atât interesele private, cât și ale coroanei. În calitate de “oameni ai regelui”, misiunea
procur orilor era aceea de a apara interesele patrimoniale ale coroanei în procesele judiciare. În
timp, pe măsură ce funcția lor se deplasa din domeniul privat( al coroanei) în domeniul public (
al statului), procurorii au dobândit și dreptul de a cauta delicven ți și de a -i aduce în fața justiției.
In Romania, primele reglementari despre institutie dateaza din anul 1832 si pot fi identificate in
Regulamentul Organic si in Regulamentul asupra indatoririlor procurorilor tribunalelor si
divanurilor in cauzele civile si criminale. In Moldova, institutia Ministerului Public a aparut
peste trei decenii, in anul 1862.
Odata cu reforma judecatoreasca organizata de catre Alexandru Ioan Cuza, prin legea nr. 9/1865,
Ministerul Public este organizat dupa principiile stabilite in tara de orgine, principii recunoscute
in cele mai avansate state ale Europei. Institutia devine o magistratura compusa din procurori
organizati in parchete pe langa institutiile judecatoresti, iar misiunea lor este de a supraveghea
respectarea legilor in activitatea judiciara si executarea hotararilor si de a reprezenta statul.
Dupa anul 1945, functiile Ministerului Public sufera o noua reglementare juridica, datorita
dictaturii socialiste.

Decretul nr. 2 din 22 aprilie 1948 privind organizarea si func tionarea Parchetului stabilieste ca
“Parchetul supravegheaza respectarea legilor penale in Republica Populara Romana, atat de catre
functionarii publici, cât și de ceilalți cetățeni”. In decretul mentionat se stipuleaza ca principala
sarcina este vegherea la urmarirea si pedepsirea crimelor contra ordinii si libertatii democratice a
intereselor economice, independentei nationale si suveranitatii statului roman.
Legea nr. 6/1952 pentru infintarea si organizarea Procuraturii, elimina sintagma de “Minister
Public” si o inlocuieste cu denumirea de “Procuratura”. Noua institutie constituie un sistem de
organe compus din procuror general, procurer ce este numit de catre Marea Adunarea Nationala,
la propunerea Guvernului, dupa recomandarea Ministerului. Totodata, prin legea nr. 6/1952
institutia este restucturata pe baza principiilor statului si dreptului socialist, dupa modelul
procuraturii sovietice.
După Revoluția din 1989 autoritatile guvernamentale de atunci, au fost de părere că domeniul
justiției are nevo ie de o nouă reformă. Asadar, prin Constituția din decembrie 1991, se revine la
vechea denumire, cea de “Minister Public”, precum și la constituirea de parchete pe lângă
instanțele judecătorești. Potrivit Constituției României “În activitatea judiciară, M inisterul Public
reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și
libertățile cetățenilor.”
În anul 2003, cu ocazia revizuirii Constituției s -a prevazut că parchetele funcționează pe
lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției
judiciare, în condițiile legii. Subsecvent reglementării constituționale, legea judiciara din anul
2004 au tratat organizarea Ministerului Public alaturi de cea a instantelor jude catoresti.
În forma initială legea nr. 303/2004 includea în noțiunea de magistrate atât judecatorul, cât și
procurorul, de la modificarea acesteia în anul 2005, termenul general de magistrate a fost înlocuit
cu cel de judecător și procuror. Legiuitorul a păstrat în unele cazuri noțiunea de magistratură ce
include atât procurorul cât si judecătorul.

2. PRINCIPIILE ȘI ATRIBUȚIILE MINISTERULUI PUBLIC
Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și
subordonării și controlului ierarhic.
Principiul legalității , conform căruia Ministerul Public iși desfașoara activitatea în
limitele legii și în scopul respectării acesteia. guvernează activitatea tuturor autorităților publice.1
Acest principiu trebuie sa călauzească permanent acțiunile reprezentanților Ministerului Public,
cu atât mai mult cu cât atribuția principală a aceastei instiuții este de a apara ordinea de drept.
Acest principiu se întinde asupra fazei de urmarire penală, fazei judecății, cât și fazei de
executare a hotărârilor penale definitive2.
Pentru a asigura independența acestei instituții fată de orice amestec din afară și în acest
mod garanția asigurării respectării drepturilor procesuale ale părților, art. 62, alin (4) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispune că ”Parchetele sunt independente în relațiile
cu instanțele judecătorești, precum și cu celelalte autorități publice. ” Rezultă ca procurorulor este
un aparător al ordinii de drept, al drepturilor și libertăților cetățenilor și al intereselor generale ale
societății.
Principiul imparțialității procurorilor conform căruia procurorii în instanță sunt liberi să
prezinte acele concluzii pe care le consideră intemeiate, coroborate cu pro batoriul administrat în
cauzele respective. Pe de altă parte acest princpiu îl obligă pe procuror sa se manifeste în acelasi
mod față de cei care au intrat în conflict cu legea, manifestând obiectivitate, nepărtinire,
echidistanță față de toți cei care sun t cercetați penal, pornind de la prezumția de nevinovație.
Putem reține aici ca acesta este un principiu comun și judecătorilor, aceștia fiind obligați ca și
procurori prin codul dentologic si bineînteles lege, să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilo r
profesionale, trebuind să decidă obiectiv, liberi de orice influențe.
Principiul subordonării și controlului ierarhic, ce presupune o subordonare în treaptă,
organele inferioare se subordonează organelor superioare. Dispozițiile procurorului ierarhic
superior sunt obligatorii pentru procurorii aflați în subordine, asupra actelor de dipoziție ale

