Componen ța esențială a fiecărui stat este sistemul judiciar , acesta fiind un ansamblu al [625040]

INTRODUCERE
Componen ța esențială a fiecărui stat este sistemul judiciar , acesta fiind un ansamblu al
unor structuri organi zatorice care concur ă la înfăpuirea actului de justi ție.
Fără justiție nu poate exista o veritabil ă și eficentă democra ție, aceasta fiind cea care
veghează la apărarea valorilor sociale recunoscu te într-o societate democratic ă, la promovarea și
apaărarea drepurilor fundamentale ale omului.
Funcția judiciar ă în statele moderne este realizat ă de catre organele specializate. Aceast ă
opțiune, ce poate fi caracterizat ă ca având o voca ție universal ă este rezultatu l unei indelungi
evoluții istorice. În România institu țiile judiciare sunt Ministerul Justi ției, Consiliul Superior al
Magistraturii, Înalta Curte de Casa ție și Justiție, Ministerul Public si instan țele judec ătorești.
Rolul acestor institu ții este diferit. Ministerul Justi ției are un rol preponde rent administrativ,
Consiliului Superior al Magistraturii îi revine principalul rol în ceea ce prive ște apărarea
statutului magistra ților și evoluția corpului profes ional al magistra ților, Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societ ății și apară ordinea de drept, precum și drepturile și
libertățile cetățenilor, pe cand instan țele judec ătorești sunt singurele abilitate de “ a spune
dreptul” ( jurisdictio ).
Schimbarea structurilor economico-politice din țara noastr ă și amplificarea fireasc ă a
circuitului civil general au f ăcut necesar ă organizarea într-o nou ă perspectiv ă a instan țelor
judecătorești și crearea unor organe de jurisdic ție speciale, cum este cazul Cur ții Constitu ționale.
S-au adoptat reglement ări juridice în materie pentru rest ructurarea sistemului judiciar în
România cum ar fi: Legea nr. 304 /2004 privind organizarea judiciar ă, Legea nr. 303/2004
privind statutul magistra ților, Legea nr. 317/2004 privind Cons iliul Superior al Magistraturii și
Legea nr. 247/2005 privind refo rma în domeniul propriet ății și justiției.
Subiectul lucr ării de fața este Minister ul Public.
Lucrarea este structur a în patru capitole.
Primul capitol abordeaz ă aspecte generale privind institu ția mai sus men ționată. Mai
precis, în cadrul acestui capitol am vorbit despre istoria și scopul înfin țării Ministerului Public,
principiile, precum și structura func țiilor din cadrul institu ției.

În al doilea am f ăcut o prezentare a Parchetul de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și
Justiție prezentând modelul de organizare si totodat ă, importan ța sa în cadrul sistemului actual.
Capitolul III am enumerat parchetele de pe lâng ă instanțele judec ătorești prezentând
aspecte generale despre acestea.
Capitolul IV ne face o prezentare despre Colegiile de conducere.
Scopul lucr ării este acela de a eviden ția prin prezentare structurilor ce func ționează în
cadrul Ministerului Public,rolul cât și importan ța instituției in societatea de ast ăzi.

CAPITOUL 1 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA MINISTERULUI PUBLIC
1. Notiuni introductive
Ministerul Public este un organ al legii, un regulator al jurispr udenei, un sprijin consolator al
celor slabi și oprimați, un acuzator redutabil al ticalo șilor, un ocrotitor al interesului general, în
sfarșit, un reprezentant al întregii societ ăți”.
Odată cu dezvoltarea procesului penal, din necesitatea institu ționalizării unui incriminator public,
care să exercite în numele societ ății acțiunea penal ă, a luat na ștere institu ția Ministerului Public,
instituție ce astăzi este prezent ă în majoritatea statelor.
Din punct de vedere istoric institu ția Ministerului Public s-a cristalizat și s-a dezvoltat cu
trăsăturile pe care le cuno ștem astăzi în Fran ța, în secolele XIII-XIV. Într-o opinie exprimat ă în
literature noastr ă mai veche, originile institu ției se reg ăsesc în așa numiții procuroreus du roi
insituiți prin Ordonan ța regelui Filip cel Frumos din 1302, ace ști procurori având rolul de a ap ăra
atât interesele private, cât și ale coroanei. În calitate de “oameni ai regelui”, misiunea
procurorilor era aceea de a apara interesele patrim oniale ale coroanei în procesele judiciare. În
timp, pe m ăsură ce funcția lor se deplasa din domeniul priv at( al coroanei) în domeniul public (
al statului), procurorii au dobândit și dreptul de a cauta delicven ți și de a-i aduce în fa ța justiției.
In Romania, primele reglementari despre institutie dateaza din anul 1832 si pot fi identificate in
Regulamentul Organic si in Regulamentul asupra indatoririlor procuror ilor tribunalelor si
divanurilor in cauzele civile si criminale. In Moldova, institutia Ministerului Public a aparut
peste trei decenii, in anul 1862.
Odata cu reforma judecatoreasca organizata de ca tre Alexandru Ioan Cuza, prin legea nr. 9/1865,
Ministerul Public este organizat dupa principiile stabilite in tara de orgine, principii recunoscute
in cele mai avansate state ale Europei. Institut ia devine o magistratura compusa din procurori
organizati in parchete pe langa institutiile judecatoresti, iar misiunea lor este de a supraveghea
respectarea legilor in ac tivitatea judiciara si executarea hot ararilor si de a reprezenta statul.
Dupa anul 1945, functiile Ministerului Public su fera o noua reglementare juridica, datorita
dictaturii socialiste.

Decretul nr. 2 din 22 aprilie 1948 privind organizarea si functionar ea Parchetului stabilieste ca
“Parchetul supravegheaza respectarea legilor pena le in Republica Populara Romana, atat de catre
functionarii publici, cât și de ceilal ți cetățeni”. In decretul mentionat se stipuleaza ca principala
sarcina este vegherea la urmarirea si pedepsirea cr imelor contra ordinii si libertatii democratice a
intereselor economice, independentei nationa le si suveranitati i statului roman.
Legea nr. 6/1952 pentru infintarea si organizar ea Procuraturii, elimina sintagma de “Minister
Public” si o inlocuieste cu denumirea de “Procura tura”. Noua institutie constituie un sistem de
organe compus din procuror gene ral, procurer ce este numit de catre Marea Adunarea Nationala,
la propunerea Guvernului, dupa recomandarea Mi nisterului. Totodata, prin legea nr. 6/1952
institutia este restucturata pe baza principiilo r statului si dreptului socialist, dupa modelul
procuraturii sovietice.
După Revoluția din 1989 autoritatile guvernamentale de atunci, au fost de p ărere că domeniul
justiției are nevoie de o nou ă reformă. Asadar, prin Constitu ția din decembrie 1991, se revine la
vechea denumire, cea de “Minister Public”, precum și la constituirea de parchete pe lâng ă
instanțele judecătorești. Potrivit Constitu ției României “În activitatea judiciar ă, Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societ ății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și
libertățile cetățenilor.”
În anul 2003, cu ocazia revizuirii Constitu ției s-a prevazut c ă parchetele func ționează pe
lângă instanțele de judecat ă, conduc și supravegheaz ă activitatea de cercetare penal ă a poliției
judiciare, în condi țiile legii. Subsecvent reglement ării constitu ționale, legea judi ciara din anul
2004 au tratat organizarea Ministerului Public alaturi de cea a instante lor judecatoresti.
În forma initial ă legea nr. 303/2004 includea în no țiunea de magistrate at ât judecatorul, cât și
procurorul, de la modificarea acesteia în anul 2005, termenul general de magistrate a fost înlocuit
cu cel de judec ător și procuror. Legiuitorul a p ăstrat în unele cazuri no țiunea de magistratur ă ce
include atât procur orul cât si judec ătorul.

