Competitivitatea Intreprinderilor

Introducere

Competitivitatea este un concept care a fost și este în continuare dezbătut de economiștii din întreaga lume, în principal datorită complexității acestuia. Competitivitatea reprezintă capacitatea persoanelor fizice, persoanelor juridice, regiunilor, economiilor de a se menține în competiția care se desfășoară atât pe plan intern, cât și pe plan internațional și de asemenea exprimă capacitatea de a obține avantaje economice din acestea.

Prezenta lucrare “Modalități de creștere a competitivității a S.C. Axa Assistance – S.R.L.“, prezintă principalele modalități care vor fi aplicate la nivelul întreprinderii în scopul obținerii unei creșteri a competitivității acesteia. Alegerea temei a fost influențată de situația actuală a firmei și de manifestarea nevoii de schimbare a conducătorilor acesteia. În prezent, majoritatea persoanelor sunt mai mult interesate de achiziționarea telefoanelor mobile și a tabletelor care sunt ușor de manevrat și transportat, și nu de achiziționarea unui calculator. Identificarea unor noi posibilități de creștere a competitivității și dezvoltare este scopul principal având în vedere atitudinea deschisă pe care firma o are față de inovație.

La nivelul firmei, creșterea competitivității constituie un pilon al procesului de construire a unei organizări economice care se bazează în special pe dezvoltare și inovare. Altfel spus, este necesară stabilirea și punerea în aplicare a unor modalități care au capacitatea de a determina creșterea competitivității la nivelul firmei. Aceste modalități se impun ca urmare a identificării la nivelul întreprinderii a unor decalaje specifice a diferitelor componente ale competitivității economice.

Lucrarea este structurată în cinci capitole. Primul capitol cuprinde aprofundarea conceptelor teoretice privind competitivitatea, avantajul competitiv și strategia de dezvoltare la nivelul unei firme.

Cel de-al doilea capitol cuprinde prezentarea generală a S.C. Axa Assistance – S.R.L., și anume: scurt istoric, structura organizatorică, evoluția principalilor indicatori de volum ai activității și concluziile privind coordonatele generale ale desfașurării activității.

Cel de-al treilea capitol cuprinde diagnosticarea activității S.C. Axa Assistance – S.R.L.: analiza SWOT a activității firmei, diagnosticul specializat și concluziile diagnosticării activității.

Cel de-al patrulea capitol cuprinde propunerile de perfecționare a activității S.C. Axa Assistance – S.R.L. și efectele lor economice. Aceste propuneri sunt de două feluri: propunerile formulate de specialiștii societății și cele formulate de autor.

Concluziile se regăsesc în ultimul capitol al lucrării, capitolul cinci.

Capitolul 1: Considerații teoretico – metodologice prinvind competitivitatea întreprinderilor

Competitivitatea – considerații generale

Ce este competitivitatea?

O definiție strictă a competitivității este dificil de formulat sau poate chiar imposibil. Acest lucru nu se poate realiza concis în primul rând datorită componentelor multiple pe care aceasta le prezintă (pe termen scurt, mediu, lung) dar și a numeroșilor indicatori prin care ea poate fi reprezentată. O firmă competitivă are un grad de competitivitate diferit de o altă firmă și de asemenea poate avea surse diferite ale competitivității.

În literatura de specialitate există numeroase definiții ale conceptului de competitivitate care au în comun dorința de a identifica poziția unuei organizații pe piață. În concepția lui Ș. Nedelea (2003), “competitivitatea reprezintă creșterea nivelului calității produselor combinat cu un nivel minim al costurilor; păstrarea calității la un nivel stabil având însă ca restricții creștrea productivității; reducerea costurilor de realizare a produselor sau de prestare a serviciilor, creșterea gradului de utilizare a materialelor; capacitatea organizației de a câștiga în condiții concurențiale pe piața internă și externă; spor de performanțe tehnice și economii de exploatare oferite de producători pe piață, față de alte produse sau servicii similare sau considerate standard.” (Nedelea Ș., 2003, pp. 59-60) Nedelea, Ș., (2003), Competitivitate și costuri, București, Editura ASE, pp. 59-60

Referitor la complexitatea acestui concept, M. N. Chilian (2011) afirmă următoarele: “competitivitatea este un fenomen economic complex, cu interpretări și definiții diferite și cu metode de cuntificare folosind indicatori unici, indicatori compoziți și sisteme de indicatori, asupra cărora economiștii nu s-au pus întrutotul de acord. Competitivitatea apare deseori în relație de interdependență/complementaritate cu alți termeni și concepte economice, ceea ce poate crea atât confuzii care duc la erori de înțelegere a fenomenelor, cât și tendința de a include sub umbrela acestui concept extrem de multe elemente, cu mai multă sau mai pațină relevanță.” (Chilian M. N., 2011) Chilian, M. N., (2011), Competitivitatea econemiei românești și integrarea în Uniune Europeană, București, Editura Universitară

