Common Operational Picture

Noțiuni generale despre Business/Competitive Intelligence

Pentru a întelege cât mai bine rolul Intelligence intr-un “Laborator Antreprenorial” este bine să analizăm cele prezentate în fig. 1.1

Fig.1.1

“Common Operational Picture” cuprinde totalitatea argumentelor financiare, economice, de piață, sociale, culturale, etc., care justifică începerea afacerii și care asigură prezumția obținerii de profit. Pe baza acestor argumente se construiește planul efectiv de derulare a afacerii ca și functionarea companiei. “Common Operation Picture” nu se poate construi fară a dispune de produsul Intelligence. După luarea deciziei de deschidere a afacerii, trebuie să continue fluxul de produse Intelligence către decident, pentru a-i permite acestuia să deruleze afacerea în spațiul “Common Operational Picture”.

În jurul anului 1890, în orasul Boston (Massachussets) exista o înfloritoare bancă. Într-o zi în oras s-a zvonit că va fi creată o noua bancă. Proprietarul primei banci, a solicitat unui angajat al său să obțină informații despre competitorul sau: cine sunt, de unde vin, ce experienta au, ce programe intenționează să lanseze, ce segment de piață încearcă să acopere și nu în ultimul rând, care este profilul membrilor conducerii noii bănci. Respectivul angajat a venit cu toate informațiile iar patronul său, în stil tipic american, a decis să colaboreze cu noua bancă pentru a acoperi împreuna cerintele pieței. Proprietarul primei bănci a denumit activitatea angajatului său: “Business Intelligence” . Rezultă deci, că prima dată când a fost aplicată activitatea de “informații pentru afaceri” aceasta nu a fost îndreptată împotriva nimanui, ci a fost o activitate care a venit în sprijinul cooperării.

În jurul anilor 1970 – 1980, prin dezvoltarea cu o dinamică, neîntâlnită până atunci, a domeniului IT, termenului de “business intelligence” i-au fost atribuite alte conotații. În acceptiunea IT, “business intelligence” insemnă prelucrarea informatizată a datelor financiare și manageriale ale firmei în dinamica acestora. Analiza este de tip “forensic” și din dinamica acesteia prin prelucrare adaptivă se poate prognoza evoluția viitoare a companiei. Limitele acestui tip de abordare constau în faptul că acest tip de analiză nu ține în egală măsura cont de ceea ce se întamplă în afara companiei, evoluția pieței, prezența competitorilor și a evoluției acestora, loialitatea furnizorilor și a subcontractorilor, evoluțiile tehnologice, evoluții geoeconomice cu impact asupra pieței, evaluări de risc comercial și financiar, etc.

În aceasta situatie, vechiul domeniu “business intelligence” devine domeniul “competitive intelligence”.

În realitate, niciunul dintre cele două domenii nu poate asigura eficiența unei companii fără celalalt.Este intotdeauna nevoie atat de date și informații din interiorul companiei cât și din afara acesteia.

La nivel național, activitatea de intelligence trebuie văzută ca o activitate care constituie cheia stabilității țării. În mod normal, ea este prima linie de apărare a oricărui stat în orice situație de criză. La nivelul companiilor activitatea de business/competitive intelligence duce la stabilitatea și apărarea intereselor companiei.

Marele hocheist Canadian Wayne Gretsky a fost întrebat de un reporter care este secretul succesului său. Raspunsul lui Gretsky a fost simplu: “pe gheață toți se duc acolo unde este pucul, eu ma duc acolo unde va fi pucul!” Business/Competitive Intelligence (B/CI) arată unde va trebui să fie compania peste un interval de luni/ani. Pentru aceasta B/CI trebuie să anticipeze evoluția pieții și a întregului mediu de afaceri pentru a putea anticipa și pentru a putea da soluții pentru evoluția propriei companii.

Activitatea oricarei societăți comerciale se desfășoară într-un mediu de afaceri care are caracteristici specifice. Fără pretenții de exhaustivitate, condițiile în care evoluează în prezent mediul de afaceri depind mai ales de:

Globalizare

Criza economică și financiară

Situația de securitate regională și globală

Blocajele financiare

Politicile internaționale neloiale

Politici economice subordinate geopoliticii

Evaluari de risc influențate politic

Neplăți ale datoriilor

Creșterea competitivității

Prin mijloace de business/competitive intelligence, o companie trebuie să aibă produsul intelligence referitor la domeniile indicate mai sus ca și la alte domenii de interes specific.

În același timp, decidentul trebuie să aibă produsul intelligence despre componentele mediului de afaceri în care evoluează, adică despre:

Competitori

Clienți

Furnizori

Subcontractori

Tendințe industriale

Factori sociali

Factori politici

Factori economici

Factori de mediu

Evoluții tehnice

Politici publice

Evoluții ale legislației

Etc.

Produsul rezultat din activitatea de Business/Competitive Intelligence trebuie să ofere decidentului toate elementele necesare pentru luarea deciziei. În prezent, majoritatea decidenților iau deciziile pe baza informațiilor culese de ei sau pe baza informațiilor furnizate de ceilalți angajați ai companiei. Greșeala constă tocmai în faptul că deciziile se iau pe baza informațiilor și nu pe baza produsului intelligence.

Pentru a înțelege diferența dintre informații și Intelligence, trebuie să avem în vedere piramida prezentatî în fig. 1.2.

La baza realizării produsului care va veni în sprijinul decizei stau datele. Acestea sunt precise, exacte.Ele conțin fapte petrecute și înregistrate fără nici o interpretare. Probabilitatea lor de adevăr este de 95-98%. Erorile ce pot apărea se datorează doar unor erori de redactare. Datele sunt, în general, incomplete. Deși stau la baza deciziei, datele nu sunt suficiente pentru luarea decizei. Deși precise, ele nu pot da o imagine reală fenomenului. De aceea este necesar un proces de investigare și se trece pe palierul al doilea al piramidei deciziei.

Informațiile provin dintr-un proces de investigare ce presupune opinii ale diferitelor componente ale mediului de afaceri referitor la un anumit fenomen economic sau comercial. Informațiile pot proveni și de la surse care nu aparțin mediului de afaceri respectiv. Informațiile pot fi sincere sau nu. Ele pot fi reale sau închipuite. Este greu de apreciat, în această faza, ce este

informare și ce este dezinformare. De aceea, se apreciază ca procentul de adevăr este de 30-35%. Însemnă că, în niciun caz, nu se iau deciziile pe baza informațiilor. Este greșeala pe care o fac multi decidenți care iau deciziile pe baza informațiilor primite de la diverse surse uneori credibile și alteori necredibile.

