Competitivitate ȘI Identitate Regională – Regiunea Sud Vest Oltenia

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

PROF. UNIV. DR. MIRELA MAZILU

ABSOLVENT:

PĂDEANU CRISTI

Craiova

2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

COMPETITIVITATE ȘI IDENTITATE REGIONALĂ –
REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. MIRELA ELENA MAZILU

ABSOLVENT:

PĂDEANU CRISTI

CRAIOVA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

„O regiune, pentru a-și exprima viabilitatea ca destinație turistică, trebuie să-și pună în evidență elementele sale definitorii, dar și activitățile din sfera recreativă, curativă sau culturală în care s-a specializat” (Cocean et al., 2002, p. 297-298). Aceasta presupune mai multe etape, organic legate între ele într-un cadru planificat, cu stabilirea unor obiective și strategii specifice, atât la nivel micro, mezo, cât și macro, pornindu-se de la „studierea cererii motivaționale, a resurselor, prin prisma funcționalității lor în turism și a rentabilității în exploatare” (Erdeli, Gheorghilaș, 2006, p. 288-289).

În condițiile economice actuale, foarte mulți specialiști consideră turismul ca fiind unul dintre sectoarele cu cel mai ridicat potențial de a oferi creșterea și dezvoltarea economică la nivel internațional. Actual, turismul reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, care înregistrează schimbări permanente și o evoluție ascendentă. De-a lungul timpului, turismul a evoluat de la o activitate cu dimensiuni relativ reduse, de o importanță limitată, devenind a doua mare industrie de pe glob după cea a petrolului. Această evoluție este remarcabilă și oferă posibilitatea de a ne imagina importanța industriei turismului în următorii ani, cu condiția, desigur, ca tendința înregistrată până în prezent să continue.

Turismul reprezintă un aspect economico-social propriu civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de intercondiționalitate cu aceasta. Prin urmare, tendințele înregistrate în evoluția economiei mondiale, atât cele pozitive, exprimate de sporirea producției și, pe această bază, a prosperității generale, de intensificare a schimburilor internaționale și lărgirea cooperării dintre state, de industrializare și terțiarizare, cât și cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și șomajului, inflației, deteriorarea mediului, au influențat cantitativ și structural activitatea turistică, stimulând călătoriile și diversificând orientarea lor spațială.

Deoarece turismul se adresează unor segmente largi ale populației și răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale acesteia, se poate observa o intensificare a circulației turistice, imprimând fenomenului unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere. Pe de altă parte, prin amploarea și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial natural, material și uman având implicații profunde asupra dinamicii economiei și societății, precum si asupra relațiilor internaționale. Turismul poate fi privit și ca o conduită socială, deoarece experiența umană trăită în calitate de turist, este, de obicei, împărtășită altor oameni, iar multe dintre deciziile legate de o experiență în turism sunt influențate atât de psihologia individului, cât și de autoaprecierea rolului social al turismului.

Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al societății, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod direct la formarea intelectuală a indivizilor, la înțelegerea și conlucrarea oamenilor. El are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării sociale prin efectele pe planul ocupării, redistribuirii veniturilor și atenuării sărăciei. Efectele benefice pot include și modernizarea infrastructurii, cu consecințe pozitive asupra standardului de viață al populației din zonele de destinație turistică.

Acțiunea activității de turism se manifestă pe o multitudine de planuri, fiind astfel stratificată, de la stimularea creșterii economice la ameliorarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor natural-materiale, la îmbunătățirea condițiilor de viață. Aportul turismului la progresul economico-social diferă de la o țară la alta, în funcție de nivelul său de dezvoltare și de politica promovată față de turism.

Principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului rezultă din următoarele aspecte:

Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

Exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice, însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, pot constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanței de plăți externe;

Turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

Turismul, prin efectul său multiplicator, acționează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii care antrenează o creștere în sfera producției acestora, contribuind în acest mod la diversificarea structurii sectoarelor economiei naționale.

În ciuda contribuției sale la creșterea economică, dezvoltarea sectorului turismului poate fi îngreunată de o serie de obstacole de natură economică și legislativă care pot afecta competitivitatea acestui sector.

CAPITOLUL I

CADRUL GENERAL ȘI POTENȚIALUL DE DEZVOLTARE A TURISMULUI LA NIVELUL REGIUNII SUD-VEST OLTENIA

1.1. Cadrul de analiză la nivel național

Percepția României ca destinație turistică este neclară; nu are o reputație bună ca destinație bona fide pentru turiștii de ocazie. Aceasta este cauzată în parte de: deficiențe în marketingul destinației, absența sprijinului guvernamental în turism, practici neprofesioniste în sectorul turismului de afaceri, standarde scăzute ale serviciilor pentru vizitatori, infrastructură turistică deficitară, facilități și moduri de petrecere a timpului neadecvate.

Relansarea turismului din România, a destinațiilor turistice și atragerea unui număr mai mare de turiști străini ar putea aduce beneficii suplimentare, în viziunea managerilor în turism, dar cu multe și necesare schimbări. Aici trebuie atrasă atenția că transformarea, schimbarea, revigorarea sau promovarea în turism necesită altă strategie decât schimbarea incrementală (îmbunătațire continuă), deoarece succesul din trecut poate fi cel mai mare obstacol, uneori.

Un sector al turismului aflat în creștere poate contribui eficient la ocuparea forței de muncă, la sporirea venitului național și, de asemenea, își poate pune în mod decisiv amprenta asupra balanței de plăți. Astfel, turismul poate fi un motor important de creștere economică și prosperitate mai ales în țările cu economii emergente, fiind un element cheie în reducerea sărăciei și disparităților regionale. Deviza "acțiune și nu vorbe frumoase" ar trebui să ghideze politicile naționale de turism din orice țară, pornind de la respectul responsabilităților tipice duse la nivelurile amintite mai sus: național, regional și local.

De asemenea, în guvernarea unei destinații turistice trebuie să ținem cont și de ciclul de viață al destinației respective. Orice model postulează faptul că destinațiile turistice tind să experimenteze cinci faze distincte de dezvoltare: explorare, implicare, dezvoltare, consolidare și stagnare. În funcție de reacția managerilor destinației la stagnare, sunt posibile diverse scenarii, inclusiv declinul, stabilizarea, reîntinerirea sau reinventarea.

În stadiul de consolidare și stagnare, managerii trebuie să intervină și să acționeze pentru a evita nedoritul declin al respectivei destinații turistice. De aceea, se impune organizarea unui Management al Destinației (DMO – Destination Management Organisation), ale cărui etape de guvernanță pot asigura inclusiv durabilitatea unei destinații turistice precum Oltenia.

Existența unui patrimoniu turistic valoros (așa cum este cazul regiunii Sud-Vest Oltenia) nu conduce automat la manifestarea unui turism profitabil, decât dacă acesta este însoțit de servicii corespunzătoare, care să le facă accesibile turiștilor și să le pună în valoare. Astfel, regiuni ale țării cu potențial turistic relativ modest au ajuns la o activitate turistică importantă, datorată unui management eficient al activităților de marketing. Destinațiile turistice sunt entități care ridică multe probleme referitoare la managementul activității de marketing, în primul rând datorită multitudinii de actori locali. Activitatea de management la nivelul destinației turistice este o provocare, deoarece în cadrul acesteia acționează diverse companii private, publice ale căror interese trebuie armonizate cu interesele destinației. Deciziile manageriale trebuie să mulțumească și populația locală și turiștii. Organizațiile de management al destinației turistice (DMO) sunt cele care se ocupă cu planificarea și marketingul unei regiuni și care au capacitatea și resursele necesare pentru a acționa în direcția obiectivelor strategice.

Interesele acestora și direcțiile de acțiune trebuie armonizate cu cele ale organizațiilor naționale de turism (NTO) în funcție de apartenența destinației respective. Obiectivele strategice de management al marketingului destinațiilor turistice pe care aceste organizații trebuie să la aibă în vedere sunt următoarele: creșterea prosperității la nivelul populației locale, maximizarea gradului de satisfacție al turiștilor, maximizarea profitabilității întreprinderilor de turism locale, optimizarea impactului turismului prin asigurarea unui echilibru între beneficiile economice și costurile socio-culturale și de mediu.

Destinația sau punctul terminus al vacanței turiștilor este un element complex ce face legătura între geografie (prin totalitatea resurselor – antropice și naturale – pe care le pune la dispoziția turiștilor) și turism (prin totalitatea activităților pe care aceștia le pot desfășura și a serviciilor pe care le pot consuma pe perioada sejurului). Complexitatea destinației constă în faptul că reprezintă un produs și în același timp mai multe produse. Serviciile ce formează produsul / produsele turistice oferit / oferite într-o destinație, și care trebuie să se diferențieze de cele oferite de concurenți, sunt cele care formează brand-ul.

Prin destinație turistică se poate înțelege o țară, o regiune din cadrul unei țări, un oraș, un sat sau o stațiune. Indiferent de tipul destinației, sarcinile marketingului sunt aceleași: crearea unei imagini favorabile a destinației la nivelul segmentelor țintă de vizitatori, conceperea unor instrumente de susținere și difuzare a imaginii și, nu în ultimul rând, promovarea imaginii destinației în zonele de origine.

Gestiunea/managementul destinației turistice reprezintă determinantul care oferă marja de manevră pentru realizarea competitivității destinației turistice în măsura în care ea include programe, structuri, sisteme și procese care pot fi conduse și gestionate de indivizi, organizații, acțiuni colective. Aceasta privește acțiuni legate de aplicarea cadrului pentru politica și planificarea destinației turistice și vizează ranforsarea atractivității destinației, urmărește ameliorarea eficacității și calității resurselor și a factorilor de susținere și adaptarea optimă la contrariile impuse, precum și la oportunitățile oferite de mediul extern. Acestui determinant îi revin șapte domenii de acțiune în materie de gestiune a calității: garantarea calității experienței oferite vizitatorilor, realizarea marketingului destinației, informarea permanentă a partenerilor, dezvoltarea resurselor umane și adaptarea lor la nevoile existente, asigurarea unui aport financiar și de capital adaptat nevoilor, gestiunea eficientă a fluxurilor vizitatorilor, protecția mediului.

Din punct de vedere al raportului calitate-preț, România a încetat să mai fie o piață turistică atractivă (vezi indicatorii care arată dezavantajul competitiv României ca destinație turistică – Fig.1).

Participarea României la competiția turismului internațional, pe continent si pe glob, în condițiile existenței unui patrimoniu turistic deosebit de valoros, la nivelul exigențelor piețelor europene și mondiale ramâne o problema de acțiune fermă a guvernului. Viziunea sistemică a strategiei dezvoltării durabile a turismului românesc, în contextul ajustării structurale a întregii economii naționale, impune atenției faptul că turismul a devenit o ramură economică prioritară în interdependență organică cu celelalte ramuri și sectoare economico-sociale.

Elementul hotărâtor, în plan științific și decizional, îl constituie definirea unei concepții ferme, realiste privind valorificarea patrimoniului și obiectivele dezvoltării durabile a turismului din Regiunea Sud-Vest Oltenia.

1.2. Cadrul de analiză la nivel județean

1.2.1. Valorificarea potențialului turistic al județului Mehedinți

Potențialul turistic al județului Mehedinți este dat de peisajul format de fluviul Dunărea și de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existența elementelor floristice și faunistice deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervații științifice, la care se adaugă impresionante mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectură și artă, unele unice prin valoarea și ineditul lor.

Studiul este centrat pe identificarea obiectivelor turistice existente la nivelul județului Mehedinți și pe posibilitățile de dezvoltare a turismului în zona respectivă având în vedere nelimitatul potențial oferit în special de peisajele locale. Printre resursele turistice naturale încă neexploatate la potențialul maxim sunt amintite: Cazanele Dunării, Pădurea Bâlvănești, Pădurea de liliac Ponoarele, Rezervația botanică Svinița, etc.

Programul strategic de dezvoltare a turismului la nivelul zonei formate din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți

Valorile turistice ale zonei formate din județele Timiș, Caraș Severin și Mehedinți, acestea încadrându-se în două regiuni de dezvoltare – Sud-Vest Oltenia și Vest – sunt date de cadrul natural deosebit de bogat și variat, cu o multitudine de tipuri de relief, cu elemente de climă aflate sub influențe oceanice și submeridionale, cu o rețea hidrografică reprezentativă și un bogat fond forestier și cinegetic, toate acestea constituindu-se în destinații turistice cu grad mare de atractivitate.

Județul Mehedinți dispune de un potențial turistic natural și antropic foarte bogat, ceea ce îl face atractiv din punct de vedere turistic. Defileul Dunării prezintă forme de relief deosebit de frumoase și interesante.De asemenea, în județul Mehedinți se află cele două mari centrale hidroelectrice, Porțile de Fier 1 și 2. Acest potențial natural și antropic este foarte slab exploatat cu toate că se pretează la crearea unor produse turistice de care pot beneficia inclusiv județele transfrontaliere de pe malul sârbesc al Dunării.

Studiul antemenționat analizează în detaliu potențialul turistic al zonei, punând în evidență zonele încă nevalorificate la adevăratul potențial, propunând de asemenea soluții pentru remedierea acestui fapt.

1.2.2. Valorificarea potențialului turistic al județului Vâlcea

Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Vâlcea 2009 – 2013 este rezultatul planificării strategice desfățurate de actorii locali, ce a presupus:

 pornirea de la o înțelegere comună a situației existente, identificând și analizând problemele și oportunitățile și definind prin consens problemele majore și oportunitățile care pot fi puse în valoare pentru rezolvarea acestor probleme;

 definirea situției dorite în 2013, pentru 5 domenii strategice în care, se concentrează problemele majore, conform datelor și indicatorilor definiți prin studiu și a percepției populației;

 identificare căilor care conduc la realizarea viitorului dorit pentru fiecare domeniu strategic, adică programe și idei de proiecte care rezolvă problemele majore cu care se confruntă localitățile din județul Vâlcea, definind responsabilii de inițierea proiectelor și posibilii parteneri.

Astfel, au fost identificate punctele tari și oportunitățile în domeniul turismului ca fiind:

 patrimoniul natural și cultural deosebit de valoroase și diversificate, mediul curat, nepoluat, peisajele culturale și zonele cu specific arhitectural;

 capacitatea de cazare importantă, infrastructura de turism în stațiunile de interes național, cele mai multe sosiri ale turiștilor din Regiunea Oltenia

 operatorii turistici calificați, unitățile de pregătire pentru industria hotelieră, existența unor experiențe locale de succes (Depresiunea Horezu), autoritățile publice active în promovare;

 oportunitățile de finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii de turism și pentru instruire.

Punctele slabe și riscurile acestui sector sunt:

 infrastructura de turism slab dezvoltată, neîntreținută;

 lipsa strategiilor de promovare a turismului la nivel județean/teritorial, lipsa parteneriatelor și a structurilor de sprijin;

 insuficiente resurse umane specializate și probleme manageriale;

 dezvoltarea dezechilibrată a zonelor turistice;

 competitivitatea scăzută a ofertei turistice.

În urma analizei tuturor acestor aspecte au fost propuse direcțiile de dezvoltare ce pot fi urmate în vederea dezvoltării turismului la nivel județean.

Planul cu privire la prioritățile de dezvoltare ale județului Vâlcea

Planul cu privire la prioritățile de dezvoltare ale județului Vâlcea are ca fundamentare Strategia de dezvoltare regională 2007-2013, Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Vâlcea 2009-2013, Strategia de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea 2007-2013, Planul de dezvoltare regională și a fost elaborat în urma consultăriilor între autoritățile administrației publice locale și conducătorii serviciilor publice deconcentrate.

Dezvoltarea turistică a județului Vâlcea este dezbătută pe parcursul unui întreg capitol inclus în documentul studiat, respectiv sunt puse în evidență atracțiile turistice existente pe întreg teritoriul județului, pornind de la stațiunile montane, stațiunile balneoclimaterice, rezervațiile naturale, resursele turistice antropice și încheindu-se cu potențialul de dezvoltare încă neexploatat al turismului rural și agroturismului.

În prezent, în cadrul regiunii Sud-Vest Oltenia, județul Vâlcea este județul cu gradul cel mai ridicat de dezvoltare turistică, însă potențialul acestuia este nelimitat având în vedere resursele sale naturale și multitudinea de atracții turistice existente pe teritoriul său.

Strategia de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea 2007-2013

Prezentarea turismului vâlcean realizată de către Consiliul Județean Vâlcean prin Strategia de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea 2007-2013 vine în încercarea de a sprijini dezvoltarea durabilă a sectorului turistic ce contribuie la progresul întregii economii județene.

În cadrul strategiei sunt descrise atât resursele naturale (resursele hidrotermale, rezevațiile naturale) de care dispune județul Vâlcea, cât și resursele turistice antropice (monumente arheologice; situri arheologice; monumente, ansambluri și rezervații de arhitectură; monumente și ansambluri memoriale; așezări și vestigii istorice și culturale de mare preț).

Atuurile de dezvoltare ale turismului în județul Vâlcea sunt următoarele:

 este un sector economic cu perspective de dezvoltare pe termen lung, resursele turistice fiind practic inepuizabile;

 acționează ca un element dinamizant al întregului sistem economic, generând o cerere specifică de bunuri și servicii la nivelul celorlalte sectoare ale economiei;

 reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice restructurate;

 valorificarea optimă a resurselor, promovarea și marketingul eficiente ale produselor turistice pe piața externă, poate constitui o sursă semnificativă de sporire a încasărilor valutare la nivelul județului;

 dezvoltarea durabilă a turismului contribuie la creșterea economică și socială și la atenuarea dezechilibrelor de dezvoltare, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației în special în zonele rurale;

 constituie un mijloc de protejare, conservare și valorificare a potențialului cultural, istoric, folcloric și arhitectural al județului;

 poate avea și valențe ecologice prin exploatarea durabilă a valorilor fundamentale ale existenței umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme, etc.);

 poate fi un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire și civilizație a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației.