În concepția lui D. Voiculescu (2000), competitivitatea poate fi definită din punct de vedere microeconomic și macroeconomic. “Din punct de vedere microeconomic, competitivitatea se poate defini drept capacitatea unei structuri microeconomice (unitate, firmă etc) de a câștiga sau apăra un segment de piață. Din punct de vedere macroeconomic, competitivitatea se poate defini drept capacitatea unei structuri macroeconomice de a câștiga sau apăra părți din piață la exterior și la interior.” (Voiculescu D., 2000, pp. 14-15) Voiculescu, D., (2000), Competitivitatea – note de curs -, București, Editura Economică, pp. 14 – 15

O altă definiție a competitivității este cea dată de K. Aiginger, S. Barenthaler – Sieber și J. Vogel (2013), și anume: “competitivitatea reprezintă abilitatea unei țări (regiune, locație) de a furniza produsul intern brut (PIB) cetățenilor acesteia.” (Aiginger K., Barenthaler – Sieber S., Vogel J., 2013) Aiginger K., Barenthaler–Sieber S., Vogel J., (2013), Competitiveness under New Perspectives

S. Garelli (2006) prezintă o altă definiție a competitivității, și anume: “competitivitatea analizează modalitatea prin care națiunile și întreprinderile administrează totalitatea competențelor lor pentru obținerea prosperității sau a profitului.” (Garelli S., 2006) Garelli, S., (2006), Competitiveness of nations: the fundamentals.

Așadar, după cum reiese din definițiile prezentate anterior, competitivitatea este unul dintre principalii actori ai vieții economice. Competitivitatea reprezintă un nivel de analiză des utilizat în literatura de specialitate în primul rând datorită interesului ridicat al firmelor pentru a evalua situția lor competitivă raportată la concurenții direcți și în al doilea rând datorită uilizării a unor instrumente și indicatori cantitativi care pot facilita realizarea unor comparații între firme (exemplu: cota de piață, nivelul profitului).

În concepția lui D. Voiculescu există patru viziuni ale competitivității la nivelul unei organizații, și anume:

– viziunea tradițională (cost – driven). Această viziune presupune reducerea costurilor aplicând una dintre următoarele metode: concentrarea pe cele mai profitabile zone de acțiune, realizarea economiilor de scară, transferul capacităților de producție în țări în care mâna de lucru este mai ieftină;

– viziunea clasică (marketing – driven). Această viziune reprezintă o îmbinare a viziunii tradiționale cu elemente de previziune ce sunt oferite de către marketing. Viziunea clasică se bazează în principal pe anticiparea reacției pieței care poate avea un efect important asupra capacității de adaptare a firmei;

– viziunea modernă (time – driven). Această viziune pleacă de la premise că în viitorul previzibil cerințele pieței se vor schimba semnificativ. Viziunea modernă pune accentul pe timp (resursă materială concretă și un indicator economic important) și urmărește în principal minimizarea timpului de adaptare al producției de bunuri sau servicii la cerințele în continua schimbare ale consumatorilor;

– viziunea post – modernă (globalization – driven). Această viziune evidențiază modificările pe care globalizarea le impune la scară planetară și care au efecte asupra mecanismelor de piață, producție și performanță. (Vass A., 2007, pp. 15) Vass, A., 2007, “Determinarea competitivității” publicat în Revista de Comerț (Revistă lunară editată de Tribuna Economică), Nr. 9, Volumul VIII, București

Tipologia competitivității

În opinia lui Ș. Nedelea (2003), în analiza competitivității unei organizații se utilizează următoarea tipologie:

– competitivitatea vizibilă (prezintă aspectele comune și accesibile de la nivelul organizațiilor: forma de prezentare a obiectivului de activitate, livrarea, ambalarea, prețul, calitatea care poate fi exprimată prin fiabilitate, publicitatea agresivă);

– competitivitatea invizibilă (exprimă aspectele cu privire la organizarea internă, particularități ale managementului, capacitatea de adaptare la cerințele și necesitățile în continua schimbare ale clienților, acceptarea schimbării);

– competitivitatea ignorată (prezintă aspectele refertioare la monopolul de producție, relația dintre cerere și ofertă, legislația protecționistă, situația de pionierat). (Nedelea, Ș., 2003, pp. 61) Nedelea, Ș., (2003), Competitivitate și costuri, București, Editura ASE, pp. 61

Factorii generatori și declanșatori ai competitivității

Factorii generatori și declanșatori ai competitivității unei organizații pot avea răspunsuri diferite în funcție de modul în care sunt folosiți. Aceștia pot răspunde lent, rapid sau instantaneu la modul de manifestare al mediului intern dar și a celui extern sau la cerințele clienților produselor sau serviciilor oferite pe piață.

