COMPLEXITATEA MATERIALULUI ȘI NIVELUL DE ZGOMOT ASUPRA REZOLVARII [626870]

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PROIECT
COMPLEXITATEA MATERIALULUI ȘI NIVELUL DE ZGOMOT ASUPRA REZOLVARII
PROBLEMELOR MATEMATICE LA ELEVII DE GIMNAZIU EXPERIMENT
BIFACTORIAL

NUME : DUMITRU(POPESCU)ANDREEA RAMONA

ANUL III,IFR

Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme ,dupa M.Golu(2002):
a)factori obiectivi:
 Presiunea timpului:in general lucram prost in criza de timp,dar pe unii, criza de timp ii
stimuleaz;
 Noutatea problemei:poate constitui pentru unii un factor inhibato r,dar pentru altii un
factor stimulator;
 Dificultatea problemei poate induce o stare de stres,de incordare,dar poate constitui si un
factor stimulator al nevoii de competitie;
 Modul de formulare a problemei:problemele clar formulate ,fara exces de date inuti le sunt
mai usor de rezolvat,decat cele „ingropate”in detalii
 Ambianta:o ambianta cu disconfort,cu zgomot,cu multe persoane poate afecta
productivitatea rezolutiva.
b)factorii subiectivi(care pot afecta negativ procesul rezolvarii de probleme):
 Tensiunea e motionala prea puternica;
 Lipsa de motivatie sau motivarea excesiva prin teama de esec,teama de sanctiuni sau
aticiparea unor recompense foarte mari;
 Oboseala intelectuala care afecteaza capacitatea de concentrare,coerenta logica a
actiunilor.
 Fazele procesului de rezolvare a problemelor.
 J.Dewey stabileste in 1990 cinci faze:
 1.faza de dublu ,de perplexitate cognitiva,de frustrare sau de constientizare a dificultatii;
 2.faza de identifica re a problemei;
 3.faza raportarii sarcinii si a cadrului problemei la ansamblul de cunostinte
anterioare,ocazie cu care se activeaza informatiile;
 4.faza verificariisuccesive a ipotezelor si a formularii problemelor daca este necesar;
 5.faza incorporarii s olutiei gasite in cunostintele anterioare;
 H.C,C.Ellis si R.Hunt in 1993, stabileau 3 etape ale rezolvari problemelor:a) intelegerea
problemei; b)elaborarea ipotezelor \ solutiilor si selectia operata asupra
ipotezelor \solutiilor alternative(generarea sulu tiilor se realizeaza la una din extreme

intamplator, nesistematic, iar la cealatlta extrema organizat si sistematic, folosindu -se o
serie de strategii, cum ar fi cele algoritmice si euristice); c) testarea si evaluarea
solutiilor( cere presupune utilizarea unui sistem de criterii; cu cat criteriile sunt mai clare
si mai precise, cu atat si evaluarea solutiilor va fi mai usoara, in timp ce criteriile vagi sau
nespecificate ingreuneaza aceasta etapa).
 Natura problemelor este diversa,existand: probleme scolare (formulate de profesori si
date spre rezolvare elevilor); problemele vietii reale (mult mai complexe si sunt elaborate
de individ);Una dintre cele mai raspandite probele ale vietii reale fiind conflictele sociale
dintre oameni,grupuri si societati.Procesul de rezolvare ale acestei probleme urmareste
cativa pasi:primul consta in stabilirea daca exista cu adevarat un conflict de
interese,deoarece un conflict poate fi si aparent;al doilea pas ar fi analizarea de catre cei
aflati in conflict a propriilor inter ese si pregatirea apararii lor;al treilea pas vizeaza
stabilirea unui mod de conciliere a aspiratiilor celor doua parti;al patrulea pas intervine
numai daca nu s -a obtinut acordul in pasul anterior si consta in convingerea partilor de a
reduce aspiratiile.
 Identificarea constructelor ipotetice: constructele ipotetice care vor fi folosite la
realizarea acestui experiment sunt: timp de reactie : reprezinta timpul scurs intre
momentul prezentarii stimulului de o anumita natu ra si activarea comportamentului de
reactie, ca raspuns la perceperea stimulului respective.
 stimul vizual : reprezinta stimulul care este perceput
prin intermediul analizatorului vizual, incadrandu -se intre 390 si 800 milimicroni .
 stimul auditiv : reprezinta stimulul care este percepu t
prin intermediul analizatorului auditiv , incadrandu -se intre 16 Hz si 2 0.000Hz.

