Comparație Între Sistemul DE Pensii Privat Obligatoriu ȘI Sistemul Public DE Pensii

Academia de Studii Economice București

Facultatea de Finanțe,Asigurări,Bănci și Burse de Valori

COMPARAȚIE ÎNTRE SISTEMUL DE PENSII PRIVAT OBLIGATORIU ȘI SISTEMUL PUBLIC DE PENSII

București

2015

Cuprins

1. Introducere………………………………………………………………………………………………………………….3

2. Pensia de stat……………………………………………………………………………………………………………….4

3. Pensia privată obligatorie…………………………………………………………………………………………….5

4. Pensia privată facultativă…………………………………………………………………………………………….7

5. Necesitatea completării sistemului public de pensii cu un sistem privat de pensii…………..7

6. Analiza comparativă a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul

public de pensii………………………………………………………………………………………………………………9

7. Calculul pensiilor……………………………………………………………………………………………………….11

8. Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………13

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………14

1. Introducere

Sistemul de pensii reprezintă mai mult decât o componentă importantă a sistemului de protecție socială, el reprezintă și o oglindă a evoluției economice, politice, culturale și demografice a unei țări sau, datorită globalizării, a lumii în care trăim.

Sistemul de pensii de stat, introdus la începutul secolului trecut, a intrat în colaps. Eficient atunci, acum este total anacronic. Speranța de viață a crescut, iar asta este foarte bine, pe de o parte. Pe de altă parte, se ajunge la situația în care există mai mulți pensionari decat salariați care contribuie la fondul de pensii de stat.

Eșecul pensiei de stat are la bază două cauze majore. În primul rând este vorba despre sistemul ineficient de investire al banilor pe care fiecare salariat îi plătește la asigurările sociale. Practic, statul nu investește acei bani, ci îi dă mai departe spre pensionari, astfel spus banii nu se înmulțesc, ci din contră. O a doua cauză care afectează pensiile de stat este scăderea numărului de angajați. De la an la an, numărul celor care plătesc asigurări sociale scade. În consecință din ce în ce mai puțini bani intră în fondurile de pensii.

Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă pe tot timpul vieții, de la pensionare, persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidității, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de

urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață. Așadar, pensia poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.

Întregul sistem de pensii din România este alcătuit, conform legislației noastre, din 3 tipuri (piloane) distincte de pensii:

Pilonul I : Componenta obligatorie – administrată public, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 19/2000 referitoare la pensiile de stat.

Pilonul II: Componenta obligatorie, administrată privat, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 411/2004 și Legea 23/2007.

Pilonul III: Componenta facultativa, administrată privat, cadrul juridic fiind reprezentat de Legea 204/2006, care reglementează pensiile facultative.

2. Pensia de stat

Până în prezent, singura pensie de care puteai beneficia era cea publică de tipul PAYG (pay as you go). În acest sistem angajații plătesc, obligatoriu, către stat un procent din venitul lor brut, iar acești bani sunt direcționați către actualii pensionari, fără a fi investiți. La împlinirea vârstei legale de pensionare, ca fost salariat, primești de la stat o modestă sumă lunară, care se situează la aproximativ de 30-35% din ultimul salariu.

Pensiile de stat oferite de statul român au avantaje și dezavantaje ca orice serviciu oferit pe lumea asta. Pensia de stat oferă:

● avantaje precum

– siguranță, deoarece sunt administrate de statul român;

– statul roman oferă tuturor participanților / contribuabililor la fondul de pensii drepturi egale și beneficii după vârsta legală de pensionare conform contribuțiilor achitate.

– protejează pensiile aflate în plată împotriva inflației,

– mărește valoarea reală a pensiilor în funcție de creșterea economică și poate genera rapid sumele pe care le presupun drepturile depline de pensionare, întrucât pensiile nu se plătesc din contribuțiile achitate de beneficiar, ci din cele plătite de actuala forță de muncă.