Astfel, principalii factori generatori ai competitivității sunt următorii: cererea și oferta, calitatea produselor sau a serviciilor, prețurile, adaptabilitatea și necesitatea socială. Factorii declanșatori ai competitivității se clasifică din punct de vedere al: mediului extern (produsele sau serviciile, clienții, piața, prețurile) și al mediului intern (calitatea, costul, schimbarea, flexibilitatea, dimensiunea organizației, siguranța în funcționare a organizației). În ceea ce privește recâștigarea competitivității, schimbarea, flexibilitatea și calitatea reprezintă cei mai importanți factori care pot conduce la acest rezultat. (Nedelea, Ș., 2003, pp. 60-61) Nedelea, Ș., (2003), Competitivitate și costuri, București, Editura ASE, pp. 60-61

Competitivitatea se află în strânsă legătură cu o serie de noțiuni (avantaj competitiv, concurență) care devin complementare în înțelegerea cât mai bine a acestui concept.

Avantajul competitiv – considerații generale

Ce este avantajul competitiv?

Avantajul competitiv este un indicator nou de identificare a eficienței unei organizații. Fiind o componentă a strategiei, avantajul competitiv evidențiază modalitatea prin care o firmă realizează profit și obține prestigiu pe piață determinând în felul acesta o creștere a satisfacției clienților.

Conform O. Nicolescu, I. Verboncu (1999), avantajul competitiv constă în “realizarea, de către o firmă, a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majorității concurenților.” (O. Nicolescu, I. Verboncu, 1999, pp. 144) O. Nicolescu, I. Verboncu, (1999), Management, București, Editura Economică (Ediția a III-a Revizuită), pp. 144

O altă definiție a avantajului competitiv este cea dată de Ș. Nedelea (2003) care definește avantajul competitiv în funcție de preocupările pentru orientarea în competiție și de poziția în competițiea unei organizații. Așadar, “în funcție de preocupările pentru orientarea în competiție, avantajul competitiv reprezintă realizarea de către organizație a unor produse sau servicii superioare din punct de vedere a cerințelor consumatorilor sau a unor produse sau servicii similare cu cele ale concurenților. În funcție de poziția în competiție, avantajul competitiv reprezintă locul pe care îl ocupă organizația în arena concurențială dintr-un doemniu de activitate față de alți concurenți și care îi permite acesteia să obțină profit și prestigiu pe piață.” (Nedelea, Ș., 2003, pp. 62) Nedelea, Ș., (2003), Competitivitate și costuri, București, Editura ASE, pp. 62

În schimb, C. Bărbulescu (1999), susține că „avantajul competitiv sau de competiție definește ansamblul acelor activități pe care întreprinderea le execută mai bine comparativ cu celelalte întreprinderi concurente. În mod practic, avantajul competitiv rezultă din integrarea mai multor domenii funcționale.” (Bărbulescu, C., 1999, pp. 68) Bărbulescu C., (1999), Sistemele srategice ale întreprinderii, București, Editura Economică, pp. 68

Exemple concrete de avantaj concurențial sunt cele care se regăsesc în lista propusă de Michael Porter (1980) care cuprinde următoarele: politica de preț, maginea de marcă, circuitele de distribuție, relația cu firma-mamă, serviciile asociate ofertei produsului, calitatea produsului, politica tehnologică, sistemul de vânzare, montajul financiar și operațional, relația cu propriul guvern și cu cel de gazdă. (Băcanu, B., 2007, pp. 133) Băcanu, B., (2007), Tehnici de analiză în managementul strategic, Iași, Editura Polirom, pp. 133

Avantajul competitiv poate atinge o stare superioară denumită avantaj competitiv durabil. Avantajul competitiv durabil îi poate oferi unei organizații un avantaj unic față de concurenți și poate fi obținut pe baza unei resurse unice, a unui activ sau proces deosebit. Acesta prezintă următoarele atribute: percepția clientului, gradul de intercorelare al avantajului competitiv durabil, durabilitatea, transparența, accesibilitatea, imitarea și coordonarea. (Popa, I., 2004, pp. 37) Popa, I., (2004), Management strategic, București, Editura Economică, pp. 37

Tipuri de manifestare ale avantajului competitiv

Potrivit specialistului M. Porter, “avantajul competitiv al unei firme se reduce, în esență, la asigurarea unui cost redus sau a unui produs sau serviciu, care se diferențiază, prin calitățile sale, de produsele similare oferite de ceilalți sau majoritatea concurenților.” (Popa, I., 2004, pp. 35-36) Popa, I., (2004), Management strategic, București, Editura Economică, pp. 35-36

Așadar, cele două tipuri de manifestare ale avantajului competitiv sunt avantajul costului (reprezintă poziția de lider pe care o poate deține o organizație în ceea ce privește costul la nivelul unei industrii sau sector de activitate) și diferențierea (reprezintă acel produs sau serviciu pe care firma îl poate oferi în mod unic cu excepția unui preț mai mic decât cel al concurenței).