 Stabilirea variabilelor: . In cadrul acestui experiment, variabila independenta este
reprezentata de stimulul aplicat su biectilor, atat viz ual, cat si auditiv. Variabila
dependenta este reprezentata de timpul de reactie, a carui valoare va suferi anumite
fluctuatii in functie de vari abila ind ependenta. Variab ila independenta, deci stimulul
aplicat, va fi cea controlata de examinator, prin alegerea naturii stimulului, pe cand celei
dependente ii vor fi doar atent contorizate valorile avandu -se in vedere stabilirea unei
legaturi intre cele doua tipuri de variabile .

 Crearea definitiilor operationale: Definitia operationala a timpului de reactie este:
variabila dependenta reprezentata de timpul scurs intre momentul prezentarii stimulului si
activarea comportamentului de reactie, masurat cu ajutorul cronometrului; in acest caz,
prin intermediul calculatorului.

 Definitia operationala a stimulului vizual este: stimul perceput cu ajutorul analizatorului
vizual a carei lungime de unda trebuie sa se incadreze intre 390 si 800 de milimicroni ,
fiind masurata prin intermediul calculatorului care ne da posibilitatea de a alege aceeasi
lungime de unda pentru toti subiecti, in incercarea de a evita influenta factorilor
subiectivi. De asemenea, tot pentru a evita influenta unor factori subiectivi, de
personalitate, indicat ar fi sa alegem o culoare neutra , o non -culoare, precum alb sau
negru. Perseverand in incercarea ca experimentu l sa nu fie influentat subiectiv, cel mai
potrivit stimul vizual ar fi contrastul simultan alb-negru, albul fiind culoarea de fond. Am
ales acest tip de contrast deoarece am considerat ca este cel mai intalnit in viata de zi cu
zi (carti, ziare, afise etc.). De asemenea, un alt avantaj al al egerii acestui stimul este faptul
ca poate fi mai usor simulat cu ajutorul calculatoru lui, si, astfel, examinatorul nu mai
intampina aceleasi dificultati in controlarea lungimii de unda. Albul se obtine cand
obiectul reflecta intregul fascicul de raze, iar negrul, cand obiectul absoarbe intregul
fascicul de raze.
 Stimulul auditiv este defi nit din punct de veder e operational ca fiind acel stimul
care este perceput prin intermediul analizatorului auditiv si se incadreaza intre 16Hz si
20.000 Hz (sau cicli pe secunda), masurata , de asemenea , cu ajutorul calculatorului,
examinatorul fiind din no u nevoit sa incerce sa inlature posibilele efecte subiective. Am
considerat ca sunetul ar trebui sa fie unul muzical, deoarece in cazul unui sunet de voce,
poate aparea influenta subiectiva bazata pe natura vocii (de copil, de femeie, de barbat
etc.). Unul dintre cele mai cunoscute sunete muzicale este cel d e pian, de aceea am ales
ca stimul auditi v pentu acest experiment sunetul unui si mediu la pian, care are o
frecvanta de 261,6 cicli pe secunda (Golu, 2004, p.181) , masurata, bineinteles, cu
ajutorul ca lculatorului in cadrul programului destinat acestui experiment.

 Stabilirea ipotezei: in cadrul acestui experiment, ipoteza sustine ca natura stimulului
prezentat subiectilor (stimul vizual/stimul auditiv) poate influenta nivelul de concentrare
pentru rezolvarea unei probleme de matematica al subiectu lui la re spectivul stimul. Se
anticipa ca stimuli i vizuali vor determina o valoare mai mica decat valoarea pe care o vor
inregistra stimuli i de natura auditiva.

 Metode: -participanti : se alege un singur esantion. Selectia subiectilor se face aleator
sistematic . Grupul trebuie sa acopere copii din mediul gimnazial . Numarul optim de
subiecti este cuprins, cel putin, intre 30 si 50 pentru a avea posibilitatea de a cuprinde cat
mai multe categorii, subi ecti cat mai diferiti.
 -aparate : aparatura folosita pentru realizarea acestui experiment este destul de
simpla, experimentatorul avand nev oie doar de calculator. Preferabil ar fi ca
experimentatorul sa puna la punct un program elementar de calculator ca re sa ii dea
posibilitatea de a controla variabila indpendenta, prin stabiliarea frecventelor si lugimilor
de unda; de a masura cat mai exact variabila depende nta, prin instala rea unui cronometru
in cadrul programului, dar si de a prezenta stimuli intr -un mod aleator si la intervale
inegale.
 -model : modelul ales pentru acest experiment este un model descriptiv, prin
intermediul caruia identificam caracteristicile unui comportament intr -o anumita situatie,
astfel incat sa putem prezice com portamentul, in cazul acesta nivelul de concentrare
aupra problemei , in functie de natura stimulului. Este un experiment de confirmare,
provo cat, in cadrul caruia fenomenele sunt provocate in conditii controlate pentru a
verifica ipoteza de cercetare.
 -procedura : in camera in car e se desfasoara experimentu l, subiecti i sunt
examinati in acelasi timp, dar trbuie sa fi pozitionati in asa fel incat sa nu se influenteze
unul pe celalalt. Se examineaza toti subiectii odata pentru ca timpul de reactie sa nu fie
influentat de factori pe c are examinatorul nu ii poate controla (ora examinarii fiecarui
subiect, poate interveni oboseala, narabdarea). Camera de examinare trebuie sa fie
organizata in asa fel incat sa nu existe elemente perturbatoare pentru rezultatul final al
experimentului, inc lusiv factorii ca: temperatura camerei sau luminozitatea. Fiecarui

