Complexitatea tratamentului balnear și arhitectura [304898]

Complexitatea tratamentului balnear și arhitectura

stud.arh. [anonimizat].dr.arh. Zeno Bogdănescu

2017 | Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

[anonimizat] a temei „Complex de tratament balnear în Pucioasa” –

stud.arh. [anonimizat].dr.arh. Zeno Bogdănescu

2017 | Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

[anonimizat]. Totodată, în argument se vor prezenta succint informații cheie privind stațiunea și amplasamentul proiectului de diplomă.

Viziune. Obiective. Scop.

[anonimizat]. [anonimizat], respectiv se va confirma ipoteza conform căreia apa minerală și resursele naturale constituie factori determinanți ai transformării arhitecturii.

[anonimizat], percepție, sănătate, turism de sănătate și de bunăstare.

Metodologie

Se vor prezenta succint principalele metode de cercetare: studiile de caz (inclusiv asupra unor programe conexe) și fenomenologia.

BAIA PUBLICĂ ȘI ISTORIA PROGRAMULUI BALNEAR

2.1 Băile publice specifice diferitelor culturi

a.Orientul Antic, b. Grecia Antică, c. Civilizația Romană d. Populația islamică,

e. Populațiile nord europene și bania rusească, f. Japonia – sento și onsen.

În ceea ce urmează se va prezenta programul băilor publice în fiecare cultura unde a existat o preocupare notabilă și relevantă în acest sens. Acesta studiu reprezintă „fondul” programului de arhitectură contemporan balnear. Informațiile prezentate evidențiază caracterul sociocultural și relevă preocupările asociate băilor în diversele culturi.

2.2 Tratamentul balnear din Evul Mediu până în secolul 21

a. Băile în Evul Mediu, b.Renașterea, c. Băile în secolul 18,

d. Băile în secolele 19-20, e. Băile în secolul 21- tendințe actuale

Acest capitol prezintă evoluția relativ recentă a [anonimizat] a tratamentelor cu ape minerale. [anonimizat], iar ultimul subcapitol „Băile în secolul 21- tendințe actuale” este tratat mai pe larg și cuprinde o analiză mai tehnică a pieței turismului.

ABORDAREA FENOMENOLOGICĂ ASUPRA PROGRAMULUI

Percepția și arhitectura multisenzorială

Capitolul prezintă abordarea fenomenologică asupra percepției și a fiecărui simț în parte. [anonimizat] a filosofului Maurice M. Ponty.

[anonimizat]: apa, cupola / spațiul boltit și lumina.

[anonimizat] a [anonimizat] a modului în care arhitectura este influențată.

Programul sanatoriului

Se va prezenta o scurtă evoluție a sanatoriului, urmând ca în capitolul urmator să se analizeze conceptul de Spa Wellness. Scopul acestui studiu comparativ este de a vedea unde se situează băile cu ape minerale între sanatoriu – spațiu de interacțiune social – loc de petrecere a timpului liber.

Conceptul de Spa Wellness

În acest capitol se prezintă o imagine generală asupra conceptului de Spa Wellness. De asemenea, se trag concluziile analizei comparative cu programul sanatorial.

STUDII DE CAZ

Therme, Peter Zumthor, 1996, Vals, Elveția

Entre Cielos Hotel & amp Spa, arh A4 estudio, 2011, Mendoza, Argentina

Liquidrom, gmp Architekten von Gerkan, Marg und Partner, 2001, Berlin

Cele trei studii de caz alese relevă concepții și maniere diferite de lucru asupra aceluiași program arhitectural, însă au și multe puncte comune. Acest fapt confirmă actualitatea unor principii vechi asupra acestui program, dar și faptul că reinterpretarea lor poate suferi modificari majore la nivelul formei.

BĂILE PUCIOASA

Context – scurt istoric

În cele ce urmează se va face o prezentare a istoriei orașului stațiune Pucioasa.

Context – Factori terapeutici

Strâns legată de istoria orașului este exploatarea apelor minerale și a resurselor naturale terapeutice. În acest capitol vor fi prezentate pe scurt toate caracteristicile legate de clima și de resursele specifice turismului balnear din Pucioasa.

Complex de tratament balnear în Pucioasa

În acest ultim capitol se prezintă oportunitățile de dezvoltare ale turismului balnear în Pucioasa și se face legatura studiului cu amplasamentul și conceptul proiectului de diplomă.

PREMISELE CERCETĂRI

Argument

Lucrarea este construită în jurul programului arhitectural balnear, program a cărui complexitate este dată de multitudinea de funcțiuni, semnificații și cerințe ce se constituie în jurul băilor terapeutice și a bioclimatului propice vindecării.

Lucrarea de disertație își propune să analizeze cât mai multe aspecte legate de modul în care sursele de ape minerale și băile cu aceste ape generează și modelează arhitectura prin prisma necesităților tehnice, a caracterului sociocultural și a capacității acestor băi minerale de a polariza în jurul lor.

Pentru a fi fezabil, un complex balnear trebuie să funcționeze ca o mașinărie ce respectă anumite condiții tehnice precise, iar acest studiu teoretic își propune să aducă răspunsuri și clarificări asupra condițiilor, limitărilor și oportunităților în arhitectura balneară.

Situl proiectului de diplomă („complex de tratament balnear”) se află în orașul Pucioasa, stațiune balneoclimaterică de interes național, a cărei principală resursă naturală este apa sulfuroasă (descoperită acum aproape 200 de ani) și al cărei parcurs în a fi o atracție turistică a avut fluctuații de-a lungul timpului.

Viziune. Obiective. Scop

Lucrarea este structurată astfel încât să pună în discuție toate aspectele considerate relevante și necesare în conturarea temei și proiectarea unui astfel de centru de tratament, urmărindu-se identificarea factorilor ce influențează arhitectura.

Această cercetare este bazată pe studii de caz (de actualitate), pe o scurtă istorie a băilor publice (cu accentul pe caracterul lor sociocultural), pe necesitățile pragmatice ale balneologiei, pe studiul fenomenului turismului balnear, dar și pe percepția multisenzorială și pe fenomenologie. Pe lângă acestea, se vor prezenta și alte programe de arhitectură relevante (programul sanatorial și cel de Spa Wellness). Tot acest complex de factori este esențial de parcurs în vederea elaborării corecte și complexe a temei de proiectare și a proiectului de arhitectură propriu-zis.

Scopul lucrării este atât de a confirma ipoteza conform căreia apa minerală reprezintă un factor determinant al transformării/influențării arhitecturii, cât și de a pune în evidență elementele ce stau la baza modelelor de succes contemporane și a celor tradiționale ale diferitelor culturi. În acest context, consider esențială documentarea și cercetarea asupra programului balnear clasic, precum și înțelegerea și definirea tendințelor actuale.

Scopul final îl reprezintă identificarea oportunităților și a modului în care acest program poate fi implementat cu succes în stațiunea balneoclimaterică Pucioasa, într-un nou complex de tratament balner care va deveni un potențial pol turistic.

Cuvinte cheie

baie, balneologie, percepție, sănătate, turism de sănătate și de bunăstare.

Cuvântul „baie” are la origine latinescul „bannea” (balnea). În primul rând, el se referă la acțiunea propriu-zisă de îmbăiere în scop igienic (cufundare a trupului în apă). De asemenea, el definește spațiul unde se realizează îmbăierea: fie „baia privată” (ce nu face obiectul studiului de față), fie „baia publică” la care vom face referire ca fiind o clădire a cărei principală funcțiune este îmbăierea.

Pe de altă parte, termenul de „baie” definește expunerea corpului (gol) și la acțiunea altor factori: vapori de apă, soare (baie de soare), aer, etc. în scop igienic sau curativ. (DEX 98’)

Termenul „balneologie” se referă la acea ramură a medicinei care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor (DEX '09) și reprezintă una din cele 6 ramuri ale specialității numite „balneo-fizioterapie și recuperare medicala”.

Cuvântul  „percepție” definește procesul psihic de cunoaștere senzorială, prin care obiectele și fenomenele sunt reflectate ca întregi. (facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere). (DEX '09)

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, „sănătatea” este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, cât și mintal și social, ci nu constă doar în absența bolilor sau a infirmităților. Se va observa pe parcursul lucrării o preocupare asupra modului de abordare a sănătății (axată pe terapie și/sau prevenție) .

„Turismul de sănătate și bunăstare” este un fenomen spre care tinde turismul balnear. El este caracterizat de o desanitizare a imaginii băilor, concomitent cu păstrarea validării stiințifice a tratamentelor. Turismul de sănătate și cel de bunăstare presupun extinderea facilităților adresate omului sănătos (așadar axarea pe prevenție), și extinderea adresabilității serviciilor oferite către tineri și restul populației active.

Metodologie

Principalul mijloc de cercetare constă în studiile de caz: arhitectura privită ca experiment, iar în urma ei consemnarea unor tipare și particularități. O altă metodă folosită este cea fenomenologică: studiul percepției multisenzoriale, a materialității și a spațialității, acestea fiind esențiale în procesul terapeutic.

BAIA PUBLICĂ ȘI ISTORIA PROGRAMULUI BALNEAR

2.1. Băile publice specifice diferitelor culturi

Asemeni multor altor domenii, băile publice au evoluat diferit și au căpătat semnificații diferite în funcție de caracterul sociocultural, poziționare geografică, preocupări, climă ori religie. De la primele ruine ale unor băi publice din Orientul Antic până la construirea unui adevărat cult dezvoltat în jurul acestora la romani, diferitele civilizații au inovat, preluat și adaptat programul băilor publice conform propriilor necesități.

Orientul antic

Cele mai vechi ruine ale unei băi publice se găsesc pe teritoriul actual al Pakistanului. În așezarea Mohenjo-Daro (2600 î.Hr.- 1700 î.Hr.) există o clădire dedicată ce adăpostește un bazin hidroizolat cu bitum – “Marea Baie” – „probabil cea mai primitivă baie publică din istorie” . Privind în context, observăm că acest cult al apei era foarte dezvoltat, atât la nivel public, cât și privat (existau numeroase surse de apă și sisteme de canalizare).

