Componenta, Caracteristica Generala Si Clasificarea Rapoartelor Financiare

Capitolul I: Componența, caracteristica generală și clasificarea rapoartelor financiare.

1.1 Destinația utilizării și tipurile informației, în condițiile economice de piata.

Odata cu trecerea republicii la economia de piață a crescut considerabil rolul informației financiare. Aceasta se datoreaza extinderii cercului de utilizări, care iau decizii de investiții sau de altă natură, bazandu-se pe informația, conținută în rapoartele financiare. Corespunzător se modifică forma și volumul informației, dezvăluită în rapoartele financiare și destinația acesteia.

Rapoartele financiare sunt necesare de asemenea și în alte scopuri cum ar fi:

evaluarea intrepriuderii;

luarea deciziilor financiare.

Utilizatorii pot să își formeze o părere obiectivă privind întreprinderea, dacă au la dispoziție rapoartele financiare clare și ușor de înțeles.

Utilizatori potențiali ai informației financiare sunt: investitorii actuali și potențiali, salariații întreprinderii, creditori, fumizorii și alți parteneri comerciali, clienții instituțiilor guvemamentale, publicul și alte persoane fizice și juridice cointeresate.

În functie de nivelul și caracterul interesului financiar utilizatorii informației financiare pot fi divizați in doua grupe:

externi, care se afla in afara întreprinderi și solicită informații pentru luarea deciziilor privind activitatea acesteia; și

interni, care activeaza in cadrul întreprinderii.

Utilizatorii externi ai informației pot fi cu interes financiar direct și indirect. Ei obțin informația din rapoartele financiare ale întreprinderii, raspunderea pentru pregatirea și prezentarea careia o poartă conducerea întreprinderi.

Utilizatorii externi cu ințeles direct financiar din categoria lor fac parte: investitorii actuali și potențiali, băncile, furnizorii, clienții și alți utilizatori. În baza datelor rapoartelor financiare ei fac concluzii privind perspectivele financiare și salvabilitatea întreprinderii.

Din categoria utilizatorilor externi cu interes financiar indirect fac parte organele, împuternicite să gestioneze patrimoniul de stat și municipal, organele administrative și fiscale, inclusiv Guvernul și instituțiile guvernamentale, alți utilizatori

organele administrative și fiscale, inclusiv Guvernul și institutiile guvernamentale, solicită informații în vederea reglementării de stat, determinării impozitelor și elaborării politicii fiscale, calculării diverșilor indicatori statistici. De asemenea pentru acești utilizatori prezintă interes eficiența activitații întreprinderii, repartizarea resurselor financiare, materiale și forței de munca.

Publicul este cointeresat în informații ce va permite să aprecieze influența activității întreprinderii asupra situației economice și sociale în regiune, vieții cetățenilor.

Conform legislatiei Republicii Moldova organele fiscale, spre deosebire de alți utilizatori externi de informație, au dreptul să solicite informații cuprinse nu numai în rapoartele financiare, ci și de altă natură privind activitatea întreprinderii calculării și plații impozitelor. Informația contabilă se prezintă de asemenea la solicitarea organelor de control și ierarhic superioare, auditorilor în cazul efectuării controlulul, precum și altor utilizatori în conformitate cu legislația în vigoare și actele de constituire.

Utilizatorii externi, care au dreptul să ia cunoștință integral sau parțial de informația internă, sunt obligați să prezinte confidențialitatea în ce privește informația furnizată, deoarece conform articolului 15 din Legea privind taina comercială nr. 147 din 6 iulie 1994, conținutul informației interne prezintă un secret comercial al întreprinderii pentru divulgarea caruia este prevazută raspunderea stabilita de legislație.

Alți utilizatori externi necesită informații, de regulă pentru aprecierea situației financiare a întreprinderi.

Utilizatorii interni reprezintă conducatorii, personalul de gestiune, care la toate nivelurile utilizează informațiile cantabile la planificarea, controlului și evaluarea operațiilor de afaceri. Aceștia sunt proprietarii, fondatorii, administrația în persoana consiliului de observatori, managerilor, salariații intreprinderi.

Proprietarii, fondatorii întreprinderii sunt interesați în informații privind rentabilitatea, mărirea actlvelor nete și lichidarea întreprinderii.

Salariații întreprinderii sunt interesați în obținerea de informații referitoare la stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, precum și informații care le permit să aprecieze capacitatea întreprinderii de a-i asigura cu salarii, îndemnizații sociale și posibilitatea desfășurării activității în viitor.

