Competitivitatea

Competitivitatea este o caracteristică importantă a economiei, prin aceasta stabilindu-se nivelul optim prin care o întreprinder atinge avantajul competitiv față de ceilalți competitori de pe piață. Avantajul durabil sau competitiv este atins atunci când costurile, diversitatea, calitatea și reînoirea ofertei sunt în corelație cu productivitatea și ating sau chiar depășesc obiectivele întreprinderii.

Potențialul agricol al României este foarte ridicat în comparație cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, însă competitivitatea este redusă, fapt datorat lipsei investițiilor în infrastructura agricolă și a accesării dificile a creditelor bancare.

Prin lucrarea ”Analiza competitivității pe filiera cerealelor. Studiu de caz SC Agrozootehnica Pietroiu SA”, am analizat situația economică a societății și am încercat să dau unele soluții cu privire la problemele legate de competitivitatea pe filieră prin indicarea unor direcții de obținere a avantajului competitiv. Scopul urmărit prin această lucrare este determinarea situației economice actuale și propunerea unor direcții de creștere a competitivității prin sporirea productivității la hectar și a profitului pe cultură.

Capitolul 1, Abordări teoretice privind competitivitatea, are un caracter teoretic, aici fiind surprinse concepte generale despre competitivitate, factori determinanți ai competitivității, măsurarea competitivității și avantajul competitiv. Bazele noțiunilor teoretice au fost luate din cărți de specialitate ale autorilor: Michael Porter, Victor Manole, Ovidiu Nicolescu, Nicolae Istudor și alții.

În capitolul al 2-lea, Analiza diagnostic la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA., am studiat eficiența activității firmei, analizând indicatori din bilanț și contul de rezultate, marja comercială, rate de structură, productivitatea muncii, fondul de rulment, preețurile și dotarea tehnică. De asemenea, am făcut și o scurtă prezentare a firmei și a culturilor înființate de aceasta.

Capitolul al 3-lea, Direcții de creștere a competitivității la SC Agrozootehnica Pietroiu SA, cuprinde analiza SWOT, analiza producției, a cheltuielilor și a veniturilor înregistrate de societate și proiectarea unui scenariu care va duce la o creștere a competitivității.

Ultima parte a lucrării este reprezentată de Concluzii, în care sunt expuse aspectele generale din lucrare.

Capitolul 1. Abordari teoretice privind competitivitatea

Conceptul de competitivitate

De-a lungul timpului, în literatura de specialitate, am întâlnit diferite și numeroase definiții ale competitivității. Analizând o parte dintre acestea putem desprinde ideea potrivit căreia competitivitatea este capacitatea produselor și serviciilor generate de o întreprindere de a rezista pe piață atât pe plan intern, cât și internațional, în condiții profitabile, având ca rezultat creșteri constante de productivitate, precum și îmbunătățiri ale standardelor de viață.

O altă definiție dată de specialiști reflectă faptul că competitivitatea este capacitatea de a face față concurenței, legată de un mediu concurențial dat și de posibilitatea de a obține performanțe în urma participării pe piață (de aprovizionare, desfacere, financiar-monetară, a forței de muncă etc).

Competitivitatea unei țări se judecă în raport cu capacitatea sa:

de a exporta, mărindu-și cota pe piețele mondiale;

de a atrage investiții străine directe;

de a valorifica resursele și a spori PIB real pe locuitor;

prețurile au o evoluție relativ mai favorabilă decât ale concurenților, iar oferta se caracterizează prin calitate, diversitate si promptitudine.

O întreprindere este considerată a fi competitivă atunci când, datorită condițiilor de care dispune (factori de producție, management, marketing, resurse financiare, tehnice etc), obține un avantaj durabil față de competitori (în privința costului, diversității, calității și reînoirii ofertei), asigurând resurse pentru autofinanțare și remuneratia forței de muncă, corelată cu productivitatea.

A fi competitiv înseamnă, de fapt, a combate concurența prin acele produse care răspund nevoilor clienților, prin corelarea prețului cu calitatea și diversitatea acestora. Pentru a avea succes competitiv în condițiile unei concurențe loiale, trebuie sa vii pe piață cu un produs mai atractiv decât al competitorilor.

Competitivitatea la nivelul unei întreprinderii depinde de stadiul de dezvoltare în care se află aceasta: o întreprindere nou înființată are nevoie de capacitate antreprenorială, spirit de inițiativă; o întreprindere matură are nevoie de înclinația decidenților către procesele de integrare și diversificare. În ambele situații trebuie acționat prin asumarea unor riscuri relativ ridicate, care indică o orientare către dezvoltarea pe termen lung a managementului, condiție a competitivității.

O întreprindere este mai competitivă decât o alta atunci când produce același produs la un raport calitate/preț mai mare; acest fenomen este dat fie de o tehnologie mai performantă, fie de o productivitate a muncii mai mare, fie de costurile cu forța de munca mai mici.

Creșterea competitivității este un rezultat al sprijinului pentru inovare și facilitarea accesului întreprinderilor la noile tehnologii prin:

stimularea infrastructurii de inovare și transfer tehnologic;

stimularea aplicării invențiilor;

valorificarea potențialului creativ.

Modelul care stă la baza analizei competitivității întreprinderilor este cel dat de Michael Porter în lucrarea ”Avantajul competitiv al națiunilor”.

Figura 1.1.1

Sursa: Prelucrare după Porter, M., Delgado, M.- ”Moving to a New Global Competitiveness Index”, WEF, The Global Competitiveness Report 2010-2011, www.wweforum.org/documents/GCR1011/index.html

Astfel, potrivit teoriei lui Porter, factorii de producție trebuie adaptați în permanență pentru a crește productivitatea și pentru a crea produse competente care să satisfacă nevoile clienților.

După cum afirma Michael Porter, în centrul poziționării (”at the heart of positioning”) unei întreprinderi stă avantajul competitiv. Astfel, pe termen lung, întreprinderile vor reuși în raport cu competitorii lor dacă posedă avantajul competitiv durabil.

Avantajul este numit ”competitiv” atunci când ceea ce face firma este unic și greu de reprodus.

Există două metode pe care se bazează avantajul competitiv: cost scăzut și diferențiere. Costul scăzut reprezintă abilitatea unei întreprinderi de a produce și a vinde un produs asemănător, dar mai eficient decât al concurenților. Diferențierea reprezintă abilitatea de a furniza valoare unică și superioară clienților în ceea ce privește calitatea produselor, caracteristicile speciale și serviciile post-vanzare.

Având în vedere cele spuse anterior, putem afirma că avantajul competitiv se reflectă printr-o productivitate la standarde superioare față de cea a competitorilor.

Etapele analizei strategice a costurilor constau în: identificarea lanțului valoric potrivit, diagnoza întreprinderii, dezvoltarea unei strategii de reducere a costurilor și asigurarea că eforturile de reducere a costurilor nu afectează potențialul de diferențiere.

De asemenea, diferențierea8 se identifică prin următoarele faze: determinarea cumpărătorului real, detrminarea lanțului valoric al cumpărătorului, aflarea ierarhiei criteriilor de cumpărare ale clientului și identificarea surselor de diferențiere. Toate aceste etape duc la realizarea unei strategii competitive de pătrundere pe piață a întreprinderii.

O altă caracteristică importantă a competitivității este flexibilitatea și se referă la adaptabilitatea în fața perturbațiilor, a riscurilor neprevăzute.

Competiția încurajează inițiativa antreprenorială și determină intrarea noilor întreprinderi pe piață, stimulând pe cele care sunt competitive și eliminându-le pe celelalte.

M. Porter considera că eficiența într-o întreprindere, sintetizată în productivitatea tuturor factorilor de producție implicați, depinde de:

complexitatea operațiunilor și strategiilor întreprinderii;

capacitatea de inovare și performanțele economice;

calitatea mediului de afaceri (inclusiv a celui concurențial).

Factorii determinanți ai competitivității

Competitivitatea este influențată de următorii factori:

Raportul preț/calitate, se manifestă astfel: dacă produci un bun care poate satisface o anumită nevoie, dar ceri pe el un preț pe care clientul de pe o anumită piață nu poate să-l plătească, ești eliminat de pe piață de factorul preț; totodată dacă ceri un preț acceptabil pe un produs cu o utilitate scăzută, ești eliminat de factorul calitate; iar dacă la o calitate dată nu poți obține profit decât cerând un preț mai mare decât prețul pieței atunci ești eliminat de factorul raport preț/calitate.

Raportul cost/profit; o întreprindere care realizează profituri mari nu este eficientă dacă le realizează cu costuri mari; despre o astfel de întreprindere putem spune că este mare dar nu și competitivă. Atunci când va întalni un competitor de dimensiuni egale, dar care își gestionează mai bine resursele și are costuri mai reduse, aceasta va ceda.

Volumul desfacerilor; cu cât volumul desfacerilor este mai mare cu atât și întreprinderea este mai competitivă.