● dezavantaje și obligativități față de stat:

– obligativitatea participării tuturor persoanelor angajate cu acte din România.

– posibilitatea de a nu primi niciodată pensia pentru care ai plătit contribuții în caz de deces.

– contribuțiile plătite regulat pe o perioada de mai mulți ani sunt doar direct redistibuite către viitorii pensionari.

Primul pilon cuprinde solidaritatea intra și intergenerațională. În sistemul de tip PAYG, membrii generației active contribuie pentru populația în vârstă din prezent și vor primi beneficii de la viitoarea generație tânără. În acest context, se legitimează ideea unei solidarități între generații în cadrul sistemului public de pensii, solidaritate garantată de stat. Putem folosi astfel conceptul de încredere între oameni sau generații în scopul nostru de a explica de ce sistemul de pensii continuă să existe. Pe de o parte, generația tânără, din prezent, are încredere în viitoarea generație tânără că va contribui pentru pensia lor și, pe de altă parte, are un sentiment de solidaritate orientat către generația în vârstă din prezent, prin contribuția la sistemul PAYG.

În concluzie, pensia de tip I este pensia obligatorie, pentru care fiecare cetățean român plătește un procent din salariu pe durata vieții, urmând să iasă la pensie după vârsta de 60-65 ani sau mai devreme în cazul pensionării din motive de sănătate, bucurându-se de contribuțiile plătite pe parcursul vieții până la sfârșitul vieții.

3. Pensia privată obligatorie

Componenta obligatorie este mai bine consolidatǎ prin asigurarea pensiilor private, ce va avea ca rol suplimentarea pensiei acordatǎ de sistemul public. Legea nr.411/2004 reglementeazǎ înființarea, organizarea și supravegherea prudențialǎ a sistemului fondurilor de pensii administrate privat.

Pensia privatǎ reprezintǎ suma plǎtitǎ periodic participantului sau succesorilor acestuia (beneficiarilor), în mod suplimentar și distinct de cea furnizatǎ de sistemul public. Pensia privatǎ se formeazǎ prin transferul lunar al unei cote din contribuția de asigurǎri sociale, plǎtitǎ în sistemul public de pensii, cǎtre un fond de pensii administrat privat.

● Cine participǎ? Cine administreazǎ? Cine supravegheazǎ?

Conform legii, salariații cu vârsta de pânǎ la 35 de ani trebuie sǎ își aleagǎ un fond de pensii privat cǎtre care sǎ își direcționeze o parte din contribuția la asigurǎrile sociale obligatorii (pentru început, 2% din salariul brut, care se vor scǎdea din cele 9,5 procente reprezentând astǎzi contribuția individualǎ la asigurǎrile sociale). Pânǎ în anul 2016, contribuția la un fond de pensii administrat privat va crește treptat la 6% din salariul brut. În paralel, va scǎdea însǎ contribuția la fondul public de pensii. Salariații sub 35 de ani care pânǎ la data de care nu vor fi ales încǎ un fond de administrare privat vor fi repartizați aleatoriu, de cǎtre instituția de evidențǎ, cǎtre  fondurile de pensii care pânǎ la data respectivǎ vor fi câștigat cea mai mare cotǎ de piațǎ în România. Pe de altǎ parte, pentru salariații cu vârsta cuprinsǎ între 36 și 45 de ani, aderarea la un fond de pensii administrat privat este opționalǎ.

Contribuțiile participanților vor fi depuse în conturi individuale, la bǎnci depozitare, și vor fi administrate și investite de administratorii de fond, în scopul fructificǎrii și creșterii capitalului acumulat. Prin urmare, din sistem fac parte companiile de administrare (administratorii de fonduri) și bǎncile partenere la care acestea aleg sǎ depunǎ banii participanților (bǎncile depozitare). Activitatea administratorilor de fonduri private este supravegheatǎ de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).

● Investiții rentabile? Plasamente sigure?

