Common Risk-Factors in the Returns on Stocks and Bonds [304814]

În acest capitol este prezentată detaliat structura generală a [anonimizat] a regulilor esențiale privind redactarea sa pentru fiecare secțiune specifică: pre-text, [anonimizat]. Majoritatatea revistelor internaționale indexate și cotate Clarivate Analytics Web of Science și Scopus din domeniul economic recomandă și solicită autorilor urmărirea cu consecvență a [anonimizat]: meta-analitic, cu cercetare originală (empirică), [anonimizat]. În ultima parte a capitolului se abordează două problematici relevante pentru orice autor: modul de revizuire a articolului, respectiv recomandări care trebuie avute în vedere pentru a facilita optimizarea citărilor la propriile lucrări.

2.1 [anonimizat] (2011) [anonimizat]: [anonimizat]-zis, în care este prezentat conținutul științific și partea finală a articolului. Aplicate la structura canonică a unui articol științific aceste elemente devin:

[anonimizat]: titlu, autor/autori, rezumat, cuvinte-cheie și clasificarea JEL (Journal of Economic Literature);

elemente de text: introducere, corpul articolului ([anonimizat], rezultate și discuții) și concluzii;

[anonimizat]: bibliografie și anexe.

2.1.1 [anonimizat]

a) Titlu

Modalitatea de formulare a titlului va da o notǎ de personalitate întregului articol. [anonimizat] a titlului unui articol științific:

[anonimizat] o atracție asupra lui atunci va parcurge și restul lucrării;

[anonimizat], acesta este necesar să conțină fie denumirea obiectului/[anonimizat];

titlul unui articol trebuie să dezvăluie esența conținutului lucrării.

Titlul articolului îndeplinește două funcții importante: [anonimizat]. [anonimizat], fiind și cel care atrage (sau nu) [anonimizat]. Titlul este o componentă definitorie a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. În cât mai puține cuvinte este necesar să oferim cât mai multe informații despre conținutul lucrării și despre cercetarea efectuată. [anonimizat], indicativ, [anonimizat], care are 10-12 cuvinte. [anonimizat], reunind circa 70 de caractere (De Jarnett, 2012). Este bine ca titlul articolului să conțină termeni care servesc la indexarea articolului și clasificarea sa de diferitele baze de date (Publication Manual of the American Psyhological Association (APA) 2010, p. 23). Titlul trebuie să evite folosirea unor termeni cu mai multe sensuri sau a unora neclari. El trebuie să conțină noțiuni exacte, care să nu lase loc ambiguităților ce pot înșela așteptările cititorului. De asemenea, este bine ca prin titlu să nu se „promită” cititorului mai mult decât conține articolul. Totodată, în conceperea titlului, autorii trebuie să încerce simplificarea acestuia (chiar când este mai lung) pentru a nu crea dificultăți cititorului în perceperea esenței și conținutului articolului.

În titlu nu trebuie folosite formule, simboluri, termeni de jargon și abrevieri. Toți termenii trebuie scriși în întregime. Chelcea (2003, p. 63) afirmă că este de evitat încărcarea titlului cu cuvinte și expresii care nu aduc nicio informație utilă, cum sunt: Raport despre …, Studiu de caz …, Studiu asupra …, Elemente de …, Cercetări asupra …, Considerații generale asupra …, Unele aspecte …, Observații asupra …, Investigarea …, Probleme ale …, Importanța … etc. Nu se recomandă ca în titlul articolului să se folosească termeni precum „cercetare”, „metode”, „rezultate”, deoarece se înțelege de la sine că publicarea unui articol științific se face pentru a fi comunicate rezultatele activității șiințifice. Pentru a ajunge la acestea a fost întreprinsă o cercetare ce a presupus aplicarea unor metode de investigare și a unui instrumentar specific domeniului. Nu în ultimul rând se recomandă evitarea redundanțelor, adică a surplusului de informație față de strictul necesar, precum Studiul fenomenelor de…, Abordarea experimentală a… etc. precum și suprimarea unor verbe cum sunt a fi, a avea, a obține etc.

În beneficiul lucrării, dar și în acela al căutării în cadrul bazelor de date este recomandat ca titlul să cuprindă unele dintre cuvintele-cheie ale articolului. Asocierea termenilor din titlu trebuie să fie una corectă din punctul de vedere al tematicii articolului, iar orice greșeli de sintaxă, ortografie, prescurtări sau termeni ambigui sau neclari vor trebui evitate, deoarece sistemele și platformele de indexare și de publicare a rezumatelor țin seama de acuratețea titlului. Deși titlul este prima secțiune a unui articol, adeseori acesta se definitivează după redactarea formei finale a lucrării științifice. Astfel, autorii se asigură de concordanța sa deplină cu conținutul articolului, cu concluziile, cât și cu eventuala tematica a revistei, atunci când aceasta este anterior stabilită și anunțată din timp. Un titlu scurt are mai multe avantaje. Acesta este mai vizibil și incitant, fiind de obicei mai clar și ocupând un spațiu mai restrâns. Editorii preferă și ei un titlu mai concis.

În conceperea titlurilor articolelor științifice trebuie respectate o serie de reguli acceptate și practicate de comunitatea specialiștilor din domeniul considerat, în cazul nostru cel economic. În acest sens este bine ca autorul să parcurgă în prealabil câteva reviste de specialitate economică din fluxul principal de publicații (spre exemplu cele cotate Web of Science și Scopus) pentru a se familiariza cu termenii de specialitate acceptați la nivel internațional, cât și cu termenii care se întâlnesc cel mai des în titlurile articolelor din acest domeniu.

b) Autori

Activitatea de cercetare științifică, în cele mai multe cazuri, este una de echipă. Ca urmare, articolul științific este și el opera unui grup de cercetători/autori. Fiecare autor trebuie să aibă însă o contribuție suficient de importantă și de consistentă la realizarea articolului pentru a-și putea asuma responsabilitatea publică pentru conținutul acestuia. În lista autorilor unui articol trebuie incluși toți cei care au avut contribuții esențiale sau parțiale la cercetarea economică și implicit la realizarea conținutului științific al lucrării, de la concepția, culegerea, analiza și interpretarea datelor, la redactarea, îmbunătățirea, modificarea și corectarea critică a conținutului, la generarea de plusvaloare conceptuală, la revizuirea și redactarea formei finale a articolului. Includerea unui autor care nu a participat în niciun fel la elaborarea articolului constituie o încălcare a regulilor eticii publicării articolelor științifice. Indiferent de modul în care și-au adus contribuția, toți autorii trebuie să-și asume responsabilitatea asupra întregului conținut al lucrării.Autorii trebuie să fie solidari atât pentru cercetarea efectuată cât și pentru articolul realizat în echipă. Așadar, nevoia de a lucra într-un climat de respect reciproc, cu colegi buni, care să fie în același timp și prieteni, este un lucru important pentru o echipă care studiază o temă de cercetare.

Ordinea autorilor trebuie decisă de comun acord de către coautori. În științele economice nu există o regulă universal valabilă sau convenții general acceptate pentru a stabili ordinea autorilor. În general, ordinea acestora depinde de contribuția lor efectivă la textul lucrării. În cele mai multe cazuri, există un coordonator al grupului de cercetare care este adeseori autorul de corespondență, el fiind autorizat de către coautori pentru a acționa în numele lor cu editorul jurnalului privind revizuirile cerute de evaluatori și pregătirea versiunii finale a lucrării. Adăugarea sau eliminarea unui autor poate fi realizată, înaintea publicării, cu acceptul celorlați coautori și al editorului, prin depunerea unei declarații scrise cu motivația întemeiată a unui asemenea demers. Schimbările nu se mai pot face dacă articolul a fost acceptat și publicat.

În ceea ce privește afilierea autorilor este necesar să se respecte următoarele reguli:

scrierea autorilor trebuie să indice prenumele, urmat de numele de familie, iar odată stabilită modalitatea de scriere se impune respectarea unei consecvențe în acest sens, deoarece articolele semnate în modalități diferite de același autor vor avea cel puțin două urmări nefaste: în primul rând se vor genera citări bibliografice în locuri diferite, făcând dificilă asocierea activității cu o singură persoană, iar în al doilea rând bazele de date vor considera că este vorba de autori diferiți, nearealizând în mod automat o asociere a variatelor forme de scriere a unui nume.

o atenție sporită trebuie să se acorde utilizării diacriticelor din cadrul numelui unui autor, a tuturor prenumelor, a ordinii prenumelor, a modului de abreviere al prenumelor, a semnelor de punctuație existente între prenume, a numelor multiple de familie etc. (caseta nr. 5).

Caseta nr. 5

nu se includ titlurile academice, profesionale, oficiale, onorifice, militare sau religioase;

se vor nota instituțiile de apartenență ale autorilor folosind exponenți 1, 2, 3 …, deoarece instituțiile afiliate, cu denumirea lor întreagă, prin renumele de care se bucură, oferă informații importante privind prestigiul științific al autorilor (dacă un autor lucrează concomitent la două sau mai multe instituții, atunci se vor trece în ordinea dorită de acesta toate afilierile în cauză);

printr-un asterisc, pus unui autor, se indică cel căruia îi va fi trimisă corespondența, iar într-o notă de subsol se va include adresa de e-mail și eventual numărul de telefon pentru a facilita contactarea rapidă a acestuia în caz de necesitate.

Un criteriu important după care se indexează articolelor în bazele de date îl reprezintă numele autorului/autorilor, aceasta constituind un argument suplimentar pentru care autorii trebuie să utilizeze aceeași modalitate de scriere a numelui în articolele științifice pe care le publică.

Pentru identificarea exactă a autorilor unui articol științific se recomandă realizarea unui profil științific de ResearcherID, respectiv ORCID. Odată creat, profilul științific va căpăta automat un cod unic de identificare format dintr-o succesiune de litere și cifre. Unele reviste și baze de date permit asocierea fiecărui articol al unui autor cu codurile respective de ResearcherID și/sau ORCID, ele figurând efectiv pe articolul publicat. Ulterior creării profilului, fiecare autor îl va putea individualiza, adăugând afilierea la o instituție de educație și/sau cercetare, încărcând și alte lucrări etc. Spre exemplu, baza de date Web of Science permite adăugarea codurilor ResearcherID și ORCID ale autorilor pe pagina unde figurează lucrarea, după numele autorilor apărând codurile respective, cât și linkurile către profilurile în cauză (caseta nr. 6).

Caseta nr. 6

c) Rezumat

Rezumatul (abstractul) este o parte extrem de importantă a articolului, fiind, după titlu, prima secțiune citită cu atenție. Ca urmare, el trebuie să cuprindă informații suficiente pentru ca cititorii să poată aprecia natura și semnificația subiectului abordat. Într-un număr redus de fraze el exprimă esențialul contribuției autorului. Rezumatul trebuie să fie precis, concis și ușor de înțeles, ajutând cititorul să își facă o idee despre întreaga lucrare. Un abstract bine construit trezește interesul cititorului, determinându-l să citeascăși restul lucrării. Captarea atenției cititorului este deosebit de importantă mai ales în cazul articolelor indexate în bazele internaționale de date, în care, de regulă, este disponibil gratuit doar abstractul articolului (Drugaș, 2009).

În principal există două tipuri generale de rezumate, și anume: descriptiv (nestructurat) și informativ (structurat). Rezumatul descriptiv este unul scurt (100-120 de cuvinte), constând dintr-un singur paragraf, care rezumă foarte precis și succint conținutul lucrării, fără a intra în detalii. Acesta nu face referiri la rezultatele sau concluziile cercetării, nu include cuvintele-cheie regăsite în text. De regulă, el aduce în prim-plan scopul, metodele, instrumentele și domeniul de aplicare al cercetării. În mod practic, acest rezumat redă argumentația principală care a dus la realizarea studiului precizând de ce și cum a fost întreprins acesta. Rezumatul informativ este mai des folosit, fiind specific celor mai multe reviste din fluxul principal de publicații (mainstream journals). El reprezintă o miniversiune a conținutului întregului articol, exprimat în 200-300 cuvinte, împărțit pe mai multe paragrafe ce corespund, cu aproximație, principalelor secțiuni ale articolului, după modelul IMRAD (Introduction, Methods, Research [And] Discussion, respectiv Introducere, Metode, Rezultate, Discuții și concluzii). În cadrul lui se vor prezenta în mod succint problema de cercetare abordată, metodele de investigare folosite, principalele rezultate și discuțiile asupra lor, precum și implicațiile practice, respectiv teoretice ale lucrării. În consecință, rezumatul va conține ideile fundamentale din introducere, metodologie, rezultate, discuții și concluzii (Dumitrache și Iovu, 2015), respectiv:

scopul studiului prezentat clar în prima propoziție (din secțiunea de Introducere);

prezentarea succintă a metodelor, instrumentelor și experimentelor utilizate, cu precizarea clară a celor mai importante elemente și tehnici la care s-a recurs, fără a se intra în detalii metodologice (din secțiunea Metodologie);

scurtă prezentare a rezultatelor importante, care susțin rezolvarea problemei studiate (din secțiunea Rezultate);

o afirmație concisă privind interpretarea datelor și concluziile, inclusiv despre ceea ce aduce nou cercetarea (din secțiunea Discuții și concluzii).

Cu alte cuvinte, atunci când se redactează un rezumat, autorul încearcă să realizeze o grupare a ideilor principale ale fiecărei secțiuni din lucrare în câteva paragrafe succinte (de regulă, unul-două paragrafe).

Modul de structurare al rezumatului poate diferi în funcție de revistă sau editură. Astfel, spre exemplu Emerald Group Publishing solicită autorilor următoarea structură a rezumatului: Scop (obligatoriu); Design/metodologie/ abordare (obligatoriu); Rezultate (obligatoriu); Limitele/implicațiile cercetării (dacă e cazul); Implicații practice (dacă e cazul); Implicații sociale (dacă e cazul); Originalitate/Plusvaloare (obligatoriu) (http://www.emeraldgrouppublishing.com/ products/journals/author_guidelines.htm?id=ijshe).

Având în vedere că rezumatul unui articol trebuie să fie un material de sine stătător și să aibă sens chiar și fără conținutul articolului, este bine ca acesta să folosescă un limbaj simplu, fraze scurte și concise. De asemnea, să nu conțină abrevieri, acronime, note de subsol și referințe, iar dacă totuși abrevierile și acronimele vor fi folosite, autorii considerând că ele sunt absolut necesare și nu pot fi în niciun fel evitate, atunci acestea vor fi definite la prima lor apariție în cadrul rezumatului și, din nou, la prima lor apariție în textul articolului. Rezumatul nu trebuie să facă referiri la informații care nu se regăsesc în conținutul articolului respectiv și nici nu trebuie să definească anumiți termeni sau concepte. Dat fiind faptul că rezumatele sunt publicate în colecții sau pot fi incluse în bazele de date centralizatoare, pentru creșterea vizibilității articolului, ele trebuie să reitereze cuvintele-cheie și unele fraze definitorii pentru articolul în cauză evitând, totuși, repetițiile inutile.