1 I. Leș, Instituții judiciare cotemporane, op. cit., p.131.
2 V. M. Ciobanu, Constituția României…, p.1258.

procurorilor din subordine, putând sa le suspende, anuleze sau înlocuiască cu actele sale, dacă
actele primilor sunt contrare legii. Dispozițiile procurorului ie rarhic superior, date în scris și în
conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurori din subordine. Dar cu toate acestea,
legea prevede ca în ceea ce privește soluțiile dispuse procurorul este independent. De asemenea,
procurorul este liber sa pr ezinte în fața instanței concluziile pe care le consideră întemeiate,
tinând cont și de probele ce sunt administrate în cauza respectivă3. Reținem în cazul acestui
principiu că este prezent în majoritatea legislațiilor, iar dispozițiile legale din dreptul intern au
evoluat în sensul asigurării independenței procurorului în adoptarea soluției într -un caz concret și
în concluziile pe care le pune în fața instanței.
2. Atribuțiile Ministerului Public , prevăzute de art. 60 din Legea nr. 304/2004, privind
organiza rea judiciară. cu modificările ulterioare, sunt următoarele:
 efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participă, potrivit
legii, la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative;
 conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, conduce și
controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
 sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
 exercită acțiunea civilă, în cazuri le prevăzute de lege;
 participă, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
 exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege;
 apără drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale
dispăruților și ale altor persoane, în condițiile legii;
 acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului
justiției, pen tru realizarea unitară a politicii penale a statului;
 studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă
ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea
legislației î n domeniu;
 verifică respectarea legii la locurile de deținere preventivă;

3 Regula potrivit căreia procurorul își conservă libertatea cuvântului în fața instanței judecătorești este recunoscută
și în alte sisteme de drept juridice ce cunosc instituția Ministerului Public ți este explicată ca prin aceea că,
indiferent de subordonar ea ierarhică, membrii parchetului sunt magistrați și le este imposibil să facă abstracție de
propriile scrupule ștințifiice sau de conștiință. A se vedea, în acest sens, R, Perrot, op. cit,., p. 410.

 exercită orice alte atribuții prevăzute de lege.
În urma atribuțiilor enumerate constatăm existența unor largi atribuții judiciare sau mai corect
spus a unor ample atribu ții conexe cu activitatea judiciară propriu -zisă. Cele mai importante
atribuții ale Ministerului Public se exercită de către procurori în cadrul procesului civil și penal.
În exercitarea atribuțiilor lor, procurorii au dreptul să ceară direct sprijinul age nților forței
publice, care sunt obligați să execute dispozițiile procurorului.

3. STRUCTURA SI ORGANIZAREA MINISTERULUI PUBLIC
Potrivit normelor constituționale și ale legii organice, Ministerul Public își exercită
atribuțiile prin procurori constituiți în parchete pe lângă fiecare instanță judecătorească. Aceste
parchete sunt următoarele:
 parchetele de pe lângă judecătorii;
 parchetele de pe lângă tribunalele specializate pentru minori și familie;
 parchetele de pe lângă tribunale;
 parchetele de pe lângă curțile de apel;
 parchetele militare;
 parchetele de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție;
Parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale specializate pentru minori și familie și
tribunalele sunt conduse de prim -procurori. În funcție de volumu l de activitate, la parchetele de
pe lângă tribunale, prim -procurorul poate fi ajutat de 1 -2 adjuncți.
Parchetele de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori generali. În funcție de
volumul de activitate, procurorii generali pot fi ajutați de 1 -2 adjuncți, iar procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București poate fi a jutat de 1 -3 adjuncți. Parchetele de pe
lângă curțile de apel și tribunale au în structură secții, în cadrul cărora pot funcționa servicii și
birouri.
Pachetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor
din subordine, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. El este
condus de un procuror general, ajutat de un prim adjunct, un adjunct și 3 procurori consilieri.