Considerând gama largă de informații prezentate și analizate la nivelul strategiei antemenționate precum și relevanța evidentă a acestora pentru obiectivului studiului elaborat, se poate afirma că Strategia de Dezvoltare a Turismului in Judetul Valcea 2007-2013 este un document bibliografic valoros pentru propunerea unor soluții viabile de dezvoltare turistică a regiunii Sud-Vest Oltenia.

1.2.3. Valorificarea potențialului turistic al județului Gorj

Documentul prezintă o imagine clară a obiectivelor strategice pentru dezvoltare și a căilor de operaționalizare a acestora, pe care Consiliul Județean Gorj, în parteneriat cu toți actorii locali, instituții publice, autorități locale, mediul privat și le-a asumat până în 2020.

Procesul strategic a presupus analiza a patru domenii importante pentru dezvoltarea județului, concretizată în realizarea a patru studii de cercetare: Studiul privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric; Studiul privind managementul resurselor umane la nivelul autorităților administrației publice locale; Studiul privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice; Studiul privind dezvoltarea infrastructurii de drumuri și poduri din județul Gorj. Punctul de plecare în elaborarea acestor documente a fost Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Gorj 2007-2013, care a fost revizuită, în conformitate cu contextul socio-economic actual.

Strategia de dezvoltare durabilă a județului Gorj 2011 – 2020 a documentat toate direcțiile ce pot fi parcurse pentru progresul economic și social al zonei. Una dintre aceste direcții este dezvoltarea turismului.

Turismul este unul dintre cele mai importante motoare pentru creștere economică și poate contribui la dezvoltarea durabilă a județului Gorj din punct de vedere economic, social și al protecției mediului. La nivelul strategiei sunt descrise tipurile de turism existente în zonă, în baza analizei efectuate fiind definit cel de-al treilea obiectiv strategic al dezvoltării județului ca fiind ”Valorificarea potențialului turistic”. Astfel, pentru Obiectivul strategic nr. 3 ”Valorificarea potențialului tursitic” sunt definite următoarele domenii prioritare și direcții de intervenție:

– Domeniul prioritar 3.1 – Susținerea unei dezvoltării coerente a sectorului turistic;

– Domeniul prioritar 3.2 – Promovarea turistică a județului Gorj la nivel regional, național și internațional;

– Domeniul prioritar 3.3 – Crearea unor produse turistice integrate.

Direcțiile de dezvoltare a turismului identificate în cadrul acestei strategii reprezintă un pilon important al dezvoltării unui sector turistic durabil și sustenabil nu numai la nivelul județului Gorj ci și la nivelul întregii regiuni Sud-Vest Oltenia.

Studiul pentru valorificarea potențialului turistic al județului Gorj

Județul Gorj dispune de un potențial turistic diversificat, reprezentat printr-un cadru natural pitoresc, prin monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, unele dintre ele de interes internațional, precum și de un valoros patrimoniu folcloric și etnografic.

Studiul antemenționat propune analiza dezvoltării turistice actuale a județului Gorj precum și posibilitățile de progres în acest domeniu.

Având în vedere specificul documentului studiat, informațiile expuse la nivelul acestuia sunt extrem de relevante, considerând analiza minuțioasă efectuată asupra potențialului de dezvoltare turistică la nivelul județului Gorj.

Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric – județul Gorj

Studiul privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric urmărește identificarea modalităților de intervenție specializată, în vederea stopării procesului distrugerii ireversibile a elementelor de patrimoniu la nivel de județ. Rezultatele acestor intervenții vor permite demararea unor lucrări de conservare și restaurare, acțiuni care vor duce la o creștere a potențialului turistic și economic al județului, de pe urma căruia vor putea beneficia toți locuitorii acestuia, contribuind totodată la crearea unui mediu favorabil pentru atragerea de noi investiții în județul Gorj.

1.2.4. Valorificarea potențialului turistic al județului Dolj

În cadrul Strategiei Consiliului Județean Dolj de dezvoltare economico-sociala pentru perioada 2007-2013, analiza sectorului turistic al județului Dolj este tratată la nivelul mai multor capitole. Astfel, secțiunea I.2.8 ”Turismul”, se axează pe prezentarea activităților turistice din zonă și pe formele de turism existente (turism de afaceri, turism cultural, turism rural, turism balneo-climateric).

De asemenea este realizată și o analiză SWOT cuprinzătoare a situației curente a turismului practicat la nivelul județului Dolj.

Având în vedere caracterul definitoriu al dezvoltării turistice a județului asupra situației sale economice, autoritățile au conștientizat importanța acordării unei atenții sporite valorificării potențialului turistic existent, definind în acest sens următoarele direcții și măsuri de intervenție:

 Crearea/modernizarea de structuri adiacente turismului;

 Reabilitarea și valorificarea patrimoniului turistic de importanță județeană și regională (inclusiv turismul balnear, turismul cultural);

 Dezvoltarea infrastructurii turistice de importanță județeană;

 Promovarea identității locale și județene;

 Dezvoltarea turismului rural și agroturismului;

 Înființarea unor centre de promovare a turismului;

 Amenajarea de porturi turistice și pontoane;

 Amenajarea de structuri de pescuit și vânătoare;

 Dezvoltarea turismului de divertisment (Aqua Park, Spa Center, Sală Bowling, Bazin Olimpic, Carting, ATV-uri, Paint-ball, Baze sportive)

 Dezvoltarea turismului educațional (Tabăra Marin Sorescu, Tabăra Micii Inventatori “Henri Coanda”, Tabăra de creație)

 Asigurarea unui nivel maxim de expunere pentru Județul Dolj și pentru avantajele sale turistice.

 Includerea în circuitul turistic a unor noi resurse: sate turistice pentru valorificarea valențelor etnofolclorice și a sărbătorilor populare și puncte turistice pentru turismul de week-end, pescuitul sportiv și vânătoare sau turismul de tranzit.

În cadrul strategiei a fost întocmită o listă de proiecte în domeniul turismului, trasându-se astfel în mod clar liniile de acțiune ce pot fi urmate pentru asigurarea dezvoltării turistice a județului Dolj.

1.2.5. Valorificarea potențialului turistic a județului Olt

Strategia cuprinde obiectivele generale și specifice care vizează dezvoltarea teritoriului pe termen lung. Acestea asigură dezvoltarea teritoriului județean asigurând coerența strategiilor sectoriale și teritoriale de nivel inferior, prin însușirea și coroborarea acestora. Strategia are caracter sintetic și democratic în vederea utilizării cât mai eficiente a potențialului teritoriului județean și a inițiativelor locale.

Strategia de amenajare a teritoriului județean cuprinde un set de obiective strategice generale care vizează dezvoltarea județului în plan teritorial pe termen lung, respectiv anul 2025.

Încadrându-se în categoria activităților din sectorul terțiar, turismul este analizat din punct de vedere al obiectivului general stabilit (Dezvoltarea turismului de tranzit și sejur care să valorifice integral resursele naturale și culturale existente) și al direcțiilor de dezvoltare propuse (Mărirea duratei sejururilor în turismul de tranzit și recreere prin creșterea numărului de atracții sportive, recreative și culturale și Dezvoltarea și punerea în valoare a resurselor turistice pentru determinarea deplasării turiștilor și îndrumarea acestora la fața locului).

CAPITOLUL II

ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC ȘI IDENTIFICAREA REGIONALĂ ÎN SUD-VESTUL OLTENIEI

2.1. Analiza potențialului turistic al regiunii Sud-Vest Oltenia

Relieful și resursele naturale constituie premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventură montană", oferindu-i Olteniei un bogat potențial turistic (alpinism, speologie).

2.1.1. Potențialul turistic al reliefului

Complexitatea potențialului turistic ca și gradul de atractivitate, sunt în strânsă legătură cu treapta de relief și cresc progresiv de la câmpie către munte, regiunea Sud-Vest Oltenia fiind un exemplu al diversității morfologice.

Potențialul turistic natural al regiunii cuprinde totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural al regiunii, prin componentele sale: relief, condiții climatice, ape și elemente de vegetație și faună, inclusiv metamorfozele suferite de acestea, ca urmare a intervenției umane.

Relieful – componentă esențială a peisajului geografic, prezintă o impresionantă armonie în îmbinarea trăsăturilor de ansamblu și regionale din cuprinsul regiunii Sud-Vest Oltenia.

Râul Jiu Râul Olt

2.1.2. Potențialul turistic al climei

Resursele climatice și bioclimatice au o tot mai mare importanță în dezvoltarea turismului pe teritoriul României și nu numai. Cunoașterea acestor tipuri de resurse determină valorificarea lor în promovarea turismului de agrement, de recreere sau de odihnă. Climatul regiunii este temperat contiental moderat cu excepția județului Mehedinți, care are o climă temperat-continentală moderată în care se simt influențe submediteraneene. Iarna, în special apar mase de aer umede și calde de origine mediteraneeană și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând. În acest anotimp sunt prezente cantități mai mari de precipitații lichide: lapoviță, cu ninsori și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense.

Temperatura medie anuală variază de la 11,2°C în punctul extrem sudic (orașul Corabia) la 9,8°C în partea de nord a regiunii. Temperatur prezintă și scăderi, sub 0 grade, mai ales în arealul montan al regiunii. Fenomene de risc climatic sunt viscolele dinspre est, vest si nord- vest. Manifestarea cu intensitate a fenomenelor meteo-climatice determină pagube pentru unele sectoare economice, punând uneori în pericol bunurile și viața oamenilor. România este afectată pe tot parcursul anului de astfel de manifestări ale fenomenelor meteo-climatice de risc (extreme). Fenomenele meteo-climatice de risc sunt cu atât mai periculoase, cu cât contrastul termo-baric este mai mare și cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic.

Precipitațiile ce cad anual variază de la 1200 mm în zona montană până la 500-600 mm în sudul regiunii, unde în lunca Dunării se înregistreaza sub 400 mm. Fenomenele de risc climatic existente în regiune, precum secetele, afectează nu numai turismul ci și întreaga activitate social-economică.

Stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă, în zona montană înaltă la peste 1500 – 1600 m durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge în zonele adăpostite 7-8 m. În zona munților mijlocii durata acesta se menține timp de 140-150 zile, acest termen ajungând până în zona de podiș la 60-80 zile/an. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă. În anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie.

Direcția vânturilor este orientată de-a lungul Văii Jiului și a Oltului (nord-sud). Vânturile dominante, pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face simțită prezența maselor de aer din sud și sud-est de origine tropicală. Existența foehnului pe versanții sudici ai munților produce în condițiile unor temperaturi de 0 grade C, declanșarea avalanșelor. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant.

Evenimentele climatice, în special cele catalogate ca fiind extreme, au ridicat numeroase întrebări și au atras atenția în ultima perioadă, deoarece este o certitudine faptul că societatea, în general, și țările în curs de dezvoltare, în particular, se confruntă cu o vulnerabilitate crescută impusă de schimbarea climei, efectele acestora având un impact în derularea actului turistic. (Esterling et al. 1997, 2000; Kunkel et al. 1999, Mazilu, 2008,2009).

Nu există niciun dubiu asupra faptului că schimbările climatice globale au indus schimbări semnificative în multe privințe (alimentarea cu apă, producția agricolă, dezvoltarea așezărilor umane, incidența diverselor maladii), mai ales în ceea ce privește evenimentele climatice extreme, toate la rândul lor cu repercusiuni asupra turismului.

Pe o perioadă eșantion 2007-2012, sectorul turistic din România a fost afectat de valuri de caniculă în sezonul de vară al fiecărui an, de scăderea cantității și reducerea persistenței zăpezii în sezonul de iarnă și de evenimente meteorologice extreme (inundații, furtuni intense etc.) care au afectat infrastructura turistică, precum și motivația turiștilor de a călători. Specialiștii sunt de acord că cele mai afectate obiective turistice sunt stațiunile de coastă și cele montane, specializate în sporturi de iarnă.

Cercetătorii în turism consideră că unele regiuni din România vor înregistra pierderi ca rezultat al schimbărilor climatice, în vreme ce altele vor înregistra câștiguri.

Printre pierderi menționăm efectele secetei din ultima perioadă a lunii iulie 2012, (luna iulie 2012 fiind considerată cea mai secetoasă lună din ultimii 60 de ani), fenomen care a făcut ca nivelul Dunării pe teritoriul României să scadă schiar și sub 2 metri, iar vasele de croazieră cu turiști străini nu mai poată circula până în Deltă. Turoperatorii au estimat că România ar putea pierde astfel peste 3 milioane de euro, în condițiile în care autoritățile nu draghează fluviul. Printr-un efort comun, România și Bulgaria pot asigura o navigare neîntreruptă pe Dunăre, atrăgând astfel turiștii și aducând beneficii majore zonei. De menționat și un paradox al efectelor schimbărilor climatice transformat în câștig: canicula din luna iulie 2012 a oferit unor stațiuni balneoclimaterice din regiunea de Sud-Vest Oltenia cele mai mare rate de creștere.

Stațiunile din regiunile montane sunt amplasate de regulă tot în culoare depresionare sau în depresiuni, unde chiar dacă se produc frecvente inversiuni termice, apare climatul de adăpost oferit de munții înconjurători (frecvență mai mare a calmului atmosferic). Stațiunile turistice aflate la altitudini mai mari au urmărit menținerea unui număr mai mare de zile a stratului de zăpadă, favorabil sporturilor de iarnă (de exemplu, Straja – 1380 m, Rânca 1600m). Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă este mai mare. De asemenea, în astfel de stațiuni turistice aerul este puternic ionizat și ozonat.

O amenințare suplimentară legată de schimbările climatice o constituie impactul asupra transporturilor și infrastructurii, care se reflectă și asupra sectorului turistic. Drumurile avariate pot face anumite destinații turistice mai puțin accesibile sau complet inaccesibile.

Valurile de căldură, vremea excesiv de ploioasă și/sau rece, pot face zonele turistice din România mai puțin atrăgătoare pentru vizitatori. Aceste evenimente extreme pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sănătății turiștilor, indiferent de destinația lor.

Este recomandat ca stațiunile să-și diversifice produsele turistice, pentru a fi mai puțin vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Turiștii trebuie, de asemenea, să fie mai bine educați cu privire la efectele schimbărilor climatice, astfel încât să-și poată adapta în consecință comportamentul de consum turistic.

În ansamblu, principalele efecte ale schimbărilor climatice (temperaturile în creștere, reducerea stratului de zăpadă, frecvența și intensitatea sporită a evenimentelor extreme, creșterea nivelului mării și a temperaturii mării, reducerea biodiversității, incendii mai mari și mai dese ale pădurilor etc.) vor avea următoarele efecte negative asupra sectorului turistic din România:

♦♦♦ activitățile turistice vor avea o sezonalitate diferită;

♦♦♦ turiștii se vor confrunta cu un disconfort termic; de exemplu, indicele de confort termic a depășit pragul critic de 80 în mai multe zone din țară . Sudul României a fost cel mai afectat de acest aspect – vezi Fig. 8.

Climatul devine extrem de important acolo unde există fenomene de categoria riscurilor și hazardelor naturale (uragane, inundații) a căror periodicitate nu poate fi prevăzută cu exactitate, de aici și impactul negativ al acestora în sfera turismului.

2.1.3. Potențialul turistic al apelor

Regiunea Sud-Vest Oltenia este străbătută de numeroase cursuri de apă, cele mai importante fiind Oltul și Jiul, ce curg de la nord la sud, și fluviul Dunărea, de la vest la est. Printre principalele lacuri naturale se numără Bistreț (județul Dolj) – al doilea ca dimensiune din țară, cu o suprafață de 1867 hectare, Zăton (județul Mehedinți) și Câlcescu (județul Vâlcea).

La nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia există și lacuri artificiale, printre care: Ostrovu Mare (40 000 ha) – primul ca mărime la nivel național, Porțile de Fier (10 000 ha) – al doilea ca mărime la nivel național, localizat în județul Mehedinți și Lacul Vidra de pe râul Lotru în județul Vâlcea (situat la 1289 m altitudine, cu o suprafață de 1035 ha, adâncime maximă de 109 m și lungime de 9 km), a cărui apă este folosită pentru hidrocentrala Lotru-Ciunget. Apele acestor lacuri sunt utilizate pentru obținerea de energie. Alte exemple de lacuri artificiale sunt lacurile din Călimănești, Băbeni, Dăești și Brădișor (lac antropic, cu o suprafață de 230 ha).

În zona carstică a Podișului Mehedinți s-au format în decursul timpului lacuri carstice temporare precum Zăton, Ponoare și Gornovița. Lacuri sărate se regăsesc la Ocnița și Ocnele Mari.

Izvoarele minerale sulfuroase, oligominerale, clorurate și iodate se găsesc la Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești, Râmnicu Vâlcea, Mateești, Ocnele Mari, Ocnița, Oțeșani, Pietrarii de Sus și la Gorunești. De asemenea apele lacurilor sărate de la Ocnele Mari și Ocnița sunt benefice pentru sănătatea turiștilor.

O mențiune aparte este pentru teritoriul județului Gorj care este bogat în ape subterane cum ar fi apele de carst provenite din bara calcaroasă montană unde s-a făcut și captarea celor două izvoare la Runcu și Izvarna cu un debit de peste 100 litri/secundă fiecare. Ape freatice la adâncimi mici de circa 2-3 m se află în depresiunile subcarpatice și în luncile râurilor din zona de podiș folosită de locuitori prin captări în puțuri. Apele minerale apar la Săcelu în izvoare, folosite pentru băi.