Grecia antică

Cei care au dus actul îmbăierii la un nivel mult mai avansat, creând băi în spații special construite au fost grecii. Acest lucru este foarte bine documentat, Homer scriind în „Odiseea” despre ritualul îmbăierii. Hippocrate (n. cca 460 î.Hr.) a scris, de asemenea, despre prevenirea și vindecarea bolilor prin apă. Chiar dacă băile calde erau obișnuite pe vremea acestuia, totuși, erau folosite pentru relaxare doar în cazuri speciale, rolul lor fiind cel curativ.

În mitologie, Hygieia era zeița sănătății și curățeniei, fiica (sau, după o altă versiune, soția) lui Eusculap, zeul medicinei (cel căruia atât civilizația romană, cât și cea greacă i-au dedicat peste 300 de temple sacre cu izvoare terapeutice). Igiena greacă a devenit o disciplină specializată al cărui scop era îngrijirea corpului pentru o viață sănătoasă.

Din punct de vedere al plasării temporale, băile publice au fost introduse în secolul 5î.Hr. Datarea celei mai mari părți a dovezilor confirmă acest lucru, neexistând nicio dovadă anterioară băilor publice din Olympia (450 i.Hr.). Componentele principale ale unei băi publice erau camera de îmbăiere cu vană sau bazin și un rezervor. Din acest rezervor, cu picior, de cele mai multe ori de formă ovală sau rotundă, (așa cum este reprezentat pe vase ceramice) se lua apă cu un vas pentru umezirea corpului. A doua încăpere era cea de ungere unde corpul era frecat cu uleiuri și părul era uns. În plus, față de aceste două încăperi, apare și o a treia: vestiarul.

Pe lângă bazinele cu apă, în băile publice grecești existau și băi cu aburi (așa numitele „laconicum”). Romanii au adaptat modelul băilor militare din Laconia, Sparta, preluând inclusiv componenta socială, atletică și militară, punând bazele propriului ritual al îmbăierii.

Datorită influențelor romane în sec. 1 î.Hr., băile cu apă fierbinte sunt introduse în gymnasium-urile grecești. Francoise de Bonneville vorbește în cartea sa „Book of the bath” despre transformarea băilor, acestea devenind o artă: se făceau băi de nisip, băi cu apă fierbinte, băi cu aburi încinși în încăperi boltite și întunecoase și băi reci în bazine descoperite, urmate de ungeri ale corpului cu uleiuri aromate.

Civilizația Romană

În civilizația romană, băile publice au devenit parte din cultură, acestea nu mai erau destinate doar claselor sociale privilegiate (ca în cazul grecilor), ci tuturor cetățenilor, inclusiv femeilor, chiar și sclavilor. Spre deosebire de Grecia Antică unde procesul îmbăierii era mai simplu, aici îmbăierea impunea un ritual care cuprindea dezbrăcarea, îmbăierea, transpirația, masajul și odihna .

Baia publică romană avea în componență 3 spații – caldarium (camera fierbinte), tepidarium (camera caldă) și frigidarium (camera rece) și uneori sudatorium și laconicum (băi cu abur umed și uscat). Băile romane nu corespund însă întocmai programului balnear (de sănătate). Băile erau construite de stat, în general nefiind perceput nici un preț pentru intrare – fapt ce aducea popularitate conducătorilor, astfel încât ele reprezentau un mijloc de putere și de distragere a atenției, în special în vremuri de criză politică. Numărul lor ajunsese la peste 800 în vremea lui Constantin cel Mare, iar cel mai impunător edificiu, băile lui Dioclețian – erau desfășuarate pe circa 120 000 mp și puteau adăposti până la 3000 de persoane simultan.

Planul respectă succesiunea caldarium – tepidarium – frigidarium, având și o zonă dedicată înotului (natatio), dar și două curți neacoperite pentru activități fizice (palaestra). De asemenea, există holuri și săli mici, spații de relaxare și așa numitul „exoedra” – spațiu presupus a fi destinat lecturii.

Odată cu răspândirea creștinismului, programul băilor și-a început declinul, nemaifiind conform cu noile valori promovate.

Popoarele islamice

Hammam-ul (baia turcească) este o baie cu abur umed similară saunei finlandeze, ce s-a dezvoltat în Orientul Mijlociu odată cu expansiunea Islamului. Chiar dacă acest concept este preluat de la romani, băile au fost adaptate propriilor nevoi și convingeri religioase. S-a renunțat la elementele de loisir sportiv și la cele culturale (bibliotecă), scopul principal fiind acela de a servi curățirii meticuloase a trupului în special înaintea ritualurilor religioase. Masajul a fost introdus ca un înlocuitor parțial al exercițiilor fizice.

În jurul anului 600, Mohamed avea să recomande băile cu abur, el crezând că fertilitatea e potențată de căldura hammamului și astfel cei ce urmau credința se vor înmulți.

Hammamul este adaptat, capătă conotații religioase și devine anexă a moscheii, puritatea fizică fiind foarte importantă în cultura islamică. Majoritatea hammamurilor erau construite de biserică, de administrație sau de persoane înstărite și erau asociate cu purificarea, islamicii obișnuind să se îmbăieze după o călătorie lungă, după vindecare ori la ieșirea din închisori.

De asemeneam, hammamul devine loc de socializare, fiind unul din puținele locuri deschise de dimineața până seara, fiind foarte popular (probabil și ca o compensație pentru multe activități interzise de religie).

În această formă, hammamul s-a răspândit în tot islamul. Tot din rațiuni ce țin de cultul religios, băile erau separate pe sexe, iar intrarea se făcea printr-un gang obturat (pentru a nu putea privi în interiorul băilor).

După o mică recepție, următoarele camere aveau funcția de vestiare (apoditeryum), prima pentru cei mai puțin înstăriți, iar ce-a de-a doua pentru cei bogați – acolo unde pe o latură a încăperii se serveau cafea, șerbet și ceai.

Al doilea spațiu (corespondentul tepidariumului roman) s-a transformat într-un simplu coridor și lega vestiarele de camera principală („harara”).

Încăperea principală este acoperită cu o cupolă cu mici deschideri ce au rolul de a crea un iluminat ambiental. Central se gasește un bazin de marmură, în mijlocul căruia se află o fântână arteziană cu un jet de apă fierbinte ce se transformă în aburi (în unele băi jetul de apă iese din tavan). Camera băii este înconjurată de spații adiacente cu rol de camere de odihnă sau masaj. În harară, umiditatea ajunge până la 100%, iar temperatura nu depășește 40 de grade. Baia Mohamed II, Istanbul (fig.02) este singura baie turcească de tip duplex ce se mai păstreaza astăzi.

Populațiile nord europene și bania rusească

Având poziționare geografică și climă asemănătoare, sauna finlandeză se aseamănă foarte mult cu bania rusească. Acest tip de baie de abur provoacă transpirația corpului, într-o zonă climatică rece, astfel încât se poate afirma că băile de acest timp sunt născute dintr-o necesitate ce ține tot de igienă și de sănătate.

Sauna finlandeză este o baie de aburi ce a fost influențată atât de băile estice, cât și de cele vestice și care s-a modificat pe parcursul a două mii de ani. La începuturi, sauna era cel mai probabil o groapă săpată într-o pantă cu pietre încălzite într-un colț. Ulterior, s-a dezvoltat într-o încăpere de lemn (simultan locuință și baie) cu podea de pământ și un cuptor.

Sauna finlandeză de astăzi este o cameră cu podeaua, pereții și tavanul din lemn. Înăuntrul acestei camere este un cuptor acoperit cu dale de piatră naturală ce iradiază căldură. Umiditatea este controlată prin cantitatea de apă ce este pusă pe aceste pietre fierbinți. Procesul îmbăierii constă în încălzire, transpirare, spălare, și răcire (astăzi cel mai adesea prin înot, fie în aer liber, fie direct în zăpadă sau în apa unui lac înghețat).

Felix Genzmer spune că în această baie comună, țăranul finlandez se îmbăia împreună cu toată familia sa. Această baie avea loc zilnic în periada de recoltare, împreună cu zilierii, iar în restul perioadelor o dată sau de două ori pe săptămână.

Bania rusească este de două tipuri: Bania neagră este echivalentă cu sauna finlandeză, singura diferență fiind faptul că bania este umedă și sauna este uscată, iar bania albă este cea de oraș. Aceasta are o răspăndire rapidă odată cu dezvoltarea marilor orașe în secolul 18, dar și în secolul 19 când majoritatea populației nu avea băi proprii cu apă curentă.

Bania publică este compusă dintr-un vestiar ce servea și ca loc de odihnă, lângă care se află o cameră de spălare de-a lungul căreia sunt dispuse pe cei doi pereți lungi robinete separate cu apă caldă și rece și dușuri. De asemenea, în cameră există banci de lemn, dispuse ca niște gradene astfel încât

temperatura să fie cu atât mai mare cu cât urci pe o gradenă mai înaltă. Pentru răcorire sunt folosite ramuri de mesteacăn înmuiate în apă sau doar apă rece.

Faptul că aceste băi se păstrează și astăzi în Rusia, fiind locuri ce atrag mulți oameni, este dovada faptului că rolul băii publice nu este doar cel legat de igienă, ci are un puternic caracter social în Rusia.

Japonia – onsen și sento

„Onsen” este baia publică pentru care (spre deosebire de zona Rusiei) interesul a scăzut mult mai mult, semn că băile erau construite din rațiuni ce țin de igienă mai degrabă decât de factorul social. Băile sunt separate pe sexe, iar spațiile (legate printr-o ușă glisantă ) sunt vestiarul și camera de îmbăiere.

„Sento” reprezintă o baie minerală, tradițional amplasată în aer liber. Fiind o țară cu activitate vulcanică intensă, există foarte multe surse de apă termală și multe izvoare cu diferite alte proprietăți minerale. Așadar, Sento-ul tradițional reprezintă o forma de tratament balnear, născut din accesul facil la o resursă naturală terapeutică, pentru amenajarea sa în aer liber fiind folosit un minim necesar de resurse.