Ca structură, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este organizat în
direcții, secții, servicii, birouri și alte compartimente4. Printre secțiile organizate la nivelul
parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt următoarele: secția de urmărire
penală și criminalistică; secția juridică penală; secția parchetelor militare, secția de resurse
umane și documentare.
De asemenea, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
funcționează Direcția Națională Anticorupție5, și Direcția de Investigare a Infr acțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism6. Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile prin
procurori specializați în combaterea corupției, fiind condusă de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Jus tiție, prin procurorul șef al acestei direcții.
În cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează procurori, ofițeri și agenți de poliție
judiciară, specialiști în domeniul economic, bancar, financiar, vamal, informatic și în alte
domenii, per sonal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ. Penru a
fi numiți în cadrul acestei direcții procurorii trebuie să aibă calități și rezultate profesionale
deosebite în combaterea infracțiunilor de corupție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este structură
a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție specializată în combaterea
înfracțiunilor de criminalitate organizată și terorism. Direcția este condusă de un procuror -șef,
ajutat de un procuror -șef adjunct, sunb coordonarea procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea procurorului șef al acestei direcții se face de
către Președintele României, la propunerea minis trului justiției, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii.

4 Organizarea parchetelor este reglementată prin Regul amentul de ordine interioară aprobat prin Ordinul
ministrului justiției nr, 529/c din 21 februarie 2007, publicat în M. Of. nr. 154 din 5 martie 2007.
5 O.U.G. nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în M.Of nr. 244 din 11 aprilie
2002, a fost modificată și completată de O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie 2006 (M.Of. nr. 764 din 7 septembrie
2006).
6 Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în M.Of. nr. 1089 din 23
noiembrie 2004, a fost completată și modificată prin O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie 2006 (M.Of. nr. 764 din 7
septembrie 2006).

La nivel central Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
este organizată în următoarele servicii, conduse de procurori șefi:
a) serviciul de prevenire și combatere a criminalității organizate;
b) serviciul de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri;
c) serviciul de prevenire și combatere a criminalității economico -financiare;
d) serviciul de prevenire și combatere a cr iminalității informatice;
e) serviciul de prevenire și combatere a infracțiunilor de terorism și a celor contra siguranței
statului;
f) serviciul judiciar.
La nivel teritorial, se înființează servicii ori birouri ale Direcția de Investig are a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Astfel, la nivelul parchetelor de pe lângă
curțile de apel se înființează servicii, iar la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale se înființează
servicii.

CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA SI FUNCTIO NAREA PARCHETULUI DE PE
LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
1. Parchetul de pe l ângă Inalta Curte de Casație și Justiție. Notiuni introductive
În vârful ierarhiei Ministerul Public se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, fiind unitatea de parchet7 de cel mai înalt grad din România. Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, are personalitate
juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.

7 Potrivit profesoru lui P. Vasilescu, denumirea de „parchet” iși are originea și amintește situația din vechiul drept
francez, când procurorul punea concluzii stând pe parchet în fața estradei pe care stăteau judecătorii, care judecau
cauza. A se vedea P. Vasilescu, op.cit., vol. I, pag.268. În același sens, I. Leș, Institușii judiciare contemporane, op.
cit., p. 124. Autorul precizează că termenul de parchet își are originea în Franța unde scaunele membrilor acestui
organ erau situate chiar pe parchetul sălii de ședință. A se vedea și I. Alexandru, Ministerul public între executiv și
justiție, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 33 -34.

La conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se află procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, alături de un prim -adjunct,
un adjunct și 3 procurori consilieri.
Procurorul general al in situției mai sus menționate, reprezintă Ministerul Public în relațiile cu
celelalte autorități publice și cu orice persoane jurdice sau fizice, din țară sau din străinătate.
Totodată, el este și ordonator principal de credite pentru Ministerul Public.
Datorită sistemului propriu de organizare și funcționare care, spre deosebire de cel aplicabil
instanțelor judecatoresti, este bazat pe principiul subordonarii și al controlului ierarhic,
procurorului general al PÎCCJ îi sunt recunoscute în mod expres și anum ite atribuții în legatură
cu participarea reprezentanților Ministerului Public la activitătile de judecată:
Procurorul general al PÎCCJ participa la sedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie in Sectii
Unite, precum si la orice complet al acesteia, can d considera necesar8, iar în caz de imposibilitate
de participare, deleagă pe prim -adjunctul sau pe adjunctul său ori pe alt procuror;
Desemnează, dintre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe aceia
care participă la ședi nțele Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de lege.
In structura PICCJ exista sectii conduse de procurori sefi, care pot fi ajutati de adjuncti, iar in
cadrul sectiilor, pot exista servicii si birouri, conduse de procurori sefi. Tot in cadrul ace stui
parchet functioneaza doua directii cu atributii in domenii pentru care legiuitorul a considerat
necesara infiintarea necesara infintarea de strucutri specializate de combatere a fenomenului
infractional: Directia De Investigare a Infractiunilor de Cri minalitate Organizata si Terorism
(DIICOT) si Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Aceste directii sunt structuri specializate
create prin lege si se bucura de un aparat propriu si o componenta determinata la nivel legal.
1. Directia Directia De Investigar e a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si
Terorism

8 Apreciem că textul trebuie corelat și cu alte prevederi legale care stabilesc situațiile în care procurorul poate
participa la sedințele de judecată. Astfel, în litigiile civile procurorul poate participa la judecata atunci când
apreciează că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

In cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza . Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism ( D.I.I.C.O.T. ), ca structura
specializata in combaterea criminalitatii organizate si a terorismului.
DIICOT a fost înființat în anul 2004 prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2005 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 508/2004, în scopul destructurării grupurilor infracționale
organizate, frontaliere și transfrontaliere.
Conform art.4 din O.U.G. nr.78/2016 D.I.I.C.O.T. este organizаt la nivel centrаl și teritoriаl, în
cadrul căreia funcționează servicii, birouri, departаmente sau compаr timente аflate în
subordonаrea directă a procurorului -șef.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este condusă de
un procuror -șef, asimilat prim -adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, ajutat de 2 procurori -șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În activitatea sa, procurorul –
șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de C riminalitate Organizată și Terorism este ajutat
de 2 consilieri, asimilați consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție. Procurorul -șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organ izată și Terorism reprezintă această direcție în relațiile cu celelalte autorități publice și cu
orice persoane juridice ori fizice, din țară sau din străinătate. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin,
procurorul -șef al Direcției de Investigare a Infracț iunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
emite ordine cu caracter intern.
DIICOT are in competenta sa urmatoarele atributii9:
Efectuаrea urmăririi penale pentru infrаcțiuni prevăzute în competențа direcției;
Conducereа, supravegherea și controlul аctelor de cercetare penală, efectuаte din dispoziția
procurorului de către ofițerii și аgenții de poliție judiciară orgаnizați în cadrul structurilor
specializаte în combatereа criminalității orgаnizate, la nivel central și teritorial, aflați în

9 O.U.G. nr. 78/2016 privind organizarea și funcționarea DIICOT.

coordona rea DIICOT, ori detașați în cаdrul direcției, precum și de către ofițerii sau аgenții de
poliție judiciară care au primit avizul din pаrtea procurorului -șef al direcției.
Sesizаrea instanțelor judecătorești pentru luаrea măsurilor prevăzute de lege, pentru judecаrea
cauzelor, precum și exercitаrea căilor de atac conform legii în cаuzele privind infracțiunile date
în competențа Direcției.
Participаrea la ședințele de judecаtă în cauzele pentru cаre procurorii DIICOT au sesizat
instаnțele de judecată ori au e xercitаt căile de аtac ori în care, potrivit legii, participareа
procurorului este obligаtorie în raport cu infracțiunile dаte de ordonanța pentru orgаnizare și
funcționаre în competența direcției;
Conducerea, supraveghereа și controlul аctivităților de or din tehnic în cаdrul urmăririi penale,
efectuаte de specialiști în domeniul economic, finаnciar, bancar, vamаl, informatic, precum și
alte domenii, din dispozițiа procurorilor direcției;
Studiereа cazurilor care genereаză săvârșirea infracțiunilor de crimi nаlitate organizată, trаfic de
droguri, criminalitаte, informatică și terorism ori a аltor infrаcțiuni date în competențа direcției și
a condițiilor care le favorizeаză, elaborаrea propunerilor în vedereа eliminării acestorа, precum și
pentru perfecționare а legislației penаle în acest domeniu;
Constituireа și actualizareа bazei de date vizând infrаcțiunile ce sunt date în competențа
Direcției;
Solicitareа și acordarea аsistenței judiciare internaționаle în cauzele care privesc infrаcțiuni date
în competențа Direcției;
Exercitаrea altor atribuții prevăzute de Codul de procedură penаlă și de legile speciаle;
2. Directia Nationala Anticoruptie
Directia Nationala Anticoruptie, prescurtata „DNA”, reprezinta in cadrul Ministerului Public o
strucutra autonoma, cu per sonalitate juridica, specializata in combaterea coruptiei la nivel mediu
si inalt.

Directia Nationala Anticoruptie a fost creata ca un instrument necesar in descoperirea,
investigarea si aducerea in fata instantei a cazurilor de coruptie.
De asemenea, aparitia acestei institutii ce lupta impotriva combaterii infractiunilor de coruptie s –
a impus si ca urmare a eforturilor pe plan european de intensificare de catre satele membre ale
Consiliului European a luptei impotriva coruptiei, la Strasbourg in anul 199910 prin care partile
au prevazut ca fiecare stat semnatar sa adopte masurile care se dovedesc necesare pentru ca
persoane sau entitati sa fie specializate in lupta impotriva coruptiei.
Conform Conventiei aceste persoane specializate vor dispune de independenta necesara in
cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic, pentru a -si putea exercita functiile in
mod eficace si libere de orice presiune ilicita. Statele semnatare, s -au obligat de asemenea, sa
vegheze ca personalul respectivelor entitati sa dispuna de o pregatire si de resurse financiare
adaptate functiilor pe care le exercita. Mai multe state au creat, pe plan european, structuri
specializate in combatere a infractiunilor de coruptie, iar in Romania a fost creat Par chetul
National Anticoruptie, a carui denumire s -a schimbat devenind actuala Directie Nationala
Anticoruptie.
Desi este o strucutura autonoma in cadrul Ministerului Public, potrivit legii, este independenta in
raport cu instantele judecatoresti si cu parc hetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu
celelalte autoritati publice.
Activitatea acestui organism este coordonata de procurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acesta conduce directia prin intermediu l procurorului sef al
acesteia.
Din punct de vedere structural, Directia Nationala Anticoruptiei este condusa de catre un
procuror sef, asimilat prim -adjunctului procurorului general al PICCJ, ajutat de doi procurori
adjuncti, asimilati adjunctului procur orului general al PICCJ. Ordonatorul principal de credite in
ceea ce priveste bugetul directiei este procurorul sef.