Avantajul costului presupune obținerea unor niveluri inferioare ale costurilor de producție în comparație cu cele ale concurenților ca urmare a exploatării economiilor de scară, a acumulării efectului de experiență sau sau datorită oricărei alte surse care poate determina reducerea costurilor unitare. De obicei, o strategie bazată pe reducerea costurilor implică o ofertă standardizată de produse. Principalii factori care determină o reducere a costurilor la nivelul unei organizații sunt următorii:

– economiile de scară (acest factor este o caracteristică a firmelor la nivelul cărora ponderea unei activități sau produs în total este preponderentă. De obicei, economia de scară se regăsește la nivelul firmelor care desfășoară activități de producție, distribuție, proiectare, achiziție, promovare);

– efectele de experiență și transferul de cunoștințe (aceste efecte pot fi obținute prin pregătire, instruire, acumulare de cunoștințe practice, însușiri ce pot fi dobândite în urma activităților ce au carcater repetitiv la nivelul firmei);

– apariția unor costuri de producție reduse (se poate ajunge la acest rezultat numai în cazurile în care se desfășoară în permanență un control riguros al tuturor resurselor care sunt utilizate ăn procesule de fabricație);

– costurile de intrare (de obicei, aceste costuri sunt cele care apar datorită activității de achiziționare dar și datorită activităților cu forța de muncă; aceste costuri sunt foarte importante în construirea costului total);

– utilizarea capacităților de producție (între capacitățile de producție și nivelul cererii curente trebuie să existe o permanentă legătură, deoacere în cazul în care cererea este mică pe piață, capacitățile de producție nu sunt eficient utilizate și vor crea costuri ridicate);

– momentul intrării într-o anumită industrie sau sector de activitate (vechimea poate crea avantaj competitiv pe de o parte, însă pe de altă parte poate fi considerată ca fiind un dezavantaj deoarece o firmă aflată la inceput este nevoită a-și căuta furnizori, distribuitori, clienți);

– obținerea unor resurse la prețuri avantajoase;

– întreținerea unor relații cu partenerii instituționali (sindicate, guvern, puterea publică). Uneori, aceste relații nu sunt accesibile și celorlalți concurenți.

Diferențierea, o a doua modalitate de manifestare a avantajului concurențial, constă în crearea sentimentului cumpărătorului că produsul pe care l-a achiziționat este unic și nu îl mai poate intâlni la un alt agent economic. În această direcție se poate apela la diferite axe de diferențiere ale produselor, și anume: calitatea produselor, serviciul post – vânzare, imaginea de marcă. Factorii care determină apariția efectului de diferențiere sunt următorii:

– strategia/strategiile alese de către firmă și politica generală a acesteia (acești doi factori au o influență directă asupra calității produselor/serviciilor oferite de către firma respectivă și de asemenea pot influența resursele antrenate în realizarea obiectivului de activitate: personalul, echipamentele, materiile prime, materialele, sistemele de informare);

– efectele de integrare internă sau externă (efectele de integrare internă determină o diferențiere pornind de la o bună coordonare și transmisie a informației între activitățile de marketing și cele de cercetare – dezvoltare, iar efectele de integrare externă determină o diferențiere prin identificarea așteptărilor/preferințelor clienților);

– poziționarea geografică a sediilor unei organizații (poziționarea geografică poate constitui un element de imagine);

– prezența simultană a unei firme în mai multe sectoare la nivelul unei industrii (firma poate dispune de un număr mare de puncte de vânzare, în felul acesta oferind o ofertă completă clientului). (Gheorghe, C., Deac, V., Podgoreanu, S., Popa, I., 2002, pp. 210-214) Gheorghe, C., Deac, V., Podgoreanu, S., Popa, I., (2002), Analiza strategică a mediului concurențial, București, Editura Economică, pp. 210-214

Indicatori de performanță ai avantajelor competitive

Conform Dan A. Constantinesc, E. Breban și O. Niculescu (2001), evaluarea avantajelor competitive se poate face utilizând o serie de indicatori de performanță, cum ar fi: cota de piață, rentabilitatea (eficiența) activității desfașurate de către organizație și de asemenea satisfacția și loialitatea cumpărătorului.

Cota de piață a unei firme reprezintă cota vânzărilor sale pe care o deține din vânzările totale de pe piață. De multe ori, firmele realizează previziuni plecând de la acest indicator, deoarece cota de piață se poate determina pe baza unor parametri competitivi care evidențiază performanțele înregistrate în trecut. Previziunea care se realizează pe baza cotei de piață este credibilă atunci când firma dispune de avantaje competitive ce sunt greu de atins de către concurenți, iar limitele pieței respective sunt stabile. În prezent, există o posibilitate mai mare de erodare în timp a avantajelor competitive de care dispun marile firme, și, deci, o reducere a cotelor de piață a acestor firme, fenomen ce este favorabil pentru firmele mici.