De aceea, este necesar ca la baza decizei să nu stea nici datele și nici informațiile ci, întotdeauna produsul Intelligence.

Produsul intelligence este rezultatul analizei datelor și informațiilor prin incrucișarea acestora pentru a putea separa informarea de dezinformare, pentru a permite o analiză a credibilității surelor, o combinare a diferitelor mijloace de culegere de informații.

Intelligence este o activitate deliberata, conștientă, bazată pe regulile logicii. Intelligence este produsul rezultat în urma colectării datelor și informațiilor, al analizei acestora și al diseminării rezultatului acestei activități.

Dupa o perioadă de timp, decidentul sau persoana care-i furnizează produsul Intelligence ajunge în starea de a cunoaște un anume lucru fără a își aduce aminte de unde are o informație sau alta. El a ajuns la un nivel de cunoaștere a unui fenomen.

În cazul în care cel care elaborează produsul Intelligence nu este chiar decidentul, el are obligația de a furniza produsul intelligence celui sau celor care vor lua decizia. Produsul pe care-l livrează trebuie să permită luarea deciziei privind o acțiune. Produsul Intelligence trebuie, deci, să fie un Intelligence Actionabil.

Fig.1.2

Pe baza acestui produs, decidentul ia o anumită decizie. S-a pus problema dacă se va continua culegerea de informații și după luarea deciziei. Practica a dovedit că cel puțin în mediul economic, este obligatoriu ca procesul de culegere de informații să continue, pentru a se analiza efectele deciziei, pentru eventuala ajustare a acesteia sau chiar pentru anularea ei în vederea evitării unui dezastru. Nu este obligatoriu ca decizia să fi fost gresită atunci când ea a fost luată. Este posibil sa se fi schimbat dramatic și neasteptat condițiile de piață și o decizie bună în anumite condiții, să nu mai fie la fel de bună în noile condiții.

Produsul Intelligence trebuie să aibă urmatoarele calități:

acuratețea, adică să fie cât mai aproape de adevăr

relevanța, să fie adecvată la necesitățile companiei în acel moment

utilitatea, să permită luarea unei decizii

obiectivitatea, să nu fie influențată de opiniile altora sau să „placă” decidentului

oportunitatea, să fie livrată la cel care are nevoie de produsul intelligence și la momentul la care are nevoie.

Activitatea de business/competitiv intelligence are doua componente de bază:

Intelligence competitiv ofensiv

Intelligence competitiv defensiv

Intelligence competitiv ofensiv se referă la obținerea produsului Intelligence preponderent din afara companiei, din mediul de afaceri. Produsul Intelligence din interiorul companiei se referă la inovare și la gradul de satisfacție al angajaților față de munca pe care o desfașoară, cunoscut fiind faptul că eficiența muncii este direct proporțională cu gradul de satisfacție față de activitatea desfașurată. Intelligence competitiv ofensiv presupune obținerea de informații din afara propriei companii:

Intelligence strategic

Intelligence despre competitor

Intelligence despre piață

Intelligence tehnologic

Intelligence financiar

Intelligence competitiv defensiv se referă la activitatea de culegere de informații care este desfasurată având ca țintă propria companie. Este posibil ca un competitor interesat de evoluția unei companii să nu folosescă doar mijloacele ale Intelligence-ului competitiv, deci legale, ci să folosească și mijloace ale spionajului economic, deci ilegale. Intelligence defensiv presupune asigurarea securității în domeniile:

Securitate fizică

Securitate personal

Securitate documente

Securitatea sistemelor informatice (INFOSEC)

Securitatea sistemelor de comunicații (COMSEC)

Activitatea de Intelligence este desfasurată atât de structurile guvernamentale cât și de cele private. Fiecare dintre ele au misiuni total diferite ca și mijloace de acțiune total diferite. În categoria companiilor private pot intra:

Companiile de Intelligence Competitiv a caror activitate face subiectul întregului manual.

Companiile de Securitate care ar trebui să-și culeagă informații înainte de a stabili un plan de securitate fizică. Obiectivul culegerii de informații se referă la identificarea vulnerabilității obiectivului și la evaluarea amenințărilor asupra obiectivului.

Companiile de Intelligence și Protecție în mediul ostil. Acestea sunt companii, practic de luptă, de tipul “Blackwater”, “Dyncorp”, “Triple Connopy” și altele. În Romania nu exista astfel de companii.

Companiile de training în domeniul Intelligence. Acestea sunt companii private formate din fosti lucratori în serviciile de Intelligence care, din anumite motive, au parasit serviciul active și pregatesc actualii angajati active din serviciile nationale de Intelligence. În România nu există asemenea companii private.

Companiile de Analiza de Intelligence de tipul: “Stratfor”, “Economist Intelligence Unit”, “Free Europe”, “Voice of America” sau, la noi în țară “Centrul de Prevenire a Conflictelor și Early Warning”.

Referitor la managementul companiilor, Peter Drucker, cunoscut analist pe probleme economice al revistei “The Economist” menționa: “ Revoluția în informații a făcut ca managementul companiilor să fie mai slab informat decât înainte… Cele mai importante acțiuni de care trebuie să țină cont managementul sunt din afara companiei”.

Este unanim recunoscut faptul că, pentru orice companie, culegerea de informații pentru afaceri și transformarea acestora în produsul Intelligence este o necesitate imperativă. Culegerea de informații pentru decidentul unei companii revine:

unui department, birou, persoane din cadrul companiei

unei companii specializate în domeniul informațiilor pentru afaceri

chiar decidentului

Mulți decidenți iși pun problema costurilor unei asemenea activități. Experiența companiilor, conform documentelor Asociației Internaționale a Profesioniștilor în Intelligence Competitiv Strategic, arată că atunci când se pune problema costurilor cu activitatea de Intelligence Competitiv profitul pe care-l face compania este incomparabil mai mare decât cheltuielile. Jack Welch președintele companiei General Electric spunea: “Nu am calculat niciodată cât am cheltuit și cât am câștigat investind în BI/CI. Simplul fapt că atunci când mă așez la masa de negocieri știu că știu mult mai mult decât ceilalți, imi da acel comfort care-mi permite să câștig”

Robert Steel, unul dintre fondatorii conceptului de Intelligence Competitiv, în prezent președintele Fundației Aspen, menționa faptul că “Informațiile costa bani pe când Intelligence face bani”.

2. Ciclul Intelligence

Procesul de realizare al produsului Intelligence se înscrie în ceea ce se numește “ciclul Intelligence” (fig. 3).