Alți factori relevanți pentru competitivitatea întreprinderii sunt: volumul producției, tehnologia, managementul, strategia. Toți acești factori trebuie să se gasescă într-o armonie perfectă la nivelul unei întreprinderi competitive.

Pe o piață concurențială, avantajul competitiv este dat de acel element de ofertă, care face ca produsele să se realizeze în condiții de eficiență maximă.

Întreprinderile bine plasate în concurența internațională sunt grupate în aceeași regiune, ele formând un cluster sau GER (grupări economice regionale). Aceste întreprinderi coopereză, dar și concurează între ele. Întreprinderile aflate în clustere au avantaj competitiv ridicat față de cele care funcționează izolat.

Avantajul competitiv trebuie urmărit pe întreg fluxul de producție, de la aprovizionarea cu materii prime, până la desfacerea produsului final pe piață. Pentru a dispune de avantaj competitiv trebuie să urmărești nevoile consumatorului pentru a crea produse durabile care să îl satisfacă pe client, la costuri mai mici și calitate superioară față de produsele concurenței.

Managementul strategic al lanțului de aprovizionare se referă la utilizarea aprovizionării ca mijloc de a crea avantaj competitiv și de a îmbunătăți performanța firmei prin cele patru priorități:

Durata este intervalul de timp de la inițiere până la finalizarea procesului de aprovizionare; 

Calitatea se referă la fiabilitatea relativă a activităților.

Gestionarea costului, fie prin reducerea cheltuielilor, fie prin creșterea beneficiilor clienților pentru același nivel al costurilor;

 Flexibilitatea se referă la modelarea activității pentru a răspunde nevoilor clienților.

Prin echilibrarea acestor patru priorități, cele mai bune lanțurile de aprovizionare încercă să furnizeze cel mai înalt nivel de valoare adăugată.

Marile corporații folosesc de multe ori performanța de înaltă calitate față de concureță ca un indicator al avantajului competitiv de calitate. Organizațiile care îndeplinesc sau depășesc așteptările clienților ating performanța de înaltă calitate.

Unii specialiști au grupat factorii de influență a competitivității după mai multe criterii, și anume: geografice, economice, tehnice, comerciale etc.

”Factorii competitivității”

Figura 1.2.1

Sursa: Mirela Octavia Vișean, ”Comerț și competitivitate”, Editura ASE, București, 2006

De asemenea, putem sintetiza factorii esențiali ai competitivității după cum urmează:

Factorii cantitativi: prețul, raport preț/calitate, cost, profit, raport cost/profit și volumul desfacerilor.

Factori calitativi: economia de scală, tehnologia, managementul și strategia.

O abordare interesantă a competitivității este dată de Ministerul Industriilor din Danemarca, care a întocmit o piramidă ce cuprinde șapte factori relevanți:

”Piramida competitivității” Figura 1.2.2

Sursa: Nicolescu O., Mereuță C., Avantaje competitive ale industriei prelucrătoare din România în Uniunea Europeană, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, București, 2007

Urmărind această construcție a piramidei, putem observa că elementul de bază al competitivității este prețul scăzut, urmat fiind de producția eficientă. Dacă aceste două elemente lipsesc, întreprinderea este eliminată de pe piață de către competitorii care beneficiază de avantajul competitiv față de aceasta.

Măsurarea competitivității

Competitivitatea poate fi privită dintr-o perspectivă compexă ce vizează cinci paliere:

a). Competitivitatea la nivel de produs;

b). Competitivitatea la nivel de firmă;

c). Competitivitatea la nivel de industrie;

d). Competitivitatea la nivel de regiune;

e). Competitivitatea la nivel de țară.

Competitivitatea produsului este legată în mod direct de satisfacerea nevoilor clientului. Clientii consideră un produs competitiv atunci cand le satisface cerințele prin:

calitate superioară a produsului;

preț redus;

raport calitate/preț acceptabil.

Totodataă, producătorii apreciază că produsul lor este competitiv atunci când, în afară de satisfacerea clientului, duce și la atingerea obiectivelor firmei. Cel mai adesea, nivelul de rentabilitate determină încadrarea unui produs în categoria produselor competitive. În consecință, pentru a produce produse competitive trebuie avut în vedere: marja unitară de profit, volumul producției, volumul vânzărilor, structura cheltuielilor.

O întreprindere care urmărește să fie competitivă trebuie să aibă ca obiectiv strategic realizarea de produse care să satisfacă cerințele clienților pe termen scurt, mediu și lung.

Competitivitatea la nivelul firmei este influențată în mod direct de doi factori principali: clienții și concurența.

Competitivitatea la nivel de ramură economică este dată de o concurență puternică între membrii săi. Porter identifică cinci categorii de concurenți și concurență:

concurenți direcți;

concurenți potențiali;

concurența produselor de substituție;

concurența furnizorilor;

concurența noilor clienți.

Competitivitatea la nivel de regiune se referă la acele caracteristici ale regiunii care afectează mediul de afaceri: oferta de forță de muncă, infrastructura, funcționarea piețelor, condițiile sociale și de mediu, structura economică și capacitatea regiunii de a susține procesele de inovare și de învățare.

Competitivitatea la nivel de națiune este dată de rolul pe care autoritățile guvernamentale îl au în economia unei țări. Porter, însă, susține că pârghiile care susțin competitivitatea la nivel de națiune sunt întreprinderile. Astfel el își concretizează teoriile în așa numitul ”Diamant național”.

Diamantul lui Porter

Figura 1.3.1

Cuantificarea competitivității se poate face prin două moduri: corelativ și autorelativ.

La nivel de produs, măsurarea corelativă a competitivității se face raportând volumul vânzărilor acestuia la volumul vânzărilor produsului concurent (cota de piață relativă).

La nivel de firmă se alege fie liderul de piață, fie principalul concurent. De obicei, nivelul competitivității se exprimă prin indicatori precum cota de piață, rata profitului, cifra de afaceri, randamentul capitalului etc.

Măsurarea autorelativă pornește de la rezultate din trecut și le consideră ca bază de referință.

La nivel de produs, această metodă se referă la volumul vânzărilor față de perioada considerată ca bază. La nivelul firmei se compară gradul de realizare al obiectivelor strategice stabilite în diferite intervale de timp, se evidențiază creșterea sau descreșterea profitului, cifrei de afaceri față de perioada de referință.

La nivel macroeconomic se folosesc indicatori precum PIB/locuitor sau PNB/locuitor.

Pe plan mondial se folosesc în principal trei metodologii de evaluare a competitivității și anume:

metodologia utilizată de UE- Enterprise Policy Scoreboard;

metodologia folosită de Forumul Economic Mondial;

metodologia folosită de Institutul pentru Management și Dezvoltare din Elveția.

Competitivitatea la nivel de întreprindere integrată într-o filieră agroalimentară, se poate exprima prin compararea producției obținute de întreprindere (P) cu producția obținută de întreg sectorul (PIB-ul pe sector).

Dacă inegalitatea de mai sus este realizată, atunci rezultă că întreprinderea este mai competitivă decât media din sectorul agricol.

Indicatorii de performanță ne permit să analizăm gradul de competitivitate al întreprinderii și pot fi grupați astfel:

Indicatori de eforturi: capitalul fix, capitalul circulant, numărul de salariați, fondul de salarii, volumul și structura cheltuielilor.

Indicatori de efecte: capacitatea de producție, producția fizică, producția marfă, cifra de afaceri, profitul, încasări, prețurile, valoarea adăugată.

Indicatori de eficiență pe produs: consumuri specifice, randamente medii, productivitatea muncii, costurile unitare, rata profitului.

Indicatori ai utilizării factorilor, se referă la factorul muncă (productivitatea muncii), factorul capital (cifra de afaceri, valoarea adăugată brută, viteza de rotație a activelor circulante) și factorii naturali și biologici (randamente medii la hectar, cifra de afaceri).

Indicatori financiari: cifra de afaceri, venituri subvenții, profit brut și net, indicatori de lichiditate, solvabilitate echilibru financiar, raate de rentabilitate.

După cum spunea Michael Porter, elementul central al performanței unei întreprinderi este avantajul competitiv. Acesta apare atunci când valoarea produselor create de firmă pentru cumpărători este mai mare decât costurile de producție.

Avantajul competitiv de cost este unul din cele două tipuri de avantaj fundamental și este specific întreprinderilor care urmăresc creșterea cotei de piață prin oferirea de produse la costuri și implicit prețuri cât mai scăzute.

Avantajul competitiv de diferențiere este cel de-al doilea tip de avantaj fundamental pe care o firmă îl poate deține. O întreprindere se diferențiază de competitorii săi atunci când oferă un produs unic. Diferențierea permite întreprinderii să impună un preț mai ridicat, să vândă o cantitate mai mare la un anumit preț sau să câștige fidelitatea consumatorilor.

Prin urmare, adoptarea de către o întreprindere a unuia dintre cele două tipuri de avantaje depinde de o serie de factori: tehnologiile de fabricație utilizate, controlul calității, concepția produselor, importanța acordată publicității și cheltuielile de cercetare-dezvoltare.