Rezumatul se redactează la timpul trecut și la modul impersonal. Cu toate că apare la începutul unui articol științific, adeseori acesta se concepe după finalizarea redactării conținutului propriu-zis. Astfel putem să ne asigurăm că el reflectă cu acuratețe conținutul articolului și că toate afirmațiile făcute în rezumat au acoperire în text. Apare un caz particular al rezumatelor inițiale care sunt trimise la conferințe sau simpozioane și care preced redactarea completă a comunicărilor, dar le anticipează în linii generale conținutul. Păstrarea, modificarea sau schimbarea completă a conținutului unui astfel de rezumat este o problemă de adecvare la conținutul final al cercetării și implicit comunicării, dar se impune a fi făcută într-un mod cât mai clar.

d) Cuvinte-cheie

Una din cerințele principale ale ultimilor ani pentru publicarea articolelor științifice este lista cuvintelor-cheie, deoarece ele au o mare importanță în surprinderea celor mai evidente aspecte ale articolului. Cuvintele-cheie reprezintă informația minim necesară pentru indexarea și cercetarea bibliografică a articolului, dar și pentru gruparea lucrărilor pe domenii, conferind articolului un spor de accesibilitate. Oxford Dictionary definește ,,kewword-ul” (cuvântul-cheie) ,,un cuvînt informativ folosit într-un sistem de informații de regăsire pentru a indica conținutul unui document”. Cu ajutorul lor se realizează căutările în bazele internaționale de date, astfel permițându-se identificarea articolelor căutate, crescând șansele citirii și citării sale. Alegerea judicioasă a cuvintelor-cheie va permite articolului să fie citit de cât mai mulți specialiști, sporind astfel numărul posibil de citări generate. De asemenea, cu ajutorul lor utilizatorul va găsi mai ușor un articol și poate vizualiza o serie de articole similare, economisind și timpul de cercetare.

Lista cuvintelor-cheie cuprinde, în general, un număr de trei – cinci termeni (cuvinte sau expresii) reprezentativi pentru subiectul și domeniul științific în care este scris articolul. Din cadrul lor este indicat să facă parte și cele mai importante cuvinte din titlul articolului, astfel autorul/autorii asigurându-se că motorul de căutare înțelege subiectul articolului. În redactarea cuvintelor-cheie primul cuvânt nu trebuie să fie cu literă mare, iar separarea lor se face prin virgulă fără a se pune punct la sfârșitul listei, deorece s-ar pierde eficiența de căutare. Pot fi incluse și acronime, dar cu explicarea lor între paranteze. Foarte important este ca aceste cuvinte-cheie să fie scrise în ordinea descrescătoare a relevanței/importanței lor, asigurându-se astfel corespondența cu titlul și rezumatul articolului. În cazuri particulare, editorii unor reviste pot cere trecerea cuvintelor cheie în funcție de cronologia apariției lor în text.

Pentru a spori șansele căutării unui articol, Web of Science definește automat pe lângă cuvintele-cheie stabilite de către autori („Author Keywords“) și o serie de cuvinte-cheie suplimentare („KeyWords Plus“), menite a spori șansele de căutare ale unor lucrări circumscrise unei anumite tematici. Prin accesarea oricărui dintre aceste cuvinte cheie suplimentare, se afișează o listă cu alte lucrări scrise pe tematica respectivă (caseta nr. 7).

Caseta nr. 7

e) Clasificare JEL

Clasificarea sau codificarea JEL (Journal of Economic Literature) înseamnă încadrarea articolelor cu caracter economic pe domenii de interes. Journal of Economic Literature aparține American Economic Association. Potrivit clasificării JEL, articolului i se va preciza de către autori și/sau de către editori categoria economică relevantă. În acest sens, articolul se poate încadra după situație, fie într-o singura categorie, fie în mai multe (caseta nr. 8).

Caseta nr. 8

Observație: Fiecare categorie generală are și alte subdomenii. Clasificarea JEL poate fi accesatã de pe site-ul cu adresa: https://www.aeaweb.org/econlit/jelCodes.php?view=jel.

Sursă: JEL, 2017.

Similar cu cazul cuvintelor-cheie, includerea în cadrul unei lucrări a mai multor coduri JEL are menirea de a spori vizibilitatea lucrării științifice, cât și a probabilității găsirii acesteia atunci când se realizează căutări în bazele internaționale de date.

Codurile sunt valabile pentru publicații din domeniile: economie și toate subdomeniile sale, sociologie, științe politice, psihologie, asistență socială, științe juridice, istorie, geografie atunci când lucrările științifice sunt sau pot fi corelate cu activitatea economică umană.

2.1.2 Elemente de text

a) Introducere

Introducerea trebuie să servească familiarizării cititorului cu contextul lucrării, respectiv să transmită elementele necesare și suficiente înțelegerii acesteia, contribuind la stârnirea curiozității și la atragerea atenției sale. Această secțiune descrie cadrul științific general al lucrării, problema de cercetare abordată și importanța ei în contextul mai general al teoriei și/sau practicii de specialitate, alături de informația care a servit drept punct de plecare în elaborarea noii lucrări. Totodată introducerea conține și o evidențiere a scopului noului demers științific, alături de precizarea contribuției principale a autorului/autorilor din punct de vedere teoretic, precum și practic-aplicativ. Introducerea nu este locul pentru recenzarea literaturii de specialitate și nu trebuie să descrie sau să anticipeze concluziile studiului.

Introducerea poate fi consideră ca fiind o piramidă inversată, fluxul informațiilor fiind mai întâi unul mai larg, mai general, progresând ulterior spre detalii specifice, precise. Ca urmare, construirea sa presupune aducerea în prim-plan a trei elemente relevante: în prima parte se încadrează lucrarea în contextul cercetării, evidențiindu-se problema generală tratată, pentru ca ulterior să se treacă la detalierea sa reliefându-se originalitatea lucrării (ce aduc nou autorii) prin intermediul argumentării teoretice, iar în final se precizează scopul lucrării („Scopul acestui studiu este…” sau „Studiul dorește să investigheze…” etc.) și obiectivele generale conținute.

Primul paragraf al secțiunii introductive este crucial în captarea atenției cititorului, acesta având rolul de a-l conduce către importanța și actualitatea problemei studiate. În acest paragraf se identifică cu claritate domeniul de interes pentru subiectul investigat în cadrul articolului. De aceea se impune folosirea cuvintelor-cheie încă din primele fraze ale textului, atrăgând astfel atenția cititorului. Afirmațiile din introducere trebuie să se bazeze pe referințe relevante, bine selectate, pertinente și recente, fără a face însă vreun exces, iar dacă este cazul, după cum precizează Rad (2017, p.58), se vor menționa și eventualele dificultăți de informare și documentare pentru a răspunde unor posibile critici ulterioare. Este de preferat ca în introducere să nu se prezinte rezultatele, deoarece ar extinde prea mult această secțiune, dar se poate face o referire la implicațiile lucrării în contextul progresului teoriei și/sau a practicii de specialitate.

Introducerea nu trebuie să fie prea lungă, deoarece îl plictisește pe cititor și îl îndepărtează de textul propriu-zis, dar nici prea scurtă, deoarece poate genera o trecere prea abruptă la corpul lucrării putându-i provoca unele neclarități sau ridicându-i anumite semne de întrebare.

Introducerea se sfârșește cu o frază în care se precizează scurt și concret ceea ce urmează a fi tratat în următoarele secțiuni ale articolului (recenzia literaturii de speialitate, metodologia de cercetare, rezultate și discuții, concluzii).

b) Corpul articolului

Articolul trebuie sã fie rezultatul unei cercetări în domeniu, iar conținutul său trebuie prezentat într-o asemenea manieră încât să se evidențieze partea introductivă, retrospectivă și interpretativ-creativă. Structura corpului articolului trebuie să fie logică și clar evidențiată prin titluri și subtitluri ierarhizate corespunzător, în acord cu metodologia de redactare a textelor științifice. Pentru ca cititorii să poată înțelege mai bine demersul autorilor se recomandă realizarea următoarei structurări a materialului științific: recenzia literaturii științifice, metodologia cercetării, rezultate și discuții.

Recenzia literaturii științifice

Recenzarea literaturii științifice presupune descrierea stadiului actual al cunoașterii în domeniu, într-un mod clar, sistematic, critic, coerent și concis, raportat la realizările anterioare sau recente, disponibile în materialele științifice cele mai importante din domeniul investigat. În cadrul acestei secțiuni se descriu în mod critic punctele de vedere din lucrările considerate relevante, în special cele din fluxul principal de publicații (Clarivate Analytics Web of Science, Scopus sau alte baze internaționale și naționale valoroase) care abordează provocări științifice identice, similare sau chiar conexe celor abordate în articol. Este necesar ca descrierea să se realizeze cu acuratețe, onestitate și respectând deontologia cercetării științifice, precizându-se și diferențele specifice între abordările autorilor și cele evidențiate de literatura de specialitate, considerate importante, focalizate pe aceeași temă sau pe una apropiată (Vintan, 2015).

Pentru a elabora un articol bun, Gavrilescu (2011) atrage atenția că autorul trebuie să arate că a cercetat și a citit foarte mult în acel domeniu. În același timp, el trebuie să țină seama și de o serie de aspecte specifice în cadrul recenzării literaturii științifice, luând în considerare următoarele etape:

lecturarea cu atenție a sursei documentare care îl va ajuta pe autor să localizeze rapid, să evalueze și să aleagă articole de cercetare și alte materiale științifice relevante pentru lucrarea sa;

evaluarea preliminară a materialelor consultate pentru a stabili relevanța și credibilitatea lor pentru subiectul abordat, ținându-se seama de prestigiul colectivului de autori, credibilitatea cercetării și a sursei, acuratețea cercetării, obiectivitatea rezultatelor, arealul geografic considerat;

rezumarea, analiza și organizarea materialelor consultate care vizează: sintetizarea principalelor idei din text; descoperirea punctelor tari precum și a teoriilor/aspectelor-cheie relevante; notarea tuturor detaliilor despre articolul consultat și a informațiilor bibliografice (autor, data apariției, titlul materialului consultat, editura care l-a publicat, jurnalul, volumul și numărul jurnalului, paginile etc.); concluziile autorilor și argumentele pe care le susțin; exprimarea părerii proprii privind materialul consultat etc.;

organizarea și analiza notelor luate în timpul citirii materialului bibliografic pentru a se identifica: similitudini și diferențe între diferiți autori și cercetările lor; aspectele cercetării în raport cu care poate apare consens, respectiv a celor contradictorii; aspectele majore la care nu se găsește un răspuns argumentat; posibilele direcții pentru cercetări viitoare.

În privința imperativelor trecerii în revistă a literaturii de specialitate, este necesară evitarea unor situații specifice, precum:

omiterea autorilor importanți care au mai cercetat aceeași temă sau a unor lucrări „clasice”, fundamentale, a celor actuale, relevante în domeniu;

scrierea greșită a numelui autorilor materialul citat, omiterea trecerii tuturor autorilor studiului, folosirea în bibliografie doar a numelui primului autor al unui articol urmat de et al., omiterea trecerii paginilor, a anului, a revistei în care s-a publicat materialul citat etc.;

aducerea în prim-plan a referințelor bibliografice (lucrărilor) vechi, depășite, inactuale;

înșiruirea de idei fără a le comenta, de tipul „Unii autori au afirmat ceva” și „Alți autori au afirmat altceva”;

includerea unor informații necontrolatesau neverificate etc.

Dimpotrivă, este necesar să fie evidențiate studiile cele mai relevante în legătură cu tema articolului, care reprezintă reperele sine-qua-non, necesare realizării unei recenzii adecvate a literaturii de specialitate. Redactarea unui rezumat relevant al literaturii de specialitate consultate trebuie să se realizeze printr-o referire strictă doar la acele lucrări care susțin ipoteza de lucru, metodologia și aspectele supuse discuției (este de evitat citarea unui număr prea mare de referințe doar pentru a sugera că au fost parcurse mai multe referințe bibliografice decât în realitate). Desigur, în conceperea acestei părți, autorii vor trebui să se refere atât la citări clasice, cât și la unele recente, acordând o atenție sporită detaliilor, cum ar fi transcrierea numelor etc.

Materialele studiate trebuie evaluate critic, evitându-se pe cât posibil anumite părtiniri ce pot avea legătură cu autorii studiilor citate. De asemenea, este bine ca autorii noului studiu să evidențieze și propria opinie acolo unde este posibil, oferind o imagine proprie, originală, asupra fenomenului investigat.

Prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate, Graff și Birkenstein (2015, p. 201) susțin că, prin rezumare, parafrazare sau chiar citând unele puncte de vedere, trebuie să aibă loc o explicație a ceea ce unii autori expun, însă cu mai multe detalii. Totodată, autorul va trebui să asigure un echilibru între punctul lui de vedere și cel al autorilor citați. Cu alte cuvinte, este necesar să fie caracterizată în mod corect munca altor autori, dar în același timp se impune a selecta acele detalii care sunt relevante pentru propriul punct de vedere. Nu este suficient a se insera un citat, ci va trebui să se explice ce însemnă el pentru ideea care se cere a fi argumentată în cadrul acelui articol.

Metodologia cercetării

Această secțiune este foarte importantă, deoarece ea oglindește validitatea studiului derulat. Așadar, este și cea mai vulnerabilă parte a articolului. Întocmirea incorectă a metodologiei duce la obținerea unor rezultate neconforme, false sau inadecvate, constituind cea mai frecventă cauză de respingere a publicării lucrărilor în reviste și în volumele conferințelor.

Metodologia unei cercetări diferă substanțial în funcție de tipul lucrării realizate: cercetare fundamentală versus aplicativă, cercetare pur economică versus econodisciplinară, cercetare particulară pe unul dintre subdomeniile economice versus în interiorul unei econodiscipline aparte, cercetare calitativă versus cantitativă, lucrare meta-teoretică, studiu de caz, eseu etc.

Metodologia cercetării economice pornește întotdeauna de la un scop al cercetării care se transpune într-unul sau mai multe obiective. Acestea, la rândul lor, conduc la formularea unei sau unor ipoteze de lucru, care sunt testate prin intermediul unor analize econometrice, în final acestea acceptându-se total sau parțial, respectiv respingându-se. Desigur, prin testarea econometrică a ipotezelor se trasează anticipativ rolul deciziei, modelului și, mai rar, chiar al experimentului, pentru a reuni rezultate așteptate în legi și paradoxuri.