Ciclul Intelligence începe cu „Solicitarile din partea beneficiarului”, urmat de „Planificarea culegerii informațiilor”, „Culegerea informațiilor”, „Procesarea informațiilor” ce permite acestora în a fi aduse în forma în care acestea pot fi supuse „Analizei” și ulterior disemniante și utilizate de către beneficiar.

3. Solicitări din partea beneficiarului (Key Intelligence Topics)

Solicitările din partea beneficiarului pot fi de ordin strategic sau de ordin tactic.

Solicitările de ordin strategic se referă la obective ale companiei pe timp indelungat sau obiective ce se referă la orientarea fundamentală a companiei.

Fig. 3

Sunt prezentate mai jos solicitari de ordin strategic ale unei companii:

Statistici și prognoze cu privire la evoluția economică a mediului de afaceri cu trimitere către domeniul de interes al companiei

Prognoze privind evoluția financiara la nivel national și local cu posibil impact asupra propriei companii

Percepția care există pe piață referitoare la propria companie

Prognoze privind evoluția pieței în domeniul de interes

Evaluări de risc cu privire la intrarea pe o piața externă

Evaluarea riscului lansării unui produs nou, a unei tehnologii noi, a unei investiții sau a unei fuzionări

Analiza SWOT a propriei companii

Analiza SWOT a principalilor competitori

Ce competitori noi ar putea să apară pe piață

Ce tehnologii noi ar putea avea impact asupra afacerii

Ce schimbari legislative de impact ar putea sa apară

Obiectivele tactice se referă la obiective imedate, precise ale companiei. Sunt prezentate mai jos solicitari de ordin tactic ale companiei:

Condiții precise de efectuare a unei afaceri a companiei

Caracteristici ce vin în sprijinul unui obiectiv concret și imediat al companiei

Date precise referitoare la furnizorii competitorului

Date referitoare la subcontractori

Blocajul financiar al unei companii

Bilanțul financiar al unei companii

Rezultatul unei tranzacții efectuate de competitor

Elemente concrete referitoare la un audit

Condiții concrete ale mediului de afaceri

Condiții concrete legate de derularea afacerii sau de dezvoltările viitoare

De multe ori decidentul nu știe ce să ceară persoanei sau departamentului care furnizează informații pentru afaceri acestuia. De aceea departamentul care culege informații pentru afaceri trebuie să anticipeze viitorele cerințe ale decidentului. Din experiență s-a dovedit faptul că decidentul este mai preocupat de rezolvarea problemelor curente decât de a solicita informațiile necesare pentru o decizie ulterioară. De aceea, participarea șefului departamentului de Intelligence Competitiv la întrunirile în care se discuta viitoarele abordări ale companiei este extrem de utila.

În cadrul programului care se referă la tema proiectului „Laboratorul Antreprenorial Universitar” vor fi prezentate temele de simulare urmând ca studenții să identifice Key Intelligence Topics și să treacă la realizarea produsului Intelligence pentru fiecare obiectiv.

Temele pentru care se va face simularea în cadrul „Laboratorului Antreprenorial” sunt:

Investiție a unei firme românești de construcții (la alegere) în Arabia Saudită

Acordarea unui credit de către o banca pentru intrarea firmei de cosmetice BES pe piața din Moldova

Investiție pentru construcția unui stadion în Romania în Sibiu

Inființarea unei firme de securitate în Sibiu

Pregătirea pentru participarea la o licitație de construcție a autostrăzii Sibiu – Făgăraș

Asocierea unei firme românești (la alegere) cu o firmă străină de biotehnologii pentru intrarea pe piața autohtonă

Deschiderea unui parc industrial în orasul Avrig

Înființarea unui depozit logistic pentru o firma de distributie produse electrice cu scopul de a acoperi mai bine zona orașului Sibiu

Dezvoltarea unei oferte de turism verde în regiunea Sibiu (combinat cu agricultura montană bio/permacultura)

Investiție pentru construirea unui campus universitar al Universității Lucian Blaga Sibiu

Realizarea unui proiect “Safe City” în Sibiu

Dezvoltarea unui parc fotovoltaic în Regiunea Centru

Dezvoltarea unui sistem de turism medical în județul Sibiu

. Înființarea unei plantații organice de arbuști fructiferi și valorificarea produselor pe piața interna și a UE.

Determinarea bonității unei firme în vederea fuzionării cu altă firmă.

4. Planificarea culegerii de informații

Plecând de la solicitările din partea beneficiarului Departamentul pentru Informații pentru Afaceri al companiei, se face planificarea culegerii de informații. Această planificare începe cu identificarea în propria bază de date a informațiilor parțiale sau complete în conformitate cu Key Intelligence Topics. În cazul în care nu există informații suficiente în Baza de date, se planifică culegerea de informații plecând de la identificarea mijloacelor legale de culegere de informații pe care le deține compania.

Mijloacele legale de culegere de informații pe care le detine orice companie sunt:

Baza de date a companiei. S-a constatat faptul că de multe ori decidenții solicită informații pe care le-au mai solicitat, sau noua conducere a unei companii solicită aceleași informații ca și vechea conducere. În felul acesta, parțial sau total aceste informații se găsesc deja în baza de date a Deprtamentului de Informații pentru afaceri

IMINT (Imagery Intelligence). Acestea sunt imagini care cuprind:

Imagini staelitare descărcate de pe site-uri specializate

Imagini din avion care se pot obține cu avioane specializate care pot prelua, în conditii legale, fotografii sau imagini video cu ajutorul unor avioane specializate aparținând unor firme specializate

Imagini din avioane fără pilor obținute de la firma specializate

Imagini din balon. Acestea se referă mai ales la supravegherea permanentă a unui spațiu dintr-un balon suspendat deasupra zonei de interes

Fotografii sau imagini video obținute din spațiul public către spațiul public.

OSINT (Open Sources Intelligence) care presupune obținerea de informații din surse deschise. În categoria OSINT intră:

Accesarea Internet-ului

Media video

Media audio

Media scrisă

Mediile sociale a căror accesare este legală atâta timp cât nu se sparge nici un cod sau parolă.

HUMINT (Human Intelligence) care presupune obținerea de informații din surse umane, prin discuții purtate cu persoane din medii comerciale competitive fără a încerca să fie obținute informații care reprezinta secrete nationale sau secrete de serviciu ale unor firme. Utilizarea acestei capabilități de culegere de informații presupune:

Interviul unor persoane

Obținerea de informații prin discuții, fără a pune întrebări

În cazul în care se aplică mijloace HUMINT, este esențială abordarea unor surse din medii concurențiale și comerciale diferite. Aceasta asigură obținerea de informații complet diferite și nu a unor informații reciclate în același mediu concurențial și comercial.