2. PRINCIPIILE ȘI ATRIBU ȚIILE MINISTERULUI PUBLIC
Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiilor legalității, impar țialității și
subordon ării și controlului ierarhic.
Principiul legalit ății, conform c ăruia Ministerul Public i și desfașoara activitatea în
limitele legii și în scopul respect ării acesteia. guverneaz ă activitatea tuturor autorit ăților publice.1
Acest principiu trebuie sa c ălauzească permanent ac țiunile reprezentan ților Ministerului Public,
cu atât mai mult cu cât atribu ția principal ă a aceastei instiu ții este de a apara ordinea de drept.
Acest principiu se întinde as upra fazei de urmarire penal ă, fazei judec ății, cât și fazei de
executare a hot ărârilor penale definitive2.
Pentru a asigura independen ța acestei institu ții fată de orice amestec din afar ă și în acest
mod garan ția asigurării respect ării drepturilor procesuale ale p ărților, art. 62, alin (4) din Legea
nr. 304/2004 privind or ganizarea judiciar ă, dispune c ă ”Parchetele sunt independente în rela țiile
cu instanțele judecătorești, precum și cu celelalte autorit ăți publice.” Rezult ă ca procurorulor este
un aparător al ordinii de drept, al drepturilor și libertăților cetățenilor și al intereselor generale ale
societății.
Principiul impar țialității procurorilor conform c ăruia procurorii în instan ță sunt liberi s ă
prezinte acele concluzii pe care le consider ă intemeiate, coroborate cu probatoriul administrat în
cauzele respective. Pe de alt ă parte acest princpiu îl oblig ă pe procuror sa se manifeste în acelasi
mod față de cei care au intrat în conflict cu legea, manifestând obiectivitate, nep ărtinire,
echidistan ță față de toți cei care sunt cerceta ți penal, pornind de la prezum ția de nevinova ție.
Putem reține aici ca acesta este un principiu comun și judecătorilor, ace știa fiind obliga ți ca și
procurori prin codul dentol ogic si bineînteles lege, s ă fie impar țiali în îndeplinirea atribu țiilor
profesionale, trebuind s ă decidă obiectiv, liberi de orice influen țe.
Principiul subordon ării și controlului ierarhic, ce presupune o subordonare în treapt ă,
organele inferioare se subordoneaz ă organelor superioare. Dispozi țiile procurorului ierarhic
superior sunt obligatorii pentru procurorii afla ți în subordine, asupra actelor de dipozi ție ale
                                                            
1  I. Leș, Instituții judiciare cotemporane,  op. cit., p.131. 
2 V. M. Ciobanu, Constituția României…,  p.1258.

procurorilor din subordine, putând sa le suspende, anuleze sau înlocuiasc ă cu actele sale, dac ă
actele primilor sunt contrare legii. Dispozi țiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în
conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurori din subordine. Dar cu toate acestea,
legea prevede ca în ceea ce prive ște soluțiile dispuse procurorul este independent. De asemenea,
procurorul este libe r sa prezinte în fa ța instanței concluziile pe care le consider ă întemeiate,
tinând cont și de probele ce sunt administrate în cauza respectiv ă3. Reținem în cazul acestui
principiu c ă este prezent în ma joritatea legisla țiilor, iar dispozi țiile legale din dreptul intern au
evoluat în sensul asigur ării independen ței procurorului în adoptarea solu ției într-un caz concret și
în concluziile pe care le pune în fa ța instanței.
2. Atribuțiile Ministerului Public , prevăzute de art. 60 din Le gea nr. 304/2004, privind
organizarea judiciar ă. cu modific ările ulterioare, sunt urm ătoarele:
 efectueaz ă urmărirea penal ă în cazurile și în condi țiile prevăzute de lege și participă, potrivit
legii, la solu ționarea conflictelor prin mijloace alternative;
 conduce și supravegheaz ă activitatea de cercetare penal ă a poliției judiciare, conduce și
controleaz ă activitatea altor organe de cercetare penal ă;
 sesizeaz ă instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelo r penale, potrivit legii;
 exercită acțiunea civil ă, în cazurile prev ăzute de lege;
 participă, în condițiile legii, la ședințele de judecat ă;
 exercită căile de atac împotriva hot ărârilor judec ătorești, în condi țiile prevăzute de lege;
 apără drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdic ție, ale
dispăruților și ale altor persoane, în condi țiile legii;
 a cționează pentru prevenirea și combaterea criminalit ății, sub coordonarea ministrului
justiției, pentru realizarea unitar ă a politicii penale a statului;
 studiaz ă cauzele care genereaz ă sau favorizeaz ă criminalitatea, elaboreaz ă și prezintă
ministrului justi ției propuneri în vederea elimin ării acestora, precum și pentru perfec ționarea
legislației în domeniu;
 verifică respectarea legii la locurile de de ținere preventiv ă;
                                                            
3 Regula potrivit căreia procurorul  își conservă libertatea  cuvântului  în fața instanței judecătorești este recunoscut ă 
și în alte sisteme de drept juridice ce cunosc instituția Ministerului  Public ți este explicată ca prin aceea că, 
indiferent  de subordonarea  ierarhică, membrii parchetului  sunt magistrați și le este imposibil să facă abstracție de 
propriile scrupule ștințifiice sau de conștiință. A se vedea, în acest sens, R, Perrot, op. cit,., p. 410.

 exercită orice alte atribu ții prevăzute de lege.
În urma atribu țiilor enumerate constat ăm existen ța unor largi atribu ții judiciare sau mai corect
spus a unor ample atribu ții conexe cu activitatea judiciar ă propriu-zis ă. Cele mai importante
atribuții ale Ministerului Public se exercit ă de către procurori în cadrul procesului civil și penal.
În exercitarea atribu țiilor lor, procuror ii au dreptul s ă ceară direct sprijinul agen ților forței
publice, care sunt obliga ți să execute dispozi țiile procurorului.

3. STRUCTURA SI ORGANIZARE A MINISTERULUI PUBLIC
Potrivit normelor constitu ționale și ale legii organice, Ministerul Public î și exercită
atribuțiile prin procurori constitui ți în parchete pe lâng ă fiecare instan ță judecătorească. Aceste
parchete sunt urm ătoarele:
 parchetele de pe lâng ă judecătorii;
 parchetele de pe lâng ă tribunalele specia lizate pentru minori și familie;
 parchetele de pe lâng ă tribunale;
 parchetele de pe lâng ă curțile de apel;
 parchetele militare;
 parchetele de pe lâng ă Înalta curte de Casa ție și Justiție;
Parchetele de pe lâng ă judecătorii, tribunale specializate pentru minori și familie și
tribunalele sunt conduse de prim-procurori. În func ție de volumul de activitate, la parchetele de
pe lângă tribunale, prim-procurorul po ate fi ajutat de 1-2 adjunc ți.
Parchetele de pe lâng ă curțile de apel sunt conduse de procurori generali. În func ție de
volumul de activitate, procuror ii generali pot fi ajuta ți de 1-2 adjunc ți, iar procurorul general al
Parchetului de pe lâng ă Curtea de Apel Bucure ști poate fi ajut at de 1-3 adjunc ți. Parchetele de pe
lângă curțile de apel și tribunale au în structur ă secții, în cadrul c ărora pot func ționa servicii și
birouri.
Pachetul de pe lîng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție coordoneaz ă activitatea parchetelor
din subordine, are personalitate juridic ă și gestioneaz ă bugetul Ministerului Public. El este
condus de un procuror general, ajut at de un prim adjunct, un adjunct și 3 procurori consilieri.

Ca structur ă, Parchetul de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție este organizat în
direcții, secții, servicii, birouri și alte compartimente4. Printre sec țiile organizate la nivelul
parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție sunt urm ătoarele: sec ția de urm ărire
penală și criminalistic ă; secția juridic ă penală; secția parchetelor militare, sec ția de resurse
umane și documentare.
De asemenea, în cadrul Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție
funcționează Direcția Națională Anticorup ție5, și Direcția de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism6. Direcția Națională Anticorup ție își exercită atribuțiile prin
procurori specializa ți în combaterea corup ției, fiind condus ă de procurorul general al Parchetului
de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție, prin procurorul șef al acestei direc ții.
În cadrul Direc ției Naționale Anticorup ție funcționează procurori, ofi țeri și agenți de poliție
judiciară, speciali ști în domeniul economic, bancar, financiar, vamal, informatic și în alte
domenii, personal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ. Penru a
fi numiți în cadrul acestei direc ții procurorii trebuie s ă aibă calități și rezultate profesionale
deosebite în combaterea infrac țiunilor de corup ție.
Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism este structur ă
a Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție specializat ă în combaterea
înfracțiunilor de criminalitate organizat ă și terorism. Direc ția este condus ă de un procuror- șef,
ajutat de un procuror- șef adjunct, sunb coordonarea procurorul ui general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casa ție și Justiție. Numirea procurorului șef al acestei direc ții se face de
către Președintele României, la propunerea ministrului justi ției, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii.
                                                            
4 Organizarea  parchetelor  este reglementat ă prin Regulamentul  de ordine interioară aprobat prin Ordinul 
ministrului  justiției nr, 529/c din 21 februarie 2007, publicat în M. Of. nr. 154 din 5 martie 2007. 
5 O.U.G. nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Direcția Națională Anticorup ție, publicată în M.Of nr. 244 din 11 aprilie 
2002, a fost modificat ă și completat ă de O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie  2006 (M.Of. nr. 764 din 7 septembrie  
2006). 
6 Legea nr. 508 din 17 noiembrie  2004 privind înființarea, organizarea  și funcționarea în cadrul Ministerului  Public a 
Direcției de Investigare  a Infracțiunilor de Criminalitate  Organizat ă și Terorism,  publicată în M.Of. nr. 1089 din 23 
noiembrie  2004, a fost completat ă și modificat ă prin O.U.G. nr. 60 din 6 septembrie  2006 (M.Of. nr. 764 din 7 
septembrie  2006).

