Competitivitatea Produselor Românesti la Export. Studiu de Caz Vinurile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAMUL DE STUDIU: AFACERI INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Nicolae MARINESCU

Absolvent:

Loredana-Elena CARP

BRAȘOV

2016

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAMUL DE STUDIU: AFACERI INTERNAȚIONALE

Competitivitatea produselor românești la export.

Studiu de caz: industria vinurilor

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Nicolae MARINESCU

Absolvent:

Loredana-Elena CARP

BRAȘOV

2016

Cuprins

Pag.

Introducere……………………………………………………………………………………. 4

I. Tendințe pe piața internațională a vinurilor………………………………….. 6

1.1. Aspecte generale ……………………………………………………………………………… 6

1.2. Suprafețele cu viță-de-vie existente …………………………………………………….. 6

1.3. Producția de struguri …………………………………………………………………………. 24

1.4. Producția de vin ………………………………………………………………………………… 30

1.5. Consumul de vin ……………………………………………………………………………….. 41

1.6. Comerțul internațional cu vinuri …………………………………………………………… 41

1.6.1. Principalii exportatori ………………………………………………………………………. 41

1.6.2. Principalii importatori ………………………………………………………………………. 41

1.6. Sectorul viti-vinicol în Uniunea Europeană……………………………………………. 41

Bibliografie capitolul I ……………………………………………………………………………….. 44

II. Mediul internațional în industria auto………………………………………………… 45

2.1. Mediul internațional la început de mileniu III…………………………………………. 45

2.1.1. Globalizarea – bunăstare sau sărăcie ?……………………………………………. 45

2.1.2. Triada – Uniunea Europeană, SUA, Japonia……………………………………… 48

2.2. Transnaționalele în expansiune………………………………………………………….. 49

2.3. Tendințe pe piața automobilistică………………………………………………………… 56

2.3.1. Scurt istoric al evoluției industriei constructoare de mașini…………………. 56

2.3.2. Prezentarea poziției actuale pe piața mondială a marilor producători

auto………………………………………………………………………………………………… 59

Bibliografie cap.II……………………………………………………………………………………… 63

III. Concurența pe piața mondială auto…………………………………………………… 64

3.1. Privire generală asupra evoluției principalelor firme producătoare din

Uniunea Europeană, SUA, Japonia……………………………………………………………. 64

3.1.1. Uniunea Europeană: Volkswagen, Fiat, PSA (Peugeot-Citröen), BMW 67

3.1.2. SUA: General Motors, Ford…………………………………………………………….. 74

3.1.3. Japonia: Toyota, Honda…………………………………………………………………. 78

3.1.4. Fuziuni, achiziții, cooperări: DaimlerChrysler-Mitsubishi,

Renault – Nissan……………………………………………………………………………… 81

3.2. Activitatea concernelor auto – prezent și viitor………………………………………. 84

3.2.1. Cercetarea – dezvoltarea și influența acesteia asupra produselor realizate 84

3.2.2. Marca de prestigiu – o necesitate pentru marile concerne……………………. 86

3.2.3. Participarea la marile competiții sportive (Formula 1)………………………… 87

3.2.4. Dezvoltarea E-Business – Viitorul industriei auto?…………………………….. 89

Bibliografie cap.III………………………………………………………………………………… 94

IV. Studiu de caz: Renault și Daewoo pe piața românească a automobilelor 95

4.1. Mediul economic în România………………………………………………………….. 95

4.2. Evoluția pieței automobilelor din România…………………………………………….. 99

4.3. Producătorii interni versus importatorii…………………………………………………. 104

4.4. Lupta dintre Renault și Daewoo sau creșterea competitivității automobilelor

autohtone………………………………………………………………………………………………. 115

Bibliografie cap.IV……………………………………………………………………………………. 120

V. Concluzii și propuneri………………………………………………………………………… 121

Bibliografie generală………………………………………………………………………………. 127

Anexe…………………………………………………………………………………………………….. 128

Introducere

Vinurile reprezintă o adevărată comoară a sectorului agricol. Vinul este o băutură cu miresme încântătoare și arome extraordinare, însă este o băutură alcoolică care trebuie savurată în mod responsabil. Există vinuri pentru toate gusturile și pentru toate posibilitățile. Calitatea, originea și siguranța produselor constituie prioritățile consumatorului. Gama de selecție este atât de vastă încât cea mai mare parte a vinurilor produse la nivel global nu sunt cunoscute de către numeroși consumatori.