5. Ce este OSINT

Open-source intelligence este un proces de colectare de informații relevante din surse disponibile în spațiul public (surse deschise) și prelucrarea lor în forma de produse informative finite (care sprijină procesul decizional și operțiunile).

5.1. Înțelegerea modalităților de indexare și prioritizare specifice diferitelor motoare de căutare

Un motor de căutare este un program proiectat pentru a căuta informații pe World Wide Web (WWW). Rezultatele căutării sunt prezentate sub forma unor linii de rezultate, numite pagini de rezultate ale motorului de căutare (search engine results pages, SERPs).

Un motor de căutare are trei funcții fundamentale: web crawling, indexare și căutare.

Motoarele de căutare funcționează prin stocarea informațiilor despre diverse pagini web, pagini web recuperate direct din HTML (HyperText Markup Language). Aceste pagini sunt recuperate de către un web crawler sau spider, un browser automatizat care urmărește fiecare link de pe un site. Conținutul fiecărei pagini web este analizat pentru a determina cum trebuie indexat. Datele despre paginile web sunt stocate într-o bază de date de indexare pentru a fi folosite în interogările ulterioare. Scopul indexării este de a permite ca informația să fie găsită cât mai repede.

Unele motoare de căutare, precum Google, stochează toată sau doar o parte a paginii sursă (denumită cache) precum și informații despre paginile web, pe când altele stochează fiecare cuvânt a fiecărei pagini pe care o găsesc. Această pagină arhivată va conține în permanență textul căutat deoarece acesta este cel care a fost de fapt indexat, lucru folositor în momentul în care conținutul paginii a fost actualizat iar termenii căutați nu mai sunt conținuți.

Când un utilizator introduce o interogare într-un motor de căutare, în mod obișnuit folosind cuvinte cheie, motorul își examinează indexul și furnizează o listă a paginilor web care se potrivesc cel mai bine conform criteriului său, de obicei cu un sumar scurt conținând titlul documentului și uneori părți din text.

Indexul este construit din informația stocată cu datele și metoda prin care informația este indexată. Motoarele de căutare pot procesa majoritatea, dar nu toate tipurile de conținut. De exemplu, nu pot procesa conținutul paginilor bogate în conținut multimedia sau dinamic. În general, motoarele de căutare au probleme cu conținutul bazat pe Flash sau JavaScript.

Utilitatea unui motor de căutare depinde de relevanța setului de rezultate pe care îl întoarce. În timp ce ar putea fi milioane de pagini web care conțin un anumit cuvânt sau frază, unele pagini pot fi mai relevante, populare, sau autorizate decât altele. Majoritatea motoarelor de căutare folosesc metode pentru a ierarhiza rezultatele pentru a furniza cel mai potrivit rezultat primul. Metodele prin care un motor de căutare decide care pagini sunt cele mai potrivite, și în ce ordine ar trebui afișate rezultatele, variază de la un motor la altul. Metodele se schimbă odată cu trecerea timpului, utilizarea Internetului se schimbă și noi tehnici evoluează. Majoritatea motoarelor de căutare folosesc un algoritm, adică un set de reguli sau formule unice, pentru a determina importanța sau relevanța paginilor web. Algoritmii fiecărui motor de căutare sunt compleți diferiți, iar fiecare motor de căutare se ocupă de paginile web într-un mod diferit. Totuși, obiectivul fiecărui algoritm este același – să găsească informații pe Internet care să fie considerate interesante sau relevante pentru interogarea efectuată. În încercarea de a găsi cele mai relevante rezultate indiferent de tipul de mediu, algoritmul universal de căutare permite motoarelor de căutare să returneze mai mult decât textele tradiționale. Returnează și injectează imagini, știri, video, postări de bloguri, și/sau rezultate media direct în paginile SERP.

Majoritatea motoarelor de căutare sunt companii comerciale întreținute prin venituri din publicitate și, drept urmare, unele folosesc practica de a permite agenților de publicitate să plătească bani pentru a avea listările clasate mai sus pe ierarhia rezultatelor căutărilor. Motoarele de căutarea care nu acceptă bani pentru rezultatele căutărilor fac bani prin rularea reclamelor asociate cu căutarea alături de rezultatele normale ale motorului de căutare. Motorul de căutare face bani de fiecare dată când utilizatorul face click pe una din reclame.

Cu toate că motoarele de căutare sunt programate să ierarhizeze paginile web pe baza popularității și relevanței lor, studiile empirice indică diverse prejudecăți politice, economice și sociale în informația pe care o furnizează. Acestea pot fi rezultatul direct al unui proces economic și comercial (companiile care au contract de publicitate cu motoarele de căutare devin mai populare în rezultatele de căutare), proces politic (eliminarea rezultatelor de căutare pentru a se conforma legilor locale).

Procesul de indexare este prezentat în Figura 5.1.

Figura 5.1 – Procesul de indexare

5.2. Strategii și unelte de căutare în Surface sau Deep Web

Surface Web-ul, cunoscut ca fiind Internetul vizibil sau indexabil, este aceea parte a World Wide Web-ului care poate fi indexată de către motoarele de căutare convenționale. Colecția de pagini accesibile și indexabile definesc Surface Web-ul.

Deep Web-ul, cunoscut ca fiind Internetul invizibil sau ascuns, se referă la conținutul World Wide Web-ului care nu face parte din Surface Web-ul. Din diverse motive, link-uri generate prin JavaScript și Flash, sau protejate prin parolă, unele pagini nu pot fi găsite de către crawler. Aceste pagini “invizibile” definesc Deep Web-ul.

Resursele Deep Web-ului pot fi clasificate în următoarele categorii:

-Conținut dinamic: pagini dinamice care sunt returnate ca răspuns a unei interogări înscrise sau accesate doar printr-o formă, în mod special dacă elemente de intrare de tip domeniu-deschis (precum câmpuri de texte) sunt folosite; acest tip de câmpuri sunt dificil de navigat fără a avea cunoștințe legate de domeniu.

-Conținut nelegat: pagini care nu sunt legate printr-un link de alte pagini, împiedicând programele de tip crawler să acceseze conținutul paginilor. Aceste conținut este referit ca pagină fără link-uri.

-Internet privat: pagini care necesită înregistrare și logare, resurse protejate prin parole.

-Internet contextual: pagini a căror conținut variază pentru diferite contexte de acces (domeniul de adrese IP ale clienților).