Formele de evidență și raportare în cadrul întreprinderii, de regulă, se deosebesc de cele prezentate în afara acesteia. Evidența și raportarea financiară în cadrul întreprinderii se numesc de gestiune, spre deosebire de rapoartele externe pregătite de către evidența financiară.

Tipurile informației sunt : 1) Informația de gestiune

2) Informație financiară

Informația de gestiune, spre deosebire de cea financiară, se caracterizează prin lipsa unui formular standartizat de prezentare, orientat mai întîi de toate, spre controlul activității operaționale curente și planificarea operațiilor viitoare și nu la descierea evenimentelor trecute.

Serviciul financiar pregătește rapoartele interne în vederea acordării ajutorului conducerii, de exemlu ; compararea financiară a unor elemente alternative, ale operațiilor economice, previzibilitatea privind profitul și prodnozele referitoare la planificarea necesarului de mijloace bănești pentru perioada corespunzătoare. Conducerea are acces la informația suplimentară de gestiune și nefinanciară, care ajută la planificarea, luarea deciziilor, control.

1.2 Obiectivele rapoartelor financiare

Rapoartele financiare cu destinația generală constituie una dintre cele mai importante metode de prezentare periodică utilizărilor externi ai informației colectate și prelucrate în contabilitatea financiară.

Începînd cu utilizatorii externi și interni, pentru care este destinată informația, în calitate de obiectiv principal al rapoartelor financiare, servește furnizarea către utilizatori a informației, care ar contribui la rezolvarea următoarelor probleme :

– să fie utilă pentru investitorii actuali și potențiali și alte categorii de utilizatori la luarea deciziilor privind investirea mijloacelor în întreprinderi și acordarea de credite ;

– să permită acestor persoane să determine timpul, probabilitatea întăririlor și suma dobînzilor, dividentilor aparente și altor venituri din activitatea întreprinderii, precum și a mijloacelor pentru plata datoriilor de bază și răscumpărării de către emitenți a titlurilor de valoare proprii ;

– sa reflecte adecvat situația economică a întreprinderii, inclusiv circumstanțele externe, capabile să influențeze existența resurselor de care dispune întreprinderea, precum și a pretențiilor posibile la aceste resurse din partea terților față de care întreprinderea are datorii.

Rapoartele financiare sunt orientate la cele mai generale cerințe ale utilizatorilor, întrucît necesarul de informație pentru toate categoriile de utilizatori nu pot fi satisfacute concomitent integral, în primul rînd sunt orientate, către investitori și creditori, care asigura întreprinderea cu capitalul de fisc. Aceste rapoarte financiare, care răspund cerințelor lor, vor fi utile și pentru alți utilizatori.

Pentru atingerea acestui scop în conformitate cu cerintele S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare", rapoartele financiare trebuie sa conțin informații privind:

– activele materiale și nemateriale, care se află sub controlul întreprinderii și constituie surse de afluxuri de mijloace banești posibile;

– mișcarea mijloacelor banești în cursul (anului) perioadei de gestiune;

– mișcarea capitalului propriu;

– datoriile întreprinderii, ce constituie surse împrumutate de finanțare a activelor.

Informația data este utila utilizatorilor rapoartelor financiare la aprecierea capacității întreprinderii de a-și onora datoriile la timp.

Această informație este utilă de asemenea la aprecierea activității conducerii întreprinderii. În baza acestei informații se trag concluzii și se iau decizii economice, referitoare la păstrarea sau vînzarea investițiilor în întreprindere, sau decizia privind retragerea, destituirea sau schimbarea conducerii, etc.

Eficiența concluziilor, fonnulate de către utilizatori în baza rapoartelor financiare este condiționată de cerințele față de calitatea datelor conținute în aceasta, prevazute de standardele naționale de contabilitate.

Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situația patrimoniala și financiară, fluxul mijloacelor banești și al capitalului propriu al întreprinderii.

Importanța, veridicitatea, claritatea și comparabilitatea sunt caracteristici calitative care asigură utilitatea informațiilor prezentate pentru utilizatori în rapoartele financiare.

Continuitatea activității

La pregatirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să aprecieze activitatea întreprinderii în ceea ce privește posibilitațile funcționării continue a acesteia, adică capacitatea întreprinderii de a- și continua activitatea într-un viitor previzibil. Rapoartele financiare trebuie să fie întocmite în baza principiului continuității, cu excepția cazurilor în care conducerea are intenția să lichideze întreprinderea sau să reducă esențial dimensiunile activității ei. Dacă rapoartele financiare sunt pregătite fără a ținer cont de principiul continuității activității întreprinderii, este necesar să fie argumentat cauza întocmirii rapoartelor financiare fără utilizarea acestui principiu.