În cadrul metodologiei de cercetare se prezintă metodele, tehnicile, algoritmii, tehnologiile, cadrul experimental/baza de date, procedurile de lucru, modul de evaluare a rezultatelor, materialele, instrumentele, programele computerizate etc. necesare derulării investigației științifice. Sunt enunțate ipotezele specifice ale cercetării, conform obiectivelor stabilite și a problemei de cercetare de la care s-a pornit, numindu-se studii similare din literatura de specialitate care au avut un demers similar. În funcție de tipul cercetării derulate (valabil la cercetările empirice, aplicative), după fiecare ipoteză sunt identificate variabilele dependente și independente ale cercetării (relevante, posibil relevante, neglijabile, direct și indirect observabile), evidențiindu-se modul în care acestea pot fi operaționalizate, transformând conceptele teoretice în enunțuri cuantificabile, deci măsurabile (Pop et al., 2011).

Dacă sunt folosite drept instrumente de cercetare chestionarele, fișele de observare, ghidul de interviu, testele proiective etc., acestea sunt descrise pe rând, menționându-se referințele bibliografice complete (autorul, anul apariției lucrării citate, pagina) care au condus la construirea lor. Pentru fiecare instrument folosit va trebui detaliat ce măsoară acesta, care sunt scalele/subscalele utilizate, care sunt referințele bibliografice similare pe domeniul considerat (marketing, management, finanțe, contabilitate etc.) care au recurs la o metodologie de cercetare identică sau apropiată.

În circa o pagină, autorul trebuie să furnizeze suficiente informații despre cum a fost proiectat, implementat și gestionat studiul, cum au fost colectate și analizate datele, precizându-se care sunt aspectele investigate, care este mărimea eșantionului supus analizei, ce modalități de culegere a datelor și ce baze de date statistice s-au folosit (proprii, ale unor organizații de specialitate gen bănci centrale, anuare statistice, organizații mondiale sau regionale etc.), ce analize s-au realizat în vederea verificării corectitudinii, încrederii și veridicității datelor culese, ce analize s-au derulat odată ce s-a confirmat că datele obținute pot fi interpretate, ce metode și proceduri statistice și/sau econometrice sunt aplicate etc.

În științele economice nu este neapărată nevoie de descrierea amănunțită a formulelor matematice care stau la baza analizei statistice, econometrice și/sau multivariate, întrucât acestea sunt cunoscute deja. Când se utilizează metode standardizate nu este necesar ca procedura de lucru să fie explicată în detaliu, deoarece specialiștii cărora li se adresează lucrarea sunt familiarizați cu asemenea metode, dar este necesar să se precizeze unele surse bibliografice unde acestea sunt descrise, respectiv studii similare care au recurs la metodologii asemănătoare. Dacă se va folosi o metodă mai puțin cunoscută, nouă sau proprie autorului/autorilor, aceasta va trebui descrisă adecvat.

Orice metodologie trebuie să fie precedată de motivarea alegerii tipului de cercetare, subliniindu-se gradul de originalitate al investigației întreprinse, contribuțiile creative, inovatoare, gradul de aplicabilitate spațială și teritorială a studiului, cronologia cercetării, structurademersului și condiționările practice impuse (dacă este cazul), metodele și tehnicile folosite, procedeele și instrumentele utilizate, gradul de trans-, inter-, cros- și multidisciplinaritate a abordării avute în vedere, măsura în care demersul autorilor restructurează sau completează cunoașterea prin contribuții originale la teoria și practica științifică a specialității.

Metodologia cercetării în științele economice și administrarea afacerilor diferă extrem de mult, de la cercetarea fundamentală la cea aplicativă, dar și de la un domeniu științific la altul. Ea se bazează în principal pe următoarele aspecte:

indică tipul cercetării (cantitativă, calitativă, analitică, experimentală, studiu de caz, investigarea opiniilor etc.);

specifică în mod clar și detaliat, aspectele originale propuse în lucrare și eventual superioritatea sau relevanța metodelor propuse;

explică modul în care a fost studiată problema, ce proceduri s-au urmat, într-o ordine cronologică, astfel încât cititorul să poată înțelege cursul logic al experimentelor;

precizează condițiile în care a fost realizat studiul;

specifică metodele, tehnicile și instrumenteleutilizate în selectarea datelor/informațiilor din volumul total disponibil sau metodele și tehnicile de producere a datelor/informațiilor;

indică metodele folosite în analiza sau interpretarea datelor/informațiilor;

include erorile și limitele metodelor și instrumentelor folosite în colectarea șiinterpretarea datelor/informațiilor, ale eșantionului pe care a fost aplicat studiul;

oferă cititorului suficiente informații pentru ca acesta să înțeleagă cercetarea și, eventual, să poată replica cercetarea etc.

Metodologia trebuie să fie clară și directă, concisă și la obiect, iar în prezentare se recomandă folosirea timpului trecut. O metodologie bine scrisă și dispusă logic va oferi o adevărată coloană vertebrală pentru întreaga lucrare de cercetare și va permite să se construiască o bună secțiune cu rezultate și discuții.

Rezultate și discuții

Având în vedere că în numeroase reviste din domeniul economic partea de rezultate este integrată cu cea de discuții, în cadrul acestei secțiuni se vor prezenta în mod obiectiv rezultatele studiului, precum și discuțiile pe marginea lor. Această secțiune trebuie organizată de așa manieră, încât să permită cititorului să înțeleagă și să ajungă la concluziile studiului. În prima parte se prezintă numai și numai rezultatele, fără comentarii, explicații și comparații. Ca urmare, nu se vor face referințe în prezentarea rezultatelor (acestea pot fi însă inserate în partea de discuții).

Rezultatele reprezintă partea cea mai importantă a articolului științific, iar modul în care este realizată prezentarea lor contribue într-o măsură decisivă la accepatrea sau respingerea lucrării. Prezentarea lor într-o ordine logică se asigură recurgând la o combinație între text, tabele și figuri, ele fiind numerotate și având un titlu, o denumire și surse, acolo unde este cazul. În text se va face referire la fiecare tabel sau figură, indicând în mod clar principalele rezultate pe care le oferă. Este inacceptabilă includerea unor date primare (neplelucrate) precum și prezentarea acelorași rezultate și într-un tabel și într-o figură (de exemplu într-un grafic). Acolo unde subiectul o cere, articolul trebuie să conțină imagini (fotografii, diagrame, scheme etc.) însoțite de descrierile corespunzătoare cât și de indicarea referințelor bibliografice din care acestea au fost extrase, dacă ele nu sunt realizate de autorii studiului.

Textul din secțiunea de rezultate va susține răspunsurile la problema de cercetare și la obiectivele formulate, permițând acceptarea totală sau parțială, respectiv respingerea ipotezelor investigate, fără a evita raportarea unor rezultate neașteptate. Este foarte important ca în cadrul acestei secțiuni autorii să aducă argumente solide și credibile, însoțite și de referințe bibliografice din literatura de specialitate. Dacă s-au obținut și unele rezultate care nu au fost prevăzute sau care infirmă (contrazic) oricare dintre ipoteze, acestea trebuie menționate adecvat în articol, arătându-se semnificația statistică a rezultatelor și încercându-se identificarea cauzelor acestei situații. Prezentarea rezultatelor unei cercetări poate îmbrăca forme diverse în funcție de complexitatea studiului. În cadrul oricărei prezentări de rezultate domină două aspecte esențiale: primul privește rezultatul care se impune a fi prezentat și cel de-al doilea modul de prezentare a rezultatului.

În ceea ce privește rezultatul care se impune a fi prezentat, acesta trebuie să conțină cu precădere acele variabile generatoare de implicații logice, plauzibile sau credibile care corespund scopului urmărit al cercetării, transpus în obiective și descris prin intermediul ipotezelor formulate în cadrul secțiunii metodologice. Desigur, rezultatul obținut poate fi cauzat de o serie de factori explicativi ai fenomenului investigat, aspect care va trebui de asemenea evidențiat. Indiferent de dimensiunea și complexitatea cercetării întreprinse, se impune în prezentarea rezultatelor recurgerea apriorică la utilizarea măsurării sau scalării, a culegerii sau înregistrării datelor, la prelucrarea și prezentarea rezultatelor, conform unui veritabil itinerariu de sistematizare a datelor, care asigură atingerea scopului propus.

Sistematizarea rezultatelor reprezintă procesul prin care are loc asamblarea operațiilor și a informațiilor obținute anterior, rafinarea și detalierea acestora, „finisarea” modului lor de prezentare și structurarea lor atentă în vederea redactării textului secțiunii (Săvoiu, 2007, p.64). Cunoașterea precisă a tipului de variabile permite selectarea corectă a etalonului de măsură și formularea unor reguli precise de atribuire a valorilor numerice sau a atributelor nenumerice (ordinea prin numerale, clasificările prin simboluri etc.).

În măsurare se disting câteva cerințe majore, care trebuie respectate riguros (Spearman, 1927; Chelcea, 2004; Săvoiu, 2007; Pop et al., 2011):

validitatea de conținut (internă) sau gradul în care rezultatele măsoară ceea ce se presupune prin ipoteza formulată;

validitatea predictivă (externă) sau gradul în care măsurarea efectuată se asociază cu factori externi (caracteristici sociale, economice sau de performanță), ajutând astfel la prognoza/predicția fenomenului;

validitatea de construct sau ponderea varianței variabilei măsurate și a factorilor explicativi în totalul varianței rezultatului;

fidelitatea sau gradul de încredere și de stabilitate în cazul măsurării efectuate.

În funcție de complexitatea operațiunilor impuse de cercetare, scalarea apare în practică în patru forme (Churchill, 1991): nominală (neparametrică), ordinală (ierarhică), cardinală (interval) și proporțională (raport). Primele două caracterizează variabilele calitative, iar ultimele două, pe cele cantitative.

Rezultatele măsurării sau scalării se pot exprima calitativ, în cuvinte simple (evaluări axate pe utilizarea diferitelor alfabete sau a literelor ce le compun) sau cantitativ, exprimate în cifre (evaluări reieșite din valorificarea sistemelor numerice sau a cifrelor ce le compun), în indicatori absoluți, descriși prin unitatea originară de măsurare, în indicatori relativi, sub forma rapoartelor de coeficienți, în procente (%), promile (‰) etc (Săvoiu, 2009, p. 75).

Rezultatele numerice sau cifrele se prezintă respectând câteva reguli minimale, valabile pentru orice cercetare (Swires-Hennessy, 2014):

se alege un unic simbol de separare a miilor, distinct de cel al zecimalelor (atenție la traducerea din limba romană în limba engleză, unde separatoarele punct și virgulă din exemplele 1.000 și 9,99 sunt inversate corect în 1,000 și 9.99);

se prezintă rezultate pentru comparație în aceeași unitate de măsură, cu același număr de zecimale, riguros ordonate, fără a repeta excesiv unitățile de măsură, procentele, promilele etc.;

se aproximează coerent și unitar în redactarea unui rezultat nivelul de mărime și numărul de zecimale;

se asigură obiectivitatea, imparțialitatea și profesionalismul cercetării prin utilizarea unor criterii de redactare ierarhică a rezultatelor numerice, valorificând ordonări alfabetice, teoretice, conform unui ordin de mărime etc.;

data (cantitativă sau componenta cifrică a acesteia) este asociată metadatei sau descrierii calitative pentru completitudinea prezentării.

De regulă, sistematizarea rezultatelor unei cercetări obligă la prelucrare (colectare, aranjare, ordonare, grupare, clasificare, centralizare, agregare) în vederea expunerii cât mai clare și într-o formă cât mai ușor accesibilă a informațiilor finale ale cercetării. De îndată ce rezultatele au fost sistematizate (mai ales cele cantitative), se trece la prezentarea datelor în serii și/sau tabele, respectiv în grafice și/sau figuri. Utilizarea intensivă a tabelelor și graficelor este o „consecință a faptului că, dintre toate organele noastre de simț, ochiul pare să fie cel mai bine organizat pentru a aprecia evenimentele exterioare” (Georgescu-Roegen, 1998).

Seria, considerată exprimarea unei variabile cercetate în raport cu variația alteia, reprezintă o modalitate clasică de prezentare a rezultatelor sub forma a două șiruri paralele. Primul șir se referă la o caracteristică de grupare (criteriul de înseriere sau enumerare), iar cel de-al doilea șir înfățișează rezultatul centralizării frecvențelor sau valorilor unei alte caracteristici, aflate într-o relație de interdependență cu caracteristica de grupare. Seriile empirice sau distribuțiile cercetate ale fenomenelor reale din natură și societate (economie, finanțe, contabilitate etc.) se prezintă mai ales în anexe, din cauza dimensiunilor lor mari și foarte mari, în timp ce seriile teoretice, care corespund anumitor legi de probabilitate, cercetate prin intermediul calculului probabilităților și în raport cu anumite repartiții standardizate (normală, normată, binomială, a evenimentelor rare etc.) constituie elementele analizei comparative și a confruntării plasate în cadrul materialului redactat. De multe ori asemenea calcule se realizează cu ajutorul pachetelor de programe specializate (MatLab, Eviews, SPSS, SAS etc.).

În funcție de numărul șirurilor prezentate, seriile pot fi uni- sau multidimensionale, în timp ce în raport cu conținutul caracteristicii de grupare ele devin descriptive sau enumerative (ex: lista nominală a populației cu drept de vot ca bază de sondaj), cronologice sau temporale (primul șir descrie timpul), teritoriale sau spațiale (primul șir descrie areale de tip țări, regiuni, județe, orașe etc.), respectiv serii de repartiție sau distribuție de frecvențe (fie atributive în care primul șir etalează atribute nenumerice αi, fie de variație unde primul șir expune variante numerice) (Trebici, et al., 1985, p.123).

Pentru exemplificare vom considera o serie cronologică creată ca bază de date în Eviews și valorificată în anexe (1 și 2). Acesteia i se poate atribui un titlu și sursa sau sursele. În cadrul anexei 1 șirurile realizate sunt prezentate pe verticală.

Anexa 1

Seriile paralele de date ale investițiilor străine directe (ISD) în România
și ale PIB-ului, consumului final și formării de capital fix la nivel mondial, conform datelor Băncii Mondiale

Sursa de date: WorldBank, 2016

Sursa bibliografică: Săvoiu, 2012, p.221

În cadrul anexei 2 șirurile sunt prezentate pe orizontală, în forma clasică de prezentare a distribuțiilor de frecvențe.

Anexa 2

Repartiția vânzărilor produsului pe opt piețe teritoriale

Repartiția vânzărilor produsului pe piețe teritoriale este prezentată în funcție de prețul (xi) ordonat crescător și de numărul de produse vândute (ni), printr-o serie sau distribuție de frecvențe specifice.