La nivel central Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism
este organizat ă în următoarele servicii, conduse de procurori șefi:
a) serviciul de prevenire și combatere a criminalit ății organizate;
b) serviciul de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri;
c) serviciul de prevenire și combatere a criminalit ății economico-financiare;
d) serviciul de prevenire și combatere a criminalit ății informatice;
e) serviciul de prevenire și combatere a infrac țiunilor de terorism și a celor contra siguran ței
statului;
f) serviciul judiciar.
La nivel teritorial, se înfiin țează servicii ori birouri ale Direc ția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism. Astfel, la nive lul parchetelor de pe lâng ă
curțile de apel se înfiin țează servicii, iar la nivelul parchetelor de pe lâng ă tribunale se înfiin țează
servicii.

CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA SI FUNC TIONAREA PARCHETULUI DE PE
LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
1. Parchetul de pe lâng ă Inalta Curte de Casa ție și Justiție. Notiuni introductive
În vârful ierarhiei Mini sterul Public se afl ă Parchetul de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și
Justiție, fiind unitatea de parchet7 de cel mai înalt grad din România. Parchetul de pe lâng ă Înalta
Curte de Casa ție și Justiție coordoneaz ă activitatea parchetelor din subordine, are personalitate
juridică și gestioneaz ă bugetul Ministerului Public.
                                                            
7 Potrivit profesorului  P. Vasilescu,  denumirea  de „parchet”  iși are originea și amintește situația din vechiul drept 
francez, când procurorul  punea concluzii stând pe parchet în fața estradei pe care stăteau judecătorii, care judecau 
cauza. A se vedea P. Vasilescu,  op.cit., vol. I, pag.268. În același sens, I. Leș, Institușii judiciare contemporane,  op. 
cit., p. 124. Autorul precizeaz ă că termenul de parchet își are originea în Franța unde scaunele membrilor  acestui 
organ erau situate chiar pe parchetul  sălii de ședință. A se vedea și I. Alexandru,  Ministerul  public între executiv și 
justiție, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 33‐34.

La conducerea Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție se află procurorul
general al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție, alături de un prim-adjunct,
un adjunct și 3 procurori consilieri.
Procurorul general al insitu ției mai sus men ționate, reprezint ă Ministerul Public în rela țiile cu
celelalte autorit ăți publice și cu orice persoane jurdice sau fizice, din țară sau din str ăinătate.
Totodată, el este și ordonator principal de credit e pentru Ministerul Public.
Datorită sistemului propriu de organizare și funcționare care, spre deosebire de cel aplicabil
instanțelor judecatoresti, este baza t pe principiul subordonarii și al controlului ierarhic,
procurorului general al PÎCCJ îi sunt recunoscute în mod expres și anumite atribu ții în legatur ă
cu participarea reprezentan ților Ministerului Public la activit ătile de judecat ă:
Procurorul general al PÎCCJ partic ipa la sedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie in Sectii
Unite, precum si la orice complet al acesteia, cand considera necesar8, iar în caz de imposibilitate
de participare, deleag ă pe prim-adjunctul sau pe adjunctul s ău ori pe alt procuror;
Desemneaz ă, dintre procurorii Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție pe aceia
care particip ă la ședințele Curții Constitu ționale, în cazurile prev ăzute de lege.
In structura PICCJ exista sectii conduse de procur ori sefi, care pot fi ajut ati de adjuncti, iar in
cadrul sectiilor, pot exista serv icii si birouri, conduse de procurori sefi. Tot in cadrul acestui
parchet functioneaza doua directii cu atributii in domenii pe ntru care legiuitorul a considerat
necesara infiintarea necesara infintarea de stru cutri specializate de combatere a fenomenului
infractional: Directia De Investigare a Infractiun ilor de Criminalitate Organizata si Terorism
(DIICOT) si Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Aceste directii sunt structuri specializate create prin lege si se bucura de un aparat propr iu si o componenta determ inata la nivel legal.
1. Directia Directia De Investigare a Infrac tiunilor de Criminalitate Organizata si
Terorism
                                                            
8 Apreciem  că textul trebuie corelat și cu alte prevederi  legale care stabilesc situațiile în care procurorul  poate 
participa la sedințele de judecată. Astfel, în litigiile civile procurorul  poate participa la judecata atunci când 
aprecieaz ă că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor  și libertăților cetățenilor.

In cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie f unctioneaza. Directia de
Investigare a Infractiunilo r de Criminalitate Organizata si Terorism ( D.I.I.C.O.T. ), ca structura
specializata in combaterea criminalitatii organizate si a terorismului.
DIICOT a fost înfiin țat în anul 2004 prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 7/2005 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 508/2004, în scopul destructur ării grupurilor infrac ționale
organizate, frontaliere și transfrontaliere.
Conform art.4 din O.U.G. nr.78/2016 D.I.I.C.O.T. este organiz аt la nivel centr аl și teritoriаl, în
cadrul căreia func ționează servicii, birouri, depart аmente sau comp аrtimente аflate în
subordonаrea direct ă a procurorului- șef.
Direcția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism este condus ă de
un procuror- șef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lâng ă Înalta
Curte de Casa ție și Justiție, ajutat de 2 procurori- șefi adjunc ți, asimilați adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție. În activitatea sa, procurorul-
șef al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism este ajutat
de 2 consilieri, asimila ți consilierilor procurorului gene ral al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte
de Casație și Justiție. Procurorul- șef al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism reprezint ă această direcție în relațiile cu celelalte autorit ăți publice și cu
orice persoane juridice ori fizice, din țară sau din str ăinătate. În exercitarea atribu țiilor ce îi revin,
procurorul- șef al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism
emite ordine cu caracter intern.
DIICOT are in competenta sa urmatoarele atributii9:
Efectuаrea urmăririi penale pentru infr аcțiuni prevăzute în competen țа direcției;
Conducere а, supravegherea și controlul аctelor de cercetare penal ă, efectuаte din dispozi ția
procurorului de c ătre ofițerii și аgenții de poli ție judiciar ă orgаnizați în cadrul structurilor
specializаte în combatere а criminalit ății orgаnizate, la nivel central și teritorial, afla ți în
                                                            
9 O.U.G. nr. 78/2016 privind organizarea  și funcționarea DIICOT.

coordonarea DIICOT, ori deta șați în cаdrul direc ției, precum și de către ofițerii sau аgenții de
poliție judiciar ă care au primit avizul din p аrtea procurorului- șef al direc ției.
Sesizаrea instan țelor judec ătorești pentru lu аrea măsurilor prev ăzute de lege, pentru judec аrea
cauzelor, precum și exercitаrea căilor de atac conform legii în c аuzele privind infrac țiunile date
în competen țа Direcției.
Participаrea la ședințele de judec аtă în cauzele pentru c аre procurorii DIICOT au sesizat
instаnțele de judecat ă ori au exercit аt căile de аtac ori în care, potrivit legii, participare а
procurorului este oblig аtorie în raport cu infrac țiunile dаte de ordonan ța pentru org аnizare și
funcționаre în competen ța direcției;
Conducerea, supraveghere а și controlul аctivităților de ordin tehnic în c аdrul urmăririi penale,
efectuаte de speciali ști în domeniul economic, fin аnciar, bancar, vam аl, informatic, precum și
alte domenii, din dispozi țiа procurorilor direc ției;
Studiereа cazurilor care genere аză săvârșirea infrac țiunilor de crimin аlitate organizat ă, trаfic de
droguri, criminalit аte, informatic ă și terorism ori a аltor infrаcțiuni date în competen țа direcției și
a condițiilor care le favorize аză, elaborаrea propunerilor în vedere а eliminării acestor а, precum și
pentru perfec ționareа legislației penаle în acest domeniu;
Constituire а și actualizare а bazei de date vizând infr аcțiunile ce sunt date în competen țа
Direcției;
Solicitare а și acordarea аsistenței judiciare interna ționаle în cauzele care privesc infr аcțiuni date
în competen țа Direcției;
Exercitаrea altor atribu ții prevăzute de Codul de procedur ă penаlă și de legile speci аle;
2. Directia Nationala Anticoruptie
Directia Nationala Anticoruptie , prescurtata „DNA”, reprezinta in cadrul Ministerului Public o
strucutra autonoma, cu personalitate juridica, spec ializata in combaterea coruptiei la nivel mediu
si inalt.