Înainte de întocmirea raportului financiar, conducerea este obligată să se determin, dacă principiiul continuității este aplicabil întreprinderii și să ia decizia respectivă. La luarea acestei decizii conducerea trebuie să ia în considerație toate informațiile de care dispune pentru viitor previzibil, de curînd, de regulă, un interval de timp de minimum 12 luni de la data de gestiune.

Metoda spacializării exercițiilor

Rapoartele financiare cu excepția raportului privind fkuxul mijloacelor bănești, se întocmesc în baza metodei specializării exerciițiilor.

Conform principiului specializării exercițiilor, în contabilitate se determină activele, datoriile și capitalul propriu. Veniturile și cheltuielile sunt constatate anume atunci cînd s-au produs, au fost reflectate în evidența contabilă și au fost incluse în rapoartele financiere în perioada la care acestea se referă.

Raportul privid fluxul mijloacelor bănești se întocmesște în baza datelor conturilor contabile. Întreprinderea întocmește raportul fluxului mijloacelor bănești din activitatea operațioanlă prin metoda directă, conform căreia se dezvăluie tipurile de bază ale încasărilor și plăților bănești.

Baze conceptuale ale S.N.C. conțin lista caracteristicilor calitative puse la dispoziția utilizatorilor externi ai raportului.

Caracteristicile inițiale ale informației utile sunt importanța și autenticitatea. Ele sunt strîns legate de comparabilitate. La rîndul său, aceste caracteristici sunt subordonate clarității.

Claritaea informației conținută în rapoartele financiare înseamnă accesibilitatea penru o percepere mai rapidă de către utilizatori.

Importanța informației constituie o calitate, orientată la luarea deciziilor. Dacă la momentul potrivit informația lipsește, prezentarea ulterioară a acesteia nu are importanță la luarae deciziilor.

În calitate de factori componenți, ce determină importanța informației financiare

pentru utilizatori se disting: valoarea previzională, legatura inversă și oportunitatea.

Valoarea previzională semnifică capacitatea informației de a servi drept baza pentru precizarea sigură și suficientă a perspectivelor de lucru ale întreprinderii.

Legatura inversă prevede confirmarea sau combaterea prognozelor anterioare. Ea dă posibilitatea utilizatorului să determine cît de corecte au fost aprecierile sale privind perspectivele activității întreprinderii, efectuate anterior, pentru ca el la primirea raportului financiar să se convingă în veridicitatea sau falsitatea acestor aprecieri, să ia în caz de necesitate decizii corespunzatoare.

Oportunitatea reprezintă prezentarea informației la timp. Criteriul principal al oportunității țn atingerea echilibrului între autenticitate și importanța informației poate deveni procedeul de satisfacere optimă a utilizatorului în procesul luarii deciziilor economice.

Autenticitatea constituie o particularitate importantă a informației cantabile, ce garantează utilizarea nu numai descrierea obiectivă și reflectarea acceptabilă a evenimentelor, pe care trebuie sa le prezinte, dar și absența erorilor și devierilor esențiale.

Conform cerintelor S.N.C.5 notiunea de "autenticitate" utilizată la rapoartele financiare inseamna:

– Veridicitatea, reflectarea clară și imparțială a acelor evenimente, pentru descrierea cărora ea este prevazută. Informația contabilă trebuie să reflecte natura economică a operațiilor întreprinderii, dar nu aspectul formal al acestora.

– Verificabilitatea, asigurarea posibilității de a efectua verificarile audit ale rapoartelor financiare, inclusiv pină la verificarea autenticității documentelor primare, ce conțin informația inițilă pentru întocmirea rapoartelor financiare.

– Neutralitatea reprezintă obiectivitatea informației financiare în contradicție cu pregătirea ei în interesele unei parți sau grupe de utilizatori. Rapoartele financiare nu sunt neutre, dacă alegerea informației conditionează luarea deciziilor incorecte sau denaturează evaluarea, ce pune la îndoialî atingerea rezultatelor determinate anterior.

Comparabilitatea este o caracteristică inițială a informației financiare, ce permite utilizatorilor să compare indicatorii din rapoartele financiare ale unei întreprinderi în diferite perioade te timp, precum și cu rapoartele financiare ale altar întreprinderi pentru a releva tendințele în modificarea situației financiare și rezultatelor activității întreprinderii.

Pentru ca utilizatorii să poată compara rezultatele activității și modificările situației financiare a întreprinderii la expirarea unei perioade de timp, rapoartele financiare trebuie să conțină informațiile respective din perioadele de gestiune anterioare.