Aceste informații permit determinarea medianei și medialei, dar și a valorii poziore sau potențiale.

Sursa: Săvoiu, 2009, p.122

Tabelul reprezintă o imagine de ansamblu a unor judecăți de valoare, beneficiind de o formalizare succintă, sistematică și neechivocă asupra unui fenomen cercetat. Tabelul permite o expunere eficientă și cu vizibilitate maximă, într-un spațiu redus, prin cuvinte, expresii și ordine de mărime simple și ușor de înțeles, eliminând sau diminuând omisiuni și confuzii, dar și redundanța informațională prin repetarea inutilă a rezultatului sau a unor părți ale acestuia (Săvoiu, 2009).

Indiferent de scopul cercetării, tabelul trebuie să respecte elementele de fond (subiect și predicat specific) și elementele formale (titlul, unitatea de măsură, rețeaua, sursa de date, note de subsol sau observații etc.) așa cum apar în figura nr. 15.

Tabelul nr. … Titlul general al tabelului

unitatea de măsură

Notă* Explicația necesară oferită la subsol

Sursa: Originea documentară a tabelului prin autor, an și pagină
(sursa redactată în întregime se va găsi în lista bibliografică)

Figura nr. 16. Elementele de fond și formale derivate ale tabelului ca soluție
de prezentare sistematizată a rezultatelor unei cercetări

În exemplul din tabelul nr. 4 se evidențiază modul concret de realizare și prezentare a datelor într-un tabel, conform cerințelor detaliate anterior.

Sursa: Armeanu, 2015, p.202

În realizarea articolului științific se recomandă recurgerea la tabele metodologice și descriptive, de prelucrare a datelor, de analiză a rezultatelor, rezumative și de referință etc. În funcție de etapele cercetării se disting trei clase majore de tabele (Săvoiu, 2012; 2013):

tabele metodologice și descriptive, specifice strategiei cercetării, observării și înregistrării datelor primare etc. (tabelul nr. 5);

Tabelul nr. 5. Tabel sintetic de asociere

Sursa: Săvoiu, 2012, p.185

tabele de prelucrare a datelor și de obținere a rezultatelor (tabelul nr. 6);

Tabelul nr. 6. Statistica descriptivă a indicelui și a ritmului indicelui Produsului Intern Brut (PIB) real, în România, între 1990 și 2012

Notă: Soft utilizat EViews.

Sursa de date: http://statistici.insse.ro/shop/. Sursa: Săvoiu, 2013, p.84.

tabele de analiză a rezultatelor, detaliate în tabele statistice descriptive, matrici de corelație, tabele de prezentare a unor modelări econometrice sau statistice instrumentale etc., așa cum rezultă din tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7. Concentrarea și diversificarea cheltuielilor în bugetul de stat

Notă: GS = Gini – Struck * GS a fost recalculat fără grupele cu valori nule.

Sursa de date: Buletin statistic lunar disponibil on line la: http://www.insse.ro/cms/rw/pages/buletinelunare.ro.do. Sursa: Săvoiu et al., 2012, p.208.

În funcție de dimensiunea și locul deținut în cadrul textului final al prezentării, tabelele se clasifică și în tabele rezumative, respectiv de referință. Acestea permit prezentarea într-o formă mult mai clară a rezultatelor cercetării (Swires-Hennessy, 2014):

tabele rezumative (summary table) sau interne sunt cele plasate în cadrul materialul publicat în secțiunea dedicată rezultatelor. Ele sunt adaptate adecvat în funcție de standardele de prezentare ale revistelor și editurilor, având rol demonstrativ. Tabelul nr. 8 oferă un asemenea model.

Tabelul nr. 8. Valori estimate pentru variabilele exogene ale seriilor de date

*Nota: Modele de estimație a variabilelor pe valorile PIB din baza Eurostat (SER10)

a) SER 02 = 6.391 + 0,145584×SER10;

b) SER 03 = 6.389 + 0,148557×SER10 și

c) SER 04 = 5.724,95 + 0,100524×SER10.

Sursa: Săvoiu et al., 2015, p.804.

tabele de referință (reference table) sau externe, respectiv auxiliare sunt cele plasate în anexe. De multe ori aceste tabele au o dimensiune extinsă, având un scop descriptiv și probator. Un exemplu în acest sens este redat în tabelul nr. 9.

Tabelul nr. 9. Scale de notare și de estimare procentuală a scorului pe scală

Sursa: Săvoiu, et al., 2013, p. 44.

Există și alte clasificări ale tabelelor, axate pe detalieri excesive ale conținutului. Având un pronunțat caracter informativ, tabelele pot fi specifice statisticii (centralizatoare, pentru comparare sau confruntare, univariate, bivariate sau multivariate, simple sau combinate, cu scop de ierarhizare sau de estimație etc.), sociologiei (tabele de contingență, dominanță, proximitate etc.), respectiv econometriei (tabele descriptive și modelatoare, pentru testare și validare etc.).

Evoluția exponențială a tipurilor și numărului de investigații științifice generează o literatură tot mai extinsă, dedicată tabelelor ca forme de prezentare a rezultatelor în cercetarea modernă. Ele pot fi legate de aspectele constructive și de plasamentul spațial al acestora, găsindu-și locul fie ca anexe exterioare, fie în interiorul unui articol sau al unei cărți științifice. Literatura internațională recentă (Chelcea, 2004; Swires-Hennessy, 2014; Miller, 2015) evidențiază câteva principii majore de prezentare a rezultatelor în tabele, cu scopul de a facilita interpretarea datelor:

tabelele rezumative obligă la menționarea în text sau prin note de subsol a scopului lor major sintetic demonstrativ în raport cu rezultatele prezentate;

tabelele de referință dețin un pronunțat caracter de utilitate sau un rol de cunoaștere și aprofundare a unui volum apreciabil de informații maximal condensate sau concentrate, ele fiind realizate pentru a facilita înțelegerea mai bună a anexelor;

informațiile privind evoluția temporală a fenomenelor prezentate în cadrul tabelelor are loc prin ordonarea crescătoare a datelor privind anii, lunile, zilele etc. pe coloane de la stânga la dreapta sau pe rânduri de sus în jos;

totalurile sunt ordonate la dreapta atât pe rânduri, cât și pe coloane în tabele, respectiv după prima zecimală (virgula în limba română sau punctul zecimal în limba engleză);

evitarea majusculelor în redactarea titlurilor și subtitlurilor (de pe rânduri sau din coloane);

evitarea în construcția tabelului a textului explicativ excesiv, a notelor repetitive de subsol, a casetelor goale;

evitarea rândurilor sau coloanelor înguste supraglomerate cu text sau cifre, dar și a rândurilor sau coloanelor largi, parțial acoperite (alinierea interioară va fi de conținut și nu forțată la dimensiunea paginii, acceptată vizual și numai în condiții expres stipulate în ghidul autorilor);

textul anterior sau conținutul tabelului în sine trebuie să clarifice temporalitatea, spațialitatea și structura fenomenului cercetat și prezentat.

Graficul reprezintă o altă soluție dominantă de prezentare a rezultatelor, fiind nelipsit din textul unei cercetări științifice. Cu ajutorul graficelor se pot exprima foarte sugestiv anumite caracteristici ale datelor, precum și relațiile dintre acestea. Orice grafic impune atât o cunoaștere atentă și detaliată a elementelor sale constructive (titlu, scara de reprezentare, legendă, note explicative, surse de date etc.), cât și o respectare a regulilor specifice de prezentare privind proporțiile, liniile, culorile și hașurile. Se impune de asemenea respectarea principiilor sale de

proiectare, cât și a corespondențelor cu realitatea investigată, alături de adecvarea sa prin indicatori potriviți, adaptați fenomenelor investigate.

Elementele-cheie ale unui grafic clasic, așa cum sunt ele prezentate în figura nr. 17, sunt următoarele: titlul, scara de reprezentare, rețeaua graficului, legenda, sursa de date și eventualele note explicative.

Titlul graficului

Graficul nr. 1. Evoluții procentuale* ale investițiilor străine directe (ISD)
la formarea brută de capital fix (FBCF) în România,
în Uniunea Europeană și în economia mondială între 1991 și 2010

Legenda precizează evoluțiile prin semne convenționale, hașuri, culori sau linii.

*Notele explicative descriu un procedeu special de calcul, disculpă, justifică sau motivează o anumită alegere grafică.

Sursele de date permit identificarea rapidă a provenienței datelor, de unde apare calitatea
și promptitudinea indicatorilor reprezentați.

Figura nr. 17. Elementele esențiale ale unui grafic clasic

După cum se constată cu ușurință, scara de reprezentare împreună cu rețeaua graficului clasic limitează grafica lizibilă la două, cel mult trei dimensiuni sau variabile (grafice în plan sau în spațiu). Aceasta constituie un dezavantaj în capacitatea de sintetizare a reprezentării oferite în formele de prezentare clasică.

Diversitatea graficelor moderne este mare, ele purtând nume variate de la diagrame prin coloane sau linii la histogramă și poligonul frecvențelor, de la cronogramă la historiograme, de la diagrama densităților de frecvențe la diagrama structurală (Trebici, et.al., 1985). Orice tentativă de exemplificare, inclusiv cea din figura nr. 18, care valorifică graficele specifice unui pachet de programe de tip EViews, nu poate acoperi complet o tipologie în continuă expansiune.

Figura nr. 18. Grafice uzuale realizate cu pachetul de programe EViews

Reprezentarea grafică răspunde unor cerințe specifice ale prezentării datelor, printre care cele mai relevante sunt (Săvoiu, 2007, p.95):

sintetizează rezultatele cercetării la nivel vizual;

permite selectarea, analiza comparativă și interpretarea raportului dintre doi sau mai mulți indicatori, a structurii și mutațiilor structurale, a formei de variație, asimetrie, boltire, a legăturilor dintre rezultate;

identifică evoluția unui fenomen sau proces simplu, dar și variația unui fenomen complex, în funcție de factorii explicativi.

Pentru a asigura clar aceste cerințe, graficele se supun unui set de reguli generale (Bertin, 1981; Bertin, 1983; Harris, 2000; Chelcea, 2004; Robbins, 2005; Swires-Hennessy, 2014):

rezultatele se reprezintă cât mai clar și mai acurat posibil;

se asigură o maximizare a textului orizontal și minimizare a celui vertical;

se include tridimensionalitatea titlului, ca răspuns la întrebările unde, când și cum (conform celor trei dimensiuni necesare perceperii fenomenului sau populației statistice analizate: spațiu, timp și structură);

tipul de grafic se adaptează scopului reprezentării, aceasta fiind condiția sine qua non a calității sale;

asigurarea vizuală a proporționalității unităților de măsură pentru a nu denatura realitatea, implicit a proporționalității interne a graficului;

obligația de a fixa un nivel 0 („zero”) sau un alt nivel de „referință” pe scara aleasă (de exemplu 100,0% în cazul indicatorilor relativi) și indicarea lui prin orice mijloc vizual capabil să atragă atenția;

optimizarea numărului de axe cu opțiunea justificată prin număr de variabile (de preferat una singură; se pot accepta și două axe în grafic stânga ‒ dreapta, pentru două rezultate corelate), respectiv selectarea adecvată a unei rețele „vizibile” sau a cifrelor de pe axe în rețeaua „invizibilă” pentru citirea rapidă și corectă a graficului;

subtilitatea și diferențierea netă a prezentării prin drepte, curbe, arii, figuri și volume geometrice trebuie corelată cu liniile rețelei graficului în vederea sublinierii calității sintezei vizuale a reprezentării;

inscripționarea cât mai evidentă, dar neredundantă a scării, după unitatea de măsură, în funcție de legendă sau de alte indicații necesare;

individualizarea pe axa Ox a unităților de timp, cât mai aproape de unitatea de măsură reală utilizată în cercetarea cronologică;

sintetizarea în titlul coloanelor a obiectivelor graficului; pentru rânduri se apelează la subtitluri;

dominația liniei vizuale orizontale și a axei temporale pe abscisa orizontală pentru a se permite o evaluare cât mai exactă a diferitelor dimensiuni a rezultatelor în raport cu Ox, ca linie orizontală a ochilor (rapiditatea și aproximația sunt mult îmbunătățite prin construcția și implicit percepția orizontală);

ordinea reprezentării, într-un grafic structural este una descrescătoare, începând cu proporția cea mai mare plasată la „ora 12”; numărul maxim de segmente (itemi) fiind indicat să nu depășească șase, facilitând astfel înțelegerea instantanee a mesajului vizual al graficului;

descrierea unei singure variabile prin nuanțele aceleiași culori etc.;

simplitatea, claritatea și renunțarea la tot ce poate fi artificial asigură esența reprezentării rezultatelor cu ajutorul graficelor.

De asemenea, prezentarea rezultatelor cu ajutorul graficelor impune respectarea unor principii fundamentale (Săvoiu, 2012, p.60-62):

principiul graficului de aur sau regula lui ¾, exprimat prin relația dintre axele majore carteziene subliniază că abscisa Ox reprezintă întotdeauna ¾ din ordonata Oy (deși integrat în toate pachetele de programe apte să genereze grafice, poate fi falsificat prin contractarea sau alungirea acestora în texte, după nevoi false ale formatului utilizat);

principiul respectării pe scara specifică a graficului a proporționalității transpunerii unității de măsură sau apariției variabilei (echidistanțarea corectă în raport cu timpul obligă la echidistanțarea valorilor menționate pe abscisa Ox);

principiul adecvării scării de reprezentare la conținutul fenomenului cercetat și la rezultatele obținute;

principiul alegerii unui indicator adecvat cercetării și a rezultatelor acesteia;

principiul folosirii premeditate a anumitor culori în graficul sau diagrama rezultatelor (culorile deschise și calde cum sunt roșu, portocaliu, galben fac ca suprafața reprezentată grafic să pară mai mare, iar cele închise și reci produc o ușoară contracție a suprafețelor din punct de vedere vizual).

Graficele alcătuiesc o familie numeroasă care cuprinde diagrame prin benzi sau coloane, figuri geometrice de suprafață sau de volum, diagrame polare (radiale), cronograme (historiograme), diagrame teritoriale (cartograme sau cartodiagrame), diagrame ale repartițiilor de frecvențe unidimensionale (histograma, poligonul frecvențelor, curbe ale densităților de frecvențe etc.) și bidimensionale (corelograma), precum și alte diagrame diverse și originale (pictograme cu figuri naturale și convenționale), plasându-se într-un continuu demers de multiplicare prin pachete de programe statistice cu grafice individualizate și personalizate (Excel, SPSS, EViews, Stata, SAS etc.) (Săvoiu, 2011, p.17).