Capitolul 2. Analiza diagnostic la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Prezentare generală a S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA este o companie privată pe acțiuni cu capital integral românesc, care s-a înființat în anul 2006. Aceasta are sediul social în Municipiul București, Calea Giulesti, nr. 333 și este înregistrată la Registrul Comerțului cu C.U.I. RO1916970, J40 /2826 /2006. Acționariatul este împărțit astfel: 77% și 23%.

Agrozootehnica Pietroiu exploatează peste 6.000 de hectare de teren arabil și a avut afaceri de 10 milioane de euro în 2014.

De la 42 de salariați și o cifră de afaceri de aproximativ două milioane euro în 2010, s-a ajuns, în prezent, la 77 de salariați și o cifra de afaceri de aproximativ 10,5 milioane euro.

Pentru a se ridica și menține la standardele de calitate europene, societatea Agrozootehnica Pietroiu SA investește și modernizează permanent, exemple elocvente fiind proiectul FEADR, de inființare a fabricii de nutrețuri combinate în valoare de peste 3 milioane de Euro.

În anul 2012, printr-un proiect de fonduri europene, s-a inființat un nou punct de lucru prin construcția fabricii de nutrețuri combinate FNC- Borcea. Echipamentele achiziționate pentru a începe producția de nutrețuri au fost achiziționate din Germania și Elveția. Astfel, societatea Agrozootehnica Pietroiu are ca puncte de lucru Borcea- agricultură, FNC- Borcea și în 2014 a mai înființat un punct la Grădiștea tot pe cultivare cereale. Fabrica de nutrețuri a ajuns în 2014 la o capacitate de producție furaj granulat de 20 to / oră (480 to / 24 ore). Momentan se produc aprox 10.000 to furaj / lună.

Principalii clienți ai societății sunt Farmavet SA, Glencore, iar ca și furnizori de materii prime, îngrășăminte și pesticide sunt Bunge Romania, Alcedo, Kwizda, Cargill Agricultură.

Domeniu de activitate al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA este Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Misiunea S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA este aceea de a-și menține valorile și standardele de calitate prin care și-au câștigat un segment tot mai mare de piață.

Obiectivul principal al firmei îl reprezintă dorința de a deveni lider pe piața națională; acest lucru vizând cultivarea unor plante cu producții la hectar ridicate și alocând cheltuieli de cercetare-dezvoltare de cel putin 5% din veniturile brute.

Un alt obiectiv pe care firma își propune să-l realizeze este producerea de cereale ecologice și alocarea unor investiții considerabile în achiziția de utilaje performante pentru cultivarea plantelor.

În prezent S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA cultivă în proporție de 50% grâu și porumb, iar restul terenului în proprietate sau arendat este cultivat cu floarea soarelui, orz și rapiță pentru ulei.

Astfel societatea Agrozootehnica Pietroiu SA ajunge la un profit de apeoximativ 5 mil. lei în 2013, ceea ce reprezintă 12% din cifra de afaceri la acel moment.

Structura organizatorică a S.C. Agrozootehnica pietroiu SA:

Cele cinci departamente (economic, producție, achiziții, resurse umane, tehnic) sunt subordonate Directorilor Executivi. Fiecare departament are în subordine de la două până la cinci birouri sau secții, după caz.

Informațiile cu privire la deciziile luate sunt transmise de către Adunarea Generală a Asociaților (AGA) spre Consiliul de administrație, astfel deciziile ajungând la directorii executivi, care vor transmite mai departe pentru a fi puse în practică de către departamentele din subordine.

Analiza diagnostic a domeniului financiar

Cunoașterea situației economice a S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA, în vederea creșterii competitivității pe filiera cerealelor, implică folosirea analizei economico-financiare.

Documentele ce servesc drept sursă pentru informațiile financiare sunt bilanțul contabil și contul de profit și pierdere prezentate în tabelul 2.1, respectiv 2.2.

Tabel 2.1

Situația bilanțului la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA pentru perioada 2010-2013

– LEI –

Sursa: prelucrări proprii după datele din bilanțul S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Bilanțul reflectă atât nevoile, cât și resursele firmei S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA. Din bilanț se observă că activele firmei au crescut pe parcursul celor 4 ani, iar datoriile totale au avut un trend ascendent până în anul 2012, în 2013 fiind în scădere față de anul precedent .

Creșterea datoriilor firmei se datorează investițiilor considerabile pe care S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA le-a realizat în perioada 2010 – 2012.

Tabel 2.2

Situația veniturilor și cheltuielilor la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA pentru perioada 2010-2013

– LEI –

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Contul de profit și pierdere ne furnizeză informații cu privire la situația veniturilor și a cheltuielilor din firmă. În ceea ce privește veniturile totale, se observă o creștere considerabilă pe parcursul celor 4 ani analizați, pornind de la 11 mil. lei și ajungând în 2013 la 55,6 mil. lei.

De asemenea cheltuielile totale au avut un trend ascendent din anul 2010 până în 2013. Cheltuielile de exploatare reprezintă peste 90% din cheltuielile totale.

Profitul firmei a crescut considerabil în 2012 față de ceilalți ani analizați, ajungând la aproximativ 12,5 mil lei datorită creșterii expoatației și a dezvoltării pe partea de mecanizare.

Analiza dinamicii și structurii patrimoniului

Analiza dinamicii și structurii patrimoniului firmei constă atât în analiza elementelor de activ, cât și a elementelor de pasiv.

Tabel 2.3

Dinamica elementelor din activul bilanțului față de valorile înregistrate în anul 2010

– % –

Sursa: prelucrări proprii după datele din bilanțul S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Activele imobilizate reprezintă acea parte a activelor pe care întreprinderea intenționează să le dețină pe un anumit termen (de regulă mai mare de 1 an) și care nu se consumă la prima lor utilizare.

Analizând dinamica activelor imobilizate, se observă o creștere cu aproximativ 47% a acestora în 2011 față de anul 2010. În anii următori, respectiv 2012 și 2013, activele imobilizate au avut o creștere de aproximativ 150% față de anul de referință.

O caracteristică comună a imobilizărilor necorporale și a celor corporale este aceea că valoarea lor se recuperează prin amortizare.

Creșterea valorii imobilizărilor corporale se poate explica prin investiții în mijloace fixe, terenuri și programe.

Activele circulante sunt reprezentate de stocuri, creanțe și disponibilități. În analiza dinamicii acestora se observă o creștere cu 2 până la 3 ori față de anul 2010, fapt datorat creșterii valorii creanțelor. Indicele valorii creanțelor (235,76%) indică o creștere ridicată a activității comerciale a întreprinderii ce poate fi determinată de: creșterea volumului vânzărilor, prevederile contractuale ce privesc termenele de încasare, calitatea produselor, creșterea prețului de vânzare.

Indicele activelor circulante în anii 2011, 2012 și 2013 față de 2010 este în creștere, stocurile infuențând în mare măsură acest indice care poate fi determinat de: aprovizionarea în avans sau peste necesar cu materii prime, modificări în structura de producție, creșterea costului de achiziție a materiilor prime de la furnizori.

Disponibilitățile sunt în scădere față de anul de referință, ajungând în 2013 la 25% față de 2010. Această situație poate reprezenta un risc al neacoperirii datoriilor pe termen scurt, cum ar fi cele către furnizori.

Tabel 2.4

Principalele rate de structură ale activului

– % –

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Ratele de structură a activului reflectă ponderea fiecărui tip de activ în total active.

Pe parcursul celor patru ani, ratele de structură au înregistrat atât creșteri, cât și reduceri nesemnificative. O creștere a ratei imobilizărilor față de anul anterior semnifică o consolidare, modernizare a întreprinderii care are consecințe favorabile în direcția creșterii credibilității firmei în fața investitorilor și creditorilor. În anul 2013 se observă o creștere a ratei imobilizărilor cu aproximativ 11% față de 2011, indice (60%) ce confirmă efectuarea de noi investiții.

Din calculele efectuate, rezultă că activele imobilizate (în perioada 2010-2013) au ponderea cea mai mare în totalul activului firmei (peste 50%).

Rata activelor circulante a variat nesemnificativ de la an la an, activele circulante reprezentând aproximativ 40% din activul total al firmei.

Pe parcursul perioadei analizate a avut loc o creștere a ratei stocurilor față de anii precedenți, ceea ce poate semnifica o situație nefavorabilă atunci când presupune imobilizări suplimentare de fonduri, creșterea cheltuielilor de depozitare a stocurilor. De asemenea, o situație favorabilă în creșterea ratei stocurilor poate fi determinată de volumul ridicat al activității de producției. Rata stocurilor nu a depășit 30% din total active ceea ce însemnă că firma nu va efectua cheltuieli suplimentare de depozitare.

Creșterea ratei stocurilor poate fi determinată de anumiți factori conjuncturali ai pieței, putând exista la un moment dat aprovizionări peste necesar mai ales la unele materii prime la care sunt fluctuații pronunțate de preț.