În subsolul județului Mehedinți au fost identificate importante resurse de ape subterane localizate după forma de relief:

în zona de munte și podiș resursele de apă se găsesc înmagazinate în depozitele de alterare de la suprafața rocilor stâncoase, în rețeaua de fisuri și crăpături, apărând la zi sub formă de zone umede sau izvoare, la baza versanților. Prin captarea izvoarelor cât și a zonelor umede, prin drenuri, se pot constitui surse importante de apă potabilă pentru alimentarea cu apă în sistem centralizat a localităților din zonă;

în zona de deal și de câmpie înaltă, apele subterane sunt cantonate în straturi acvifere situate la adâncimi de 20-80 m care se descarcă limitat la baza versanților și văilor unde eroziunea a interceptat aceste straturi. Orizonturile acvifere pot fi interceptate și prin foraje executate în zona de platou. Atât prin foraje cât și prin captarea izvoarelor, localitățile din această zonă pot fi alimentate cu apă potabilă în sistem centralizat;

în zona de câmpie din sudul județului apele sunt cantonate în strate de nisipuri și pietrișuri la adâncimi diferite, funcție de altitudine: Lunca Dunării 0-2 m, terasa I 2-8 m, terasa a II-a 8-12 m, trasa a III-a 12-20 m, terasa a IV-a mai mică de 20 m. Tot în zona de câmpie, la limita dintre două terase, apar izvoare de terasă cu debite mari care pot fi captate pentru alimentarea cu apă a localităților (sat Gruia, Gârla Mare, Obârșia de Câmp și altele).

În baza forajelor hidrogeologice de cercetare și exploatare executate de societăți specializate, în județul Mehedinți au fost identificate și conturate bazine hidrogeologice cu importante rezerve exploatabile de apă potabilă subterană: bazin Strehaia, Poiana Gruii, Jiana Mare-Vânju Mare, iar cu apă minerală și termală, bazin Schela Cladovei-Gura Văii, Bala-Crainici.

La nivelul regiunii există izvoare sau iviri cu ape minerale necercetate, identificate în localitățile: Colibași, Lupșa, Baia de Aramă, Balta, Vârciorova.

Lunca și terasele Dunării reprezintă corpul de ape subterane cel mai important din punctul de vedere al răspândirii depozitelor freatice și al resurselor de ape. Lățimea pe care se dezvoltă acest corp de ape subterane este în medie de 30 km.

Calitatea apelor freatice se determină pe baza reziduului fix si a durității totale. Majoritatea apelor freatice din terasele și luncile Dunării și afluenților prezintă reziduu fix cuprins între 250 – 800 mg/l. Pe direcția afluxului subteran apele se îmbogățesc în săruri și reziduul fix crește. Se remarcă totodată că în zonele cu regim hidrodinamic mai lent (cu pante mici de curgere), la care se mai adaugă și factorul evaporație din strat, când nivelul hidrostatic este aproape de suprafață (sub 3 m), apele sunt mai mineralizate. După datele obținute din rețeaua națională de foraje, se poate spune că în terasele și luncile Dunării și afluenților, apele freatice sunt în general potabile cu excepția fierului, la Dârvari N, Maglavit S, Maglavit F3, Urzicuța F1 și a azotaților semnalați la Moțățăi Gara F1, Maglavit F2, Ciupercenii Vechi F5, Covei F1, Cioroiu Nou F1.

Apele cele mai des întâlnite sunt de tip bicarbonato-calcice și bicarbonato-sodice. Sporadic se mai întâlnesc și ape bicarbonato-magneziene. Monitorizarea apelor freatice din acest corp de ape subterane de catre Direcția Apelor Jiu se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice, care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor si luncilor Dunării și afluenților. În aceste foraje, în general, compușii azotului au valori sub concentrația maxim admisă (CMA) conform Legii apei potabile nr. 458/2002. În schimb, în fântânile din localitățile din perimetrul acestui corp de ape, valorile nitraților sunt frecvent peste limitele CMA, demonstrând influența unei surse de poluare diferită.

2.1.4. Potențialul turistic biogeografic

Vegetația regiunii este reprezentată de păduri de foioase (stejar, fag, ulm, carpen, frasin, paltin, tei etc.) ce urcă până la 1000-1400 m și păduri de conifere (brad, molid, pin, zadă etc.) până la 1800 m, dar și de stepă. Din punctul de vedere al vegetației naturale, cea mai mare parte a regiunii se încadrează în zona de cîmpie (și Lunca Dunării) și pădure, zonă care la rândul ei se etajează pe specii dominante: subzona pădurilor de Quercineae, subzona fagului și subzona pădurii de conifere. Pe formele cele mai înalte, la peste 1800 m altitudine, întâlnim zona pădurilor alpine.

In corelație cu unitățile de relief s-a realizat și etajarea vegetației. În partea sudică a regiunii apare zona de silvostepă, pădurile fiind alcătuite din stejar brumăriu și stejar pufos dar și alte foioase ca ulmul, carpenul, jugastrul, arțarul tătăresc, teiul argintiu, stejarul pedunculat și frasinul. Pe alocuri apar și arborete ca păducel, măceș, sânger, lemn câinesc și porumbar.

În poienile acestor păduri se dezvoltă pajiștile compuse din păiușuri, sadină, rogoz, sânziene galbene, etc.

Zona stejarilor submezofili și termofili se întinde la nord de silvostepă și conține cerul, gârnița, stejarul brumăriu, teiul, mojdreanul, jugastrul și arțarul tătăresc,etc. În apropierea văii Dunării se dezvoltă șleauri formate din gorun balcanic, cer, stejar pedunculat, tei, ulm și frasin.

Din punct de vedere al vegetației naturale ierboase, predomină speciile mezofite acidofile. Un loc aparte îl ocupă prezența pe pantele calcaroase adăpostite, însorite a castanului comestibil asociat uneori cu alunul turcesc, cu specii mezotermofile, xerotermofile (corn, mojdrean, lemn câinos, dârmox, păducel, scumpie, liliac sălbatic etc).

Fondul forestier, dezvoltat în special la nivelul județelor Gorj și Vâlcea (peste 40% din suprafața acestor județe este acoperită de păduri), creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active.

Fauna regiunii este interesantă din punct de vedere cinegetic, fiind bogată și variată, aici întâlnindu-se cerbi, căprioare, vulpi, urși, mistreți, râși, capra neagră, cocoșul de munte etc. În zona mehedințeană întâlnim, datorită influențelor climatic sudmediteraneene, elemente de vegetație submediteraneană: migdal, smochin, laleaua de cazane, magnolia, etc., precum și faună submediteraneană: scorpionul, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, etc.

Dintre păsări sunt prezente ierunca, sturzul de vâsc, gaița, cojoaica de pădure, șorecarul, acvila țipătoare mică, fazanul, gâscă, rața, potârnichea. Sunt și păsări cântătoare (privighetoarea, mierla) dar și migratoare.

În pâlcurile de păduri trăiesc păsări ce cuibăresc în coroanele arborilor precum fâsa, grauri etc. Dintre răpitoare amintim șoimul rândunelelor, vânturelul de seară.

Oltenia cuprinde și 201.302 ha de zone protejate (14% din suprafața totală de zonă protejată a României) și anume parcuri naționale și naturale, rezervații științifice, naturale și monumente ale naturii.

2.1.5. Potențialul antropic

Resursele tehnico-economice ale regiunii sunt dispuse astfel:

în județul Mehedinți sunt reprezentate de Hidrocentrala Porțile de Fier I, II;

în Gorj sunt reprezentate de Defileul Jiului, șoseaua și calea ferată ce trec peste sectoare de vale adâncă, trecând prin mai multe sectoare cu viaducte și tunele constituie ele însele o atracție turistică;

județul Olt se remarcă râul Olt, pe care s-au amenajat hidrocentrale la Strejești (1978 – 38 MW), Slatina și Arcești (1980 – 114 MW). Amenajarea râului Olt a avut ca obiective: obținerea de energie electrică, crearea de volum de apă pentru irigații, protejarea terenurilor, localităților și obiectivelor ecumenice și sociale împotriva viiturilor etc.

Pe Olt și Lotru amintim amenajările hidroenergetice de la Ciunget, Mălaia, Brădișor, Câineni, Robești, Cornetu, Gura Lotrului, Turnu, Dăești, Govora, Băbeni, Ionești, Drăgășani.

Lacuri de acumulare existente în regiune sunt: Vidra (pe Lotru), Galbenu și Petrimanu (pe Lotaria), Gâlcescu, Brădișor, Malaia, Gura Lotrului, Turnu, Călimănești, Govora, Vlădești, Ionești. Aceste baraje și lacuri produc energie electrică, pește, regularizează cursurile râurilor ți reprezintă cadrul propice pentru practicareapescuitului si sporturilor nautice.

Din punct de vedere al numărului de mănăstiri și lăcașe de cult, regiunea se află pe locul 2 în România, după Moldova. În Figura nr. 9 și Figura nr. 10 sunt reliefate dispunerea geografică a lăcașelor de cult la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia.

Fig. nr. 9 – Distribuția geografică a lăcașelor de cult la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia

Evaluarea atractivității potențialului turistic

Auditul atractivității în regiunea Sud-Vest Oltenia a fost realizat pe baza formulei indicelui de atractivitate turistică a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism (INCDT), avându-se în vedere patru arii de analiză și anume potențialul turistic natural, potențialul turistic antropic, baza tehnico-materială turistică și infrastructura generală. Scorarea s-a efectuat cu acordarea de valori de la 0 la 3 în funcție de calitatea, originalitatea, competitivitatea fiecărui element vizat în analiză. Asfel valorile indică o atractivitate turistică relativ scăzută la nivelul regiunii, cele mai mari valori ale indicelui înregistrându-le județele Mehedinți – 0.72, Gorj – 0.69 și Vâlcea – 0.65. Pe ultimele locuri în clasament se situează județul Dolj – 0.42 și Olt – 0.28. Media acestui indice pe regiune este de 0.55, dar cu potențial de creștere, o dată ce va fi valorificată oferta turistică potențială și se va dezvolta infrastructura atât specific turistică cât și cea generală. În tabelul nr. 7 este prezentat calculul detaliat al Indicelui de atractivitate turistică pentru regiunea Sud-Vest Oltenia.

Principalele destinații turistice și puncte de interes turistice existente la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia sunt evidențiate în cadrul Figurii nr. 10.

Sursa: www.incdt.ro

2.2. Identificarea formelor de turism existente pe județe, incluzând itinerariile specifice fiecărei zone

2.2.1. Județul Vâlcea

Sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de exploatare, chiar dacă județul Vâlcea este pe locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone rurale.

o Turismul balnear

Județul Vâlcea dispune de nu mai puțin de 3 din cele 9 stațiuni balneare din țară, recunoscute pe plan național dar și internațional pentru potențialul și valoarea curativă.

În majoritatea stațiunilor balneare există infrastructură, însă, indiferent dacă aparține sectorului de stat sau a celui privat, aceasta este în cea mai mare parte în stare precară. Majoritatea spațiilor de cazare sunt de două stele sau mai puțin. Există o discrepanță între nivelul cantitativ al ofertei de servicii de cazare (relativ ridicat) și nivelul calitativ al acesteia (relativ redus).

Furnizorii de servicii de turism admit că sistemul subvenționat de bilete asigură o cotă semnificativă din numărul de turiști cazați. Tratamentele oferite prin practici tradiționale se efectuează de cele mai multe ori cu echipament vechi, care nu se află la înălțimea exigențelor clienților ce le solicită.

Există însă și furnizori privați de servicii de turism particulare în stațiuni balneare care își modernizează și extind oferta de facilități și produse pentru a satisface așteptările pieței.

În județul Vâlcea tendințele descrescătoare sunt atenuate de așa numitul "turism social", care reprezintă fluxul de turiști ce vizitează regiunea mulțumită subvențiilor sociale de la bugetul de stat. De fapt, cazarea în stațiunile balneo-climaterice este subvenționată pentru persoane care sufera de anumite boli și pentru persoane în vârstă. Acest segment de turism este prin definiție caracterizat de cheltuieli reduse.

o Turismul montan, rural și agroturismul

În afară de relieful muntos și deluros dezvoltat pe aproximativ 66% din suprafața regiunii, există o serie de alte premise care să permită practicarea cu succes a turismului montan:

existența parcurilor naționale Cozia și Buila-Vânturarița – cu o suprafață de 17.100 ha, respectiv 4.186 ha;

existența rezervațiilor;

existența peșterilor;

prezența animalelor rare.

Practicarea turismului rural presupune recreerea în decor rural sau mediu rural, în scopul participării la /experimentării unor activități, evenimente sau puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane. Acesta include rezervațiile naturale, zonele rurale deschise, satele și zonele agricole. Turismul rural cuprinde de asemenea ecoturismul și agroturismul.

Turismul rural devine din ce în ce mai atractiv, pe măsură ce turiștii devin mai mobili și caută o schimbare față de viața în mediul urban. Măsura în care ei pătrund în viața din mediul rural diferă de la un vizitator la altul. Unii vizitatori doresc să fie simpli spectatori. Alții vor să se implice în mod direct în proiecte de protecție și conservare a mediului sau în activități agricole. În atragerea potențialilor turiști există provocări de dezvoltare și provocări de promovare.

În ultimii ani a existat o creștere semnificativă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ a unităților de cazare rurale datorită investitorilor individuali și finanțării din fonduri europene.

Este necesară dezvoltarea mai multor produse/programe turistice care să nu se axeze pe cazarea turiștilor, în scopul îmbunătățirii gamei de atracții și activități oferite vizitatorilor. În special, există oportunități pentru extinderea durabilă a activităților vizitatorilor în zonele protejate. Acestea pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra furnizorilor din comunitățile locale din interiorul sau împrejurimile zonelor protejate.

Se recunoaște nevoia unei promovări a evenimentelor rurale tradiționale pentru a asigura facilitarea planificării sejurului turistic și întocmirii de planuri de dezvoltare durabilă a a rezervațiilor naturale.

o Turismul cultural și monahal

Potențialul cultural este evident în context național și regional:

cultură populară puternică, numeroase evenimente și festivaluri tradiționale organizate;

prezența pe teritoriul județului a 790 de monumente istorice și ansambluri de arhitectură, dintre care – 1 monument UNESCO național – Mânăstirea Hurezi;

prezența monumentelor și statuilor de cult și laice: Casa Memorială "Anton Pann", Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea, Muzeul de Artă "Casa Șimian", Muzeul Satului Vâlcean, Complexul Muzeal Măldărești;

prezența instituțiilor de spectacol (Teatru, Filarmonică, Orchestre populare, Ansambluri artistice);

existența a numeroase mănăstiri și schituri;

existența siturilor arheologice.

Formele de cultură din Vâlcea reprezintă o motivație semnificativă pentru numeroși vizitatori. Monumentele arhitecturale și religioase, din care multe reprezintă vestigii culturale, reprezintă puncte de atracție majore. Numărul mare de mănăstiri, biserici și alte clădiri de cult reprezintă obiectivul a numeroase călătorii de grup sau individuale. Artele vizuale, fie că se află în muzee sau în galerii, necesită sprijin pentru o prezentare adecvată.

Evenimentele culturale și folclorice prezintă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea turismului, fapt ce poate reprezenta un avantaj pentru asigurarea unei funcționări durabile și păstrarea acestora pentru generațiile viitoare. Sunt organizate numeroase festivaluri și evenimente tradiționale anuale care nu atrag interesul scontat al vizitatorilor. Există deficiențe în asigurarea promovării la timp a numeroase evenimente pentru a permite organizarea și promovarea de circuite. Este necesară o colectare și transmitere mai bună a informaților legate de astfel de evenimente. De asemenea, este necesară crearea de puncte centralizate și computerizate de vânzare a biletelor pentru spectacole, de preferință cu opțiune de rezervare prin internet.

o Turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit)

Vâlcea oferă vizitatorilor săi o gamă largă de oportunități ce asigură dezvoltarea turismului activ. Multe din atracțiile acestui tip de turism sunt reglementate, administrate și promovate de asociații împreună cu autoritățile respective sau de mediul de afaceri.Există un sistem bine dezvoltat de marcare a traseelor, în special în zonele montane, și de autorizare a acestora ca fiind de actualitate și sigure pentru excursioniști.

Județul Vâlcea se bucură de o mare atracție în rândul sporturilor de iarnă prin partea de nord, unde predomină un relief muntos și există o infrastructură care poate susține derularea acestor sporturi.

Totodată, ținând cont de fauna mai ales din zona montană, turismul de vânătoare reprezintă o formă de turism care trebuie avută în vedere.

o Turismul de eveniment

Este ocazionat de manifestări culturale precum: Festivalul de folclor „Cântecele Oltului", Târgul Ceramicii Populare „Cocoșul de Hurez", Târgul Meșterilor Populari, Festivalul viei și vinului, Toamna merelor – sărbătoarea pomicultorilor etc.

Itinerarii specifice

Râmnicu Vâlcea – Călimănești – Cozia – Defileul Oltului – Brezoi – Voineasa – Vidra – Barajul Vidra – Obârșia Lotrului.

Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari – Băile Govora – Horezu.

Râmnicu Vâlcea – Băbeni – Mănăstirea dintr-un Lemn – Mănăstirea Surpatele – Mănăstirea Govora.

Râmnicu Vâlcea – Schitul Iezer – Călimănești-Căciulata – Parcul național Cozia.

Râmnicu Vâlcea – Bunești – Pietrari – Mănăstirea Hurez – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Arnota.

2.2.2. Județul Dolj

Județul Dolj are de promovat un potențial turistic de o mare diversitate, care oferă posibilitatea practicării unei largi game de forme de turism. Au fost identificate peste 10 forme de turism existente la nivelul județului Dolj printre care menționăm: turismul istoric, turismul ecumenic, turismul rural, agroturismul, turismul de tranzit, turismul sportiv (vânătoare și pescuit), turismul balnear, turismul de crozieră și de agrement, turismul de odihnă și de recreere, ecoturismul, etc.

o Turismul de afaceri

Județul Dolj oferă numeroase oportunități de afaceri pentru investitorii străini precum:

Investiția efectuată pentru construcția Parcului Industrial Craiova, realizat pe platforma Avioane Craiova, pe un teren extravilan totalizând 10,4 ha. Această investiție majoră are ca prim impact atragerea investitorilor străini și autohtoni, formarea de capital la nivelul sectorului privat precum și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.