Figura, ca formă de prezentare a rezultatelor unei cercetări științifice este tratată distinct de către diferiți autori (Chelcea, 2004; Swires-Hennessy, 2014). Autorii dominați de o gândire statistico-matematică discriminează figura în raport cu graficul, în timp ce în cercetarea psihologică și sociologică graficul este considerat doar o subspecie a figurii.

Analog, editurile, ghidurile conferințelor și ale revistelor etc. prezintă aceleași două direcții majore, unele acceptând exclusiv conceptul de figură (incluzând aici și graficul care își pierde astfel propria identitate), în timp ce altele separă și tratează distinct cele două noțiuni, drept figuri și grafice. Prima categorie oferă o definire extinsă a figurii, drept modalitatea generică de a ilustra (face vizibilă) orice imagine diferită de tabele (incluzând aici grafice, hărți, fotografii, scheme, logice, desene, schițe, imagini 3D etc.). Cea de-a doua scoate graficul sau diagrama din această enumerare (așa cum s-a procedat și în contextul prezentului capitol). Figurile sunt de un real ajutor în context contemporan deoarece permit reunirea simultană a graficului, tabelului și chiar a unui text specific (figura nr. 19).

Figura nr. 19. Analiza descriptivă a variabilei reziduale a unui model econometric

Sursa: Săvoiu, 2013, p.159.

Cercetarea modernă și rezultatele sale sunt tot mai des reprezentate de figuri ca soluție mixtă (tabel – grafic – text – fotografie – hartă – desen etc.), ceea ce concordă cu valorificarea ei dominantă în textele caracteristice noii tehnologii Internet, enciclopediilor și e-book-urilor contemporane.

Discuțiile reprezintă o parte importantă a unui articol științific, deoarece în cadrul acestei subsecțiuni se interpretează propriile rezultate prin raportare la stadiul actual al cunoașterii din domeniul investigat. Scopul discuțiilor este de a interpreta și compara rezultatele identificate. În cadrul acestei părți este necesar să se răspundă la întrebări precum: Ce trebuie subliniat?, Ce justificări trebuie aduse?, Care este mesajul lucrării?, Ce trebuie făcut în continuare? După cum sugerează Căruntu (2012), obiectivele la care trebuie să se raporteze discuțiile, într-un articol științific, sunt cel puțin următoarele:

de a preciza dacă scopul lucrării menționat în introducere a fost sau nu atins, prin sintetizarea principalelor rezultate obținute;

de a aprecia calitatea și validitatea rezultatelor obținute, făcând o apreciere critică asupra metodelor folosite, instrumentelor utilizate, a eșantionului supus analizei etc.;

de a sublinia aportul adus de cercetare în progresul cunoașterii în domeniul teoretic abordat;

de a compara rezultatele obținute cu cele ale altor autori sau chiar și cu propriile rezultate publicate anterior, observându-se eventualele diferențe, care trebuie explicate;

de a preciza limitările obținute comparativ cu alte referințe bibliografice existene în bazele de date disponibile, respectiv reieșite din ipotezele sub care lucrează modelul investigat.

Datele dintr-un articol științific economic se prezintă de regulă sub formă de cifre. Ca urmare, pentru a se asigura înțelegerea informațiilor numerice, trebuie făcute comparații cu valori din același studiu sau din altă lucrare similară, iar dacă este cazul se oferă și informații suplimentare, astfel:

Datele sunt în concordanță cu ipoteza lui X că …;

Informațiile susțin/contrazic/verifică lucrarea lui X, arătând că …

De asemenea, trebuie spus și ce însemnă aceste date:

Datele sugerează că …;

Datele dau de înțeles că …;

Rezultatele arată/demonstrează că …

Dacă datele sunt de natură calitativă, cum sunt cele rezultate din interviuri, atunci trebuie explicată natura întrebărilor care au fost puse, iar dacă rezultă din unele imagini sau fotografii, informațiile calitative trebuie descrise cât mai precis în cuvinte.

După explicarea a ceea ce înseamnă aceste date, discuțiile mai trebuie să aducă în prim-plan și alte aspecte referitoare la interpretarea lor, făcându-se raționamente legate de sensul lor.

Discuțiile nu trebuie să fie prea lungi și nici nu trebuie să se facă o supraestimare a semnificației rezultatelor. De exemplu, este mai bine să se precizeze că „Aceste rezultate sugerează …” decât că „Rezultatele studiului actual dovedesc că …”. Este bine să se folosească cuvinte precum „posibil”, „probabil” sau „sugerează”.

În cadrul discuțiilor, așa cum sugerează Enache (2007, p. 56), nu se repetă o parte a rezultatelor și nici nu se introduc idei, concepte străine sau informații care nu au legătură nemijlocită cu subiectul analizat în lucrare. Se scot în evidență atât realizările, cât și limitările studiului, putându-se sugera unele modalități de aplicare sau de continuare a studiului, dacă este cazul. Nu este recomandată folosirea unei expresii de tipul „Subiectul acesta mai trebuie aprofundat”. Toate subiectele mai pot fi aprofundate. Nu trebuie încercat a se scoate neapărat în prim-plan punctele slabe din abordările altora în speranța că articolul va face o impresie mai bună recenzorului, editorului sau cititorului, dar trebuie recunoscute (punctate) meritele altor autori care au realizat studii și/sau cercetări similare.

2.1.3 Elemente post-text

a) Concluzii

Concluziile reprezintă punctul final al articolului, ele având rolul de a evidenția succint importanța acestuia și de a sintetiza contribuțiile lucrării. Secțiunea dedicată concluziilor nu reia rezultatele cercetării, ci vine să răspundă interogațiilor inițiale (problema de cercetare formulată la început), permițând construirea unei legături relevante cu alte cercetări științifice sau deschizând noi perspective în cercetarea temei. Logica elementelor structurale ale concluziilor este următoarea:

în prima parte, într-o formă rezumativă, se evidențiază elementele esențiale ale conținutului lucrării care răspund obiectivelor articolului;

în a doua parte, într-o manieră logică, clară și concisă, se aduc în prim-plan elementele de noutate teoretico-metodologică ale lucrării, având ca argumente rezultatele și discuțiile din text;

se fac referiri la aplicativitatea rezultatelor și se indică modul în care rezultatele răspund așteptărilor autorilor și sunt corelate cu alte rezultate din literatura de specialitate;

se explică în ce mod rezultatele contribuie la progresul cunoașterii științifice în domeniu;

în final se indică eventualele limite ale lucrării, precizându-se și posibilele motive pentru care rezultatele nu au susținut ipotezele formulate și se indică posibilele direcții/opurtunități viitoare de cercetare, considerate a fi fezabile.

După concluzii, opțional, poate urma adresarea unor mulțumiri. Astfel, printr-un text scurt, autorii prezintă recunoștința lor instituțiilor/organizațiilor și persoanelor fizice care i-au sprijinit (fără a se indica titlurile lor), din punct de vedere științific și/sau financiar, pentru buna desfășurare a cercetării întreprinse. Dacă este cazul, pot fi precizate granturile în cadrul cărora a fost elaborat materialul științific. De asemenea, în această secțiune se poate mulțumi persoanelor care au citit (revizuit) și au avut observații asupra conținutului articolului, dar care nu se încadrează în calitatea de autor. Mulțumirile sunt scurte și la obiect.

b) Bibliografie

Bibliografia este o componentă obligatorie pentru orice lucrare științifică, având drept scop recunoașterea publică a relevanței muncii unui alt autor în cadrul temei discutate și prezentării materialelor pe care se bazează analizele-concluziile din articol. Bibliografia are și rolul de a ghida cititorul către materialele relevante în legătură cu subiectul articolului.

Redactarea bibliografiei presupune consemnarea citărilor (trimiterilor) în textul articolului, precum și indicarea surselor în lista de referințe de la sfârșitul lucrării. În acest fel autorul dă dovadă de credibilitate și integritate științifică. Prin introducerea citărilor în text și întocmirea unei liste de referințe bibliografice se realizează obligațiile drepturilor de autor, nerespectarea lor fiind considerată plagiat.

În redactarea bibliografiei este necesar să se manifeste foarte mare atenție, deoarece în cadrul acestei secțiuni se pot strecura mai multe greșeli decât oriunde altundeva în textul articolului. Modalitățile de redactare a citărilor în text și în lista bibliografică vor fi tratate în capitolul trei.

c) Anexe

Anexele sunt secțiuni facultative ale articolelor. Ele conțin informații suplimentare necesare pentru a susține unele date din articol, mai ales din secțiunea rezultate și discuții. Fiecare anexă va fi numerotată separat și va fi citată în text (între paranteze), acolo unde se face referire la ea (de exemplu, Anexa 1). Anexele includ în principal tabele și figuri mari, date analitice, demonstrații matematice, documentații pentru diverse programe de calculator utilizate în cursul experimentelor, documente legislative, standarde etc. Anexele conțin informații care pot fi utile mai ales cititorilor specializați. Ele se atașează la lucrare după bibliografie. De regulă, fiecare anexă va începe pe o pagină separată.

După finalizarea primei forme a articolului se impune revizuirea, care adesea este trecută cu vederea. Ea se impune cu necesitate pentru a remedia erori de orice natură, apărute pe parcursul etapelor de lucru precedente. Revizuirea articolului este bine să se facă atât printr-o verificare din partea autorului (coautorilor), cât și o revizuire din partea unor specialiști din domeniu. Din partea autorului/autorilor sunt recomandate cel puțin două revizuiri. Prima se va referi la organizare și logică, iar a doua la stil și exprimare (Enache, 2017, p. 59).

Organizare și logică

Pentru început se impune realizarea unei copii de rezervă a primei versiuni a unui articol (unei lucrări științifice). Este posibil ca ulterior să se descopere că unele pasaje erau scrise mai bine prima dată, decât după revizuirea textului. Opțional, versiunea existentă poate fi imprimată, pe textul scris recomandându-se realizarea de către autor a corecturilor/modificărilor ce se impun. Justificarea imprimării textului articolului rezidă din faptul că pe suportul de hârtie se poate urmări mai bine cursivitatea textului lucrării, decât pe ecranul calculatorului. Pe ecran este afișată o porțiune limitată de text, în timp ce paginile tipărite, așezate una lângă alta, dau o imagine de ansamblu mai corectă asupra întregului conținut. Desigur, recurgerea la tipărirea versiunilor intermediare ale unui articol depinde de fiecare autor în parte.

În timpul primei revizuiri, se face o verificare a textului privind: ordinea ideilor prezentate, logica prezentării, tabelele și figurile, corectitudinea citărilor și a referințelor bibliografice.

Stil și exprimare

Un articol științific poate fi corespunzător din punct de vedere științific și tehnic, dar calitatea sa poate fi afectată de unele erori gramaticale din construcția frazelor. Așadar, înainte de a fi trimis la o revistă, articolul trebuie corectat și din punctul de vedere al respectării normelor ortografice și de punctuație. Corectarea se face tot pe materialul imprimat, după care se implementează corecturile în textul electronic.

În timpul celei de-a doua revizuiri, se cizelează exprimarea pentru a asigura maximul de claritate a textului. În acest sens trebuie să se aibă în vedere câteva aspecte care nu sunt deloc de neglijat:

se urmărește respectarea normelor ortografice și de punctuație actuale ale limbii în care se scrie articolul;

se respectă existența semnelor diacritice specifice alfabetului limbii române (în cazul lucrărilor scrise în limba română);

se verifică dacă paragrafele scrise sunt coerente; în cazul constatării unor neajunsuri se rearanjează propozițiile și frazele în vederea elaborării unui paragraf fluent și logic;

se elimină cuvintele, propozițiile, frazele care nu sunt absolut necesare pentru claritatea și cursivitatea textului;

se simplifică cât mai mult posibil propozițiile, se scindează frazele interminabile în unități gestionabile (de regulă, dacă o frază se întinde pe mai mult de patru rânduri, atunci se recomandă secționarea ei în unități mai scurte).

Chiar și după citirea articolului de către coautori pot rămâne greșeli, erori, scăpări, unele aspecte trecând uneori neobservate. Este posibil ca, ori de câte ori se recitește textul articolului, să se găsească câte ceva de modificat (nu neapărat de îmbunătățit). Drept urmare, când se consideră că s-a definitivat corectura de către toți coautorii, se recomandă transmiterea ultimei versiuni a articolului către o terță persoană, de preferat specialist în domeniu, care poate să emită o părere critică, respectiv să realizeze și o corectare a textului. De obicei, terța persoană ar trebui să răspundă printr-o critică utilă și constructivă, evidențiind posibilele modificări ce
s-ar mai putea aduce materialului înainte de transmiterea acestuia către revista aleasă.

Procesul de revizuire a articolului de către autor poate fi îndelungat, dar trebuie neapărat realizat. Numai așa poate fi obținut un articol de calitate, șansele sale de acceptare, după revzie, crescând semnificativ. Scrierea articolelor nu este doar o știință, ci este și o artă. Autorul trebuie să cunoască foarte bine metodologia cercetării științifice, argumentarea, domeniul său de activitate și să fie în stare să lucreze atât sintetic, cât și analitic.

2.2 Optimizarea citării unui articol

Pentru cercetători există două modalități prin care aceștia pot influența într-o anumită măsură valorizarea mai bună a activității lor științifice, una directă (peer review) și cealaltă indirectă, reieșită din numărul de citări. Calea directă, numită „peer review”, este o metodă calitativă ce presupune analizarea lucrării elaborate de către referenții publicației unde este trimis articolul, aceștia acceptând lucrarea: fără modificări, cu modificări minore sau majore, respectiv respingându-o. Calea indirectă este reprezentată de o evaluare cantitativă, individuală, unde se ține seama de numărul de citări ale articolelor, realizate de către terți în diferite publicații. Pentru ca vizibilitatea unui autor să fie cu adevărat relevantă, literatura sugerează ca o mare parte dintre aceste citări să fie contorizate în reviste, lucrări etc. regăsite în revistele din fluxul principal de publicații, și anume cu precădere în cele indexate în bazele de date Web of Science și Scopus. Frangopol (2012, p.75) opinează că în jur de „90% din noutățile științifice cu adevărat valoroase ce conduc la progresul științei și al tehnologiei contemporane se regăsesc în revistele din fluxul principal de publicații”.