10 Romania a ratificat Conventia prin Legea nr.27/2002 pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia,
adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999( M.of. nr. 65 din 30 ianuarie 2002).

Acesti procurori sunt ajutati in activitatea de urmarire penala si de catre ofiteri si agenti de politie
judiciara in scopul efectuarii cu celeritate si in mod temeinic a activitatii de descoperire si
urmarire a infractiunilor de coruptie precum si de specialisti( constatarile tehnico -stiintifice
efectuate de catre acestia din dispozitia scrisa a procurorului constituie mijloc de proba, in
conditiile legi) cu inalta calificare in domeniul economic, financiar, vamal, bancar, informatic
etc. Activitatea acestora este desfasurata in cadrul unor echipe operative complexe, sub directa
conducere, supraveghere si control al procurorului, cu scopul de a spori efiecenta si calitatea
anchetelor penale. Aceste functii sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata, cu
exceptia celor didactice din invatamantul superior.
Competenta Directiei Nationale Anticoruptiei a fost marita treptat, aju ngand in prezent sa
cuprinda o sfera foarte larga de infractiuni. Procurorii din cadrul Directiei Nationale
Anticoruptie, efectueaza in mod obligatoriu urmariea penala, potrivit formei actuale alegii, pentu
infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pent ru prevenirea, descoperirea si sanctionarea
faptelor de coruptie, infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau
infractiunile prevazute la art. 246, 297, 300 C.pen, daca paguba adusa este mai mare decat
echivalentul in lei a 1.000. 000 euro.
Printre cele mai frecvente modalitati prin care procurorii iau cunostinta, in activitatea curenta,
despre comiterea infractiunilor din sfera competentei lor se regasesc:
Sesizari primite din partea cetatenilor si a persoanelor juridice11;
Sesiza ri primite din partea autoritatilor cu atributii de control (Garda Financiara, Agentia
Nationala de Administrare Fiscala, Departamentul de Lupta Anti -Frauda);
 sesizari de la organele de politie;
 sesizari primite de la alte parchete;
 sesizari si informari p rimite de la serviciile specializate in culegerea de informatii.
 Sesizari din oficiu.

11 Acestea pot fi de 3 tipuri: plangerea ( situatia in care o persoana contacteaza DNA, cu privire la o vatamare care I
s-a cauzat printr -o infractiune de competenta directiei); denuntul (situatia in care o persoana care detine
informatii despre o infractiune comunica directiei); autodenuntul (situatia in care o persoana care a comis o
infractiune de coruptie si doreste sa beneficieze de circumstante atenuante sau de exonerare a raspunderii
penale, in limitele legii, anunta autoritatile judiciare, inainte ca acestea din urma sa fi aflat comiterea faptei din alte
surse).

In ceea ce priveste raportul dintre structura centrala si cele teritoriale ale directiei, acestea se
rezolva in baza principiilor controlului ierarhic si al subordonarii aplicabile intregului Minister
Public. Procurorii din structura centrala a directiei pot prelua cauze de competenta structurilor
teritoriale, prin dispozitia motivata a procurorului sef DNA.
Directia Nationala Anticoruptie prezinta anual un raport privind activitatea desfasurata,
Consiliului Superior al Magistraturii si Ministerului Justitiei, acesta din urma prezentand
Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al directiei12.

CAPITOLUL 3. PARCHETELE DE PE LANGA INSTANTELE JUDECATORESTI
Conform articolului 89, alin. (1) si (2), din cuprinsul legii nr. 304/2004, republicata, privind
organizarea judiciara pe langa fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori si familie si
judecatorie functioneaza un parchet. Parchetele au sediul in localitatile in care isi au sediul
instantele pe langa care functioneaza si au aceeasi circumscriptie cu acestea.
1. Parchetele de pe langa Curtiile de Apel
In prezent, in numar de 16713 parchetele de pe langa Curtile de Apel sunt conduse de catre
procu rori generali, ajutati de cate un adjunct. In structura acestor parchete regasim o sectie
judiciara cat si una sectie penala, condusa de procurori sefi. Sectia judiciara este compusa din
procurori care participa la activitatea instantelor de judecata in ca litate de procurori de sedinta.
Sectia penala este compusa din procurori care efectueaza urmarirea penala sau supravegheaza
cercetarea penala efectuata de organele de cercetare prevazute de lege. Spre deosebire de acte
sectii, la parchetele de pe langa Cu rtea de Apel Galati si Constanta exista si o sectie maritima –
fluviala.
In virtutea principiului indivizibilitatii activitatii Ministerului Public, procurorul general poate
repartiza oricarui procuror, indiferent de functia pe care o indeplineste in cadrul parchetului sau