În concluzie, scopul și modul de utilizare al acestor băi este foarte divers și juxtapune o serie de preocupări: preocupările religioase, de igienă – prevenție, de igienă – tratament, cu puternic caracter social, de loisir, ori ca expresie a puterii statului. Programul ia naștere fie printr-o investiție considerabilă (cazul romanilor), fie ca spații mici amenajate pentru îmbăierea câtorva persoane (sauna finlandeză), fie pentru că în zona respectivă există o resursă importantă, foarte facil de exploatat (cazul băilor „Sento” în Japonia). În toate situațiile însă, cu nuanțele specifice de la o cultură la alta, băile s-au dovedit a fi un program de succes ce polarizează și prezintă în mod constant un interes major.

2.2. Tratamentul balnear din Evul Mediu până în secolul 21

Băile în Evul Mediu

Caracteristică perioadei este intexistența unei preocupări majore pentru folosirea apelor în mod curent. Odată cu căderea Imperiului Roman, din cauza asocierii băilor cu prostituția și răspândirea bolilor, programul intră în declin. Biserica Catolică face toate eforturile și interzice băile publice în încercarea de a opri epidemia de sifilis din Europa.

Totuși, există o preocupare pentru găsirea unor ape cu proprietăți terapeutice, beneficiile acestor ape fiind atribuite divinității sau anumitor sfinți.

Un moment important este reprezentat de anul 1326, atunci când se descoperă izvoare termale în Spa – Belgia (denumirea stațiunii „Spa” devine substantiv comun, referindu-se astăzi la toate facilitățile ce folosesc apa în scop terapeutic). Începând cu secolul 13, băile au fost treptat reintroduse .

Renașterea

Băile publice intră, așadar, în declin în secolul 16, în schimb, mica nobilime se reorienteză către băile cu surse de apă minerală. Astfel, în special în sudul Europei, are loc o redescoperire a vechilor spa-uri. Tot atunci, se observă primele preocupări pentru o bază științifică a tratamentelor și primele încercări de analize fizico-chimice ale apelor.

Această cultura a băilor s-a creat în Italia, răspândindu-se apoi în alte parți ale Europei și se bucura de popularitate în rândul claselor sociale înstărite. În centrele balneare din Franța, accentul se pune strict pe tratament, spre deosebire de restul zonelor unde existau numeroase activități de loisir precum dansul sau teatrul.

Băile în secolul 18

Începutul secolului 18 este marcat de vizita Reginei Anne a Marii Britanii la Bath, fostă stațiune romană, iar în scurt timp, Richard Nash, un om foarte influent în lumea celor din clasa superioară – aduce investitori și transformă Bath într-o stațiune la modă (un adevărat centru din punct de vedere social al Angliei). Bath devine o stațiune complexă cu locuri de băi, promenadă, cumpărături, bibliotecă, evenimente culturale, cafenele și locuri unde se putea dansa și lua masa.

Asemenea activități apar în multe stațiuni din Europa, iar șederea turiștilor din diversele clase sociale era împărțită în perioade diferite, astfel încât să nu se incomodeze reciproc. În perioada secolului al 18-lea, există oameni de știință ce analizează apele și se observă un interes crescut pentru folosiriea apei în scopuri terapeutice.

Băile în secolele 19-20

Cea mai mare dezvoltare a stațiunilor balneare europene are loc în aceste două secole, odată cu dezvoltarea științei medicale ce susține folosirea apei pentru igienă și în scop terapeutic. Câteva din exemplele consacrate sunt stațiunile Bath, Baden Baden, Karlsbad, Marienbad, Franzensbad.

La jumatatea secolului 19, arhitecții copiază planimetria și interiorul opulent al băilor romane. Băi de tipul celor romane sunt construite în manieră neoclasică prin folosirea mozaicului, a pereților de marmură, a statuilor, a tavanelor boltite și a coloanelor romane. Toate stațiunile ofereau servicii terapeutice similare însă fiecare dintre ele și-a păstrat un anumit caracter individual, având o serie de activități conexe de loisir – cazinouri, curse de cai, pescuit, vânătoare, tenis, schi, dans, golf sau călărie, dar și activităti culturale cum ar fi vizionarea pieselor de teatru.

În Anglia, criza economică din anii 1930 coroborată cu o lipsă de organizare și de specialiști a facut ca terapia Spa să fie exclusă din Programul național de sănătate, fapt ce a dus la închiderea multor centre de tratament.

Secolul 20 este o perioadă în care știința medicală avansează considerabil, iar cercetarea medicală în domeniile reumatologiei, balneologiei și fizioterapiei, împreună cu dezvoltarea aparaturii schimbă radical modul de tratament. De asemenea, la nivelul societății au loc schimbări puternice. După Cel De-Al Doilea Război Mondial, băile devin mult mai accesibile, existând o preocupare specială din partea statelor prin subvenții ale tratamentelor. Se observă o sanitizare și o masificare a sectorului. În România, această supradimensionare a pieței bazate pe subvenții, împreună cu alte mutații ale societății au făcut ca după 1990 să existe o scădere a interesului pentru băi.

Băile în secolul 21- tendințe actuale

Este general acceptată ideea conform căreia, în sec. 21, principalele domenii economice sunt tehnologia informației, comunicațiile și turismul. Unul dintre domeniile turistice adaptate nevoilor actuale este turismul balnear. Acesta se înscrie în sfera turismului de sănătate/bunăstare, astfel încât turismul balnear a început să se adreseze nu numai celor cu probleme medicale, dar și celor care doresc relaxare, bunăstare fizică și mentală.

Evoluția turismului balnear din Italia a fost sintetizată într-o schemă de renumitul economist italian Emilio Becheri. Cazul Italiei se deosebește de restul așezărilor din Europa doar prin acțiunile Serviciului Sanitar Italian, restul elementelor fiind general valabile.

Analizând cronologic constatăm că la începutul secolului trecut se practica turismul orientat atât pe cură terapeutică, cât și pe partea de relaxare. Perioada de după Cel De-Al Doilea Război Mondial este o perioadă de masificare a turismului de acest tip, iar anii 90 reprezintă criza turismului balnear social și reorientarea către turismul de sănătate.

Tendința actuală este reprezentată de turismul de bunăstare: prin desanitizarea imaginii băilor concomitent cu validarea științifică a terapiilor, prin oferirea atât a tratamentului terapeutic și de recuperare, cât și a soluțiilor pentru prevenție (așa numita „Balneologie de bunăstare”. Există și o a treia categorie de servicii, complementară, cea de „centru de înfrumusețare / centru cosmetic”

În scopul atragerii unui număr mai mare de turiști se mărește numărul de facilități adresate omului sănătos, dornic de prevenție și interesat de curele de sănătate. De asemenea, pentru a se înscrie în piața competitivă, crește simțitor aria de adresabilitate către tinerii și către turiștii de vârstă medie.

Se tinde așadar spre ieșirea din nișă, tendința fiind de diversificare a serviciilor prin combinarea tratamentului balnear tradițional cu celelalte forme de turism de tipul „punere în formă” (fitness), prin facilități de tipul SPA Wellness și centru de înfrumusețare, dar mai ales prin activitățile de loisir sportiv, agrement și recreere.

Alte „produse turistice” conexe ar putea fi turismul de afaceri, turismul de weekend, ori organizarea de conferințe / cursuri de perfecționare (în special în extrasezon când partea de cazare nu este atât de solicitată). Conform noilor tendințe pe plan internațional, turismul balnear poate fi inclus și în categoria turismului social, atunci când este subvenționat și parte din cheltuieli sunt suportate de sistemul de asigurări sociale sau de sănătate.

ABORDAREA FENOMENOLOGICĂ ASUPRA PROGRAMULUI

3.1 Percepția și arhitectura mutisenzorială

Percepția este un proces psihic de cunoaștere senzorială, prin care spațiul, timpul și fenomenele sunt receptate. În prefața cărții „The eyes of the skin” a lui Juhan Pallasmaa, Steven Holl afirmă faptul că o arhitectură multisenzorială oferă o experimentare autentică a acesteia și invocă sentimentul de apartenență și integrare.

La prima vedere putem afirma că simțul vizual este cel mai important în a percepe arhitectura, însă pe măsura aprofundării subiectului ne dăm seama că relațiile de colaborare între simțuri sunt extrem de complexe, reducerea percepției la un singur simț fiind insuficientă. În cartea sa „Fenomenologia percepției”, Maurice M. Ponty afirmă că simțurile se traduc unul pe altul făra a fi nevoie de vreun interpret, se înteleg unul pe altul fără a fi nevoie sa treacă prin idee.

Consider că cel mai concludent mod în care ar putea fi exemplificată percepția mutisenzorială a arhitecturii este analizarea fiecărui simț în parte și rolul acestuia în percepția arhitecturii. De altfel, am convingerea că tocmai această separare a simțurilor poate aduce un argument în plus conceptului de arhitectură percepută multisenzorial (menționez că vor fi parcurse toate simțurile, cu excepția văzului, pentru a arăta modul în care arhitectura este experimentată prin moduri complementare receptării vizuale și a evidenția relaționarea ce are loc la nivelul simțurilor).

Simțul tactil

Tactilul este un concept frecvent întâlnit în discursul arhitectural de astăzi. Începând cu anii 70, tactilul a fost asociat fenomenologic cu noțiunile de loc, înrădăcinare, corporalitate, intimitate, senzualitate și măiestrie.

Tactilul este una din temele scrierilor lui Zumthor. Atunci când își aduce aminte de copilărie, rememorează toate acele amintiri în care simțea arhitectura, spre deosebire de prezent în care nu se poate delimita de „a gândi arhitectura”. El vorbește despre anumite elemente pe care „aproape că le poate simți”: mânerele, pământul, podelele sunt obiecte și suprafețe ale construcției percepute prin tactil.