Creșterea ratei creanțelor în 2011 față de 2010 poate fi influențată de creșterea termenului de încasare prevăzut prin contract.

Rata disponibilităților a fost în continuă scădere de la an la an, fiind influențată de diminuarea casei și a conturilor la bănci. Aceasta a avut valori mai mici decât cele prevăzute în literatura de specialitate (1-1,5%), în perioada 2011 – 2013.

Tabel 2.5

Dinamica elementelor din pasivul bilanțului față de valorile înregistrate în 2010

– % –

Sursa: prelucrări proprii după datele din bilanțul firmei S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Capitalurile proprii reprezintă dreptul acționarilor în activele întreprinderii, după deducerea datoriilor acestora.

În 2012 și 2013, capitalurile proprii au crescut cu 116%, respectiv 215% față de valoarea înregistrată în 2010, fapt datorat creșterii rezervelor cu 10%. În anul 2011, capitalul propriu este negativ, dar în creștere față de 2010, ceea ce însemnă că societatea începe să recupereze investiția inițială.

Indicele de 100% indică menținerea la același nivel a capitalului social pe parcursul celor patru ani.

În anii 2011 și 2013 datoriile au crescut cu aproximativ 40% față de 2010, însă pragul cel mai înalt atingându-l în 2012, respectiv o creștere cu peste 70%, an în care s-au efectuat investiții.

Tabel 2.6

Principalele rate de structură ale pasivului

– % –

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Rata stabilității financiare reflectă ponderea capitalului permanent în total pasiv al firmei.

Această rată trebuie să ia valori mai mari decât rata activelor imobilizate, deoarece activele imobilizate trebuie finanțate în întregime prin resurse permanente; analizând tabelele 2.4 și 2.6 rezultă că avem o rată a activelor imobilizate de aproximativ 50% pe parcursul celor 4 ani, iar rata stabilității financiare este mai mare doar în primii 2 ani, următorii ani fiind mai mică și în scădere cu valori cuprinse între 63% și 19%. De aici, rezultă că resursele permanente nu pot finanța în întregime imobilizările.

Rata autonomiei financiare globale reflectă gradul de independență financiară a firmei. Această rată înregistreză un procent foarte scăzut în 2010 și 2011 (-23,22%, respectiv -4,6%), firma fiind nevoită să apeleze la credite bancare pentru a se finanța, nivelul recomandat pentru asigurarea echilibrului financiar fiind de peste 30-40%. În 2012 și 2013 rata autonomiei financiare globale are o creștere considerabilă, ajungînd până la 90%.

Rata autonomiei financiare la termen pune în evidență gradul de finanțare a întreprinderii pe seama resurselor pe termen mediu și lung. Situația cea mai favorabilă firmei este în 2012 cu o rată de 98,21%, de unde rezultă că riscul la insolvabilitate este foarte redus.

Rata de îndatorare globală a depășit nivelul normal recomandat de 50% pe parcursul celor 4 ani. O creștere peste acest nivel de 50% reprezintă o situație nefavorabilă pentru întreprindere.

Rata de îndatorare la termen trebuie să fie mai mică de 50% atunci când datoriile sunt raportate la capitalul permanent și mai mică de 100% când datoriile sunt raportate la capitalul propriu. Analizând ratele de mai sus, constatăm că firma nu stă foarte bine din punct de vedere al îndatorării, în 2010 și 2011 având rate peste limitele normale.

Analiza dinamicii și structurii veniturilor și cheltuielilor

Caracterizarea stării de performanță a întreprinderii presupune analiza a două categorii de indicatori: cheltuieli și venituri. Veniturile și cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea profitului întreprinderii.

Tabel 2.7

Dinamica categoriilor de venituri la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA în perioada

2010-2013

-% –

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

O situație favorabilă pentru firmă se înregistrează în pe parcursul celor 4 ani, deoarece veniturile totale au un indice crescător față de nivelul din 2010. Ponderea cea mai mare în veniturile totale o reprezintă veniturile din exploatare, care au crescut cu 136% în 2011 până la 380% în 2013 față de 2010.

Grafic 2.1

Structura veniturilor la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA pentru anii 2010-2013

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Din graficul 2.1 se observă nivelul apropiat al veniturilor din exploatare de cel al veniturilor totale. Între anii 2010-2011, nivelul veniturilor totale, cât și de exploatare se mențin la un nivel de aproximativ 2 mil lei, însă în 2012-2013 acestea cresc cu 50%.

Veniturile financiare au un nivel nesemnificativ, acestea reprezentând maxim 1% din veniturile totale.

Tabel 2.8

Structura veniturilor din exploatare și a cifrei de afaceri la

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

– LEI –

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Producția vândută reprezintă peste 90% din valoarea cifrei de afaceri și are un rol important în realizarea acesteia. De asemenea, cifra de afaceri contribuie cu peste 80% la realizarea veniturilor din exploatare.

În 2013, cifra de afaceri a ajuns la 45 mil. lei, iar pe parcursul perioadei analizate a fost într-o continuă creștere. Din 2010 și până în 2013, cifra de faceri a crescut cu aproximativ 20%.

Grafic 2.2

Structura cheltuielilor la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

După cum observăm în graficul 2.2, cheltuielile de exploatare reprezintă peste 90% din cheltuielile totale efectuate de firmă. Anul 2013 are cel mai ridicat nivel al cheltuielilor (aprox. 50 mil. lei), pe când în 2010 se pleacă de la un nivel al cheltuielilor de aproximativ 10 mil. lei.

Tabelul 2.9

Dinamica cheltuielilor la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

– % –

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Pe parcursul celor 4 ani, indicele cheltuielilor este în creștere cu până la 364% în 2013, astfel putem trage concluzia că societatea face investiții pe termen lung.

În 2011, se observă o scădere a indicelui cheltuielilor financiare cu aproximativ 15%, ceea ce relevă o scădere a dobânzilor sau terminarea ratelor de credit sau leasing la care se aplică dobânzi.

Cheltuielile de exploatare sunt influențate de: prețul de achiziție a materiilor prime și materialelor, prețul combustibililor folosiți, a apei, a energiei, tehnologiile folosite în procesul de producție

Tabel 2.10

Structura cheltuielilor de exploatare la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

între anii 2010-2013

– LEI –

Sursa: prelucrări proprii după datele din contul de profit și pierdere al S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

În structura cheltuielilor de exploatare intră: cheltuielile privind mărfurile, cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, cheltuielile cu energia și apa, cheltuieli de personal.

Cheltuielile materiale se regăsesc într-un procent semnificativ de peste 40% din cheltuielile de exploatare și sunt în creștere de la an la an.

Un alt tip de cheltuieli care influențează cheltuielile de exploatare sunt cele de personal, care sunt ți ele în creștere pe parcursul celor 4 ani.

Anul 2013 înregistrează valoarea cea mai mare a cheltuielilor de exploatare. Pornind de la o valoare de aproximativ 10,6 mil lei în 2010, cheltuielile cresc cu 21% datorită investițiilor de pe parcursul celor 4 ani.

Analiza fondului de rulment

Analiza echilibrului financiar a întreprinderii se realizează cu ajutorul indicatorilor: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria netă.

Tabel 2.11

Evoluția în mărimi absolute neactualizate a FR, a NFR și a TN la

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

– LEI –

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Fondul de rulment reprezintă un indicator pe baza căruia putem stabili dacă firma dispune de surse de finanțare suficiente pentru a-și continua activitatea. Acesta se calculează ca diferență între capitalul permanent al firmei și activele imobilizate.

În 2010 și 2011 fondul de rulment este pozitiv și crescător, urmând ca în următorii 2 ani fondul de rulment să fie negativ, însă crescător. Fondul de rulment negativ reflectă un deficit de surse de finanțare pe termen lung față de necesarul de finanțat (active imobilizate). În acest caz, firma folosește o parte din datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor imobilizate.

Atunci când avem fond de rulment pozitiv, finanțarea activelor circulante se va realiza din surse de finanțare pe termen lung (datorii pe termen lung).

Necesarul de fond de rulment evidențiază suma de bani de care trebuie să dispună întreprinderea peste cea necesară finanțării imobilizărilor, pentru a funcționa normal. Acesta se calculează ca diferență între activele circulante (exclusiv active de trezorerie) și datoriile pe termen scurt (exclusiv pasive de trezorerie).

Din calcul, se observă o creștere a NFR în primii 2 ani,având valori pozitive, însă din 2012 până în 2013 acesta este negativă, de unde rezultă că se înregistrează un surplus de surse de finanțare pe termen scurt față de nevoile temporare; acest surplus este folosit în finanțarea imobilizărilor. În 2011, NFR este de 9.781.249 lei, de unde rezultă că avem un excedent de active circulante în raport cu datoriile pe termen scurt; aceasta este o situație favorabilă dacă ținem cont că s-au facut investiții în imobilizări (acestea crescând față de anul 2010 conform tabelului 2.1) sau dacă este rezultatul unei îmbunătățiri a produselor.