Rentabilitatea (eficiența) activității desfășurate de către organizație. Rentabilitatea reprezintă un câștig de pe urma avantajelor competitive ce au fost obținute în trecut, luându-se în considerare elementele ce determină creșterea acestora în viitor. Rentabilitatea prezentă depinde de multe acțiuni ce au fost realizate în trecut și prin urmare ea nu poate reflecta doar avantajele competitive prezente de care dispune organizația. În cazul în care organizația își desfășoară activitatea într-un mediu de afaceri turbulent, aflat în continuă schimbare (în special datorită schimbărilor rapide ale preferințelor consumatorilor), rentabilitatea poate fi un indicator ce nu reflectă realitatea intocmai. Cota de piață și rentabilitatea sunt doi indicatori ce se află în strânsă legătură, însă relația dintre aceștia impune abordarea unor strategii diferite.

Satisfacția și loialitatea cumpărătorului. Multe organizații au adoptat acest indicator ca principal indicator de măsurare a performanțelor obținute de acestea. În ultima vreme, multe companii funcționează pe baza principiului “maximizarea satisfacției clientului va conduce la maximizarea rentabilității și a cotei de piață”. De cele mai multe ori, satisfacția clientului s-a dovedit a fi un indicator dificil de măsurat, firmele recurgând la un alt indicator, și anume loialitatea clienților. Un client tradițional este mult mai profitabil decât unul nou. Însă, în ceea ce privește fidelitatea, nu se poate demonstra că un client care a cumpărat de câteva ori de la o firmă, va face acest lucru în continuare. Așadar, referitor la acești doi indicatori (satisfacția ți loialitatea cumpărătorului) se poate spune că nu pot fi mereu relevanți în principal datorită schimbărilor continue a preferințelor clienților. (Constantinescu, D., A., Breban, E., Niculescu, O., 2001, pp. 58-60) Constantinescu, D., A., Breban, E., Niculescu, O., (2001), Strategii competitive dinamice, București, Editura SEMNE ’94, pp. 58-60

Concurența – considerații generale

Ce este concurența?

Concurența este un alt concept ce se află în strânsă legătură cu competitivitatea. În concepția T. Moșteanu (2000), se poate spune că „există concurență economică, dacă consumatorul poate alege între mai multe alternative și poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferințelor sale.” (Moșteanu, T., 2000, pp. 31) Moșteanu, T., (2000), Concurența. Abordări teoretice și pratice., București, Editura Economică, pp. 31 Concurența se poate manifesta numai în condițiile în care agenții economici sunt numeroși, aceștia dispun de liberă inițiativă, prețurile sunt stabilite de către fiecare agent și există un cadru demografic care stabilește și reglementează „regulile jocului”. Conform I. Ciobanu și R. Ciulu (2005), o influență importantă asupra concurenței o are evoluția situației economice care are impact asupra desfășurării activității unei organizații. (Ciobanu, I., Ciulu, R., 2005, pp. 190) Ciobanu, I., Ciulu, R., 2005, Strategiile competitive ale firmei, Iași, Editura Polirom, pp. 190 Concurentul este persoana fizică sau juridică care concurează cu o altă persoană fizică/juridică în scopul atingerii unor obiective de afaceri asemănătoare sau identitice.

1.3.2. Tipologia concurenței

Conform T. Moșteanu (2000), există mai multe tipuri de concurență având în vedere totalitatea factorilor și condițiilor care o pot influența. Acestea sunt următoarele:

In funcție de metodele care sunt folosite de către agenții economici, concurența poate fi:

– loială (corectă, legală);

– neloială (incorectă, ilegală).

Concurența loială are loc în condițiile în care sunt repectate de către concurenți normele și mijloacele considerate corecte și recunoscute prin reglementările în vigoare din țara respectivă. Concurența neloială apare în momentul în care sunt folosite metode extraeconomice ca: răspândirea unor informații false despre concurenți sau încălcarea normelor în vigoare în țara respectivă. În ceea ce privește concurența neloială, pot apărea următoarele infracțiuni economice: impunerea prețurilor de către distribuitori, realizarea unei înțelegeri între agenții economici în scopul împiedicării manifestării concurenței, realizarea unei publicități sau a unor ambalaje a produselor astfel încât consumatorul să fie indus în eroare referitor la preț sau calitate.

A doua clasificare a concurenței este cea care face distincția între concurența:

– directă;

– indirectă;

– potențială.