Existența unor resurse variate la nivelul regiunii: materii prime, textile, pielărie, etc.

Dezvoltarea unor domenii specializate: electrotehnic, auto, industria lemnului, confecții, industrie alimentară, etc.

Existența manifestărilor cu caracter economic, organizate anual, care posedă o notorietate națională și internațională: Electroutil, Agrotex, Agraliment.

Accesul facil asigurat de existența aeroportului intrenațional din Craiova, a unei stații CFR în Craiova, a portului la Dunăre în municipiul Calafat, a unei rețele de drumuri comunale, județene și naționale.

o Turismul de tranzit

Acesta este favorizat de perspectiva construirii Coridorului de transport pan-european IV și de podul Calafat-Vidin care vor intensifica tranzitul de mărfuri și persoane în regiune.

Un oraș important la nivelul județului este Bechet, situat în sudul teritoriului, reprezentând cel de-al doilea port la Dunăre al județului, alături de Calafat. Din orașul port Bechet se poate ajunge relativ repede la Sofia, capitala Bulgariei, și de aici în Grecia, acesta fiind unul dintre traseele preferate de majoritatea transportatorilor, precum și de agențiile de turism pentru a tranzita Bulgaria și a se îndrepta către Grecia și Turcia.

o Turismul balnear

Potențialul balneoclimateric al județului este foarte important, însă pentru exploatarea lui sunt necesare investiții mari. La Ghighera și Urzicuța există izvoare minerale cu potențial curativ atestat prin studii hidrogeologice complexe.

o Turismul istoric

Turismul istoric nu este suficient promovat la nivelul județului Dolj, considerând potențialul existent al acestuia asigurat de obiective precum: Centrul istoric al Craiovei, Casa Băniei (construită în anul 1699 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu), Casa Glogoveanu (atestată istoric în anul 1783), Casa Jianu (construită la sfârșitul sec. XVIII), Fântâna Popova, Cula Poenaru (cu încăperi decorate cu fresce inspirate din fabulele lui Esop), Ruinele castrului roman de la Răcari (din sec. I-III d. Hr.), Vestigiile arheologice din Neolitic și Epoca bronzului descoperite la Coțofenii de Jos și multe altele.

o Turismul de croazieră și de agrement

O altă zonă cu potențial turistic pentru județul Dolj este lunca Dunării. Pe malul acesteia ar trebui amenajate porturi turistice și pontoane cu acostamente pentru vaporașe și alei de promenadă. O altă direcție de dezvoltare a turismului dunărean ar fi organizarea și introducerea în circuitul turistic a programului de croaziere pe Dunăre. Acestea ar include acostări în porturile doljene, Calafat, Bechet, Cetate și Rast, precum și cele bulgărești, de la Vidin și Oreahovo, pentru vizitarea unor obiective turistice, cum ar fi castelul Baba Vida, orașul Vidin, peștera Măgura și stâncile de la Belogradchik. Croazierele ar putea fi completate de circuitul dunărean internațional.

o Turismul ecumenic

Practicarea turismului ecumenic la nivelul județului Dolj este asigurată de existența numeroaselor lăcașe de cult precum: Mănăstirea Maglavit, Mănăstirea Bucovăț, Biserica domnească "Sfântul Dumitru", Mănăstirea Sadova, Mănăstirea Jitianu, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, Biserica Sfânta Treime, și multe alte biserici în peste 50 de localități de pe întreg teritoriul județului.

o Turismul rural

Zonele rurale oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe mediul nepoluat, vinuri si gastronomie de bună calitate, precum si bine-cunoscutele tradiții folclorice ale Olteniei. Deși turismul rural în județul Dolj este la începutul său, există în regiune case si pensiuni care s-au adaptat cerințelor specifice acestui tip de turism. Ținând cont de nivelul în general scăzut al infrastructurii de bază din mediul rural, acest tip de turism întîmpină unele dificultăți în ceea ce privește competitivitatea la nivel internațional. In plus, agroturismul nu-i atrage pe turiștii români, deoarece majoritatea acestora au rude ce trăiesc în zona rurală. Pe plan național s-a înființat Asociatia Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), care promovează exploatarea resurselor locale turistice, într-un mod prin care se pot proteja atât mediul cât si tradițiile locale. ANTREC are filiale în județele Vâlcea, Mehedinți, Gorj si Dolj.

Turismul rural și cel peisagistic reprezintă posibilități reale de dezvoltare turistică a județului Dolj ținând cont de existența sărbătorilor folclorice vechi de zeci de ani, obiceiurilor locale precum țesutul covorelor și olăritul, mâncarea tradițională și evenimentelor organizate în inima satului.

o Ecoturismul

Ecoturismul reprezintă una din formele turistice cu cea mai mare tendință de creștere în ultimii ani, cu precădere în ariile protejate. Prin promovarea acestei forme de turism, multe țări ale lumii ce consideră că ariile protejate sunt o parte esențială a ofertei turistice au făcut ca turismul în natură și ecoturismul să reprezinte elemente importante ale acestei industrii.

Pe teritoriul județului Dolj se regăsesc o multitudine de obiective turistice naturale precum: Rezevația ornitologică – Ciupercenii Noi, Rezervația paleontologică – Bucovăț, Rezervația de bujori sălbatici – Plenița, Parcul natural Zăval, Parcul Romanescu – Craiova, Grădina Botanică – Craiova, Parcul Sfântul Dumitru – Craiova, Grădina Unirii – Craiova, Parcul Teatrului Național – Craiova, Pădurea Ciurumela, etc.

o Turismul de vânătoare și pescuit sportiv

Poate fi practicat în pădurile de salcâm de la Ciuperceni, Maglavit, Poiana Mare, Bistreț, Apele Vii, Mârșani, Sadova sau în cele de stejar de la Verbița, Seaca de Pădure, Balota de Sus, Murgași, Bucovăț, Braniște etc. Fondul de vânătoare este populat cu fazani, cerbi lopătari, cerbi carpatini, mistreți, dropii, egrete mici, rațe și gâște sălbatice. Pescuitul sportiv se practică pe Dunăre și mai ales în lacurile naturale Călugăreni, Bratovoiești, Fântâna Banului, Maglavit, Bistreț, Ghidici, Golenți sau în lacurile de acumulare Dobrești, Caraula, Vârtop, Orodel, Fântânele și Sălcuța.

o Turismul de eveniment

La nivelul județului Dolj, există evenimente cultural-artistice de anvergură națională și internațională – „Craiova Shakespeare Festival" (al doilea festivul din Europa dedicat exclusiv creațiilor marelui dramaturg englez), Festivalul Național de Folclor „Maria Tănase", Festivalul „Zilele Craiovei", Festivalul Craiova Muzicală, Festivalul „Rock, Jazz, Folk", toate acestea fiind organizate la Craiova.

Itinerarii specifice

Ciupercenii Noi – Desa – Poiana Mare – Băilești – Plenița – Bucovăț.

Craiova – Câmpia Romanați/râul Jiu – Catedrala mitropolitană Craiova, Mănăstirea "Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir" ctitor Matei Basarab, Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului", Biserica "Sf. Gheorghe" construită în anul 1752, Biserica "Sf. Mina" construită în anul 1731, Mănăstirea "Duminica Tuturor Sfinților – Craiova" – Casa Băniei – Muzeul Olteniei – Muzeul de Artă – Biserica "Madona-Dudu", casa memorială Traian Demetrescu, Parcul Romanescu, aeroportul internațional Craiova.

Craiova – Coșoveni – Bratovoiești – Geormani – Segarcea – Gighera – Bistreț.

2.2.3. Județul Mehedinți

In zona județului Mehedinți dezvoltarea turismului a fost favorizată de potențialul tehnico-economic reprezentat de lacurile de acumulare și hidrocentralele de pe Dunăre și sistemul hidroenergetic de la Porțile de Fier I și II. Construcțiile principale în acest sens sunt: centralele hidroelectrice cu o înălțime de 60 m și lungimea de 214 m care flanchează capetele barajului deversor, barajul deversor, ecluzele spre cele 2 maluri ale Dunării care asigură în condiții optime un flux naval continuu și lacul de acumulare cu o suprafață de 700 kmp. Amenajarea lacului a necesitat efectuarea unor lucrări inginerești de mare amploare, printre care se numără și reconstruirea căii ferate și a DN 6. Prin crearea acestui lac au fost înlăturate obstacole naturale de pe cursul Dunării, îmbunătățind navigația.

Turistul găsește în zona lacurilor de acumulare un loc ideal pentru practicarea pescuitului sportiv, a sporturilor nautice sau a altor activități de agrement. La Orsova este și Sediul Kaiac canoe, unde se desfășoară « Regata Orșova », care atrage anual mii de turiști. Pentru Podișul Mehedinți, un obiectiv tehnic de mare însemnătate turistică îl reprezintă Barajul Porțile de Fier de la Gura Văii – cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre, și una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, cu o putere instalată de 1080 MW.

o Turismul rural, de odihnă și de recreere

Datorită potențialului antropic bogat care se regăsește în cadrul Podișului Mehedinți, precum și al caracterului predominant rural, în ceea ce privește turismul de odihnă și recreere, Podișul Mehedinți reprezintă una din zonele țării în care aceste tipuri de turism se pot dezvolta. Astfel, există numeroase sate în care încă se mai păstrează vii tradițiile, cultura și sărbătorile populare (situl etnografic din satul Balta, Prejna, Dâlbocița, Ansamblul de mori de apă de la Ponoarele etc.). De asemenea, în Podișul Mehedinți există numeroase pensiuni turistice și agroturistice în care turiștii se pot bucura de produse ecologice și pot beneficia de o cazare în case tradiționale, putând lua parte, dacă doresc, la activitățile gospodăriei (în localitățile Ponoarele, Isverna, Ilovița, Balotești, Godeanu). Tot în cadrul turismului rural se pot organiza excursii pe diferite trasee cu diverse teme sau se pot face plimbări prin împrejurimi, cu vizitarea obiectivelor turistice, atât naturale cât și antropice.

o Turismul sportiv

Turismul sportiv reprezintă o formă particulară a turismului de recreere și odihnă, care se practică îndeosebi în zone cu un potențial natural ridicat, în special cel al reliefului. Deși Podișul Mehedinți nu beneficiază de un potențial al reliefului comparativ cu cel al Carpaților, însă prin alcătuirea sa geologică specifică și anume prezența calcarelor, în ciuda faptului că suprafețele carstificate din Podișul Mehedinți sunt relativ mici, datorită varietății și particularităților formelor exocarstice și sistemelor subterane dezvoltate în bare calcaroase, reprezintă una dintre importantele regiuni carstice ale României. Numeroase peșteri – printre care Topolnița ce are o dezvoltare de 20,5 km și trei altele, cu o dezvoltare de peste 3 km – individualizarea, prin decuparea barelor, a cornetelor calcaroase și a numeroase depresiuni de captare carstică, dezvoltarea unor importante câmpuri de lapiezuri și existența unui renumit Pod Natural, la Ponoarele, sunt numai câteva dintre caracteristicile carstului ce asigură desfășurarea de activități cu caracter sportiv în zonă: cave diving (în peșterile Isverna și Topolnița), coborâri în peșteră, cicloturism, delta-planare de pe cornetele calcaroase înalte (Vf. Paharnicului, Cuca Înaltă, Vf. Gornova, Cerboanieie, Cornetu, Godeanu), pescuit sportiv în apele Bahnei, Topolniței, Coșuștei precum și vânătoare, datorită unui potențial cinegetic ridicat (căprioară, mistreț, vulpea, vidra, iepurele). Mountain bike, escalada, turismul extrem, de asemenea, se practică pe teritoriul județului Mehedinți.

Astfel, turismul sportiv la nivelul județului Mehedinți este reprezentat de: cicloturism în lungul Dunării; sporturi nautice în zona Orșova sau Drobeta Turnu Severin, mountain-bike, etc. Recent în Mehedinți, în apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin, la 14 Km distanță de acesta, a fost înființat un club, al cărui scop este revigorarea tradițiilor marinărești și dezvoltarea yachtingului de agrement și sportiv. Clubul este situat pe un drum de acces din șoseaua națională ce permite o legatură directă a autoturismelor cu portul. Obiectivele înființării clubului sunt: încurajarea industriei navale românești în producerea de ambarcațiuni și articole nautice pentru piața internă și internațională, crearea condițiilor pentru susținerea unui loc de relaxare bine întreținut, atât în ce privește atmosfera cât și facilitățile specifice, pentru toți cei interesați de lumea yachtingului.

Pe malul Dunării a fost construit un complex de agrement ce poate reprezenta un înlocuitor pentru atracțiile litoralului Mării Negre în zilele călduroase de vară, dar și în celelalte anotimpuri: schi nautic, curse cu ATV-ul, zbor cu parapanta, plimbare cu barca cu motor, terenuri de baschet, volei, fotbal pe nisip, biliard, tenis de masă, minigolf, pescuit sportiv, plajă amenajată și teren de joacă pentru copii, etc. Tot în această zonă, se poate admira chipul lui Decebal sculptat în munte – „cea mai mare statuie din Europa, cu doar șase metri mai mică decât Statuia Libertății din New York, dar cu opt metri mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro".

o Turismul balnear

Turismul balnear în Podișul Mehedinți este determinat de climatul sedativ de dealuri și de prezența unor resurse hidrologice cu caracteristici minerale care au determinat dezvoltarea și localizarea unei stațiuni balneare precum cea de la Bala ce dispune de rezerve apreciabile de apă minerală și nămol terapeutic, fiind profilată pe cura internă și externă.

Din cauza lipsei unei infrastructuri adecvate, chiar dacă dispun de un potențial balnear și climat blând, pe lângă Complexul balnear de la Bala mai sunt câteva localități (Balta, Negoiești), care, din păcate, nu sunt valorificate din punct de vedere turistic.

o Turismul cultural

Acesta îmbracă toate formele, de la valorificarea vestigiilor arheologice – podul lui Apolodor – la religios și pelerinaje, mai ales cu ocazia hramului celor mai importante mânăstiri, urban, gastronomic sau festivalurile. În ceea ce privește turismul cultural în județul Mehedinți, acesta se remarcă printr-o serie de obiective din care fac parte: siturile etnografice, bisericile, monumentele, diverse sărbători și tradiții populare, siturile arheologice etc.

Potențialul cultural-istoric este dat de:

Vestigii arheologice:

vestigii geto-dacice: în municipiul Drobeta Turnu Severin – ruinele unor așezări din epoca paleolitică, neolitică și a bronzului (culturile Criș, Gârba Mare); în comuna Șimian (pe ostrovul Șimian) – vestigiile unei așezări din epoca neolitică și de bronz – cultura Coțofeni; în comuna Malovăț (sat Bobaița) – cetate dacică de pământ (sec. II î.Hr.);

vestigii romane: municipiul Drobeta Turnu Severin – ruinele castrului roman, termelor romane (sec. II – V), ruinele podului Traian (sec. al II-lea); în satul Gura Văii – fortificațiile romane „Insula Banului" (sec. al IV-lea) peste care s-au suprapus alte fortificații romano-bizantine (sec. IV-V1) și medievale (sec. XIV-XV); în orașul Orșova: Cetatea Dierna, întemeiată de Traian; în comuna Svinița – ruinele unui turn roman (sec. al II-lea);

vestigii medievale: municipiul Drobeta Turnu Severin – ruinele Cetății Severin (sec. al XIII-lea); în comuna Svinița, ruinele fortificației Tri Kule (1429) – cetatea a fost construită în sec. XVI, în cadrul fortificațiilor medievale ridicate în scopuri de apărare în fața atacurilor otomane; pe Ostrovul Șimian – complexul arhitectonic Ada Kaleh (sec. al XV-lea) – pe ostrovul Șimian au fost strămutate monumentele istorice de pe insula Ada Kaleh, dispărută în urma realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I, printre care, Cetatea Ada Kaleh, moschea, și cimitirul turcesc.

Monumente istorice și de artă de factură religioasă:

mănăstiri: „Sf. Ana" (1924) din orașul Orșova; Baia de Aramă (1699-1705), Strehaia (1645), Cerneți (1663), Burnaz (1345), Schitul Topolnița (1646), ruinele mănăstirii Vodița (1370), Gura Motrului (1512 – 1521) din comuna Butoiești;

Monumente istorice și de arta, ansambluri arhitecturale civile:

cule: cula fortificată (1800) de Tudor Vladimirescu în 1821- monument de arhitectură laică, cula a fost construită în 1802 – 1806, pe proprietatea lui Tudor Vladimirescu. Se spune că această culă a servit ca adăpost al armelor și banilor în vederea pregătirii revoluției de la 1821.

În prezent, cula adăpostește expoziția memorială dedicată lui Tudor Vladimirescu și revoluției de la 1821. Ea prezintă copii de documente, arme și costume de epocă și cula "Nistor" (1812) din satul Cerneți, cula "Cuțui" (1815) din comuna Broșteni, cula din comuna Jirov (1833);

case vechi: Municipiul Drobeta Turnu Severin are în partea istorică circa 100 de case vechi, ridicate în sec. XIX-XX, din care se remarcă Casa Averescu (sec. al XX-lea), Casa cu Atlanți (sec. al XX-lea), trei case din anii 1878, 1879 și 1895, clădirea liceului Traian (1891), azi Muzeul Porțile de Fier, Șantierul Naval și Clădirea Administrației Portuare (sec. al XIX-lea), Palatul Culturii, Teatrul orășenesc (1913), Tribunalul (sec. al XX-lea);

Muzee, case memoriale:

Muzeul „Porțile de Fier" – cuprinde colecții de istorie, arheologie, științele naturii, etnografie. Muzeul a fost deschis în anul 1972, el funcționând într-o clădire impunătoare construită în anul 1923. Colecția de științele naturii evidențiază alcătuirea geologică, flora și fauna regiunii, iar colecția de etnografie prezintă omul în raport cu spațiul și timpul. Una din atracțiile muzeului este acvariul cu specii dunărene și obiecte antice de pescuit. Colecția de istorie-arheologie cuprinde vestigii ale străvechilor culturi din regiunea Porțile de Fier, mărturii ale civilizației daco-romane, documente, obiecte despre revoluția din 1821 și cea de la 1848.