Trezoreria netă se calculează ca diferență între fondul de rulment și nevoia de fond de rulment; acest indicator reflectă capacitatea firmei de a desfășura o activitate echilibrată și eficientă.

În perioada analizată, trezoreria netă este negativă, dar cu un trend descrescător până în 2012, de unde rezultă că se înregistrează un dezechilibru financiar manifestat printr-un nivel scăzut al lichidității față de nivelul creditelor pe termen scurt.

Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență.

Analiza lichidității și solvabilității se face cu ajutorul ratelor acestora, după cum urmează:

Tabel 2.12

Evoluția principalilor indicatori de lichiditate și solvabilitate la

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Rata solvabilității la termen reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen lung din sursele proprii.

În perioada 210-2011, această rată este mai mică ca 1 (ceea ce reprezintă un deficit de acoperire a datoriilor pe termen lung), însă în anul 2012-2013 se observă un excedent de surse proprii (54,91;13), ceea ce reprezintă că întreprinderea este solvabilă și are capacitatea de a-și plăti datoriile din sursele proprii, fără a apela la credite bancare.

Rata lichidității generale măsoară capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din activele circulante. Această rată înregistrează valori subunitare până în 2012-2013, de unde rezultă neacoperirea datoriilor pe termen scurt din activele circulante, iar în 2010-2011 rata este de 1,1, respectiv 1,13, situație favorabilă pentru întreprindere.

Rata lichidității parțiale exprimă capacitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. Din calculele realizate rezultă că disponibilitățile și creanțele nu acoperă datoriile pe termen scurt ale firmei în perioada 2012-2013.

Rata lichidității imediate exprimă capacitatea întreprinderii de a-și rambursa imediat datoriile pe termen scurt din disponibilul existent. Analizând această rată pe parcursul celor 4 ani se observă că disponibilul firmei este în scădere și cu fructuații foarte mari, ceea ce reprezintă un dezechilibru la nivelul disponibilului.

Analiza rentabilității

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă paliere succesive în formarea rezultatului final. Astfel, prin analiza acestor solduri, se obține o caracterizare a modului de folosire a resurselor materiale, umane și financiare ale întreprinderii.

Tabel 2.13

Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

– LEI –

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Pe baza elementelor din contul de rezultate (Tabel 2.2) am detrminat etapele succesive în formarea rezultatului final cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune (SIG).

Marja comercială reprezintă diferența dintre veniturile și costurile privind mărfurile. În anii 2010 și 2013, marja comercială este negativă, ceea ce reprezintă că s-a cumpărat marfă, dar nu s-a încasat până la finele anului banii din vânzarea acesteia.

Valoarea adăugată este importantă, deoarece arată gradul de utilizare al capitalului. Din valoarea adăugată sunt remunerați salariații, statul și firma prin autofinanțare. Pe perioada analizată se remarcă o creștere considerabilă de la aproximativ 800 mii lei la 14 mil. lei în 2012.

Excedentul brut din exploatare are o valoare semnificativ ridicată în anul 2012 (11.377.083 lei), ceea ce înseamnă că întreprinderea prezintă credibilitate și își acoperă datoriile cu personalul și cu Bugetul de Stat. În anul 2010 se remarcă un deficit din exploatare de -816.270 lei, ceea ce duce la o neacoperire a salariilor, impozitelor și taxelor din fluxurile nete de trezorerie.

O variație semnificativă, observăm la rezultatul expoatării în anul 2012, când înregistrează cea mai mare valoare (15.285.854lei) din perioada analizată, valoare cu 95% mai mare față de cea din anul 2010.

În anul 2012 se observă un profit net de 12.540.495 lei, sumă care a contribuit la efectuarea de noi investiții în activitatea de producție în anul următor.

Tabel 2.14

Evoluția rentabilității surselor de finanțare și a activelor imobilizate la

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

– % –

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Rentabilitatea financiară a capitalului propriu exprimă ponderea profitului net în capitalul propriu. Anul 2010 si 2011 se evidențiază cu un procent negativ al ratei, ceea ce însemnă că firma nu deține suficiente resurse proprii. În anul 2012 se remarcă un profit cu 15% mai mare față de capitalul propriu, iar în anul următor profitul reprezintă 31% din capitalul propriu.

Rentabilitatea financiară a capitalului permanent reflectă procentul în care se găsește profitul net la realizarea capitalului permanent.

Rentabilitatea economică reflectă procentul de finanțare a activelor imobilizate prin reinvestirea profitului.

Rentabilitatea comercială oferă informații cu privire la strategia de vânzări aplicată de firmă, politica de prețuri, dar și la poziția pe care firma o deține pe piață.

Anul 2012 reflectă o majorare semnificativă a primelor trei rate calculate în tabelul 2.14; aceste rate sunt foarte mari în comparație cu cele din ceilalți ani, deoarece profitul net este semnificativ mai mare.

Analiza productivității muncii

Productivitatea muncii reprezintă raportul dintre cifra de afaceri și numărul de salariați. Totodată, productivitatea măsoară eficiența tehnică a producției realizate.

Tabel 2.15

Analiza productivității muncii și a elementelor ce o alcătuiesc

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

În anul 2013 întreprinderea realizează cea mai mare productivitate a muncii din perioada analizată (584.932 lei/salariat), fapt determinat atât de achiziția de utilaje performante, cât și de calificarea angajaților.

Numărul mediu de salariați este în continuă creștere de la 42 ( în 2010) la 77 (în 2013), ca urmare a creșterii suprafețelor cultivate și a extinderii activității firmei.

Grafic 2.3

Evoluția productivității muncii la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Sursa: prelucrări proprii pe baza tabelului 2.15

Productivitatea muncii s-a dublat în 2012 fașă de 2011 și se menține la acest nivel și în 2013 datorită investițiilor efectuate și a personalului calificat.

Grafic 2.4

Sursa: calcule proprii efectuate după situațiile financiare ale S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

Analiza domeniului comercial la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA exploatează o suprafață de 6500 ha. Terenurile sunt în proporție de 50% proprietate privată, iar restul de 50% sunt luate în arendă. Societatea are încheiate contracte de arendă și redevență cu Agenția Domeniile Statului și alte societăți agricole din zonă.

O mare parte a terenurilor agricole sunt comasate în comuna Borcea, județul Călărași, însă societatea mai deține terenuri în comunele Unirea și Jegălia.

Structura suprafeței totale a expoatației este împărțită astfel:

2.750 ha grâu de consum;

100 ha triticale;

936 ha rapiță;

430 ha grâu semincer;

1.102 ha orz de consum;

1.000 ha porumb;

182 ha floarea soarelui.

Societatea beneficiază de o suprafață de aproximativ 1.000 ha irigate, iar printre acestea 10 ha sunt cultivate cu triticale ecologice.

Producția medie la hectar în perioada 2010-2014 a fost conform următorului tabel:

Tabel 2.16

Producție medie la hectar la SC Agrozootehnica Pietroiu SA -Kg/ha-

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor din situațiile financiare ale SC Agrozootehnica Pietroiu SA

Producțiile medii la hectar la culturile de grâu, triticale, rapiță, orz, porumb și floarea soarelui se apropie de cele recomandate. Astfel se observă că în anul 2012 s-a înregistrat cea mai scăzută producție, fapt datorat secetei prelungite din lunile iulie-august și mare parte din septembrie.

Pe parcursul perioadei analizate se observă o creștere a producției medii, excepție făcând anul 2012.

Pe lângă exploatațiile agricole pe care le deține, SC Agrozootehnica Pietroiu SA mai are un punct de lucru în comuna Borcea, Fabrica de Nutrețuri Combinate. Aceasta are o capacitate de producție de 10 tone furaj granulat pe oră.

Fabrica produce furaje pentru: pui faza I, curci, iepuri, suine faza I, suine pentru îngrașare, viței faza I, găini ouătoare, junici peste 18 luni și vaci de lapte.

O mică parte din materia primă folosită la producerea furajelor este din producția proprie, iar restul de 70% achiziționează de la furnizori de renume.

Principalii clienți ai SC Agrozootehnica Pietroiu SA sunt:

Glecore Protein Romania SRL;

Farmavet SA;

Romcip SA;

A&S Silozuri SRL ;

Unirea Land SRL;

Nidera Romania SRL;

Titan SA.