-Conținut cu acces limitat: pagini care limitează accesul la conținut printr-o manieră tehnică pentru a nu permite motoarelor de căutare să le răsfoiască paginile.

-Conținut scriptat: pagini care sunt accesibile doar prin link-uri produse de JavaScript precum și conținut descărcat dinamic din servere web prin soluții Flash.

-Conținut non-HTML/text: conținut textual codificat în fișiere multimedia (imagini sau video) sau formate de fișiere care nu sunt folosite de motoarele de căutare.

-Fișierele găzduite pe servere FTP care nu sunt indexate de motoarele de căutare.

Motoarele de căutare au început să exploreze metode alternative de crawl pentru Deep Web. Protocolul Sitemap, dezvoltat de Google, este un mecanism care permite motoarelor de căutare să descopere resursele Deep Web-ului ale anumitor servere web. Acest mecanism permite serverelor web să publice URL-urile care sunt accesibile pe ele, astfel permițând descoperirea automată a resurselor care nu sunt legate direct de Surface Web. Sistemul de scoatere la suprafață a Deep Web-ului a lui Google precalculează înscrierile pentru fiecare formă HTML și adaugă paginile HTML rezultate indexului motorului de căutare Google. În acest sistem, precalcularea înscrierilor este realizată folosind trei algoritmi: selectând valorile de intrare pentru intrările de căutare de tip text care acceptă cuvinte cheie, identificând intrările care acceptă doar valori de un anumit tip (date) și selectând un număr mic de combinații de intrări care generează UTL-uri care sunt adecvate pentru includerea lor în indexul de căutare web.

Este dificil de determinat dacă resursa web este membru al Surface Web-ului sau Deep Web-ului. Dacă o resursă este indexată de către un motor de căutare, nu este neapărat un membru al Surface Web-ului, resursa ar fi putut fi găsită folosind altă metodă (precum Protocolul Sitemap) în loc de crawler-ul tradițional. Chiar dacă există un link, nu există nici o cale pentru a determina dacă resursa care furnizează link-ul se află în Surface Web. Prin urmare, dacă avem o resursă arbitrară, nu putem să aflăm cu certitudine dacă resursa aparține Surface Web-ului sau Deep Web-ului fără o indexare completă a Internetului.

Motoarele de căutare generale, sunt utilizate pentru căutarea de informații pentru orice scop. Printre ele amintim Google, Yahoo, MSN Search, AOL Search, Ask, AlltheWeb, AltaVista, Lycos, Gigablast și Cuil.

Cu toții știm să facem o căutare în Google. Sau cel puțin așa credem. Cu toate acestea, foarte puțini au și abilitatea de a extrage rapid informațiile relevante, dincolo de tot balastul existent pe Internet.

Google (http://www.google.ro/) a devenit, în ultimii ani, motorul de căutare numărul 1 în lume și a rămas pe poziția fruntașă. Acest lucru se datorează tehnologiilor utilizate pentru găsirea și listarea, fără îndoială, a celor mai bune rezultate. Nici Google nu este un motor de căutare “intuitiv”, din păcate niciunul nu este, și ca urmare este necesar să fim cât mai conciși și specifici. Tot ce este necesar este să introducem un cuvânt sau frază, Google va afișa doar rezultatele care conțin toate cuvintele cheie sau fraza introdusă, deci pentru a rafina rezultatele este nevoie doar să adăugăm sau să scoatem cuvinte din termenii căutați.

Motorul de căutare Google permite aplicarea unor filtre pentru sortarea paginilor în funcție de categorii precum: imagini, videoclipuri, știri, cărți, bloguri, discuții, aplicații și brevete.

Poza 5.2.1 – Filtre Google pentru conținut

Începând cu anul 2007, Google oferă utilizatorilor posibilitatea de a sorta paginile returnate în funcție de data publicației, având și posibilitatea aplicării unui interval definit de utilizator.

Poza 5.2.2 – Filtre pentru data publicației

Majoritatea motoarelor de căutare suportă folosirea operatorilor boolean pentru a specifica în continuare interogarea de căutare. Operatorii boolean sunt utilizați pentru căutări literale care permit utilizatorului să rafineze și să extindă termenii căutării. Motorul de căutare caută cuvintele sau frazele exact așa cum au fost introduse.

Există operatori de căutare pentru a crește eficiența căutărilor, prezentați în tabelul 1.

Tabelul 1 – Operatori de căutare

Căutarea în FTP-uri

FTP-urile reprezintă o sursă nebănuită de informații, prea puțin accesibile utilizatorului obișnuit. Atunci când vine vorba despre identificarea documentelor sau a fotografiilor, o căutare în serverele FTP poate să aducă mult mai multe informații relevante decât una realizată pe web. Este recomandată operația mai alea atunci când vine vorba despre fotografii sau rapoarte în format EXCEL, WORD, PDF. Google indexează și FTP-urile care permit accesul public. Rezultatele sunt afișate împreună cu cele de pe web, fără o separare evidentă, și din această cauză suntem asaltați de conținut nefolositor. În Google putem să folosim, pe lângă elementele de căutare și comenzi și operatori binari cu ajutorul cărora să extragem ceea ce ne interesează. O variantă destul de simplă de a ajunge la informația căutată este utilizarea unor elemente de filtrare direct în câmpul de căutare. Adică să scriem pe lângă cuvântul cheie, următoarele comenzi: inurl:ftp –inurl:(http/https).

De exemplu, avem nevoie să realizăm niște baze de date în care să existe produse și prețurile asociate și pentru asta căutăm liste EXCEL cu produse. În loc să căutăm “prețuri produse”, folosim o interogare de tipul inurl:ftp –inurl(http/https) “preturi” filetype:xls. Alt exemplu, dacă vrem să căutăm prezentări în format PPT despre o anumita firma, pe diverse servere cu acces public, folosim următoarea interogare: inurl:ftp –inurl(http/https) filetype:pdf / filetype:ppt / filetype:doc / “Nume firma”.

5.3. Căutarea în Google Docs

Pentru a afla ce documente sunt publice pe Google Docs, în cazul în care utilizatorii nu le-au activat opțiunile de restricționare a accesului, este nevoie să utilizăm sisteme de filtrare pe care le are motorul de căutare Google. În primul rând trebuie să limităm zona de filtrare pe domeniul docs.google.com. Cu alte cuvinte, introducem pe lângă șirul de căutare dorit și filtrul site:docs.google.com. Google Docs ese o platformă de colaborare gratuită utilizată la nivel larg de companii, există șanse reale să găsiți documente relevante domeniul de interes. De exemplu, vrem să găsim materiale despre resurse umane în Google Docs, folosim interogarea human resources site:docs.google.com.