Muzeul memorial al sculptorului Dimitrie Anghel din Drobeta Turnu Severin;

Complexul muzeal Strehaia, Casa memorială "Tudor Vladimirescu" de la Cerneți;

Cetatea medievală a Severinului – anul 1233 poate fi luat ca dată de naștere a unei noi cetăți peste ruinele Drobetei, locul regăsindu-se de acum sub numele de Severin (Severinopolis).

Etnografie și folclor

„Se poate afirma că, datorită caracterului său predominant rural, cu numeroase sate care încă păstrează vie tradiția populară, județul Mehedinți reprezintă el însuși un muzeu al satului în aer liber. În acest sens, dintre obiectivele cu caracter etnografic și etnofolcloric amintim: numeroase gospodării tradiționale cu arhitectură specifică ce se găsesc în localitățile Ilovița, Seliștea, Cireșu, Bahna, Podeni, Ponoare, Balta, Obârșia Cloșani, Bâlvănești etc.; case cu arhitectură tradițională declarate monumente, datând din secolele XIX și XX, cum ar fi casa Untaru Dumitru (1885) și casa Popescu Constantin (1940) din Jupânești, casa Nicolescu Ion din Balta (1898), casa Epuran Gheorghe (1870), casa Dumitru Andrei (1850), casa Zamfiroiu Gheorghe (1860) din Bunoaica, etc.; centrele folclorice și etnografice din Baia de Aramă, Obârșia Cloșani, Isverna, Cireșu; siturile etnografice din satele Balta ( sec. XVIII – XIX), Costești (sec. XIX), Prejna (sec. XIX); numeroase sărbători tradiționale și târguri de la Ponoarele, Ilovița, Cireșu, Podeni, Balta, Nadanova, Obârșia Cloșani etc. Acestor obiective cu caracter etnografic și etnofolcloric li se adaugă și unele monumente, care din punct de vedere cultural reprezintă o importanță ridicată pentru comunitățile locale; astfel amintim: Monumentul Tudor Vladimirescu din Baia de Aramă, Monumentul lui Constantin Brâncoveanu din Baia de Aramă, Monumentul făuritorilor patriei din Cireșu, Monumentul deportaților din Cireșu, Monumentul eroilor din războiul 1916 -1918 din Dâlbocița etc.”.

o Turismul religios

O formă particulară a turismului cultural este dată de turismul religios și de pelerinaje. În general, acesta constă în deplasarea persoanelor către lăcașurile de cult sau în zonele specifice, cu prilejul diverselor sărbători creștine, a hramurilor bisericilor și mânăstirilor etc. Cu ocazia acestor sărbători numărul turiștilor crește si se înregistrează o creștere a gradului de ocupare în unitățile de cazare. Dintre cele mai importante astfel de sărbători amintim: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul – 29 august de la Bâlvănești, Sf. Petru – 29 iunie și Sf. Arhangheli Mihail și Gavril – 08 noiembrie de la Cireșu, Sf. Maria – 08 septembrie de la Bahna etc. Pe lângă pelerinajele efectuate cu prilejul unor astfel de sărbători, o atractivitate însemnată o prezintă și unele mănăstiri și biserici consacrate, cum sunt: Schitul Topolnița și Sf. Cruce, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Brebina, Biserica din lemn din Turtaba, Biserica de lemn Sf. Mucenic Pantelimon și Sf. Ierarh Nicolae denumită și Bisericuța de sub Stei situată în comuna Ponoarele, Biserica nouă din Balta, Biserica din Ponoarele, Mănăstirea Vodița etc.

Un proiect cu finanțare europeană inițiat de Episcopia Severinului și Strehaiei va permite turiștilor să-și aleagă pe internet destinația preferată pe care o pot vizita în Mehedinți. Este vorba despre o platformă on-line prin care va fi valorificat patrimoniul județului, dar și despre un muzeu virtual cu bunurile de patrimoniu aflate în administrarea Episcopiei Severinului și Strehaiei. Cele peste 100 de biserici din lemn construite de locuitorii satelor în secolele trecute, s-ar putea afla în fruntea preferințelor turiștilor.

o Turismul științific

În ceea ce privește valorificarea potențialului natural prin turismul științific, se detașează o formă particulară a acestuia, turismul speologic, respectiv explorarea și studiul complex al peșterilor. Acest tip de turism se remarcă în ultimul timp ca un turism specific, de nișă, în cadrul căruia turiștii trebuie să aibă un echipament adecvat, precum și să fie însoțiți de ghizi specializați. În prezent există pasionați acreditați și custozi ai peșterilor din zonă (Topolnița, etc.), membri ai Asociației de Turism Montan și Ecologie SPEO-ALPIN Mehedinți, etc..

Podișul Mehedinți prezintă un relief carstic bogat (exocarst și endocarst), mai ales în partea centrală a podișului, unde au fost declarate și numeroase rezervații naturale. Din punct de vedere al reliefului endocarstic (formele carstice prezente în interiorul pământului unde apele râurilor au săpat adevărate castele subterane), acesta este la fel de impresionant, fiind reprezentat de numeroase peșteri și avene, dintre care cele mai importante sunt: Peștera de la Zăton, Peștera Bulba, Peștera Topolnița, Peștera lui Epuran, Peștera Gramei, Peștera de la Isverna, Peștera de la Ponoare, Avenul din Cornetul Băii, Avenul de sub Godeanu.

o Turismul de vânătoare și pescuit sportiv

Este favorizat de existența unui bogat fond cinegetic (urs, mistreț, vulpe, căprior etc.) și piscicol (păstrăv, lipan, scobar, crap, somn etc.), în apele Dunării și afluenții săi.

o Turismul pentru practicarea sporturilor nautice

Caracteristicile oglinzilor de apă create în lungul Dunării prin construcțiile din sistemele hidroenergetice și de navigație de la Porțile de Fier I și II și condițiile climatice asigură premise favorabile practicării acestei forme de turism.

Se pretează, de asemenea, pentru turismul nautic și golfurile Orsova, Dubova, Mraconia, Bahna.

o Turismul la sfârșit de săptămână

Se poate practica pe tot cuprinsul zonei, el înglobând mai multe forme de turism: drumeție montană, turism balnear, sporturi de iarnă, vânătoare și pescuit sportiv, turism cu valențe culturale, etc.

o Turismul de croazieră

Turismul de croazieră în Zona Turistică "Porțile de Fier" este indisolubil legat de Dunăre iar potențialul său este cu atât mai mare cu cât promovarea produsului turistic respectiv nu este suficient dezvoltată.

Dată fiind dotarea materială specifică, în trecut excursiile cu diferitele tipuri de ambarcațiuni în zona Cazanelor Dunării erau apanajul autorităților portuare din Drobeta-Turnu Severin și Orșova, iar beneficiarii erau grupuri de turiști aflați în sejur la Băile Herculane, aflați în cadrul circuitelor turistice ce aveau punct de oprire Drobeta-Turnu Severin sau pur și simplu localnici ce-și petreceau astfel weekend-urile.

După 1990, prin restructurarea NAVROM și OJT, cu care acestea aveau contracte, baza materială – respectiv vapoarele sau șalupele de călători – s-a deteriorat, iar prin liberalizarea prețurilor și prin eliminarea subvențiilor costurile de întreținere s-au mărit considerabil, nemaifăcându-le rentabile pentru agrement, croazieră.

Principala strategie de marketing în cazul turismului de croazieră ar consta în crearea de produse turistice noi, mulate perfect pe dorințele consumatorilor, după care, prin politica de prețuri și printr-o promovare adecvată, croazierele pe Dunăre să-și găsească locul meritat în economia turistică locală.

Începând cu Germania și terminând cu Ungaria, statele riverane Dunării de sus au făcut o adevărată industrie din croaziere și sporturi nautice în general, Dunărea fiind o resursă ce poate fi folosită fără amenajări costisitoare. Paradoxal este faptul că aceste state nu se bucură de peisajul oferit de Dunăre în defileu (peisaj de-a dreptul unic în Europa) ci se bazează mai ales pe o calitate deosebită a serviciilor și pe o infrastructură modernă.

Dacă în trecut în România transportul pe Dunăre era monopol de stat, astăzi este apanajul oricărui întreprinzător privat. Însă administrația porturilor, legea frontierei de stat și alte reglementări ținând de sistemul de taxe și impozite descurajează legislația privind navigația pe Dunăre (reglementată de convenții internaționale), zona Defileului Dunării facând cu greu față cerințelor uzuale ale ambarcațiunilor străine, dată fiind slaba reprezentare a administrației de stat și a factorilor de decizie în porturile situate în amonte de Orșova (Moldova veche, Drencova).

Zona Clisurii Dunării este confruntată cu un declin economic fără precedent, iar reducerea activității exploatărilor miniere și a șantierului naval din Orșova face ca turismul în zonă, îndeosebi turismul de croazieră să fie una din puținele soluții de ameliorare a situației. Având în vedere criza economică la nivel național, pentru rezolvarea situației este necesară implicarea societății civile pentru atragerea de investiții în zonă.

Dacă până acum turiștii luau parte la croaziere pe Dunăre ca parte a programelor turistice din Severin sau Băile Herculane, acum, prin diversificarea gamei de servicii turistice locale, croazierele, împreună cu sporturile nautice, pescuitul sau excursiile terestre în zona Clisurii ar putea face obiectul unor programe turistice în sine, integrate programelor locale.

Dezvoltarea turismului se poate realiza prin concentrarea de resurse pentru anumite ,,nișe de piață'' în ariile cu resurse turistice naturale și antropice deosebite, care, la rândul lor, se pot diferenția prin valorificarea tradițiilor și a specificului local, căpătând în acest mod identitate. În aceste condiții, se impune cunoașterea și evaluarea factorilor ce pot conduce la crearea unei identități regionale.

In acest moment, navele de croaziera circulă între Germania și România având escale în Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad și, opțional, în București. De obicei, destinația finală a croazierei este Delta Dunării, de unde turiștii au ocazia să plece în excursii și pe litoralul românesc. Croazierele turistice pe Dunăre au început să se dezvolte într-un ritm accelerat incepând cu anul 2007.

Potrivit datelor oficiale ale Balkan Travellers (2012), în 12 luni, peste 140.000 de pasageri călătoresc la bordul a peste 400 de nave de croazieră pe Dunăre. Aceleași statistici arată că, în acest moment, în România sunt în circuitul turistic 10 porturi la Dunăre unde navele de croazieră opresc, într-un an, de peste o mie de ori. Statisticile arată că majoritatea pasagerilor care călătoresc la bordul navelor de croazieră pe Dunăre sunt străini, întrucât un astfel de produs este foarte slab promovat în România.

Referitor la numărul turiștilor străini care au ajuns în România cu ajutorul vaselor de croazieră pe Dunăre, acesta s-a redus cu 8% în 2011 față de 2010. O importantă agenție de turism, specializată în croaziere dunărene, a avut în acest an – 2012, pe croaziere în România, aproximativ 94.450 de turiști străini. Numărul total al turiștilor ajunși în țara noastră, pe croaziere, în 2011, este de aproximativ 110.000 de persoane, fluxul turistic din anul 2012 fiind mai scăzut datorita secetei. Anual, în județul Mehedinți, acostează 16-17 vase de croazieră. Sezonul turistic ce permite acostarea vaselor de crozieră este doar în primul trimestru al fiecărui an, în restul perioadei navigația fiind impracticabilă din cauza fenonemului de îngheț – dezgheț.

Studiu de caz

Având în vedere că regiunile transfrontaliere câștigă interes politic, economic, turistic și sociocultural, și se constituie în embrioane ale unei viitoare Europe în plină transformare, ele reprezentând, în același timp, un teren privilegiat care scoate în evidență gradul de avansare sau de stagnare al evoluției europene, se remarcă dezvoltarea destinației ,,Drobeta – Clisura Dunării – Ponoare". Aceasta beneficiază de un turism european și transfrontalier durabil și se înscrie în Rețeaua națională a destinațiilor de excelență, turismul mehedințean devenind un atu al dezvoltării durabile în turism. În acest sens a fost depus proiectul cu tema Evaluarea potențialului de dezvoltare eco-turisticâ durabilă și elaborarea unui model prospectiv eco- turistic: Clisura Dunării, finanțat prin fonduri de la bugetul de stat și Uniunea Europeană în cadrul Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 „Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului", Domeniul Major de Intervenție 5.3 „Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică, având o valoare de 333350 RON, proiect depus în parteneriat de Fundația pentru Tineret Mehedinți și Asociația de Promovare a Turismului Mehedinți. Ținând cont de elementele prezentate mai sus se poate aprecia că dezvoltarea și promovarea destinației ,,Drobeta – Clisura Dunării – Ponoare" a constituit parte integrantă a strategiei locale de dezvoltare a turismului, cu impact permanent asupra economiei locale (nu numai în plin sezon turistic, ci și în afara acestuia datorită multitudinii de forme de turism practicabile și respectiv a multitudinii de produse turistice care pot fi create) și va asigura dezvoltarea durabilă a turismului din punct de vedere social, cultural și al protecției mediului (în acest areal fiind localizat Parcul natural Porțile de Fier – cu 14 zone natural protejate de interes național, declarate rezervații naturale, conform Legii nr.5/2000, Secțiunea a III-a Zone protejate)..

In 2008,au fost premiate destinații turistice nu pentru monumentele sau infrastructura lor, ci pentru tradițiile moștenite și păstrate din generație în generație. Patrimoniul viu sau „imaterial" sprijină apropierea persoanelor de comunitățile în care trăiesc, oferind un sens de identitate si continuitate. Acesta include tradițiile culinare, artizanatul, artele locale și viața

rurală.

Douăzeci de destinații de excelență au primit titlul de „Destinații turistice europene de excelență pentru patrimoniu imaterial 2008". Optsprezece state membre și două țări candidate au luat parte la proiect. Ceremonia de decernare a premiilor a avut loc la Forumul european al turismului, Bordeaux, Franța, pe 18-19 septembrie 2008. Destinația turistică ,,Drobeta – Clisura Dunării – Ponoare"a ocupat locul al IV-lea în cadrul acestei ceremonii. Acronimul EDEN („European Destinations of Excellence") a fost ales pentru a desemna destinațiile europene de excelență. Acest proiect promovează modele de dezvoltare a turismului durabil în Uniunea Europeană. Proiectul se bazează pe concursuri naționale care au loc în fiecare an și în cadrul cărora este selectată câte o „destinație turistică de excelență" în fiecare țară participantă. Prin selectarea destinațiilor, EDEN pune accentul pe valorile, diversitatea și trăsăturile comune ale destinațiilor turistice europene. Acest proiect sporește vizibilitatea destinațiilor europene emergente, creează o platformă pentru schimbul bunelor practici în Europa și promovează construirea unei rețele între destinațiile premiate. Acest concurs european de excelență în turism este elaborat pe baza unei teme anuale, aleasă de Comisia Europeană în colaborare cu organizațiile naționale din turism competente. Această temă funcționează ca un leitmotiv: până acum turismul rural, patrimoniul imaterial și zonele protejate au fost principalele teme EDEN.

Principala trăsătură a destinațiilor selectate este implicarea acestora în promovarea unor modele sociale, culturale și de mediu durabile. Laureații acestui premiu sunt destinații europene emergente, puțin cunoscute, din cele 27 de state membre și din țările candidate. Proiectul EDEN contribuie la diseminarea în Uniune a practicilor durabile aplicate în destinațiile alese și la transformarea acestora în destinații turistice de succes. Acest proces vizează descongestionarea destinațiilor turistice foarte frecventate.