Scopul principal al constituirii fondurilor de pensii administrate privat este creșterea valorii conturilor individuale. Iar aceastǎ creștere se identificǎ cu rentabilitatea investițiilor.
Rentabilitate sau siguranțǎ? Desigur este o chestiune de opțiune pentru viitorii participanți la fonduri, în limitele ofertei de pe piațǎ și ale reglementǎrilor legale. Majoritatea companiilor de administrare a unui fond de pensii private din România declarǎ cǎ intenționeazǎ sǎ facǎ investiții cu grad mediu de risc. În conformitate cu legea, fondurile de pensii sunt supuse unor reguli de prudențǎ care propun limite pentru investiții, la domenii cu grad scǎzut de risc, cum ar fi: titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice din România, UE, Spațiul Economic European – pânǎ la 70% din valoarea totalǎ a activelor fondului de pensii, valori mobiliare tranzacționate pe piețele reglementate și supravegheate din România, UE, Spatiul Economic European – pânǎ la 50% din total active, obligațiuni emise de autoritǎțile administrației publice locale din România, UE sau Spațiul Economic European – pânǎ la 30% din active etc. De asemenea, legea limiteazǎ la doar 5% plafonul de investire a activelor unui fond într-o singurǎ societate comercialǎ.

● Avantajele pilonului II

– venit mai mare bazat pe o pensie suplimentarǎ;

– rentabilitate mai ridicatǎ deoarece banii sunt investiți pe termen lung;

– nu necesitǎ costuri suplimentare;

– posibilitate de a alege fondul de pensii, respectiv societatea;

– transfer simplu, prin semnarea unui contract care face dovada alegerii societǎții de pensii private;

– platǎ automatǎ, direct de cǎtre angajator;

– posibilitatea moștenirii;

● Dezavantajele pilonului II

– lipsa de încredere în semnarea unui angajament pe termen lung cu o instituție financiarǎ privatǎ;

– conceptul de fond este greu de ințeles;

– pasivitate și ezitare.

4. Pensia privată facultativă

Cadrul legislativ pentru aceastǎ componentǎ a fost reglementat prin Legea nr. 204/2006, care stabilește principiile înființǎrii fondurilor de pensii facultative, principiile organizǎrii și funcționǎrii administratorilor, reglementarea și supravegherea prudențialǎ a sistemului pensiilor facultative. Astfel, prin contribuțiile plǎtite, angajații își vor putea asigura un venit suplimentar în momentul ieșirii la pensie.

Pensia facultativǎ reprezintǎ suma plǎtitǎ periodic, pe viațǎ, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizatǎ de sistemul public. Contribuția participantului la fondul de pensii facultative, de pânǎ la echivalentul în lei a 200 EURO pe an din venitul salarial anual, se deduce din venitul salarial brut al acestuia în completarea deducerii contribuțiilor de asigurǎri sociale datorate potrivit legii.

5. Necesitatea completării sistemului public de pensii cu un sistem privat de pensii

În România, problemele referitoare la sistemele de pensii au fost agravate de deciziile greșite, de lipsa de previziune și strategii coerente în domeniu, de ezitările politice care au condus la amânarea reformelor.

Fenomene întâlnite și în alte țări de tranziție, precum pensionările anticipate și scăderea vârstei medii reale de pensionare sau sustinerea pilonului I cu fonduri bugetare au fost la noi mult mai accentuate și au condus la creșterea exageratǎ a numǎrului de pensionari și la o reducere alarmantǎ a vârstei medii reale de pensionare, ceea ce a creat dezechilibre serioase în pilonul I.

În prezent, mai puțin de jumǎtate din populația activǎ este asiguratǎ pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cât numǎrǎ populația activǎ), fapt ce va genera probleme pe termen lung. Peste 25-30 de ani, cei care lucreazǎ “la negru” sau nu lucreazǎ deloc vor atinge vârsta de pensionare fǎrǎ sǎ fie asigurați, iar o parte din ei vor împovǎra sistemul de asistențǎ socialǎ.