Alta grupă de caracteristici calitative care introduc restricții la informația financiară și nivelul ei de constatare sunt: esențialitatea, prudența, definitivarea, prioritatea conținutului asupra formei, echilibrul între avantaje și cheltuieli, echilibrul caracteristicilor calitative, abordarea fidelă și obiectivă.

Esențialitatea reprezintă un factor important la luarea deciziilor privind necesitatea publicității informațiilor, obținute ca rezultat al unei operații sau eveniment concret, în rapoartele financiare sau în anexele la acestora. Postul care nu este suficient de esențial și este reprezentat prin suma totală în rapoartele financiare trebuie sa fie dezvăluit în anexe.

Informația este esențială, dacă lipsa ei sau calculul greșit pot sa influențeze deciziile luate de utilizatori în baza rapoartelor financiare.

Esențialitatea este legată de importanța modificărilor evaluărilor sau măririi erorilor în rapoartele financiare perioadelor precedente sau de diferite metode de reflectare a datelor cantitative și descrierilor veridice. Aceste modificări, corectări și descrieri stînt examinate ca esențiale dacă ele stînt suficient de importante pentru a influența deciziile utilizatorilor.

Prudența constituie respectarea intr-o masura suficientă a precauției la luarea deciziilor în condiții de incertitudine, cînd veniturile sînt sub evaluate și cheltuielile- supraevaluate. Pentru ca informația să fie veridică și oportună, rapoartele financiare trebuie să se bazeze pe calcule. Totodată prudența nu permite crearea rezervelor latente sau excedentare, sau diminuarea intenționată a măririi activelor și veniturilor, sau exagerarea datoriilor și cheltuielilor, deoarece în aceste cazuri informațiile nu vor fi fiabile.

Definitivarea, informația prezentată în rapoartele financiare trebuie sa fie definitivă și completă, ținînd cont de esențialitatea și dezvaluirea cheltuielilor eventuale.

Prioritatea conținutului asupra formei presupune prezentarea operaților și evenimetelor, în conformittae cu conținutul și realitatea economică a acestora, dar nu numai conform formei lor juridice.

Imaginea fidelă și obiectivă înseamnă dezvoltarea exactă și imparțială a informației din rapoartele financiare privind situația financiară, rezultatele activității și modificările în situația financiară a întreprinderii. Informația se consideră obiectivă în cazul cînd raportul financiar este întocmit în baza prevederilor standardelor naționale de contabilitate și care răspunde cerințelor înaintate față de caracteristicile calitative ale acestuia.

Clasificarea rapoartelor financiare

Rapoatele financiare se clasifică în:

Rapoartele financiare trimestriale care includ:

Bilanțul contabil (Anexa nr. 1)

Raportul privind rezultatele financiare (Anexa nr.2)

Raportul privind rezultatele bănești (Anexa nr.4)

Rapoartele finnaciare anuale, în componența cărora în afară de rapoartele financiare trimestriale sunt incluse:

Raportul privind flixul capitalului propriu (Anexa nr.3)

Anexa la bilanțul contabil (Anexa nr. 4)

Anexa la raportul privind rezultatele financiare (Anexa nr. 5)

Nota explicativă.

Prezentarea și clasificarea articolelor rapoartelor financiare nu variază de la o perioadă de gestiune la alta.

Rapoartele financiare trebuie să conțină indicatorii pe perioada curentă și precedentă de gestiune, calculați după una și aceeași metodă.

Rapoartele financiare sunt prezentate de întreprinderi potrivit formulalrelor aprobate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Pentru asigurarea unei clarități și comparabilități a datelor din rapoartele financiare, este necesară furnizarea unor informații suplimentare publicate în anexe și nota explicativă la rapoartele financiare.

Conform Legii contabilității din 04.04.1995, rapoartele financiare trebuie să fie prezentate în mod obligatoriu:

– organele teritoriașe statistice la locul înregistrării;

– pot fi prezentate și altor categorii de utilizatori conform contractelor încheiate.

Termenul de prezentare a rapoartelor financiare urmează să fie prezentate în termenii urmatori:

– rapoartele financiare trimestriale pînă la data de lunii viitoare, după încheierea trimestrului;

– rapoartele financiare anuale, de la 25.01 pînă la anului urmator.

Termenul concret de prezentare este stabilit de organul teritorial de statistica. Întreprinderile care sunt obligate sa publice rapoartele financiare în conformitate cu

legislația în vigoare, le publică în termen de 6 luni din ziua încheierii perioadei de gestiune. În baza rapoartelor financiare se apreciaza rezultatul financiar și patrimonial al întreprinderii.