Principalii furnizori ai SC Agrozootehnica Pietroiu SA sunt:

pentru Fabrica de Nutrețuri Combinate:

furnizori de materii prime: Bunge Romania SRL, Bonmix Eood (srot soia, srot floarea soarelui), Prutul (ulei), Oltina, Moara Băneasa (tărâțe), Biomin, Brenntag, Ecofruct, AGFD Țăndărei (arome, acidifianți, enzime);

furnizori ambalaje: Romcarbon, A Eol, Elisavaros;

furnizori energie electrică: Enel Energie;

furnizori servicii transport: Vibo Construct SRL, Bob Trans.

pentru agricultură:

furnizori semințe: Kwizda, Cargill Agricultură, Alcedo;

furnizori îngrășeminte: Autocora, Biochem;

furnizori erbicide, pesticide: Cargill Agricultură, Alcedo;

furnizori de piese: Ipso, General Leasing, Est Garage, Ottevanger, Vaderstad;

furnizori utilaje: Ipso, Vaderstad;

furnizori combustibil: OMV Petrom Marketing, Mol Romania;

furnizori servicii transport: Vibo Construct, Bob Trans;

furnizori asigurări culturi, echipamente și utilaje: Omniasig, Asirom, Allianz Tiriac;

furnizori servicii depozitare: A&S Silozuri;

furnizori servicii reparații: Still Motostivuitoare, Uncas Nicu.

Prețurile practicate de SC Agrozootehnica Pietroiu SA în vânzarea cerealelor cultivate sunt următoarele:

grâu: 800 lei/tonă;

porumb: 550 lei/tonă;

orz: 650 lei/tonă;

rapiță: 1800 lei/tonă;

floarea soarelui: 1700 lei/tonă.

Prețurile diferă în funcție de perioada de comercializare astfel: în perioada imediată după recoltare prețurile sunt mai mici datorită ofertei crescute de pe piață, iar în timpul iernii sau chiar în primăvară societatea practică un preț mai ridicat cu 10%-15% din cauza costurilor cu depozitarea, întreținerea cerealelor și profitând de oferta scăzută a competitorilor săi.

Dotarea tehnologică la SC Agrozootehnica Pietroiu SA

SC Agrozootehnica Pietroiu SA are în dotare următoarele echipamente și utilaje agricole:

9 tractoare U 650;

un tractor NH 8870;

4 tractoare John Deere 8360;

6 tractoare John Deere 6130;

un tractor John Deere 6620;

2 tractoare John Deere 8220;

2 tractoare John Deere 8230;

2 tractoare John Deere 8310;

4 Discuri Kverneland Visio + grape;

5 gape cu disc Vog;

10 remorci și o cisternă pentru motorină;

7 semanători (Vaderstad, Maschio Gaspardo, Horsch, Maestra);

12 combine (Vaderstad, Geringhoff, John Deere);

Kit recoltare rapiță;

3 lame nivelare;

Mașină de aplicat îngrășăminte (5 bucăți) și echipamente de erbicidat.

Echipamentele și utilajele sunt achiziționate prin apelarea la credite bancare și prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 cu finanțare FEADR. Acestea au fost achiziționate din țări renumite în producția de echipamente și utilaje agricole, precum Germania, Franța, Olanda și Canada.

Fabrica de Nutrețuri Combinate are în dotare următoarele echipamente:

Mașină pentru dozat la sac;

Elevator;

Transportor Still;

Motostivuitor;

Sistem transport furaj;

două linii de ambalare;

Sistem stocare furaj;

Rampă admisie abur;

Linie producție furaj.

Fabrica a fost înființată prin finanțare 50% FEADR în anul 2012, prin urmare achiziția de echipamente și linii de producție au fost suportate de societate în proporție de 50% din valoare investiției totale.

Gradul de uzură al echipamentelor și utilajelor agricole este unul destul de ridicat, societatea având în proprietate echipamente mai vechi de 10 ani în proporție de 40%.

Reparațiile și întreținerile se efectuează în cadrul atelierelor de mecanică din cadrul societății, dar și prin apelarea la furnizori de servicii de reparații utilaje agricole.

Capitolul 3. Direcții de creștere a competitivității la

SC Agrozootehnica Pietroiu SA

În urma analizei financiare realizată în capitolul doi al lucrării putem determina direcțiile de creștere a competitivității la SC Agrozootehnica pietroiu SA. O sinteza a rezultatelor analizei diagnostic poate fi considerată analiza SWOT.

Analiza SWOT îl ajută pe manager să identifice punctele forte și punctele slabe, oportunitățile și amenințările ce apar în desfășurarea activității societății, dar în același timp stă la baza luării deciziilor de dezvoltare și creștere a întreprinderii. Prin această analiză, se pot anticipa fenomenele importante care au un impact potențial asupra întreprinderii și se pot elabora strategii de comercializare și de îmbunătățire a calității cerealelor.

Punctele tari ale întreprinderii sunt competențe pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte întreprinderi de profil. Acestea pot fi considerate și ca un avantaj competitiv.

Punctele slabe sunt caracteristici ale întreprinderii care îi determină un nivel de performanțe inferior față de întreprinderile concurente.

Oportunitățile reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru întreprindere. Acestea trebuie identificate la timp pentru a se stabili strategia corespunzătoare.

Amenințările sunt factori de mediu negativi pentru întreprindere. Acestea pot afecta capacitatea firmei de a-și realiza obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor economico-financiare.

SC Agrozootehnica Pietroiu SA nu înregistrează decalaje mari de ordin financiar și este în continuă creștere. Progresul se observă în creșterea cifrei de afaceri de la 9 milioane lei in anul 2010 la 45 milioane lei in anul 2013.

Prin achiziția de noi tehnologii, negocierea contractelor cu furnizorii de materii prime de renume, prin adaptarea la exigențele cerute de comunitate, întreprinderea devine din ce în ce mai competitivă pe filiera cerealelor.

Filiera cerealelor (sau chiar agricultura ca ramură) prezintă instabilitate și capacitate redusă de autoreglare, sub impactul unor mecanisme de piață, astfel putem afirma că SC Agrozootehnica Pietroiu se confruntă cu o mare parte dintre acestea. În urma analizei diagnostic, am identificat următoarele puncte forte, puncte slabe, oportunități și amenințări.

Analiza SWOT la S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA Figura 3.1

PUNCTE TARI

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA exploatează o suprafață de 6500 de hectare, 50% din suprafață fiind luată în arendă. Având în vedere că suprafețele agricole sunt fărămițate excesiv, suprafața mare a exploatației reprezintă un avantaj pentru întreprinderea agricolă.

Semințele certificate achiziționate de la furnizori de renume, cum sunt Cargill, Alcedo, reprezintă o garanție a calității și a unei producții viitoare reprezentative.

Structura agricolă este diferențiată, societatea agricolă cultivând următoarele culturi: 2.750 ha grâu de consum, 100 ha triticale, 936 ha rapiță, 430 ha grâu semincer, 1.102 ha orz de consum, 1.000 ha porumb, 182 ha floarea soarelui. Diversificarea culturilor reduce riscul necomercializării cerealelor.

Suprafața de 50% luată în arebdă reprezintă un punct forte deoarece nu implică cheltuieli cu impozitul pe teren.

Producțiile ridicate la hectar și personalul calificat ajută întreprinderea în satisfacerea cererii.

Costurile cu lucrările agricole au fost eficientizate prin achiziția de noi tehnologii care au dus și la creșterea profitului pe termen lung.

Prețurile produselor sunt accesibile majorității clienților interesați de pe piață. Pentru menținerea clienților de renume și asigurarea desfacerii, societatea agricolă oferă mici discounturi la cantități de peste 10 tone de cereale.

În perioadele cu cerere scăzută, societatea folosește o parte din cerealele recoltate la fabricarea nutrețurilor, astfel asigurând rulajul stocurilor și reducând costurile de stocare.

Firma încheie contracte cu furnizori de încredere care îi asigură la timp și în condiții de calitate inputurile necesare exploatării terenurilor. S.C. Agrozootehnica Pietroiu își stabilește strategiile comercializare în funcție de cerințele clienților, aceștia fiind importanți pentru firmă, deoarece asigura lichiditățile acesteia.

Creșterea cifrei de afaceri reprezintă un punct foarte al societății, ceea ce înseamnă că SC Agrozootehnica Pietroiu SA s-a dezvoltat, iar volumul producției și al vânzărilor a crescut.

Amplasarea silozurilor pe malul stâng al brațului Borcea reprezintă un avantaj în eficientizarea transportului cerealelor.

Un alt punct forte îl reprezintă fertilitatea crescută a terenurilor, ceea ce duce la o producție semnificativă la hectar.

PUNCTE SLABE

Riscul crescut al pierderii culturilor datorită fenomenelor naturii (secetă, inundații, vânt puternic, îngheț ) crește costurile cu asigurările.

Competitorii străini pot obține o cotă ridicată de piață prin promovarea excesivă și bine realizată. Acest fapt poate duce la pierderea clienților societății și implicit scăderea vânzărilor.

Un alt punct slab al exploatației agricole îl reprezintă costul ridicat al inputurilor. În jur de 80% din structura costului de producție îl reprezintă cheltuielile materiale.

Societatea are un deficit de capital propriu ceea ce reflectă un grad ridicat de îndatorare și scăderea credibilității acesteia față de furnizori și instituții bancare.

SC Agrozootehnica Pietroiu SA are lichiditățile scăzute datorită investițiilor mari pe care urrmează să le facă și datorită neîncasării la timp a creanțeelor de la clienți.