Directia Nationala Anticoruptie a fost creat a ca un instrument necesar in descoperirea,
investigarea si aducerea in fata in stantei a cazurilor de coruptie.
De asemenea, aparitia acestei institutii ce lupta im potriva combaterii infractiunilor de coruptie s-
a impus si ca urmare a eforturilor pe plan europ ean de intensificare de catre satele membre ale
Consiliului European a luptei impotriva coruptiei, la Strasbourg in anul 199910 prin care partile
au prevazut ca fiecare stat semnatar sa adopte masurile care se do vedesc necesare pentru ca
persoane sau entitati sa fie specializate in lupt a impotriva coruptiei.
Conform Conventiei aceste persoane specializate vor dispune de independenta necesara in
cadrul principiilor fundamentale al e sistemului juridic, pentru a- si putea exercita functiile in
mod eficace si libere de orice presiune ilicita. Statele semnatare, s-au obligat de asemenea, sa
vegheze ca personalul respectivelor entitati sa dispuna de o pregatire si de resurse financiare
adaptate functiilor pe care le exercita. Mai multe state au creat, pe plan european, structuri
specializate in combatere a infractiunilor de co ruptie, iar in Romania a fost creat Parchetul
National Anticoruptie, a carui de numire s-a schimbat devenind actuala Directie Nationala
Anticoruptie.
Desi este o strucutura autonoma in cadrul Ministerului Public, potrivit legii, este independenta in
raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu
celelalte autoritati publice.
Activitatea acestui organism este coordonata de pr ocurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acesta condu ce directia prin intermediul procurorului sef al
acesteia.
Din punct de vedere structural, Directia Nati onala Anticoruptiei este condusa de catre un
procuror sef, asimilat prim-adjunctului procurorul ui general al PICCJ, aj utat de doi procurori
adjuncti, asimilati adjunctului procurorului genera l al PICCJ. Ordonatorul pr incipal de credite in
ceea ce priveste bugetul directie i este procurorul sef.
                                                            
10 Romania a ratificat Conventia  prin Legea nr.27/2002  pentru ratificarea  Conventiei  penale privind coruptia, 
adoptata la Strasbourg  la 27 ianuarie 1999( M.of. nr. 65 din 30 ianuarie 2002).

Acesti procurori sunt ajutati in acti vitatea de urmarire penala si de catre ofiteri si agenti de politie
judiciara in scopul efectuarii cu celeritate si in mod temeinic a activitatii de descoperire si
urmarire a infractiunilor de coruptie precum si de specialisti( constatarile tehnico-stiintifice efectuate de catre acestia din dispozitia scrisa a procurorului constituie mijloc de proba, in
conditiile legi) cu inalta calificare in domeniul economic, fina nciar, vamal, bancar, informatic
etc. Activitatea acestora este desfasurata in cadrul unor echipe operative complexe, sub directa
conducere, supraveghere si contro l al procurorului, cu scopul de a spori efiecenta si calitatea
anchetelor penale. Aceste functii sunt incompatib ile cu orice alta functie publica sau privata, cu
exceptia celor didactice di n invatamantul superior.
Competenta Directiei Nationale Anticoruptiei a fost marita tr eptat, ajungand in prezent sa
cuprinda o sfera foarte larga de infractiuni . Procurorii din cadrul Directiei Nationale
Anticoruptie, efectueaza in mod obligatoriu urmariea penala, potrivit formei actuale alegii, pentu
infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pent ru prevenirea, descoperirea si sanctionarea
faptelor de coruptie, infractiu ni impotriva intereselor financ iare ale Uniunii Europene sau
infractiunile prevazute la art. 246, 297, 300 C .pen, daca paguba adusa este mai mare decat
echivalentul in lei a 1.000.000 euro.
Printre cele mai frecvente modalitati prin care pr ocurorii iau cunostinta, in activitatea curenta,
despre comiterea infractiunilor din sfera competentei lor se regasesc:
Sesizari primite din partea cetaten ilor si a persoanelor juridice
11;
Sesizari primite din partea autoritatilor cu at ributii de control (Garda Financiara, Agentia
Nationala de Administrare Fiscala, Departamentul de Lupta Anti-Frauda);
 sesizari de la organele de politie;
 sesizari primite de la alte parchete;
 sesizari si informari primite de la serviciile specializate in culegerea de informatii.
 Sesizari din oficiu.
                                                            
11 Acestea pot fi de 3 tipuri: plangerea ( situatia in care o persoana  contacteaza  DNA, cu privire la o vatamare  care I 
s‐a cauzat printr‐o infractiune  de competenta  directiei);  denuntul (situatia in care  o persoana  care detine 
informatii  despre o infractiune  comunica  directiei);  autodenuntul  (situatia in care o persoana  care a comis o 
infractiune  de coruptie si doreste sa beneficieze  de circumstante  atenuante  sau de exonerare   a raspunderii  
penale, in limitele legii, anunta autoritatile  judiciare, inainte ca acestea din urma sa fi aflat comiterea  faptei din alte 
surse).

In ceea ce priveste raportul dintre structura centrala si cele terito riale ale directiei, acestea se
rezolva in baza principiilor controlului ierarhic si al subordonarii aplicabile intregului Minister
Public. Procurorii din structura centrala a directiei pot prelua cauze de competenta structurilor
teritoriale, prin dispozitia mo tivata a procuror ului sef DNA.
Directia Nationala Anticoruptie prezinta anua l un raport privind activitatea desfasurata,
Consiliului Superior al Magistraturii si Minist erului Justitiei, acesta din urma prezentand
Parlamentului concluziile asupra rapo rtului de activitate al directiei12.

CAPITOLUL 3. PARCHETELE DE PE LANGA INSTANTELE JUDECATORESTI
Conform articolului 89, alin. (1 ) si (2), din cuprinsul legii nr. 304/2004, repub licata, privind
organizarea judiciara pe langa fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori si familie si
judecatorie functioneaza un parchet. Parchetele au se diul in localitatile in care isi au sediul
instantele pe langa care functioneaza si au aceeasi circumscriptie cu acestea.
1. Parchetele de pe langa Curtiile de Apel
In prezent, in numar de 16713 parchetele de pe langa Curtile de Apel sunt conduse de catre
procurori generali, ajutati de cate un adjunct. In structura acestor parchete regasim o sectie
judiciara cat si una sectie penala, condusa de pr ocurori sefi. Sectia judiciara este compusa din
procurori care participa la activitatea instantelor de judecata in calitate de procurori de sedinta.
Sectia penala este compusa din procurori car e efectueaza urmarirea penala sau supravegheaza
cercetarea penala efectuata de organele de cerceta re prevazute de lege. Spre deosebire de acte
sectii, la parchetele de pe langa Curtea de Apel Galati si Constanta exista si o sectie maritima-
fluviala.
In virtutea principiului indivizibilitatii activita tii Ministerului Public, procurorul general poate
repartiza oricarui procuror, indife rent de functia pe care o indeplineste in cadrul parchetului sau
                                                            
12 Rapoartele  de activitate,  in deosebi cele ulterioare  pe anul 2008, releva o marire a volumului  cauzelor 
investigate  de catre DNA, ceea ce reprezinta  o diversificare  a fenomenului  infractional  legat de coruptie, dar si o 
dezvoltare  a capacitatilor  de investigare  pe care le‐a dobandit directia.  
13 Acestea se regasesc in Alba‐Iulia, Pitesti, Bacau, Oradea, Suceava, Brasov, Bucuresti,  Cluj‐Napoca, Constanta,  
Galati, Iasi, Targu‐Mures,Ploiesti,  Craiova, Timisoara   si Parchetul  de pe langa Curtea Militara de Apel.

sectiei din care face parte, sarcini in exercita rea atributiei date prin lege in componenta
parchetului.
In cadrul parchetelor de pe langa curtile de apel func tioneaza, de asemenea, procurori-inspectori
care exercita din ordinul procuror ilor generali ai parchetului di n care fac parte, din ordinul
procurorului general al Parchetului de pe langa In alta Curte de Casatie si Justitie sau din ordinul
Ministerului Justitiei, co ntrolul asupra parchetelor din circumscriptia lor.
Procurori generali ai parchetelor de pe langa curtile de ap el au calitatea de sefi ierarhici ai tutror
procurorilor din parchetele aflate in circumsc riptia lor. Ei pot da dispozitii obligatorii
procurorilor in subordine si pot sa controleze activitatea acestora, direct sau prin procurori
inspectori.
Procurori generali au atributii de organizare a activitatii procurorilor in subordine precum si
unele atributii administrative, cum sunt angajarea, promovarea si eliberarea din functie a personalului auxiliar al parchetului de pe langa curtea de apel si parchetelor in subordine.
Parchetele de pe langa curtile de apel, potrivit ar t. 89, alin. (3) au personalitate juridica.
2. Parchetele de pe langa Tribunale
Acestea sunt in numar de 42 si functioneaza ca si tribunalele, cate unul in fiecare judet si in
municipiul Bucuresti. Ele sunt conduse de prim-procurori, ajutati de adjuncti si sunt compuse
din o sectie penala, o sectie civi la si un compartiment economic-admin istrativ. In jude tele in care
isi au resedinta atat parchetul de pe langa tribunal cat si parche tul de pe langa curtea de apel,
compartimentul economic-adminis „deserveste activ itatea” ambelor parchete . La parchetele de
pe langa Tribunalele Galati si Constanta f unctioneaza, de asemenea, cate o sectie maritima-
fluviala.
Sectiile parchetelor de pe langa tribunale sunt co nduse de procurori sefi.
Prim-procurorii parchetelor de pe langa tr ibunale exercita cont rolul parchetelor din
circumscriptia lor.
Parchetele de pe langa Tribuna le au personalitate jurdica.