Conform lui Zumthor, criza în arhitectură este legată de discrepanța între ceea ce se vede și ceea ce este real. De altfel, în toate proiectele sale, arhitectul evită vopsirea materialelor sau alte moduri de a le acoperi, având întotdeauna acea „sinceritate”, preferând folosirea anumitor materiale atent selecționate. Spre exemplu, la Therme – Vals , arhitectul a reușit să creeze un spațiu sublim doar prin folosirea pietrei, apei și a luminii. „Materials react with one another and have their radiance, so that the mateiral composion gives rise to somthing unique” .

Atunci cand vorbește despre Muzeul de Artă din Bregenz, Austria, Peter Zumthor afirmă faptul că această cladire este exact ceea ce vedem și simțim, exact ceea ce simțim sub propriile picioare (din nou accentul fiind pus pe percepția prin simțul tactil).

Tot în această categorie a tactilului se poate încadra și „temperatura spațiului” – o trăsătură numită astfel de Peter Zumthor ce ține tot de materialitate și se referă la capacitatea materialelor de a ceda și primi căldură. Faptul că materialele sunt percepute având o anumită temperatură are atât o dimensiune a fenomenului fizic (acel coeficient al materialelor ce le împarte în calde și reci), dar are și o dimensiune psihologică. Autorul dă exemplu pavilionul Elvetiei de la Hanovra World Fair: faptul că era din lemn crea un spațiu răcoros (ca într-o pădure) atunci când era cald afară, iar atunci când era frig afară devenea un spațiu cald în comparație cu ceea ce era împrejur (chiar dacă era în aer liber).

Simțul kinestezic

În cartea sa „Elements of architecture”, Pierre Von Meiss susține faptul că experimentarea arhitecturii se face în primul rând vizual și kinestezic ( folosind „simțul mișcării părților corpului” ). Acest kinestezic se regăsește în filosofia lui Maurice M. Ponty descris ca „schema corporală”: unitate senzorio – motorie; cunoașterea în orice moment a poziției, a deplasării sau a oricărei alte stări a propriului corp. Astfel se pot distinge și clasifica senzațiile ca fiind produse de stimuli exteriori, de un act sau stare a corpului, sau chiar generate de propriul corp.

Simțul auditiv

Atunci când vorbește despre „sunetul spațiului” ,Zumthor face din nou recurs la memorie, aducându-și aminte că în copilărie, sunetele din bucătarie îl făceau să fie fericit, comunicându-i faptul că mama sa se afla acolo, desfășurând o activitate.

Fiecare spațiu este acompaniat de o activitate specifică ce dă un sunet și de o anumită vibrație; spre exemplu, sunetul orașului sau „sunetul” unei gări fac parte din percepția spațiului arhitectural respectiv – ele nu ar fi aceleași într-un spațiu „mut”. În cadrul clădirii Therme-Vals a arhitectului Peter Zumthor, există o cameră cu numele „baia de sunet” cu adâncimea bazinului până în zona gâtului, tocmai pentru a amplifica percepția sunetului reflectat de apă și pentru a obține un efect de cameră de rezonanță.

În cartea „Elements of architecture” , Von Meiss vorbește despre sunetele transmise prin pardoseli, pavaje și despre faptul că oricât de impresionant ar fi un spațiu arhitectural, o acustică nepotrivită anulează perceperea acestuia în modul în care a fost gândit. De exemplu, el afirmă că o biserică „moartă” din punct de vedere acustic își pierde caracterul religios. Așadar, este esențial ca spațiul arhitectural să fie unul coerent, unde acustica să fie în concordanță cu funcțiunea și conformarea spațiului.

Zumthor spune despre interioare că sunt asemeni unor mari instrumente, al căror sunet are de-a face cu forma fiecărei camere și cu materialele folosite. Autorul propune chiar un exercițiu de imaginație în care toate sunetele „străine” dintr-o clădire ar fi anulate. În viziunea lui, construcția încă ar emite un „ton” , o vibrație proprie a ei.

„Dacă uneori închidem ochii, înlăturând dominanța vizuală asupra lumii pentru a asculta mai intens, aceasta este adevărata dovadă a plăcerii pure a experienței auditive. Gândiți-vă la sunetul unui pas” (Pierre Von Meiss) .

Simțul olfactiv

În cartea sa „The eyes of the skin”, Juhani Pallasmaa explică faptul că nu este nevoie de doar opt molecule de substanță pentru a declanșa un impuls nervos, noi find capabili să detectăm mai mult de 10 000 de mirosuri diferite.

Autorul afirmă că un miros anume ne poate face să „intrăm” într-un spațiu complet uitat din punct de vedere vizual, constatând în repetate rânduri caracterul acestui simț de a întipării percepțiile într-un mod persistent. De asemenea, caracterizează arhitectura contemporană experimentată doar vizual ca fiind sterilă.

Din vizita mea la actualul centru de tratament din Pucioasa pot spune că cea mai puternic imprimată senzație a fost creată de mirosul greu de sulf și de aerul cald încărcat de umezeală, prea plin de vapori. Această constatare personală anterioară lecturii „The eyes of the skin” îmi confirmă faptul că memoria senzorială olfactivă joacă un rol foarte important în percepție și că anumite caracteristici ale spațiului au un impact deosebit de puternic.

Concluzie

Doar parcungând această detaliere a fiecărui simț în parte și a modului în care percepția este realizată se constată importanța percepției multisenzoriale în arhitectură. O astfel de experiență transcede înțelegerii unui spațiu și face ca utilizatorul să aibă parte de o experiență cu adevărat complexă.

Spațialitatea în percepția multisenzorială

apa, cupola și spațiul boltit, lumina

Apa, factorul cel mai important în programul băilor, este elementul în jurul căruia este compusă arhitectura. Apa are o varietate foarte mare de parametri ce pot inspira senzații: poate fi rece sau caldă – având acea „temperatură” de care vorbea Zumthor în cartea sa „Atmospheres” ; poate avea un miros pregnant (ca cel de sulf) ; poate fi sub forma de vapori umplând practic spațiul și constituind astfel un excelent fond pentru lumină; poate rezona atunci când este întinsă pe suprafețe mari.

Nu în ultimul rând, odată cufundat în apă, mediul în care se află corpul este altul. Se iese astfel din parametrii normali: greutatea corpului este percepută diferit, viteza și modul în care se produce schimbul de temperatură este mai mare, se modifică simțul tactil, dar și auzul (fiind atât de aproape de luciul de apă), iar viteza de propagare a sunetului în apă este superioară.

Spațialitatea – Cupola și spațiul boltit se remarcă ca un laitmotiv, în special în arhitectura băilor turcești. Din start cupola este asociată spațiilor cu valențe aparte; în primul rând ne duce cu gândul la spații destinate cultului religios, așadar are o dimensiune mistică.

Exemplele prezentate sunt diferite din punct de vedere al poziționării geografice și al perioadei construirii. Modul de acoperire al spațiilor principale în cazul băilor din Tiblisi și ale celor din Istanbul îl regăsim și în Berlin, în cadrul sălii intitulată Liquidrom din Berlin.

Aici, intenția este obținerea unui efect legat de spațialitate, de propagarea sunetului și de realizarea iluminatului zenital. Liquidromul este un spațiu în care există instalații de sunet și multimedia, unde se țin chiar și concerte, fiind gândit special în acest sens.

Lumina – dozajul luminii Exemplele prezentate anterior sunt elocvente și pentru modul în care dozajul luminii pune în valoare un spațiu dedicat îmbaierii. Lumina înseamnă aici misticism, căldură, vibrație în contactul său cu apa.

Zumthor merge mai departe, transpunând ideea dozajului luminii într-o manieră aparte, în spiritul arhitecturii sale. El vorbește despre definirea spațiului doar prin apă, piatră și lumină, în încercarea sa de a reduce la esență acest program și spiritul locului.

Lumina, mai ales dozajul ei, filtrarea ei ori modul de a o „conduce” reprezintă cu siguranța un mijloc de a provoca reacții complexe, în primul rând prin impactul vizual, dar și prin căldura pe care o aduce ori o sugerează.

4. PROGRAMUL BALNEAR ÎNTRE SANATORIU ȘI SPA WELLNESS

4.1. Perspectiva medicală în programul balnear

În acest capitol se vor analiza necesitățile tehnice și planimetrice, precum și un desfașurător al activităților necesare pentru a duce la îndeplinire actul medical – în vederea observării măsurii și a modului în care arhitectura este influențată.

*Având în vedere că lucrarea de față este elaborată ca suport teoretic al proiectului „Complex de tratament balnear în Pucioasa”, accentul și detalierea conceptelor medicale prezentate vor fi axate pe informațiile ce sunt relevante și aplicabile în proiectul de față.

Balneo-fizioterapia poate fi considerată cea mai veche disciplină medicală – apa, aerul și soarele fiind primii factori terapeutici folosiți din cele mai vechi timpuri.

Specialitatea intitulată „balneo-fizioterapie și recuperare medicală” este complexă și cuprinde 6 ramuri: hidroterpie, electroterapie, masoterapie (masaj medical), kinetoterapie, balneologie și bioclimatologie. România este a treia țară ca potențial balnear în Europa, dupa Franța și Germania având în vedere numărul de stațiuni și varietatea factorilor terapeutici.

Balneologia

Balneologia este o ramură a medicinei care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor terapeutice. Este vorba de ape oligometalice, alcaline/ alcalino-feroase, clorurate, sodice(sărate), iodurate, sulfatate-feruginoase-arsenicale, sulfuroase, carbogazoase, nămoluri terapeutice, gaze terapeutice naturale, saline terapeutice.

Compoziția acestor ape este dată de contactul cu formațiuni geologice în anumite condiții de presiune și temperatură, iar clasificarea chimică a compoziției apelor stă la baza indicațiilor de tratament pentru diferite patologii prezentate de pacienți.

Hidroterapia

Hidroterapia este o ramură a medicinei naturiste ce utilizează apa (dulce , sărată, minerală ) în scop terapeutic. Procedurile cele mai frecvent folosite sunt : comprese, împachetări, masaj, băi terapeutice Dintre acestea, băile terapeutice sunt cele mai solicitate proceduri și cele mai importante pentru proiect din punct de vedere arhitectural.