Citările constituie de mai multă vreme unul dintre criteriile scientometrice fundamentale de evaluare, acceptate în mod oficial de către Banca Mondială, dar și de alte organisme, instituții sau entități cu caracter suprastatal cum sunt UE, ONU, UNESCO, National Science Foundation – USA etc. (Frangopol, 2012). Dacă ne referim strict la revistele științifice din fluxul principal de publicații (mainstream journals) din domeniul economic, cum sunt: Journal of Political Economy, Quarterly Journal of Economics, Journal of Economic Literature, Review of Economic Studies, American Economic Review, Econometrica, Review of Economics and Statistics, Journal of Economic Theory, Journal of Econometrics, Economic Journal, Journal of Monetary Economics, Journal of International Economics, Brookings Papers on Economic Activity, International Economic Review, Journal of Development Economics, Journal of Economic Perspectives, Journal of Risk and Uncertainty sau Journal of Public Economics etc. (Halkos și Tzeremes 2012) atunci cele mai multe citări ale unui cercetător în științele economice ar trebui să se regăsească în unele dintre aceste reviste. Desigur, pentru disciplinele specifice administrării afacerilor se pot lua în considerare, în funcție de subdomeniul relevant, revistele din cadrul Business sau Business & Finance, respectiv Management cuprinse în Journal Citation Reports din Clarivate Analytics (fost Thomson Reuters) Web of Science. Astfel, apreciem că nu trebuie deloc neglijate reviste precum Journal of Marketing, Academy of Marketing Science, Journal of Management, Journal of Finance; Accounting Review etc.

Numărul de citări reprezintă un indicator principal al calității articolului, dar și al nivelului științific al productivității, vizibilității și relevanței internaționale a muncii cercetătorului. Cu cât interesul pentru o anumită problemă de cercetare este mai mare, cu atât crește și numărul celor care citează lucrările unui autor, folosindu-le drept sursă relevantă de informare.

Odată cu dezvoltarea și consolidarea unor baze de date de mare anvergură internațională care indexează și cotează un număr foarte mare de reviste și articole științifice, s-a făcut simțită necesitatea de a răspunde întrebării dacă se poate găsi o modalitate sau o procedură adecvată pentru măsurarea nepărtinitoare și cât mai exact posibilă a valorii, vizibilității și performanțelor științifice ale unui cercetător.

O asemenea măsură obiectivă, implementată de Clarivate Analytics în cadrul Web of Science, respectiv de Elsevier în Scopus, este indicele Hirsh (H-index). Acest indice este implementat și de către Google Scholar, Research Papers in Economics (RePEc), ResearchGate, respectiv contorizat pentru fiecare autor în parte în profilurile științifice ResearcherID și ORCID.

Indicele Hirsch evidențiază ponderea articolelor intens citate față de articolele care nu au fost încă citate, fiind un indicator scientometric util în evaluarea rezultatelor unui cercetător, cât și a performaței sale științifice.
H index reprezintă cel mai mare număr h de articole ale unui autor, cu cel puțin h citări fiecare dintre ele (Google Scholar Metrics, 2015). Acesta este calculat automat și se găsește pe platformele bibliometrice Web of Science, Scopus, Google Scholar, Research Papers in Economics (RePEc), dar și pe ResearchGate, Mendeley, respectiv ORCID și ResearcherID. Exemplificarea indicilor Hirsch este redată pentru Web of Science în figura nr. 20, pentru Scopus în figura nr. 21, pentru Google Scholar în figura nr. 22, respectiv pentru RePEc în figura nr. 23.

Figura nr. 20. Web of Science – Vasile Dinu, H-index = 9 (29 iulie 2017)

Figura nr. 21. Scopus – Vasile Dinu, H-index = 7 (10 septembrie 2017)

Figura nr. 22. Google Scholar – Vasile Dinu, H-index = 10 și i10-index = 11 (29 iulie 2017)

Figura nr. 23. RePEc – Vasile Dinu, H-index = 5, i10-index = 4

(29 iulie 2017)

Una din principalele „atracții” pe care o prezintă acest indicator scientometric este și faptul că evidențiază măsura în care cercetătorii au o importantă și semnificativă contribuție în domeniul lor de activitate. Trebuie însă făcută precizarea că indicele Hirsch nu este în niciun caz un indicator scientometric „perfect” (Frangopol, 2012, p. 75). Cea mai marea carență a sa este dată de faptul că în calculul H index se iau în considerare atât citările altor autori, cât și autocitările. După cum reiese din figura nr. 24, ResearchGate este singura platformă care face diferența între indice Hirsch cu autocitări și fără, afișând ambele valori.

Fig. nr. 24. ResearchGate = H-index = 9, respectiv 8 fără autocitări (29 iulie 2016)

https://www.researchgate.net/profile/Vasile_Dinu2/reputation

De asemenea, Web of Science indică numărul total de citări, cât și nr. de citări fără autocitări (figura nr. 20), semn că există dorința de a reda cât mai corect și transparent productivitatea și vizibilitatea științifică a autorilor

Indicele Hirsch este aplicat și pentru evaluarea productivității revistelor științifice, a universităților, instituțiilor de învățământ superior, din 2015 fiind un indicator folosit și în România în alocarea finanțării în învățământul superior (CNFIS, 2015). Indexurile de citare figurează deja în numeroase discipline, ca măsură a valorii unui articol. Există dovezi că vizionările și descărcările de articole, alături de determinarea indicelui Hirsch încep să fie considerate în mod similar la nivel ministerial, instituțional, în evaluarea de proiecte sau chiar de articole științifice etc

Fiecare autor are interesul ca articolele sale să fie citate de cât mai mulți cercetători în domeniu, așadar se impune luarea unor măsuri în vederea optimizării citării articolului. Optimizarea citării articolului pentru motoarele de căutare îi va crește semnificativ șansele de a fi vizualizat și/sau citat într-o altă lucrare științifică. În continuare propunem câteva recomandări care se pot constitui într-o stategie de optimizare a citărilor.

Autorul trebuie să utilizeze aceeași modalitate de scriere a numelui său în toate articolele științifice pe care le publică, acordând o atenție sporită prenumelor, ordinii prenumelor, eventualelor cratime sau semne speciale existente între prenumele/numele pe care acesta le are. În caz contrar se poate ajunge la situația ca unul și același autor să figureze sub mai multe nume/prenume într-o bază de date (figura nr. 25).

Figura nr. 25. Unul și același autor figurează sub mai multe nume

După cum se observă în figura 25, având articole în diferite reviste științifice regăsite în Scopus, această bază de date a conturat două profiluri științifice pentru unul și același profesor universitar: Vasile DINU. În primul caz „Vasile“ este considerat a fi numele autorului și „Dinu“ prenumele său (situația greșită), în timp ce în al doilea caz numele său este „Dinu“ și prenumele „Vasile“ (situația corectă). În fiecare dintre profiluri sunt identificate un număr de lucrări, respectiv citări ale autorului. Concatenarea celor două profiluri și corectarea afilierii se poate face prin solicitarea acestui aspect către baza de date:

https://service.elsevier.com/app/answers/detail/a_id/14837/supporthub/scopus/.

Evitarea apariției numelui unui autor sub mai multe forme de scriere se poate face prin completarea unor profiluri de cercetător – de genul ORCID (gestionat de Elsevier/Scopus), respectiv ResearcherID (gestionat de Clarivate Analytics) prin care se acordă un cod unic de identificare a fiecărui autor. Dacă numele este unul comun, fiind propriu mai multor autori, atunci pentru diferențiere ar trebui ca la trimiterea unui articol către o revistă să se precizeze fie unul din codurile ORCID, ResearcherID, fie să se ia în considerare adăugarea prenumelui mijlociu complet. Astfel se poate implementa o distincție clară între autorii cu nume apropiate. Desigur, este de dorit ca pe lângă numele și prenumele scris corect, să se adauge și afilierea instituțională a fiecărui autor. În cazul în care un autor are mai multe afilieri, atunci fie ar trebui să se selecteze o afiliere principală, fie să se treacă toate, pentru a permite identificarea adecvată a persoanei. În cazul mai multor afilieri se recomandă de asemenea menținerea de fiecare dată a aceleiași ordini a acestora.

Partea cea mai importantă a unui articol științific, din perspectiva optimizării șanselor de citare a acestuia este reprezentată de triada: titlu – rezumat – cuvinte-cheie, care sunt disponibile în majoritatea bazelor de date în mod gratuit întregii comunități științifice. În consecință, optimizarea citării pentru motoarele de căutare se face în trei pași.

Construirea unui titlu clar și concis

În limbajul motoarelor de căutare, titlul articolului reprezintă cel mai important element. Motorul de căutare presupune că titlul conține toate cuvintele esențiale care definesc tema articolului și cuantifică de regulă cuvintele care par a fi cele mai importante. Din acest motiv autorul/autorii ar trebui să se asigure că titlul conține cuvintele definitorii care pot face legătura cu tema tratată în articol. De asemenea, autorul/autorii trebuie să se gândească la termenii de căutare pe care cititorii i-ar putea folosi cel mai probabil la căutarea aceleiași teme sau a temelor similare, atunci când redactează articolul. Tocmai acești termeni este bine să fie folosiți în conceperea titlului articolului.

Construirea unui rezumat reprezentativ

Cel mai important câmp vizual pentru un articol științific este textul rezumatului (abstractului) însuși. Ca urmare, se impune realizarea unui rezumat relevant și ușor de înțeles, cu includerea cuvintelor definitorii pentru subiectul articolului. În cadrul rezumatului este necesar să se folosească cuvinte din titlu, precum și să se reitereze cuvintele-cheie sau expresiile definite în cadrul secțiunii cuvinte-cheie. Se recomandă repetarea de trei sau patru ori pe parcursul abstractului (în funcție de lungimea acestuia) a cuvintelor-cheie definitorii pentru articol. Trebuie știut însă și faptul că repetiția inutilă va avea drept posibil rezultat respingerea paginii de către motoarele de căutare.

Formularea și reiterarea cuvintelor-cheie

Cuvintele-cheie trebuie să surprindă cele mai evidente aspecte ale tematicii articolului. De aceea, autorii ar trebui să se concentreze pe un număr maxim de trei sau patru cuvinte-cheie, decât să folosească prea multe. Este mai bine ca autorul să recurgă la cuvintele-cheie compuse (expresii), decât să utilizeze cuvintele-cheie la modul singular. Pentru a evita repetarea lor exagerată se recomandă folosirea atât în rezumat, cât și în conținutul articolului a unor posibile sinonime sau expresii echivalente.

În continuare sunt redate câteva exemple de rezumate/abstracte ale unor articole regăsite în Clarivate Analytics Web of Science care au respectat cerințele privind triada: titlu – rezumat – cuvinte-cheie. În opinia noastră, urmărirea cu strictețe și perseverență a acestui demers poate contribui semnificativ la creșterea vizibilității articolului și a probabilității citării sale. Cu siguranță că la acumularea unui număr mare de citări contribuie și alți factori precum prestigiul autorului/coautorilor, numărul de ani de la data apariției articolului, revista în care este publicat etc.

Preluarea de către bazele de date a cuvintelor-cheie ale unui articol este relativ recentă, fiind întâlnită mai ales la articolele publicate în ultimul deceniu. Articolele mai vechi, scrise înainte de anul 2000, evidențiază frecvent situații în care nu există cuvinte-cheie, clasificarea JEL și/sau un rezumat corespunzător. Practic, în cazul acestor articole, după titlu urmează imediat introducerea articolului. De cel puțin cinci ani, unele baze de date, mai ales Clarivate Analytics Web of Science includ pentru fiecare articol nou indexat și o serie de cuvinte-cheie suplimentare, care au menirea de a facilita mai bună vizibilitate a unui articol.

Exemplul 1

Article Title: Common Risk-Factors in the Returns on Stocks and Bonds

Authors: Fama, E.F. and French, K.R.

Journal: Journal of Financial Economics, Volume: 33, Issue: 1, Pages: 3-56, DOI: 10.1016/0304-405X(93)90023-5

Published: Feb. 1993

Number of citations: 4.603 citations on August 1, 2017

Abstract

“This paper identifies five common risk factors in the returns on stocks and bonds. There are three stock-market factors: an overall market factor and factors related to firm size and book-to-market equity. There are two bond-market factors, related to maturity and default risks. Stock returns have shared variation due to the stock-market factors, and they are linked to bond returns through shared variation in the bond-market factors. Except for low-grade corporates, the bond-market factors capture the common variation in bond returns. Most important, the five factors seem to explain average returns on stocks and bonds” (Fama and French, 1993).

Exemplul 2

Article Title: A Contribution to the Empirics of Economic-Growth

Authors: Mankiw, N.G., Romer, D. and Weil, D.N.

Journal: Quarterly Journal of Economics, Volume: 107, Issue: 2, Pages: 407-437. DOI: 10.2307/2118477

Published: May 1992

Number of citations: 2.580 citations on August 1, 2017

Abstract

„This paper examines whether the Solow growth model is consistent with the international variation in the standard of living. It shows that an augmented Solow model that includes accumulation of human as well as physical capital provides an excellent description of the cross-country data. The paper also examines the implications of the Solow model for convergence in standards of living, that is, for whether poor countries tend to grow faster than rich countries. The evidence indicates that, holding population growth and capital accumulation constant, countries converge at about the rate the augmented Solow model predicts” (Mankiw, Romer and Weil, 1992).

Exemplul 3

Article Title: Convergence

Authors: Barro, R.J. and Sala-i-Martin, X.

Jounal: Journal of Political Economy, Volume: 100, Issue: 2, Pages: 223-251, DOI: 10.1086/261816

Published: Apr. 1992

Number of citations: 1.552 citations on August 1, 2017

Abstract

„A key economic issue is whether poor countries or regions tend to grow faster than rich ones: are there automatic forces that lead to convergence over time in the levels of per capita income and product? We use the neoclassical growth model as a framework to study convergence across the 48 contiguous U.S. states. We exploit data on personal income since 1840 and on gross state product since 1963. The U.S. states provide clear evidence of convergence, but the findings can be reconciled quantitatively with the neoclassical model only if diminishing returns to capital set in very slowly. The results for per capita gross domestic product from a broad sample of countries are similar if we hold constant a set of variables that proxy for differences in steady-state characteristics” (Barroand Salaimartin, 1992).

Exemplul 4

Article Title: International data on educational attainment: Updates and implications

Authors: Barro, R.J. and Lee, J.W.

Jounal: Oxford Economic Papers-New Series, Volume: 53, Issue: 3, Pages: 541-563, DOI: 10.1093/oep/53.3.541

Published: Jul. 2001

Number of citations: 556 citations on August 1, 2017

Abstract

„This paper presents a data set that improves the measurement of educational attainment for a broad group of countries. We extend our previous estimates to 1995 for educational attainment for the population over ages 15 and 25. We also provide projections for 2000. We discuss the estimation method for the measures of educational attainment and relate our estimates to alternative international measures of human capital stocks” (Barro and Lee, 2001).

Exemplul 5

Titlul articolului: Activitatea comercială responsabilă a IMM-lor și valorile specifice dezvoltării durabile din perspectiva modelului european de excelență

Autorii: Olaru, M., Dinu, V., Stoleru, G., Șandru, D. și Dincă, V.