3. Parchetele de pe langa Judecatorii
Aici regasim un numar de 182 de asemenea parc hete, in acelasi numar cu judecatoriile.
Parchetele de pe langa Judecatorii sunt conduse de prim-procurori, iar la unele dintre acestea- la
cele stabilite de ministrul justi tie la propunerea procuror ului general al Parc hetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie- primii procurori sunt ajutati de adjuncti.
Parchetele de pe langa judecatorii nu au pers onalitate juridica si nu sunt divizibile.
4. Parchetul militar
Parchetele militare functioneaza pe langa fiecare inst anta militara. Acestea au un statut de unitate
militara, cu indicativ propriu. Sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-
procuror adjunct. Parchetul militar de pe la nga Curtea de Apel Bucuresti este condus de un
procuror general militar, ajutat de un procuror general militar adjunct.
In cadrul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Directiei Nationale
Anticoruptie functioneaza sectii sau servicii de combatere a infractiunilor savarsite de militari. Atributiile parchetelor militare se exercita pr in procurori militari. Acestia efecuteaza urmariea
penala in cauzele privind fapte penale comise de m ilitari romani dislocati pe teritoriul altor state,
in cadrul unor forte multinationale daca potrivit une i conventii internationale poate fi exercitata
jurisdictia romana pe teritoriul statului primitor. De asemenea, procurorii pa rticipa la sedintele de
judecata ale instantelor militare.
In ceea ce priveste activitatea procurorilor militari trebuie retinuta particularitatea ca atunci cand
inculpatul este militar activ, procurorul militar care efectueaza urmarirea penala trebuie sa faca parte cel putin din aceeasi categorie de grade. In caz contrar, procurorul va fi asistat de un alt
procuror cu grad din categoria corespunzatoare, numit de conducat orul parchetului la care este
inregistrata cauza.
CAPITOLUL 4 COLEGIILE DE CONDUCE RE SI ADUNARILE GENERALE ALE
PROCURORILOR
1. Colegiile de conducere

În cadrul Parchetului de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție funcționează colegiul de
conducere care hot ărăște asupra problemelor generale ale Ministerului Public.
In cadrul parchetelor de pe lâng ă curțile de apel, parche telor de pe lâng ă tribunale, parchetelor de
pe lângă tribunalele pentru minori și familie, al parchetelor militare, precum și al parchetelor de
pe lângă judecătorii func ționează colegii de condu cere care avizeaz ă problemele generale ale
parchetelor.
Colegiile de conducere s unt formate dintr-un num ăr impar de membri.Colegiul de conducere al
Parchetului de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție este constituit di n procurorul general,
prim-adjunctul acestuia și 5 procurori desemna ți în adunarea general ă a procurorilor.
Colegiile de conducere de la parchetele de pe lâng ă curțile de apel, tribunale , tribunale pentru
minori și familie, judec ătorii și de la parchetele militare au componen ța:
a) la parchetele de pe lâng ă curțile de apel: procurorul general și 6 procurori, ale și pe o perioad ă
de 3 ani în adunarea general ă a procurorilor;
b) la parchetele de pe lâng ă tribunale: prim-procurorul și 6 procurori, ale și pe o perioad ă de 3
ani în adunarea general ă a procurorilor;
c) la parchetele de pe lâng ă tribunale specializate și judecătorii: prim-procurorul și 2 sau 4
procurori ale și pe o perioad ă de 3 ani în adunarea general ă a procurorilor.
Pentru alegerea membrilor colegiului de conducere se întocmesc liste cu to ți procurorii
parchetului, cu excep ția procurorului general sau, dup ă caz, a prim-procurorului, precum și a
celor care declar ă în prealabil c ă nu înțeleg să facă parte din colegiu.
La parchetele la care func ționează secții, membrii colegiului de conducere se aleg, de regul ă, din
secții diferite.
Sunt declara ți aleși membri ai colegiului de conducere procurorii care ob țin cel puțin jumătate
plus unu din num ărul voturilor valabil exprimate.

În cazul în care la parchetele de pe lâng ă judecătorii și tribunale specializate num ărul
procurorilor este mai mic de 3, atribuțiile colegiului de conducere se exercit ă de prim-procurorul
parchetului.
Colegiul de conducere dezbate problemel e generale de conducere a parchetului și adoptă hotărâri
menite să asigure buna func ționare a acestuia.
Colegiul de conducere al Parchetului de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție își desfășoară
activitatea în ședințe care se convoac ă de către procurorul ge neral sau de c ătre cel pu țin 3 dintre
membrii acestuia, trimestrial sau ori de câte ori se apreciaz ă necesar s ă consulte membrii acestui
organism în luarea, în condi țiile legii, a unor decizii privind: informarea în leg ătură cu situația
criminalit ății, ce se prezint ă Parlamentului României, Pre ședintelui României,Guvernului,
ministrului justi ției, precum și mass-mediei; proiectele rapoa rtelor privind activitatea
Ministerului Public; rezultatele unor controale dispuse de ministrul justi ției ori de procurorul
general și măsurile ce trebuie luate pentru înl ăturarea gre șelilor și a neajunsurilor constatate;
cazurile de aplicare neuniform ă a legii în activitatea unor parchete; deontologia profesional ă și
starea disciplinar ă în structurile Ministerul ui Public; baza material ă a parchetelor și
îmbunătățirea condi țiilor de munc ă ale personalului; problemele economico-fmanciare sau
administrative și relațiile Ministerului Public cu celelalte autorit ăți publice și măsurile necesare
pentru perfec ționarea colabor ării cu acestea.
Colegiul de conducere se întrune ște trimestrial sau ori de câte ori este necesar.
La Parchetul de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție, parchetele de pe lâng ă curțile de apel
și parchetele de pe lâng ă tribunal, la ședințele colegiului de c onducere pot participa și procurorii
șefi secție sau alți procurori care nu sunt membri ai acestuia, f ără drept de vot.
În funcție de problemele supuse dezbaterii, la ședințele colegiilor de conducere ale parchetelor de
pe lângă curțile de apel, tribunale și tribunale specializ ate pot fi invita ți și procurori de la alte
parchete, care nu au drept de vot.
Ședințele colegiului de conducere nu s unt publice iar în acestea se adopt ă hotărâri cu votul
majorității membrilor s ăi.

Dezbaterile și hotărârile colegiului de conducere se consemneaz ă într-un proces-v erbal încheiat
de secretariatul colegiului și semnat de to ți membrii s ăi. Hotărârile colegiului de conducere se
aduc la cuno ștință celor interesa ți.
2. Adunările generale ale procurorilor
Adunarea general ă a procurorilor este compus ă din to ți procurorii în func ție ai
parchetului, inclusiv procurorii stagiari, precum și cei delega ți sau deta șați Ia alte parchete.
Adunarea general ă a procurorilor are atribu țiile: dezbate activitatea anual ă desfășurată de
parchete; alege, în condi țiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii; dezbate
probleme de drept; ini țiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii; formuleaz ă puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii;
alege și revocă, în condițiile legii, membrii cole giului de conducere.
Adunarea general ă a procurorilor este legal constituit ă în prezen ța majorit ății procurorilor în
funcție, cu excep ția situației în care se aleg membrii Consiliului Superior al Magistraturii, când
este necesar ă prezența a cel pu țin două treimi din num ărul procurorilor în func ție.
Adunările generale ale proc urorilor se organizeaz ă anual sau ori de câ te ori este necesar și se
convoacă astfel:
a) adunarea general ă a procurorilor Parc hetului de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție se
convoacă și este prezidat ă de către procurorul general, în lips a procurorului general, adunarea
generală este prezidat ă de prini-adjunctul ori adjunctul acestuia;
b) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lâng ă curtea de apel se convoac ă
și este prezidat ă de procurorul general al parchetului de pe lâng ă curtea de apel;
c) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lâng ă tribunal se convoac ă și
este prezidat ă de prim-procurorul parchetului de pe lâng ă tribunal;
d) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lâng ă tribunalul pentru minori și
familie se convoac ă și este prezidat ă de prim-procurorul acestui parchet;
e) adunarea general ă a procurorilor din cadrul parchetului de pe lâng ă judecătorie se convoac ă și
este prezidat ă de prim-procuroru l acestui parchet.