Concurența directă este manifestată de acei agenți economici care oferă produse și servicii asemănătoare cu cele ale altor agenți economici. Aceștia pot fi de două feluri: primari (cei mai puternici) și secundari (agenții economici care nu exercită o presiune considerabilă asupra desfășurării activității altor agenți economici). Concurența indirectă este manifestată de agenții economici care oferă produse și servicii ce pot fi subtituite de cele ale altor agenți economici ce își desfășoară activitatea pe piața respectivă. Concurența potențială poate fi manifestată de: fimele care încă nu s-au înființat dar despre care există informații că se vor înființa în diferite domenii de activitate în urma apariției unor condiții favorabile și de firmele care există pe piață și care la momentul actual au un domeniu de activitate ce nu se aseamănă cu cel al altor firme dar care în viitor este posibil să se reorienteze.

În funcție de modul de satisfacere a intereselor agenților economici, concurența poate fi:

– perfectă;

– imperfectă.

Concurența perfectă este caracteristică acelui tip de piață pe care se satisfac cel mai bine atât interesele vânzătorilor, cât și cele ale cumpărătorilor. Însă acest tip de concurență nu există în realitate, ci doar în teorie. Concurența perfectă prezintă simultan următoarele trăsături:

– transparența perfectă a pieței (evidențiază faptul că pe piața în care se manifestă concurență perfectă, cumpărătorii și vânzătorii cunosc foarte bine atât cererea, cât și oferta de produse și de servicii);

– atomicitatea cererii și ofertei (pe piața respectivă există un număr mare de vânzători și cumpărători care au puterea economică egală sau aproximativ egală, în așa fel încât niciunul dintre ei nu poate stabili prețul pentru produse sau servicii);

– omogenitatea produselor (produsele/serviciile oferite de un agent economic sunt asemănătoare cu cele oferite de un alt agent economic, astfel încât cumpărătorului îi este indiferent de unde aprovizionează);

– intrarea și ieșirea pe piață sunt libere (o firmă are posibilitatea de a intra pe o anumită piață dacă prețul este superior costului său de producție);

– mobilitatea perfecta a factorilor de producție (posibilitatea de dezvoltare a activității firmei prin achiziționarea liberă a factorilor de producție).

Piața cu concurență perfectă este un model ideal și în cadrul acesteia pot avea loc următoarele modificări: scăderea prețului va determina o creștere a cantității cerute, creșterea prețului va determina o creștere a cantității oferite iar prețul de echilibru se stabilește la cea mai mică diferență dintre cerere și ofertă. Concurența imperfectă apare atunci când lipsește cel puțin una dintre trăsăturile concurenței perfecte enumerate mai sus. Există cinci tipuri de piețe cu concurență imperfectă: piața monopolistică, piața de oligopol, piața de monopol, piața de monopson, piața de oligopson. (Moșteanu,T., 2000, pp. 36-38) Moșteanu, T., (2000), Concurența. Abordări teoretice și pratice., București, Editura Economică, pp. 36-38

1.3.3. Funcțiile concurenței

Conform T. Moșteanu (2000), funcțiile concurenței sunt următoarele:

– facilitarea ajustării autonome a cererii și ofertei în toate domeniile activității economice. Concurența are un rol determinant în stimularea preocupărilor în ceea ce privește creșterea, îmbunătățirea ofertei de produse/servicii și adaptarea acesteia la modificările dese ale cererii pe piață. În cazul în care oferta este dominantă pe o piață, firmele sunt impulsionate să se diferențieze cât mai mult de rivali. Însă, în cazul în care piața este dominată de cerere, firmele urmăresc să se specializeze într-un anumit sector individualizat al cererii. Concurența are capacitatea de a regla piața acționând asupra prețurilor;

– stimularea realizării unui proges la nivel general, dar în special un progres tehnico-economic. Concurența stimulează firmele să realizeze produse cât mai performante, diferite de cele ale altor agenți economici și obținute la un cost de producție cât mai scăzut. Însă, nu se poate cunoaște cu exactitate dinainte care vor fi noile preferințe ale consumatorilor sau tehnologiile de fabricație care pot determina obținerea unor produse cu nivelurile scăzute ale costurilor. Pentru obținerea unor produse cu nivel al costului scăzut, introducerea în fabricație a unor produse noi este nevoie de fonduri care pot fi onținute de la diverși investitori. Competiția favorizează agenții economici cei mai buni și îi izolează pe cei slabi;

– împiedicarea realizării unui profit de monopol de către agenții economici asigurând în felul acesta o alocare rațională a resurselor. Concurența are capacitatea de a identifica mărimea și structura optimă a activității desfășurate de către un agent economic. Mărimea și structura optimă a activității unei firme sunt cele care pot menține cel mai ușor costul pe unitatea de produs sau serviciu la un nivel cât mai scăzut;

– reducerea prețurilor de vânzare a produselor/serviciilor, diminuarea costurilor, diferențierea și diversificarea cererii. La acest rezultat se ajunge numai dacă producătorii urmăresc a satisface la un nivel cât mai ridicat nevoile/dorințele consumatorilor. Obținerea reducerii prețurilor de vânzare dar și diminuarea costurilor reprezintă un mijloc de creștere a profitului unei firme;

– concurența are un rol important asupra psihologiei agenților economici. Concurența are capacitatea de a determina un agent economic să se preocupe cât mai mult de eficiența activității sale, de maximizarea profitului, folosirea pe scară largă a creativității, satisfacerea în condiții cât mai bune a nevoilor consumatorilor. (Moșteanu, T., 2000, pp. 34-35) Moșteanu, T., (2000), Concurența. Abordări teoretice și pratice., București, Editura Economică, pp. 34-35

Capitolul 2: Prezentarea generală a S.C. Axa Assistance – S.R.L.