Ele pot fi: simple – cu apă obișnuită, medicamentoase, cu diferite substanțe (sare, iod sulf), băi de aburi, complete sau parțiale (de mâini, picioare, șezut); la temperatură de indiferență (35-37°C), calde (38-40°C) sau reci ( sub 22°C). Băile acționează prin 3 factori: termic, chimic și mecanic ( presiunea hidrostatică, mișcarea apei în baie) .

Băile ce fac obiectul proiectului de diplomă au spații corespondente în schema functională și în planurile bazei de tratament.

În cadrul temei proiectului, (Complex de tratament balnear în Pucioasa) hidroterapia este cea mai importantă piesă întrucât proiectul ia naștere având la bază apele minerale sulfuroase, sulfatate, clorurate calcice, sodice, hipotone de care dispune orașul Pucioasa.

Kinetoterapia și Masoterapia

Kinetoterapia reprezintă o formă de terapie de recuperare prin programe de exerciții fizice statice sau dinamice. Tradus, termenul „kinetoterapie” însemna terapie prin mișcare. Ea poate fi profilactică, curativă sau de recuperare, și cu excepția terapiei ocupaționale, necesită spații ample dotate cu aparate specifice activității fizice.

Masoterapia / Masajul medical, reprezintă o grupare sistematică de manipulări executate manual asupra tegumentului și a țesuturilor adiacente și acționează prin corelații funcționale ce există între toate sistemele și organele corpului uman. Acest tratament poate fi realizat și prin procedee mecanice, prin utilizarea apei sau a diverselor aparate.

În cadrul sălii de masaj, nu se impun condiții speciale – principalele cerințe țin de mobilierul specific tratamentului și de cerințele de igiena.

Electroterapia

Electroteapia reprezintă tratamentul bazat pe acțiunea curenților electrici ca agenți terapeutici ai anumitor boli . Acest lucru se realizează prin aplicarea mai multor forme de curent electric și a unor energii derivate (mecanică, magnetică, luminoasă) în scop profilactic, curativ și de recuperare.

Tratamentul în care energia electrică se utilizează ca atare se împarte în 3 categorii, cu spații destinate fiecăreia în parte : curenți de joasă frecvență (0-1 000 Hz), curenți de medie frecvență (1 000-6 000 Hz), curenți de înaltă frecvență (150 000 Hz – 30000 MHz). O altă formă de tratament este utilizarea unor forme de energie prin transformarea curentului electric: terapia cu radiații infraroșii(R.I.), cu raze ultraviolete(U.V.), și cu LASER.

BioClimatologia

Climatul reprezintă ansamblul fenomenelor care caracterizează starea medie a atmosferei într-un anumit loc. Climatoterapia se realizează prin utilizarea climatului în scop profilactic și curativ. Numeroase afecțiuni respiratorii, metabolice, reumatice, convalescențe, anemii pot beneficia de o cura climatica. Dat fiind faptul că mediul climatic acționează printr-un complex de factori la nivelul întregului organism, beneficiile asupra organismului nu pot fi cuantificate calitativ și cantitativ foarte exact, și au caracter general, nespecific.

Relieful Romaniei cuprinde aproximativ 1 treime munți, 1 treime dealiuri și 1 treime câmpii. Diferențele între aceste climate țin de stresul cutanat și cel pulmonar, confortul termic, aeroionizarea și calitatea aerului, de măsura în care sunt posibile aeroterapia (cura de aer), helioterapia (baia de soare) și hidroterapia (în apa de mare, lacuri, bazine deschise). Până la anumite valori este considerată benefică trecerea la un climat diferit față de cel obișnuit al pacientului, întrucât antrenează capacitatea acestuia de adaptare ( în contextul în care astăzi omul activ iși desfășoară activitatea în microclimate confortabile controlate).

Zona montană peste 2000 de metri este considerată limita superioară a climatului cu caracter terapeutic, dincolo de care este recomandat doar persoanelor sănătoase, pentru antrenament și pentru persoane adaptate acestui tip de climat. Sub 1400 de metri, stresul cutanat și cel pulmonar se reduc, confortul termic începe să se facă simțit, însă există 6-8 luni considerate stresante și deshidratante pentru cei cu contraindicații.

La celălalt pol, climatul de câmpie este considerat bioclimat excitant-solicitant. În general stresul cutanat și cel pulmonar prezinta valori destul de mari Climatul litoral îmbracă anumite aspecte particulare datorate influențelor maritime puternice.

Climatul de dealuri și podișuri este considerat un bioclimat relaxant și sedativ.

Orașul Pucioasa este stațiune balneoclimaterică de interes național având acest tip de climat. Confortul termic anual are valorile maxime pe țara: temperatură moderata, ierni blânde și veri răcoroase, și o dinamică redusă a aerului creează condiții speciale de adăpost, datorate situării într-o vale terasată a râului Ialomița. Valorile stresului cutanat și pulmonar sunt minime, iar numărul de luni relaxante, nesolicitante sub aspect cutanat și echilibrate hidric este maxim.

Este recomandat ca, spațiile destinate diferitelor tratamente să fie însoțite de „păstrarea și amenajarea unui peisaj relaxant, a parcurilor terapeutice cu umbră, adăpost de vânt, trasee de dificultate, a plajelor însorite și a locurilor de recreere”

Programul Sanatoriului

Cercetarea programului de arhitectură al sanatoriului și analizarea conceptului de Spa Wellness implică situarea băilor cu ape minerale între tratament, spațiu de interacțiune social și loc de petrecere al timpului liber.

Apariția programului sanatorial (începutul secolului 19) este legată de tratarea tuberculozei. Condițiile insalubre din locuințe sau locurile de muncă, alimentația defectoasă, sunt factori asociați cu apariția și propagarea tuberculozei. De la apariția primului sanatoriu (construit în Görbersdorf -Polonia), succesiv programul a evoluat – punându-se accent din ce în ce mai mult pe aspecte precum perioada de iluminare directa a camerelor, volumul camerei în funcție de numărul de paturi, zonificarea funcțională – lumina, aerul și igiena devenind factori esențiali ai programului de arhitectură ( în 1917, la Moritz, dr.Bernhard publică un document privind „Normele pentru cura de soare”) .

Un exemplu elocvent pentru începutul de secol XX este Sanatoriu Schatzalp, Davos (Elveția) acolo unde apar verandele și balcoanele, dar și o serie de elemente tehnice inovatoare – acoperirea în terasă, instalații sanitare moderne, încălzire în pardoseală, centrală termică proprie și noutăți pe plan terapeutic. Clădirea a deservit ca sanatoriu în jur de 50 de ani, iar în 2008 a fost numit de ICOMOS – Hotelul istoric al anului .

În perioada interbelică, sunt notabile sanatoriile lipsite de decorație: principiile însoririi, ale unei bune ventilații și al igienei pliindu-se perfect pe arhitectura modernistă, lipsită de decorație și elemente nefuncționale. Exemplul prezentat este Sanatorul „Bella Lui”, Montana, (1931-1932) proiectat de arh. Rudolf Steiger .

Construit inițial de Sindicatul tăietorilor de diamante din Olanda, complexul pavilionar devine sanatoriu adresat tuturor persoanelor. în 1957 este transformat în spital, din 1990 a fost lăsat în paragină, iar până astăzi doar corpul principal a fost restaurat (cladirea gazduiește simpozioane, prelegeri, și diferite funcțiuni sociale) .

Organizarea sanatoriului este de tip pavilionar – 4 corpuri de cazare orientate spre sud cu posibilitatea de a scoate paturile pe terasă. S-a spus faptul că sanatoriul Poimio al lui Alvaro Alto ar fi fost mult influențat de Zonnerstraal, organizarea funcțională fiind destul de asemănătoare.

Sanatorium Paimio este un exemplu emblematic pentru acest program arhitectural. Asemeni sanatoriului din Zonnerstrall, acesta este organizat pavilionar, se pune accentul pe igienă și pe posibilitatea de a putea sta la soare (pe terasă și pe așa numitele „balcoane însorite” în corpul special construit).

Fiecare pacient avea propria chiuveta și propriul dulap în cameră, iar mare parte din mobila clădirii , lămpile și lucrările de sticlărie sunt proiectate odată cu clădirea de Alvaro Alto și soția acestuia Aina (celebrul scaun Paimio a fost gandit pentru acest sanatoriu). De asemenea se observă grija pentru cromatică. (de exemplu culoarea tavanelor este o nuanță relaxantă de verde).

Sanatoriul Toria (azi Hotel Balvanyos) – Grigore Ionescu – Covasna 1934 Fig.21,22,23

Un alt exemplu de arhitectură modernistă, de data aceasta autohton, este sanatoriul Toria (Covasna) proiectat de Grigore Ionescu, construit în 1934. Se observă preocuparea pentru compoziția simplă a volumelor și claritatea schemei funcționale. Astăzi, în cladire funcționează un hotel căruia i-au fost adăugate (în directă legatură cu fațada posterioară) pavilioane ce deservesc funcțiunea de spa.

Stațiunea Yalta – Peninsula Crimea Fig.24,25,26

Perioada celui de-al doilea război mondial a reprezentat o întrerupere bruscă a dezvoltării sanatoriilor, iar ulterior, în Rusia se adoptă sisteme cu regim foarte mare de înălțime, ce pot găzdui până la 1000 de persoane, drept exemplu, Statiunea Masuk cu o capacitate de 14 000 de locuri și stațiunea Golful Albastru al Crimeei (10 000 de locuri).

Aceste sanatorii s-au dezvoltat în vechile stațiuni balneare și sunt prevăzute cu diverse facilități pentru copii, umbrare, chioșcuri, fiind potrivite pentru toată familia.