12 Rapoartele de activitate, in deosebi cele ulterioare pe anul 2008, releva o marire a volumului cauzelor
investigate de catre DNA, ceea ce reprezinta o diversificare a fenomenului infractional legat de coruptie, dar si o
dezvoltare a capacitatilor de investigare pe care le -a dobandit directia.
13 Acestea se regasesc in Alba -Iulia, Pitesti, Bacau, Oradea, Suceava, Brasov, Bucuresti, Cluj -Napoca, Constanta,
Galati, Iasi, Targu -Mures,Ploiesti, Craiova, Timisoara si Parchetul de pe langa Curtea Milita ra de Apel.

sectiei din care face parte, sarcini in exercitarea atributiei date prin lege in componenta
parchetului.
In cadrul parchetelor de pe langa curtile de apel functioneaza, de asemenea, procurori -inspectori
care exercita din ordinul procurori lor generali ai parchetului din care fac parte, din ordinul
procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau din ordinul
Ministerului Justitiei, controlul asupra parchetelor din circumscriptia lor.
Procurori generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel au calitatea de sefi ierarhici ai tutror
procurorilor din parchetele aflate in circumscriptia lor. Ei pot da dispozitii obligatorii
procurorilor in subordine si pot sa controleze activitatea acestora, direct sau prin procurori
inspectori.
Procurori generali au atributii de organizare a activitatii procurorilor in subordine precum si
unele atributii administrative, cum sunt angajarea, promovarea si eliberarea din functie a
personalului auxiliar al parchetului de pe langa curtea de apel si pa rchetelor in subordine.
Parchetele de pe langa curtile de apel, potrivit art. 89, alin. (3) au personalitate juridica.
2. Parchetele de pe langa Tribunale
Acestea sunt in numar de 42 si functioneaza ca si tribunalele, cate unul in fiecare judet si in
muni cipiul Bucuresti. Ele sunt conduse de prim -procurori, ajutati de adjuncti si sunt compuse
din o sectie penala, o sectie civila si un compartiment economic -administrativ. In judetele in care
isi au resedinta atat parchetul de pe langa tribunal cat si parche tul de pe langa curtea de apel,
compartimentul economic -adminis „deserveste activitatea” ambelor parchete . La parchetele de
pe langa Tribunalele Galati si Constanta functioneaza, de asemenea, cate o sectie maritima –
fluviala.
Sectiile parchetelor de pe la nga tribunale sunt conduse de procurori sefi.
Prim -procurorii parchetelor de pe langa tribunale exercita controlul parchetelor din
circumscriptia lor.
Parchetele de pe langa Tribunale au personalitate jurdica.

3. Parchetele de pe langa Judecatorii
Aici rega sim un numar de 182 de asemenea parchete, in acelasi numar cu judecatoriile.
Parchetele de pe langa Judecatorii sunt conduse de prim -procurori, iar la unele dintre acestea – la
cele stabilite de ministrul justitie la propunerea procurorului general al Parch etului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie – primii procurori sunt ajutati de adjuncti.
Parchetele de pe langa judecatorii nu au personalitate juridica si nu sunt divizibile.
4. Parchetul militar
Parchetele militare functioneaza pe langa fiecare i nstanta militara. Acestea au un statut de unitate
militara, cu indicativ propriu. Sunt conduse de un prim -procuror militar ajutat de un prim –
procuror adjunct. Parchetul militar de pe langa Curtea de Apel Bucuresti este condus de un
procuror general militar , ajutat de un procuror general militar adjunct.
In cadrul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Directiei Nationale
Anticoruptie functioneaza sectii sau servicii de combatere a infractiunilor savarsite de militari.
Atributiile parchetelor militare se exerc ita prin procurori militari. Acestia efecuteaza urmariea
penala in cauzele privind fapte penale comise de militari romani dislocati pe teritoriul altor state,
in cadrul unor forte multinationale daca potrivit unei conventii internationale poate fi exercita ta
jurisdictia romana pe teritoriul statului primitor. De asemenea, procurorii participa la sedintele de
judecata ale instantelor militare.
In ceea ce priveste activitatea procurorilor militari trebuie retinuta particularitatea ca atunci cand
inculpatul e ste militar activ, procurorul militar care efectueaza urmarirea penala trebuie sa faca
parte cel putin din aceeasi categorie de grade. In caz contrar, procurorul va fi asistat de un alt
procuror cu grad din categoria corespunzatoare, numit de conducatorul parchetului la care este
inregistrata cauza.
CAPITOLUL 4 COLEGIILE DE CONDUCERE SI ADUNARILE GENERALE ALE
PROCURORILOR
1. Colegiile de conducere

În cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează colegiul de
conducere care hot ărăște asupra problemelor generale ale Ministerului Public.
In cadrul parchetelor de pe l ângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale, parchetelor de
pe lângă tribunalele pentru minori și familie, al parchetelor militare, precum și al parchetelo r de
pe lângă judecătorii funcționează colegii de conducere care avizează problemele generale ale
parchetelor.
Colegiile de conducere sunt formate dintr -un num ăr impar de membri. Colegiul de conducere al
Parchetului de pe l ângă înalta Curte de Casație și Ju stiție este constituit din procurorul general,
prim-adjunctul acestuia și 5 procurori desemnați în adunarea generală a procurorilor.
Colegiile de conducere de la parchetele de pe l ângă curțile de apel, tribunale, tribunale pentru
minori și familie, judecăt orii și de la parchetele militare au componența:
a) la parchetele de pe l ângă curțile de apel: procurorul general și 6 procurori, aleși pe o perioadă
de 3 ani în adunarea generală a procurorilor;
b) la parchetele de pe l ângă tribunale: prim -procurorul și 6 procurori, aleși pe o perioadă de 3
ani în adunarea generală a procurorilor;
c) la parchetele de pe l ângă tribunale specializate și judecătorii: prim -procurorul și 2 sau 4
procurori aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a procurorilor.
Pentru alegerea membrilor colegiului de conducere se întocmesc liste cu toți procurorii
parchetului, cu excepția procurorului general sau, după caz, a prim -procurorului, precum și a
celor care declară în prealabil că nu înțeleg să facă parte din colegiu.
La parchetele la care func ționează secții, membrii colegiului de conducere se aleg, de regulă, din
secții diferite.
Sunt declara ți aleși membri ai colegiului de conducere procurorii care obțin cel puțin jumătate
plus unu din numărul voturilor valabil exprimate.

În cazul în care la parchetele de pe lângă judecătorii și tribunale specializate numărul
procurorilor este mai mic de 3, atribuțiile colegiului de conducere se exercită de prim -procurorul
parchetului.
Colegiul de conducere dezbate problemele gen erale de conducere a parchetului și adoptă hotărâri
menite să asigure buna funcționare a acestuia.
Colegiul de conducere al Parchetului de pe l ângă înalta Curte de Casație și Justiție își desfășoară
activitatea în ședințe care se convoacă de către procuror ul general sau de către cel puțin 3 dintre
membrii acestuia, trimestrial sau ori de câte ori se apreciază necesar să consulte membrii acestui
organism în luarea, în condițiile legii, a unor decizii privind: informarea în legătură cu situația
criminalității , ce se prezintă Parlamentului României, Președintelui României,Guvernului,
ministrului justiției, precum și mass -mediei; proiectele rapoartelor privind activitatea
Ministerului Public; rezultatele unor controale dispuse de ministrul justi ției ori de procurorul
general și măsurile ce trebuie luate pentru înlăturarea greșelilor și a neajunsurilor constatate;
cazurile de aplicare neuniform ă a legii în activitatea unor parchete; deontologia profesional ă și
starea disciplinară în structurile Ministerulu i Public; baza material ă a parchetelor și
îmbunătățirea condițiilor de muncă ale personalului; problemele economico -fmanciare sau
administrative și rela țiile Ministerului Public cu celelalte autorități publice și măsurile necesare
pentru perfecționarea co laborării cu acestea.
Colegiul de conducere se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este necesar.
La Parchetul de pe l ângă înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel
și parchetele de pe lângă tribunal, la ședințele co legiului de conducere pot participa și procurorii
șefi secție sau alți procurori care nu sunt membri ai acestuia, fără drept de vot.
În funcție de problemele supuse dezbaterii, la ședințele colegiilor de conducere ale parchetelor de
pe lângă curțile de ape l, tribunale și tribunale specializate pot fi invitați și procurori de la alte
parchete, care nu au drept de vot.
Ședințele colegiului de conducere nu sunt publice iar în acestea se adoptă hotărâri cu votul
majorității membrilor săi.