Jurnalul: Amfiteatru Economic, Volum 12, Numărul: 27, Paginile 10-26

Data publicării: Februarie 2010

Numărul de citări: 54 de citări la 1 August 2017

Rezumat

„Lucrarea pune în valoare o parte dintre rezultatele cercetării efectuată la nivelul IMM-urilor din România, în perioada 2007-2008, în cadrul proiectului național de cercetare IDEI 856 ”Creșterea competitivității IMM-urilor din România prin implementarea unui model de evaluare și de îmbunătățire a performanțelor acestora în conformitate cu modelul european de management al calității”. Unul dintre obiectivele cercetării l-a reprezentat evaluarea gradului de satisfacere a cerințelor societății referitoare la protecția vieții, sănătății persoanelor și la protecția mediului înconjurător de către IMM-urile din România, inclusiv a celor din domeniul comerțului, din perspectiva unei abordări integrate a valorilor dezvoltării durabile în cadrul modelului de european de excelență, definit de către Fundația Europeană pentru Managementul Calității (European Foundation for Quality Management – EFQM). Ca urmare a studiului efectuat a rezultat că există o corelație între gradul de satisfacere a acestor cerințe și nivelul de maturitate al sistemului de management al calității întreprinderilor. Astfel, s-a constatat că, în cazul IMM-urilor din domeniul comerțului, ale căror preocupări privind implementarea unui sistem de management al calității sunt în fază incipientă, gradul de satisfacere a cerințelor societății, din perspectiva unei abordări integrate a valorilor dezvoltării durabile în cadrul modelului european de excelență EFQM, este relativ scăzut. Pe de altă parte, cercetarea efectuată a evidențiat faptul că, datele obținute de către IMM–uri din domeniul comerțului în procesul evaluării și monitorizării impactului proceselor asupra mediului înconjurător sunt utilizate in principal pentru stabilirea unor acțiuni corective, ca urmare a reclamațiilor apărute și în mai mică măsură pentru definirea unor programe de îmbunătățire continuă a satisfacerii acestor cerințe.

Cuvinte-cheie: dezvoltare durabilă, IMM-uri din domeniul comerțului, modelul EFQM de excelență” (Olaru et al., 2010)

Pentru articolele din domeniul economic este necesară încadrarea corectă pe categoria relevantă conform codurilor JEL ale Asociației Economice Americane (American Economic Association).

Publicarea articolului într-un jurnal cu acces liber (open access) care îi crește șansa de a fi descoperit de terți, citit și citat.

Realizarea unor comunicate de presă pentru prezentarea unor rezultate semnificative obținute în urma cercetării și publicării articolului.

Promovarea articolului pe Internet și în mediile sociale. Acest lucru se poate realiza, spre exemplu prin alcătuirea unui profil științific al autorului (cu includerea articolelor și a cărților publicate). O altă modalitate constă în păstrarea datelor de profil ale autorului pe site-urile academice care vizează oamenii de știință și cercetătorii, precum Google Academic (Google Scholar), Social Science Research Network (SSRN), ResarchGate, Academia.edu și Ad-Astra etc. Aceste platforme reprezintă doar câteva dintre posibilitățile pe care un autor le are pentru a interacționa cu colegii săi de breaslă și pentru a-și promova rezultatele cercetărilor.

În România, realizarea unui profil științific a devenit din 2015, cel puțin în științele sociale și umaniste, o obligație de serviciu (Adresa MEN, 2015), cercetătorii trebuind să le creeze, astfel încât să se permită identificarea propriilor lucrări științifice. Profilul permite însă și găsirea unui autor de către terți: studenți, cercetători, oficialii universităților și ai ministerului etc. Un asemenea profil științific contribuie la sporirea vizibilității cercetării propriu-zise, cât și a cercetătorului în sine. Aceste profiluri științifice pot fi clasificate în patru categorii: instituționale și cele realizate pe propriile pagini web, bloguri sau forumuri de către cercetători; realizate pe rețele sociale; pe platforme academice dedicate destinate mai ales încărcării de articole și lucrări ale autorilor (publicate, working papers, în curs de recenzie etc.) și profiluri care preiau din diferite baze de date asociate și generează pe baza lucrărilor încărcate diferiți indicatori scientometrici.

Exemplificăm în continuare pentru fiecare dintre aceste categorii profilurile științifice ale unor autori.

Profiluri instituționale

În mod normal, o universitatea sau instituție de cercetare ar trebui să permită propriilor cercetători încărcarea articolelor științifice realizate de aceștia, respectiv construirea unor pagini proprii pe care să fie prezentate informații relevante privind interesele lor de cercetare, proiectele derulate, reguli și/sau proceduri elaborate de angajați în vederea bunului mers al unui seminar etc. Câteva exemple posibile profiluri științifice care conțin lucrări ale autorilor sunt prezentate în figurile nr. 26, 27 și 28.

Pagina web instituțională

Figura nr. 26. Încărcarea articolelor pe pagina instituției de cercetare

https://econ.ubbcluj.ro/cv.php?id=125&a=c

Pagina web a proiectului de cercetare

Figura nr. 27. Încărcarea articolelor pe pagina proiectului de cercetare

https://sites.google.com/site/susretailgen/

Pagina web a cercetătorului

Figura nr. 28. Încărcarea articolelor pe pagina de web a cercetătorului

https://sites.google.com/site/drecdancristiandabija/articole-reviste-thomson-reuters-web-of-science

Profiluri științifice pe rețelele sociale

Cercetătorii au posibilitatea comunicării de informații privind articolele publicate prin intermediul diferitelor rețele sociale pe care și-au făcut conturi, cum ar fi LinkedIn și Twitter. În continuare în figurile nr. 29 și 230 sunt redate două asemenea posibilități de promovare a propriilor lucrări realizate.

LinkedIn

Figura nr. 29. Informații privind articolele publicate pe LinkedIn

https://www.linkedin.com/in/albastroiuirina

Twitter

Figura nr. 30. Informații privind articolele publicate pe Twitter

https://twitter.com/mellormurray

O altă posibilitate de promovare a lucrărilor științifice este dată de încărcarea articolului prezentat sub forma unui film pe Youtube sau pe un site de partajare cum ar fi SlideShare (www.slideshare.net). Slideshare este o platformă prin care se pot încărca și distribui prezentările articolelor, dar și a altor documente. El este o platformă ca Youtube-ul, dar care permite încărcarea prezentărilor de tip PowerPoint etc. (figurile nr. 31 și 32).

YouTube

Figura nr. 31. Încărcarea articolelor pe Youtube

SlideShare

Figura nr. 32. Încărcarea articolelor pe SlideShare

http://www.slideshare.net/RobbySahoo/corporate-social-responsibility-13975540

Profiluri științifice pe platforme academice dedicate

Cercetătorii își pot crea o sumedenie de profiluri pe diferite platforme academice dedicate, realizate special pentru asemenea scopuri. Printre ele se numără SSRN, Kudos, Academia.edu, Ad-Astra, Wikipedia etc. În figurile nr. 33, 34, 35, 36 și 37 sunt prezentate aceste profiluri academice ale unor autori.

Social Science Research Network (SSRN)

Figura nr. 33. Profilul științific al cercetătorului pe SSRN

http://papers.ssrn.com/sol3/cf_dev/AbsByAuth.cfm?per_id=1209766

Kudos

Această platformă (figura nr. 32) permite încărcarea doar a lucrărilor care conțin un DOI (Digital Object Identifier), adică un cod unic de identificare al oricărui material electronic, alocat de către CrossRef. Aceste DOI-uri se obțin de regulă contra cost de către o universitatea sau de către o editură pentru ansamblul revistelor științifice gestionate. Odată încărcat un cod DOI, platforma Kudos identifică automat articolul și afișează informațiile relevante de identificare, alături de un link către textul propriu-zis.

Figura nr. 34. Profilul științific al cercetătorului pe Kudos

https://www.growkudos.com/profiles/169547

Academia.edu

Figura nr. 35. Profilul științific al cercetătorului pe Academia.edu

https://upit.academia.edu/S%C4%83voiuGheorghe

Ad Astra

Figura nr. 36. Profilul științific al cercetătorului pe Ad Astra http://old.ad-astra.ro/whoswho/view_profile.php?user_id=2672%26lang=ro&lang=ro

Wikipedia

Nu în ultimul rând, un autor are și posibilitatea prezentării lucrărilor sale științifice pe unele platforme și/sau pagini web publice, care, de asemenea pot fi incluse în categoria rețelelor sociale. Acestea permit adăugarea de articole și editarea articolelor existente pe Wikis (Wikipedia, Wikia).

Figura nr. 37. Încărcarea articolelor pe Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Puiu_Nistoreanu

Profiluri științifice cu indicatori scientometrici

Tot în categoria profilurilor științifice realizate pe platforme dedicate intră și cele construite după modelul rețelelor sociale, dar care permit preluarea automată a lucrărilor științifice și ale articolelor autorilor, încărcarea lor manuală, schimbul de idei și mesaje între membrii comunității, oferirea de feedback și interacțiunea utilizatorului cu unele baze de date prin transferul de date privind referințele bibliografice. Aceste profiluri determină în mod automat sau preiau din bazele de date corespondente și unii indicatori scientometrici, dintre care cel mai important este Hirsch. În cadrul acestor profiluri se pot include Google Scholar, ResearchGate, Mendeley, ResearcherID și ORCID.

Google Scholar

Identificând articolele publicate în diverse medii online (platforme academice, baze de date, site-urile revistelor și ale grupurilor editoriale, platformele conferințelor internaționale etc.), Google Scholar permite vizualizarea articolelor științifice, precum și calcularea mai multor indicatori scientometrici care au menirea de a-i ajuta pe cercetători în măsurarea impactului cercetării întreprinse. Realizarea unui profil Google Scholar poate fi implementată doar dacă în prealabil un cercetător și-a făcut o adresă de poștă electronică pe gmail.com. Conform adresei ministerului (Adresa MEN, 2015), în cazul în care lucrarea științifică nu este identificată automat de către Google Scholar, autorul are obligația de a o introduce, în acest fel facilitând identificarea potențialelor sale citări. Profilul științific al unui cercetător pe Google Scholar (figura nr. 38) permite:

găsirea automată a lucrărilor științifice ale autorului, dacă acestea există deja într-o formă electronică pe internet, respectiv dacă ele au fost deja citate;

identificarea automată a numărului de citări pentru fiecare lucrare științifică în parte;

Figura nr. 38. Profilul științific al cercetătorului în Google Scholar

(12 octombrie 2017)

https://scholar.google.com/citations?user=MqzkKtoAAAAJ&hl=ru

calcularea automată a numărului total de citări, respectiv a celor din ultimii cinci ani (în figura nr. 38 sunt contorizate 445 citări totale, respectiv 399 din anul 2012);

determinarea automată a indicelui de citări Hirsch, pe total, respectiv pe ultimii cinci ani (în figura nr. 38 h-index are valoarea 11 pe total și 10 pe ultimii cinci ani);

stabilirea lucrărilor științifice pentru care se contorizează mai mult de zece citări prin determinarea indicelui i10, care semnifică faptul că o lucrare beneficiază de cel puțin zece citări (în figura nr. 38 indicele i10 are valoarea 13 pentru toate citările, cât și pentru cele din 2012);

afișarea unui grafic al evoluției citărilor în ultimii ani (pin apăsarea cu mouse-ul a „Indexuri pentru citate” – partea dreapta sus în figura nr. 38 – se va afișa evoluția citărilor din 2008 și până în prezent, iar în cazul în care cercetătorul duce mouse-ul pe oricare dintre coloane, se va indica și numărul de citări identificate pentru anul în cauză, așa de exemplu, pentru anul 2015 se vor indica 74 de citări);

particularizarea profilului prin încărcarea unei fotografii a cercetătorului, formatarea modului în care va apărea numele său, a funcției și gradului său didactic (în cazul de față apar prenumele și numele cercetătorului), a universității la care este afiliat cu linkul la o pagină distinctă care afișează toți cercetătorii universității respective care au profiluri publice de Google Scholar, definirea a până la cinci domenii de competență care vor apărea cu albastru sub numele autorului (Retail Marketing, Sustainable Retail Marketing, Green Marketing, International Marketing, Generational Marketing), a adresei oficiale de email (aceasta trebuie să fie realizată pe o platformă universitară, adrese cu extensia @gmail.com (nefiind acceptată @yahoo.com). Cercetătorul are de asemenea ocazia de a indica dacă profilul său este public sau privat (profilul cercetătorului din figura nr. 36 este public). În cazul în care profilul cercetătorului este privat, acesta nu va putea fi vizualizat de ceilalți autori și nici nu va fi afișat la o căutare în Google Scholar după numele autorului;

realizarea unei legături la profilurile tuturor coautorilor săi, în cazul în care aceștia au un profil similar de Google Scholar, respectiv în cazul în care profilul lor este public (profilurile coautorilor vor apărea în partea dreaptă jos, în ordinea descrescătoare a numărului de lucrări comune).

În cazul în care Google Scholar identifică două sau mai multe lucrări științifice scrise în mod diferit (prin schimbarea ordinii autorilor, confundarea numelui autorului cu prenumele acestuia, titlu citat greșit în diferite lucrări terțe etc.) și le introduce în profilul unui cercetător, acestea pot fi ulterior fuzionate de către persoana care și-a creat profilul public. Spre exemplu la prima lucrare din figura nr. 37 „Marketing internațional – Teorie și practică” autori NA Pop, DC Dabija, I Dumitru, C Pelau, EC Petrescu sunt identificate 45* de citări, urmate de un asterisc. Prin accesarea asteriscului (*) din dreapta lui 45 se vor vizualiza modurile diferite în care Google Scholar identifică o lucrare științifică prezentată în figura nr. 37. După cum se observă, există o ușoară variație a modului de scriere a aceleiași lucrări identificate de Google Scholar. Prin fuzionarea citatelor, autorul poate decide care dintre titlurile lucrării sale să apară în lista sa de lucrări, acesteia fiindu-i atribuite citările cumulate. În figura nr. 37 cele 45 de citări sunt alcătuite din 41* de citări plus alte 10*. În fuziunea citatelor, Google Scholar elimină dublurile, de aceea numărul total de citate identificate la lucrarea „Marketing Internațional Teorie și Practică” este 45* și nu de 51 (41 + 10) (figura nr. 39).