Acest proiect beneficiază de sprijinul Comisiei Europene, care l-a lansat în 2006 și care încă mai joacă rolul fundamental de coordonare. Sarcinile Comisiei consistă în încurajarea dialogului între părțile interesate, co-finanțarea procedurilor de selecție, organizarea ceremoniei de decernare a premiilor (în primii doi ani, în cadrul Forumului european al turismului) și coordonarea unei campanii complete de comunicare.

o Turismul de tranzit

Este o formă de turism care are posibilități mari de dezvoltare datorită poziției geografice a județului Mehedinți, fiind în calea fluxurilor turistice din vestul Europei și a căilor rutiere ce-l străbat. Tranzitul turistic se desfășoară prin:

E70, artera rutieră europeană, care realizează legătura județului cu capitala țării, litoralul Mării Negre și Delta Dunării dar și cu partea de vest a țării și Europa central-vestică;

drumuri naționale – DN 56A, DN 57, DN578, DN 58, DN58B;

cursul Dunării favorizează tranzitul fluxurilor de turiști veniți din Europa central-vestică sau al celor sosiți în capitală pe cale aeriană (aeroportul internațional Otopeni) și pornesc spre vest, cu îmbarcare în portul Giurgiu;

o Turismul itinerant cu valențe culturale

Acest tip de turism poate fi valorificat prin diversele circuite, monumentele culturale, istorice, arhitecturale, moderne sau medievale, precum și prin elementele de etnografie și folclor.

o Turismul de congrese, afaceri și reuniuni

Acest tip de turism se practică în special în reședința județului, Drobeta Turnu Severin, el fiind legat de două hoteluri importante existente la nivelul municipiului. De asemenea, acest tip

de turism se practică și în orașul Orșova, dar și pe Clisura Dunării, fiind axat în jurul structurilor de cazare turistică ce dețin săli de conferințe.

o Turismul vitivinicol

Podgoriile constituie, de asemenea, un important obiectiv turistic din sectorul rural. Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit. Județul Mehedinți este binecunoscut prin podgoriile Plaiurile Drincei, Severin (Cabernet Sauvignon), Corcova (Muscat Ottonel), Podgoria Dacilor (Riesling Italian), Vânju Mare, Orevița.

o Turismul de evenimente

Județul Mehedinți este un spațiu favorabil pentru dezvoltarea acestui tip de turism. În majoritatea localităților din Parcul natural Porțile de Fier se desfășoară anual manifestări tradiționale legate de evenimente religioase sau ale vieții satului. Aceste evenimente turistice sunt noi, introduse după 2000, fiind organizate în parteneriat de consiliile locale, Centrul Cultural Mehedinți și numerose ONG-uri mehedințene. De asemenea, aceste evenimente sunt integrate în strategia locală de dezvoltare a turismului, având un impact major asupra economiei locale. Dintre cele mai importante amintim: Festivalul Românilor de Pretutindeni (anual în Drobeta Turnu Severin, luna octombrie), Zilele Severinului (aprilie), Festivalul de Muzică Ușoară pentru copii și tineret (Berzasca, 15-16 august), Balul Mărțișorului (Ilovița, 28 februarie), Balul Ismenelor (Ilovița, 28 feb. ), Fiii satului (Ilovița, ultima duminică din luna iulie), Festivalul Smochinelor (Șvinița), Festivalul Satelor Dunărene (Șvinița, 1-2 mai), Festivalul Sportului (Șvinița, 1-2 mai), Festivalul Muzical al Minorităților (Șvinița, august), Festivalul minorităților (Bigăr), Concursul de teatru de păpuși pentru copii (Belobreșca), Nedeile (organizate de fiecare comunitat legate de hramul bisericii), Fașanke (Săptămîna mascaților, martie, Pojejena), Balul Strugurilor (Groșdjembal, Belobreșca).

Itinerarii specifice

1. Drobeta Turnu-Severin – Porțile de Fier 1 (Gura-Vaii) – Mănăstirea Vodița – Orșova – Eselnița – Svinița -Cazanele Mari – Cazanele Mici.

Itinerar cu acces în Clisura Dunării – Mănăstirea Vodița (Drobeta Turnu-Severin), Mănăstirea Sfânta Ana și Biserica Catolică (ambele în Orșova), fortificația medievală Tricule (Zona Svinița), Cazanele Dunării, Tabula Traiani (vizibilă pe malul iugoslav). Acces pe Dunare sau pe șosea. Un punct de atracție deosebit îl poate constitui Hidrocentrala Porțile de Fier 1 (acces permis pentru grupuri), unde se află un interesant punct muzeal.

Drobeta Turnu-Severin – Baia de Aramă – Ponoare -Prejna – Cireșu

Acces spre zona de munte a județului Biserica Sfinții Voievozi (Baia de Aramă), Podul Natural și Pădurea de liliac (Ponoare), Biserica construită de Tudor Vladimirescu (Prejna), Peștera Topolnița (Cireșu).

Drobeta Turnu-Severin – Schitul Topolniței – Mănăstirea Strehaia – Mănăstirea Gura Motrului.

Zone de interes etnografic:

♦♦♦ Centrul Etnografic Cireșu – în cadrul acestuia predomină elemente de arhitectură și tehnică

populară: case de lemn tradiționale din sec. XIX-XX, artă populară, port popular. ♦♦ Centru Etnografic Isverna – se remarcă prin arhitectură și tehnică populară, structura tradițională, case de lemn realizate în arhitectura tradițională zonei de podiș, mori de apă în funcțiune, artă populară, port popular.

♦♦♦ Centru Etnografic Obârșia Cloșani – unde putem observa arhitectura, tehnica populară, structura tradițională, casele de lemn din sec. XIX cu arhitectură tradițională, instalațiile tehnice populare (piue), arta populară, portul popular, țesăturile și cusăturile, prelucrarea artistică a lemnului și a părului de capră.

♦♦ Sat turistic Ponoarele – reprezintă un centru etnografic unde se pot observa: arhitectura populară, casele de lemn realizate în arhitectura tradițională zonei de podiș, morile de apă, arta populară, portul popular. Este de asemenea un centru folcloric reprezentativ pentru: obiceiuri populare tradiționale, calendaristice (de iarnă) și familiale, nedei, dansuri populare.

♦ Centrul Folcloric Baia de Aramă – În cadrul acestuia se organizează manifestări populare tradiționale precum festivalul concurs de muzică și dansuri populare Plaiurile Cloșanilor – 15-16 mai.

♦♦ Centrul Folcloric Isverna – În cadrul acestuia se organizează manifestări populare tradiționale, calendaristice (de iarnă) și familiale.

♦♦ Centrul Folcloric Obârșia Cloșani renumit prin manifestările populare tradiționale, dansuri, nedei.

Zone de interes geologic (pentru depozite fosilifere): Bahna, Eșelnița, Svinița, Varanic.

Speoturism: Valea Topolniței, Baia de Aramă, Valea Pecinișcăi (cu deschidere, prin formațiunile subterane existente, spre Caraș Severin).

2.2.4. Județul Gorj

În prezent în județul Gorj se practică o multitudine de tipuri de turism: turismul montan și de peisaj, turismul de afaceri și de tranzit, turismul cultural (inclusiv turismul ecumenic), turismul rural, etc.

o Turismul montan și de peisaj

Turismul montan este bi-sezonier, de iarnă și de vară, incluzând și turismul de aventură, în contextul în care formele de relief permit practicarea unor activități cu grad de risc sporit și eforturi fizice mai intense, precum: alpinism, escaladă, speologie, rafting, coborârea cu parapanta etc. Turismul de peisaj este turismul întreprins în termenii utilizării arealelor cu potențial natural important (munți, lacuri, sălbăticie, zone împădurite etc.), cu facilități naturale atractive. Acesta reprezintă, totodată, o formă de turism în care motivațiile turiștilor și argumentul de vânzare a produselor și călătoriilor se concentrează pe cazarea în natură, recreerea și petrecerea timpului în zone relativ nedeteriorate și/sau practicarea unor activități în aer liber.

o Turismul de afaceri și de tranzit

Turismul de afaceri și de tranzit reprezintă principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. Conform statisticilor, turismul de afaceri și de tranzit este unul din principalii responsabili pentru numărul sosirilor în județul Gorj. Municipiul Târgu Jiu constituie principalul pol economic al județului și totodată principala destinație de afaceri a acestuia. În anul 2010 Municipiul Târgu Jiu a cazat peste 75% din numărul turiștilor din județ.

o Turismul cultural (inclusiv turismul ecumenic)

Turismul cultural este o formă de turism centrată pe mediul cultural (incluzând peisajele destinației), valorile și stilurile de viață, patrimoniul local, arta plastică și cea a spectacolelor, tradițiile și resursele comunității. În mod incontestabil și bine cunoscut, județul Gorj beneficiază de o identitate culturală importantă prin intermediul universului și operelor realizate de Constantin Brâncuși, la care se adaugă și numeroasele obiective religioase.

Semnificative obiective turistice sunt și Casa memorială Ecaterina Teodoroiu – Târgu Jiu, un număr important de case și biserici vechi, cu statut de monumente de arhitectură în orașul Târgu Jiu, muzeul de arhitectură populară de la Curtișoara, casa memorială Măria Lătărețu, muzeele sau colecțiile etnografice sătești din localitățile Lelești, Arcani, Tismana, Dobrița, monumentul Proclamației de la Padeș, casa memorială Constantin Brâncuși și expoziția de sculptură de la Hobița, monumentul lui Mihai Viteazul de la Schela, casa memorială Tudor Vladimirescu.

o Turismul rural

Este un tip de turism foarte clar definit, care se referă la petrecerea sejururilor turistice în zone rurale, posibil în interiorul unei ferme. În județul Gorj această formă de turism este practicată în special în zona de la baza de lanțul muntos din partea de nord a județului.

Reprezentative pentru acest tip de turism sunt și muzeele etnografice sătești – Bărbătești, Borăscu, Vladimir.

In zonă mai există mici nuclee în care se practică vechi meșteșuguri ale artei și creației populare: Tismana – țesături, Găleșoaia și Glogova – olărit, Telești – prelucrarea obiectelor casnice din lemn.

o Turismul ecumenic

Poate fi practicat ca urmare a prezenței valoroaselor mănăstiri de la Tismana, Polovragi, schiturile Cioclovina de Jos și Cioclovina de Sus, Mănăstirea Lainici și schitul Locurele, mănăstirea Vișina.

o Turismul speologic

Prezintă un potențial ridicat de dezvoltare datorită existenței Peșterilor Polovragi și Muierii.

o Turismul balneoclimateric

Poate fi practicat în stațiunea turistică de interes național Săcelu, datorită prezenței în această localitate a apelor minerale și termale.

o Turismul pentru pescuitul sportiv și vânătoarea Existența acestui tip de turism este asigurată de bogăția faunei piscicole din apele Oltețului, Gilortului, Motrului și de fauna din zonele forestiere.

o Ecoturismul

Dezvoltarea ecoturismului este derulată de-a lungul drumurilor forestiere care asigură accesul la mai multe puncte de interes în zona montană în lungul văilor Oltețului, Galbenului, Gilortului, Sohodolului, Motrului, bazinul superior al văii Cernei. Unele dintre aceste drumuri prezintă în lungul lor peisaje deosebite, precum și numeroase poteci turistice.

Itinerarii specifice

1. Orașul Horezu – Vaideeni (centru etnografic) – Polovragi (Mănăstirea Polovragi, Cheile Oltețului, Peștera Polovragi) – Baia de Fier (Cheile Galbenei, Peștera Muierii) – orașul Novaci – Crasna (centru etnocultural, Schitul Crasna) și retur prin stațiunea balneoclimatică Săcelu.

Polovragi – Mănăstirea Polovragi – Cheile Oltețului – Peștera Polovragi – Luncile Oltețului și retur

Orașul Novaci – Complexul turistic Rânca și retur

Tîrgu Jiu – Bumbești Jiu – Defileul Jiului – Mănăstirea Lainici – Parcul Național Defileul Jiului

Baia de Fier – Peștera Muierii – Tîrgu Jiu (Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului) – Mănăstirea Tismana

2.2.5. Județul Olt

o Turismul de vânătoare și de pescuit

Pe toată suprafața județului, Direcția Silvică Slatina gestionează 13 fonduri de vânătoare cu o suprafață totală de 111.391 hectare, din care productivă cinegetic 107.296 hectare, areal în care trăiesc diverse specii de animale precum: cerb comun, cerb lopătar, căprior, mistreț, vulpi, iepuri, fazan, potârnichi, vânat de pasaj și de baltă. Arealul cinegetic este reprezentat de păduri și rezervații pentru vânătoare ca pădurea Reșca, Seaca, Brebeni, Teslui, Sarului. Vânătorilor li se oferă și posibilitatea cazării în cabanele de vânătoare Reșca și Seaca. Fondul piscicol oferă largi posibilități de practicare a pescuitului sportiv: pe Dunăre (unde predomină crapul, plătica, știuca, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunăre), pe lacurile din vestul Oltului sau pe iazurile naturale (crapul, somnul, plătica, știuca, caracuda, roșioara, bibanul), destul de numeroase în județ: Giucov, Sâiu, Potolu, Clocociov, Piscani și Rusciov.

o Turism istoric

La nivelul județului Olt există o serie de vestigii istorice cu o importanță deosebită la nivelul regiunii și care constituie obiective turistice unice și extraordinare:

Așezarea fortificată geto-dacică de la Sprâncenata;

Zidurile cetății bizantine Celei-Corabia cu Fântâna Secretă – monument unic al arhitecturii romane bizatine;

Turnul de pază mediaval de la Hotăreni;

Fortăreața de la Câmpu Mare;

Casa memorială a haiducului Iancu Jianu din Caracal;

Centrul memorial Nicolae Titulescu în satul cu același nume;

Vestigiile neolitice de la Vădastra, Fărcașele, Brebene, Slatina, Oboga, Orlea.

Printre resursele cultural-istorice cu relevanță în turismul național și local enumerăm și următoarele elemente:

Tabula Pentingeriană (hartă a lumii romane redactată între anii 260-271 d.Hr.) care a păstrat numele unor dave (centre) ca Acidava(localizată în satul Enoșești, centru al geto- dacilor) și Sucidava (localizată la Corabia-Celei, centru al sucilor);

Ruinele Cetății romane și fântâna secretă de la Sucidava fîn Celei, de lângă Corabia), construită de împăratul Aurelian în anii 271 -275;

Ruinele celui mai mare oraș roman din Dacia Sudică Romula – Malva, la Reșca (com. Dobrosloveni) la 8 km de Caracal;

o Turismul ecumenic

Edificiile religioase sunt obiective turistice cu o răspândire generalizată în toate localitățile, densități mai ridicate constatându-se acolo unde societățile umane s-au consolidat mai timpuriu și au avut o creativitate mai bogată. În general, aceste edificii sunt bine conservate. Printre acestea amintim:

Mănăstirea Brâncoveni – sec. XVI;

Mănăstirea Clocociov – începutul sec. XVI;

Mănăstirea Striharet;

Mănăstirea Călui (comuna Oboga, la 15 km de orașul Balș);

Biserica Domnească din Caracal, etc.

o Ecoturismul

Este un sector al turismului încă nepromovat și în consecință neexploatat dar cu potențial de dezvoltare având în vedere existența mai multor rezervații naturale și arii protejate la nivelul județului Olt, precum:

Rezervația de dropii "Boianu" – situată lângă localitățile Nicolae Titulescu, Văleni și Seaca

Pădurea Topana – Rezervație forestieră cu arbori de dimensiuni impresionante

Pădurea Geaca – Optășani – Rezervație forestieră.

o Turismul de evenimente

Prcaticarea acestui tip de turism este asigurată dedesfășurarea diverselor festivaluri naționale ale datinilor și obiceiurilor, sărbători populare și alte evenimente locale care se desfășoară în județul Olt precum: Festivalul național «Călușul românesc» – Slatina, Caracal, Vâlcele, Dobrun; «Pomul Vieții», festival concurs adresat ceramiștilor populari; Festivalul Concurs de Doine și Balade «De la Drăgănești la Vale»; Festivalul Național de Muzică Folk și poezie «Ion Minulescu».

o Turismul cultural

Dezvoltarea acestui tip de turism este favorizată de existența a numeroase clădiri cu o contribuție majoră în cadrul fondului cultural nu numai al județului ci și al întregii regiuni:

Muzeului Scornicești (1979) dedicat conducătorului României din perioada 1965 – 1989 (Nicolae Ceaușescu);

Muzeul Județean Olt – Slatina (1952), cu secții de istorie și etnografie, cu peste 25.000 piese specifice pentru cultura și civilizația Oltului;

Muzeul de Istorie – Caracal, renumit prin bordeiul în care a locuit vestitul haiduc Iancu Jianu;

Muzeul de Istorie și Etnografie – Corabia;

Muzeul de istorie și științele naturii – Orlea (la 5 km de Corabia).

Itinerarii specifice

Slatina – Brâncoveni – Caracal – Corabia – Vădastra – Orlea – Slatina

Slatina – Teslui – Cungrea Oporelu – Leleasca – Făgețelu – Poboru – Tătulești – Slatina

Slatina – Nicolae Titulescu – Văleni – Stoicănești – Drăgănești-Olt – Slatina

Slatina – Pârșcoveni – Balș – Călui – Iancu-Jianu – Slatina

2.3. Patrimoniul natural protejat: parcuri naturale naționale și regionale, rezervații ale biosferei, rezervații naturale, peisaje naturale, monumente ale naturii, arii protejate și avifaunistice

Recunoașterea și promovarea patrimoniului natural și cultural al României, în special a zonelor reprezentative incluse în ariile naturale protejate (parcurile naționale, naturale, rezervațiile, siturile Natura 2000), reprezintă o șansă reală de dezvoltare durabilă pe termen mediu și lung.

În septembrie 2009, "Comisia Prezidențială pentru Patrimoniul construit, siturile istorice și naturale" a conturat principiile fundamentale de acțiune recomandate pentru adoptarea și punerea în practică a unei viziuni asupra protecției patrimoniului, în absența cărora în România nu va fi posibilă stoparea degradării și distrugerii acestuia:

Definirea patrimoniului cultural și natural ca prioritate națională și ridicarea acestei priorități la rang de principiu constituțional.

Punerea în pericol sau distrugerea patrimoniului cultural și natural național să fie calificată drept infracțiune care aduce atingere intereselor naționale și securității naționale.

România are unele din cele mai importante bogății naturale din Europa înglobând arii naturale protejate (Parcuri Naționale, Naturale, Rezervații, situri Natura 2000), resurse minerale, ape și păduri, diversitate floristică și faunistică. Ariile naturale protejate, care acoperă în prezent 19,29% din suprafața țării, au un rol deosebit de important în menținerea valorilor naturale și culturale, a serviciilor de mediu și în promovarea unor modele viabile de dezvoltare locală durabilă.

Deși România recunoaște, prin legislația națională, importanța ariilor naturale protejate, implementarea adecvată a acesteia este obstrucționată de bariere generate de:

necorelarea legislației în domeniul conservării naturii și al ariilor naturale protejate,

absența unor strategii și politici clare pentru menținerea patrimoniului natural, care să stea la baza dezvoltării durabile la scară mică prin utilizarea responsabilă a resurselor naturale,

sprijinul financiar insuficient din partea bugetului de stat pentru managementul ariilor protejate,

capacitatea administrativă redusă și lipsa posibilităților necesare unei instruiri adecvate în domeniul specific conservării naturii și managementului ariilor naturale protejate,

conștientizarea și educarea redusă a cetățenilor cu privire la menținerea patrimoniului natural.