Societatea agricolă are în jur de 40% utilaje agricole cu o vechime mai mare de 10 ani, ceea ce poate îngreuna procesul de producție și implică costuri mari cu întreținerea acestora.

Oferta de cereale a societății depinde de starea vremii și diferă de la an la an. Calitatea cerealelor este afectată de ploile abundente care pot provoca rugina la grau, grindina care distruge o mare parte din culturi, seceta care este des întâlnită în zona de sud a țării.

OPORTUNITĂȚI

S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA intenționează să se extindă pe piețe externe cum ar fi Austria, Germania, în prezent livrând în Bulgaria.

Având în vedere că piața produselor ecologice este în creștere, o oportunitate pentru societate ar fi cultivarea plantelor ecologice pe suprafețe mai mari.

O altă oportunitate este și concurența scăzută pe plan local, firma S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA fiind pe locul I în județ la producerea și comercializarea culturilor agricole.

Respectarea asolamentelor reprezintă o oportunitate spre o producție de o calitate înaltă care va contribui la creșterea cifrei de afaceri.

Creșterea randamentelor la hectar duce la o creștere a profitului la hectar și totodată la reinvestirea profitului prin investiții în culturi.

Datorită secetei din timpul verii producțiile la hectar sunt afectate, de aceea o investiție într-un sistem de irigații ar duce la o creștere a productivității culturilor.

Prin accesarea fondurilor europene se pot atrage sume de bani în vederea finanțării achiziției de noi echipamente și utilaje performante care vor crește producția la hectar și calitatea cerealelor cultivate.

AMENINȚĂRI

Legislația reprezintă una dintre amenințările frecvent întâlnite. Mărirea taxelor vamale duce la scumpirea materiilor prime și totodata la creșterea costurilor de producție ale societății.

S.C. Agrozootehnica Pietroiu a fost și este în continuare afectată de criza economică existentă în țară și peste hotare. Acest fapt a dus la acumularea datoriilor pe termen lung.

Noile societăți agricole care intră pe piață reprezintă o amenințare pentru SC Agrozootehnica Pietroiu SA, acestea putând fi mult mai productive și având un avantaj competitiv ridicat.

Clientul este cel mai greu de mulțumit și, de aceea, firma trebuie să-și formeze strategiile în funcție de schimbările intervenite în gusturile, nevoile și preferințele consumatorilor.

Fluctuațiile monedei naționale reprezintă tot o amenințare pentru firmă, deoarece importând materia primă pot crește costurile de producție.

Importurile semnificative de grâu pot duce la o scădere a volumului vânzărilor și la pierderea unor clienți importanți ai societății.

Având în vedere punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările, putem spune că SC Agrozootehnica Pietroiu SA are posibilități de menținere și creștere pe piața cerealelor din Romania și chiar putem afirma că deține avantajul competitiv pe segmentul pe care activează.

Din analiza efectuată anterior se observă că societatea are probleme cu lichiditățile, ceea ce reprezintă un grad crescut de neachitare a datoriilor pe termen scurt. O soluție pentru creșterea lichidității ar fi încasarea la timp a creanțelor de la clienți.

Având în vedere că piața produselor ecologice este în creștere, un avantaj competitiv ar putea fi cultivarea pe suprafețe mai mari a cerealelor ecologice, societatea cultivând în prezent doar 10 ha de triticale ecologice din cele 6500 ha cultivate.

Un alt avantaj competitiv pe care societatea îl poate deține prin accesarea fondurilor europene este înnoirea parcului de utilaje și achiziția unui sistem de irigații performant. Prin achiziția de utilaje noi și performante vor scădea costurile cu întreținerea și reparațiile acestora, vor crește randamentele la hectar și se vor reduce cheltuielile cu personalul.

Achiziția unui sistem de irigații performant va aduce creșteri ale producției la hectar cu minim 50% și va spori calitatea cerealelor cultivate.

Asigurările culturilor reprezintă un factor de competitivitate, având în vedere că seceta și ploile acide reprezintă un factor de risc pentru culturile cerealiere din zona de sud a țării.

Toate aceste îmbunătățiri aduse la nivel tehnologic și nu numai, vor duce la formarea avantajului competitiv al societății față de ceilalți competitori de pe piață și la creșterea profitului cu aproximativ 10%.

În vederea creșterii competitivității prin calitate și randamente crescute la hectar am propus achiziționarea unui echipament performant de irigații pentru cultura de porumb.

Echipamentul va fi amplasat pe cele 1000 hectare de porumb și va fi finanțat prin submăsura 4.3. ”Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” din noul Program Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Sprijinul nerambursabil este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, dar nu va depăși:

1 milion euro pentru proiecte cu sisteme de irigații aferente stațiilor de punere sub presiune;

1,5 milioane de euro pentru proiecte de amenajare a sistemelor de irigații prin pompare și repompare.

Societatea Agrozootehnica Pietroiu dorește să achiziționeze un sistem de irigații prin picurare pentru cultura de porumb ce se întinde pe o suprafață de 1000 hectare. Prin această investiție societatea își va crește competitivitatea prin utilizarea mai buna a resurselor umane și a factorilor de producție.

Achiziția unui sistem performant de irigații la porumb ameliorează riscul randamentelor scăzute la hectar provocate de seceta din timpul verii, controlează umiditaea solului și dozeză odată cu apa, îngrășămintele la rădăcina plantelor.

Exploatația agricolă este situată pe malul stâng al brațului Borcea al Dunării, ceea ce reprezintă un avantaj pentru asigurarea cu apa necesară culturii.

Proiectul de investiții a fost ales în urma pierderilor de aproximativ 30-40% la hectar de porumb boabe din cauza secetei din lunile iulie-septembrie.

Pentru a stabili nivelul investiției totale am alcătuit bugetul proiectului de achiziție a sistemului de irigații prin picurare după cum urmează:

Tabel 3.1

Sursa: date estimative pe baza situațiilor financiare și a procedurii de pe www.afir.ro

Durata de implementare a proiectului de investiții ales este de un an (12 luni). Societatea va solicita primirea ajutorului nerambursabil FEADR în două tranșe de plată. Eșalonarea tranșelor va fi proporțională cu nivelul cheltuielilor eligibile efectuate până la acel moment. Ajutorul FEADR va fi primit în termen de 90 de zile de la depunerea cererii de plată.

Cheltuielile și veniturile pe care societatea le-a avut de la înființare până la recoltarea culturii de porumb înainte de implementarea proiectului sunt umătoarele:

Costurile cu înființarea unui hectar de porumb la SC Agrozootehnica Pietroiu SA

Tabel 3.2

Sursa: estimări pe baza informațiilor primite de la societate (indicatorii sunt calculați la nivelul anului 2014)

Proiectul pe care îl propun societății spre implementare are ca temă ”Achiziția unui sistem performant de irigații prin picurare pentru o suprafață de 1000 hectare de porumb”.

SC Agrozootehnica Pietroiu prin proiectul ce îl va dezvolta cu ajutorul finanțării prin submăsura 4.3. ”Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” își dorește optimizarea cheltuielilor și creșterea randamentelor la hectar.

Societatea își propune ca obiective principale prin implementarea acestui proiect, următoarele:

Scăderea cheltuielilor de înființare a culturii de porumb cu 20%;

Creșterea producției medii la hectar cu aproximativ 50%;

Profitul pe cultura de porumb se va tripla.

SC Agrozootehnica Pietroiu SA prin achiziția sistemului de irigații la porumb își va reduce costurile cu combustibilul, cu remunerația personalului, costurile ce țin de întreținerea echipamentelor de fertilizat și aplicarea de tratamente. Tratamentele și îngrașămintele nu vor mai fi aplicate cu utilajele din dotare, ci vor fi administrate la rădăcina plantei odată cu apa distribuită prin tuburile specifice. Astfel, se vor reduce cheltuielile cu combustibilul și remunerația personalului, deoarece nu va mai fi nevoie de lucrători pe utilajele de fertilizat și aplicat îngrășăminte, ci de câțiva tehnicieni care să supravegheze și să dozeze cantitatea de apă pompată pentru cultura de porumb.

Prin implementarea sistemului de irigații la cultura de porumb, seceta din perioada iulie- septembrie nu va mai infuența producția la hectar, iar randamentele pentru această cultură vor fi în creștere cu aproximativ 90%. Astfel, societatea apropiindu-se de o cultură intensivă de porumb.

Scăzând cheltuielile, iar producția fiind în creștere rezultă și un profit majorat de cel puțin 3 ori față de anii anteriori.

Societatea a ales să implementeze acest proiect pentru a fi mai competitivă față de ceilalți concurenți de pe piață și pentru a crește volumul vânzărilor către clienți de renume precum Nidera Romania, Glencore SRL prin produse de calitate superioară față de cele ale concurenței.

Sistemul de irigații prin picurare este foarte eficient în ceea ce privește economia de apă, astfel respectând cerințele de mediu prevăzute în proiect și pentru care se va obține punctajul maxim la acordarea finanțării.