Adunările generale ale procurorilor se convoac ă și la solicitarea unei treimi din num ărul
procurorilor care fac parte din aceasta.
Adunările generale ale procurorilor se pot convoca și de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii sau de colegiul de conducere al parchetului.
Atunci când se aleg membrii Consiliului Supe rior al Magistraturi i, adunarea general ă este
prezidată de procurorul cu cea mai ma re vechime în magistratur ă, care nu și-a depus candidatura
pentru func ția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, și este organizat ă de colegiul
de conducere al Parchetului de pe lâng ă înalta Curte de Casa ție și Justiție sau, dup ă caz, de
colegiile de conducere ale parchetelor de pe lâng ă curțile de apel.
În cadrul adun ării generale a procurorilor di n cadrul Parchetului de pe lâng ă înalta Curte de
Casație și Justiție, la alegerea membrului pentru Consiliu l Superior al Magistraturii particip ă și
procurorii Direc ției Naționale Anticorup ție.

CAPITOLUL 5. ORGANIZAREA SISTEMUL UI JUDICIAR ÎN LUMINA NOILOR
REGLEMENT ĂRI

Aspecte generale.
În cele ce urmeaz ă voi analiza opinia exper ților din sistemul judiciar cu privire la
implementarea reformei la nivelul justi ție din România. În sprijinul acestei analize am folosit
ancheta realizat ă cu sprijinul Ministerului Justi ției și al Consiliului Superior al Magistraturii cu
privire la activitatea de monitorizare și evaluare a stadiului reformei sistemului judiciar din
România.
Potrivit termenilor de referin ță aprobați de Consiliul Superior al Magistraturii și
Ministerul Justi ției, obiectivul general al acestei anchete este de a evalua percep ția publicului
larg și a experților asupra performan ței sistemului judiciar din Româ nia, mai specific în termeni
de eficien ță (durata procedurilor , obiectivitate, impar țialitate, disponibilitatea procedurilor,
posibilitatea de a pune în executare hot ărârile judec ătorești, etc.), transparen ță, integritate și
profesionalism cât și asupra situa ției actuale și a realizărilor din procesul de reform ă judiciară.

Ancheta asupra exper ților din sistemul ju ridic a fost realizat ă prin poștă pe un eșantion
proiectat de 1200 persoane, alc ătuit din patru sub-e șantioane: E1 – 400 judec ători, E2 – 400
procurori, E3 – 200 avoca ți, E4 – 200 personal judec ătoresc. Unitatea primar ă de eșantionare a
fost curtea judec ătorească pentru E1, E2 și E4, pe când în cazul avoca ților a fost folosit ă
asociația de avoca ți ca unitate primar ă de eșantionare. Selec ția aleatoare a tribunalelor /
asociațiilor de avoca ți precum și a experților a asigurat reprezentativitatea e șantionului. Rata de
răspuns a fost de 56%, structura e șantionului realizat fiind urm ătoarea:
Tip eșantion Num ăr chestionare returnate
Experți
Judecători 333
Procurori 269
Grefieri 181
Avocați 151
Total exper ți 934

4.2.2. Situa ția actuală a sistemului judiciar.
Condiții de munc ă.
Starea imobilelor în care se desf ășoară activitatea instan țelor afecteaz ă în mare m ăsură
toate activit ățile acestora. Astfel, printre aspect ele cele mai deficitare se men ționează spațiile în
care au loc activit ățile de registratur ă și spațiul departamentului de rela ții cu publicul, 64% dintre
instanțe apreciind c ă aceste spa ții sunt inadecvate. Din punct de vedere cantitativ, suprafa ța
întregului spa țiu util (spa țiul pentru birouri, s ăli de judecat ă, arhivă, etc.) este inadecvat ă în 58%
dintre instan țe.
Analizând problemele cu care se confrunt ă instanțele, din perspectiv a sediului, printre
cele mai frecvent men ționate se afl ă: lipsa spa țiului, în general, spa țiul insuficient pentru s ălile de
judecată, proasta func ționare a instala țiilor, necesitatea renov ării clădirii și spațiul insuficient
pentru arhiv ă. Desigur c ă in unele instan țe limitările de spa țiu influen țează mult sau foarte mult
durata de solu ționare a cauzelor.
Spațiile în care î și desfășoară activitatea institu țiile sistemului judiciar se afl ă în clădiri
vechi. Analizând vechimea ambelor tipuri de institu ții (instanțe și parchete), se poate afirma c ă
majoritatea lor au o vechime destul de mare. As tfel, vechimea medie este de 57 ani, cea mai

veche clădire în care se desf ășoară activitatea unei instan țe fiind de peste 300 de ani. Conform
anchetei cele mai multe dintre institu ții necesit ă lucrări de repara ții capitale, de consolidare,
modernizare sau extindere: 71% dintre instan țe și 53% dintre parchete. Îns ă, deși cele mai multe
dintre institu ții necesită în prezent lucr ări importante, mai pu țin de jum ătate dintre acestea au
planificate astfel de repara ții în anul 2008.
Opiniile avoca ților referitoare la condi țiile oferite de s ălile instan țelor de judecat ă sunt în
general nefavorabile, mai mult de jumatate fiind nemul țumiți sau total nemul țumiți de acestea.
Aspectele care reies a fi problematice fiind spa țiile mici, insuficiente ale s ălilor de judecat ă, lipsa
dotărilor și lipsa cur ățeniei din s ălile de judecat ă.
Volumul de munc ă.
Volumul de munc ă diferă în func ție de ierarhia instan ței, dar și de mărimea
circumscrip ției acestor instan țe. Numărul mediu de dosare existente pe rol la începutul anului
2007 era de 1.684 în cazul judec ătoriilor, 2.629 în cazul tribunalelor și 1.315 în cazul cur ților de
apel. În prima parte a anului 2007, num ărul mediu de dosare care au intrat pe rol a fost de 2.900
la judecătorii, 6.128 la tribunale și 4.439 la cur țile de apel.
Rata medie de solu ționare a dosarelor în cele 6 luni analizate este de 62% din dosarele
aflate pe rol în acea perioad ă la nivelul judec ătoriilor, 68% la nivelul tribunalelor și de 74% în
cazul curților de apel. Existen ța dosarelor mai vechi de 6 luni este raportat ă mai frecvent în cazul
judecătoriilor (12% dintre dosarele ex istente sunt mai vechi de 6 l uni) sau tribunalelor (18% sunt
dosare mai vechi de 6 luni), aceast ă situație fiind determinat ă și de numărul mai mare de dosare
existente la începutul anului.
Din analiza r ăspunsurilor judec ătorilor, se remarc ă un volum de munc ă mai mare la
nivelul cur ților de apel, tribunalului și un volum mai mic la nivelul judec ătoriilor. Din anchet ă
reiese că cea mai mare parte a tim pului de lucru este alocat ă studierii dosarelor și redactării
hotărârilor, sarcinile administ rative,ocupând locul secund.
Modalitățile de gestionare a dosarelor în cazul instan țelor, se realizeaz ă aleatoriu
întotdeauna. În ceea ce prive ște principiul continuit ății completului în solu ționarea cauzelor, 89%
dintre reprezentan ții instanțelor afirm ă că se aplică acest principiu. Realiz area unui echilibru
optim între gradul de complexitate și perioadele de timp rezonabile de solu ționare este legat ă mai
degrabă de modalitatea de management, dar și de volumul de solicit ări către instan ță. Controlul
asupra volumului de dosa re repartizate judec ătorilor este considerat a se afla în mare m ăsură în

mâinile acestora din urm ă (79%). De asemenea, 79% dintre judec ători apreciaz ă că au foarte
multă sau destul de mult ă autonomie în organizarea propriu lui timp de lucru. 64% dintre
procurori consider ă că au foarte mult sau destul de mu lt control asupra propriului volum de
dosare, iar 76% consider ă că au autonomie în organiza rea timpului de lucru.

Sistemul informatizat.
Dotarea cu calculatoare se reg ăsește la nivelul tuturor instan țelor. Raportul magistra ți la
un calculator este în medie de 1, astfel c ă fiecare magistrat utilizeaz ă, în medie, 1 calculator. Din
totalul calculatoarelor aflate în instan țe, aproximativ jum ătate sunt au acces la internet: 65% din
cele de la judec ătorii, 59% din cele de la tribunale și 55% din cele de la cur țile de apel.
Informatizarea și dotarea parchetelor și instanțelor se resimte pozit iv la nivelul activit ății
personalului juridic prin cre șterea eficien ței, însă există multe lipsuri care țin de componenta de
infrastructur ă a sistemului judiciar și care se afl ă în continuare pe lista de a șteptare (de exemplu
problema lipsei de spa țiu).