4.3. Conceptul de Spa Wellness

Există mai multe variante privind originea exactă a cuvântului SPA. Una din posibilități este ca el sa fie derivat din cuvântul valon „espa” (fântână), ori de la denumirea stațiunii Spa din Belgia. O alta posibila origine este prescurtarea din latina a expresiei „sanitas per aqua”( acest lucru este contrazis de Sibylle Kramer în cartea sa „Bath and Spa”, el afirmând faptul expresia nu ar fi conforma cu nici o regulă gramaticală a limbii latine).

În 1517, dupa ce în prealabil vizitase stațiunea belgiana Spa, Wiliam Slingsby, descoperă izvoare cu ape minerale în Yorkhire și întemeiază ceea ce astazi este Harrogate. Prima utilizare a cuvîntului “spa” independent de stațiunea omonimă, este utilizat pentru Harrogate, fiind numită de Timothy Bright “The english spaw”.

Ceea ce este cert însa este faptul ca Spa-ul defineste un loc unde apa cu diferite proprietăți minerale este folosită în scop terapeutic și pentru menținererea sănătății.

Conceptul de Wellness este însa unul relativ recent și este asociat cu starea de sănătate și bunăstare. Organizația mondială a sănătătii defintește sănătatea ca fiind „o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”., iar Wellnesul ca fiind o stare optimă a sănătății individului și a grupurilor. Aceasta stare are doua aspecte : realizarea la maximum a potențialului fizic, psihologic, social, spiritual, economic și înplinirea așteptărilor rolului în familie, comunitate, cult, loc de munca.

Conceptul de Spa Wellness este așadar construit cu rolul de a crea o stare de bine cu ajutorul hidroterapiei, aromaterapiei (sub diferite forme), masajului (uneori neconvențional), tratamentelor faciale, reflexoologiei. Caracterul lui este așadar mai apropiat de loisir decât de un spațiu dedicat tratamentului.

Consider relevant un exemplu de concurs de arhitectură în stațiunea montană Lofer – Austria – Acest exemplu este unul general valabil pentru majoritatea stațiunilor de schi, acolo unde, în pofida faptului că nu există resurse naturale ale apelor minerale și a faptului stațiunile sunt orientate spre sporturile de iarna, în foarte multe hoteluri se află centre Spa. Exemplele de acest fel confirma caracterul de loisir pe care il au centrele de Spa Wellness și evidențiază această capacitate a lor de a fi un excelent program conex, complementar, asociat cu o altă activitate principală, în locuri fără resurse terapeutice naturale.

Resort în Lofer , GRAFT Architects, Austria Fig.27,28

Particularitatea acestui model (spa wellness) este faptul că el nu este dependent de apa minerală – astfel de spații fiind acomodate în foarte multe hoteluri. Mai mult decât atât, se observă o dezvoltare a turismului wellnes unde apa este exclusă din lista de tratamente, oferind alte tipuri de servicii de relaxare și recreere.

Așadar, putem afirma despre conceptul de Spa Wellness ca este unul de tip preventiv, recreational, înscriindu-se în mod firesc în sfera programelor complementare unui complex de tratament balnear al secolului 21.

Pe cât de diferite sunt aceste doua programe de tip sanatorial și de wellness, atunci când sunt analizate comparativ se observă o oarecare complementaritate, în ciuda aparentei discrepanțe. Consider că un complex de tratament adaptat secolului 21 poate împrumuta elemente din ambele programe, unul sobru/temeinic, născut dintr-o necesitate de tratament, iar celalalt ludic, născut din nevoia de recreere și menținere a sănătății în mod preventiv.

5. STUDII DE CAZ

5.1. Therme, Peter Zumthor, 1996, Vals, Elveția

Therme – Vals este un centru spa care ia naștere la inițiativa comunității locale – începând cu 1980, clădirea finalizându-se în 1996. Aceasta devine o clădire emblematică, cu un puternic impact pentru popularizarea stațiunii.

Procesul conceperii acestui proiect este minuțios explicat de arhitect în cartea “Therme Vals”. Arhitectul face o trecere în revistă a fiecărui pas, de la istoria băilor – semnificații mitologice, vizitele în împrejurimi și inspirația dată de loc – până la abordarea din punct de vedere al spațialității, materialității și modului de utilizarea a luminii pentru a armoniza toate aceste elemente într-un concept coerent.

Ceea ce fascinează este modul în care acest complex este integrat în context. Însuși arhitectul spune că obiectivul a fost de la început crearea unei clădiri care, ar fi putut fi, într-un fel, acolo dintotdeauna, o clădire care să se raporteze la topografie, care corespunde abundenței pietrei din Vals, ambutisată, pliată și în parte spartă în mii de plăci.

Materialitatea – „ideea și efectul obținut căută să definească spațiul prin piatra, apa și lumina”. Unul din punctele fixe ale acestui proiect, stabilite din primii pași, a fost folosirea pietrei locale, folosită în special pentru acoperișuri, și modurile în care poate fi prelucrată această piatră. Acest concept a fost atât de puternic încât arhitectul, preocupat de puritatea proiectului a gândit module ca fiind blocuri “de piatră”, fiecare având un planșeu în consolă, iar prin modul de asamblare a lor să rezulte fante de lumină care, pe lângă rolul de rost structural definesc spațiul și creează un iluminat spectaculos.

Aceste blocuri sunt mai mici și mai dese cu cât se pătrunde mai în interiorul terenului – arhitectul explicând că această densitate diferită , graduală este gândită în acord cu topografia terenului.

Fiecărui bloc ii este atribuita o funcțiune –Baia “de foc” (Fire Bath) 42 oC ; Baia “de gheața” (Ice bath) 14oC; Baia “florilor” (Flower Bath); Baia – “de sunet” 35 oC cu adâncimea bazinului până în zona gâtului, dar și vestiarele sau băile turcești sunt alcătuite din astfel de module.

5.2. Entre Cielos Hotel & amp Spa, arh A4 estudio, 2011, Mendoza, Argentina

Proiectul se află la marginea orașului Mendoza într-un mediu natural cu vița de vie , pomi fructiferi, plopi și puncte de perspectivă asupra Anzilor și are o organizare de tip pavilionar. Proiectul este structurat dintr-un traseu pietonal orientat est-vest ce face legătura între clădirile sale. Exemplul este relevant pentru studiul de față întrucât are multe puncte comune cu propunerea proiectului de diploma.

Complexul este unul pavilionar, astfel încât funcțiunile de hotel și spa au clădiri destinate, complet separate. Cele doua sunt legate de o circulație pietonală pe axa-este-vest, iar de-a lungul acestei circulații se succed o serie de spații în aer liber.

Cele doua funcțiuni contrasteaza prin caracterul lor: – în timp ce hotelul este un spațiu deschis spre context , cu spații mari, iluminate din plin, zona dedicată spa-ului contrastează fiind amplasată asemeni unui demisol.

Spațiul dă impresia de opacitate privit dinspre exterior, iar modul în care lumina naturală intră în spațiile interioare este realizat prin deschideri mici – fie fante de lumină în pereți sau plafon, fie perforări circulare ale pereților, creând astfel anumite „puncte de intensitate”.

5.3. Liquidrom, gmp Architekten von Gerkan, Marg und Partner, 2001, Berlin

Liquidrom este cea de a III-a sală de evenimente în cadrul Tempodromului din Berlin, având un bazin cu apă sărată, rotund, cu diametrul de 13m și capacitatea de 50 de persoane. Vizitatorii asistă la un “concert” făcut de instalația de lumini, difuzoare subacvatice și cele 4 coloane “de sunet” .

Bazinul principal este acoperit de o cupolă de beton – având în cheia de boltă un gol circular ce permite trecerea luminii. Aceast singur iluminat zenital creeaza un foarte mare contrast – insuflând acestui spațiu un caracter ce aduce aminte de sacralitate. Iluminatul artificial completează această imagine contrastantă luminând de jos în sus perimetral – astfel intradosul arcelor este luminat – zonele care de obicei sunt umbrite devenind luminoase și viceversa. Spre deosebire de celelalte exemple, aici volumul spațiului principal este particular, ieșind din logica unor module compuse, pentru a crea un spațiu cu un caracter plastic.

Pe lângă acest bazin principal, există saune, băi cu aburi, un bazin cu apă fierbinte descoperit (“Onsen” –baia tradițională japoneză), dar și un bar și un restaurant.

BĂILE PUCIOASA

Context – scurt istoric

Beneficiind de o așezare frumoasă,îintr-o vale deschisă pe râul Ialomiței, de o parte și de alta dealuri ușor tărăgănate, în fund priveliștea munților acoperiți de codri, dincolo de râu, de sub o rupturâ de mal, țâșnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă și fier. Alexandru Vlahuța, România pitorească

Pucioasa este o singura stațiune balneoclimaterică de interes național situată în județul Dâmbovița. Stațiunea se află la altitudinea de circa 400m, pe valea râului Ialomița, într-o regiune de dealuri împădurite, ce coboară din Munții Bucegi și Leaota, la o distanță de 21 km de Târgoviște și 42 km de Sinaia.

Râul Ialomița a realizat trei terase pe care oamenii le-au numit poduri, dispuse pe direcția nord–sud, care au devenit vetrele așezărilor umane.

Prima atestare documentară a orașului datează din 1649, sub denumirea de Podurile. Izvoarele de apă sulfuroasă au fost analizate pentru prima oară în 1821 – 1828 .O fotografie document atestă acest lucru, ea surprinzând în 1928 sărbătorirea unui secol de la eveniment (în data de 3 septembrie 1928). Primul pavilion public pentru băi a fost construit în anul 1834. Apele minerale de la Pucioasa au fost prezentate în cadrul expoziției universale de la Viena din 1873 , iar în anul 1930, Pucioasa a fost declarată oraș prin decret regal.

Tradiția vorbește despre existența unei ape puturoase, cu miros greu de gaze sulfuroase ce băltea în zona „Sursei”. Există o serie de legende populare în multe locuri privind vindecarea animalelor ce se îmbăiau în apele minerale ,la Pucioasa existând o legendă despre vindecarea oilor bolnave cu scabie .