Figura nr. 39. Modul de înregistrare al lucrărilor fuzionate (iulie 2017)

Lucrările științifice din profilul cercetătorului pe Google Scholar pot fi afișate în ordinea descrescătoare a numărului de citări înregistrate pentru fiecare lucrare, dar și în ordinea publicării lor (de la cea mai nouă la cea mai veche). În acest sens, pentru resortarea lor după anul publicării, se va da click pe butonul „Anul“. Atunci când autorul este logat la contul său de gmail, prin selectarea oricăreia dintre lucrările aflate în profil, el poate realiza diferite modificări privind, spre exemplu, numărul paginilor, ordinea autorilor, corecția titlului lucrării, volumul, anul apariției etc. Prin accesarea butonului „Adăugați”, autorul are posibilitatea adăugării automate a unei noi lucrări („Adăugați articole”) sau manuale („Adăugați un articol manual”). Accesarea acestui buton duce la deschiderea unui formular (figura nr. 40) în care se introduc datele noii lucrări științifice. În fapt, Google Scholar permite particularizarea acesteia în funcție de tipul publicației: lucrări în reviste, volume de conferință, capitole de cărți, cărți, lucrări de absolvire, patente etc. Pentru fiecare caz există definite câmpuri diferite, care vor putea fi completate de către autor. În figura nr. 40 se redau câmpurile necesare introducerii unui articol științific dintr-o revistă.

Figura nr. 40. Câmpurile necesare introducerii manuale a unui articol științific

De asemenea, Google Scholar anunță autorii că toate „datele și numărul de citate sunt estimate și determinate automat de un program de calculator”, ceea ce înseamnă că este posibil ca motorul de căutare să nu identifice toate citările sau să nu le identifice corect. Pentru ca cercetătorul să își poată totuși contoriza în arhiva sa personală posibilele citări, Google Scholar oferă facilitatea definirii unor cuvinte-cheie în funcție de care motorul de căutare va transmite mailuri cu potențialele noi citări identificate. Spre exemplu, după cum reiese din figura nr. 41 în vederea identificării unor noi citări a fost setat automat termenul „dabija”. Astfel, pe data de 5 septembrie 2015, Google Scholar a transmis către căsuța de mail a cercetătorului Dabija un mesaj cu două asemenea posibile citări. După cum s-a dovedit, doar primul articol citează într-adevăr o lucrare a autorului Dabija, și anume: Dabija, D.C., Pop, C.M., 2013. Green marketing – Factor of Competitiveness in Retailing. Environmental Engineering and Management Journal, 12 (2), pp. 393-400.

Figura nr. 41. Model de mesaj automat generat de profilul Google Scholar
cu posibile citări indificate

ResearchGate

ResearchGate (figura nr. 42) identifică RG Scoare care măsoară reputația științifică a cercetătorului, numărul de articole și de cititori dar și numărul de citări.

Figura nr. 42. Profil de cercetător pe ResearchGate (10 septembrie 2017)

https://www.researchgate.net/profile/Gheorghe_Savoiu

Mendeley

Mendeley (figura nr. 43) permite asocierea contului cercetătorului cu cel de ORCID, preluând astfel lucrările, citările și indicele Hirsch din Scopus. În profilul Mendeley al cercetătorului se adaugă automat lucrările noi care apar în Scopus, platforma putând fi setată să transmită automat mesaje de email în acest sens. Această posibilitate facilitează gestiunea profilului cercetătorului, contribuind la sporirea vizibilității cercetării sale.

Figura nr. 43. Profil de cercetător pe Mendeley

https://www.mendeley.com/profiles/gheorghe-savoiu/

ResearcherID și ORCID

Clarivate Analytics (fost Thomson Reuters) și Scopus (Elsevier) permit autorilor realizarea unor conturi științifice pe două platforme dedicate (ResearcherID și ORCID) și preluarea pe acestea atât a publicațiilor științifice din Web of Science și Scopus, cât și a altora, disponibile în sistem EndNote, respectiv încărcate manual sau prin intermediul unor fișiere cu extensia ris (fișiere cu referințe bibliografice). Asemenea fișiere cu referințe bibliografice de tip ris pot fi descărcate de către un autor/cercetător și din alte baze de date, cum este spre exemplu ProQuest. În cadrul profilurilor ResearcherID (figura nr. 44) și ORCID (figura nr. 45) se vor putea realiza diferite analize privind numărul de citări pe an, numărul de articole publicate anual, numărul de citări pe fiecare articol, indicele mediu de citări pe item, defini variante alternative de nume ale cercetătorului, încărcarea codurilor de identificare al altor profiluri științifice (Scopus Author ID, Google Scholar, ResearchGate etc.).

Figura nr. 44. Profil de cercetător pe ResearcherID

http://www.researcherid.com/rid/I-8101-2012

Figura nr. 45. Profil de cercetător pe ORCID

http://orcid.org/0000-0002-8265-175X

ResearcherID și ORCID oferă posibilitatea schimbului de informații cu bazele de date Web of Science și Scopus, cât și între ele (utilizatorul trebuie să fie conectat la ambele profile, atât la ORCID, cât și la ResearcherID și să solicite expres schimbul de informații între acestea). Cele două platforme pot fi accesate la: ResearcherID (http://www.Researcherid.com); Open Researcher and Contributor ID (ORCID) (www.orcid.org).

Publons

Un alt profil pe care îl au la dispoziție cercetătorii, pe o platformă independentă, este Publons (figura nr. 46). Acesta permite atât încărcarea manuală a diferitelor lucrări științifice, cât și preluarea celor existente deja în contul ORCID al cercetătorului. Publons oferă suplimentar și avantajul încărcării diferitelor recenzii făcute de către o persoană, fie ca recenzor independent, fie ca editor pentru o revistă. În acest fel, recenziile pot contribui la sporirea prestigiului autorului, el putând fi selectat de către terțe reviste pentru a realiza recenzii pentru acestea. În funcție de numărul recenziilor și de vizibilitatea propriilor articole, Publons determină în mod automat poziționarea cercetătorului în cadrul comunității sale academice, evidențiind spre exemplu factorul de impact al revistelor în care a publicat versus al revistelor pentru care a trimis recenzii (Publons, 2017).

Figura nr. 46. Profil de cercetător pe Publons

https://publons.com/author/479036/dan-cristian-dabija#stats

Din iunie 2017 Publons este integrată cu Clarivate Analytics (fost Thomson Reuters). În acest fel se creează premisele unei cooperări sinergice pe o platformă integrată între editori de reviste, autori, recenzori, institute de cercetare, cât și organizații de finanțare a cercetării. Pe de o parte se pot identifica persoane cu prestigiu și vizibilitate recunoscută, care pot contribui la sporirea performanței unui jurnal academic, dar și a unei instituții de cercetare, cât și posibili evaluatori de proiecte și articole, cu competență recunoscută.

Bibliografie

American Economic Association. JEL Classification System/EconLit Subject Descriptors. Aviable at: https://www.aeaweb.org/econlit/jelCodes.php?view=jel [Accesed 12 February 2016].

American Psychological Association, 2010. Publication Manual of the American Psychological Association, 6th ed. Washington, DC: American Psychological Association.

Armeanu, D., Istudor, N. and Lache, L., 2014. The role of SMEs in assessing the contribution of entrepreneurship to GDP in the Romanian business environment. Amfiteatru Economic, 17(38), pp. 198-215.

Barro, R.J. and Lee, J.W., International data on educational attainment: Updates and implications. Oxford Economic Papers-New Series, 53(3), pp. 541-563.

Barro, R.J. and Salaimartin, X., Convergence. Journal of Political Economy, 100(2), pp. 223-251.

Bertin, J., 1981. Graphics and Graphic Information – processing, New York: de Gruyter.

Bertin, J., 1983. Semiology of Graphics: Diagrams Networks Maps. Madison Wis.: University of Wisconsin Press.

BVB, 2010. Statistici generale. Disponibil la adresa: http://www.bvb.ro/ TradingAndStatistics/Statistics/GeneralStatistics# [Accesat 21 martie 2016]

Căruntu, I.D., 2011. Metodologia scrierii științifice medicale. Prezentarea unei lucrări științifice. Disponibil la: http://www.academia.edu/9999342/ METODOLOGIA_SCRIERII_%C5%9ETIIN%C5%A2IFICE_MEDICALE._PREZENTAREA_UNEI_LUCR%C4%82RI_%C5%9ETIIN%C5%A2IFICE [Accesat 21 august 2015].

Chelcea, S., 2004. Metodologia cercetării sociologice. Ed. a 3-a. București: Editura Economică.

Chelcea, S., 2003. Cum să redactăm. Ed. a 2-a. București: Editura comunicare.ro.

DeJarnett K., 2012, Nine Best Practices for Optimized ˂title˃ Tags. [online] Available at: http://searchengineland.com/nine-best-practices-for-optimized-title-tags-111979 [Accesed 20 February 2016].

Drugaș, M. 2009. „Bune practici” în întocmirea rapoartelor de cercetare sau articolelor trimise spre publicare. În M. Drugaș (coord.), 24 de idei în psihologie, la început de drum. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Dumitrache, I. și Iovu, H. (coordonatori), 2009. Manual de autorat științific. [pdf] Disponibil la: http://www.ubm.ro/sites/al/images/docs/ManualAutoriat.pdf [Accesat 10 iulie 2015].

Emerald Group Publishing. Manuscript requirements. Aviable at: http://www.emeraldgrouppublishing.com/products/journals/author_guidelines.htm?id=ijshe [Accesed 12 February 2016].

Enache, L.S., 2007. Scrierea unui articol științific – abordare practică. Revista Română de Medicină de Laborator, 6(1), pp. 52-61. Disponibil la: https://cercetez.files.wordpress.com/2014/05/2007_1_7.pdf [Accesat 21 august 2015].

Fama, E.F. and French, K.R., 1993. Common Risk-Factors in the Returns on Stocks and Bonds. Journal of Financial Economics, 33(1), pp. 3-56.

Frangopol, P.T., 2012. Indexul Hirsch – un nou indicator scientometric pentru evaluarea rezultatelor unui cercetator științific. Revista de politica științei și scientometrie. Nr. 1, pp. 75-78.

Frangopol, P.T., 2002. Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învâțământului din România (I). București: Editura Albatros.

Gavrilescu, M., 2011. Strategia elaborării lucrărilor științifice publicabile în reviste științifice internaționale (incluse în baze de date și Web of Science). Disponibil la:file:///C:/Users/Utilizator/Downloads/Strategia_elaborarii_lucrarilor_stiintif.pdf [Accesat 15 Februarie 2016].

Georgescu-Roegen, N., 1998. Metoda statistică. Elemente de statistică matematică, apărută în 1933 și reeditată. București: Editura Expert.

Google Scholar. Metrics. Aviable at: https://scholar.google.com/intl/en/ scholar/metrics.html#metrics, [Accesed 12 December 2015].

Graff, G. și Birkenstein, C., 2015. Manual pentru scrierea academică. Ei spun/Eu spun. Tradus din engleză de L. Poantă. Pitești: Paralela 45.

Halkos, G. and Tzeremes, N., 2012. Ranking mainstream economics journals:
A note. Munich Personal RePEc Archive. Paper 36198. University Library of Munich, Germany, Available at: <https://mpra.ub.uni-muenchen.de/36198/1/ MPRA_paper_36198.pdf> [Accesed 24 october 2015].

Harris, R. L., 2000. Information Graphics. New York and Oxford: Oxford University Press.

INSSE, 2012. Statistici. Disponibil la: http://statistici.insse.ro/shop/ [Accesat 10.Februarie 2016].

Mankiw, N.G., Romer, D. and Weil, D.N., 1992. A Contribution to the Empirics of Economic-Growth. Quarterly Journal of Economics, 107(2) pp. 407-437.

Miller, J.E., 2015. The Chicago Guide to Writing About Numbers. 2nd ed. Chicago: University of Chicago Press.

Olaru, M., Dinu, V., Stoleru, G., Șandru, D. and Dincă, V., Activitatea comercială responsabilă a IMM-lor și valorile specifice dezvoltării durabile din perspectiva modelului european de excelență. Amfiteatru Economic, 12(27), pp. 10-26.

Pop N.A. (coord.), Dabija, D.C., Dumitru, I., Pelău, C.M., Petrescu, E.C., 2011. Marketing internațional – Teorie și practică. București: Editura Uranus.

Publons, 2017. Publons Joins Clarivate Analytics: The Future of Peer Review. Disponibil la: https://publons.com/blog/publons-joins-clarivate-analytics/ [Accesed 6 August 2017].

Rad, I., 2017. Cum se scrie un text științific: disciplinele umaniste. Ed. a 2-a. Iași: Polirom.

Robbins, N. B., 2005. Creating More Effective Graphs. Hoboken NJ: John Wiley & Sons.

Săvoiu, G., 2007. Statistica. Un mod științific de gândire. București: Editura Universitară.

Săvoiu, G., 2009. Statistica. Mod de gândire și metode. București: Editura Universitară.

Săvoiu, G., Crăciuneanu, V., Simăn, I. and Dinu, V., 2012. Taxes in Post – Accession Romania: Concetration and Specialization in the State Budget and Local Budget. Economic Computation of Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research. 46(4), pp. 143-162.

Săvoiu, G., Dinu, V. and Popa, C., 2013. Investiții străine directe bazate pe riscul de țară și alți factori macroeconomici. Modele econometrice pentru economia României. Revista Română de Prognoză Economică, 16(1), pp. 39-61.

Săvoiu, G., 2011. Statistică pentru afaceri. București: Editura Universitară.

Săvoiu, G., 2011. Econometrie, București:Editura Universitară.

Săvoiu, G., 2012. Statistică generală cu aplicații în contabilitate, București:Editura Universitară

Săvoiu, G., 2013. Modelarea Economico-Financiară. Gândirea econometrică aplicată in domeniul financiar. București: Editura Universitară.

Săvoiu, G., Dinu V. and Tăchiciu, L., 2015. Services and structural patterns of a post-transition Romanian economy. Economic Research-Ekonomska Istraživanja. 28(1), pp. 907-923.

Săvoiu, G., Dinu, V. and Popa, C., 2013. Foreign Direct Investment Based on Country Risk and Other Macroeconomic Factors. Econometric Models for Romanian Economy. Romanian Journal of Economic Forecasting. 16(1),
pp. 39-61.

Săvoiu, G. și Andronache, C., 2009. Raționalitate și simetrie informațională EMH și DJIA. Revista Română de Statistică, supliment nr. 1/2009, pp. 221-222.

Spearman, C.E., 1927. The abilities of Man. Nature and measurement. Mac Millan: London.

Swires-Hennessy, E., 2014. Presenting Data. How to Communicate your Message Efectively. Chichester:Wiley.

Trebici, V., Iosifescu, M., Moineagu, C. și Ursianu, E., 1985. Mică enciclopedie de statistică. București: Editura științifică și enciclopedică.

Vintan L.N., 2015. Scrierea și publicarea științifică. Disponibil la: http://research.utcluj.ro/tl_files/research/Presentations/Scrierea%20si%20publicarea%20stiintifica.pdf [Accesat 14 iulie 2015].

WorldBank, 2016. Data catalog. Aviable at: http://datacatalog.worldbank.org/ #Tables [Accesed 10 February 2016].