Competenta Materiala a Notarului

Competența materială a notarului

1.Considerații generale

Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.

Notarul se incadreaza alaturi de  avocat si jurisconsult in categoria partenerilor justitiei, acesta chiar daca nu participa in mod direct la sedintele de judecata, intrucat prin actele intocmite ajuta in mod decisiv, de cele mai multe ori, la solutionarea litigiilor.

Legea care guvernează statutul notarilor publici este Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale – republicata la 18 iunie 2014.

Expresia caracterului liberal a profesiei notarului este cel mai bine evidentiata de statutul autonom al functiei sale.

Pe teritoriul Romaniei functia de notar public se organizeaza si se exercita numai in conditiile prezentei legi, in cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, denumita in continuare Uniunea, si al Camerelor Notarilor Publici, denumite in continuare Camere.

Actele încheiate în fața notarului public purtând sigiliul și semnătura acestuia sunt de autoritate publică, având forța probantă prevăzută de lege. Actele notarului public român sunt valabile atât pe teritoriul României cât și în străinătate. Pentru că actele notarului public român să fie acceptate în străinătate ele comportă procedura apostilării sau supralegalizării în funcție de statul în care actul va fi folosit. Apostilarea sau supralegalizarea după caz se întocmesc la nivelul Camerelor Notarilor Publici pentru actele emise de notari.

In situatia in care intre Romania si unele state exista tratate de asistenta juridica pe probleme civile, actele instrumentate de notarii din aceste tari nu trebuiesc nici supralegalizate si nici apostilate. 

Activitatea notarială se realizează în aceeași măsură pentru toate persoanele, fără a face deosebire de rasă, naționalitate, originea etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenența politică, averea sau originea socială.

2. Competența notarilor publici

Apariția profesiei de notar public în România a fost posibilă în condițiile existenței unei societăți democratice și a statului de drept, bazat pe principiile economiei de piață.
În acest context, competența materială și teritorială a notarului public este stabilită prin legea de organizare a activității notariale.

In materie notariala și in sistemul notarial aplicat in alte tari competenta notarului are un caracter general, iar in unele tari pe langa aceasta notarul are atributii ce intra in mod obisnuit in competenta altor autoritati ; potrivit Decretului columbian nr. 2668 / 1988   casatoria se poate incheia si in fata notarului, competenta  determina cererile si procedurile specifice care intra in atributiile notarului public. In reglementarea competentei notarului (Cap. II din Legea nr. 36 / 1995) sunt observate  unele inconsecvente terminologice.

Astfel, unele referiri ale Legii privesc “competenta notarului public” (art. 10 alin. 1 lit. a), iar altele “competenta biroului notarial” (art. 10 alin. 1 lit. b, art. 11, ce reglementeaza conflictele de competenta).

Deci in cazul notarilor publici vorbim de o :

-competență teritorială a notarilor publici care este determinată de circumscripția judecătoriei unde funcționează birourile notariale. Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarial; în limitele circumscripției sale teritoriale, notarul public poate încheia acte notariale și în afara biroului notarial, dacă există un număr mai mare de persoane interesate sau solicitantul este împiedicat să se prezinte. În cazul în care în circumscripția judecătoriei funcționează mai multe birouri notariale, competența teritorială a fiecăruia se întinde pe toată circumscripția. În Municipiul București, competența teritorială a birourilor notarilor publici se întinde pe tot cuprinsul acestuia. Legea nr. 36/1995 instituie mai multe cazuri de competență teritorială excepțională dintre care cea mai importanta este procedura succesorală.

-competență materială unde o activitate importantă o reprezinta autentificarea actelor.

3.Competenta materială a notarilor publici

Competenta materiala. Birourile Notariale au o compeetnta materiala generala in materia actelor notariale, Legea reglementand si o competenta teritoriala exceptionala.

Potrivit  art. 8 din Lege, Notarul Public indeplineste urmatoarele acte notariale :

*redactarea inscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea partilor ;

*autentificarea inscrisurilor redactate de Notarul Public, de parti personal sau de avocat ;

Înscrisurile redactate de notarul public, de avocatul părților interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice, precum și cele redactate de persoanele care au pregătire juridică superioară în care figurează ca parte soții, ascendenții sau descendenții lor, vor fi autentificate de notarul public în virtutea învestiturii acordate. Actele îndeplinite de acesta sunt de autoritate publică și au forța probantă și executorie prevăzute de lege.

Pentru autentificarea unui act, notarul public, verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților. După ce actul este redactat și este citit părților notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul actului și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor.

Aceasta reprezintă luarea consimțământului care se face în mod distinct pentru persoanele afectate de dizabilități (nevăzători, surdo-muți etc.). Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. Autentificarea se face prin încheiere care cuprinde mențiunile prevăzute de lege, inclusiv dispoziția de învestire cu formula autentică „Se declară autentic prezentul înscris”;

Procedura succesorala notariala, care se deschide de către biroul notarial de pe raza ultimului domiciliu al defunctului; se procedează la inventarierea bunurilor succesorale, bunuri care pot fi puse sub sigiliu și predate unui custode și se poate elibera, după caz, certificat de moștenitor (ca urmare a unei încheieri proprii a biroului notarial sau pe baza hotărârii judecătorești rămase definitive și irevocabile) sau certificat de vacanță succesorală, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari;

*certificarea unor fapte in cazurile prevazute de lege ;

Exemplu: faptul că o persoană se află în viață, faptul că o anumită persoană se află într-un anumit loc etc

*legalizarea semnaturii de pe inscrisuri, a specimenului de semnatura, precum si a sigiliilor

*darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti

*primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor prezentate de parti

*actele de protest ale cambiilor, biletelor la ordin si a cecurilor

*legalizarea copiilor dupa inscrisuri. Eliberarea copiilor legalizate după înscrisurile originale se face numai după confruntarea copiei cu originalul

*efectuarea si legalizarea traducerilor;

*eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a intocmit ;

*orice alte operatiuni prevazute de lege.

Pe langa aceste atributii art. 10 din Lege  prevede ca Notarii Publici dau consultatii juridice in materie notariala, altele decat cele referitoare la continutul actelor pe care le indeplinesc si pot participa, in calitate de specialisti desemnati de parti, la pregatirea si intocmirea unor acte juridice, cu caracter notarial.

Notarul Public mai desfășoară și alte activități precum:

-Consultații juridice în vederea instrumentării actelor notariale și a rezolvării problemelor de ordin juridic;

-Certificări de orice fapte, în condițiile legii, precum și certificări de tombole și licitații, site-uri web ori programe informatice;

4. Caracterul necontencios al procedurii succesorale notariale

Analizând ipoteza în care moștenitorii lui de cuius sunt cu toții de acord cu privire la numărul și calitatea lor, la compunerea masei succesorale și la drepturile succesorale ce li se cuvin, legiuitorul a urmărit instituirea prin lege a unei proceduri speciale și operatorii pentru soluționarea cauzelor de partaj succesoral. Astfel, a fost instituționalizată prin lege procedura succesorală necontencioasă notarială. Per a contrario, pentru cauzele în care moștenitorii nu au ajuns la un consens în ceea ce privește partajul succesiunii, contestându-și calitatea de moștenitor, și nu se înțeleg asupra masei succesorale sau asupra modului de împărțire a bunurilor lăsate de defunct, rezolvarea cauzelor va fi de competența instanțelor judecătorești în desfășurarea procedurii contencioase succesorale.

Procedura succesorală notarială este o procedură grațioasă, cu caracter necontencios. Ea nu are  caracter obligatoriu, în sensul că, pentru caz de litigiu, moștenitorii se pot adresa direct instanței de judecată, în timp ce instanțele judecătorești și rezolvă cauzele succesorale contencioase, având în vedere neînțelegerile dintre moștenitori și hotărând cu putere de lucru de judecat, notarii publici au competența de a instrumenta numai în măsura în care procedura succesorală are la bază acordul unanim al moștenitorilor, limitându-se a lua act de voință coordonată a acestora și a consacra drepturile lor potrivit prevederilor legii.

5. Caracterul exclusiv al procedurii succesorale

Odată delimitată competența materială a notarului public în materie succesorală de aceea a instanțelor judecătorești, problema care se pune este dacă competența materială a notarilor și a instanțelor judecătorești este exclusivă, cu alte cuvinte, dacă, în cazul procedurii succesorale necontencioase, moștenitorii nu s-ar putea adresa instanței de judecată sau invers.

Fiind vorba de o competență materială, în cazul nerespectării legii, fiecare dintre moștenitori, orice persoană interesată, ca și procurorul, se poate adresa instanței de judecată și poate cere să se constate nulitatea actelor îndeplinite, după caz, de către notarul public sau de părțile interesate.

6. Caracterul special al competenței materiale notariale

Darea spre rezolvare a cauzelor succesorale atât instanțelor judecătorești, cât și notarului public reprezintă o altă problemă, și anume aceea a raportului dintre competența materială a celor două organe, a caracterului general sau special al competenței lor.

Prin urmare, instanțele judecătorești au păstrat calitatea de organe învestite cu competența generală a rezolvării cauzelor succesorale.

Bibliografie

Prof. Univ. Dr. Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Editura C.H. Beck, Bucureșsti, 2011;

Dr. Claudiu Constantin Dinu, Proceduri speciale in noul cod de procedura civila, Ed. Universul Juridic, 2013;

Prof. Univ. Dr. Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, 2000, Ed. Servo Sat;

http://www.juridice.ro/265552/aspecte-de-noutate-privind-procedura-ordonantei-presedintiale-in-reglementarea-ncpc.html, Tiberiu Patancius.

UNIVERSITATEA ’’DIMITRIE CANTEMIR’’, TG-MUREȘ

DEPARTAMENTUL DE STUDII MASTERALE

SPECIALITATEA PROCEDURI JUDICIARE SI

PROFESII LIBERALE

PROCEDURA ORDONANȚEI PREȘEDINȚIALE

Profesor coordonator:

Lector univ. Dr. Emilia Cotoi

Masterand:

Badea Octavian

Tg-Mureș

2014