2.1. Scurt istoric a S.C. Axa Assistance – S.R.L.

Societatea comercială S.C. Axa Assistance – S.R.L. și-a început activitatea la data de 28.10.2010 fiind înființată de către asociatul unic, Celea Liviu, și având forma de societate cu răspundere limitată. Societatea comercială își desfășoară activitatea în conformitate cu legile și reglementările române în vigoare.

S.C. Axa Assistance – S.R.L. a fost înființată din dorința asociatului său unic de a obține profit ca urmare a dezvoltării unei afaceri pe cont propriu și de a satisface la un nivel cât mai ridicat cerințele clienților de produse ce aparțin domeniului IT. Începând cu anul 2011, societatea comercială s-a bucurat de un succes pe piață, obținând la finalul exercițiului financiar un profit în valoare de 136.182 RON. La finele anului 2012, societatea comercială a înregistrat un profit de 104.519 RON. Anul 2013 a înregistrat un profit în evidentă scădere în valoare de 17.707 RON. Anul 2014 ………… Această continuă scădere se datorează ascensiunii uimitoare a tabletelor dar și a telefoanelor mobile care au zguduit piața calculatoarelor în ultimii ani. În general, clienții sunt atrași de tablete sau telefoane mobile deoarece sunt ușor de manevrat și transportat spre deosebire de un calculator sau chiar de un laptop.

2.2. Informații generale a S.C. Axa Assistance – S.R.L.

Sediul societății este în București, Sectorul 6, Str. Valea Ialomiței, Nr. 9, Bl. D19, Sc. 5, Et. 2, Ap. 46. Societatea comercială dispune și de un alt punct de lucru, și anume un magazin fizic dar și on-line cu denumirea “Moka-PC” (moka-pc.ro). Magazinul este localizat în București, Bulevardul Timișoara, Sector 6, Nr. 84.

Capitalul social inițial al societății este de 200 RON constituit din aport în numerar, fiind divizat în 20 de părți sociale, a câte 10 RON fiecare, aparținând în întregime asociatului unic. Durata de funcționare a societății comerciale este pe o perioadă nelimitată putând fi desființată oricând prin hotărârea asociatului unic.

Domeniul principal de activitate al societății comerciale S.C. Axa Assistance – S.R.L. îl reprezintă comerțul cu ridicată al echipamentului informatic și de telecomunicații, cod CAEN 465. Activitatea principală a societății constă în comerț cu ridicată al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software-ului, cod CAEN 4651.

Furnizorii sunt reprezentați de către producătorii de calculatoare, echipamente perferice și software, și anume: Acer, Asus, DELL, Fujitsu Siemens, Hewlett – Packard. Țările din care sunt importate produsele sunt Germania, Austria și Suedia. Clienții societății comerciale sunt atât persoane fizice, cât și juridice cu vârste cuprinse între 18 – 70 ani. Partenerii firmei sunt Microsoft Registered Refurbisher și CEB (Centrul de Evenimente București).

S.C. Axa Assistance – S.R.L. oferă o gamă variată de produse second hand, și anume: calculatoare, monitoare, laptop-uri și tabelete (Apple), imprimante, componente calculator (hard disk, memorii, plăci de bază, plăci de sunet, plăci video, procesoare, surse/carcase, unități optice, coolere procesor, TV tunere, placă de bază cu procesor), periferice și accesorii (tastaturi, mouse, boxe, camere web, memorii stick USB, conectica PC), electronice TV, tablete, telefoane (televizoare, tabelete, telefoane, sisteme audio, media player), retelistică (switch, KVM switch, modem, router, plăci de rețea, video splitter, accesorii rețea), servere Workstation, software, produse HAMA resigilate, mașină de numărat bani.

De asemenea, S.C. Axa Assistance – S.R.L. pune la dispoziția clientului posibilitatea de a închiria pe bază de contract pentru diverse ocazii (simpozioane, întâlniri) tehnica necesară de calcul care include calculatoare și monitoare cu tastatură și mouse, laptop-uri, video-proitector, retelistică și echipamenete audio de dimensiuni medii. Prețul închirierii nu este unul standard, ci poate fi negociat în funcție de cererea și necesitățile clientului. În cazul în care un client dorește o colaborare cu societatea comercială pentru achiziționarea unor cantități mai mari și/sau condiții speciale de plată și livrare, acesta poate trimite un e-mail către firmă pentru a aduce la cunoștință intențiile împreună cu datele de identificare ale entității pe care o reprezintă.