Proiecțiile profilului populației pe grupe de vârstǎ tind sǎ sugereze o scǎdere a natalitǎții și o reducere a populației tinere în anii ce vin (cel puțin pânǎ în anul 2040). În aceste condiții, rata de înlocuire (raportul între pensionari și salariați) este de așteptat sǎ creascǎ. Pe termen mediu și lung, raportul dintre pensionari și salariați se va menține ridicat, structura României fiind una atipicǎ, cu generații foarte numeroase la vârsta de 17-39 de ani și foarte mici la vârstele de 0-16 ani. Ca urmare, pe piața muncii vor intra în viitor generații puțin numeroase, iar numǎrul de salariați nu va crește foarte mult chiar în eventualitatea unei creșteri economice constante.

Îmbunǎtǎțirea acestei situații se poate face prin implementarea unor mǎsuri precum:

1. Atragerea de noi asigurați. Avantajele acestei mǎsuri constau în sporirea nivelului resurselor pentru pensii și asigurarea de venituri dupǎ retragerea din activitate.

2. Descurajarea pensionǎrii anticipate prin stabilirea de cuantumuri mici ale pensiilor, astfel încât cei care pot lucra sǎ nu apeleze foarte ușor la aceasta facilitate de pensionare timpurie.

3. Egalizarea vârstei de pensionare între bǎrbați și femei. Femeile, în prezent cu o speranțǎ medie de viațǎ cu peste 6 ani mai mare decât a bǎrbaților, vor continua sǎ reprezinte o pondere mare între persoanele vârstnice și între pensionari.

Deoarece prin sistemul public de pensii nu se pot asigura decât pensii care pentru majoritatea pensionarilor au un nivel redus, a apǎrut ca o problemǎ stringentǎ completarea acestuia cu sisteme private de pensii împreunǎ cu care sǎ asigure o ratǎ de înlocuire rezonabilǎ (peste pragul saǎrǎciei).

6. Analiza comparativă a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul public de pensii

România a intrat în cursa pensiilor private. După ce sistemul a fost aplicat cu succes în țările din vest și a fost adoptat de câțiva ani buni și în țările vecine nouă, iată că anul acesta a venit rândul românilor să treacă prin reforma pensiilor.

În aceste condiții este relevantǎ analiza comparativǎ a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul public de pensii.

O primǎ trǎsǎturǎ distinctivǎ vizeazǎ rentabilitatea fiecǎreia pentru participant. Astfel participantul la un fond de pensii private obligatorii va beneficia de un venit suplimentar la pensie. Participantul va avea în continuare pensia de stat, la care se adaugǎ, suplimentar, pensia privatǎ obligatorie. Rentabilitatea obținutǎ de o pensie privatǎ este mai ridicatǎ decât cea a pensiei de stat, deoarece banii sunt investiți pe termen lung, comparativ cu pensia de stat, unde banii sunt dați de la o luna la alta, de la salariați, prin intermediul sistemului public, cǎtre pensionari. Pensia privatǎ obligatorie nu presupune costuri ci ea se constituie din contribuția parțialǎ redirecționatǎ din sistemul de stat. Banii acumulați sunt proprietatea beneficiarului, iar acesta are acces permanent la informații despre suma colectatǎ, riscul investițiilor sau rentabilitatea fondului. Pensia privata obligatorie presupune semnarea unui simplu contract fǎrǎ alte operațiuni complexe, iar plǎțile aferente contribuțiilor lunare se efectueazǎ direct de cǎtre angajator. La finalul perioadei de acumulare, pensia va ajunge la beneficiar sub forma unei rente viagere (pe toata durata vieții).