Fertilizarea și tratamentele vor fi mult mai eficiente prin dozarea la rădăcina culturii, astfel se vor evita pierderile prin pulverizarea de la înălțime.

Cantitatea de fertilizanți și tratamentele aplicate vor fi în concordanță cu acordurile de mediu și nu vor depăși cantitatea acceptată de instituțiile specializate în acest domeniu.

Sistemul de irigații va avea nevoie de un echipament de pompare a apei, deoarece transportul acesteia nu este necesar pentru că exploatația se află pe malul stâng al brațului Borcea al Dunării, astfel evitându-se cheltuielile de transport și implicit cheltuielile cu pierderile de apă pe durata transportului. Însă, în costul producției vor intra cheltuielile cu energia pentru pomparea apei pe o suprafață de 1000 hectare de porumb.

Pentru a evidenția eficiența implementării proiectului și avantajul competitiv dat de calitatea superioară a porumbului cultivat de societate am previzionat cheltuielile, veniturile și profitul pe următorii 5 ani după achiziția sistemului de irigații.

Previziunea eficienței proiectului implementat Tabel 3.3

Sursa: Calculații proprii în urma analizei efectuate

Din estimările făcute în tabelul 3.3 observăm o scădere a cheltuielilor față de anul de bază, dar cu o pantă ascendentă pe parcursul celor 5 ani datorită uzurii echipamentului și a necesității întreținerii acestuia.

Producția medie a crescut cu aproximativ 52% ceea ce va duce la o triplare a profitului în următorii ani agricoli.

În estimarea profitului s-a ținut cont de o producție medie constantă pe o perioadă de 5 ani, un indice al prețurilor de 0,6 lei/kg și o subvenție de 200 euro/ha pe parcursul perioadei analizate.

Analizând tabelul 3.3 observăm că obiectivele proiectului au fost îndeplinite, iar firma deține avantajul competitiv prin calitatea superioară a producției de porumb și randamentul ridicat la hectar astfel satisfăcând cererea și exportând la un preț mai crescut.

Pentru a stabili în cât timp se poate recupera investiția am calculat durata de recuperare a investiției ca raport între investiția totală și profitul mediu net:

Investiție: 3.609.757 lei;

Profit mediu net: 3.312.000 lei.

Astfel, durata de recuperare a investiției este de 1,089 ani, ceea ce reprezintă un avantaj competitiv față de ceilalți cconcurenți de pe piață.

Avantajul competitiv la SC Agrozootehnica Pietroiu SA este dat de diferențierea față de cea mai mare parte a competitorilor din județul Călărași printr-o calitate superioară a boabelor de porumb și prin dimensiunea mare a rețelei de desfacere (societatea exportă cantități foarte mari de porumb la clienți renumiți și care prezintă credibilitate la onorarea datoriilor).

Pentru o creștere a competitivității, societatea ar mai putea investi în promovare, astfel: dezvoltarea unui site prin care să fie prezentate culturile agricole și sistemele agricole folosite la dezvoltarea producției; participare la târguri cu specific agricol; promovarea prin feed-backul dat de clienții renumiți din țară sau străinătate; prin promovarea indirectă realizată de marii jucători din industria de morărit și panificație prin precizarea pe ambalaje a furnizorului de materie primă.

Un avantaj pentru societate îl reprezintă concurența scăzută din zona de exploatare a culturilor cerealiere. SC Agrozootehnica Pietroiu este una dintre IMM-urile de renume la nivel local.

Un alt avantaj care duce la eficientizarea costurilor de transport îl reprezintă amplasarea exploatației pe malul Dunării.

Societatea SC Agrozootehnica Pietroiu SA s-a dezvoltat și a devenit competitivă pe piața cerealelor în urma investițiilor continue în echipamente și utilaje performante, prin încheierea contractelor cu marii furnizori de materii prime, prin reinvestirea profitului în dezvoltarea societății, prin cultivarea unor soiuri cu randamente crescute la hectar și prin practicarea unei structuri a culturilor diversificată.

CONCLUZII

Ca urmare a analizei economico-financiare efectuate în vederea îmbunătățirii activității societății S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA am constatat că aceasta nu înregistrează mari decalaje în ceea ce privește echilibrul financiar.

Solvabilitatea întreprinderii este asigurată prin apelarea la credite bancare, aceasta neputându-și achita datoriile pe termen lung doar din sursele proprii. Însă, deficiențe înregistrează în ceea ce privește lichiditatea, societatea având un disponibil mai mic decât cel necesar acoperirii datoriilor pe termen scurt.

Din analiza efectuată anterior se observă că societatea are probleme cu lichiditățile, ceea ce reprezintă un grad crescut de neachitare a datoriilor pe termen scurt. O soluție pentru creșterea lichidității ar fi încasarea la timp a creanțelor de la clienți.

Din analiza cifrei de afaceri, am observat că producția vândută reprezintă peste 90% din aceasta, ceea ce însemnă că volumul vânzărilor este foarte ridicat și are un aport mare la formarea profitului societății.

Îmbunătățirea activității și eficientizarea producției se face printr-o gestiune riguroasă și bine pusă la punct a resurselor financiare și umane. Societatea își adaptează producția în funcție de schimbările pieței și cererea de cereale din timpul anului.

Având în vedere schimbările pieței, clienții se îndreaptă spre produse care au un raport calitate/preț superior, calitatea fiind cea care primează în alegerea lor. Prin urmare, societatea trebuie să își orienteze obiectivele spre dezvoltarea de culturi cu randamente crescute la hectar și calitate superioară.

Societatea Agrozootehnica Pietroiu SA își dorește să obțină avantajul competitiv prin diferențiere, calitate superioară față de ceilalți competitori și producere de cereale la standarde europene.

Având în vedere că piața produselor ecologice este în creștere, un avantaj competitiv ar putea fi cultivarea pe suprafețe mai mari a cerealelor ecologice, societatea cultivând în prezent doar 10 ha de triticale ecologice din cele 6500 ha cultivate.

Cerealele ecologice pot reprezenta un avantaj competitiv pentru societate deoarece piața cerealelor ecologice este la început în România, astfel putând domina oferta prin produse ”unice” față de cele ale competitorilor.

Un alt criteriu de competitivitate de care societatea poate ține cont este înnoirea parcului de utilaje și achiziția unui sistem de irigații performant prin accesarea fondurilor europene. Prin achiziția de utilaje noi și performante vor scădea costurile cu întreținerea și reparațiile acestora, vor crește randamentele la hectar și se vor reduce cheltuielile cu personalul.

Achiziția unui sistem de irigații performant va aduce creșteri ale producției la hectar cu minim 50% și va spori calitatea cerealelor cultivate.

Investiția totală pentru achiziția sistemului de irigații este de aproximativ un milion de euro, iar după previziunile realizate anterior investiția se va recupera în aproximativ un an. Acest lucru va fi posibil printr-o dublare a producției de porumb la hectar și o creștere a volumului vânzărilor cu cel puțin 50%.

Producția intensivă de porumb necesită cheltuieli ridicate cu energia necesară pompării apei la radăcina plantelor, însă se va obține o productivitate crescută la hectar care va acoperi costurile și va genera un profit triplu față de o cultură neirigată.

Sistemul de irigații care urmează să fie achiziționat folosește eficient resursele de apă, iar îngrășămintele și tratamentele pot fi distribuite cu ajutorul tuburilor de difuzare a apei direct la rădăcina plantei, astfel evitându-se pierderile.

Locul unde este amplasată exploatația de porumb este unul care faciliteză infrastructura de irigații, aceasta fiind situată pe malul Dunării.

Extinderea societății pe plan extern în țări precum, Austria, Germania, poate reprezenta un punct forte în dezvoltarea acestia.

Asigurările culturilor reprezintă un factor de competitivitate, având în vedere că seceta și ploile acide reprezintă un factor de risc pentru culturile cerealiere din zona de sud a țării.

Toate aceste îmbunătățiri aduse la nivel tehnologic și nu numai, vor duce la formarea avantajului competitiv al societății față de ceilalți competitori de pe piață și la creșterea profitului pe unitate cu aproximativ 10%.

Contractele încheiate cu furnizori de renume precum, Cargill, Bunge, Alcedo reprezintă o asigurare a calității materiilor prime și a dezvoltării culturilor productive.

Ca urmare a analizei efectuate am constatat că firma nu recurge la metode de promovare. Pentru atragerea unor noi clienți de renume, societatea se poate promova prin intermediul târgurilor din domeniu agricol. Promovarea va duce la creșterea vânzărilor în timp util, astfel reducându-se costurile cu depozitarea și activități de laborator pentru cereale.

În concluzie, S.C. Agrozootehnica Pietroiu SA își va crește competitivitatea prin eficientizarea costurilor la hectar, prin achiziția de sisteme performante de irigații, prin promovare și prin calitatea superioară a cerealelor, toate acestea reflectându-se în profitul societății.