Dezbaterile și hotărârile colegiului de conducere se consemnează într -un proces -verbal încheiat
de secretariatul colegiului și semnat de toți membrii săi. Hotărârile colegiului de conducere se
aduc la cunoștință celor interesați.
2. Adunările generale ale procurorilor
Aduna rea general ă a procurorilor este compusă din toți procurorii în funcție ai
parchetului, inclusiv procurorii stagiari, precum și cei delegați sau detașați Ia alte parchete.
Adunarea generală a procurorilor are atribuțiile: dezbate activitatea anuală desfășurată de
parchete; alege, în condițiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii; dezbate
probleme de drept; ini țiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii; formuleaz ă puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii;
alege și revocă, în condițiile legii, membrii colegiului de conducere.
Adunarea general ă a procurorilor este legal constituită în prezența majorității procurorilor în
funcție, cu excepția situa ției în care se aleg membrii Consiliului Superior al Magistraturii, când
este necesară prezența a cel puțin două treimi din numărul procurorilor în funcție.
Adun ările generale ale procurorilor se organizează anual sau ori de câte ori este necesar și se
convoacă astfel:
a) adunarea general ă a procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție se
convoacă și este prezidată de către procurorul general, în lipsa procurorului general, adunarea
generală este prezidată de prini -adjunctul ori adjunctul acestuia;
b) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel se convoacă
și este prezidată de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel;
c) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchet ului de pe lângă tribunal se convoacă și
este prezidată de prim -procurorul parchetului de pe lângă tribunal;
d) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și
familie se convoacă și este prezidată de prim -procurorul acestui parchet;
e) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie se convoacă și
este prezidată de prim -procurorul acestui parchet.

Adun ările generale ale procurorilor se convoacă și la solicitarea unei treimi din numărul
procurorilor care fac parte din aceasta.
Adun ările generale ale procurorilor se pot convoca și de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii sau de colegiul de conducere al parchetului.
Atunci c ând se aleg membrii Consiliului Superior al Magistr aturii, adunarea generală este
prezidată de procurorul cu cea mai mare vechime în magistratură, care nu și -a depus candidatura
pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, și este organizată de colegiul
de conducere al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de
colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curțile de apel.
În cadrul adunării generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, la alegere a membrului pentru Consiliul Superior al Magistraturii participă și
procurorii Direcției Naționale Anticorupție.

BIBLIOGRAFIE

Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Nicolae Cochinescu; Totul despre Ministerul Public, Editura Lumina Lex, București,
2000;
2. Nicolae Cochinescu; Organizarea puterii judecătorești în România , Editura Lumina Lex,
București, 1997;
3. Prof. univ. dr. Ioan Leș; Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a activității
notariale , Editura Lumina Lex, București, 1997;
4. Ioan Leș; Sistem e judiciare comparate , Editura All Beck, București, 2002;
5. Ioan Leș, Principii și instituții de drept procesual civil, Editura Lumina Lex, București,
1998;

6. Ioan Leș; Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat , Editura All Beck,
București, 2005;
7. Marian Alexandru; Participanții în procesul penal , Editura Sitech, Craiova, 2016;
8. Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Paul Pop, Curs universitar Instituții
judiciare , ediția a II -a, Editura C.H. Beck, Bucuresți, 2016;
9. Nistor, Vasilică , Organizarea și exercitarea profesiilor liberale juridice, Editura Zigotto,
2010;

Legislație
1. Constituția Romaniei, modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției
României nr. 429/2003;
2. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale;
3. Legea nr. 54/1993 pentru organizarea și funcționarea instanțelor militare;
4. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
5. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
6. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;
7. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente;

Studii
 T. Bodoașcă, Opinii privind sintagma „procesele si cererile” utilizate în Codul de
procedură civilă , în Dreptul nr. 9/19 98;
 T. Bodoașcă, Unele aspecte critice referitoare la noua reglementare privind
răspunderea materială a militarilor , în Dreptul nr. 2/1999;
 T. Bodoașcă, Poate fi abilitat Guvernul printr -o lege ordinară să abroge, să modifice
sau să completeze o lege organică? , în Dreptul nr. 10/2000;
 T. Bodoașcă, Contribuții la studiul regimului juridic al atribuțiilor Consiliului
Suprem de Aparare a Țării în reglementarea Legii nr. 415/2002 , în Gândirea
Militară Româneas că, nr. 6/2002;
 I. Leș, Garanții ale respectării drepturilor omului in legislația românească, în revista
Drepturile Omului, anul I, nr. 1 -4, 1991;

 I. Leș, Sistemul dublului grad de jurisdicție în dreptul procesual civil actual, în
Revista Română de drept nr.6/2003;
 Augustin Lazăr, Supravegherea procurorului asupra actelor premergătoare.
Activitatea informativ -investigativă a poliției judiciare și materializarea ei în
mijloace de probă, în Revista Dreptul nr. I , 2005;
 V. Pop, Răspunderea disciplinară a magis traților, în Studii de drept românesc nr. 1 –
2/1996;
 M. Voicu, Accesul liber la justiție , în Revista Dreptul , anul VIII, seria a III -a, nr.
4/1997;

Resurse web
1. http://www.mpublic.ro/
2. https://www.ccr.ro/uploads/Publicatii%20si%20statistici/Buletin%202004/CONTROLU
L%20DE%20CONSTITUTIONALITATE.pdf
3. http://www.kas.de/wf/doc/kas_5664 -1442 -1-30.pdf?120123091131
4. http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2009/RSJ2/ A11SerbanAlex.pdf
5. https://www.senat.ro/
6. http://www.cdep.ro/
7. http://www.monitoruloficial.ro/