Commonwealth -ul Britanic al Națiunilor [602595]

Commonwealth -ul Britanic al Națiunilor

Commonwealth -ul Britanic al Națiunilor este o organiza ție politică interguvernam etală,
având 53 de state membre, țări care inițial au fă cut parte din Imperiul Britanic, exceptând
Rwanda și Mozambic. Prima perioadă a Comunității Națiunilor își are rădăcinile din timpul
colonial al Imperiului Britanic, iar cea de -a doua perioadă este marcată de sfârșitul celui de -al
Doilea Război Mondial și căderea colonialismului.
În anul 1884, aflat într -o vizită în Australia, lordul Rosebury, a numit Imperiul Britanic
„Comu nitatea Națiunilor”. Cu ocazia C onferinței Imperiale din anul 1926, unde a participat
prim -ministrul Marii Britanii ș i liderii dominioanelor, s -a hotărât în cadrul acestei întâliniri, că
Marea Britanie ș i țările colonizate sunt egale în statut. Consacrarea în mod oficial a termenului
de Commonwealth a fost în anul 1931, în urma votului Parlamentului, pentru desemnarea țărilor
cu guvern autonom din Imperiu. Statutul de la W estminster este considerat a fi un act care a dat
naștere unei grupări de națiuni, nefiind o Constituție. Poziția acesot state autonome este definită
astfel: „Comunități autonome în cadrul Imperiului britanic, egale ca statut, absolut
nesubordonate una faț ă de cealaltă în ceea ce privește afacerile interne sau externe, deși unite
prin credință și supunerea față de Coronă și asociate în mod liber în calitate de membri ai
Comunității britanice a Națiunilor”.1 În 1930 au avut loc primele Jocuri ale Imperiului Britanic,
desfășurat la Hamilton, Canada, care mai târziu vor deveni Jocurile Commonwealth -ului și au
loc o data la patru ani.
Începutul căderii Imperiului Britanic este marcat de lupta Statelor Unite ale Americii de a
se elibera de colonialismu l Marii Britanii, în secolul al XVIII – lea. Multe din țările colonizate au
început să -și ceară independența, după anul 1945. După încheierea celui de -al Doilea Război
Mondial, din cauza mi șcărilor pentru independență a ț ărilor colonizate și în urma greutăților din
punct de vedere financiar suportate în timpul războiului, Imperiul Britanic începe să se destrame.
Acest moment reprezintă situația dificilă a Imperiului Britanic și este semnalată de schimbarea
numelui din „Commonwealth -ul Britanic al Nați unilor” în „Commonwealth -ul Națiunilor”,
pentru a reflecta aspectul destrămării Imperiului. Burma si Aden, după obținerea independenței ,
au fost singurele țări care nu au dorit să fie membre ale Commonwealth -ului. În 1949, Republica
Irlanda a părăsit Commo nwealth -ul, dar Parlamentul Regatului Unit le -a oferit cetățenilor , un
statut similar cu ceilalti cetățeni care fac parte din organizație, acest lucru fiind posibil printr -o
lege din anul 1949.
La 15 august 1947, Marea Britanie renunță la orice pu tere asupra Indiei, iar trupele
britanice aveau să fie retrase într -un timp scurt. În anul 1948 a avut loc reuniunea primilor
miniștri unde au fost invitate India si Pakistanul, care au devenit dominioane independente, unde
discuțiile reprezentanților au f ost purtate în egală măsură cu ceilalți membri mai vechi. Aderarea