Această lucrare prezintă rezultatele studiului privind competitivitatea vinurilor românești la export.

Scopul studiului este de a studia situația sectorului viti-vinicol global, dar în special a sectorului viti-vinicol românesc, de a contura produsele românești printr-o imagine mai atractivă în spațiul internațional, precum și soluționarea problemelor care apar datorită competitivității exporturilor de vinuri românești cu vinurile provenite din restul lumii.

Studiul analizează procesul de dezvoltare al competitivității exporturilor și identifică factori cheie ai competitivității pe cele mai importante piețe în care vinurile românești intră în competiție directă cu vinurile din țări terțe.

În primul capitol, studiul examinează tendințele de pe piața internațională a vinurilor, situația actuală a sectorului viti-vinicol în întreaga lume, datele statistice privind suprafețele existente pentru producția de struguri, datele privind producția strugurilor și a vinului, precum și datele despre nivelul global de consum. În primul capitol mai sunt prezentate date despre comerțul internațional cu vinuri, date care privesc nivelurile exporturilor și importurilor realizate în ultimii ani. Un subcapitol este alocat studiului datelor statistice ce caracterizează situația Uniunii Europene în industria vinurilor.

În al doilea capitol este prezentată situația industriei viti-vinicole din România.

Al treilea capitol se ocupă de studierea mijloacelor de creștere a competitivității exporturilor cu vinuri românești la nivel internațional prin (folosindu-se)…………………………..

În final, sunt evidențiate concluzii rezultate din prezentarea situația industriei viti-vinicole la nivel global, precum și propuneri care ar putea susține dezvoltarea industriei vinurilor românești prin creșterea competitivității acestora la export.

Capitolul 1. Tendințe pe piața internațională a vinurilor

Aspecte generale

Scopul acestui capitol este de a informa cu privire la tendințele existente la nivel mondial în sectorul vinurilor. Situația viticulturii mondiale din anul 2014 rămâne constantă și reflectă efectele economiei mondiale. Cu un consum global aflat în ascensiune, comerțul internațional cu vinuri se intensifică, de asemenea. Consumul mondial de vin a scăzut cu 3 milioane de hectolitri în comparație cu anul precedent (2013) cu scăderi semnificative mai ales în Italia.

Chiar și cu un potențial de producție stabil, producția de vin variază foarte mult de la un an la altul (+20%/-20%) deoarece aceasta este puternic influențată de condițiile meteorologice și/sau de condițiile sanitare ale viței de vie. În plus, producătorii de vin sunt în măsură să crească sau să scadă producția de vin în funcție de previziunile de pe piață. De exemplu, variațiile au făcut ca în anul 2012, Spania să înregistreze o recoltă totală situată sub 15% din media pe 5 ani, în timp ce în anul 2013 recolta de vin a avut o creștere de 38% din aceeași medie pe 5 ani, rezultând o recoltă dublă față de anul 2012 (+55%).

Fluctuațiile enorme ale producției de vin au un impact important și asupra nivelului prețurilor. Disponibilitățile însemnate de vin au ca rezultat atât micșorarea prețurilor, cât și micșorarea veniturilor. Mica producție de vin duce la creșterea prețurilor și la reducerea oportunităților de export, rezultând o pierdere a cotelor de piață pe piețele cheie ale lumii. În scopul facilitării eforturilor de a stabiliza piața, se realizează sprijinirea acțiunilor de promovare a investițiilor, cum ar fi: sistemele de irigare sau facilități de producție și depozitare, precum și sprijin prin asigurări ce privesc recolta.