În timpul administrației militare rusești între 1829 și 1834, soldații din armata generalului Kiseleff au săpat prima fântână cu apă sulfuroasă, fiind îndrumați de localnicii care utilizau apa din “fântâna de sub coastă” pentru vindecarea frigurilor și a scabiei. Ulterior, doctorul Carol Davila, ce ocupa funcția de Director General al Serviciului Sanitar al României, transmitea (ord. 3595/ 28.05.1863) să se analizeze apele minerale și să se aduca permanente îmbunătățiri în exploatarea și folosirea lor.

Dintre clădirile emblematice, remarcăm la unul din capetele Parcului Independeței , „Pavilionul de dans”, clădire deosebit de importantă pentru locuitori și turiști, dispărută în anul 1965 într-un incendiu. Pavilionul avea o cupolă de lemn pictată de Nicolae Grigorecu, iar existența ei ar fi schimbat radical soarta turistică a localității.

Cazarea și tratamentul celor veniți în stațiune erau asigurate de casele sătenilor, de hoteluri, dar și de zecile de vile construite în Pucioasa. Acestea din urma ofereau un confort sporit, popularizare prin broșuri, pliante și cărți poștale ilustrate. În stațiune existau la începutul secolului XX aproximativ 500-600 de camere de închiriat.

După război, activitatea comercială se intensifică, ea fiind favorizată de perioada de pace , și de o dezvoltare ce are loc în toate compartimentele vieții sociale. în 1945 se construiește și o casă de odihnă a poștelor (actualul hotel TURIST).

Regimul totalitar comunist actionează cu forță prin actul naționalizării din 11 iunie 1948 și pune capăt activității particulare a stațiunii. Toate vilele și hotelurile, așezămintele pentru băi, restaurantele, farmaciile, cabinetele medicale, magazinele au fost naționalizate. Sigura investiție majoră făcută a fost Hotelul cu baza de tratament a Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, realizată abia în 1989.

Context – Factori terapeutici – apă, climă, structuri de primire turistică, tendințe

Climatul specific Orașului Pucioasa este de dealuri și podișuri (bioclimat relaxant, sedativ). Valorile stresului cutanat și pulmonar sunt minime, iar numărul de luni relaxante, nesolicitante sub aspect cutanat și echilibrate hidric este maxim. Fiind așezată într-o mică depresiune, beneficiază de o temperatură blândă și placută în toate anotimpurile. Temperatura medie anuală este cea de 9°C (media lunii iulie +20°C, iar a lunii ianuarie -2°C). Umiditatea relativă a aerului în timpul verii de 66%. Precipitațiile ating în medie 750 mm anual, iar direcția dominantă a vântului este din nord și nord – est.

Factorii naturali terapeutici sunt bioclimatul sedativ, de cruțare și apa minerală sulfuroasă, sulfatată, clorurată calcică, sodică, hipotonă, iar indicațiile terapeutice sunt pentru tratarea bolilor aparatului locomotor, reumatismele degenerative, inflamatorii, abarticulare, posttraumatice, neurologice periferice și centrale. De asemenea boli respiratorii, O.R.L, și boli asociate: metabolice și de nutriție, cardiovasculare, dermatologice și profesionale.

Unitățile de cazare din oraș totalizează un număr de 520 locuri de cazare din care 220 în Complexul de odihnă și tratament balnear CERES, 100 în Complexul de odihnă și tratament balnear Turist și 100 în Hotel CARP.

Așadar, din punct de vedere al capacității de cazare, sunt preponderente serviciile de cazare în structuri mari și păstrarea formei publice de proprietate pentru o proporție însemnată a capacității de cazare. Acest fapt se reflectă într-o capacitate scăzută de investiții pentru îmbunătățirea calității serviciilor turistice, acest proces fiind îngreunat și de mărimea efortului investițional necesar modernizării unor obiective atât de mari. O altă consecință este limitarea accesului la alte tipuri de public, cu venituri mai mari și nevoi mai sofisticate, ce ar putea constitui o cerere și pentru alte servicii turistice adiacente generatoare de venit în comunitate.

În ceea ce privește facilitățile medicale, numărul de paturi în spitalul orașenesc este de 350, iar numărul de pacienți ce pot fi tratați simultan în cele 2 baze de tratament este de circa 350-400. Aceste 2 baze de tratament nu mai corespund standardelor și exigențelor de astăzi, activitatea în ele desfăsurandu-se cu aparatură relativ veche, în spații ce nu sunt o expresie a contemporaneității, ci a anilor ’40(TURIST), repectiv ’80 (CERES), periaode în care ele au fost concepute.

Complex de tratament balnear în Pucioasa

Oportunități

Consider că cele mai oportune direcții de dezvoltare sunt cele legate de infrastructura turistică. Având în vedere închiderea activității carierei de gips (activitate ce a făcut ca zona să rămână nedezvoltată), este oportună refacerea zonei „la sursa” și amenajarea părții vestice a malului Ialomiței, transformând-o într-o mare zona de agrement. Unul din punctele importante ale acestei zone îl reprezintă propunerea proiectului de diplomă: un complex de tratament balnear.

„La sursă” este zona din care izvorăsc apele minerale, către care există o adevărată promenadă a „sezoniștilor” inclusiv pentru a utiliza un izvor de cură internă. Aici exista un pavilion specific stațiunilor balneare vestice, alei și plantații de pini.

Unul din punctele cheie ale acestei dezvoltări a malului vestic al Ialomiței îl reprezintă creerea unui complex de tratament balnear pe dealul Moțăianca. Amplasamentul propus este un platou de circa 8000mp cu vedere de ansamblu asupra orașului Pucioasa și a lacului de acumulare. Acesta se află la distanțe mici față de actuala  sursă a apelor sulfuroase, a celor iodurate și a celor sărate. Intervenția propusă reprezintă o primă piesă în dezvoltarea acestei părti a orașului din punct de vedere turistic, singura de altfel ce întrunește toate condițiile unui astfel de proiect de anvergură.

Proiectul de diplomă

Proiectul de diploma intitulat „Complex de tratament balnear în Pucioasa” reprezintă o intervenție al cărei program arhitectural se înscrie în sfera turismului de sănătate și bunăstare. Fiind stațiune balneoclimaterică, pe lângă resursele apelor minerale, zona oferă un climat propice vindecării, refacerii și relaxării.

Proiectul înglobează o serie de funcțiuni: cazare (200 de locuri), alimentație publică, bază de tratament balnear, loisir și o zonă destinată desfățurarii de conferințe. În cadrul bazei de tratament se utlizează apele minerale sulfuroase și cele iodurate, înglobând atât tratamentul terapeutic și de recuperare (specific bazelor de tratament clasice), cât și prevenția (așa numita „Balneologie de bunăstare”). Există și o a treia categorie de servicii, complementară, cea de „centru de înfrumusețare / centru cosmetic”.

Complexul vizează și zona turismului de afaceri, turismului de weekend, ori organizarea de conferințe / cursuri de perfecționare (în special în extrasezon când partea de cazare nu este atât de solicitată).

Faptul că situl studiat este un platou natural în plin versant (pe dealul Moțăianca) a direcționat structurarea funcțiunilor și a volumelor, conceptul proiectului fiind de a păstra acest platou intact și a-l amenaja ca spațiu verde. Spațiile de cazare, alimentație publică și cele destinate activităților publice conexe sunt amplasate la o cotă superioară și adiacent platoului, iar baza de tratament se află sub acesta, primind lumina doar de pe latura de sud-est și zenital. Deși aparent volumele construite sunt separate, există noduri de legatură ce unesc toate aceste funcțiuni diferite, ansamblul devenind astfel un tot unitar.

În contextul în care turismul balnear tinde să se transforme într-un turism de bunăstare, proiectul pune accentul și pe o diversificare a funcțiunilor legate de agrement. Astfel, complexul are facilități de loisir sportiv (puncte de plecare pentru drumeții sau trasee de ciclism montan), legatura cu un viitor centru de echitație, dar și spații destinate programului de Wellness și fitness pe lângă baza de tratament clasică.

CONCLUZII

De-a lungul istoriei, scopul și modul de utilizare a băilor a juxtapus o serie de preocupări: religioase, de igienă , de prevenție, de tratament, sociale, de loisir, ori ca expresie a puterii statului. Fenomenul ia naștere fie printr-o investiție considerabilă, fie în spații mici amenajate pentru îmbăierea câtorva persoane, fie pentru că în zona respectivă există o resursă importantă, foarte facil de exploatat. Întotdeauna însă, a existat preocupare pentru acest program, iar de-a lungul timpului modul de abordare s-a mulat pe dorințele societății.

Astăzi turismul balnear tinde spre așa numitul turism de bunăstare unde activităților destinate celor sănătoși devin din ce în ce mai importante și unde adresabilitatea către tineri și către alte persoane crește.Tratamentul este completat de activități de loisir, în contextul în care se tinde spre transformarea caracterului spitalicesc al bazelor de tratament într-un mediu ce favorizează recreerea și refacerea atât a fizicului, cât și a psihicului. În contextul în care există un fenomen al îmbătrânirii populației, acest tip de facilități vor fi din ce în ce mai căutate.

Elementul central al intervenției arhitecturale rămâne totuși zona destinată tratamentului și băilor. În propunerea proiectului de diploma, această zonă este o prezență discretă privind dinspre exterior, fiind amplasată sub un mare spațiu verde amenajat și iluminată doar zenital și pe una din laturi.

Pe de o parte, o serie de considerente tehnice medicale și spațiile necesare tratamentului balnear la ora actuală influențează proiectul decisiv, acestea creând limitări destul de mari la nivelul organizării planimetrice. Pe de altă parte însă, există un grad mare de libertate în privința altor aspecte. Aici intervine materialitatea, spațialitatea și măiestria arhitectului. Studiul despre arhitectura multisenzorială relevă acest lucru și arată importanța deosebită a percepției multisenzoriale asupra spațiilor.