Lipsa resurselor adecvate, a măsurilor legislative și financiare coerente pentru managementul ariilor naturale protejate și implicit a rețelei de interes comunitar poate duce și la neîndeplinirea obligațiilor asumate față de Comisia Europeană, cu consecințe financiare semnificative conforme cu legislația comunitară.

Printr-un management eficient, ariile naturale protejate pot deveni în scurt timp modele viabile socio-economic, constituindu-se astfel în catalizatorul principal al dezvoltării comunităților din interiorul ariilor protejate și din imediata lor vecinătate. Există modele de succes în Europa care demonstrează că ariile protejate gestionate eficient generează beneficii importante pe plan social și economic, constituindu-se într-un capital generator de venituri pentru întreaga regiune.

Regiunea Sud-Vest Oltenia este una dintre zonele cu cele mai mari rezervații naturale (Figura nr. 35), două dintre principalele puncte de atracție pentru iubitorii de natură fiind Parcul Național Domogled (de pe Valea Cernei, care include părți din județele Mehedinți, Gorj și Caraș-Severin) și Parcul Natural Porțile de Fier (cel mai mare din țară, incluzînd părți din județele Mehedinți și Caraș-Severin).

Fig. nr. 36 – Parcuri naturale și Parcuri Naționale în România

♦♦♦ zona de conservare durabilă cu o suprafață de 38.334 ha;

♦♦♦ zona de dezvoltare durabilă cu o suprafață de 732 ha.

Parcul Național Domogled-Valea Cernei cuprinde următoarele rezervații naturale distincte:

Județul Caraș-Severin

o Rezervația Domogled – Orașul Băile Herculane (2.382,8 ha) o Coronini-Bedina – Orașul Băile Herculane o Comuna Mehadia (3.864,8 ha)

o launa-Craiova – Comunele Cornereva și Mehadia (1.545,1 ha) o Belareca – Comunele Cornereva și Mehadia (1.665,7 ha) o Peștera Ion Bârzoni – Comuna Cornereva (0,1 ha)

Județul Mehedinți

o Vârful lui Stan – Comuna Isverna (120,0 ha) o Valea Țesna – Comuna Balta (160,0 ha)

Județul Gorj

o Piatra Cloșanilor (inclusiv Peșterile Cloșani și Cioaca cu Brebenei) – Comuna Padeș, Sat Cloșani (1.730 ha)

o Ciucevele Cernei – Comuna Padeș, Sat Cerna Sat (1.166,0 ha) o Peștera Martel – Comuna Padeș (2,0 ha) o Cheile Corcoaiei – Comuna Padeș, Sat Cerna Sat (34,0 ha)

În interiorul Parcului național comunitățile locale sunt reprezentate printr-o localitate (Cerna Sat), câteva cătune și orașul Băile Herculane care deși nu este inclus la propriu ca și suprafață în parc, este înconjurat în procent de 95% de suprafața parcului. Preocupările locuitorilor din localitățile antemenționate sunt legate direct de Parcul național Domogled- Valea Cernei și constă în activități ca:

♦♦♦ exploatarea resurselor pădurii;

creșterea animalelor (oilor și vitelor);

agricultura bazată pe cultivarea cartofului;

♦♦♦ desfășurarea de activități turistice;

♦♦♦ exploatarea resurselor, altele decât pădurea.

Județul Gorj se remarcă și prin cele peste 50 de arii protejate și monumente ale naturii situate pe Valea Cernei, între care cinci zone speologice, deținând cel mai mare potențial din România în acest sens, cu peste 2.000 de peșteri. Un fenomen interesant poate fi observat în zona lacurilor Zătoane, unde apa apare și dispare spontan.

În drumul spre mănăstirea Tismana, lîngă satul Runcu, este accesul înspre Cheile Sohodolului. Nările, Fusteica, Inelul sau Peștera Popii sînt doar cîteva dintre formațiunile carstice de aici. La poalele Carpaților Meridionali, în partea lor de vest, se află Tismana, o zonă marcată de influența climatului mediteranean, care găzduiește cea mai mare pădure naturală de castani comestibili din țară, precum și o rezervație de alun turcesc.

Trebuie amintite, de asemenea, Peștera Muierilor (lîngă Baia de Fier), una dintre cele mai cunoscute și vizitate, și Peștera Polovragi (în Cheile Oltețului), unde legenda spune că ar fi trăit Zalmoxis, zeul suprem al dacilor (apa ce picură din țurțurii de piatră ar fi lacrimile vărsate de el după cucerirea Daciei de către romani; peștera este electrificată, are un circuit accesibil tuturor și este deservită de ghizi).

În județul Vâlcea există peste 30 de arii naturale protejate, de interes național, incluzînd habitate terestre sau subterane în care trăiesc, permanent sau temporar, specii de plante și animale sălbatice rare, existînd și o serie de elemente și formațiuni naturale deosebite.

Cea mai importantă arie protejată este Parcul Național Cozia (17.100 ha), situat în partea central-sudică a Carpaților Meridionali, unde pot fi admirate trandafirul de Cozia, iedera albă, floarea de colț sau laleaua pestriță. Acestă zonă reprezintă habitatul următoarelor specii de animale: cocoșul de munte, capra neagră, etc. Munții din această zonă nu sînt foarte înalți, fiind ușor accesibili.

Cheile Bistriței Oltene sînt cele mai înguste din România, în versanții abrupți ai Văii Bistrița putând fi observate numeroase peșteri, dintre care cea mai importantă este Peștera Liliecilor, electrificată în întregime și al cărei punct de plecare este Mănăstirea Bistrița.

La Costești, într-un muzeu în aer liber situat între Tîrgu Jiu și Rîmnicu Vîlcea, pot fi admirați trovanții, formațiuni de gresie care au luat naștere în sedimentele granulare miocene cu 10 milioane de ani în urmă.

Și în județul Olt există numeroase arii natural protejate, dintre care foarte importante sînt Pădurea Seacă Optășani (comuna Poboru), Rezervația de arborete de gîrniță (comuna Spineni), și Rezervația de bujori a Academiei (comuna Dăneasa).

Județul Dolj deține 18 arii protejate incluse în sistemul național și 19 arii protejate prin Hotărîrea Consiliului Județean. Merită amintite, în special, Pădurea Ciurumela, o rezervație forestieră amplasată în comuna Poiana Mare, și Rezervația ornitologică de la Ciupercenii-Noi, singurul loc din lunca Dunării care a rămas neîndiguit, reprezentînd areal de supraviețuire important pentru diverse specii de păsări rare.

2.4. Patrimoniul cultural al zonei:
valorile patrimoniului cultural material și imaterial

Patrimoniul cultural al unei țări/regiuni include toate urmele activității umane descoperite în mediul vizat. Acestea sunt surse de informații de neînlocuit privind viața și ocupațiile oamenilor din diferite epoci și dezvoltarea aptitudinilor artistice și tehnice de-a lungul timpului. Deoarece monumentele, siturile și mediile culturale sunt resurse care nu pot fi reînnoite, administrarea lor trebuie efectuată pe termen lung. Monumentele și siturile culturale sunt surse de experiențe emoționale și estetice unice, iar din acest motiv societatea modernă nu are decât de câștigat din conservarea și utilizarea activă a patrimoniului său.

Patrimoniul imaterial include toate acele aspecte culturale diferite ale vieții moștenite din trecut care definesc modul de viață al diferitelor societăți. Acestea pot face referire la practici locale, obiceiuri și credințe și deseori sunt exprimate în și prin limbaj, activități sociale politice și economie și prin activități simbolice și ritualuri ale diferitelor comunități.

Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generație în generație, este recreat în permanență de comunități și grupuri, în funcție de mediul lor, de interacțiunea cu natura și istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate și continuitate, contribuind astfel la promovarea respectului față de diversitatea culturală și creativitatea umană. Patrimoniul cultural imaterial se regăsește în special în: tradiții și expresii orale; artele spectacolului; practici sociale, ritualuri și evenimente festive; cunoștințe și practici legate de natură și univers; artizanatul tradițional ș.a.

Patrimoniul cultural, atât cel material, cât în special cel imaterial, al regiunii Sud-Vst Oltenia este foarte bogat si încă respectat de locuitorii zonei.

Ansamblurile locuibile specifice acestui tinut s-au individualizat de-a lungul timpului, în funcție de condițiile istorice și social-economice. Există numeroase exemple de case țărănești lucrate cu maiestrie artistică, transformate astfel în adevărate monumente de arhitectură în lemn și zidărie.

Regiunea Sud-Vest Oltenia, zona etnografică cu o individualitate artistică de mare expresivitate, cunoaște o mare diversitate de tipuri de costume. Portul popular se deosebește de la un ținut la altul. Portul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l compun, al tehnicilor și materialelor folosite, al organizării decorurilor pe suprafața pieselor și motivelor decorative utilizate, reprezintă unul din cele mai complexe domenii ale artei populare.

Ceramica din regiunea Sud-Vest Oltenia poartă peste timp amprenta inconfundabilă a culturilor și civilizațiilor arhaice din acest spațiu geografic. Confecționarea ceramicii este manuală după un proces tehnologic transmis de sute de ani.

În acest moment, România ocupă locul 42 din 122 de țări, cu 31 de monumente istorice și naturale pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și cu trei elemente de patrimoniu imaterial pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (Călușul, Doina și Ceramica de Horezu). De asemenea, alte 14 monumente naționale se află în evaluare pentru includerea lor definitivă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Județul DOLJ

În judetul Dolj există o intensă activitate culturală, susținută de instituții specializate. În prezent, există 20 de muzee în județul Dolj, printre care se evidențiază Muzeul Olteniei, cu cele trei secțiuni: istorie, etnografie și științe naturale, precum și Muzeul de Artă din Craiova și din Calafat. În Craiova, reședința județului, există unul dintre cele mai prestigioase teatre naționale din România, Teatrul Național "Marin Sorescu", ai cărui actori au jucat pe cele mai mari scene ale lumii. Rețeaua de biblioteci este bine organizată, fiind formată din peste 400 de unități, cea mai reprezentativă fiind Biblioteca Județeană. Filarmonica Oltenia, Teatrul Liric, Casa de Cultură a Studenților, Școala de Arte și Meserii Cornetti, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj, Casele de cultura din orașele și municipiile județului, căminele culturale din cele peste 100 comune, precum și alte instituții de acest tip, completează rețeaua de unități culturale și artistice din județul Dolj. Ansamblul folcloric Maria Tănase are un rol deosebit în peisajul cultural al județului, aceste fiind reprezentativ pentru cultura regiunii și a țării. În cei 11 ani de activitate, Ansamblul folcloric Maria Tănase s-a remarcat în peisajul cultural pe plan național și internațional datorită participării sale în numeroase concursuri și festivaluri internaționale.

Publicul manifestă un real interes pentru o serie de evenimente tradiționale cu data fixă, organizarea acestora fiind administrată de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj, o instituție care se află din punct de vedere financiar sub patronajul Consiliului Județean Dolj. În concordanță cu aceste obiceiuri și festivaluri tradiționale – inițiate și dezvoltate în Dolj – se menționează și Târgul Meșterilor Populari care se organizează în fiecare toamnă în piața Mihai Viteazul din Craiova, cu ocazia Zilelor Municipiului.

Manifestări cultural-artistice cu participare națională și chiar internațională organizate la nivelul județului Dolj sunt:

Festivalul concurs-național al interpreților cântecului popular românesc "Maria Tănase";

Festivalul Rapsozi din Oltenia;

Festivalul de Teatru "Shakespeare";

Festivalul național "Ioana Radu";

Festivalul de Colinde și Muzică Sacră;

Zilele Municipiului Craiova;

Festivalul "Craiova Muzicală";

Festivalul "Elena Teodorini";

Alaiul datinilor strămoșești.

Obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice regiunii județului Dolj sunt:

Păzitul ritual al fântânilor, Iordănitul 6 – 7 ianuarie;

Sărbătoarea Trifonului – patronul spiritual al viilor, 1 februarie;

Strigarea peste sat – la Lăsatul Postului de Paști;

Proorul – ramura verde, 23 aprilie;

Focurile de Joimari, la Joia Mare din Săptămâna patimilor;

Alaiul Calușului Oltenesc, la Rusalii;

Sărindarul de Obște, Desa, lunile martie, aprilie, septembrie, octombrie;

Târgul Meșterilor Populari, 21-23 octombrie;

Sărbătoarea Bujorului-Plenița, a doua decadă a lunii mai;

Cumicitul fetelor – Urzicuța, în preajma Paștelui;

Înălțarea Domnului, Filiași – Fratoștița, 9 iunie;

Sărbătoarea Teiului, Carpen-Cleanov, 26 iunie;

Floare de salcâm, Celaru, a treia duminică din mai.

Obiective turistice culturale în județul Dolj:

Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman";

Casa Vălimărescu – monument istoric;

Crucea de Piatră – Comuna Cârcea;

Cula Barbu-Poenaru , din Almăj;

Cula Cernăteștilor;

Cula Izvoranu-Geblescu;

Muzeul de Artă din Craiova;

Muzeul De Artă și Etnografie Calafat – Palatul Marincu;

Muzeul Olteniei – Secția de Etnografie Casa Băniei;

Muzeul Olteniei – Secția de Istorie și Arheologie;

Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova;

Situl arheologic Cioroiu Nou.

Județul GORJ

Patrimoniul cultural imobil al județului Gorj are înscrise în Lista monumentelor istorice, aprobată de ministrul culturii și cultelor în 2010, peste 500 de monumente istoric. Statistic, acestea reprezintă aproximativ a șasea parte din totalul monumentelor din Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Unele dintre siturile arheologice localizate pe teritoriul județului Gorj reprezintă descoperiri foarte importante pentru preistoria europeană, așa cum este descoperirea musteriană din Peștera Cioarei, comuna Peștișani sau locuirea preistorică din Peștera Muierilor, unde s-a descoperit un craniu de femeie datat în paleoliticul superior.

Mănăstirile și schiturile constituie o componentă importantă a patrimoniului cultural al județului. De numele lor se leagă evenimente importante din istoria națională, dar și personalități marcante ale culturii, istoriei și civilizației românești.

O caracteristică a arhitecturii din Oltenia sunt culele. Acestea au fost construite începând cu secolul XVII reprezentând locuințe fortificate care au permis micii boierimi să se apere și să își supravegheze domeniile. În județul Gorj istoriografia vorbește de 24 de astfel de construcții din care astăzi, în forma originală, se mai păstrează 3 obiective – Cula Cornoiu de la Curtișoara, Cula Cioabă-Chintescu de la Șiacu și Cula Crăsnaru de la Groșerea, comuna Aninoasa. Aceste construcții au un caracter de unicitate dat de restrângerea pretențiilor de confort în favoarea celor privind apărarea, precum și de faptul că în România se întâlnesc numai în Oltenia și în Argeș, iar în restul Europei construcții similare apar doar în Balcani.

Alături de opera brâncușiană, la Târgu Jiu întâlnim și lucrări ale elevilor acestuia, dar și elemente de artă plastică dedicate sculptorului – mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, respectiv, bustul lui Constantin Brâncuși lucrare a lui Ion Irimescu din 1976.

Dintre casele memoriale și monumentele funerare cel mai vizitat obiectiv este Casa memorială Constantin Brâncuși de la Hobița. Aceasta este cea mai cunoscută, dar de atenția vizitatorilor se bucură în egală măsură și Casa memorială Ecaterina Teodoroiu situată în Vădeni, Municipiul Târgu Jiu. La 50 de km de Târgu Jiu, în satul Vladimir se află Casa memorială Tudor Vladimirescu.

Manifestări cultural-artistice cu participare națională și chiar internațională organizate la nivelul județului Gorj sunt:

Festivalul Internațional de Folclor și Târgul meșterilor populari din România, Târgu-Jiu;

Festivalul Interjudețean de Folclor pastoral și Bâlciul de „Prinsul muntelui/Urcatul Oilor la munte";

Festivalul cântecului și portului popular Tismana;

Nedeia și Bâlciul de „Sf. Ilie" Polovragi;

Festivalul Interjudețean de Folclor pastoral „Coborâtul oilor de la munte" Baia de Fier.

Obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice regiunii județului Gorj, respectiv locația în care se desfășoară aceste evenimente, sunt enumerate în continuare:

Stoina (Mărțișoare folclorice, 6 martie);

Stănești (Pastorala Floriilor);

Târgu-Jiu și Novaci (Liviu Dafinescu, 8-10 aprilie);

Novaci (Urcatul oilor la munte, a treia duminică din mai);

Rovinari (Tinere talente, 26 mai);

Târgu-Jiu (Pe fir de baladă, 27-29 mai);

Hurezani (Amaradia, 30 mai);

Negomir (Vatra satului, 2 iunie);

Crasna (Răsună munții sub Parâng, 12 iunie);

Căpreni (Sofia Drăghici, 26 iunie);

Ciuperceni (Plai de cântec și de dor, 29 iunie);

Stejari (La stejarul din răscruce, 20 iulie);

Polovragi (Nedeia de Sfântul Ilie, 20 iulie);

Bustuchin (Iustina Băluțeanu, 23-24 iulie);

Drăgotești (Cântecul văilor, 27 iulie);

Cătunele (27 iulie);

Godinești (Festivalul Tineretului, 31 iulie-1 august);

Logrești (Hora din străbuni, 6-7 august);

Tismana (Festivalul cântecului, jocului și portului popular gorjenesc, 14-15 august);

Târgu-Cărbunești (Gena Bârsan, muzică lăutărească, 26 august);

Rânca (Festivalul toamnei, 2-4 septembrie);

Runcu (Maria Apostol, 7-8 septembrie);

Bolboși (Festivalul lăutarilor gorjeni, 15 septembrie);

Baia de Fier (Coborâtul oilor de la munte, a treia duminică din septembrie);

Târgu-Jiu (Festivalul cântecului popular românesc ,,Maria Lătărețu", 7-10 noiembrie);

Drăgotești (Memorial Nicolae Vlad, 4-5 decembrie);

Târgu-Jiu (Alaiul obiceiurilor de iarnă, 21 decembrie).