De la introducerea O.P.C. (Organizația pieței comune), piața vinului s-a dezvoltat considerabil. Aceasta s-a caracterizat printr-o perioadă inițială foarte scurtă de echilibru, urmată de o creștere considerabilă a producției față de nivelul constant al cererii, iar în cele din urmă printr-un declin continuu și o schimbare calitativă a cererii începând cu anii ’80, dezvoltarea O.P.C. fiind determinată de aceste modificări. Scopul inițial al O.P.C. a fost de a se confrunta cu variațiile anuale de producție. Mai apoi, O.P.C. a susținut libertatea de plantare generând un excedent structural serios. Din 1976-1978 O.P.C. a venit cu interdicția de plantare și cu obligativitatea de a distila excedentul. Spre sfârșitul anilor ’80, au fost întărite stimulentele financiare pentru a renunța la plantații. Reforma adoptată de Uniunea Europeană în anul 2008 are ca obiectiv creșterea competitivității dintre producătorii de vin din Uniunea Europeană prin îmbunătățirea reputației vinurilor europene și recâștigarea cotei de piață, atât în Uniunea Europeană, cât și în afară. De asemene, se dorește un management de piață cu reguli mai simple și mai clare, precum și conservarea celor mai valoroase tradiții și tehnici de procesare.

Suprafețele cu viță-de-vie existente

Suprafețele ocupate cu viță de vie sunt suprafețele totale de teren cultivate cu viță de vie, chiar dacă terenul în cauză produce sau nu, în prezent, struguri.

Suprafețele totale ale podgoriilor au început să crească din nou începând cu anul 2012, după un declin de 8 ani, ajungând la o suprafață totală de 7573 de mii de hectare în anul 2014. Declinul înregistrat până în prezent se datorează, în principal, reducerii suprafețelor podgoriilor europene ca urmare a punerii în aplicare a noii politici O.P.C. (Organizația pieței comune). Uniunea Europeană a introdus modificări în politica O.P.C. pentru vin, ca răspuns la dezechilibrul dintre cerere și ofertă, care a lăsat mulți producători cu pierderi, precum și pentru a ajuta la prevenirea excesului de ofertă.

Gestionarea sectorului viti-vinicol se realizează prin următoarele două tipuri de măsuri:

Retragerile de pe piață stabilite pe baza unui bilanț anual;

Un regim de prime pentru defrișarea unor plantații, însoțit de interdicția unor noi plantări până în anul 2010, vizând să aducă potențialul de producție la un echilibru de piață.

În schimb, în emisfera sudică, cât și în Statele Unite ale Americii, cultivarea de viță-de-vie a continuat, deși într-un ritm mai lent, din cauza dificultăților întâmpinate de producătorii din țările “lumii noi” (în cea mai mare parte Australia). Rata de creștere globală a suprafețelor viticole din emisfera sudică a încetinit, comparativ cu ratele observate în anul 2000. Statele Unite ale Americii, Chile și Argentina au cunoscut o ușoară creștere, în timp ce la nivelul Africii de Sud se observă o stabilizare.

Suprafața cu viță-de-vie a doar 5 țări (Spania, China, Franța, Italia și Turcia) reprezintă 50% din suprafața totală la nivel mondial.

Fig. 1.1. Podgoriile existente la nivel global

Fig. 1.2. Evoluția suprafeței cu viță-de-vie la nivel mondial (kha)

Începând cu anul 2000, suprafața totală cu viță-de-vie a scăzut, fapt datorat mai ales reducerii suprafețelor cu viță de vie din Europa.