Performan ța sistemului judiciar.
Eficiență.
La nivelul managementului instan țelor se apreciaz ă că durata solu ționării unei cauze s-a
redus în ultimul ani. Din an aliza acestei anchete au reie șit următorii factori care au determinat
scăderea duratei de solu ționare, și deci eficientizarea procesului: modalit ățile de repartizare și
distribuire a cauzelor, cre șterea num ărului de magistra ți, scăderea volumului de activitate și a
termenelor de judecat ă.
Durata urm ăririi penale și cea a solu ționării cauzelor în instan țe sunt apreciate de avoca ți
a fi prea mari (79% afirm ă că durata urm ăririi penale este prea mare și 85% consider ă durata
soluționării în instan ță prea mare). Ca evolu ție în ultimul an, faza de urm ărire penal ă a rămas la
fel din punctul de vedere al duratei conform studiului.
Din punctul de vedere al eficien ței, avocații au identificat departamentele din cadrul unei
instanțe unde pierd prea mult timp: arhiva (51%), timpul pierdut în sala de judecat ă (45%),
registratura (17%) și în relația cu judec ătorul de serviciu (14%). Din totalul timpului petrecut în
cadrul instan ței, 65% dintre avoca ți consider ă că jumătate sau mai mult de jum ătate din acest

timp este pierdut. Activit ățile care consum ă prea mult timp sunt strigarea dosarului în instan ță și
ședințele de judecat ă (42%), depunerea, elib erarea actelor (19%) și studiul dosarelor (15%).
Integritate și profesionalism.
Un factor important care determin ă gradul de integritate și profesionalism al
practicienilor din sistem ul judiciar este sist emul de evaluare prev ăzut de actuala legisla ție.
Analiza acestui sistem de evaluare a fost realizat ă din perspectiva transparen ței și a criteriilor
obiective/subiective utilizate.
Ținând cont de faptul c ă în ultima vreme discu țiile legate de transparen ța sistemului
judiciar au c ăpătat o amploare din ce în ce mai mare, majoritatea magistra ților au ținut să
menționeze că în momentul de fa ță instanțele sunt suficient de transparente pentru a nu exista
motive de suspiciune în privin ța activităților de judecat ă. De asemenea, a fost men ționat faptul c ă
transparen ța nu înseamn ă oferirea accesului oric ărei persoane la orice dosar, ci numai a celor
care sunt direct implica ți într-un anumit demers juridic.
Principalele criterii care definesc transparen ța în viziunea responden ților se refer ă la: cunoa șterea
modului în care parchetele și instanțele funcționează precum și a procedurilor folosite de c ătre
diversele departamente ale sistemului judiciar, informarea în leg ătură cu condițiile în care p ărțile
sau publicul larg pot lua la cuno ștință de lucrările demarate pentru solu ționarea cauzelor,
întocmirea unor rapoarte de activitate care s ă poată fi făcute publice (mai ales în cazul
parchetelor).
Evaluarea magistra ților din instan țe este perceput ă a fi realizat ă în cele mai multe cazuri
în mod transparent (46%), și bazându-se pe criterii obiective (41%). Cele mai multe opinii se
concentreaz ă în jurul valorilor neutre, dar se remarc ă și 8% dintre magistra ți care afirm ă că acest
proces este lipsit de transparen ță și 11% care apreciaz ă că se bazeaz ă pe criterii subiective.
Opiniile avoca ților referitoare la integritatea și profesionalismul magistra ților și în general a
sistemului judiciar se situeaz ă în general în zona pozitiv ă. Astfel, 67% dintre avoca ți consider ă
că de obicei judec ătorii aplic ă procedurile în mod corect în cauzele pe care le judec ă și 57%
afirmă că, de obicei, oamenii ob țin rezultate corecte în instan țele de judecat ă din România.
Referindu-se la modalitatea în care procurorii utilizeaz ă procedurile în anchetele desf ășurate,
doar 42% consider ă că sunt utilizate în mod corect.

Independen ța magistra ților și a personalului auxiliar.
Majoritatea judec ătorilor sunt mul țumiți de gradul de independen ță pe care îl au în luarea
deciziilor (96%) și se așteaptă ca în urm ătorii ani situa ția să se îmbun ătățească (16%). Ierarhia
domeniilor în care judec ătorii cred c ă se vor înregistra progrese cuprinde strategia de politic ă
privind justi ția (36%), standardele generale de performan ță ale magistra ților (27%),
managementul intern de organizare a activit ății (18%) și independen ța magistra ților față de
palierul politic (16%).
34% dintre procuror i sunt foarte mul țumiți de gradul de independen ță în luarea deciziilor,
iar 51% sunt destul de mul țumiți. Așteptările legate de acest domeniu sunt destul de eterogene:
33% se a șteaptă ca eforturile s ă se concentreze pe strategia de politic ă privind justi ția, 27% se
așteaptă să apară îmbunătățiri în ceea ce prive ște independen ța magistra ților față de palierul
politic, 18% la nivelul managementului intern și 14% se a șteaptă să se îmbun ătățească
standardele generale de performan ță ale magistra ților.

Opiniile publicului larg privind reforma sistemului judiciar
Aspecte generale.
Ancheta asupra publicului larg a avut ca scop m ăsurarea percep ției publicului asupra
performan ței sistemului și reformei juridice. Ancheta a fost efectuat ă pe un eșantion probabilist
multistadial de 1200 persoane cu vârsta de 18 ani și peste. Alocarea e șantionului pe straturi a fost
proporțională cu mărimea fiec ărui strat. Stratificarea e șantionului a luat în considerare dou ă
criterii: cele opt regiuni istorice (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Cri șana-
Maramure ș, Transilvania and Bucure ști) și gradul de urbani zare (7 tipuri de a șezări: sate
periferice, sate centra le, sate suburbane, ora șe cu mai pu țin de 30000 locuitori, ora șe cu 30-100
mii locuitori, ora șe cu 100-200 mii locuitori, și orașe cu mai mult de 200 mii locuitori). Eroarea
marginală pentru un e șantion de 1200 persoane este de ± 2.8%.
Încrederea în sistemul judiciar.
Atunci când se gândesc la Justi ție, institu țiile amintite cel mai frecvent de responden ți
sunt instan țele de judecat ă (62%). Acestea sunt urmate de Parchete (procuratur ă) (30%),
Ministerul de Justi ție (23%) și CSM (8%).
Încrederea este diminuat ă nu doar în Justi ție ca institu ție (20% încredere) sau în
CSM (18% încredere) ci și în persoanele care activeaz ă în interiorul sistem ului, în practicieni,

deși neîncrederea pare a fi mult mai accentuat ă în cazul insitu țiilor enun țate mai sus și evaluate
din acest punct de vedere.
Satisfacția cetățenilor cu privire la func ționarea justi ției înregistreaz ă un nivel foarte
scăzut. 71% din responden ți declară că sunt nemul țumiți (destul de nemul țumit sau foarte
nemulțumit) de modul în care func ționează justiția din România în timp ce doar 21% afirm ă ca
sunt mulțumiți (destul de mul țumit sau foarte mul țumit).
Cei mai mul ți dintre responden ți au o percep ție negativ ă asupra instan țelor de judecat ă
considerând mai degrab ă că acestea sunt lipsite de celeritate (76%), nu trateaz ă justițiabilii egal
indiferent de ras ă sau naționalitate (55%), nu trateaz ă corect victimele de-a lungul procedurilor
(43% din totalul de 74 % care și-a exprimat opinia cu privir e la acest aspect), nu trateaz ă la fel
pe cei săraci și pe cei boga ți (75%). Un singur aspect evaluat pentru instan țe a reușit să obțină
mai multe aprecieri pozitive: preocuparea pent ru respectarea dreptu rilor omului (51%).
Din analiza datelor, totu și se observ ă că atunci când evaluarea sist emului judiciar este
făcută în urma experien țelor directe cu insitu țiile și categoriile profesio nale care activeaz ă în
sistem atunci satisfac ția cetățenilor cu privire la diverse aspecte legate de acest subiect este mai
ridicată. Astfel, din cei care au fost în situa ția de a interac ționa cu sistemul judiciar consider ă că
decizia a fost luat ă pe baza faptelor, cred c ă decizia judec ătorului a fost corect ă, consider ă că
oamenii au fost trata ți cu demnitate și respect, iar procedur ile au fost corecte.
Percepția asupra reformei în justi ție.
Imaginea reformei în justi ție așa cum este ea perceput ă de responden ți poate fi sintetizat ă
în sintagma „vorbe goale, nimeni nu face nimic pentru a reforma justi ția”. Aceast ă afirmație este
considerat ă de 35% dintre responden ți ca fiind potrivit ă pentru a descrie modul în care se
desfășoară reforma din justi ție. Alți 24% dintre responden ți sunt de p ărere că lucrurile au început
totuși să se miște și că se fac unele efortu ri, iar 18% consider ă că deși se fac eforturi serioase de
reformare a justi ției, rezultatele nu ap ar. Doar 5% din subiec ți apreciaz ă că se fac eforturi
serioase și se văd deja rezultate ale reformei.
Responden ții apreciaz ă în propor ție de 50% c ă începând cu decembrie 2004 reformele în
justiție au rămas la acela și ritm, în timp ce doar 21% consider ă că reformele în justi ție au fost
accelerate. Al ți 10% cred mai degrab ă că reformele au fost dimpotriv ă, încetinite.
Cei mai mul ți afirmă că măsurile luate de Guvern pentru reformarea justi ției sunt prea
puține (56% – pu ține măsuri sau foarte pu ține măsuri). Dintre cei care apreciaz ă că Guvernul a

luat multe m ăsuri pentru reformarea justi ției, 70% le consider ă ca fiind pozitive iar urm ările
acestor m ăsuri vor conduce la îmbun ătățirea sistemului j udiciar (65%).
Priorități de acțiune.
Luând în considerare r ăspunsurile cu privire la priorit ățile de acțiune se consider ă că
pentru îmbun ătățirea sistemului judiciar priorit ățile ar trebui s ă se axeze pe: reducerea corup ției
din sistem, simplificarea procedurilor judiciare, cre șterea independen ței procurorilor și
judecătorilor, cre șterea transparen ței în justi ție, instruirea permanent ă a magistra ților și a
personalului din justi ție. Cei care au experien ța unui proces indic ă aceleași priorități de reformare
a justiției.
Aprecieri finale și concluzii