1 Henry GRIMAL, Commonwealth -ul, Grupul editorial Corint, București, 2003, p. 11

lor la Commonwealth nu a fost abordată, de asemenea problemele constituționale nu au fost
menționate și nici intrarea în organizație a statelor noi . Aici intervine întrebarea dacă acești
membri noi care sunt nebritanici și care au hotărât alegerea regimului republican, nu distrugeau
ideea de Commonwealth, întemeiat pe conceptul unei „familii de națiuni al căror litant era
regele?”2 . În anul 1947 a fost creat Comitetul de Cabinet pentru Rela țiile Commonwealthu -lui,
care au căutat o soluție care să permită „unui număr cât mai mare de state admise pentru
independență să adere la Commonwealth, c hiar dacă instituțiile lor interne nu erau absolut
conforme cu modelul de la Westminster”.3 Alternativ , în cazul Indiei , era simplă: ori era
menținută supunerea față de Coroană și India nu mai putea fi membră a asociației, ori se
modifica principiul Commonwealth -ului, unde obligația ș i supunerea față de Coroană nu era u
necesare pentru statele cu sistem rep ublican. Deoarece erau sensibili la pierderea unui avantaj
strategic și politic al păstrării Indiei în asociație, refuzarea aderării însemna „condamnarea la
dispariție a două sute de ani de istorie comună și de influență occidentală și împingerea Indiei
exclusiv spre asiatism”.4
La 26 aprilie 1949, declarația de la Londra , a rezolvat probema statelor care nu erau bazate
pe o structură constituțională a unei coroane comune și doreau să fie în continuare membre ale
Commonwealth -ului. India a semnat declarația și a fost de acord ca după ce „va fi o replublică
independentă și suverană”5, să-l recunoască pe suveranul britanic ca șef al Commonwealth -ului,
fiind un „simbol al asociației libere al națiunilor membre independente”.
De asemnea, anul 1949, machează începutul Commonwealth -ului modern. În discursul de
la finalul Conferinței6 se remarcă schimbarea dintre expresia „Commonwealth -ul Britanic al
Națiunilor” în “Commonwealth -ul Națiunilor” , ceea ce semnifică mutația dintre un
Commonwealth br itanic într -unul internațional, nemaifiind unul unirasial, ci unul multirasial.
Unul dintre obiectivele Commonwealth -ului a fost subliniat în Declarația de la
Singapore din anul 1971 , unde s-a stabilit acord ul unei cooperări multilaterale în valorificarea
păcii mondiale, drepturilor omului, libertății individului, democrație i, egalității și a comerțului
liber, luptei împotriva sărăciei, a rasismului, a bolilor și a neștiinței de carte. În Declarația de la
Lusaka din anul 1979, a fost adăug at un obiectiv pentru opoziția discriminării de sex și de rasă.
În ceea ce privește problemele ecologice, acestea au fost discutate în Declarația de la Langkawi
în 1989. Toate declarațiile privind problemele cu care se co nfruntă societatea au fost întă rite în
anul 1991 de Declarația de la Harare. Declarația de la Aso Rock din anul 2003, este bazată pe
declarațiile de la Harare și Singapore, unde obiectivele au fost promovarea dezvoltării și a
democrației.

2 https://posturi.wordpress.com/2012/03/10/commonwealth -comunitatea -natiunilor/ , consultat la 16.11.2017
3 Henry GRIMAL, Commonwealth -ul, Grupul editorial Corint, București, 2003, p. 34.
4Ibidem , p. 35.
5 Ibidem , p. 32.
6 v. Henry GRIMAL, Commonwealth -ul, Grupul editorial Corint, București, 2003, p. 35 -36.