Tabelul 1.3. Evoluția suprafeței podgoriilor pe țări în perioada 2010-2014

Din anul 2000, suprafața cu viță de vie a căzut considerabil în Spania, Franța și Italia. Această situație a fost influențată, în primul rând, de programul de defrișare al Uniunii Europene care s-a încheiat în anul 2011.

Această reducere a fost parțial compensată de creșterea suprafeței plantate din restul lumii. În ultimii ani, s-a înregistrat o puternică creștere a podgoriilor în China și o ușoară creștere în Argentina și Chile.

Producția de struguri

În anul 2014 producția mondială de struguri (737 Mql) a scăzut ușor cu o reducere de 40 de milioane de chintale față de anul precedent (2013). În ciuda alternanței dintre scăderea și creșterea unităților produse, producția globală de struguri arată o tendință de creștere comparativ cu începutul anilor 2000. Această situație poate fi explicată printr-o tendință de creștere a randamentelor, de condițiile climatice mai favorabile, precum și de o redistribuire geografică a podgoriilor (către zone geografice cu randamente mai mari).

Din producția de struguri la nivel mondial de 737 Mql, 41% din aceasta a fost produsă de Europa, 29% a fost produsă de Asia, iar 21% de continentul American.

Fig. 1.4. Evoluția producției mondiale de struguri (Mql)

Se observă o tendință de creștere a producției de struguri cu o rată medie anuală de +1,1% începând cu anul 2000 până în prezent. În timp ce suprafața cultivată înregistrează o scădere, producția de struguri a crescut din 2000 până acum, acest fapt se datorează unei creșteri a recoltei datorate condițiilor climatice mai favorabile, precum și o redistribuire parțială a viilor.

Tabelul 1.5. Evoluția producției de struguri pe țări în perioada 2010-2014

Fig. 1.6. Distribuția producției mondiale de struguri pe tip de produs

Se observă o tendință ascendentă a producției totale de struguri proaspeți.

Producția de vin

Producția mondială de vin în anul 2014 a ajuns la 270 Mhl, cu 21 Mhl mai scăzută decât în anul precedent (2013). Cu toate acestea, producția mondială de vin din anul 2014 poate fi descrisă ca fiind constantă în ceea ce privește evoluția din ultimii 14 ani.

Fig. 1.7. Tendințe ale producției mondiale de vin (Mhl)

În anul 2014, Franța este cea mai mare țară producătoare de vin. Italia, Spania și Statele Unite ale Americii au înregistrat un declin în producție, în comparație cu nivelele de producție ridicate din 2013.

Peste 80% din producția mondială de vin din anul 2014 (de 270 Mhl) este produsă de doar zece țări:

În Europa: Franța (17%), Italia (16%), Spania (15%), Germania (3%).

În America: Statele Unite ale Americii (8%), Argentina (6%), Chile (4%).

În Asia: China (4%).

În Africa: Africa de Sud (4%).

În Oceania: Australia (4%).

Tabelul 1.8. Evoluția producției de vin pe țări în perioada 2010-2014

Consumul de vin

Criza financiară globală a afectat negative consumul global de vin, situându-se, chiar și anul 2014, la un nivel foarte scăzut (240 Mhl). În ceea ce privește media consumului individual de vin pe an, acesta s-a aflat în declin de zeci de ani, mai ales în țările din sudul Europei, țări consumatoare cu tradiție, deoarece schimbarea obiceiurilor de consum afectează cererea globală (a crescut consumul în aer liber, s-a accentuat substituția cu alte băuturi). Cu toate acestea, consumul mediu în Europa rămâne de 26 litri/locuitor, mai mare decât consumul din alte părți ale lumii (în Statele Unite ale Americii consumul de vin este de 17,5 litri/locuitor). În același timp, consumul de vin se află în creștere rapidă în Asia.

Fig. 1.9. Evoluția consumului mondial de vin (Mhl)

Tabelul 1.10. Evoluția consumului de vin pe țări în perioada 2010-2014

Schimbările cotelor de piață privind consumul demonstrează că piețele aflate în creștere se află în țările din America de Nord și din Asia. În același timp, țările traditional consumatoare de vin înregistrează o scădere în cota lor de pe piața globală.