Printre obiectivele turistice culturale existente în județul Gorj enumerăm:

Casa Barbu Gănescu;

Casa Glogoveanu;

Casa Memorială „Tudor Vladimirescu";

Cula Cioabă-Chintescu;

Cula Cornoiu;

Liceul „Tudor Vladimirescu";

Palatul Comunal din Târgu Jiu.

Județul MEHEDINȚI

Patrimoniul cultural al județului Mehedinți este îmbogățit de existența vestigiilor istorice datate în perioada ocupării romane a teritoriului.

Numeroase mărturii ale moștenirii Imperiului Roman pot fi găsite și vizitate în județul Mehedinți, cum ar fi: Podul peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc la ordinul Împaratului Traian după primul război cu dacii și Castrul Drobeta. Ruinele podului peste Dunăre pot fi văzute și astăzi atât pe țărmul românesc cât și pe cel sârbesc al Dunării.

Castrul Drobeta apără pe malul de nord al Dunării podul pe care l-a construit Apollodor din Damasc la ordinul împaratului Traian. Lângă castru se află instalația de băi romane, cea mai mare construcție de acest fel din Dacia romană.

O altă instituție de cultură cu un rol deosebit în păstrarea și valorificarea tradițiilor istorice ale acestor locuri este Muzeul Regiunii Porților de Fier – instituție înființată în 1881 și care la ora actuală are un bogat și divers patrimoniu. Actualmente muzeul are ca funcții permanente: cercetarea științifică, colectarea și achiziționarea, depozitarea și conservarea, valorificarea cultural – educativă și științifică a exponatelor muzeale.

Manifestări cultural-artistice cu participare națională și chiar internațională organizate la nivelul județului Mehedinți sunt:

Festivalul Internațional de Poezie Mihai Eminescu;

Festivalul – concurs interjudețean de muzică populară Iulian Andreescu;

Festivalul Național de Literatură „Sensul iubirii";

Festivalul Etnic „Fereastră spre noi";

Târgul Național de carte.

Obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice regiunii județului Mehedinți sunt enumerate în continuare:

„Munte, munte, brad frumos" – Festivalul de folclor pastoral, Baia de Aramă;

„Oale și sarmale" – festivalul de olărit Festivalul județean de folclor al satelor dunărene;

Sărbătoarea peșterii Topolița – Festival tradițional;

„Cântecele românilor de pretutindeni" – concurs al tinerilor interpreți de folclor;

Festivalul – concurs de muzică tradițională "Constantin Gherghina";

Festivalul inter – etnic de cântece și dansuri tradiționale "Otto Alscher";

Festivalul de folclor Plaiul Cloșani;

Festivalul Liliacului;

„Primavara-n floare dorul" – Festivalul de folclor al ansamblului Danubius – Centrul Cultural Mehedinți.

Printre obiectivele turistice culturale existente în județul Mehedinți enumerăm:

Așezarea neolitică Valea Anilor;

Brazda lui Novac – Comuna Hinova;

Bustul lui Apolodor din Damasc;

Bustul lui I.St. Paulian;

Bustul lui Burileanu;

Bustul Împăratului Traian;

Bustul Regelui Decebal;

Casa Armașu Victor;

Casa Balu, Tatucu Sever;

Casa Cioclov Viorel;

Casa de lemn Ion Grecescu;

Casa de lemn Ștefan Proorocu;

Casa Ghiculescu Nicoletti;

Castelul de Apă;

Castrul Drobeta;

Castrul roman Hinova;

Cetatea Medievală a Severinului;

Complexul arhitectonic Ada-Kaleh;

Conacul Bibescu de la Corcova;

Conacul Răduțeștilor;

Cula Cuțui;

Cula de la Cerneți;

Cula Nistor;

Moara Crăcucenilor;

Moara cu butoi de la Firizu;

Monumentul Dr. Corina;

Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial;

Monumentul lui Mihai Eminescu;

Muzeul de Artă – secția Muzeului Regiunii Porților de Fier;

Muzeul Regiunii Porților de Fier;

Palatul Cultural Theodor Costescu;

Palatul neoclasic Gh. Pleșa;

Podul lui Traian;

Ruinele Cetății Tricule;

Situl arheologic Crăguiești;

Situl arheologic de la Cireșu;

Situl arheologic de Rogova 1;

Situl arheologic de Rogova 2;

Situl arheologic Izvorul Frumos;

Situl arheologic Oprișor;

Situl arheologic Ostrovu Mare;

Situl arheologic Simian;

Situl arheologic Tismana.70

Județul OLT

Chiar dacă interesul turistic pentru această parte a regiunii Sud-Vest Oltenia este relativ scăzut, județul Olt dispune de obiective turistice culturale însemnate din punct de vedere al valorii adăugate pe care acestea o aduc patrimoniului cultural național.

Referitor la patrimoniul cultural imateral, olăritul este un meșteșug care a supraviețuit peste secole, fiind foarte bine cunoscut în județul Olt, aici existând trei centre de olărit, la Oboga, Romana și Corbeni, unde ceramica este prelucrată atât smălțuită cât și nesmălțuită, utilitatea ei fiind doar decorativă. Pentru turiștii amatori de etnografie, se pot vizita locații unde alte meșteșuguri au rămas conservate, precum cojocăritul în Vădastra, torsul și cusutul în Priseaca, Curtișoara, Icoana, Cezieni, cioplitul în lemn și os în Câmpia Boianului, pictura populară pe lemn și sticlă în Corbu, și măști tradiționale în Osica.

Manifestări cultural-artistice cu participare națională și chiar internațională organizate la nivelul județului Olt sunt:

„Zilele poeziei" -festival concurs (Ion Minulescu – Slatina, Drăgănești-Olt, Virgil Carianopol – Caracal, Virgil Mazilescu – Corabia);

Festivalul Național „Corabia de Aur";

Concursul Național de Muzică Pop Radu Șerban;

„Oltenii & …. Restu Lumii" – Festival Național de Umor;

Festivalul Național Eugen Ionescu;

Competiția Națională de Artă Fotografică Eva.

Obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice regiunii județului Olt sunt enumerate în continuare:

„Călușul" românesc – festivalul de folclor de Rusalii;

„Sărbătoarea pâinii" – eveniment etnofolcloric ce marchează sfârșitul recoltei;

Sărbătoarea „Iilor" – sărbătorirea costumului național din zona Romanați;

„Cântecele Dunării" – festival inter-județean;

„ Pomul Vieții" – festival concurs adresat ceramiștilor populari;

Festivalul Concurs de Doine și Balade „De la Drăgănești la Vale";

Festivalul Național de Muzică Folk și Poezie „Ion Minulescu".

Printre obiectivele turistice culturale existente în județul Olt enumerăm:

Arheoparc – „Muzeul Câmpiei Boianului" – Drăgănești-Olt;

Așezarea fortificată – „Islaz";

Așezarea Sucidava, Epoca Daco-Romană Sec.II-III;

Așezarea geto-dacă fortificată de la Sprâncenata;

Casa Memorială „Nicolae Titulescu";

Casa Memorială Iancu Jianu;

Castrul Roman Slăveni;

Conacul Brătășanu;

Conacul Neamțu;

Cula Călățeanu;

Cula Galița (Câmpu Mare-Dobroteasa);

Monumentul Ecaterinei Teodoroiu;

Muzeul de Arheologie si Etnografie Corabia;

Muzeul Romanațiului Caracal;

Situl arheologic Romula (Reșca);

Teatrul Național Caracal.71

Județul VÂLCEA

Teritoriul judetului Vâlcea este foarte bine organizat din punct de vedere administrativ și locuit încă din timpuri străvechi, după cum atestă descoperirile arheologice. Județul Vâlcea se distinge printr-o valoare deosebită a zestrei patrimoniale conferită și de:

-l- componentele arheologice – situri, monumente și rezervații arheologice. În categoria acestora putem aminti cetatea dacică de la Buridava și Castrul Roman de la Arutela, situat pe celebra "Cale a lui Traian", Castrul Roman "La Canton"- situat în comuna Dăești și Castrul de la Titești-Perișani, acestea datând din primele secole ale mileniului I;

-l- monumentele și ansamblurile memoriale (Casa Memorială Anton Pann, Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, Crucea Mișeilor, Monumentul Domnitorului Barbu Știrbei, Statuia lui Mircea cel Bătrân, Monumentul Eteriștilor și Pandurilor din Drăgășani, Monumentul Eroilor din Brezoi etc);

monumentele, ansamblurile și rezervațiile de arhitectură (zonele istorice urbane din localitățile Râmnicu Vâlcea, Horezu, Călimănești, Bălcești, Costești, Vaideeni si satul Milostea din comuna Slătioara);

elementele etnografice și de artă populară, respectiv monumentele, muzeele în aer liber (Muzeul Satului de la Bujoreni, Culele Măldărești) și arhitectura de cult, reprezentativă pentru Evul Mediu românesc.

Manifestări cultural-artistice cu participare națională și chiar internațională organizate la nivelul județului Vâlcea sunt:

Festivalul muzical „Tinere talente";

Cursurile muzicale de vară;

Festivalul de folclor „Cântecele Oltului";

Târgul ceramicii populare românești „Cocoșul de Hurez";

„Pridvor vâlcean" – Zilele culturii populare vâlcene în capitală;

Târgul național al meșterilor populari;

Festivalul internațional "Eco-etno-folk film";

Salonul național al cărții de etnografie si folclor;

„Salonul de Sud";

Programul „Tradiție și postmodernitate";

Ciclurile de manifestări „Zilele culturii și ortodoxiei";

„Serbările Râmnicului".

Obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice regiunii județului Olt sunt enumerate în continuare:

Pridvor vâlcean / Târg de arta populară , spectacole – Pietrari (10 aprilie);

Hora Costumelor / Vlădești (mai);

Târgul de tradiții și ecoturism / Brezoi (mai);

Mâini de aur / Tomșani (mai);

Sărbătoarea căpșunelui – Bunești (iunie);

Cocoșul de Hurez – Târg de ceramică populară românească / Horez (iunie);

Fagurele de aur – Sărbătoarea apicultorilor / Tomșani (10-12 iunie);

Învârtita dorului – Sărbătoare folclorică păstorească >> Vaideeni (iunie);

Florile Govorei / Govora (iulie);

Cântecele Oltului – Manifestare folclorică interjudețeană cu participare internațională / Călimănești – Căciulata (august);

Festivalul "Brâul de Aur" – Spectacol folcloric, dansuri populare vâlcene, paradă – Bărbătești (septembrie);

Culesul viilor / Drăgășani (octombrie);

Festivalul viei și vinului / Crețeni (octombrie);

Strugurelul de aur / Ionești (octombrie);

Toamna merelor – Sărbătoarea pomicultorilor / Oteșani (octombrie);

Cântecul Luncăvățului / Mălaia (decembrie);

Flori dalbe – Concurs al obiceiurilor de iarnă din Țara Lovitei / Bărbătești (decembrie).

Printre obiectivele turistice culturale existente în județul Vâlcea enumerăm:

Teatrul ,,Anton Pann";

Teatrul Municipal ,,Ariel";

Filarmonica – ,,Ion Dumitrescu" ;

Muzeul Județean de Istorie;

Complexul muzeistic Troian;

Muzeul de Artă;

Muzeul de Etnografie și Artă Populară de la Bujoreni;

Colecția etnografică de la Irimești (comuna Bălcești);

Colecția ,,Theodor Bălășel" din comuna Ștefănești;

Colecția ,,Dimitrie Anghel" de la Costești;

Colecția de arheologie, carte veche și artă feudală „Gheorghe Petre" din Govora;

Colecția etnografică de la Măldărești;

Casa memorială ,,Anton Pann";

Casa memorială ,,Nicolae Bălcescu" din comuna Nicolae Bălcescu;

Casa memorială ,,Gib Mihăescu" de la Drăgășani;

Statuia Independenței de la poalele dealului Capela;

Grupul statuar – Descătușarea României din Parcul Zăvoi, Rm. Vâlcea;

Mânăstirea Cozia;

Mânăstirea Stânișoara;

Mânăstirea Turnu;

Complexul monahal Bistrița;

Peștera Grigorie Decapolitul;

Mânăstirea Arnota;

Mânăstirea Horezu;

Mânăstirea Govora;

Mânăstirea Dintr-un Lemn;

Mânăstirea Surpatele;

Mânăstirea Frăsinei;

Mânăstirea Cornetu.72

CONCLUZII

Prin efortul comun depus de numeroase entități publice și private activând în domenii relevante pentru sectorul turistic, incluzând agenții de turism, agenții de publicitate și marketing, producători de obiecte de artizanat local, instituții din domeniul învățământului superior, muzee, organizații care gestionează resursele culturale și naturale, precum și autorități ale administrației publice locale și alte organizații având rol de catalizatori (ADR SV Oltenia, Camerele de Comerț, firme de consultanță, asociații ale autorităților publice locale, Universitatea din Craiova, ș.a.m.d.), s-a constituit în regiunea Sud-Vest Oltenia un pol de competitivitate în domeniul turismului, denumit ,,Pol Turism Oltenia”.

Membrii polului s-au asociat în scopul promovării și dezvoltării industriei turistice din Regiunea Sud-Vest Oltenia.

În realizarea scopului său, Polul Turism Oltenia are următoarele obiective:

 Creșterea competitivității economice prin investiții tangibile sau intangibile, finanțate din resurse proprii sau din fonduri naționale sau comunitare;

 Crearea unui brand comun în domeniul turistic, ce ar avea ca rezultat creșterea vizibilității naționale și internaționale a regiunii Sud-Vest Oltenia ca destinație turistică;

 Stimularea activității de cercetare-dezvoltare-inovare prin promovarea utilizării TIC în producția și marketingul unor pachete turistice integrate;

 Stimularea implicării instituțiilor din învățământul superior în activități de cercetare în domeniul turistic și alte activități vizând dezvoltarea turismului regional;

 Îmbunătățirea competențelor profesionale ale personalului angajat în cadrul membrilor polului și, în general, a personalului din sectorul turistic;

 Colaborarea cu instituțiile de profil, organizații, clustere din țară și străinătate în vederea realizării unor parteneriate strategice;

 Dezvoltarea serviciilor și a produselor oferite de membrii polului;

 Implementarea strategiei polului de competitivitate;

 Participare comună la foruri naționale și internaționale (conferințe, târguri și expoziții, evenimente economice);

 Participare comună la proiecte naționale și internaționale;

 Dezvoltarea de relații economice, transfer de cunoștințe, bune practici și schimb de experiențe la nivel național și internațional;

 Monitorizarea programelor de finanțare și sprijinirea elaborării proiectelor de finanțare;

 Promovarea unor programe de finanțare pentru membrii Polului Turism Oltenia;

 Identificarea unor mecanisme de finanțare pentru buna funcționare a Polului Turism Oltenia;

 Susținerea aderării de noi membri la polul de competitivitate;

 Colaborări cu autorități publice locale, regionale și centrale în vederea asigurării unei dezvoltări durabile a regiunii Sud-Vest Oltenia.

Documentul analizat reprezintă o inițiativă inovativă și reală, reprezentând intenția părților de a colabora pentru dezvoltarea turismului la nivel regional, prin obiectivele și activitatea pe care și-a propus-o prin acordul de colaborare și prin strategia de dezvoltare a Polului Turism Oltenia în corelare cu strategia de dezvoltare regională.

Subiectul turismului este amplu dezbătut în cadrul studiului privind dezvoltarea urbană la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia. Este punctat faptul că dezvoltarea turismului reprezintă o direcție de dezvoltare validă pentru majoritatea administrațiilor publice locale din regiunea SV Oltenia, acest aspect fiind reflectat la nivelul strategiilor locale și regionale de dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE

Cocean, P. (2010) Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean, P. Vlăsceanu, Gh. Neagoe B. (2002) Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București

Erdele, Istrate (1996) – Potențialul turistic al României, Editura Universității București

Florentina Miu (2010) – Ecoturism și turism rural, Editura Universitatea din Pitești

Mazilu Mirela Elena, Opportunities and Threats for Romania as a Tourist Destination after the World Economic Crisis, publicat în Proceedings ISI of 5-th WSEAS International Conference on Economy and Management Transformation(EMT`10) West Timișoara University , pagina 67

Mazilu Mirela Elena Key, Elements of a Model for Sustainable Tourism , (2010) published in International Journal of Energy and Environment , pagina 47

Preda, D. M.(1943) Isvoarele minerale ale Olteniei și importanța lor balneară, vol. Oltenia, Atelierele „Ramuri”, Craiova

Proiect „Elaborarea strategiei Consiliului Județean Dolj de dezvoltare economico-socială 2007-2013”- Martie 2008

Pompei Cocea (1996) – Geografia turismului, București, Editura Caro,

Rodinca Minciu (2005) – Economia turismului, Editura Uranus, Ediția aIII-a București

Stoenescu, A. M.(2011). Istoria Olteniei, Editura RAO, București

Tamara Simon, Ion Istrate (1995) Studiu privind promovarea turismului cultural, religios și de pelerinaj, coordonatori, ICT, București

Tamara Simon, Ion Istrate 1996 Studiu de valorificare și promovare a artei populare și muzeelor etnografice, ICT, București

Webgrafie

www.adroltenia.ro

http://cjvalcea.ro/prez/turism.htm

www.insse.ro

www.http://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Vâlcea

http://ghidulturistic.ro/zone.php?z=4

http://www.mdrl.ro/documente/regiuni/4.SW_ro.pd