Compară Categoriile de Subiect Colectiv de Drept și Persoană Juridică

=== c8169ec72ff74bf2b1a832be306246327ff1ee07_709650_1 ===

Redactează un eseu în care să dezvolți următoarele intercondiționări:

compară categoriile de subiect colectiv de drept și persoană juridică

explică diferența dintre conținutul și obiectul raportului juridic

compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

explică forța superioară a legii ca izvor de drept.

Conform dreptului intern, statul este în primul rând un subiect de drept în cadrul raporturilor juridice de drept constituțional. Luând în considerare în primul rând principalele atribuții ale statului de drept, rezultă că prin organele sale acesta poate acorda cetățenia, poate aproba renunțarea la cetățenie și poate retrage cetățenia, dar poate și stabili domiciliului în România pentru cetățenii altor state. Statul apare ca subiect de drept în raporturile de drept constituțional prin care se realizează federația și în raporturile statului privit ca întreg și unitățile administrativ-teritoriale. Statul nu poate să aibă în niciun caz statutul de persoană juridică simplă, el având de fapt statutul de persoană juridică ”sui generis” (unică în felul său).

În cadrul raporturilor de drept civil, statul participă ca subiect de drept prin intermediul Ministerului Finanțelor. În desfășurarea procesului de realizare a dreptului, trebuie ca participarea organelor de stat să se realizeze în raport cu competența rezervată acestora prin Constituție și prin Legile de organizare și funcționare, în condițiile în care organelle statului dețin competențe specifice, astfel aceste organe ale statului au rolul de a participa ca purtătoare ale autorității statale într-un domeniu sau altul.

În postura lor de subiecte de drept, rezultă că organele statului îndeplinesc câteva categorii importante de competențe. Astfel, organele statului au rolul de a îndepli anumite competențe specifice referitoare la exercitarea conducerii de stat în diverse domenii, soluționarea problemelor privind temeinicia și legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept față de altele, asigurarea constrângerii de stat în anumite cazuri necesare, restabilirea ordinii de drept în situația în care aceasta a fost încălcată, precum și recuperarea anumitor prejudicii. Dacă studiem modul în care organele de stat participă la raporturile juridice, rezultă că drepturile acestora față de celelalte subiecte de drept constituie în același timp și obligații ale lor față de stat.

Persoanele juridice reprezintă subiecte distincte de drept în cadul raporturilor juridice de drept civil sau în cadrul raporturilor juridice de drept comercial. Conform teoriilor actuale, persoana juridică este subiect de drept având o arie largă de răspândire în cadrul circuitului juridic. Conform legislației actuale, societățile comerciale, precum și regiile autonome participă ca persoane juridice în cadrul raporturilor de drept privat. Adițional față de participarea organelor statului ca purtătoare ale autorității, acestea pot apărea uneori și ca persoane juridice, în cadrul raporturilor ce nu sunt legate nemijlocit de realizarea competenței acestora.

În ceea ce privește diferența existentă între conținutul și obiectul raportului juridic, rezultă că obiectul raportului juridic cuprinde scopul materializat în acțiuni. Conform definiției, raportul juridic cuprinde ansamblul obligațiilor și drepturilor care revin subiectelor participante în cadrul raporturilor de drept. Există o strânsă corelație între drepturi și obligații, acestea condiționându-se reciproc, astfel încât pentru fiecare drept există o obligație corespondentă și invers. Drepturile și obligațiile leagă între ele subiectele raportului juridic, formând conținutul raportului juridic.

Referitor la raportul juridic, acesta cuprinde ansamblul drepturilor și obligațiilor subiectelor de drept, precum și drepturile și obligațiile prevăzute de norma juridică. În conținutul raportului juridic se reflectă legătura indisolubilă existentă între regula de drept ce determină conduita posibilă sau datorată și dreptul unui anumit participant la raportul juridic. Subiectele raportului juridic apar ca titulari ai unor drepturi și a unor obligații și se vor comporta diferit în funcție de poziția lor specifică (de titular al dreptului sau obligației).

În ceea ce privește actul juridic normativ și actul juridic individual, se reține faptul că actul juridic cuprinde manifestarea de voința a unei persoane fizice sau juridice, cu scopul de a produce anumite efecte juridice. În situația în care actul juridic este emis de către o persoană fizică sau juridică, actul juridic respectiv va fi un act de drept privat, deci un act juridic individual, iar în situația în care actul juridic este emis de către un funcționar public, în realizarea competențelor sale, actul juridic respective va fi un act de drept public, care va produce efecte în domeniul public, fiind în consecință un act juridic normativ.

În ceea ce privește forța superioară a legii ca izvor de drept, se evidențiază faptul că legea reprezintă izvorul formal principal al dreptului, o regulă socială obligatorie, stabilită de către autoritatea publică și sancționată prin forța publică.

Reținem faptul că actele normative reprezintă izvoare de drept precise, oficiale. Fiind izvoare de drept create de către organele publice investite cu competențe normative, actele normative includ norme general-obligatorii. Actele normative reflectă schimbările transformărilor sociale, iar prin forma scrisă, caracterul general, obligatoriu și precis, precum și prin mijloacele specifice de publicitate reprezintă garanții de certitudine în raport de alte izvoare ale dreptului.

Forța superioară a legii ca izvor de drept se reflectă din trăsături specifice, cum ar fi faptul că legea este principalul izvor de drept, fiind totodată un izvor de drept oficial. În raport cu celelalte izvoare ale dreptului, legea are capacitatea de a modifica anumite situații de drept pozitiv și poate modifica sau chiar desființa acte normative având un character revoluționar. Legea se găsește în formă scrisă (”Jus scriptum”), astfel că se poate constata foarte ușor. Nu în ultimul rând, legea este certă și precisă, fiind instrumental cel mai important de realizare a dreptului.

Bibliografie

Cristea S. (2016), Teoria generală a dreptului, București, Editura C.H. Beck.

Dogaru I. (2016). Teoria generală a dreptului, București, Editura C.H. Beck.

Firică C. (2015), Drept civil I și II (Partea generală și Persoanele), Craiova, Editura Sitech.