De multe ori, lista de rezultate afișate de către Google conține, pe primele 2-3 poziții, link-uri sponsorizate. Cu alte cuvinte, rezultate propuse de către motorul de căutare ca urmare a unui act comercial, de vânzare de reclamă. Pe acestea nu le putem influența folosind operatorii binari.

Motoarele de căutare pentru bloguri au devenit mai sofisticate, găsind site-uri care găzduiesc conținut care se actualizează foarte frecvent. Printre cele mai bune motoare de căutare pentru bloguri amintim: Ask.com, Technorati, Google, LJSeek și Ice Rocket Blog Search.

Există site-uri care oferă vizitatorilor posibilitatea de a căuta și cumpăra cărți online. Cele mai bune sunt: Amazon, ReadPrint, BookFinder, Google Book Search, Indie Store Finder, Comic Book Resources, AddAll, Alibris, și Powells.

Motoarele de căutări specializate în afaceri oferă utilizatorului posibilitatea de a găsi resurse despre companii, căutând în directoare, formulare și rapoarte. Exemple de astfel de motoare sunt: Business.com, Worldpages.com, The Better Business Bureau, AllBusiness, TrendWatching, Jayde.com, PC World Business Directory, Where2Go.com, Kompass.com, SMEALSearch, BPubs.net.

Motoarele de căutări specializate în forumuri și buletine sunt folositoare ținând cont de numărul mare de comunități online. Cele mai populare sunt: Google, Yahoo, Dmoz.org, BoardTracker, EzBoard.com, RootsWeb Message Boards.

Imaginile reprezintă unele din cele mai populare categorii de căutări, an după an. Ele sunt folosite fie pentru proiecte, pentru decorarea paginilor de Internet sau bloguri, sau pentru rețelele sociale. Unele din cele mai bune motoare de căutare pentru imagini sunt: AltaVista Image Search, Google Image Search, Picsearch, Ditto.com, Zahoo Image Search, Ithaki Image Search Engine.

Există numeroase motoare și unelte de căutare pentru Deep Web, în continuare sunt prezentate cele mai eficiente.

IncyWincy (http://www.incywincy.com/) este un motor de căutare pentru Deep Web și se comportă ca un meta-motor de căutare prin interceptarea altor motoare de căutare și filtrarea rezultatelor lot. Caută în Internet, directoare, formulare și imagini.

Scirus (http://www.scirus.com/) este cel mai complet motor de căutare științific de pe Internet. Este capabil să caute în jurnale științifice, paginile cercetătorilor, cursuri, patente și rețele instituționale.

Clusty/Yippy (http://search.yippy.com/) este un meta-motor de căutare, adică combină rezultatele din o varietate de surse diferite, filtrând duplicatele și găsind cel mai bun conținut care altfel nu ar fi fost afișat pe prima pagină de rezultate. Acest motor de căutare nu urmărește activitatea utilizatorului pe platformă, nu stochează istoria, nu monitorizează sau înregistrează căutările.

Pipl (http://pipl.com/) este conceput special pentru a găsi informații relevante despre persoanele căutate folosind diverse baze de date. Pipl utilizează un motor de definire a identității pentru a conecta rezultatele într-un set care să creeze un profil al persoanei căutate.

NNDB (http://www.nndb.com/) se ocupă cu urmărirea activităților indivizilor considerați a fi de real interes. Documentează legăturile dintre indivizi, legături care nu sunt evidente. NNDB Mapper este o unealtă vizuală pentru explorarea legăturilor dintre indivizii conținuți în rețeaua NNDB, legându-i prin relațiile familiale, corporatiste, alianțe politice.

MyLife (http://www.mylife.com/) culege informații dintr-o varietate mare de profile ale rețelelor de securitate și înregistrări publice. Deși este un serviciu gratuit, înregistrarea este necesară.

5.4. Recuperarea paginilor care au fost șterse de pe Internet

În primul capitol am învățat despre modul de funcționare a motoarelor de căutare. Amintim că în momentul în care un utilizator introduce o interogare în oricare motor de căutare, motorul de căutare caută în propria copie a Internetului. Fiecare motor de căutare își creează propria copie a Internetului. Această copie se numește index. Mărimea indexului unui motor de căutare variază de la motor la motor, dar este tot timpul mai mic decât internatul, ca un întreg.

Majoritatea motoarelor de căutare recuperează în mod constant liste vaste de pagini pentru a fi adăugate indexului curent, folosind programe software speciale automatizate denumite crawlers sau spiders. Aceștia străbat Internetul adăugând paginile vizitate la lista paginilor care urmează a fi indexate. Sunt capabili să citească paginile web și să găsească link-uri spre alte pagini sau site-uri web pe care să le viziteze. Aceștia vizitează de mai multe ori aceleași pagini pentru a le actualiza. După ce pagina a fost vizitată, o copie a paginii noi sau actualizate adăugată indexului motorului de căutare. Când un utilizator introduce o interogare în motorul de căutare, software-ul motorului caută în propriul index pagini care să se potrivească cu interogarea de căutare. După care acesta sortează paginile în ordine ierarhizată. Ca urmare, putem să ajungem la următoarele concluzii:

Un motor de căutare ar putea să nu aibă o copie a fiecărei pagini ai unui site web.

Dacă o are, acea copie ar putea să nu fie actualizată.

Un motor de căutare ar putea aveam o copie a unei pagini care nu mai există pe site-ul web.

Dacă un motor de căutare caută o pagină pe care o are în index dar nu mai este disponibilă pe site-ul web, va genera o eroare denumită HTTP error 404, ceea ce înseamnă că pagina căutată nu mai există.

Orice informație postată pe Internet, pe site-uri web, servere web, rețele de socializare, devine un lucru public indiferent de voința celui care a produs informația. Când Google indexează ceva, acel lucru rămâne înregistrat și disponibil (în ultima versiune indexată) pentru accesare chiar și atunci când pagina inițială este offline. De exemplu urmărim un link de pe Google care ne duce la o pagină indisponibilă, fie a fost ștearsă, serverul oprit sau cu conținutul modificat. Dar dacă Google a spus că are informația respectivă, înseamnă că undeva, pe serverele sale, ea este încă prezentă. Și se poate vizualiza în ultima formă în care a fost disponibilă daca vom da click pe în cache. Atunci informația va fi afișată direct de pe serverul webcache.googleeusercontent.com în loc de a fi servită din locația originală. Pentru a accesa opțiunea în cache este necesar să punem mouse-ul deasupra linkului inițial oferit de Google în lista cu rezultate și imediat în dreapta lui apare o săgeată. Click pe ea și se va deschide în partea dreaptă o fereastră contextuală în care apare informația căutată.