Deasemnea administrarea și gestionarea sistemului public de pensii este încredințatǎ Casei Naționale de Pensii care se aflǎ în subordinea Ministerului Muncii, iar administrarea și gestionarea sistemului privat de pensii se face de cǎtre administrator autorizat e CSSPP (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), care este o persoanǎ sau o entitate responsabilǎ cu activitatea și controlul fondurilor de pensii private.

Contribuția obligatorie pentru pensia publicǎ este de: 9.5% din venitul brut lunar pentru angajat și de 19.75% pentru angajator. Pentru pensia privatǎ contribuția este pentru început, 2% din venitul brut ajungând pânǎ la 6% în 8 ani prin creșterea cu 0,5% anual ( contribuția se scade din cea de 9.5% specificǎ pensiei publice).

Comparativ cu sistemul public de pensii, unde participanții pot fi toate persoanele care realizeazǎ venituri legale, în cazul fondurilor de pensii administrate privat participanții sunt definiți în legea 411/2004, completatǎ și modificatǎ de legea nr.23/2007 în articolul 30.

Art. 30. – (1) Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care devin pentru prima dată asigurați obligatoriu și contribuie la sistemul public de pensii, sunt obligate să participe la un fond de pensii.

(2) Persoanele, altele decât cele prevăzute la alin. (1), în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie la sistemul public de pensii, pot adera la un fond de pensii.

Una dintre principalele deosebiri vizeazǎ modul de utilizare al banilor, în sistemul public banii redistribuiți, în sensul cǎ sunt utilizați pentru asigurarea pensiilor celor bǎtrâni, iar în sistemul privat banii sunt înregistrați în conturi individuale. Dacǎ în cazul primului caz se garanteazǎ dreptul la pensie în cazul de-al doilea nu se garanteazǎ nici o suma drept pensie.

În caz de deces al participantului, în sistemul de pensii public conform articolului 65 din legea 19/200 au dreptul la pensie de urmaș copiii și soțul supraviețuitor, dacǎ persoana decedatǎ era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii. În cazul pensiilor private obligatorii dacǎ persoana care a depus bani decedeazǎ înainte sǎ împlineascǎ vârsta legalǎ de pensionare, banii acumulați în cont ajung la moștenitorii sǎi legali, declarați conform legii.

O altǎ diferențǎ esențialǎ între cele douǎ sisteme privește modul creșterii, de-a lungul timpului, a valorii drepturilor de pensie. În sistemul public de pensii drepturile viitoare de pensie sporesc într-o mǎsurǎ care ține seama de creșterea veniturilor medii pe economie, în timp ce în cazul pensiilor private drepturile de pensie cresc în relație directǎ cu randamentul pieței de capital. Avantajul creșterii pe mǎsura creșterii veniturilor medii este cǎ, la plata pensiilor, se au în vedere tendințele ce se manifestǎ în standardul de viațǎ al populației. Avantajul corelǎrii drepturilor de pensie cu randamentul pieței de capital este acela cǎ beneficiul individual prezintǎ o ratǎ de creștere mai ridicatǎ.

7. Calculul pensiilor

Pentru persoanele cu vârsta peste 45 de ani și pentru cele care vor avea vârsta cuprinsǎ între 35 și 45 de ani și nu vor opta pentru contribuția la un fond de pensii obligatorii, pensia pe care o vor primi va fi calculatǎ conform Legii nr.19/2000, astfel:

• Valoarea pensiei se determinǎ prin înmulțirea punctajului mediu anual, realizat de angajat în perioada de cotizare, cu valoarea unui punct de pensie.

• Punctajul mediu anual se determinǎ prin împǎrțirea numǎrului de puncte, realizat prin însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare, la numǎrul de ani corespunzǎtori stagiului complet de cotizare, prevǎzut de lege.

• Punctajul anual se determinǎ prin împǎrțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numǎrului de puncte realizate în fiecare lunǎ.

• Numǎrul de puncte realizat în fiecare lunǎ se calculeazǎ prin raportarea salariului brut individual, inclusiv sporurile și adaosurile, la salariul mediu brut lunar din luna respectivǎ, comunicat de Institutul Național de Statisticǎ.