Reforma în justi ție este perceput ă atât de practicienii di n sistemul judiciar cât și de
justițiabili ca „o form ă fără fond” care r ămâne doar la stadiul de di scurs al politicienilor.
Chiar dac ă aprecierile exper ților cu privire la reforma în justi ție sunt predominant
negative, ace știa au remarcat faptul c ă există totuși o evoluție a sistemului judiciar, iar în ultimii
3-4 ani s-au f ăcut o serie de schimb ări datorate în special presiunilor exercitate de Uniunea
European ă. Procesul de reform ă este perceput ca fiind unul lent și asupra c ăruia nu exist ă un
punct comun de vedere, fapt ce afecteaz ă rezultatele scontate.
Una din cauzele, pentru care reforma nu reu șește să aducă schimbări importante și
sesizabile este în opinia responden ților, lipsa voin ței politice. Uneori chiar dac ă intențiile
politicului sunt considerate ca fiind pozitive, menite s ă aducă îmbunătățiri reale, lipsa unei
strategii asumate de to ți actorii implica ți (practicieni-magistra ți și avocați, Ministerul de Justi ție,
Consiliul Superior al Magistra turii, ONG-uri) conduce la ob ținerea unor rezultate
insatisfăcătoare sau negative.
Managementul sistemului judiciar este pe rceput de practicieni ca unul ineficient,
nerezultat din experien ță, din dezbateri cu toate p ărțile implicate sau dintr-o radiografie
independent ă a problemelor existente și realizată de speciali ști ai domeniului.
Situația actuală a instanțelor și parchetelor prezint ă anumite deficien țe semnalate în prin
analiza anchetei:

 număr mare de dosare pe judec ător / procuror, fapt ce determin ă durate mari de
soluționare a dosarelor sau a urm ăririlor penale. Înc ărcarea mai mare se reg ăsește la nivelul
judecătoriilor și parchetelor de pe lâng ă judecătorii.
 scheme de personal incomplete sau subdimensionate, fapt ce perpetueaz ă starea de
supraîncărcare a judec ătorilor și procurorilor.
 spații inadecvate puse la dispozi ția instanțelor și parchetelor (lipsa spa țiilor, proasta
funcționare a instala țiilor, spațiile insuficiente pentru s ălile de judecat ă sau pentru arhive).
 schimbarea frecvent ă a competen țelor parchetelor și instanțelor
 instabilitatea legislativ ă, legislație lacunar ă, interpretabil ă, ceea ce conduce de
multe ori la solu ții eronate sau la vicii de procedur ă. În plus, instabil itatea legislativ ă diminueaz ă
oportunitățile de specializare a magistra ților.
 gestionarea dosarelor și modalitățile de alocare a dosarelor nu ține cont întotdeauna
de realizarea unui echilibru optim între gradul de complexitate și perioadele de timp rezonabile
de soluționare.
Din aceea și analiză reiese și o serie de îmbun ătățiri ce s-au produs în ultimii ani,
schimbări pozitive ce se reflect ă în activitatea zilnic ă:
 dotarea material ă a instanțelor / parchetelor – informatizarea este men ționată ca un
factor ce a contribuit la reducerea duratei de solu ționare a dosarelor și în plus la cre șterea
transparen ței instanțelor.
 distribuirea aleatorie a cauzelor ce creeaz ă premisele unei mai mari independen țe a
magistraților.
 asigurarea unei independen țe mai ridicate a procuroril or în luarea deciziilor
 accesul mai larg al tinerilor în sistem, fapt ce conduce la o schimbare a mentalit ății
magistraților
 creșterea gradului de transparen ță prin existen ța puratătorilor de cuvânt ce țin
legătura cu presa
 îmbunătățirea managementului intern din institu țiile sistemului (parchete, instan țe).
 oportunitățile de participare la stagii de preg ătire au mai crescut, de și există încă
nemulțumiri legate de calitatea și diversitatea acestora.

Transform ările produse au fost perceput e în general pozitiv de c ătre majoritatea
responden ților, însă efectele se materializeaz ă după perioade îndelungate de timp, motiv pentru
care în momentul de fa ță așteptările depășesc cu mult realiz ările propriu-zise.
BIBLIOGRAFIE Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Nicolae Cochinescu; Totul despre Ministerul Public, Editura Lumina Lex, Bucure ști,
2000;
2. Nicolae Cochinescu; Organizarea puterii judec ătorești în România , Editura Lumina Lex,
București, 1997;
3. Prof. univ. dr. Ioan Le ș; Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a activit ății
notariale , Editura Lumina Lex, Bucure ști, 1997;
4. Ioan Leș; Sisteme judiciare comparate , Editura All Beck, Bucure ști, 2002;
5. Ioan Leș, Principii și instituții de drept procesual civil, Editura Lumina Lex, Bucure ști,
1998;
6. Ioan Leș; Organizarea sistemului judi ciar în dreptul comparat , Editura All Beck,
București, 2005;
7.
Marian Alexandru; Participan ții în procesul penal , Editura Sitech, Craiova, 2016;
8. Traian Cornel Briciu, Cl audiu Constantin Dinu, Paul Pop, Curs universitar Instituții
judiciare , ediția a II-a, Editura C.H. Beck, Bucures ți, 2016;
9. Nistor, Vasilic ă, Organizarea și exercitarea profesiilor liberale juridice, Editura Zigotto,
2010; Legislație
1. Constituția Romaniei, modificat ă și completat ă prin Legea de revizuire a Constitu ției
României nr. 429/2003;
2. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Cur ții Constitu ționale;
3. Legea nr. 54/1993 pentru organizarea și funcționarea instan țelor militare;

4. Legea nr. 303/2004 priv ind statutul judec ătorilor și procurorilor;
5. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar ă;
6. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;
7. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propriet ății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente;

Studii
 T. Bodoa șcă, Opinii privind sintagma „procesele si cererile” utilizate în Codul de
procedură civilă, în Dreptul nr. 9/1998;
 T. Bodoa șcă, Unele aspecte critice referitoare la noua reglementare privind
răspunderea material ă a militarilor , în Dreptul nr. 2/1999;
 T. Bodoașcă, Poate fi abilitat Guvernul printr-o lege ordinar ă să abroge, s ă modifice
sau să completeze o lege organic ă? , în Dreptul nr. 10/2000;
 T. Bodoa șcă, Contribuții la studiul regimului juridic al atribu țiilor Consiliului
Suprem de Aparare a Țării în reglementarea Legii nr. 415/2002 , în Gândirea
Militară Româneasc ă, nr. 6/2002;
 I. Leș, Garanții ale respect ării drepturilor omului in legisla ția româneasc ă, în revista
Drepturile Omului, anul I, nr. 1-4, 1991;
 I. Leș, Sistemul dublului grad de jurisdic ție în dreptul proc esual civil actual, în
Revista Român ă de drept nr.6/2003;
 Augustin Laz ăr, Supravegherea procurorului asupra actelor premerg ătoare.
Activitatea informativ-investigativ ă a poliției judiciare și materializarea ei în
mijloace de prob ă, în Revista Dreptul nr. I , 2005;
 V. Pop, Răspunderea disciplinar ă a magistra ților, în Studii de drept românesc nr. 1-
2/1996;
 M. Voicu, Accesul liber la justi ție, în Revista Dreptul , anul VIII, se ria a III-a, nr.
4/1997;

Resurse web
1. http://www.mpublic.ro/

2. https://www.ccr.ro/uploads/Publicatii% 20si%20statistici/Bul etin%202004/CONTROLU
L%20DE%20CONSTITUTIONALITATE.pdf
3. http://www.kas.de/wf/doc /kas_5664-1442-1-30.pdf?120123091131
4. http://drept.ucv.ro/RSJ/images/a rticole/2009/RSJ2/A11SerbanAlex.pdf
5. https://www.senat.ro/
6. http://www.cdep.ro/
7. http://www.monitoruloficial.ro/