Comerțul internațional cu vinuri

Comerțul internațional din industria vinului devine din ce în ce mai importantă. Criza globală s-a resimțit cu un efect de reducere a cererii, în special în țările importatoare în care vinul, un produs care nu este esențial în dieta oamenilor, a scăzut în volum.

Fig. 1.9. Evoluția comerțului internațional cu vinuri

(în volum și în valoare)

În anul 2014, comerțul international cu vinuri a crescut cu 2,5% în termeni de volum, iar în termeni de valoare a rămas același ca în 2013.

Comerțul cu vinuri din anul 2014 este dominat în mare parte de Spania, de Italia și de Franța, care împreună au reprezentat mai mult de jumătate din exporturile în termeni de valoare și 56% din piața internațională în termeni de volum.

1.6.1. Principalii exportatori

A. În Australia, Argentina și Franța s-a înregistrat o reducere a valorii și a volumului exporturilor: Australia se confruntă cu cel mai mare declin în ceea ce privește valoarea

(-12%), iar Argentina cea mai mare scădere a volumului (-13 %).

B. În Spania, Italia, Noua Zeelandă și Portugalia a crescut valoarea exporturilor, dar au scăzut în volum: Spania se confruntă cu cea mai mare scadere în volum de -17%.

C. În Africa de Sud, Germania, Chile și Statele Unite ale Americii au crescut atât volumul, cât și valoarea exporturilor: Africa de Sud cunoaște cea mai mare creștere a valorii (+9 %), dar și a volumului (+ 17%).

1.6.2. Principalii importatori

Statele Unite ale Americii rămâne cel mai mare importator din lume din punct de vedere al valorii, devansând Marea Britanie, care a înregistrat o scădere a valorii importurilor cu 5,2% anul trecut;

Franța, Statele Unite ale Americii, China și Elveția au înregistrat cea mai mare scădere a volumului importat.

Regiunile cu cea mai rapidă creștere din punct de vedere al valorii (în Euro) sunt Africa și în țările europene care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cu toate că acestea reprezintă doar 0,4% și 10,7% din importurile totale. Uniunea Europeană și Oceania a rămas stabilă, în timp ce America de Nord, America de Sud și Asia, scad ușor.

Sectorul viti-vinicol în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană este cel mai important producător de vin din lume. Între anii 2009-2014, producția medie anuală a fost de 167 Mhl. Uniunea Europeană reprezintă 45% din suprafețele viticole în uz la nivel global, 65% din producția globală, 57% din consumul global și 70% din exporturile globale.

Exporturile anuale de vin au contribuit cu mai mult de 6 miliarde de euro la un efect pozitiv al balanței comerciale a Uniunii Europene. Statele Unite ale Americii, Elveția, Japonia, Canada, China (Hong Kong) sunt cele cinci destinații principale care reprezintă 70% din totalul vinurilor exportate în afara Uniunii Europene. Exporturile către țările care nu se află în Uniunea Europeană reprezintă doar 15% din producția de vin a Uniunii. Așadar, 25% din vinurile produse sunt comercializate între statele membre, iar restul de 60% sunt consumate de către locuitorii statelor membre în care au fost produse sau sunt transformate în produse pe bază de vin.

Importurile de vinuri din afara Uniunii Europene reprezintă până la 10% din toate vinurile consumate în Uniunea Europeană, însă în unele state membre, cum ar fi Marea Britanie, această cotă de piață a vinurilor importate ajunge totuși peste 50%.

Bibliografie capitolul 1

Popescu, G. – Politici agricole, ed. Economică, 1999

www.oiv.int (consultat la data de 13.11.2015)

http://ec.europa.eu/agriculture/wine/ (consultat la data de 13.11.2015)