Cele mai vândute produse din anul 2014 au fost următoarele: mouse, tastatură, memorie pentru laptop, alimentare Molex – șată dublă, mouse optic Gembird, unitate central optică, boxă Bluetooth rezistentă la apă, monitoare LCD 15’ inch, monitor LCD second hand Samsung, imprimantă Lexmark, monitor DELL 17’ inch, claculatoare ultra slim, calculator HP Compaq, Media Player Fantec, laptop IBM Lenovo, mașină de numărat bani Partner.

Publicitatea societății comerciale se face prin intermediul mediului on-line dar și prin intermediul flyer-elor. Un alt element important îl reprezintă și sloganul societății comerciale, și anume: “Calculatoare cu aromă gratuită.”

2.3. Structura organizatorică a S.C. Axa Assistance – S.R.L.

Conform O. Nicolescu și I. Verboncu (2008), structura organizatorică a unei întreprinderi reprezintă “ansamblul elementelor de natură organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea și funcționalitatea proceselor de muncă în cadrul organizației în vederea realizării obiectivelor previzionate.” (Nicolescu, O., Verboncu, I., (2008), Fundamentele managementului organizației, București, Editura Universitară, p. 218)

La nivelul întreprinderii, această structură se regăsește sub forma organizării procesuale și organizării structurale. Organizarea procesuală este reprezentată de funcțiunile financiar-contabil, comercială și personal. La nivelul acestei organizări sunt delimitate activitățile, atribuțiile și sarcinile fiecărui salariat. Organizarea structurală este cuprinsă în documentele de formalizare a structurii organizatorice ale întreprinderii, și anume: Regulamentul de Organizare și Funcționare, fișele de post și organigrama.

Organigrama societății comercială S.C. Axa Assistance – S.R.L. este prezentată în continuare.

Organigrama societății comerciale S.C. Axa Assistance – S.R.L. este una de tip piramidală, specifică structurii organizatorice ierarhic-funcționale. Aceasta evidențiază posturile firmei și legăturile organizatorice ce există între angajații acesteia.

S.C. Axa Assistance – S.R.L. are în prezent 6 salariați a căror atribuții, competențe și responsabilități se regăsesc în cadrul fișelor de post elaborate după modelul clasic. În tabelul de mai jos este prezentată încadrarea cu personal a societății comerciale S.C. Axa Assistance – S.R.L. pe ultimii trei ani, si anume 2012, 2013 și 2014.

Tabelul nr. 1

Încadrarea cu personal a societății comerciale S.C. Axa Assistance – S.R.L.

în perioada 2012-2014

2.4. Evoluția principalilor indicatori de volum ai activității S.C. Axa Assistance – S.R.L.

Prin intermediul indicatorilor economici (indicatori de lichiditate, de solvabilitate, de risc, de activitate, de profitabilitate), calculați pe baza datelor ce se regăsesc în bilanț dar și în contul de profit și pierdere, este evidențiată situația economico-financiară a societății economice în perioada 2012-2014. Așadar, în tabelul următor sunt prezentați principalii indicatori de volum ai activității S.C. Axa Assistance – S.L.R. din perioada 2012-2014.

Tabelul nr. 2

Principalii indicatori de volum ai activității S.C. Axa Assistance – S.R.L.

în perioada 2012-2014

Formulele pe baza cărora s-au determinat indicatorii prezentați în tabelul de mai sus sunt următoarele:

Indicatori de lichiditate:

indicatorul lichidității curente =

indicatorul lichidității imediate =

Indicatori de solvabiliate:

indicatorul solvabilității patrimoniale: * 100

Indicatori de risc:

indicatorul gradului de îndatorare: * 100

Indicatori de activitate:

viteza de rotație a activelor imobilizate:

viteza de rotație a activelor totale:

Indicatori de profitabilitate:

rata rentabilității comerciale: * 100

marja brută din vânzări = * 100

Indicatorii de lichiditate de la nivelul societății comerciale arată capacitatea activelor acesteia de a se transforma în bani, însă fără riscuri. Indicatorul lichidității curente oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată a acestui indicator este în jur de 2. În cei trei ani de studiu, respectiv 2012, 2013 și 2014, indicatorul lichidității curente a înregistrat următoarele valori: 2,45; 2,55 și …….. Așadar, luându-se în considerare aceste valori, se poate constata o situație bună a entității. Indicatorul lichidității imediate exprimă capacitatea entității de a-și plăti datoriile. Valoarea recomandată a acestui indicator este în jur de 1. În anul 2012 a înregistrat o valoare de 0,89, însă în anul 2013 a crescut ajungând la valoarea de 1,10, iar în 2014……