Poza 5.4.1. – Google cache

The Internet Archive (http://archive.org/) este o bază de date care găzduiește un motor de căutare care permite vizualizarea vechilor versiuni salvate a oricărei pagini de Internet create vreodată.

Poza 5.4.2. – WaybackMachine

5.5. Unelte OSINT

TinEye (http://www.tineye.com/) este un motor de căutare pentru inversul imaginii, în sensul că prin comanda upload sau prin introducerea adresei de Internet a imaginii, se pot afla informații precum proveniența, modul de utilizare, existența altor versiuni sau a rezoluțiilor imaginii respective.

TinEye este primul motor de căutare pentru imagini de pe Internet care utilizează tehnologia de identificare a imaginii în loc de cuvinte cheie. În momentul de față indexul cuprinde miliarde de imagini pentru a accelera procesul de căutare.

Zanran (http://www.zanran.com/q/) este un motor de căutare pentru date semi-structurate, adică date numerice prezente sub formă de tabele, grafice sau diagrame. De exemplu, datele pot fi sub formă de grafic într-un raport PDF, un tabel într-o foaie de calcul EXCEL, sau o imagine pe o pagină HTML. Acest gen de informații este dificil sau imposibil de găsit pentru unele motoare de căutări, deoarece acestea sunt concentrate spre găsirea textelor.

SimilarPages (http://www.similarpages.com/) este un motor de căutare și o unealtă de descoperire a Internetului care găsește pagini care au un conținut similar.

Merită menționat că și motorul de căutare are implementată o funcție de căutare a paginilor similare. Aceasta poate fi accesată în modul prezentat în imaginea următoare.

Linkedin (http://www.linkedin.com/) este un site web ce găzduiește o rețea socială pentru profesioniști. Deși este o rețea socială pentru profesioniști, acesta a depășit până și rețeaua socială MySpace.

Unul din obiectivele principale ale rețelei este acela de a permite utilizatorilor înregistrați să mențină o listă de detalii de contact a indivizilor cu care au un nivel de relații, denumiți conexiuni. Utilizatorii pot invita pe oricine, chiar dacă nu este un utilizator al site-ului, să devină o conexie.

O rețea de contacte este construită din conexiile directe ale utilizatorului, conexiile fiecărei conexii (denumită conexie de gradul doi) și conexiile fiecărei conexii de gradul doi (denumită conexie de gradul trei).

Abonații își pot urca CV-ul sau concepe propriul profil pentru a își prezenta experiența profesională și comunitatea din care fac parte.

Poate fi folosit pentru a căuta job-uri, indivizi și oportunități de afaceri recomandate de o persoană care face parte din rețeaua de contacte ale utilizatorului.

Angajatorii pot lista job-uri și pot căuta candidați.

Angajații pot vizualiza profilul angajatorului, manager sau firmă, și pot descoperi cine din contactele lor pot să îi recomande.

Utilizatorii pot să își posteze propriile poze și pot vizualiza pozele altora pentru a ajuta la identificarea lor.

Google Maps (http://maps.google.ro/) este un site web, un serviciu de cartografiere în continuă actualizare, un atlas rutier pentru întregul glob. Acesta furnizează imagini aeriene sau din satelit de înaltă rezoluție pentru majoritatea zonelor urbane din întreaga lume. Nu toate suprafețele de pe imaginile din satelit sunt acoperite cu aceeași rezoluție, zonele mai puțin populate sunt în general mai puțin populate. Deși Google folosește termenul de “satelit”, majoritatea imaginilor de înaltă rezoluție ale orașelor sunt de fapt imagini aeriene, luate dintr-un avion care zboară la o altitudine cuprinsă între 250 și 450 metri și nu din stelit, în timp ce în rest chiar sunt imagini din stelit. O funcție foarte utilă este Google Street View, care oferă imagini panoramice 360° la nivel de stradă pentru locații diferite.

Google translate (http://translate.google.com/) este un serviciu de traducere care furnizează traduceri instant pentru 64 de limbi diferite. Are capabilitatea de a traduce cuvinte, propoziții și pagini de Internet pentru oricare combinație de limbi suportate. Funcția de traducere este incorporată și în paginile returnate în urma unei interogări pe motorul de căutare Goolge.

Informații meteorologice

Site-uri precum AccuWeather(http://www.accuweather.com/), Weather Underground (http://www.wunderground.com/), The Weather Channel (http://www.weather.com), sunt surse pentru informații meteorologice de la starea vremii pentru ziua curentă, prognoze, până la hărți interactive.

WHOIS

Whois este un protocol de interogare și răspuns care este folosit la scară largă pentru interogarea bazelor de date care stochează utilizatorii înregistrați sau atribuiți de către resurse de Internet, precum un nume de domeniu, un bloc de adrese IP, sau un sistem autonom, dar este de asemenea folosit pentru o gamă mai mare de informații. Acest protocol stochează și livrează conținutul bazei de date într-un format citibil pentru oameni.

ROLTD (http://www.rotld.ro/) este un site care oferă servicii whois pentru domeniile înregistrate în Romania. În exemplul prezentat în continuare, avem doar numele domeniului de interes și vrem să obținem informații despre el. Astfel, doar prin introducerea numelui putem afla următoarele informații relevante: unde și când a fost înregistrat, numele furnizorului de găzduire, dacă domeniul este operațional sau nu, numele individului care l-a înregistrat, numele firmei, adresa sediului firmei, numărul de telefon și e-mail-ul.

DomainTools (http://www.domaintools.com/) este alt exemplu de astfel de site web cu servicii whois, dar care nu este restricționat la nivel național. Pornind de la un nume de domeniu putem să obținem informații legate de înregistrare, profilul site-ului, și statusul serverului. În cazul în care avem adresa IP, putem afla informații privind locația nodului și furnizorul de servicii Internet.

CqCounter (http://cqcounter.com/whois/) este alt exemplu de site web cu servicii whois. Ceea ce îl diferențiază de altele este funcționalitatea extinsă pe care o oferă utilizatorilor, cum se poate urmări în exemplul de mai jos.

Rot13 (http://rot13.com/) este un exemplu de site web care găzduiește un program de criptare. Avantajul major al acestuia este faptul că folosește același cod pentru codare cât și pentru decodare.