În urma acestui studiu, concluzionez faptul că acest complex de factori socioculturali, economici, medicali și cei ce țin de percepție, are un efect foarte mare asupra arhitecturii. Parcurgerea și însușirea tuturor acestor factori ierarhizează prioritățile în abordarea unui complex de tratament balnear contemporan. Acesta trebuie să fie ancorat în realitatea economică și a îndeplinirii actului medical, trebuie să facă apel la istoria și potențialul viitor sociocultural, printr-o arhitectură de calitate percepută ca atare.

BIBLIOGRAFIE

BECHERI , Emilio, Rapporto sul Sistema Termale în Italia 2004, FEDETERME, 2004

DE BONNEVILLE, Francoise, The book of the bath, New York, Rizzolli, 1998

GENZMER, Felix, Entwerfen, Anlage und Einrichtung der Gebäude, Arnold Bergsträsser Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 1899

Ghidul Stațiunilor Balneare elaborat de MDRT, 2011

HOMER, Odiseea, traducere de George Murnu, București, Editura Univers

IANC, Teodor Petre, Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectiva integrării europene(teza de doctorat), București, Academia de studii economice, 2006

ILIESCU STROE, Corina, Baia ca spatiu de locuit (teza de doctorat), București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2016

KRAMER, Sibylle, Bath and Spa, Berlin, Published by Braun, 2007

LEE, Tonghoon, Tactility and Architecture: Peter Zumthor's Thermal Baths în Vals and the Hybridization of the Two Motifs of Tactility-Materiality and movement (Master of science în architecture studies), Massachusetts Institute of Technology, 2002

MÂRZA-DĂNĂILĂ, Doina, Bazele generale ale kinetoterapiei, Bacău, Ed.Alma Mater, 2012

MUNTEANU, Constantin, Balneo-Research Journal, Editura Balneară, Vol.3, Nr.1, 2012

PAIGE, John C. and HARRISON, Laura Soullier, Out of vapors: a social and architectural history of bathhouse row, Arkansas,Published by Denver Service Center, 1988, pag.5

PALLASMAA, Juhani,The eyes of the skin, Published by Wiley Academy, 2005, ed II

PONTY, Merleau Maurice, Phenomenology of Perception, Taylor and Francis e-Library, Published by Routledge, Taylor and Francis, 2005

PRICAJEAN, Artemiu, Din trecutul balnear al Romaniei, București, Editura Științifică, 1999

RĂDULESCU, Andrei și TEODOREANU,Elena, Noțiuni de balneofizioterapie și balneoclimatologie”, București, Ed.Medicală, 2014

QUINTUS, Miller, Le sanatorium – Architecture d'un isolement sublime, traducere de Jaques Debains & Freiburg a.M, Lausane, Published by EPFL – Departament d'architecture, 1992, pag.21

STANCU Dumitru, Pucioasa File de monografie, Pucioasa, Editată de Primaria orasului Pucioasa, 1995

Strategia privind dezvoltarea durabilă a orașului Pucioasa 2014-2020

TUBERGEN, Astrid, A brief history of spa therapy (articol), Ann Rheum Dis 2002, no.61

VON MEISS, Pierre, Elements of architecture From form to place, New York, Published by Van Nostrand Reinhold, 1990, pag.15

VLAHUȚĂ, Alexandru, Romania pitorească, Biblioteca scolarului, Editura Tineretului, Bucuresti, 1967

ZAMORA, Elena și Crăciun, Dan-Dragoș, Masaj medical – procedee, metodica, indicatii terapeutice -, Cluj-Napoca, Ed.Risoprint, 2007

ZUMTHOR, Peter, Atmospheres, Basel, Boston, Berlin, Published by Birkhäuser, 2006

ZUMTHOR, Peter, Thinking architecture, Basel,Boston,Berlin, Published by Birkhäuser, 1999

ZUMTHOR, Peter. Therme Vals, Zurich, Scheidegger & Spiess, 2008, ed.II

WEBBOGRAFIE

https://www.harappa.com/blog/mohenjo-daro-city-wells-i

http://www.basiccarpentrytechniques.com/The%20Turkish%20Bath%20Its%20Design%20and%20Construction/The%20Turkish%20Bath%20Its%20Design%20and%20Construction.html

http://www.sauna.fi/in-english-2/finnish-sauna-culture-2/

http://masterrussian.com/russianculture/banya.htm

http://porch.com/advice/brief-history-bathroom/

https://swiss-historic-hotels.ch/en/hotels/davos_schatzalp.php

http://miesarch.com/work/1254

http://www.architectmagazine.com/design/culture/the-enduring-legacy-of-paimio_o

http://www.pnf.org/Definitions_of_Health_C.pdf

http://bioclima.ro/J315r.pdf

http://www.archdaily.com/439061/graft-wins-competition-to-design-resort-in-lofer

A4 estudio: entrecielos hamam and spa

http://www.who.int/healthpromotion/about/HPR%20Glossary_New%20Terms.pdf

http://www.primpuc.ro/wp-content/uploads/2016/08/strategie_Pucioasa_2014 2020_final_august2016.pdf

SURSE FOTOGRAFICE

Figura Coperta – Therme Vals, arh. Peter Zumthor

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/51/99/96/519996e6ffaac0bb234cd58ee6647f27.jpg

Fig.01 Termele lui Dioclețian (298-306 d.Hr)

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/52/Baths_Diocletian-Lanciani.png/700px-Baths_Diocletian-Lanciani.png

Fig.02 Baia Mohamed II, Istanbul

http://hamamshop.net/images/categories/64.jpg

Fig.03 – reprezentare Bania Rusească

http://dom.dacha-dom.ru/banya/muzchiny-zenschiny-v-bane-3.jpg

Fig.04 – reprezentare Onsen

http://smiles-tales.blogspot.ro/2013/02/2.html

Fig.05 – Çemberlitaș hamam

http://www.cemberlitashamami.com/galery/cemberlitashamami_08.jpg

Fig.06 – Liquidrom Berlin, gmp Architekten

http://www.german-architects.com/en/projects/38827_Tempodrom_and_Liquidrom

Fig.07 – Tiblisi sulfur baths

http://www.mynameisola.com/wp-content/uploads/2014/10/Georgia234.jpg

Fig.08 – Therme Vals, arh. Peter Zumthor

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/72/7e/5e/727e5e55c973c49b24b69e7ce9830d25.jpg

Fig.09, 10 – Sanatoriu Schatzalp, Davos, Elveția

https://swiss-historic-hotels.ch/images/hotels/davos_schatzalp/1_davos_schatzalp.jpg

Fig.11 – Sanatoriu Schatzalp, Davos, Elveția

https://www.schatzalp.ch/wp-content/uploads/2012_A4517196-1200×800.jpg

Fig.12 – Bella Lui, Montana

https://www.helveticarchives.ch/detail.aspx?ID=88380

Fig.13 Jan Duiker – Zonnestraal – Olanda 1926

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/07/48/eb/0748eb84abb59310848a58d51019839c.jpg

Fig.14 Jan Duiker – Zonnestraal – Olanda 1926

Fig.15 Jan Duiker – Zonnestraal – Olanda 1926

http://www.biermanhenket.nl/en/projects/restoration/zonnestraal,-duiker/#

Fig.16 Alvaro Alto – Paimio Sanatorium – Finlanda 1932

http://atlasofinteriors.polimi-cooperation.org/2014/03/19/alvar-aalto-paimio-finland-1929/

Fig.17 Alvaro Alto – Paimio Sanatorium – Finlanda 1932

https://s-media-cache ak0.pinimg.com/736x/0f/c8/01/0fc801c55b32b10aea99de75b004ec96.jpg

Fig.18 Alvaro Alto – Paimio Sanatorium – Finlanda 1932

https://www.skimbacolifestyle.com/wp-content/uploads/2011/02/Screen-shot-2011-02-06-at-5.44.01-PM1.png

Fig.19 Alvaro Alto – Paimio Sanatorium – Finlanda 1932

http://atlasofinteriors.polimi-cooperation.org/2014/03/19/alvar-aalto-paimio-finland-1929/

Fig.20 Alvaro Alto – Paimio Sanatorium – Finlanda 1932

http://blogs.getty.edu/iris/files/2016/04/image005r.jpg

Fig.21 Sanatoriul Toria (azi Hotel Balvanyos) – Grigore Ionescu – Covasna 1934

https://images.okr.ro/serve/auctions.v7/2014/dec/11/4d9c35735ca1e9d07f7a197917b22334-37241-700_700.jpg

Fig.22 Sanatoriul Toria (azi Hotel Balvanyos) – Grigore Ionescu – Covasna 1934

http://www.e-architecture.ro/photos/gr_1478607911.jpg

Fig.23 Sanatoriul Toria (azi Hotel Balvanyos) – Grigore Ionescu – Covasna 1934

http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=671

Fig.24,25 Stațiunea Yalta – Peninsula Crimea

http://wiki.azw.at/sovietmodernism_database/home.php?act=suchen&l=deu&findall=&function=&land=Ukraine

Fig.26 Druzhba Holiday Center Stațiunea Yalta – Peninsula Crimea

http://www.dzigaamiga.com/home/ccc-cosmic-communist-constructions-photographed

Fig. 27,28 Resort în Lofer , GRAFT Architects, Austria

http://www.archdaily.com/439061/graft-wins-competition-to-design-resort-in-lofer

Fig.29 Therme Vals, arh.Peter Zumthor

http://7132.com/de/therme-spa/übersicht

Fig.30 Therme Vals, arh.Peter Zumthor

http://www.foaaweb.com/images/Termas_de_Valls_Planta_baja.jpg

Fig. 32-38 Entre Cielos Hotel & amp Spa, arh A4 estudio, 2011, Mendoza, Argentina

A4 estudio: entrecielos hamam and spa

Fig. 39 -41 Liquidrom, gmp Architekten von Gerkan, Marg und Partner, 2001, Berlin

http://www.gmp-architekten.com/projects/liquidrom-in-tempodrom.html

Fig. 42-46 Vederi din arhiva personală și familială

Fig. 47 Baza de tratament UNCAP

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2011/08/23/50a9cfb37c42d5a6637b7798/646×404.jpg