subiect ii este destinat un aparat (calculator) si o pereche de casti (pentru stimulul auditiv,
in caz contrar riscam producerea unui haos total in camera de examinare si, bineinteles,
comp romiterea rezultatelor finale). Fiecare subiect in parte este supravegheat de catre un
examinator, acestia avand, in specia l, rolul de a avea grija ca aparatele sa fie toate pornite
si, apoi, oprite in acelasi timp. Inainte de inceperea experimentului, exp erimentatorul le
va face instructajul subiectilor, explicandu -le in ce consta experimentu l(rezolvarea unei
probleme cu grad mediu de dificultate) , dar fara a preciza natura stimulilor, intervalul
dintre ei sau variabila dependenta, pentru a asigura, pe cat posibil, obiectivitatea
experimentului.In momentul por nirii aparatului, programul incepe sa se deruleze, stimuli i
fiind prezentati in mod aleator (fie vizual, fie auditiv, fie vizual -vizual, auditiv -auditv) si
la intervale inegale pentru a nu interveni fenomenul de invatare si a se crea o obisnuinta.
Foarte i mportant este ca programul sa fie exact acelasi pentru toti subiectii, adica stimuli i
sa fie prezentati in aceeasi ordine si la aceleasi intervale. Examinatorul trebuie sa
controleze si durata de aparitie a fiecarui stimul, acesta fiind de aproximativ 1 -2 secunde.
Daca este mai putin, subiectul nu va percepe corect sau deloc stimulul . Subiectu l va fi
instruit sa apese un anumit buton la perceperea stimulului. Butonul trebuie sa fie asezat la
o distanta si intr -o pozitie potrivita, care sa nu fie incomoda pe ntru subiect si sa duca
astfel la influentarea timpului de reactie. Durata experimentului este de 15 minute, timp
in care se pot prezenta (in functie de durata de actiune a stimulului) intre 400 si 450 de
stimuli, bineinteles durata de actiune si numarul s timulilor trebuie sa fie aceleasi pentru
toti subiectii. La sfarsitul experimentului, se colecteaza datele de la fiecare subiect si, in
urma calculelor statistice, se stabileste daca ipoteza cercetarii este adevarata sau nu.

 Rezultate: in urma rezultatelo r obtinute s -a ajuns la concluzia ca ipoteza cercetarii poate
fi acceptata, confirmata; rezultatu l experimentului fiind ca, intr -adevar, natura vizuala sau
auditiva a stimululu i infl uenteaza rezolvarea de probleme de a subiectului. Deoarece
acest experiment nu a fost pus in practica, rezultatele sunt de natura pur teoretica si
obtinute intuitiv .

 Discutii: deoarece ipoteza cercetarii (natura stimululu i influenteaza rezolvarea de
probleme ) a fost acceptata se confirma si conceptia pe care s -a bazat aceasta ipoteza, si

anume c a timpul de reactie la un stimul vizual este mai mic decat la un stimul auditiv,
pentru ca st imulii de natura vizula s unt cei mai intalniti in viata de zi cu z i, dar, in special ,
pentru ca asigura cunoasterea celor mai multe proprietati ale obiect elor (forma , marime,
culoare etc.), constituind un factor integrator al intregii experiente senzoriale de
cunoastere.

BIBLIOGRAFIE:

Anitei, M. (2000 ), Introducere in psihologia experime ntala , Casa de editura si presa
“Viata Romeneasca”, Bucuresti
Golu, M. (2004), Bazele psihologiei generale, Editura U niversitara, Bucuresti
Rosca, Al. (1963), Tratat de psihologie experimentala, Editura Academiei
Zlate, M. (1999), Psihologia mecanismelo r cognitive, Editura Polirom, Iasi