5.6. Evaluarea surselor disponibile pe Internet

În procesul de colectare a informațiilor de pe Internet, factorul determinant privind decizia de utilizare a informației este credibilitatea sursei. Majoritatea oamenilor știu că oricine poate crea un site care să arate ca unul profesionist, cu intenția de a crește gradul de încredere al utilizatorului. Cum nu toți avem posibilitatea de a apela la un specialist în domeniul pentru a evalua sursa, putem să folosim un sistem bazat pe foaia de lucru și scala de încredere prezentată mai jos.

Utilizarea unei scale în procesul de evaluare este importantă deoarece încrederea este relevantă. Un site web care înscrie 21 de puncte conform foii de lucru poate fi destul pentru un student, dar un CEO care are mai multe de pierdut preferă surse cu scor minim de 35 de puncte. Astfel, încrederea pe care o acordăm unui site web trebuie să fie bazată pe modul în care vom utiliza informația și pe evaluarea personală a site-ului.

Foaia de lucru pentru evaluarea unui site este bazată pe rezultatele unui sondaj la care au participat 66 de cercetători de informații din mediul afacerilor, academic și guvernamental. Procentajele maxime și minime ale scalei sunt bazate pe evaluarea unor site-uri cunoscute ca fiind de încredere sau nu. Scorul mediu de 35 reprezintă 75% din punctajul maxim posibil, considerat de către cercetătorii guvernamentali ca fiind pragul mediu pentru utilizarea unei surse. Ca urmare, pentru informații utilizate de studenți acest punctaj poate fi mai mic, iar în cazul utilizării informației pentru scopuri medicale, acesta trebuie să fie mai mare.

Modul de utilizare. Faceți o copie a foii de evaluare, și notați da sau nu în dreptul fiecărui criteriu de evaluare. După care adunați toate criteriile marcate cu da, și comparați scorul total cu scala încrederii. Procesul este ușor și reprezintă un înlocuitor bun pentru părerea unui expert. Totuși, acesta poate necesita un efort de cercetare din partea noastră pentru a răspunde acestor întrebări. Coloana de ponturi ne poate ajuta cu cercetarea. De asemenea, salvarea evaluării și împărtășirea acesteia cu prieteni sau colegi este o idee bună deoarece aceasta îi poate ajuta prin economisirea timpului și oferirea unei evaluări provenită de la o sursă de încredere.

5.7. Aspecte etice și legale în folosirea Internetului

Informația joacă un rol foarte important în societatea noastră, iar oamenii care au acces la informații de calitate au mai multe șanse de a reuși în domeniul în care lucrează. Din ce în ce mai multe informații sunt disponibile pe rețelele de calculatoare precum Internetul și există servicii oferite de companii care lucrează exclusiv în mediul online. Este important să identificăm aspectele legale și etice în utilizarea Internetului.

Aspecte legale:

Drepturile de autor reprezintă un concept legal adoptat de majoritatea guvernelor, oferindu-i creatorului unui material original drepturi exclusive asupra lui, de obicei pentru o perioadă limitată. Internetul facilitează transferul de informații, iar de multe ori sunt încălcate drepturile de autor.

Hacking este activitatea ilegală prin care o persoană exploatează slăbiciunile unui calculator sau a unei rețele de calculatoare în scopul obținerii de informații.

Internetul poate fi folosit pentru a obține acces neautorizat la alte calculatoare conectate la internet, în scopul obținerii sau modificării de informații, sau descărcării unor viruși/aplicații de monitorizare.

Protejarea intimității pe Internet presupune împiedicarea stocării, diseminării sau modificării informațiilor personale de către persoane neautorizate.

Internetul este folosit și pentru accesarea informațiilor personale și trimiterea de mesaje electronice nesolicitate utilizatorilor de Internet, astfel invadând intimitatea utilizatorului.

Aspecte etice:

Internetul poate fi folosit pentru a difuza materiale informatice de natură dezagreabilă. Printre acestea se numără materiale cu tentă rasistă, violentă sau sexuală.

Majoritatea organizațiilor trimit mesaje electronice publicitare, prin care se încearcă promovarea unui produs sau serviciu, utilizatorilor de internet fără a fi solicitate.

5.8. Exploatarea platformelor sociale media (social media)

Trebuie recunoscut faptul că există câteva impedimente în ceea ce privește colectarea și analizarea informațiilor provenite de la platformele media.

În primul rând, cantitatea de date disponibilă este enormă. Ținând cont de această realitate, tehnologia trebuie să fie capabilă să ofere soluții pentru cantitatea de date care crește exponențial, și să prezinte datele într-un format vizual și relevant analistului.

În al doilea rând, rețelele sociale media sunt considerate ca fiind diferite de OSINT deoarece există multe preocupări privind încălcarea intimității, mai precis informațiile personale identificabile. Deși se poate argumenta că informațiile din domeniul public sunt disponibile oricui, indiferent de profesie sau scop. Rezultatul final este același.

În ultimul rând, există percepția conform căreia informațiile din rețelele media sociale nu sunt de încredere deoarece există foarte multe exemple de dezinformare deliberată. Prin urmare, existența dezinformării este adesea văzută drept motiv pentru desconsiderarea rețelelor media sociale pentru informații credibile.

Cu ajutorul tehnologiei și antrenamentului, putem adresa în mod corespunzător și etic această parte de OSINT, protejând în același timp și informațiile personale identificabile. Este fuziunea informațiilor în timp real cu alte date nestructurate și structurate care creează o conștientizare situațională completă permițând analistului să anticipeze viitoare evenimente.

Kurrently (http://www.kurrently.com/) este un motor de căutare în timp real pentru cele mai populare rețelele de socializare precum Facebook, Twitter și Google+. Această unealtă ne permite să aplicăm filtre pentru a rafina căutările, oferind un filtru pentru limbă și unul pentru desemnarea rețelei pe care se dorește executată căutarea.

Whostalking (http://www.whostalkin.com/) este un motor de căutare pentru platformele sociale media dar care, prin algoritmii săi de căutare și sortare, combină datele colectate de la pese 60 din cele mai populare portaluri de rețele media de socializare de pe Internet, fiind unul din cele mai recomandate astfel de unelte. În vederea rafinării căutării se pot aplica filtre pentru tipul de rețea pe care să execute căutarea. Conținutul audio-video găsit pe rețelele media sociale reprezintă surse prețioase pentru un analist, deoarece furnizează informații care nu pot fi altfel descoperite decât prin interacțiunea directă cu individul respectiv; de exemplu, se poate analiza limbajul nonverbal.