În anul 1953 Regina Elisabeta a fost încor onată, la Wesminster Abbey, iar la ceremonie au
fost prezenți și prim -miniștrii Commonwealth -ului. Fundația și Secretariatul Commonwealth au
fost înființate în anul 1965, având sediul la Marlborough House, în Londra. Șeful
Commonwealth -ului este Majestatea Sa, Regina Elisabeta, aceasta fiind o poziție simbolică.
Regina Angliei este recunoscută drept suverană de șaisprezece state: Regatul Unit, Canada,
Australia, Barbados, Bahamas, Jamaica, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon,
Grenada, Sfânta Lucia, Tuvalu, Sfântul Vicențiu și Grenandine, Belize, Antigua și Barbuda,
Sfântul Kitts și Nevis.
La Singapore a avut loc inaugurarea unor principii în legătur ă cu tipurile de ședințe , și
anume: „plenarele”, „cele secrete” (ședințe la care part icipau doar secretarul general și prim –
ministrii) și cele „executive” , ședințe la care aveau acces numai șefii guvernului, alături de un
consilier. Până în anul 1964, Londra reprezenta singurul oraș unde aveau loc reuniunile. Pentru a
pune capăt acestui fa pt care simboliza superioritatea Marii Britanii, lucru care era în opoziție cu
cel al egalității, s -a hotărât de către conducătorii afro -asiatici, ca pe viitor reuniunile să se
desfășoare alternativ în capitalele statelor, aceștia fiind nevoiți și să supor te toate cheltuielile.
Interesul reuniunilor de la Sydney din 1978 și New Delhi din 1980, unde au fost prezenți din
Pcific și Asia doisprezece sefi de stat, a fos t ca micile state să fie auzite, recunoscând astfel că
„ajutorul special de care aveau nevoie pentru dezvoltare și totodată pentru a determina
organismele internaționale să ia aminte la nevoile lor deosebite, intra în responsabilitatea
Commonwealth -ului”7.
„Commonwealth Parliamentary Association”, a fost fondată în anul 1911 de către L. S.
Amery , era formată inițial doar din parlamentari ai dominioanelor și ai Marii Britanii. Această
asociație a Commonwealth -ului s -a mărit din anul 1948 și în prezent numără aproximativ o sută
de ramuri care reprezintă camerele legislative a coloniilor și statelor independente care „este de a
apropia ramurile parlamentelor din cadrul Commonwealth -ului, în vederea facilitării raporturilor
mutuale și a schimburilor de informații între membri”8 .
Secretaritul general al Commonwealth -ului a dobândit în anul 1965 o structură permanentă.
Pentru finan țarea Secretariatului toate statele membre contribuiau după capacitatea fiecăreia, iar
calculul se făcea în funcție de populație și venit național. În anul 1979 procentul de 30 % îi
revenea Marii Britanii, 20,3 8% Canadei și Inidei un procent de 4,56%, suma cotizațiilor fiind 2
453 200 de lire sterline. „În aprilie 1979, personalul (Staff) Secretariatului se ridica la 283
persoane, din care 154 femei (Raportul din 1979, p. 75)”.9
Referitor la Commonwealth -ul de astăzi este o asociație cu un caracter voluntar, care
conține 54 de state care colaborează în diferite domenii, cum ar fi: tineret, politică externă,
mediu, turism, sănătate, finanțe, societatea civilă, educație, încurajează leadership -ul feminin,

7 Ibidem , p. 99.
8 Ibidem , p. 101 -102.
9 Ibidem , p. 109.

scopul lor fiind dezvoltarea și apărarea democrației. Simbolul Commonwealth -ului este Regina
Elisabeta a II -a, iar activitatea este desfășurată în cadrul a trei organizații: Fundația, care susține
și promovează dezvoltarea, democrația și înțel egerea culturală, Secretariatul, care oferă
consiliere, asistență tehnică și de asemenea, pune în practică hotărârile pe care le iau sefii de
guvern, iar organizația care susține răspândirea și dezvo ltarea educației de la distanță este
Commonwealth -ul învă țării.
În opinia președintelui J. Nyerere al Tanzaniei, Commonwealth -ul prezent este „o grupare
de oameni care se consultă, se informeză reciproc, încearcă să se convingă unul pe celălalt și,
câteodată, mai și cooperează…”10

10 Ibidem , p. 11.

BIBLIOGRAFIE

Grimal, H. (2003). Commonwealth -ul. București.
https://www1.agerpres.ro/flux -documentare/2016/01/14/organizatii -internationale –
commonwealth -19-36-41, consultat la 15.11.2017
http://crnsociety.org/Commonwealth_Today.pdf , consultat la 15.11.201 7
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/commonwealth -o-asociatie -partial -necunoscuta ,
consultat la 15.11.2017
https://posturi.wordpress.com/2012/03/10/commonwealth -comunitatea -natiunilor/ , consultat la
16.11.2017
http://thecommonwealth.org/our -work, consultat la 19.11.2017
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Na%C8%9Biunilor , consultat la 19.11.2017