În prezent valoarea punctului de pensie este 697,5 RON.

Pentru persoanele cu vârsta sub 35 de ani și pentru cele cu vârsta între 35 și 45 de ani care aleg sǎ contribuie și la un fond de pensii private obligatorii, pe lângǎ contribuția la bugetul de pensii și asigurãri sociale, pensia lor se va constitui din:

Pensia publicǎ + Pensia privatǎ obligatorie

Dacǎ aceste persoane decid sǎ participe și la un fond de pensii private facultative, pensia lor va fi compusǎ din 3 surse:

Pensia publicǎ + Pensia privatǎ obligatorie + Pensia privatǎ facultativǎ

Trebuie menționat faptul cǎ, persoanele cu vârsta între 35 și 45 de ani care aleg sǎ contribuie și la un fond de pensii private obligatorii, aceasta opțiune este definitivǎ, nemaiexistând posibilitatea de a pǎrǎsi sistemul mixt și de a se întoarce numai la pensia publica.
Diferența dintre persoanele care vor contribui la un fond de pensii private și cele care nu vor contribui este ca primele vor avea o pensie publica mai micǎ decât persoanele care contribuie doar la sistemul public, la care se va adauga, însǎ, pensia privatǎ obligatorii.

Formula de calcul a pensiilor private (PP) este urmǎtoarea:

Unde:
Total contribuții la fondul privat = valoarea fondului individual de pensie (conteazǎ mǎrimea salariului și vechimea în muncǎ).

Capitalizarea pe contribuție = determinatǎ de rentabilitatea fondului de pensii la care angajatul s-a înscris (profitabilitatea investițiilor financiare pe care le face).

Costurile de administrare și de depozitare ale contribuției = comisioane de administrare și alte taxe plǎtite de angajat.

Numǎr de ani de pensie = calculat în funcție de speranța medie de viațǎ a femeilor la vârsta pensionarii sau o speranțǎ medie de viațǎ standard la pensionare, care se va aplica atât pentru femei cât si pentru barbati.

Costurile anuitǎților = costurile generate de plata regulatǎ a pensiei private individuale pe durata anilor de pensie. Legea anuitǎților va fi adoptata în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a Legii pensiilor obligatorii administrate privat.

8. Concluzii

Concluzionând, reforma sistemului de pensii a condus la dezvoltarea sistemelor de pensii private, care oferă beneficii relative la mărimea contribuției, dar, în același timp, extind solidaritatea din primul pilon la întreaga societate din trecut, prezent și viitor. Susținerea statului (și a întregii societăți) pentru acoperirea costurilor implementării pilonului doi ocupațional obligatoriu se va încheia când toți pensionarii se vor bucura atât de pensia oferită de pilonul unu cât și de pensia ocupațională. Chiar și în situația în care va lua sfârșit construirea sistemului multipilon, primul pilon va rămâne unul al solidarității sociale. O pensie de bătrânețe noncontributorie sau venitul minim garantat bazate pe solidaritatea la nivelul întregii societăți vor continua să existe, inclusiv ca niveluri ale pilonului unu. Împărtășirea poverii îmbătrânirii populației între contributori și pensionari, între generațiile trecute, prezente și viitoare este cel mai cuprinzător mod al solidarității sociale.

Bibliografie

■ Paul Tănăsescu, Cosmin Șerbănescu, Roxana Ionescu, Mariana Popa, Laura Elly Novac – Asigurări comerciale moderne – Editura C. H. Beck, București, 2007

■ http://revistacalitateavietii.ro

■ http://www.pensiileprivate.ro

■ http://www.asigurari-investitii.ro/sistemul_pensiilor.html

■ http://www.desprepensie.ro

■ http://www.brdfondpensii.ro

■ Legea nr. 19/2000 (actualizată) privind sistemul public de pensii

■ Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat