COMITETUL FEMEILOR PENTRU APĂRARE ȘI OCROTIRE [610404]

COMITETUL FEMEILOR PENTRU APĂRARE ȘI OCROTIRE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
„ECATERINA TEODOROIU”
FĂGĂRAȘ, JUD. BRAȘOV

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonatori: Absolvent: [anonimizat] : Comșulea Codruț Comșa Daniela Viorica
Asistent medical : Barbu Ioana

2020

COMITETUL FEMEILOR PENTRU APĂRARE ȘI OCROTIRE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
„ECATERINA TEODO ROIU”
FĂGĂRAȘ, JUD. BRAȘOV

ÎNGIJIRI ACORDATE BOLNAVULUI

CU

DIABET ZAHARAT

Coordonatori: Absolvent: [anonimizat]:Comșulea Codruț Comșa Daniela V iorica

Asistent medical: Barbu Ioana

2020

MOTTO

,,Să nu fii niciodată plictisită, să ai atât de multe de făcut și să ai atât de puțin timp.
Să porți o responsabilitate foarte mare și foarte puțină brutalitate.
Să intri î n viețile oamenilor și să faci o diferență.
Vei vedea oamenii în starea lor cea mai proastă și în starea lor cea mai bună.
Nu vei înceta să fii uluită de capacitatea oamenilor de a iubi, îndura și curajul lor.
Vei vedea viața începând… și sfârșind.
Vei plânge mult, vei râde mult.
Vei experimenta victorii triumfătoare și eșecuri devastatoare.
Vei ști ce înseamnă să fii uman.
Ești conștiința celui lipsit de conștiință, dorința de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid, pentru cel
căruia i -a fost amput at piciorul, pentru cel care a orbit, mijlocul de formație pentru copi i
cunoștințele și încrederea pentru tânăra mamă, vocea celor prea slabi pentru a se exprima”.

Virginia Henders on

1
ARGUMENT

Virgini a Henderson spunea ca nu exist ă boli ci numai bolnavi, iar îngrijirea pune în centrul aten ției
nu boala, ci bolnavul, și mai ales omul: “mit si legend ă, aceasta ma șina vie” care este un tot , un
amalgam de s entimente, pasiuni, comportamente fiziologice, ocupa ționale, atitudini, cu alte cuvinte,
cele 14 nevoi ale fiin ței umane.
Diabetul zaharat este o afecțiune complexă , cu posibilitatea apariției unor complicații grave
determinate de modi ficări metabolice și trofice ale organelor și țesuturilor. Numărul bolnavilor este
într-o continuă creștere ceea ce necesită includerea lor în educație și prevenire a complicațiilor.
Pentru acești bolnavi și familia lor apar schimb ări majore a stilului de viață din punct de vedere
social, familial și profesional, acest lucru facând ca , rolul asistentei medicale să nu fie doar cel
care ține de competența profesională ci și cel al unui confident de încredere asigurând sprijinul
psihologic , pe lângă rolul im portant de acordare a unor îngrijiri în cazul apariției unor complicații și
realizarea unui program educațional adecvat.
Întotdeauna am vrut să -i pot ajuta pe cei afla ți în suferint ă, deoarece omul cu adevarat fericit este
cel care poate face pe altul fer icit. M -am orientat asupra acestei lucr ări datorit ă faptului c ă am
constatat cât de mult a crescut incidența acestei boli în ultimii ani precum și modul în care aceasta
afectează nu numai viața bolnavului ci și viața întregii familii a acestuia.
Un alt fa ctor determinant a fost implicarea profeso arei care ne -a predat ,,Boli Metabolice,, ,dăruirea
acesteia pentru elevii s ăi , un exemplu de omenie și un profesionist desav ârșit . Alegerea acestei
teme este un mic gest de mul țumire si o dovad ă a respectului pe care i -l voi purta mereu .

2
PLANUL LUCRĂRII :
Moto
Argument……………………………………………………………………………. …………… …….. ……………..pagina 1
Capitolul I : Notiuni generale despre boal ă
1.Defin iție …………………………………………………………………………………… …………… ……………pagina 4
2.Istoricul bolii …………………………………………………………………… ……………………….. ………….pagina 5
3.Prevalen ță și epidemiologie …………………………………………… …………………. ………. …………..pagina 7
4.Etiologie ……………………………………………………………….. ………….. ………………. ………………..pagina 12
5.Patogenie si fiziopatogenie ……………………………………………………………… …….. ………………pagina 16
6.Anatomie patologic ă…………………………….. ………………………………………… …………………….pagina 19
7.Manifest ări clinice ……………………………………………………………………………. …………………..pagina 24
7.1 Semne caracteristice: Triada simptomatic ă.Semne generale……………… ……… ……………..pagina 24
8.Forme clinice ……………………………………………………………………………….. ……… ………………pagina 27
8.1 Clase clinice.Clase cu ri sc crescut. ……………………………………………….. ……….. …………….pagina 27
8.2 Forme clinice ale diabetului zaharat,tip I insulinodependent ………… ………. ………………..pagina 27
8.3 Forme clinice ale diabetului zahara t tip II insulinoindependent ………… ……………………..pagina 29
8.4 Diabetul zaharat si sarcina ………………………………………………………….. ………. ………….. ….pagina 31
9. Evolu ția bolii …………………………………………………………………………………. ……………………pagina 32
9.1 Prediabetul sau diabetul poten țial ……………………………………………….. ………. ………………pagina 32
9.2 Diabetul latent ……………………………………………………………………… ………… …………………pagina 33
9.3 Diabetul chimic sau biochimic …………………………………………………… ………………………..pagina 33
9.4 Diabetul clinic manifestat ………………………………………………………… ……… ………………….pagina 33
10.Complica ții……………………………………………………………………………… ………………………….pagina 35
10.1 Complica ții acute …………………………………………………………………. …………………………..pagina 36

3
10.2 Complica ții cronice ……………………………………………………………. …………… ……………pagina 39
11. Investigatii paraclinice ………………………………………………………………….. ………………..pagina 42
12.Diagnostic clinic ……………………………………………………………………… ……… ………………pagina 48
13.Diagnostic diferen țial……………………………………………………… ……….. ………. …………….pagina 49
14.Prognostic ………………………………………………………………………………… …………. …………pagina 50
15.Tratament ………………………………………………… ……………………………… ……………………..pagina 51
16.Profilaxie ……………………………………………………………………………….. …………. …………..pagina 65
Capitolul II:
Rolul asistentului medical s i ingrijiri speciale acordate de asistentul medical
…………………………………………………………………………………………………………….. …………… pagina 67
Capitolul III:
Conceptul de nursing – scurt istoric, et apele procesului de nursing
………………………………………………………………………………………………………… ………………. .pagina 82
Capitolul IV:
Prezentarea si urmarirea practica a procesului de nursing – cazuri ,plan de îngrijire
………………………………………………………………………………………………………… ………………. .pagina 97
Concluzii
Bibliografie

4
Capitolul I: No țiuni generale despre boal ă

1.Defini ție

Diabetul zaharat este prezentat ca un sindrom heterogen, ce se caracterizeaz ă ca o tulburare
complexă în reglarea metabolismul ui organismului, care afectează utilizarea glucidelor, lipidelor și
proteinelor, dar și celelalte metabolisme. Deregl ările decurg dintr -un defect insulinosecretor și a
unei insulinorezistențe . Modificările biochimice pe care tulburări le le antrenează, conduc la
modificări în funcționarea celulelor, urmate de leziuni ireversibile în numeroase țesuturi și organe.
Diabetul este repr ezentat de nivele crescute ale glicemiei, induse de defecte în secre ția de insulin ă
și/sau sensibilita ții la insulin ă. Este o boală cronică netransmisibilă în care pancreasul nu mai p oate
produce insulin ă (sau nu produce deloc), sau , atunci când organismul nu mai poate utiliza insulina
cum trebuie.Insulina acționează ca o cheie care permite glucozei din alimentele ingerate să treacă
din circulația sanguină în celulele corpului pentru a produce energie. În sânge, toți carbohidrații in
alimente sunt transform ați în glucoză iar insulina ajută glucoza să intre în celule.Nivelele crescute
de glucoză duc în timp la slăbirea organismului și insuficiența de organe și țesuturi.
OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional ( de sarcină).
Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2.Termenul diabet
zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și dia bet insulino -dependent.
La fel, t ermenul diabet zaharat tip 2 a înlo cuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino –
indep endent (non insulino -dependent).

5
2.Istoricul bolii

Boala diabetică a fost semnalată însă cu multe mi i de ani înaintea erei noastre.C ele mai
vechi scrieri privind diabetul zaharat (papirusurile din Theba ) ar data , se pare din 1550 î.e.n. și
mențion ează o boală asemănătoare cu diabetul din zilele noastre.
Aracticus din Capadocia este primul care descopera cu peste 2000 de ani în urmă diabetul ca boală.
Acesta folosește, constatând că simptomul care apărea cel mai mult e urinarea frecventă, termenul
de diabet, care înseamnă a trece prin sau sifon , în ideea că apa ingerată este eliminată rapid.
Următorul pas, după observarea simptomelor, este făcut de Galen (sec II e.n.), care explic ă
mecanismele acestei bolii afirmând c ă este o boală a rinichilor, de aceeași p ărere fiind preluată și de
Avicenna, după circa 1000 de ani, care mai observă că apare un reziduu urinar asemănător mierii.
Până în secolul al XVI -lea nu sunt cunoscute alte informații despre această boală,
informați ile începând cu această perioadă și cu Paracelsus (medic elvețian) care este cel care
privește diabetul ca o maladie generală, determinată de un factor sanguin. Ulterior Thomas Willis
(1648) și Claude Bernard (sec.XIX) scriu treptat simptomatologia a bolii.
Descoperirea diabetului zaharat i se atribuie lui Thomas Willis (1674) din Anglia , care
gustând urina unui pacient și constat ând că este dulce, face deosebirea între diabetul zaharat (numit
și diabetes anglicanus) și diabetul insi pid. În privința încercărilor de tratament, de John Rollo,
medic scoțian, indică regim fără vegetale crezâdu -le pe acestea responsabile de formarea zahărului
în stomac.
La începutul secolului al XVIII -lea Mathew Dobson din Liverpool constată că gustul dul ce
al urinii e dat de prezența glucozei în urină, iar chimistul francez Chevreul în 1815 îi confirmă acest
lucru și precizează că substanța dulce eliminată în urina diabeticilor e glucoza.

6
Cercetătorii au început să se ocupe î n secolul al XIX -lea de cauzel e care duc la apariția diabetului
zaharat, astfel încat se demonstrează experimentul că insulele Langerhans sunt sediul fabricării
unui hormon antidiabetic , cu rol de a metaboliza glucoza.
Momentul cel mai important este reprezentat de Langerhans care, în 1869, descrie existența
în pancreas a unor celule cu aspect particular față de restul țesutului pancreatic care au fost
denumite mai târziu insulele Langerhans. S-a descoperit că acestea au rol endocrin și sunt formate
din mai multe tipuri de celule. Î n 1885 Von Mehring și Mikovsky descriu apariția diabetului după
extirparea t otală a pancreasului la animale . Minkovsky demonstrează că deși pancreasul se distruge,
diabetul nu apare atâta vreme cât insulele Langerhans rămân intacte , la originea diabetului se
aflându -se distrugerea insulelor Langerhans care secretă insulină. Cu demonstrația experimentală
menționată se stabile ște modul de apariție a diabetului zaharat insulinodependent, pentru ca , mai
târziu să se constate ,că, în diabetul zaharat tip 2 nu es te vorba de o lipsă de secreție a insulinei .
În anul 1874 Kussmaul descrie prima dată coma diabetică .
O contribuție deosebită, o aduce , în 1921 savantul român Paulescu, care reușește să extragă
din pancreas o substanță numită de el “pancreină”, cu acțiun e de scădere a glicemiei în sângele
câinelui fără pancreas ,fapt care face din el descoperitorul insulinei . Paulescu, și -a începu t lucrările
sale încă din 1916 însa d in nefericire, lucrările au fost întrerupte din cauza războiului. El își face
cunoscute de scoperirile sale la 31 august 1921 în “Archives Internationales de Physiologie” sub
forma articolului intitulat: “Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”.
La 10 aprilie 1921, Paulescu a obținut din partea Ministerului Industriei și Comerțului din România
brevet de invenție cu nr.6254 intitulat “Pancreina și procedura fabricării sale”.
În 1921, chirurgul Banting și fiziolog ul Best încep să lucreze experimental în a descoperii
hormonul cu acțiune hipoglicemiantă secretat de pancrea sul endocrin. Rezultatele cercetărilor sunt
comunicate în “Physiologicul Journal Club” la sfârșitul anului 1921 și publicate în “Journal of

7
Laboratory and Clinic al Medicine” în februarie 1922; Cunoscut la început sub numele de “insletină”
denumire schimbată apoi în insulină, acest hormon este acela care a modificat evoluția acestei boli.
Primul bolnav tratat cu insulină a fost în spitalul din Toronto in 11 ianuarie 1922.
În 1923, Banting și McLeod primesc premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, făcându –
se astfel o mare nedreptate lui Paulescu. Descoperirea insulinei înseamna începerea revoluție i în
evoluția și tratamentul diabetului. Astfel o boală considerată mortală, a devenit compatibilă cu viața
normală în condițiile respectării regim ului și tratamen tului.
În 1942 sunt descoperite sulfamidele hipoglicemian te iar î n 1955 s ulfamidele sunt introduse
în tratamentul diabetului zaharat, fiind apoi descoperite și biguanidele.
În 1961 a fost reu șită sinteza primei insuline solubile neutre.
Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată occidentalizării modului
de viață, îmbătrânirii populației și urbanizării, care au drept consecințe modificări ale alimentației,
adoptarea unui stil de viață sedentar și dezvoltarea obezității.
În anul 2014, 8,5% din adulții cu vârste >18ani aveau diabet.În anul 2015, diabetul a fost cauza
directă pentru 1,6 milioane decese, iar în anul 2012 hiperglicemia a fost cauza pentru alte 2,2
milioane decese .

3.Prevalen ță si epidemiologie

Prevalen ța diabetu lui zaharat este diferit ă în funcție de populați e, vârstă, sex, statusul socio –
economic și a stilul i de viață. Pentru anul 2025 predicțiile sunt îngrijorătoare , IDF și OMS apreciind
că, prevalența acestei boli va atinge 9%. Un element important, care a dus în ultimii ani la creșterea
incidenței bolii, a fost reprezentat de urmărirea mai atentă a populației și de îmbună tățirea
metodelor de diagnostic, insa c u toate acestea, există cel puțin 30% din cazuri cu diabet zaharat tip

8
2 nediagnosticat. Acest tip 2 reprezintă 80 -90% din totalitatea cazurilor de diabet zaharat și este mai
frecvent întâlnit la supraponderal i sau obez i, având de multe ori o perioadă lungă asimptomatică , în
care pacienții nu sunt diagnosticați. Statisticile arată că la momentul diagnostic ului, mai mult de
jumătate din cei diagnosticați aveau una sau mai multe complicații cronice ale diabetului.
Diagnosticarea și tratamentul precoce reprezintă strategia propusă de OMS pentru minimalizarea
acestor efecte.
Se arat ă că , la nivel mondial, trăiau în anul 2017 peste 425 milioane de persoane între 20-79
ani cu diabet zaharat, cele mai multe dintre acestea având diabet tip 2 . În context mondial, Europa
se situa în anul 2017 pe locul 3 cu 58 de milioane de cazuri de diabet zaharat, după Pacificul de
Vest, 158 milioane și Asia de Su d-Est, 82 milioane. În ceea ce privește estimarea evoluției (%) a
numărului de cazuri până în anul 2045, Europa se situează pe locul 2, de data aceasta în ordine
crescătoare, cu 16%, după Pacificul de Vest, în care se estim ează o creștere cu doar 15% a
numărului de cazuri. De notat faptul că se estimează creșteri de 156% în Africa și respectiv 110% în
Orientul Mijlociu și Africa de Nord a numărului de cazuri de DZ până în anul 2045.1
România este una din cele 47 țări din reg iunea europeană care fac parte din Federația
Internațională de Diabet (IDF). Membrul IDF din Român ia e Federația Română de Diabet, Nutriție
și Boli Metabolice.În anul 2017, erau înregistrate 1.785.300 cazuri de diabet în România.
Dacă ne referim la Români a, datele prezentate prin studiul ,,Predator r,, arată o prevale nță a
diabetului de 11%, ceea ce înseamnă că din zece persoane adulte una are diabet zaharat. Foarte
important este faptul că la fiecare pacient diagnosticat mai există o persoană care are diab et zaharat,
dar nu știe că îl are sau nu îl tratează în mod corect.
În topul regiunilor cu cei mai mulți diabetici se află Regiunea Sud -Muntenia, cu o prevalență
a diabetului de 13,39%, urmată de regiunea București -Ilfov 12,79%. Pe locul trei în topul

1http://in sp.gov.ro/sites/cnepss/wp –
content/uploads/2018/11/ANALIZA_Diabet_2018_rev.pdf

9
prevalenței se află regiunea de Nord -Est (12,38%), urmată de regiunile Sud -Oltenia(12,1%), Nord –
Vest (11,69%) și Sud -Est (10,44%) ,la polul opus, arat ându -se că regiunile cu cei mai puțini
diabetici sunt Regiunea Vest(8,2%) și Centru (9,99%).2
Situația grafică pe regiuni a DZ în România

Previziunile de viitor sunt sumbre , la nivel mondial o creștere în următorii 20 – 25 de ani cu
50% a diabetului zaharat, iar în Europa undeva la 16%”, a arătat Romulus Timar, la evenimentul de
lansare a Forumului Român de Di abet, care a avut loc la Palatul Parlamentului.
Romulus Timar, care atrage atenția că, în cazul acestei boli, este foarte importantă prevenția printr –
un stil de viață sănătos.
Diabetul zaharat este principala cauză de amputație la nivelul membrelor inferio are, iar în
țările dezvoltate este principala cauză a stadiilor finale ale bolii cronice de rinichi, toate ducând la o
înrăutățire a vieții pacientului cu diabet zaharat .
Direcțiile de acțiu ne care cred că sunt principale sunt prevenția, nu numai a diabetu lui
zaharat, ci și a obezității, a dislipidemiilor, a bolilor cardiovasculare, prin promovarea unui stil de

2 „Prevalence of diabetes mellitus and prediabetes in the adult Romanian population” –
Prevalența diabetului zaharat și prediabetului în populația adultă din România

10
viață sănătos. Această prevenție poate fi aplicată individului cu risc crescut de diabet zaharat, unui
grup de indivizi care au un risc crescut de a face boala , de exemplu : toate persoanele de peste 45 de
ani, toate persoanele cu suprapondere, toate cele care au ereditate diabetică, toate cele care au
hipertensiune arterială. Se poate face prevenție la nivelul comunității începând din copilărie , chiar
înainte de preconcepție.E ste important să începem această prevenție și să continue pe tot parcursul
vieții.
România este printre puținele țări din lume în care acces ul la medicația acestei patologi este gratuit,
la toate clasele de insulină, la toate clas ele de medicamente non -insulinice, orale și injectabile. Sunt
pași de făcut și în acest domeniu, deoarece deși există unele molecule noi care și -au dovedit
eficiența intră mai greu pe piață . Altele, ca unele asoci eri de medicamente, care din punctul de
vedere al profesionistului sunt benefice, din punctul de vedere al legiuitorului stabilește anumite
strategii care nu permit asocierea lor sau asocierea lor atât de precoce.
Conform datelor publicate de Ministerul Sănătății în România erau înregistrați în an ul 2017
la o populație adultă de 14.382.000 , 1.785.300 cazuri de diabet la adulți cu vârste între 20 și 79 de
ani, cu o prevalență de 12,4%.N umărul va scădea la 1.246.000 în anul 2045. Valoarea incidenței era
de aproximativ 64.000 de cazuri noi pe an, iar incidența diabetului juvenil este estimată la 262
cazuri noi pe an. Pe grupe de vârstă populația cu diabet zaharat din România are 3% în grupa 0 –
14ani, 62% în grupa 15 -64 de ani și 35% în grupa de peste 64 de ani.
România are un Program Național de Diab et care urmărește îmbunatățirea stării de sănătate,
creșterea speranței de viață a bolnavilor de diabet zaharat, precum și asigurarea accesului la
tratament al bolnavilor cu diabet zaharat cuprinși în program , prin acțiuni de prevenție și control în
diabet și alte boli de nutriție, și prin tratamentul medicamentos (cu insulină și cu antidiabetice
orale).

11
Epidemia de diabet capătă o amploare din ce în ce mai ridicată, ul timele date relevate de
către Federația Internațională de Diabet arătând că, aproximativ 386 milioane de oameni din
întreaga lume au diabet , iar numărul lor este în creștere, mai ales în țările slab și mediu dezvoltate.În
acest context, Organizația Mondială a Sănătății va dedica următoarea ediție a Zil ei Mondiale a
Sănătății luptei contra diabe tului, urmărind să crească gradul de conștientizare și informare al
populației despre diabet și a consecințelor pe care le implică. În același timp, demersul vizează și
stabilirea de acțiuni eficiente în ceea ce privește prevenirea, diagnosticul și îngriji rea persoanelor cu
diabet.Tot cu acest prilej, Organizația Mondială a Sănătății dorește lansarea primului Raport Global
cu privire la Diabet, pentru a oferi o situație clară a problematicii diabetului, care să susțină nevoia
de sisteme de sănătate mai pute rnice, asigurând o prevenire și un control îmbunătățit, pentru un
management eficient al diabetului zaharat.
Într-un singur an ,in lume 4,9 milioane de oameni au murit, din cauza diabetului, iar 612
miliarde de dolari au fost cheltuiți pentru îngrijirile medicale ale pacienților cu diabet .79 miliaoane
de copii au dezvoltat diabet zaharat de tip I, iar 21 milioane de nou-născuți sunt afectați la naștere
de diabetul zaharat matern (pre -existent sau din timpul sarcinii).
Situație incidenței actuale a diabe tului asupra populației globale
-1 din 11adulți are diabet
-1 din 2 adulți cu diabet nu e diagnosticat
-12%dincheltuielile globale pentru sănătate sunt pentru diabet
-1 din 6 nașteri e afectată de hiperglicemia în sarcină
– trei pătrimi din persoanele cu diabet trăiesc în țări slab și mediu dezvoltate
-mai mult de 1 milion copii și adolescent au diabet tip 1
-două-treimi din persoanele cu diabet trăiesc în zone urbane
-două-treimidinpersoanele cu diabet sunt la vârsta activă de muncă

12
În fiecare an la 1 4 noiembrie este sărbătorită „Ziua Mondială a Diabetului” , celebrarea este
condusă de către Federația Internațională de Diabet (FID). „Ziua Mondială a Diabetului” a fost
stabilită în 1991 de FID și OMS , ca răspuns la preocupările cu privire la amenințarea care o
reprezintă diabetul la adresa sănătății. „Ziua Mondială a Diabetului” a devenit o zi oficială a
Națiunilor Unite în 2007 prin adoptarea Rezoluției Națiunilor Unite 61/225.Campania își propune
să atragă atenția asupra problemelor de importanță majoră în privința diabetului zaharat și să
mențină diabetul în atenția populației în mod susținut.„Ziua Mondială a Diabetului” este sărbătorită
în întreaga lume de peste 200 de asociații membre aleFederației Internaționale de Diabet, în peste
160 de țări, print re care și România, toate fiind State Membre ale Națiunilor Unite .

4.Etiologi a a diabetului zaharat

Deși boala este cunoscută de peste 3000 ani, cauza ei rămăne încă neprecizată.
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar par țial. Pe de o parte, se știe că ,apari ția ambelor
tipuri de diabet este legat ă într-o oarecare masur ă de factori ereditari, genetici. Pe de alt ă parte,
factorii de mediu joac ă și ei un rol important.3
Unul dintre factorii de mediu despre care se crede c ă determin ă în multe cazu ri apari ția diabetului
zaharat de tip 1 ar fi , un virus care infecteaz ă celulele beta, produc ătoare de insulina, din pancreas.
Aceast ă ipotez ă este sus ținută de dovezi clinice și experimentale. Infec ția viral ă poate induce diabet
fie prin distrugerea celul elor produc ătoare de insulina, fie prin declan șarea unei reac ții imune.
Un alt factor care pare s ă predispun ă la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul de lapte de vac ă sau
produse de lapte la sugarul mic. Cercet ările sugereaz ă că albumina din laptele de v acă ar duce la

3 Nutritie si boli Metabolice -Editura medicala universitara Iuliu Hatieganu Cluj Napoca
2009

13
apari ția unor anticorpi care, prin reactivitate încrucisat ă, afecteaza în cele din urm ă celulele beta
pancreatice și astfel , contribuie la apari ția diabetului zaharat.
În apari ția diabetului de tip 2, cei mai importan ți factori modificabili sunt greutatea corporal ă
excesiva, dieta necorespunz ătoare și lipsa de exerci țiu fizic, adic ă sedentarismul. Procesul patogenic
cel mai important este reprezentat de sc ăderea secre ției de insulin ă a pancreasului, la care se adaug ă
grade variabile de rezist ență a țesuturilor la ac țiunea insulinei.
Se cunosc în prezent o serie de circumstanțe care favorizează apariția diabetului.
Acestea sunt cunoscute sub denumirea de "factori de risc diabetogen".
1.Factorul genetic – sau ereditar e socotit ca cel mai impor tant factor de risc diabetogen.
Ereditatea cuprinde o serie de caractere de ordin fizic și biologic pe care o persoană le moștenește
de la părinți, bunici sau străbunicii săi. Cercetările au confirmat ereditatea la 35 % -45 % din
cazurile de diabet. Încă di n anul 1902 se știe că , factorii ereditari care determină dezvoltarea
caracterelor și însușirilor organismului se găsesc în cromozomi. Cu toate acestea cercetările
electrono -optice n -au reușit să pună în evidență modificări ale cromozomilor la diabetici, iar studiile
imunologice și biochimice n -au stabilit nici o particularitate a persoanelor predispuse la această
boală.
2.Alimentația -Supraalimentația indiferent de principiul alimentar folosit se găsește la
originea obezității și secundar a diabetului. S e observă că , în urma unei supraalimentații orale
prelungite poate să apară o hiperplazie insulară cu hiperinsulinism. O alimentație bogată în hidrați
de carbon (HC ) induce obezitatea, hiperplazia insulară și hiperinsulinismul, pe când grăsimile nu
fac acest lucru.
Glucidele sunt factorii principali de hiperinsulinism în obezitate. Deci, prevenirea
hiperinsulinismului înseamnă nu numai reducerea calorică, ci și a procentajului de glucide.

14
3.Obezitatea -Individul peste 50 ani rar ajunge la diabet dacă nu est e obez. S-a a arătat că
obezitatea conduce la diabet zaharat , totul depinzând de durata și cantitatea supragreutății. Se
încadrează în obezitate , toate persoanele a căror greutate corporală depășește cu peste 20 %
greutatea ideală.
Țesutul gras nu poate a rde glucoza decât cu ajutorul insulinei. Volumul său enorm în obezitate
necesită cantități mari de insulin ă ducând în timp la epuizarea celulelor beta. Cercetările mai noi au
arătat că diabetul la obezi nu apare atât prin epuizarea secreției de insulină ,cât printr -o rezistență
periferică la acțiunea insulinei. Slăbirea e obligatorie în diabetul confirmat.
4.Profesiunea și mediul -Profesiunile cele mai afectate sunt cele de bucătar, cofetar, ospătar.
Sunt predispuși și cei cu ocupații sedentare și cu solic itări nervoase exagerate (intele ctuali,
manageri, tehnicieni). De aceea diabetul e mai frecvent întâlnit în mediul urban și la bărbați.
5.Vârsta -În 80 % dintre cazuri boala , apare după 40 -45 ani, iar la copii la vârsta pubertății.
6.Infecțiile –în special virozele ( pironovirusurile , virusul coxsakaie ), hepatita epidemică,
parotidita urliană.
7.Intoxicantele – alcoolul, tutunul, oxidul de carbon poate favoriza apariția diabetului
zaharat. Alcoolul provocând pancreatite, hepatite cronice și ciroze, fumatul crescând secreția de
adrenalină și concentrar ea oxidului de carbon din sânge, toate au rol favorizant în producerea
diabetului.
8.Arteroscleroza – poate participa la apariția diabetului zaharat la vârstnici. Prin îngroșarea
peretelui arterelor care irigă p ancreasul, îl poate lipsi de materialul necesar formării insulinei, iar
prin îngroșarea membranei bazale a capilarelor insulelor LANGERHANS împiedică trecerea
insulinei formate de pancreas în circulația sanguină.
9.Procesele distructive pancreatice – unele cazuri pot fi produse de alte boli. care afecteaz ă
pancreasul (de exemplu pancreatita cronic ă a alcoolicilor), tulbur ări hormonale (de exemplu

15
acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substan țe
chimice, diverse boli g enetice etc. În func ție de mecanismul de apari ție, exist ă diabet zaharat de tip
1 si diabet zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesit ă intotdeauna tratament cu
insulin ă, deoarece pancreasul nu o mai poate prod uce. Din acest motiv se mai nume ște și diabet
insulino -dependent. Acesta are în principal cauz ă autoimun ă dar exist ă și cazuri în care mecanismul
nu este elucidat.
Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adul ții de varst ă mijlocie (40 de ani) sau mai
târziu, mai cu seama la persoane supraponderale/obeze. În acest caz, organismul continu ă să
produc ă insulina, dar aceasta nu i și poate îndeplini rolul în mod normal. Acest al doilea tip de diabet
nu necesita de regul ă tratament cu insulin ă decat mai t ârziu pe parcursul evolu ției bolii, fapt pentru
care s -a și numit diabet zaharat non -insulino -dependent.
Trebuie însa men ționat faptul c ă dependen ța de insulin ă nu înseamna în mod obligatoriu c ă
pacientul va urma terapia cu insulin ă; de asemenea, termenul de n on-insulino -dependent nu se
suprapune întotdeauna cu absen ța tratamentului insulinic.
Exper ții consider ă mai degraba c ă, noțiunea de „insulino -dependent" atrage aten ția asupra
faptului c ă, în absen ța administr ării insulinei, pacientul prezint ă risc de ceto acidoza diabetica. Cu
alte cuvinte, termenii „insulinodependent" și „non -insulinodependent" descriu de fapt st ări
fiziologice (predispozi ția, respectiv rezisten ța la cetoacidoz ă), în timp ce termenii „tip 1" si „tip 2"
se refer ă la mecanismul patogenic, au toimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).
Diabetul gesta țional reprezint ă intoleran ța la glucoz ă, diagnosticat ă în timpul trimestrului al
doilea sau al treilea de sarcin ă. Acesta trebuie diagnosticat corect în tim pul sarcinii deoarece poate
duce la complica ții sau chiar poate compromite sarcina dac ă nu este tratat.

16
Principalul mecanism al diabetului gesta țional este rezisten ța la insulin ă a organismului matern dat ă
de schimbarile hormonale ap ărute în timpul sarcinii. Deoarece acest tip de diabet nu s e manifest ă
zgomotos, iar mama nu are simptome notabile, este necesar a se efectua screeningul diabetului cu
ocazia primei vizite prenatale la doctor ( în jur de sapt ămâna 6 de sarcin ă), apoi în săptam âna 24 -28
de sarcin ă.

5.Patogenie si fiziopatogenie diabet zaharat

Pancreasul endocrin, format din insulele Langerhans, este alcătuit din trei grupe de celule:
-beta- care secretă insulină
-alfa- care secretă glucagonul
-delta – care secretă somatostatina
Din punct de vedere patogenic, diabetul este o tulbura re în metabolismul glucidelor, care duce la
hiperglicemie. În metabolismul glucidelor se deosebesc trei procese:
-depunerea la nivelul ficatului a glucozei în glicogen (depozit);
-transformarea glicogenului în glucoză, prin hidroliză și mobilizarea în sân ge după necesități;
-formarea glucozei din lipide și protide.
Țesutul muscular este cel mai mare consumator de glucoză, excesul depunându -se sub formă de
grăsime în paniculul adipos. Există un circuit continuu între ficat, marele depozitar și distribuitor de
glucoză, și țesuturi, în special cel muscular, în calitate de consumator .
Legatura dintre acești doi poli este făcută de sânge, unde intervin factori hipergliceminanți și
hipogliceminanți. Când insulina este insuficientă cantitativ sau ineficientă cali tativ, glucoza nu mai
poate pătrunde în celule, crește în sânge și apare astfel hiperglicemia.

17
Pentru a se elimina excesul de glucoză din sânge, este necesar să se elimine prin rinichi o
cantitate mare de apă, ce poate ajunge la 4 -5 l (poliurie). Deoarece organismul pierde apă pentru a
elimina glucoza, apare polidipsia , deshidratarea și senzația de sete excesivă. Pentru că organismul
elimină o cantitate crescută prin urină , glucoz ă necesară furnizării de energie pentru funcțiile
organismului, organismul a pelează la rezerve (mușchi și țesut adipos). Iată de ce, diabeticul scade în
greutate, chiar dac ă va consuma cantități sporite de alimente (polifagie).
Perturbarea metabolismului glucidic nu duce numai la consumarea proteinelor ci si la
consumarea gr ăsimilor, cresc ând astfel excesiv în sânge corpii cetonici (cetonemie) și în urina
(cetonurie).
Deși toate aceste fenomene se realizeaz ă la nivelul ciclului Krebs , acolo unde se produce
interconversiunea metabolismelor glucidic, lipidic și protidic , și trecere a de la un proces la altul este
un fenomen fiziologic prin care sunt produ și corpi cetonici, acumularea acestora în exces în sânge
este un proces patologic.
Tulbur ările prezentate antreneaz ă și tulbur ări ale metabolismului apei și al electroli ților și al
echilibrului acidobazic.
Corpii cetonici sunt elimina ți prin urin ă în combina ție cu sodiul , acesta put ând fi eliminat
numai printr -o cantitate mare de ap ă explic ând astfel cum, tulbur ările care se intriga afecteaz ă și
metabolismul hidroelectrolitic , ducând la apari ția poliuri ei, hematoconcentrarea si deshidratarea.
Glicoreglarea ține nivelul constant al glucozei în sânge (70 -120 mg%), varia țiile glicemiei
ducând la tulbur ări grave, aceasta glicoreglare efectu îndu-se pe cale hormonal ă și fizicochimic ă
după cum urmeaz ă:
1.Reglarea hormonal ă
În acest proces intervin dou ă grupe de hormoni : hipoglicemian ți și hiperglicemian ți.Insulina este
factorul hipoglicemiant iar ceilan ți hormoni ac ționeaz ă hiperglicemiant (glucagonul,hormonul

18
somatotrop hipofizar ACTH -ul, h ormonii glicocorticoizi suprarenali, și catecolaminele presoare
adrenalina si noradelina). Insulina este un complet de aminoacizi care circula prin s ânge fixata pe
unele globuline și este inactivat ă la nivelul ficatului.Ac țiunea hipoglicemiant ă se realizeaz ă prin
aceelerarea și transportul glucozei prin membranele celulare, stimularea gligogenogenezei hepatice
și musculare și inhibarea gluconeogenezei. Aceasta ac ționeaz ă prin m ărirea de glicogen din
proteine si favorizarea lipidogenezei din glucide sub forma de gr ăsimi de depozit av ând ac țiune
antagonist ă asupra hormonului contrainsular al hipofizei.
La nivelul hepatic și muscular, activează transformarea glucozei în glicogen prin glicogenogeneză.
În țesutul adipos stimulează transformarea glucozei în triglic eride. Are efect inhibitor asupra
proceselor de glucogeogeneză hepatică. Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al
organismului.Stimulează sinteza de proteine, atât prin creșterea permeabilității membranelor
celulare pentru aminoacizi, cât și prin ”cruțarea” acestora de a fi oxidați în celule ca material
energogenetic. Reglarea secreției de insulină se face predominant prin nivelul glicemiei.
S-a demonstrat că irigarea pancreasului cu sânge hiperglicemic mărește descărcările de insulină, pe
când irigarea cu sânge hipoglicemic micșorează secreția insulinică.Influiențele intervin direct
asupra celulelor B insulare și prin impulsuri nervoase vagale. Adrenalina și noradrenalina inhibă
secreția insulinică .
2.Reglarea fizico -chimica
Glicogenul hepatic n u este o mas ă amorfa și pentru a fi consumat ă la periferie glucoza
trebuie sa fie fixat ă în prealabil sub form ă de glicogen.Glicogenul este permanent sintetizat și
utilizat , ritmul utiliz ării acestuia fiind dat de intensitatea arderilor din organism.
Glico genul este format din patru surse glucoza alimentar ă, și produ șii metabolismului glucidic,
lipidic si protidic. Dacă exista un supliment de glucoz ă pe cale digestiv ă crește sinteza de glicogen

19
precum și o utilizare crescut ă a glucozei este compensat ă de o accelerare a depolimerizarii
glicogenului, prin acest mecanism de autoreglare men ținându-se un nivel constant al glicemiei.
Secre ția de insulin ă începe dup ă o cre ștere a glucozei peste 90 -100mg%, ac țiunea insulinei fiind
legat ă de prezen ța în membrana celu lelor a receptorilor specifici insulinici (molecule glico –
proteice).Ace ști receptori variaz ă în func ție de :
-Varst ă -scad,scaz ând sensibilitatea la insulin ă
-Alimenta ție-diete hiperglucidice însoțite de hiperinsulism
-Postul prelungit – crește afinitatea r eceptorilor insulinici
-Efort fizic – crește afinitatea receptorilor pentru insulin ă
Toate dereglările metabolice duc la dezechilibr u acidobazic în sensul acidozei astfel, PH-ul sanguin
care normal e 7, 35, tinde să scadă. Pentru a menține PH -ul în limite normale, intră în acțiune
sistemele tampon, care constituie rezerva alcalină a sângelui. Cel mai important este bicarbonatul de
Na.Când rezerva alcalină scade și în sânge apar corpii cetonici, această stare se numește
cetoacidoză. Cetoacidoza poate fi comp ensată când PH -ul sanguin este de 7,30 -7,40 și
decompensată când PH -ul scade sub 7,20.

6.Anatomie fiziologica si patologică

Pancreasul este așezat în cavitatea abdominală secundar retroperitoneal, inițial fiind
intraperitoneal. Se întinde de la concavit atea duodenului până la splină, partea inferioară a capului și
procesul uncinat aflându -se în regiunea supramezocolică.
Raport
-la dreapta este limitat de partea concavă a duodenului;
-la stânga ajunge până la hilul splinii;

20
-anterior se află stomacul;
-posterior vine în raport cu coloana vertebrală, la nivelul vertebrelor lombare L1 și L2.
Configura ție externa
Pancreasul are forma literei ”J„ aflată în poziția transversală și este lung de 12 – 22cm, înalt de 4 –
5cm și gros de aproximativ 2cm și g reutate d e 70-90g.

Având o formă caracteristică i se descriu patru părți: capul, gâtul, corpul și coada.
Capul :-este partea cea mai voluminoa să și are o formă aproape ovală și este înconjurat de
duoden.Partea inferioară a acestuia are o prelungire, procesul unc inat.

21
Gâtul :-sau istmul pancreasului este o porțiune îngustă, care leagă capul de corp.Pe marginea
inferioară are o scobitură, incizură pancreatică.
Corpul :-este porțiunea alungită a pancreasului, care are o poziție aproape perpendiculară pe axul
vertical al corpului având forma unei prisme triunghiulare, prezentând trei fețe și trei muchii.
Coada :-este porțiunea terminală a organului, care vine în raport cu splina. Ea est e parte amobilă a
pancreasului
Structura morfologic ă a pancreasului
Pancreasul este f ormat din unirea a două categorii de glande:
-pancreasul exocrin
-pancreasul endocrin.
Pancreasul exocrin :- este o glandă tubulacinoasă care seamănă ca structură cu glandele salivare.
Pancreasul este alcătuit o capsulă fibroasă ce trimite spre interior per eți ce împart glanda în lobi și
lobuli. Lobulii sunt formați din acini glandulari, iar aceștia la rândul lor din celule pancreatice ce
secretă sucul pancreatic. Fiecare acin prezintă un canalicul excretor. Canaliculele excretoare se
unesc și formează cana le excretoare ce se deschid în două canale mari colectoare:
-Canalul Wirsung – se întinde de la coadă până la cap și ieșind din acesta, se deschide în duoden prin
ambula Vater în caruncula mare .
-Canalul Santorini :- este canalul accesoriu, comunică cu canal ul Wirsung și se deschide în duoden
în caruncula mică situată la 2cm mai sus de caruncula mare.
Pancreasul endocrin
Între acinii glandulari, în special în regiunea capului și a cozii, se găsesc niște celule glandulare care
formează insulele Langerhans și c are alcătuiesc pancreasul endocrin.
Insulele Langerhans reprezintă aproximativ 1 – 2 % din greutatea pancreasului (care cântărește la
adultul normal în jur de 100g) și sunt concentrate, mai ales, în coada pancreasului. Sunt în număr de

22
circa 2 milioane. Di mensiunea insulei Langerhans variază între 50 -200u. La microscopul electronic
insulele izolate apar rotunde sau ovoidale. În insule au fost identificate până în prezent patru tipuri
principale de celule. În ordinea frecvenței sunt: Celula B (beta) ,Celula A(alfa) ,de tip III (C) și de
tip IV (D) . Un alt tip de celule endocrine, posibil secretoare de serotonină au putut fi găsite în
pancreas de tip V (E), localizarea lor fiind limitată la insule.
Celulele alfa sau A localizate de obicei la periferia insulei sau lângă capilare, reprezintă circa 20%
din celulele insulare. Citoplasma are un aspect mai închis decât a celulelor beta, granulele sunt
rotunde, fine, omogene, sunt concentrate la polul capilar al celulei. În aceste granule a fost
demonstrată prezența glucagonului.
Celulele beta sau B sunt celulele secretoare de insulină. Celulele reprezintă circa 4 -5% din totalul de
celule. Folosind tehnica cu anticorpi fluorescenți a fost demonstrată prezența insulinii cristalizate în
zona centrală.
Celulele de tip I II sau C au fost găsite destul de rar, și numai la periferia insulelor.
Celulele de tip IV sau D sunt localizate în apropierea celulelor de tip A.
Celulele de tip V sau E sunt extrem de rare și nu se limitează la insule.

VASCULARIZAȚIE:
-Arterele care va scularizează pancreasul provin din artera splenică, artera hepatică și mezenterică
superioară.
-Venele – se adună în vena splenică și mezenterică superioară care se varsă în vena portă.
-Limfaticele – drenează limfa la ganglionii mezenterici superiori, l a ganglionii din lungul vaselor
splenice și la ganglionii situați în ligamentul spleno -pancreatic.
INERVAȚIE:
Nervii pancreatici provin din plexurile celiac și mezenteric superior și conțin trei tipuri de fibre:

23
-Fibre parasimpatice din trunchiul vagal
-Fibre simpatice din nervii splanhnici mici și mijlocii
-Fibre aferente plecând din organ
Cea mai frecventă cauză de diabet este o deficiență ereditară a aparatului insular, precum și
infecția (în special virale) și diverse influen țe de stres. Un factor indis pensabil în patogeneza acestei
boli este o deficiență absolută sau relativă a insulinei în organism, care cauzează încălcarea
metabolismului carbohidraților și a altor specii. În diabetul zaharat ,e afectat în principal aparate le
ostrov de pancreas. În 190 1 LV Sobolev a făcut un studiu aprofundat și cuprinzător amorfologică a
pancreasului la pacienții care au murit de diabet. la autopsie a u murit de comă diabetică .La
examenul macroscopic, de obicei, se dezvaluie pancreas dimensiuni mici , consistență relati v gros,
având pentru melkodolchatoe neuniform structura secțiunii cu caracteristicile depunerilor de
grăsime. La e xaminarea microscopică a celulelor pancreatice se observă adesea atrofie acini –
glandulară, dezvoltarea excesivă a țesutului conjunctiv inters tițial și hialinoza , modificări sclerotice
a pereților vaselor sanguine. Numerele de insule Langerhans și dimensiunea lor este mult mai
redusă, acestea sunt ovale sau forme neregulate și înconjurat e de capsula delicată a țesutului
conjunctiv. In unele form e clinice de diabet zaharat, împreună cu procesele distrofice si atrofice pot
fi uneori probleme de regenerare a parenchimului. Este acum stabilit că insulele Langerhans constau
din trei tipuri de celule epiteliale (alfa, beta și celule delta). Trebuie rem arcat faptul că celulele
pancreatice delta nu conțin în granularea lor specifică citoplasmă și, aparent, sunt elemente
cambiale fără a produce principii active fiziologic.
În condi ții normale la om și la vertebrate insulele ,cantitatea de alfa -celule și celulelor beta este în
mod tipic de 25%, adică raportul de 1: 4. Cu toate acestea, acest raport în mod normal, variază
considerabil în funcție de starea funcțională a celulelor. Predominare a cantitativă a unui anumit tip
de celulă indică o creștere a activit ății funcționale a respectivelor celule tip insulare. Deși unii autori

24
consideră raportul dintre celulele alfa și beta din insulele in diabet, dar constant și specific, cei mai
mulți cercetători încă mai cred că metoda de calcul a proporției elementelor ce lulare în insule este
destul de acceptabil pentru diagnosticul microscopic. La forme exprimate de diabet numărul de
celule beta este de obicei redus, în timp ce cantitatea de alfa -celule este nemodificată sau a crescut
ușor. În citoplasma celulelor beta pr ezintă semne de distrofie , fenomen de granulare, și modificări,
uneori, atrofice.

7.Manifest ări clinice

7.1 Triada simptomatica.Semne generale

Deseori, este greu de recunoaștem primele simptome de diabet. Unele menifestări nici măcar
nu ne sugerează la început că poate fi vorba de o boală atât de gravă. Iată de ce este important să
cunoaștem care sunt semnalele de alarmă pe care ni le trimite corpul nostru și să mergem la medic
pentru analize de îndată ce ele apar.
Simptomele diabetului zaharat variaz ă de la caz la caz. În general, diabetul se caracterizeaz ă
prin cre șterea peste normal a concentra ției de glucoz ă în sânge (hiperglicemie), cu sau far ă
eliminarea de zah ăr prin urin ă (glicozurie). Alte simptome care pot s ă apară sunt: setea excesiv ă cu
aport crescut de ap ă, eliminarea de urin ă în cantit ăți mari și foamea excesiv ă cu ingestia de alimente
în cantit ăți mari , asociat ă deseori cu sc ăderea ponderal ă.
Aceste trei simptome( triada simptomatic ă), cunoscute în terminologia medical ă ca
polidipsie, poliu rie și respectiv polifagie, sunt în general cauzate de hiperglicemie. La pacien ții care
sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai mult ă vreme, nefiind astfel diagnostica ți, se poate
întampla ca prima manifestare remarcat ă să fie coma diabetic ă.

25
Tabloul clinic în forma sa completă, include numeroase semne și simptome revelatoare pentru
diagnosticul diabetului zaharat. Triada clasică ( poliurie, polidipsie, polifagie ) e o manifestare
tardivă și apare numai în 25% – 35% din cazuri:
Polidipsia – se instale ază de obicei pe nesimțite într -o perioadă mai mult sau mai puțin
îndelungată. Uneori poate apare și brusc, în plină sănătate. Consumul de apă crește treptat ajungând
la circa 4 -6 1 în 24 ore. În cazuri mai rare poate ajunge chiar la 10 -20 1 / 24 h. Setea e greu de
potolit, gura și buzele fiind permanent uscate. Deși justifică în multe moduri, ( alimentație săracă,
căldură, transpirație ) setea atrage totuși atenția asupra bolii. E sesizată în special în cursul nopții,
când bolnavul e trezit de mai multe or i din somn pentru a -și potoli setea.
Deși e semnul cel mai important al diabetului zaharat, setea nu e specifică numai lui, putând fi
întâlnită și în alte boli ca diabetul insipid sau unele boli de rinichi. Setea pronunțată, permanentă
însoțită de senzații supărătoare de uscăciune a gurii trebuie luată întotdeauna în considerare și
declarată medicului.
Poliuria – consumul exagerat de apă e urmat de eliminarea unor cantități crescute de urină. O
persoană sănătoasă urinează obișnuit 1000 -1500 ml / 24 h. În ca zul diabetului zaharat urina ajunge
la 3-5 1 / 24 h, în cazuri rare 8 -10 1 / 24 h. Culoarea urinii e deschisă, aspectul limpede, uneori
foarte apropiat de cel al apei. În urina persoanelor sănătoase nu se găsește glucoza. În urina
diabeticilor glucoza e pr ezentată în cantitate destul de mare, de la 10 -50 g la litru de urină, sau chiar
mai mult. Prezența glucozei în urină este un alt semn important pentru diagnosticul diabetului
zaharat. Și în alte boli apar eliminări de urină în cantități mari ca în diabet insipid sau boli de
rinichi.
Polifagia – reprezintă foamea exagerată. Unele persoane consideră că pofta de mâncare,
chiar exagerată e semn de sănătate, nu de boală. Atrage însă atenția scăderea în greutate.

26
Pierderea în greutate variază de la 5 -6 kg la 20 -30 kg într -un interval scurt. Uneori alte necazuri pot
duce diabeticul la medic.
Paradontoza – căderea fără nici o cauză evidentă a dinților. Dinții încep să se miște ca
mărgelele și cad fară să doară încăt pot fi scoși cu ușurință chiar de bolnav.
Prurit ul genital – Femeile se prezintă la medic pentru prurit la nivelul organelor genitale.
Pruritul este chinuitor durează multă vreme, cu ușoare ameliorări dar nu cedează la tratamentele
obișnuite și de regulă se exematizează. Bărbații se plăng uneori de scăd erea apetitului sexual.
Scadere in greutate – prezintă și un grad oarecare de deshidratare prin poliurie este semnalul
care poate fi cel mai clar obiectivat și alarmează cel mai adesea pe copii și pe părinții acestora.
Adulții obezi mai ales cei aflați înt r-un efort de slăbire, vor fi satisfăcuți de acest eveniment și vor
amâna prezentarea la medic.
Astenia fizica – lipsa de putere, scăderea concentrării , tulburări de memorie, somnolență.
Crampe musculare – mai ales la gambe și mai ales noaptea. Se explică prin pierderile
simultane de electroliți urinari.
Diabetul de tip 1 i și face sim țită prezen ța de regul ă înainte de 40 de ani, dar exist ă și pacien ți
la care diabetul de tip 1 survine în mod atipic, t ârziu în via ța, la v ârsta de 50 de ani sau chiar mai
tarziu, în cazuri rare. De obicei, pacien ții cu diabet de tip 1 aparut la o varst ă mai înaintat ă nu sunt
obezi/supraponderali ca cei care sufer ă de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc și brutal, cu sete, urinare în exces, apetit crescut și
pierdere în greutate având evolu ție rapid ă către com ă cetoacidozic ă și deces în lipsa tratamentului..
Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normal ă sau pot fi subponderale, în func ție de
intervalul de timp dintre debutul simptomelor și începutul tr atamentului. De regul ă, în cazul
diabetului de tip 1, odat ă ce simptomele s -au dezvoltat, este necesar ă administrarea insulinei.

27
Diabetul de tip 2 debuteaz ă de obicei la mijlocul vie ții sau mai t ârziu cu evolu ție lent ă și
torpid ă. De regul ă, pacientul cu d iabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal și chiar dac ă
aceste caractere nu sunt vizibile, de obicei gr ăsimea visceral ă a acestor persoane este mai crescut ă
ca la indivizii san ătoși. De asemenea, la ace ști diabetici, simptomele apar și se manifest ă treptat.
Dacă pacientul reu șește să-și controleze greutatea corporal ă prin m ăsurile dietetice, respectiv prin
administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale oral ă, nu este necesar ă
administrarea insulinei. Exist ă destul de mul ți pacie nți cu diabet de tip 2 la care se aplic ă
insulinoterapia.

8.Forme clinice

8.1 Clase clinice.Clase cu risc crescut

În diabetul zaharat se deosebesc dou ă forme clinice:
1.Diabetul zaharat insulinodependent TIP I – unde secre ția de insulin ă este absent ă, întâlnindu -se
mai ales la copii si tineri și mai rar la adul ți peste 65 -70 ani .
2. Diabetul zaharat insulinoindependent TIP II – care nu necesit ă insulin ă pentru echilibrare ,ap ărând
dupa varsta de 40 ani însa uneori și la v ârste mai tinere.

8.2 Diabetul zaharat tip I , cunoscut și sub numele de diabet insulino -dependent sau
diabet juvenil, reprezint ă o perturbare a metabolismului glucidic, lipidic și proteic al c ărui
mecanism etiologic îl reprezint ă distruc ția autoimun ă mediat ă celular a celulelor β pancr eatice și
are, de obicei, ca rezultat deficien ța absolut ă a secre ției de insulin ă. Rata de distruc ție a celulelor β
pancreatice este variabil ă, instalarea hiperglicemiei fiind asociat ă cu un grad de distruc ție >80%.

28
Stimularea secre ției de epinefrin ă indus ă de stress (cu inhibi ția secre ției de insulin ă si hiperglicemie
consecutiv ă), precum și deficitul de amilin ă (hormon secretat împreun ă cu insulina de c ătre celulele
β pancreatice cu rol în reglarea glicemiei postprandial) sunt considerate mecanisme adi ționale în DZ
I.Se instaleaz ă, de regula, în copilarie și adolescen ță, nefiind exclus ă, însă, instalarea și la v ârste
adulte. Este obligatoriu insulino -dependent. La copii, debutul este zgomotos și sever cu evolu ție
rapid ă, astfel înc ât aproximativ 65% dintre pacien ți prezint ă, cetoacidoz ă inaugural ă la vârsta de 20
ani, jum ătate dintre aceste cazuri fiind cetoacidoze severe. La adul ți, evolu ția este mai lent ă,
condi ție medical ă denumit ă „diabet autoimun latent (LADA)”. Se caracterizeaz ă prin prezen ța la
85-90% dintre cazuri a markerilor de distruc ție autoimun ă, cum ar fi: autoanticorpii anti -celule
insulare pancreatice, autoanticorpii anti -insulin ă, autoanticorpii GAD 65 (glutamic acid
decarboxilaza). Momentul identificarii prezentei acestor markeri concorda c u cel al detect ării
hiperglicemiei. În afar ă de DZ I autoimun, se descrie și o forma idiopatic ă, entitate clinica de
etiologie necunoscut ă. Unele cazuri se caracterizeaz ă prin insulinopenie și risc de cetoacidoza,
necesit ând tratament cu insulin ă.
Clasele de risc includ predispozi ția genetic ă (demonstrat ă prin muta ția în structura unor
gene, cel mai adesea cele ale sistemului HLA cu rol în reglarea raspunsului imun al organismului),
unele infectii virale în special în primii ani de via ța, asocierea cu alt e boli autoimune (boala Graves,
Addison, tiroidita Hashimoto, anemia pernicioas ă, hepatita autoimun ă).
Complica țiile DZ I includ hipoglicemie determinat ă de supradozaj insulinic, risc crescut de infec ții,
complica ții microvasculare (retinopatie și nefropat ie diabetic ă) și macrovasculare (boala ischemic ă
coronarian ă). Frecven ța complica țiilor este mai mic ă decât în cazul DZ II. Conform unor date
statistice recente, numai 40% dintre pacien ții cu DZ I dezvolt ă complica ții.

29
8.3 Diabetul zaharat tip II este cun oscut și sub numele de diabet non -insulino -dependent
sau diabetul cu debut la vârsta adulta (> 40 ani). Nu este obligatoriu insulino -dependent, putându -se
corecta prin diet ă și antidiabetice orale.
Mecanismul etiologic este reprezentat de rezisten ța hepati că și periferic ă (la nivel adipocitar și
muscular) la insulin ă și a deficien ței, de obicei relative, a secre ției acestui hormon. Un defect
postreceptor poate fi, de asemenea, prezent, determin ând rezisten ța la insulin ă. Rolul glucagonului
în patofiziologi a DZ II nu trebuie neglijat ă, în conditiile în care DZII este o afec țiune în care
legatura dintre celulele α secretoare de glucagon și β secretoare de insulin ă este profund afectat ă,
determin ând hiperglucagonemie și hiperglicemie consecutiv ă.
Evolu ția catr e DZ II este influen țată de factori genetici, ambientali și socio -economici. De și
predispozi ția genetic ă este mai important ă decât în cazul DZ I, mecanismul genetic este mai pu țin
cunoscut. Riscul de a dezvolta aceasta form ă de diabet cre ște cu vârsta, pr ezența obezita ții și a
sedentarismului. Afec țiunea este mai frecventa la femeile cu antecedente de diabet gesta țional și
pacien ți cunoscu ți cu hipertensiune sau dislipidemie. Studii de dat ă recent ă au reliefat legatura
bidirec țional ă dintre depresie și DZ II, riscul de a dezvolta aceast ă boală crescând de 1.17 ori la
depresivi și de 1.25 ori la femeile cu tratament antidepresiv. La rândul sau, diabetul poate fi un
factor predispozant pentru depresie, fiind demonstrat faptul c ă, tulburarea depresiv ă major ă este de
2 ori mai frecvent ă la pacientii cu DZ II. Preeclampsia și hipertensiunea gesta țional ă cresc riscul de
a dezvolta DZ II post -partum. Riscul cre ște considerabil dac ă cele doua condi ții sunt asociate cu
diabet gesta țional.
In anul 1964 un comitet de exper ți OMS a emis o alt ă clasificare:
1.diabet zaharat ereditar primar (apare spontan, se transmite ereditar ,evolu ție stadial ă)
2.diabetul zaharat secundar pancreatic (datorat unor afec țiuni pancreatice)

30
3.diabetul zaharat secundar extrapancreatic -de ca uză endocrin ă(agromegalie,boala Cushing,
boala Basedow,feocromocitom)
4.diabetul zaharat de cauz ă iatrogen ă (tiazidice,corticoterapie,anticoncep ționale,etc.)
Terminologia și clasificarea au suferit schimb ări de-a lungul anilor , în zilele noastre ajung ând să se
lucreze la o alt ă clasificare.Au fost elimina ți termeni ca diabetul latent, diabetul subclinic, diabetul
chimic, prediabetul, diabet poten țial etc ., folosindu -se urmatoarea clasificare:
-DZ insulino -dependent
-DZ insulino – independent
a)fară obez itate
b)cu obezitate
-DZ asociat malnutri ției
-Alte tipuri de diabet in care:
-Defecte genetice ce determina disfunc ția celulelor beta pancreatice
-Defecte genetice la nivelul ac țiunii insulinei
-Boli ale pancreasului exocrin (pancreatita, traumatisme, f ibroza chistică prin distrucția celulelor
beta pancreatic
-Endocrinopatii diverse (feocromocitom, hipertiroidism, acromegalie, sindrom Cushing prin
inhibiția secreței de insulină)
-Diabet indus de medicamente (glucocorticoizi, estrogeni, tiazide, contrac eptive orale,agoniști beta –
adrenergici, hormoni tiroidieni prin deficit de insulină sau rezistență la acțiunea ei.)
-Unele boli genetice (sindromul Turner, Klinefelter si Down)
-Infec ții virale (rubella, coxsakie B, citomegalovirus, adenovirus)
-Forme at ipice de diabet autoimun .
Toleran ța la glucoz ă:

31
-fara obezitate
-cu obezitate
-asociate cu unele condi ții sau sindroame

8.4Diabetul zaharat gestational

Se define ște ca orice tip de intoleran ța la glucoz ă cu prim atac pe parcursul sarcinii. După nastere,
20-50 % dintre femeile cu diabet gesta țional dezvolt ă diabet în urmatorii 5 -10 ani. Netratat însa ,
diabetul gesta țional poate conduce la macrosomie fetală, hipoglicemie, hipocalcemie si
hiperbilirubinemie. Mamele cu diabet gesta țional prezint ă risc cresc ut de na ștere prin cezarian ă și
hipertensiune cronic ă. Diabetul gesta țional este declan șat de necesarul mare de insulin ă pe
parcursul sarcinii datorit ă prezen ței unor antagoni ști ai insulinei (hormonul lactogen placentar,
somatomamotropina corionic ă, cort izolul) sau hormoni cu rol de stimulare a lipolizei si diminuare a
consumului de glucoz ă. Un alt factor important îl reprezinta sinteza de insulina de catre placenta.
Riscul crescut pentru diabetul insulino -dependent
-predispozi ție genetic ă-frati, surori ,gemeni diabetici insulinodependen ți
-prezen ța anticorpilor anticelule insulare pancreatice
-raspuns insulinic sc ăzut la glucoza administrat ă I.V, cu amputarea fazei precoce
-microsomia fetal ă
Risc crescut la diabetul insulino – independent
-rude de gradul I cu diabet insulino -independent
-exces ponderal
-microsomie fetal ă (risc pentru mama)

32
-creștere tranzitorie a glicemiei în anumite condi ții (sarcina, anticoncep ționale, tratament corticoid,
tratament diuretic, agresiune biologic ă.
Risc crescut diabet ges tational
-toate persoanele cu risc statistic (cu toleran ță la glucoz ă dar cu risc crescut)
-tulburare prealabil ă a toleran ței la glucoz ă
-tulburare poten țială a toleran ței la glucoz ă

9.Evolu ția bolii

Distingem în evolu ția diabetului zaharat patru stadii ale bolii și anume:
-Prediabetul (stadiul I)
-Diabetul zaharat latent ( stadiul II)
-Diabetul chimic ( stadiul III)
-Diabetul zaharat clinic manifestat (stadiul IV)
9.1 Prediabetul (staiul I)
Termenul de „prediabet” este utilizat pentru persoanele ale că ror valori glicemice nu
îndeplinesc criteriile pentru diabet zaharat, dar sunt prea mari pentru a fi considerate normale.
Prediabetul este definit printr -o valoare glicemică à jeun cuprinsă între 100 mg/dl și 125 mg/dl.
Trebuie remarcat faptul că Organizaț ia Mondială a Sănătății și numeroase alte organizații nu mai
utilizează termenul de prediabet la o valoare glicemică de 110 mg/dl.
Mai multe studii prospective au utilizat hemoglobina glicozilată (HbA1c) pentru a previziona
evoluția spre diabet zaharat, de monstrându -se o asociere puternică și continuă între aceasta și
diabetul ulterior. Într -o metaanaliză a 16 studii de cohortă în care au fost incluse 44 .203 persoane cu
tulburări de glicoreglare și diabet zaharat, cu un interval de urmărire medie de 5,6 ani (interval: 2,8 –

33
12 ani), cei cu o valoare a HbA1c între 5,5 și 6% au avut un risc substanțial mai mare de apariție a
diabetului (incidența la 5 ani fiind de 9 -25%). Cei care au prezentat o valoare a HbA1c între 6% și
6,5% au dezvoltat un risc de la 25% pân ă la 50% de apariție a diabetului zaharat la 5 ani și un risc
relativ de 20 de ori mai mare comparativ cu o valoare a HbA1c de 5%.
Prin urmare, trebuie să se ia în considerare că o valoare HbA1c între 5,7% și 6,4% definește
prediabetul.De asemenea, persoan ele cu astfel de valori trebuie informate cu privire la riscul crescut
de a dezvolta diabet zaharat și boli cardiovasculare, să fie monitorizate și să abordeze împreună cu
medicul o strategie eficientă pentru reducerea acestor riscuri.
9.2 Diabetul latent ( stadiul II)
Diabet latent este diabetul zaharat far ă manifestari clinice, bolnavul nu prezint ă nici o
simptomatologie dar este descoperit prin proba hiperglicemiei provocate sensibilizat ă prin
cortizoncare are un aspe ct patologic fiind adeseori efectuat la un subiect care a prezentat episoade
de diabet cu ocazie a unei sarcini, boli infec țioase sau traumatism și care este mai expus s ă devin ă
un diabetic adev ărat. Testul cortizon – glucoză (Fajons – Conn) .
9.3 Diabetul chimic sau biochimic (Stadiul III)
Diabetul chimic reprezint ă un stadiu al diabetului zaharat, care se caracterizeaz ă prin lipsa semnelor
clinice și simptomele ce apar în diabet. Acesta se mai nume ște și diabet asimptomatic .
In acest stadiu curba hiperglicemica provocata eviden țiază boala.
9.4 Diabetul clinic manifestat
Diabetul zaharat clinic manifest at e caracterizat prin hiperglicemi a jeun(pe nemâncate ) cu poliurie,
polidipsie ,glicozurie și scădere în greutate.Trecerea de la un a stadiu la altul poate să nu apară
deloc, să evolueze foar te lent, să fie rapidă sau chiar explozivă. Ultima posibilitate e întâlnită mai
ales la copii .

34
Simptomatologie specifica.
Triada clasica ( poliurie ,polidipsie, polifagie) este o manifestare tardiv ă și apare ini țial numai la 25 –
35% din cazuri.
O glicemie nor mală nu exclude diabetul, pe nemâncate este peste 120mg% sau peste 160mg% la o
oră și peste 130% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de ani.După
această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari .
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci cand sistemul imunitar incepe sa distruga celulele beta din
pancreas. Aceste celule beta produc în mod normal insulina de care are nevoie organismul pentru a
metaboliza glucidele (zaharurile) din alimentele consumate. În lipsa acestor celule, respectiv a
produc ției de insulina, se instaleaz ă diabetul zaharat de tip 1.
Uneori, pancreasul este afectat de o boala sau o leziune, ceea ce are ca efect tot distrugerea celulelor
beta. Pentru c ă în acest din urma caz nu sistemul imunitar e vinovat, avem de -a face cu o al tă
afecțiune, numit ă diabet secundar, similar ca simptome cu diabetul de tip 1. Simptomele clinice ale
diabetului nu apar pan ă cand nu au fost distruse 80% pana la 90% din celulele beta ale pancreasului.
Simptomele de diabet zaharat tip 1 se dezvolt ă, de o bicei, rapid, în câteva zile sau s ăptămani, și sunt
cauzate de hiperglicemie. La început, simptomele pot fi trecute cu vederea sau confundate cu o alt ă
boala, cum ar fi gripa.
In cazul diabetului de tip 2, simptomele sunt de obicei foarte u șoare, de aceea sunt și trecute
cu vederea. Bolnavul i și dă seama ca are o problem ă abia dupa ce boala evolueaz ă considerabil și
dauneaz ă organismului.
Însa, în ambele cazuri simptomele sunt aproape similare, doar c ă se manifest ă în func ție de fiecare
persoana. Simptomel e sunt provocate de cre șterea glicemiei în sânge.
Cu c ât este mai mare nivelul de zahar din s ânge, cu atat este mai probabil s ă ai simptome mai clare.
De asemenea, daca nu bei suficiente lichide, de preferat ap ă, în curand te vei deshidrata. Acest lucru

35
te poate face sa te sim ți ame țit si sl ăbit, iar problemele se pot agrava, conduc ând la o situa ție de
urgen ța.
Diabetul zaharat de tip 2 sau insulino -independent, reprezintă forma cea mai fr ecventă,
debutul lui fiind insiduos cu evolu ție progresivă.În diabet ul zaharat de tip 2, pancreasul secretă
puțină insulină, scăzând în timp.Diabetul de tip 2 este mai pu țin evident decât cel de tip 1,femeile
care prezinta această forma de diabet pot dezvolta initțial prurit vulvar iar pacien ții cu tensiune
arterială foa rte ridicată pot dezvolta o stare de cetoacidoză cu risc fatal .Respira ția pacientului are
miros de acetonă, putând suferi de grea ța, vărsături, dureri abdominale și stare de confuzie.
Netrata ți, acești pacien ți intră în com ă
.
10.Complica țiile diabetului

Diabetul este o afec țiune care nu se manifest ă prin durere, dec ât atunci c ând apar complica țiile.
Acesta este și motivul pentru care mul ți pacien ți cu diabet zaharat neglijeaz ă boala și intervin mult
prea t ârziu. Men ținerea unui nivel ridicat al glicemiei în sânge, pe perioade lungi de timp, și lipsa
unui tratament adecvat, pot da na ștere unui lan ț de consecin țe grave, care se manifest ă la nivelul
principalelor organe ale corpului. Asocierea unui diagnostic de diabet zaharat cu o alimenta ție
nesănătoasă, bogata în carbohidra ți, grăsimi, a lipsei activita ții fizice și a fumatului, poate accelera
apari ția complica țiilor. Principalele dezechilibre pe care le produce hiperglicemia sunt:
ateroscleroza (depunerea placilor de grasime, colesterol și calciu pe pere ții vaselor sangvine) și
neuropatia (lezarea nervilor și transmiterea defectuoas ă a semnalelor nervoase c ătre organe).
Se descriu două categorii de complica ții care pot surveni în cursul evolu ției diabetului:
1.Complica ții acute
2.Complica ții cronice

36

10.1Complica ții acute:
În orice complicație acutat a bolnavului diabetic,se dezechilibrează schema terapeutică,facând să
crească doza de insulină.
1.Acidocetoza incipient ă
Apare atunci c ând mecanismele de compensare sunt eficiente, hiperglicemia put ând aparea în cazul
tratamentului inadecvat, excesul ui alimentar, sedentarismnul, și altor boli supraad ăugate.
Când celulele nu primesc suficient ă glucoz ă, organismul degradeaz ă grasimile pentru a hr ănii
celulele, rezult ând corpi cetonici care au propieta ți acidifiante , acumularea acestora în sânge
cresc ând aciditatea s ângelui, fenomenul de și instalat , treptat are urm ări grave, fiind considerat ă o
urgen ța medical ă.
Semne clinice: gre țuri, v ărsături,stare general ă alterat ă,durere epigastric ă, respira ții cu miros de
aceto nă.Numai 10% din cazuri .
2.Cetoacidoz ă diabetic ă
Cetoacidoza diabetic ă este determinat ă de deficitul de insulina în paralel cu cre șterea concentra ției
de glucagon și apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulin ă.
.Pacientul acuz ă lipsa pof tei de m âncare, greața, vărsături, urinări frecvente și cantita ți mai mari,
dureri abdominale, iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea stării de cuno ștința sau
comă. Febra marcheaz ă prezent ă infec ției, tratamentul fiind cu insulină, fluide intravenos, potasiu,
bicarbonat (fară de care coma nu poate fi remis ă).Necesarul de insulină este în jur de 250 unitati în
primele 24 ore iar la v ârstnici și obezi se administreaz ă heparin ă.
Ca reguli de care se ține cont obligatoriu în aceast ă complica ție amintim:
-Monitorizare TA
-Monitorizare EEG

37
-Monitorizare diurez ă
-Prevenirea edemului cerebral.
Mortalitatea variaza între 0,5% în comele simple și 5-15% în cele complicate.
3.Precoma diabetic ă
Stadiul de precom ă diabetic î în care anorexia este total ă, apar gre țuri și vărs ături, greutate în
epigastru, respira ție amplă, zgomotoas ă și profunda (Kussmaul). Mirosul respira ției este acetonic
(de mere putrede), deshidratarea este pronun țată (limba, mucoasele și pielea sunt uscate) iar
pierderea în greutate es te mare. Poliuria este absent ă, acetonuria și glicozuria fiind prezente.
Hipotermia este prezent ă, în sânge înregistr ându-se valori mari ale hiperglicemiei si cetonemiei.
4. Coma diabetic ă
.În stadiul comei diabetice, bolnavul este palid, cu respira ția Ku ssmaul evidentia ța, apare
somnolen ța și coma în care deshidratarea, hipotermia, tulburările de degluti ție și hipotensiunea
arterial ă sunt prezente. Glicemia depăsește 4 g%o, diureza este pronun tată, glicozuria este
abundent ă, cetonemia si cetonuria sunt ob ișnuite. Rezerva alcalin ă și sodiul scad iar acidoza
metabolică și potasiul cresc în sânge.
5.Coma hipoglicemic ă
Coma hipoglicemic ă este o complica ție secundar ă tratamentului cu insulin ă, de obicei apare în
supradozaj insulinic, în urma unui consum insufi cient de glucide sau datorit ă unui efort exagerat. La
început apar transpira ții profunde, amețeli, foame exagerat ă, acestea dispar ând la ingestia de
glucide sau după administrarea de glucoz ă. Daca nu se intervine, bolnavul devine agitat,
incon știent, prezintă tulbur ări neurologice, modific ări de reflexe, uneori com ă profund ă,uneori
modific ările neurologice pot deveni ireversibile, În unele cazuri grave. în formele u șoare de
hipoglicemie,bolnavul poate interveni singur,inger ând zah ăr. Dacă interven ția este p rompt ă, starea
de con știență se ob ține rapid, aliment ând bolnavul cu apă cu zah ăr, suc de fructe cu zah ăr sau miere.

38
Dacă în primele 30 de minute nu și-a revenit, acesta va fi transportat la spital unde, dup ă realizarea
bilan țului biochimic (glicemie,sodiu , potasiu,uree,pH) se administreaz ă perfuzie de glucoz ă cu
vitamina B1,B6,B12 sau piracetam. La cei agita li se administrează o fiol ă de fenobarbital, iar la cei
cu edem cerebral, hemisuccinat de hidrocortizon, sulfat de magneziu, manitol, uneori oxigen.
Glicemiile se monitorizeaz ă din 2 în 2 ore.
Mortalitatea variaz ă între 1,5 si 25% mai ales la v ârsnici ,din cauza survenirii unor complica ții ca
AVC; encefalopatie posthipoglicemic ă, edeme cerebrale etc.
6. Coma diabetic ă hiperosmolar ă fară acetoacidoz ă
Coma hiperosmolar ă este un sindrom de deshidratare accentuat ă în condi țiile unui aport insuficient
de ap ă .Diagnosticul este dat de constatarea unei omolarita ți plasmatice mai mare de 350 mosm,
glicemia mai mare de 600mg,
Tratamentul se realizeaz ă urgent c u cantita ți mari de lichide administrate intravenos. În etapa
premonitorie se constat ă astenie progresiv ă, scăderea apetitului și aportului hidric, sc ăderea în
greutate, deshidratare. În etapa de com ă osmolar ă manifestat ă se constat ă hiperglicemie foarte
mare, fiind o formă rar ă dar foarte grav ă care se manifest ă de la onubilare pan ă la coma profund ă.
In faza de com ă, tulburări neurologice, semne de deshidratare masiv ă, apare oligurie sau chiar
anemie, hipotensiune, crește vascozitatea sanguin ă, hiperco agulabilitate, risc de tromboze.
Tratamentul este de 8 -10 litri de lichid în 24 ore cu monitorizarea debitului urinar, insulinoterapia
fiind esen țiala, heparina , antibioterapia.
Mortalitatea este de 50% în cazul varsnicilor.
7.Acidoza lactic ă
Acidoza lacti că are o evolu ție sever ă și o instabilitate mare, prin cre șterea lactatului plasmatic, uree
și creatinin ă crescut ă și este frecvent asociat cu cetoacedoz ă și hiperosmolaritate.

39
Tratamentul urmare ște corectarea acidozei, tulbur ările metabolice și hidroelect rolitice, cu solu ții
alcaline, oxigenoterapie, combaterea colapsului, dializa peritoneal ă.
Mortalitatea este de 50%.
10.2.Complica ții cronice
Complica țiile cronice în cazul diabetului zaharat sunt foarte numeroase, diabeticul suferind nu at ât
din cauza bol ii în sine , ci mai deg rabă din cauza complica țiilor, toate aceste complica ții dator ându-
se sc ăderii rezisten ței organismului și a modific ărilor multiple la nivelul vaselor sanguine. În func ție
de vasele intersectate , leziunile la nivelul vaselor poart ă denumirea de macroangiopatie (vase mari)
sau microangiopatie(vase mici).
Pot ap ărea a șadar complica ții cronice oculare, renale, nervoase, vasculare, metabolice, osoase,
hepatice , etc.
1.Complica ții vasculare – macroangiopatia diabetic ă
Include intersectarea vaselor mari. În func ție de vasele intersectate apare:
-Cardiopatia ischemica și infarctul miocardic la afectarea vase coronariene
-Arteroscleroza cerebral ă când sunt afectate artere cerebrale (acidente ischemice, tromboza
cerebral ă)
-Arteriopatia membrelo r inferioare cand sunt afectate vasele membrelor inferioare
Localiz ările men ționate se pot asocia ,întotdeauna instalarea diabetului precipit ând simptomatologia
iar nota de gravitate este crescut ă.
2.Complica ții vasculare – microangiopatia diabetic ă
Micro angiopati ă cuprinde glomeruloscleroza diabetic ă și retinopatia, unele manifest ări musculare și
cutanate și probabil o parte din manifest ările neuropatiei diabetice , cu apari ție în primii 10 ani de
evolu ție a bolii și reprezint ă complica ții severe.

40
Glomeru loscleroza este afec țiunea cea mai grav ă și se datoreaz ă diabetului netratat, ducând la
insuficien ță renal ă caracterizat ă prin prezenta de protenurie,uremie ,edeme, TA crescut ă.
Retinopatia apare de obicei devreme în diabetul dezechilibrat, și tratat ă corespunzator se poate opri
din evolu ție.
3.Complica ții infec țioase
Tuberculoza, furuncule, abcese, infec ții urinare și genitale, sunt foarte frecvente în cazul
diabeticului și de cele mai multe ori tratamentul este dificil deoarece nu r ăspund la acesta, în cele
mai multe cazuri , cauza fiind ignorat ă.
Diabeticul este foarte sensibil la infec ția tuberculoas ă, în special la cea pulmonar ă. Este suspect ă
tuberculoza pulmonar ă, dacă bolnavul este subfebril, are tahicardie,VSH crescut. Orice bolnav de
diabet trebuie să efectueze lunar o radiografie pulmonar ă.
.Extinderea leziunii tuberculoase este rapid ă iar formele incipiente sunt necunoscute la diabetici.
4. Complica ții oculare
.Leziunile oculare sunt de natur ă degenerativ ă, intensitatea lor fiind direct propor țională cu durata
diabetului , aproximativ 60% din bolnavii cu diabet de peste 10 ani prezint ă hemoragii retiniene .
Principala complica ție este cataracta, destul de frecvent ă și de obi cei este cu evolu ție bilateral ă.
Deși evolu ția este rapid ă aceasta este core ctabil ă chirurgical.
5.Complica ții renale.
Complica țiile renale sunt întâlnite frecvent la diabetici, urina acestora fiind mediul de cultur ă ce
favorizeaz ă aparitia și dezvoltarea infec țiilor renale.
Nefropatia diabetic ă reprezint ă pierderi de proteine î n urin ă. Ea poate fi consecin ța aterosclerozei
renale.Nefropatia este singurul simptom al diabetului incipient reprezentat de microalbuminurie,
test ce poate detecta cantit ăti foarte mici de protein ă în urină (tulbure, opalescent ă , pot fi semne de
protein e în flacoanele cu urina). Pe masura ce nefropatia se agraveaz ă, pot s ă apară complica ții ca:

41
edeme la nivelul membrelor inferioare; hipertensiune arterial ă, crește nivelul sanguin al
colesterolului și treigliceridelor. Deteriorarea func ției renale afectea ză capacitatea organismului de a
elimina excesul de insulin ă apărând hipoglicemia. Medicul specialist poate recomanda ajustarea
dozelor de insulină pentru evitarea hipoglicemiei. Afectarea renal ă în timp duce la insuficien ță
renal ă si determin ă simptome ca astenie, lipsa poftei de mancare, scădere în greutate, etc.
Nefropatia diabetic ă poate determina insuficien ță renal ă cronic ă și necesitatea instituirii dializei sau
realiz ării transplantului renal.Tratamentul se realizeaz ă cu inhibitori ai enzimei de con versie și diete
cu con ținut proteic scăzut.
6.Complica ții nervoase
Sunt manifestate sub formă de tulbur ări motorii (pareze) , senzoriale sau viscerale. Neuropatia
periferic ă se manifest ă cu simptome de furnic ături, amor țeli, junghi la nivelul membrelor i nferioare
și superioare sau în alte p ărti ale corpului cu apari ție de deformări osoase sau articulare; diminuarea
sensibilită ții și transpira ției la nivelul picioarelor, slăbiciune și pierderea echilibrului sau
coordon ării. Neuropatia poate afecta fiecare porțiune a sistemului nervos și este o cauză major ă de
morbiditate, sub diferite sindroame clinice distincte:
-polineuropatia periferic ă cu manifest ări bilaterale: amor țeli, parestezii, durere -sindroamele
dureroase extreme sunt de obicei autolimitate și dureaz ă de la câteva luni la c ațiva ani.
-mononeuropatia este mai pu țin rar ă decât polineuropatia și are un grad înalt de
reversibilitate spontană.
-radiculopatiile sunt autolimitate și urmeaz a distribu ția mai multor nervi spinali. Neuropatia
vegetativ ă (afectarea fun cționalit ații organelor interne) are ca simptome tulbur ări digestive ca:
balon ări frecvente,v ărsături,diaree și dureri abdominale caracterizând gastropareza diabetic ă
(golirea întârziată și incompletă a con ținutului gastric); tulbur ări de termo reglare, transpira ții
profunde la nivelul toracelui, a feței ce apar în timpul nop ții sau după consumul unor alimente

42
(branză,alimente condimentate) tulburări sexuale ca disfunc ția erectil a la bărba ți și insuficien ta
lubrifiere la femei; hipotensiune orto static a la ridicarea în picioare .
Neuropatia vegetală poate atinge tractul gastro -intestinal (determinând dificulta ți la înghi țire,
evacuare gastrică intârziată, diaree sau constipa ție), determin ă paralizia vezicii urinare,impoten ta și
ejaculare retrogradă . Simptomele neuropatiei focale (afecteaz ă un singur nerv) apar brusc cu durere,
slăbiciune sau impotent ă funcțională într -o singur ă regiune a corpului, mai frecvent la încheietura
mâinii, coapsei sau piciorului. Dacă nervul este comprimat, durerea și suferința nervului median se
va dezvolta treptat de -a lungul unei perioade de c âteva s aptăm âni sau luni.
7.Alte complica ții
Litiaza biliara, parodontza etc.Obezitatea nu este o complica ție, ea fiind una din cele mai importante
cauze ale apari ției diabetului zaharat.

11.Investigatii paraclinice

1.Glicemia -este analiza revalatoare pentru diagnosticarea și conducerea tratamentului
diabetului zaharat. Cele mai folosite metode de laborator în prezent sunt cele enzimatice, ( glucozo –
oxidază ) care sunt specifice pentru glucoz ă. Se mai folosesc încă și metodele reductometrice sau
colorimetrice. Valorile normale pentru glicemia a j eun prin metodele enzimatice 70 -110 mg/dl.
Determinările glicemice se fac :
-pe nemâncate ( a jeun sau preprandiale )
-după mese (postp randiale) la 2h.
-recoltate în mod repetat în decurs de 24h, preprandial, postprandial, la culcare și în timpul nopții
( profil glicemic).

43
O glicemie recoltata în orice moment al zilei care este cuprinsă între 100 -180 mg/dl oblig ă în afara
oricarei diete restrictive în glucide, la determinarea glicemiei preprandiale.
-dacă valorile acesteia sunt sub 100 mg/dl persoana nu prezinta factori de risc și nu va fi întreprins ă
nici o investigație suplimentar ă. Dacă persoana prezintă factori de risc se va efectua T .T.G.O.
– dacă valorile glicemiei preprandiale sunt între 110 -126 mg/dl se va efectua T.T.G.O.
– dacă glicemia preprandial ă la cel puțin 8h de post este mai mare sau egal ă cu 126 mg/dl se pune
diagnosticul de diabet zaharat.
– o glicemie mai mare sau egal ă cu 200 mg/dl în asociere cu simptome clinice caracteristice, în afara
oricăror relații cu mesele , pune diagnosticul de diabet zaharat.
Referitor la diabetul zaharat al v ârstnicilor.
– diagnosticul este confirmat dacă, glicemia este mai mare sau egală cu 1 40 mg/dl.
– echilibrarea diabetului este considerata satisfac ătoare chiar și la valori glicemice mai mari cu 30 –
40 mg/dl comparativ cu populația diabetica de v ârstă medie.
2. T.T.G.O. – testul oral de toleranță la glucoza sau hiperglicemia provocată.
După criterii O.M.S., toleranța anormală la glucoz ă la 2h are valoarea glicemiei mai mare sau egală
cu 140 mg/dl, dar mai mică de 200 mg/dl. Diagnosticul de diabet zaharat se pune atunci când la 2h
glicemia este mai mare sau egală cu 200 mg/dl.
În diabetul ges tițional, diagnosticul este cerut dacă cel puțin două din următoarele valori sunt atinse
sau depășite.
-prepardial (înainte de glucoza) – 105 mg/dl
-la lh – 190 mg/dl
-la 2h – 165 mg/dl
-la 3h – 145 mg/dl

44
3. Testul cortizon –glucoză.T estul co nstă în administrarea a câte 50mg acetat de cortizon cu
8 ore și jumătate și cu două ore înainte de efectuarea probei hiperglicemiei provocate.
Acesta analiză nu se face în mod curent ci numai în cazurile în care există îndoieli asupra
diagnosticului. Glic emia la două ore este mai mică sau egală cu 140 mg/dl și peste 140 mg/dl
sugerează diabet latent .
4. Hemoglobina glicolizata este de fapt reprezentată de componenta minoră a hemoglobinei
umane eritrocitare, care crește în diabetul zaharat proporțional cu c oncetrația medie a glucozei din
eritrocite, într -o anume perioadă.Hemoglobina glicozilată reprezintă istoria recentă (1 -3 luni) a
evoluției metabolice a pacientului cu diabet zaharat.Ea crește în diabet zaharat, sarcină normală,
sarcina la diabetice, leuce mii cronice, insuficiență renală cronică și scade în insulinom, anemii
hemolitice hemocromatoze.
5. Fructozamina – este denumirea genetică dată complexelor proteice glicozilate.Sunt
răspunzătoare de modificările structurale nervoase din cristalin.Valorile normale 2,0 – 2,8 mmol /1.
Dezechilibrul metabolic – peste 3,7 mmol /1
6. Testul la masă – Se efectuează pentru stabilirea diagnosticului. Se recoltează sânge a jeun,
aceast a fiind luată ca probă martor. Se dă pacientului să consume un ou fiert, 50 g pâin e și un măr
(100 g ) și se recoltează sânge la lh și la 2h. Se consideră echilibrat dacă glicemia postprandială nu
depășește 150mg /dl.
7. Glicozuria – este utilă mai ales pentru urmărirea eficienței tratamentului, dar mai puțin
utilă pentru diagnosticul de precizie al diabetului zaharat. În general valorile glicemice peste 180
mg/dl se însoțesc de glicozurie. Glicozuria din urină de 24h – recoltarea urinei începe după prima
micțiune matinală și include toate eliminările urinare din 24h, alături de micțiun ea matinală a zilei
imediat următoare. Metoda prezintă dezavantaje:
– nu permite verificarea glicozuriilor în anumite intervale din cele 24h.

45
– e dificil de efectuat în condiții de activitate extra domiciliu.
Glicozuria fracționată – reprezintă recoltarea în2-4 reprize a volumului urinar.
Glicozuria din urina spontană – poate fi determinată prin autocontrol (stripsuri).
Glicozuria în diabet poat e ajunge până la 70 -80g /24h. Glicozuria absentă nu înseamnă echilibru
metabolic bun.
8. CETONURIA – apariția c orpilor cetonici urinari demonstreză cel mai adesea
iminența complicațiilor acute de tip cetoacidozic.
Tehnica recoltarii de teste sangvine pentru masurarea glicemiei
Este r apidă, ușor de recoltat, folosind o picatură de sânge capilar din deget, lobul urechii sau
calcaie( bebelusi).T estul glicemic este o metodă uzuală de monitorizare a nivelului glucozei din
sânge la pacienții cu diabet, de screenin, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic
diferențial între coma diabetică și nondiabetic ă. Proba poate fi luată în spital cât și la domiciliul
pacientului.
Materiale necesare:
– manusi , bandaj adeziv
– glucometru portabil
– tampoane alcoolizate
– comprese tifon
Pregatirea echipamentului:
– se va verifica glucometrul și toate accesori le acestuia( ace, reserve, banda de citire, baterie etc.
Recoltarea:
-confirmarea identității pacientului ( pentru a se evita confuzia și a nu se lua analize la un alt
pacient).

46
-se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura p entru a -i reduce anxietatea și
a ne asigura de cooperarea sa.
– se selectează locul puncției ( deget sau lobul urechii pentru adulți, călcâie pentru nounascut) .
– se spala m âinile bine și se pun mănuși.
– daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor , se pot aplica comprese calde, umede timp de 10
minute .
– se șterge locul ales pentru puncție cu alcool si apoi se usucă cu o compresă
– se pregătește glucometrul ( se calibrează și se deschide) si apoi se puncționează locul dintr -o
singură mișcare scur tă și rapidă .
– dupa punc ționare se va evita să se facă compresie sau să se “stoarca” locul, pentru a evita
amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
– se lasă să curgă picatura de sânge pe banda pregatită a glucometrului, asigurandu -ne că es te
suficientă pentru citirea rezultatului .
– dupa recoltare se menține compresie pe locul puncționării până se oprește sângerarea .
– dupa oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
– se notează rezultatul , data si ora.
Considerații speciale:
– se va evita recotarea din locuri edemațiate, cianotice. Dacă nu se poate obține sânge capilar, se va
puncționa o venă cu seringa și se va pune din seringă pe banda glucometrului o picatură mare de
sânge .
– se va urmării continu pacientul,facies sau stare generală pentru a preveni leșinul.
– dacă pacientul va trebui să folosească acasă glucometrul și să își recolteze singur t rebuie învățat să
o facă corect, cel mai indicat fiind să i se ofere și un ghid scris de folosire a glucometrului. De

47
asemenea va tre bui să știe care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vină la
spital.
Efectuarea testului de toleran ța la glucoz ă- oral
Pe lang ă recoltarea de s ânge capilar, testul de toleran ță la glucoza oral poate oferi informa ții fidele
privitoar e la modul de func ționare și tendin țele metabolismului glucidic al pacientului. Testul oral
de toleran ța la glucoz ă măsoară metablismul carbohidra ților dup ă ingestia unei cantit ăți substan țiale
de glucoz ă.( 75 -100 g glucoz ă pulvis d izolvate în 300 ml ap ă , concentra ție 25%, care se bea în
decurs de 5 minute).Corpul va absorbi rapid doza, declan șând cre șterea nivelului plasmatic de
glucoz ă și un v ârf al acesteia la 30 minute – 1 ora de la ingestie. Pancreasul va raspunde secret ând
insulina care s ă readuc ă nivelul glicemiei la normal în decurs de 2 -3 ore de la ingestie. În tot acest
timp este indicat s ă fie monitorizat nivelul glicemiei din s ânge și urin ă pentru a depista secre ția de
insulin ă și abilitatea organismului de a metaboliz a glucoza. Testul de tole ranță la glucoz ă trebuie
întotdeauna precedat de o pregatire corect ă a pacientului. Cu 3 zile înainte, acesta trebuie s ă aiba un
regim alimentar bogat în carbohidra ți. Testul se realizeaz ă diminea ța, pe nem âncate ( a jeun) dup ă
cel pu țin 8 ore de repaus ca loric, c ând se recolteaz ă prima proba de s ânge venos. Interpretarea
rezultatelor se face în func ție de valorile glicemice înregistrate dupa 2 -3 ore de la ingestie. În tot
timpul acesta pacientul trebuie monitorizat și observate ev etualele semne și simptome de
hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, sl ăbiciune.

Efectuarea t estul de toleran ță la glucoz ă i.v
Aceasta tehnica se efectueaz ă la pacien ții care nu pot ingera glucoza per os.( pacien ți cu boli de
malabsorb ție, gastrectomii etc). Testul m ăsoară nivelul glucozei în sânge dupa administrarea i.v a
unei perfuzii cu glucoz ă 50% în timp de 3 -4 minute..Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1
ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea glucozei..Dupa o cre ștere imediata de p âna la 300 –

48
400mg/dl a niv elului glicemiei ( insoti ța de glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal în timp
de 1 ora, 1 ora și un sfert. Dac ă de la 2 -3 ore de la administrarea de glucoz ă, nivelul acesteia nu a
revenit la normal, se confirm ă suspiciunea de diabet .
Tehnica re coltării urinei pentru determinarea glicozuriei
Se recoltează urina din 24 ore într -un borcan curat, gradat.Din întreaga cantitate se trimite la
laborator 150 -200ml urină.Pe eticheta ce însoțește produsul se specifică cantitatea de urină /24
ore.Normal gli cozuria este absentă .
Dozarea corpilor cetonici
Se recoltează urina /24 ore, se trimit la laborator 150ml de urină. Prezența corpilor cetonici în urină
se întâlnește în coma diabetică și la pacienții cu vărsături prelungite.
Alte examene de laborator:
Colesterolul seric < 200 mg/dl
Trigliceride serice <150 mg/dl
Microalbiminuria <30 MG /DL
Rezerva alcalină – valorile normale 27 mEq/l. Scade în diabet zaharat decompensat
Ionograna sanguină – modificările deosebite se găsesc la Na (140 -150 mEq/1) și K(4,1 -5,6mEq/1)
Scăderea Na produce hipotensiune care poate ajunge până la colaps iar K produce tulburări grave de
inimă.
12.Diagnostic clinic
Diagnosticul clinic în forma sa completă, se pune dupa ce clinic se constată numeroase semne și
simptome revelatoare p entru diagnosticul diabetului zaharat. Triada clasică ( poliurie, polidipsie,
polifagie ) e o manifestare tardivă și apar e numai în 25% – 35% din cazuri.Bolnavul acuza o sete
exagerata care de cele mai multe ori acesta o conștientizeaza ca a apărut , în pl ină sănătate.
Consumul de apă crește treptat ajungând la circa 5 1 pe zi fără însă ca bolnavul sa poată inlătura

49
senzația . Setea e greu de potolit, gura și buzele fiind permanent uscate. Deși se justifică în multe
moduri, setea atrage totuși atenția asup ra bolii. E sesizată în special în cursul nopții .Deși e semnul
cel mai important al diabetului zaharat, setea nu e specifică numai lui, putând fi întâlnită și în alte
boli ca diabetul in sipid sau unele boli de rinichi, de inima, febra ,etc.
Pacientul acuza căderea fără nici o cauză evidentă a dinților. Dinții încep să se miște ca mărgelele și
cad f ară să doară încăt pot fi scoși cu ușurință chiar de bolnav.
Femeile se prezintă la medic pentru prurit la nivelul organelor genitale. Pruritul este chinuitor
durează multă vreme, cu ușoare ameliorări dar nu cedează la tratamentele obișnuite și de regulă se
exematizează. Bărbații se plăng uneori de scăderea apetitului sexual. Bolnavul acuză scadere în
greutate, tegumentele si mucoasele prezintă și un grad oarecare d e deshidratare semnal alarmează
cel mai adesea pe copii și pe părinții acestora. Bolnavul devine astenic,acuză fatigabilitate, scaderea
concentrării, începe sa uite,stare accentuată de somnolență, acuză crampe musculare, mialgi la
nivelul gambelor. De cele mai multe ori bolnavi, mai ales cei nediagnosticați acuză multe alte
simptome clinice pentru care se prezintă la medic.
13.Diagnostic diferen țial
Diagnosticul diferen țial a diabetului zaharat se face cu alcoolismul, traumatismele, intoxica țiile,
epilepsia, uremia, luesul sistemului nervos central, malaria, boala Addison, diabetul insipid și
diabetul renal acestea doua din urm ă fiind cele mai indicate în diagnosticul diferen țial.
1. Diabetul insipid
Este o boală produsă de unele tulburări ale hipofizei posteri oare ( glandă situată la baza creierului).
Se manifestă prin poliurie, scăderea în greutate și polidipsie exagerată. În urină nu apare însă
niciodată glucoza, iar glicemia e constant normală. Numele bolii vine de la faptul că urinile acestor
bolnavi lipsit e de glucoza, nu au nici un gust (insipid ). Poliuria e mult mai mare decât în diabetul

50
zaharat. Tratamentul e cu totul deosebit iar diabetul insipid se poate transf orma uneori în diabet
zaharat. Este considerat de unii autori ca o stare prediabetică.
2.Diabetul renal
Este o boală caracterizată prin prezența glucozei în urină. Cantitatea de glucoza în urină este în
general moderată și nu e influențată de regim. Dozarea glicemiei în schimb arată valori normale.
Chiar proba "hiperglicemieiprovocate" rămâne to t în limite normale.
Bolnavii cu diabet renal nu prezintă nici un semn clinic de boală, descoperirea sa fiind
întâmplătoare. Cauza acestei afecțiuni constă în scăderea pragului renal pentru glucoza.

14. Prognosticul diabetului

Prognosticul diabet icilor s -a imbunătă țit, rata mortalită ții cauzate de diabetul de tip 2 a
rămas de aproape 5 ori mai mică decât a popula ției generale. Leziunile renale apar la circa 25% din
pacien ți, insuficien ța renală reprezentând o cauză majoră de deces. Prognosticul pe ntru diabetul de
tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe din cazuri rămân nediagnosticate. Rata mortalită ții cre ște
cu 40% în cazul pacien ților cu diabet zaharat de tip 2, decesul survenind de multe ori prin infarct
miocardic sau insuficien ță renală. Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul
principal pentru ameliorarea bolii, reparti ția greută ții face posibilă și reapari ția bolii. Diabeticii sunt
expu și unei furunculoze simple sau antracide, tuberculozei și denutri ției. Compl icațiile cele mai
frecvente sunt modificările cronice: afecțiuni vasculare, ale extremită ților,nefropatii și neuropatii
diabetice. Cea mai frecventă cauză o constituie afectarea coroanelor ducând la decesul diabeticului .
După descoperirea insulinei, durata vieții unui diabetic s -a apropiat de durata normală a unui om
sănătos.

51
15.Tratament

Orice pacient diagnosticat cu diabet zaharat trebuie s ă mentina o glicemie normala. De aceea,
taratamentul bolnavului diabetic este de fapt o combinație între tratament ul medicamentos cu sau
făra administrare de insulină și regimul igienico -dietetic strict cu o importan ța deosebit ă în toate
tipurile de diabet zaharat.
1.Regimul igienico -dietetic
Cantitatea de glucide este stabilit ă de medic si oscileaz ă între 120 si 200 de g/zi (fata de 300 -350 g
cât reprezint ă, de obicei, consumul zilnic pentru un adult nediabetic). Restric ția facut ă la glucide se
compenseaz ă caloric cu alte alimente, care nu con țin glucide (albumine, gr ăsimi, verde țuri) și din
care bolnavul poate ma nca at ât cât săa se sature.
Împreună cu tratamentul medicamentos, regimul reprezintă condiția esențială a menținerii vieții
diabeticului cât mai aproape de normal.
Câteva principii generale :
Bolnavul trebuie să -și cunoască bine regimul, conținutul în glu cide pentru fiecare aliment în parte și
să-1 respecte scrupulos. Acesta trebuie să fie bine instruit și să cunoască cele 3 grupe mai
importante de alimente: alimente ce nu conțin glucide sau care conțin cantități reduse ; alimente
bogate în glucide ce sunt interzise și alimente cu glucide în cantități moderate care vor fi cântărite .
Rația calorică va corespunde necesarului caloric al organismului, în raport cu vârsta, sexul, stările
fiziologice și munca prestată .Se vor exclude glucidele concentrate : zahăr, produse zaharoase
pâinea va fi înpărțită pe felii și pe mese .Mesele se vor repartiza la ore cât mai precise din alimente
să nu lipsească fibrele deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale chiar leguminoase uscate,
scad glicemia și previn cancerul d e colon.

52
Mâncatul s ănătos este o parte important ă a tratamentului diabetului. Totu și, acest lucru nu înseamn ă
că trebuie ca bolnavul cu diabet trebuie să cumpar e alimente speciale sau c ă trebuie sa urm ese o
dieta foarte exact ă si plictisitoare. Pentru maj oritatea diabeticilor, o diet ă sănătoasă se traduce pur și
simplu prin varietate si modera ție. Acest lucru înseamn ă să manânce cantit ăți mai mari din anumite
alimente, cum ar fi fructele, legumele și anumite cereale, care sunt bogate în substan țe nutritive și
sărace în grăsimi și calorii, și mai pu țin din altele, cum sunt produsele animale si dulciurile.
In func ție de nivelul glicemiei, de faptul c ă trebuie sa pi ardă cateva kilograme sau daca există si alte
probleme de sanatate, bolnavului îi trebuie adapt ată dieta la nevoile speciale ale acestuia . Dar chiar
daca detaliile pot fi diferite, principiile de baza raman aceleasi.Trebuie sa man ânce î n fiecare zi
alimente variate pentru a atinge echilibrul între cele trei nutrimente esen țiale − carbohidra ți,
prote ine si gr ăsimi.
Carbohidra ții – cuprind derivatele de amidon (p âine, cereale, orez, pe ște, fasole uscat ă si alte c âteva
legume, cum ar fi porumbul și cartofii ). Carbohidra ții trebuie sa asigure cam jum ătate din cantitatea
de calorii.
Proteinele -alimentele bogate în proteine cuprind carnea, ou ăle, br ânza, pe ștele, legumele și untul de
arahide. Majoritatea persoanelor trebuie s ă consume între 10 si 20% din ra ția zilnic ă de calorii sub
form ă de proteine sau aproximativ 2 -3 por ții pe zi. Atunci c ând se plani fică mesele, se aleg
alimente s ărace în grăsimi, cum sunt produsele din plante, pe ștele, carnea de pas ăre fără piele,
carnea slab ă și branza degresat ă sau sarac ă în grăsimi. Se va limita sau evita carnea gras ă, ouăle și
brânzeturile grase.
Grasimi le-acestea se gasesc în carne, pe ște, br ânză, unt, margarin ă, uleiuri, sosuri pentru salate,
lapte integral, multe deserturi și gustari. Se va limita consumul de gr ăsimi la maximum 30% din
cantitatea zilnic ă de calorii, iar consumul de gr ăsimi saturate, la mai pu țin din 10% din cantitatea
zilnic ă de calorii. Gr ăsimile saturate, care se gasesc în produsele de origine animal ă, cum ar fi

53
carnea, sm ântâna și untul, cresc colesterolul LDL din s ânge, iar colesterolul crescut este un factor
de risc pentru bolile de inim ă. În cazul în care trebuie s ă scade ți în greutate sau dac ă aveți
colesterolul crescut, este s ănătos s ă consuma ți mai pu țin de 7% din calorii sub form ă de grasimi
saturate.
Alimentele ce pot fi consumate fără restricție sunt:carnea, peștele, brânzeturi, ouă le, grăsimi
vegetale, animale, legume.După conținutul în glucide, fructele și legumele se împart în patru
categorii: cu conținut sub 5 % glucide ( castraveți, ardei grași, ciuperci, conopidă,fasole verde,
ridichi, spanac, varză, bame, nuci, lămâi, grepfuri , roșii ), cu conținut de 10 % glucide ( ceapă,
morcov, rădăcină pătrunjel, praz, țelină,caise, vișine, piersici, gutui, portocale, pepene verde);
cu conținut de 15 % glucide ( păstârnac, dude, mure, mere ionatane ); cu conț inut de 20 % glucide
(usturoi, ca rtofi, fasole, mazăre, linte, struguri, prune uscate). Leguminoasele uscate se consumă
fierte și numai după ce se aruncă apa de fierbere.
Dintre celelalte alimente cu conținut glucidic menționăm:
-pâinea conține 50 % glucide
-pastele făinoase și derivate le de cereale conțin, cântărite fierte circa 20 % glucide nefierte 70 %
deoarece fierte și înbibate cu apă își măresc volumul de patru ori.
-mămăliga pripită, conține 12 % glucide
-laptele dulce sau bătut, iaurtul, brânza de vaci conțin 4 % glucide
Zahăru l și produsele zaharoase se interzic, deoarece cresc glicemia prea repede.Pot fi folosite doar
în stări hipoglicemice. Repartizarea glucidelor pe cele cinci mese,depinde de modul de echilibrare a
diabetului.În eventualitatea tratamentului cu insulină exist ă două posibilități :
-dacă se administreză insulina în 3 prize, insulina se va face înaintea meselor bogate în glucide
– dacă se folosește insulina semilentă sau lentă, care se administrează în două prize sau într -o priză,
glucidele se repartizează relati v egal, adică în cele trei mese principale și două, trei gustări cu

54
preponderență mesei de dimineață și de prânz.Ultima masă va fi luată târziu seara și prima cât mai
devreme dimineața . Repartiția glucidelor este similară adultului normal – ( 30 % dimineaț a, 10 %
ora 10 :00, 40 % -50% prânz, 10 % ora 17 :00, 30 % seara, 10 % ora 22 :00).În ceea ce privește rația
calorică, dacă diabeticul nu este obez, va primii aceeași rație ca și individul normal, pentru vârstă,
sex, muncă și stare fiziologică. Pentru evitare a monoteniei regimului se poate recurge la unele
înlocuiri echivalente din punct de vedere glucidic. Este greu de prevăzut rapiditatea resorbției
glucidelor, dar aceasta depinde și de cantitatea de proteine și de lipide indigerabile. De aceea rația
calori că trebuie să fie echilibrată, să nu lipsească niciodată alimente bogate în fibre,iar împărțirea
pâinii pe felii, trebuie făcută mai exact. Dacă diabeticul este obez se vor reduce pâinea și făinoasele
cât mai mult posibil, dar nu și grăsimile vegetale.
Pentru obezi mai sunt necesare :
-controlul aportului caloric, regim strict dacă este necesar, aport mare de fibre și mese regulate.
Slăbirea nu este permisă bolnavului fară indicația medicului. În ce privește modul de preparare a
alimentelor se recomandă :
– nu se va folosi niciodată zahărul sau produsele zaharoase, îndulcirea se face numai cu Zaharină,
Ciclomat de Na, Edulciclam, Zuckli .
– prepararea sosului se va face pe cât posibil fără făină .
– pâinea prăjită va fi cântărită înainte de prăjire .
– legumel e cu 5 % glucide vor fi cât mai mult folosite .
– proteinele animale sunt obligatorii în regim ( prăjirea e contraindicată).
În diabetul copilului,dieta trebuie adaptată la doza de insulină, ținând cont de nevoile
calorice cu nevoile variabile, acesta fiind în cre ștere.Scopul este ob ținerea unui diabet zaharat în
care glicemia de diminea ță să nu depă șească 160 -180% iar glicozuria să nu depășească 10 -25g în 24
ore. Regimul alimentar al copilului diabetic trebuie să asigure cantitatea maximă de glucide pentru a

55
o putea utiliza,pentru men ținerea echilibrului nutri țional,să acopere nevoile calorice în raport cu
vârsta, greutatea și înăl țimea și să fie apropiat mult de alimenta ția normală a unui copil sănătos
Regimul trebuie să cuprindă glucide 50 -60%,proteine 10 -20%,lipide 30 -35% din totalul caloriilor
sau raportat pe kilo gram corp în 24 de ore, glucide 6 -8g, proteine 22,5g, lipide 1,5 -2g. Pentru
calcularea rapidă a glucidelor în grame se iau 10% din totalul caloriilor, iar pentru proteine și lipide
aproximativ ju mătate din cantitatea glucidelor . De exemplu u n copil de 9 ani are nevoie de 1800
calorii, adică 180g glucide (720calorii), 90g proteine (300 calorii) și 90g lipide (810calorii). La
copilul diabetic nu trebuiesc reduse sub 4 -5g glucide pe kilo -corp în 24 o re, adică sub tratament cu
insulină.
Nevoile calorice necesare cre șterii copilului în 24 ore pe kilocorp sunt:
-de la 0 la 1 an:110 -100 calorii
-de la1 la 3 ani:100 -80 calorii
-de la 3 la 7 ani:80 -70 calorii
-de la 7 la 12 ani:65 -50 calorii
-de la 12 la 15 ani:50 -45 calorii
Sau după calculul efectuat de Blechman:
-de la 4 la 6 ani este nevoie de 1200 -1300 calorii
-de la 6 la 9 ani sunt necesare 1300 -1650 calorii
-de la 7 la 12 ani:1650 -1800 calorii.
La pubertate și prepubertate sunt necesare 1800 -2200 -2400 calorii.Valoarea calorică a ra ției nu
trebuie să depă șească necesarul dezvoltării copilului în func ție de vârstă,talie și greutate.Cantitatea
de glucide necesare copilului diabetic nu diferă de cea ș necesară copilului normal,dieta acoperind
nevoile d e vitamine și minerale. După calcularea toleran ței la glucide care constă în supunerea
copilului timp de 24 de ore la un regim normal, conținând valorile minime necesare cont rolând în

56
acela și glicozuria.Se vor face recoltări între orele 6 -14, 14-22 și 22-6. Dacă la un regim normal
glicozuria va indica 200g glucide, toleran ța se va calcula scăzând cantitatea de glucoză eliminată
din cantitatea ingerată. După acest calcul, se va calcula regimul dirijat și regimul liber.
În regimul controlat se va stabili valo area calorică, componen ța regimului în glucide, lipide
și proteine și se vor controlat zilnic prezen ța acetonuriei, la câteva zile glicozuria, glicemia ,ureea și
colesterolul. Dieta nu este fixă ci adaptată în func ție de copil și activitatea fizică acestui a. Sunt
interzise alimentele bogate în glucide: mierea, ciocolata, prăjiturile, bomboanele,zaharul,în cantită ți
fixe trebuiesc luate: laptele, pâine, fructele morcovii toate alimentele cu con ținut de 10% și peste
10%glucide. Sunt permise toate alimentele c are con țin sub 10% glucide, cu măsură, în cantită ți
corespunzătoare: carnea,peș tele, șunca, brânza și uleiul vegetal. În regimul liber copilul va mânca
ce vrea și cât vrea, insulina fiind adaptată cantitativ și calitataiv alimenta ției. Regimul va cuprinde
50% glucide și 20-30% proteine și lipide fiecare. Este permisă o glicozurie de 20 -40g pe zi pentru
prevenirea accidentelor hipoglicemice, controlându -se glicozuria și acetonuria de 2 ori pe zi. Debre
recomandă în regimul controlat, la început a fi un regim standard apoi variat. Astfel pentru un copil
de 10 ani și 30 kg recomandă: 500ml lapte, 15g carne, 1 ou,300g cartofi, 50g legume verzi,150g
fructe, 40g brânză, 40g unt sau ulei și 50 pâine .
Planificarea meselor
Primul pas în planificarea meselor este stab ilirea unor ore fixe pe parcursul zilei la care se va servi
mesele principale si gust ările. Unele persoane i și pot controla nivelul glicemiei doar m âncând 3
mese principale pe zi și evit ând dulciurile în cantitate prea mare. Al ții trebuie s ă respecte un p lan
mai exact, m âncând numai un num ăr recomandat de por ții din fiecare grup de alimente, în func ție
de necesarul lor specific de calorii. Ar putea fi util s ă se vorbească cu un dietetician despre modul în
care s e vor planifica mesele. Acesta va p utea oferi instrumentele necesare pentru a ajuta la stabili rea
unui plan de alimenta ție care s ă se potriveasc ă scopului bolnavului de a se menține s ănătos,

57
gustului, familiei sau tradi țiilor culturale și stilului de via ță.Se va incerca păstrareaunei c onstant e în
obiceiurile alimentare. În fiecare zi, se va încerca consumarea cam acelea și cantit ăți în acela și
moment al zilei, p ăstrând acelea și propor ții de carbohidra ți, proteine și grăsimi. Acest lucru va
poate a ajuta la mentine rea nivelul glicemiei la valori consta nte. Unele persoane folosesc pentru
ajutor liste de echivalen țe de carbohidra ți. Aceste liste de echivalen țe sunt parte a unui sistem care
grupeaz ă alimentele dupa grupe și por ții. Calculul carbohidra ților este o modalitate de a stabili
dozele de insulin ă necesare pentru mese în func ție de propor ția în aceste componente alimentare.
2.Activitatea fizica
A face sport în mod regulat este un alt element -cheie în tratamentul diabetului. E nevoie de un efort
special de voin ță pentru a include sportul în via ța de zi cu zi, dar activitatea fizic ă aduce o
multitudine de elemente benefice pentru s ănătate. Chiar și un nivel moderat de efort fizic poate
ameliora controlul diabetului.
Atunci c ând mu șchii se contract ă și se relaxeaz ă pe durata efortului fizic, ei folosesc glucoza pentru
a produce energie. Pentru a satisface aceasta nevoie de energie, glucoza este îndepartata din s ânge
în timpul și dup ă efortul fizic. Acest lucru diminueaz ă glicemia. Suplimentar, efortul fizic reduce
glicemia crescand sensibilitatea la insu lină: organismul are nevoie de mai pu țina insulin ă pentru a
transporta glucoza în celule. Împreun ă cu m âncatul s ănătos, efortul fizic regulat poate reduce
necesarul de medicamente care s ă scadă glicemia. Unele persoane reu șesc sa -și controleze diabetul
doar prin intermediul dietei și efortului fizic.
3.Tratamentul medicamentos
În funcție de tipul de diabet zaharat și particularitațiile fiecărui pacient taratamentul medicamentos
se poate face prin administrarea de:
1.Preparate sulfonilureice

58
Descoperite î ntâmplător și introduse în practică în 1950 reprezintă cea mai importantă clasă de
antidiabetice administrate pe cale orală. Efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor poate fi
amplificat de unele substanțe medicamentoase, (Salicinați,Cloramfenicol,Fenilb utazonă,
Betablocanate, Antidepresive) sau diminuat (Barbiturice, Corticosteroizi, Diuretice, Estrogeni,
Rifampicină.).
Efecte secundare :- hipoglicemia apare mai frecvent după clorpropamid și glibenclamid . Câștigul
excesiv în greutate e înregistrat atunci când dieta aduce un raport caloric mai mare decât consumul.
Alte efecte secundare pot fi : erupțiile cutanate, intoleranța gastro -duodenală și reacții hematologice.
Sulfonilureicele din a -II-a generație au o eficiență ceva mai mare decât cele din I gene rație. Se
administrează cu 15 -30 minute înaintea meselor. În caz de toleranță digestivă scăzută vor fi
administrate în timpul meselor. Sulfonilureicele se administrează în 2 sau 3 prize. Glicemiile scad și
uneori, se normalizează (remisie tranzitorie). În această situație există pericolul hipoglicemiilor.
Dozele trebuie scăzute. Daca func ția hepatic ă sau renal ă este alterat ă, s-ar putea ca medicul s ă nu
prescrie un medicament sulfonilureic.
Eficiența tratamentului cu sulfonilureice scade progresiv cu durata folosirii lor. După 10 sau 15 ani
deseori se înregistrează " eșecul secundar " al tratamentului oral, fiind necesară introducerea
insulino -terapiei. Înaintea utilizării acesteia, sulfonilureicele se asociază cu biguanidele .
2. Metiglinidele
Metiglinidele determin ă o eliminare pancreatic ă de insulin ă rapid ă, dar de durata scurt ă. Aceste
medicamente sunt administrate în timpul meselor și intr ă în acțiune la scurt timp dup ă aceasta,
atunci c ând nivelul glicemiei este cel mai mare. Hipoglicemia ramane un efec t advers posibil.
3. Biguanidele
Biguanidele imbun ătățesc r ăspunsul organismului la insulin ă prin sc ăderea rezisten ței la insulina.
Ele cresc capacitatea țesuturilor de a capta glucoza și reduc cantitatea de glucoz ă eliberata de ficat.

59
Biguanidele sunt as ociate cu o cre ștere mai mica în greutate dec ât alte medicamente orale și, in
general, sunt prescrise celor care au un diabet de tip 2 și sunt supraponderali. Metformina (Siofor)
este singurul medicament disponibil din aceasta clasa. Posibilele efecte adve rse includ: un gust
metalic în gur ă, pierderea apetitului, grea ța sau voma, balonare, senza ție neplacut ă de disconfort sau
durere, gaze sau diaree și erup ții. Atunci c ând este asociat ă cu alte medicamente, metformina poate
determina hipoglicemie. O reac ție adversa rar ă, dar posibil ă este acidoza lactic ă, care este cauzata
de formarea în organism de acid lactic. Acest lucru este mai probabil în cazul în care există o
afecțiune renal ă sau o boala sever ă de inima, daca se consumă zilnic sau excesiv alcool sau dacă se
administrează medicamentul numit Cimetidina (Tagamet). Cei a caror func ție renal ă este alterata
nu ar trebui s ă ia Metformina.
4. Inhibitorii de alfa -glucozidaza
Inhibitorii de alfa -glucozidaza întârzie digestia carbohidra ților, încetinind viteza cu care urc ă nivelul
glicemiei dupa mas ă. Aceste medicamente trebuie luate la fiecare mas ă și, în mod tipic, sunt
prescrise în cazul în care nivelul glicemiei este maxim dupa mese. Inhibitorii de alfa -glucozidaza
cuprind medicamentele Acarboza (Precose) și Miglitol (Glyset). Efectele adverse posibile cuprind
senza ție de disconfort sau balonare abdominal ă, gaze și diaree. Atunci c ând sunt asociate altor
medicamente, riscul de hipoglicemie e crescut. Cei care au anumite afec țiuni, inclusiv sindromul
intestin ului iritabil, colit ă ulcerativa sau boala Crohn sau o afec țiune cronic ă ce se caracterizeaz ă
prin malabsob ție, cum este boala celiac ă, nu ar trebui sa ia astfel de medicamente.
5. Tiazolidindionele
Tiazolidindionele reduc rezisten ța la insulin ă. În gener al, sunt mai bine absorbite dac ă sunt luate în
timpul mesei. Efectele adverse posibile cuprind tumefac ții, cre ștere în greutate și astenie. Un efect
advers rar, dar grav, este afectarea hepatic ă. De aceea este important sa se verific e ficatul prin
intermed iul analizelor de s ânge la fiecare dou ă luni, în cursul primului an de tratament, și să se

60
avertiz eze de semnele și simptomele unei eventuale afect ări hepatice. În cazul în care se iau pilule
anticoncep ționale, tiazolidindionele le pot sc ădea eficien ța. În plus, nu ar trebui luat e
tiazolidindione în cazul suferi nțelor de insuficien ța cardiac ă congestiv ă.
6.Tratamentul cu insulină
Pentru diabeticul de tip 1,insulinoindependent,insulina este indispensabilă, administrarea ei
fiind prin injec ții subcutanate, numai în cazuri speciale indicate de medic se face intravenos (coma
diabetică).Există insuline cu ac țiune rapidă și cu acțiune lentă.
Se folose ște în special insulina obi țnuită cu ac țiune rapidă, cristalină sau ordinară ce poartă numele
de Actrapid. În țara noastră se găsesc flacoane cu insulină ce au 5ml și 200 u.i.(unități
interna ționale), în alte țări există insuline cu 80 u.i. sau cu 100u.i./ml.
Insulina se extrage din pancreas de vacă. Pe lângă insulina românească care este insuficient
purificată există și insuline pure, numite insuline monocompoșnente. Acestea nu dau rezisten ță, nu
dau reac ții alergice fiind mai bine suportate, administrate pe cale subcutanată, activitatea
hipoglicemiantă începe la 20 -30 minute de la injectare și dispare în 6 -7 ore. Pe cale intravenoasă
începe imediat și dispare în 90 de minute. Bolnavul î și injectează singur insulina, de 3 ori pe zi cu
15 minute înaintea fiecărei mese principale (diminea ța,prânz și seara), dozele fiind stabilite în
funcție de toleran ța la glucide și sunt obligatorii regulile:
– o unitate interna țională de insulină obi șnuită echilibrează circa 2g glucoză.Dacă bolnavul elimină
prin urină 20g glucoză în 24 ore are nevoie de 10 u.i. insulină. Dacă după 10 u.i.dispare glicozuria,
bolnavul este considerat echi librat. În general, la copii și la adolescen ți se permite o glicozurie de
10-12g în 24 ore ,evitând o posibilă hipoglicemie.
– glicozuria nu este întotdeauna utilă diagnosticului și tratamentului. La vârstnicii care au
complica ții renale, tratament ul se realizează numai după valorile glicemiei .

61
– repartizarea dozelor de insulină se face diferit în func ție de masă. O doză de 60 u.i. se repartizează
diferen țiat:24 u.i.diminea ța, 20 u.i. la prânz și 16 u.i.seara.
– când nevoia de insulină depă șește 60 u.i.zilnic, se apelează la insulina cu ac țiune lentă sau
prelungită.
Insulinele cu ac țiune prelungită,cu activitate medie sunt:
-H.G.Insulin S,cu debut la o oră și dispari ția efectului la 12 -14 ore
-Komb -Insulin S,cu debut la 45 -60 minute și dispari ția acțiunii la 9 -12 ore
-Insulin semilente M.C.,cu debut la o oră și sfâr șit după 12 -16 ore
-Rapitard Insulin,cu debut la o jumătate de oră de la administrare și dispari ția activită ții după 18 -20
ore.
Dintre insulinele cu activitate prelungită se folose sc:
-Long -Insulin, cu debut la o oră de la administrare până la două ore și dispari ția activită ții după 20 –
24 ore .
-Insulin Novolente,cu ac țiune la o oră jumătate până la două ore și dispari ția activită ții după 20 –
24ore.
Dintre insulinele monocomponente (bine purificate) sunt utilizate
Mono – component lent și Monotard M.C.Insulin. La copii și adolescen ți este contraindicat
tratamentul cu insulină lentă, aceasta administrându -se într -o singură priză pe zi .Sunt interzise
amestecuri de insulină românească cu orice tip de insulină deoarece se inactivează . Flacoanele de
insulină sunt păstrate tot timpul la frigider și la loc uscat. Înainte de administrare, flaconul este
încălzit la temperatura camerei, agitându -se până la omogenizare iar extragerea insulinei se
realizează cu 2 ace sterilizate prin fierbere, introduse în dopul de cauciuc (se dezinfectează cu alcool
și se șterge cu un tampon de vată sterilă,cu apă apoi se usucă). Alcoolul inactivează insulina.Printr –
un ac se extrage insulina, iar prin celălalt pătrunde aerul care înlocuie ște con ținutul extras. De

62
preferat este ca după fiecare utilizare, seringa să fie aruncat ă. Sunt seringi de 1ml,cu 40 grada ții
(fiecare grada ție corespunde la o unitate interna țională) sau 20 grada ții(o grada ție =2 u.i.).Este
normal să existe atâtea seringi câte injec ții se fac. Injec țiile se fac subcutanat, locurile de elec ție
fiind fa ța anterioară și latero -externă a coapselor, jumătatea inferioară a abdomenului (sub ombilic),
fețele anterioare și laterale ale bra țelor și regiu nile fesiere. Pielea se dezinfectează cu alcool și
urmele acestuia se șterg cu un tampon de vată sau sa lasa sa se usuce . Bolnavul se va spăla
obligatoriu cu apă și săpun înainte de fiecare injec ție, evitând repetarea injectării în acela și
loc.Schimbarea l ocului de injectare se realizează periodic după o schemă făcută de bolnavul care -și
administrează singur .
Accidentele după administrarea insulinei sunt:
-hipoglicemia, infec țiile locale (flegmoane) datorate lipsei de asepsie, alergie la insulină (reac ții
locale și generale),înlocuindu -se în această situa ție insulina cu forma monocomponentă,
lipodistrofia fiind hipertrofică (noduli duri și durero și) sau trofică cu dispari ția grăsimii subcutanate.
Lipodistrofia poate fi combătută prin schimbarea periodică a locului de injectare.
Nu există un tratament standard al bolnavului diabetic cu insulină, deoarece nu există doi bolnavi
care să necesite aceea și doză de insulină, fiind de tipul de necesită ți ale individului.Valoarea
calorică totală afectează posologia insulinei iar ra ția glucidică dietei poate fi mult crescută cu
condi ția ca aportul caloric global să rămână constant . Glucidele exercită în general o cerin ță mare
de insulină decât echivalentul lor caloric în lipide. Necesarul de insulină depinde de valoa rea totală
calorică a dietei astfel încât dacă aceasta cre ște și nevoia de insulină este mai mare. Complica țiile
diabetului influen țează necesitatea de insulină, această nevoie crescută de insulină fiind datorată
efortului fizic crescut, în obezitate, în infecții, în stări febrile și toxice,în sarcină. În caz de slăbire,
nevoia de insulină scade în reducerea raportului caloric. Conținutul protidic din dietă nu
influen țează vizibil nevoia de insulină. Insulina este indicată obligatoriu în următoarele cazuri :

63
-toți copii diabetici
-toți adul ții diabetici subponderali cu glucozurie și hiperglicemie
-toți bolnavii cu complica ții acute
-toți bolnavii care prezintă un debut brusc al simptomelor diabetului în cele trei luni care preced
examenul
-toate sarcinil e care apar în cadrul unui diabet sau la care se observă o stare diabetică subclinică.
Insulina este indicată în toate cazurile când boala nu poate fi stabilizată prin diete alimentare, prin
hipoglicemiante orale și exerci țiu fizic. La to ți bolnavii la ca re diabetul a debutat într -o formă acută,
chiar dacă este u șor sau sever, trebuie aplicat tratamentul cu insulină. Orice diabetic netratat care
are un surplus considerabil de greutate nu va necesita insulină ori tratament cu hipoglicemiante, cu
o prezentar e de hipoglicemie importantă de diminea ță.Toți copii și diabeticii subponderali necesită
insulină dar mare importan ță în echilibrarea diabeticilor este regimul alimentar, nu tratamentul cu
insulină. Un diabetic î și poate stăpâni boala printr -o dietă hipoca lorică , prin scăderea în greutate,
prin posturi totale intermitente, prin hipoglicemiante orale și exerci ii fizice. Preparatele de zinc
insulină sunt cunoscute sub denumirea de insulină semilentă, lentă și ultralentă, pentru că durata de
acțiune poate fi scurtă,intermediară și lungă. Insulina cristalină, cu cristale de zinc exercită în
soluție un efect hipoglicemiant în decurs de o oră, când este administrată subcutanat ajunge între 2 –
6 ore. Este preparatul ideal în urgen țe,în cetoză,acidoză diabetică sau în infec țiile acute.
Globininsulina are o ac țiune de tip intermediar.Protamin -zinc insulina are o ac țiune prelungită ca și
insulina ultralentă, efectul fiind evident după 12 -24 ore iar activitatea se men ține peste 30 de ore.Se
administrează o singură dat ă pe zi, totdeauna înainte de micul dejun. Datorită absorb ției lente nu se
manifestă în primele 2 -4 ore de la injectare.

64
Complica țiile insulinoterapiei
-hipoglicemia se datorează fie administrării în exces a insulinei,fie unei alimenta ții deficite sau
asocierii acestor două cauze,unui efort deosebit fără a reduce insulina sau a cre șerii corespunzătoare
a cantită ților de alimente.O altă cauză e neconsumarea întregii cantită ți de alimente permise sau
întârzierea prânzului un timp îndelungat după administr area insulinei. Alte cauze ale hipoglicemiei
postinsulinice:
-supradozajul insulinei,vărsăturile,diareea,stabilizarea bolii,scăderea ponderală, lichidarea stărilor
toxice și a infec țiilor cu insulină și a prânzurilor din regim.
-instalarea unei caecxii (stare generală proastă a organismului manifestată prin scăderea
temperaturii corpului, slăbire și astenie excesivă ), cu epuizarea rezervelor de glicogen, cum se
întâmplă în boli le maligne sau în tuberculoză.
-neglijarea reducerii bru ște a dozei de insul ină imediat după na ștere la gravidele diabetice.
-insuficien ța cardiacă acută, hemopatiile acute și insuficien țele corticosuprarenale. Simptomele
hipoglicemiei postinsulinoterapiei pot fi, tremu rături,instabilitate nervoasă, cefalee, ușoară confuzie
minta lă sau stare de depresie. În alte situa ții pot apărea reac ții moderate severe: astenie accentuată,
transpira ție excesivă și lipicioasă cu tegumente reci, amor țeală a limbii, buzelor și mucoasei bucale,
palpita ții, tulburări de memorare,vedere înce țoșată, mers dificil,etc. Alteori hipoglicemia se
însoțește de reac ții severe: convulsii, incontinen ță de urină, incontien ță, alteori o stare de comă.
Tratamentul hipoglicemiei: în formele u șoare se administrează un pahara de suc de portocale sau 8 –
12 g de glucoză .Toți bolnavii care î și administrează insulină trebuie să aibe asupra lor o bucată de
zahăr . În cazul bolnavilor incon știenți, trebuie administrat intravenos 25ml glucoză, 50% se va
continua cu o perfuzie cu 10% solu ție de glucoză. Dacă nu avem la dispozi ție solu ție sterilă de
glucoză iar alimenta ția pe gură nu se poate face,se pot administra glucide sub formă de lichide prin
intremediul unie sonde gastrice introdusă prin fosele nazale.Se mai poate administra clorhidrat de

65
glucagon 0,5 -1mg pentru adul ți și jumătate din această doză pentru copii cre ște glicemia, sau se
administrează 1%o 0,5 – 1ml. Reac țiile alergice la insulină se pot observa local în jurul sediului
injectării manifestate prin tumefac ție, jenă și prurit sau reac ții generale: urticarie, edem al feței și
extremită ților, dispnee. În cazul acestor manifestări se administrează adrenalină 1%o 0,5
subcutanat, repetându -se la o jumătate de oră în func ție de gravidetatea reac țiilor.Se mai pot
administra hemisuccinat de hidrocortizon sau sulfat de efedr ină 2,5mg la adult și 8mg la copil, într-
un interval de patru ore până la ameliorare. Se mai pot administra un antihistaminic oral la 1 -4 ore
sau ACTH (adrenocorticotrop hipofizar) până se ob țin rezultate durabile. În șocul anafilactic se pot
administra in travenos bitartratul de levarterenol, intravenos (hipertensiv,vasoconstrictor) .

16.PROFILAXIE

Diabeticii nu trebuie să se căsătorească între ei deoarece urma șii lor vor suferi de aceea și
boală.Ei se pot căsători cu o persoană din familii indemne de această boală, reducând riscul unui
descendent diabetic. La rândul lor copii nu au voie să se căsătorască decât cu membrii unor familii
nediabetice. Wilder sugerează că bolnavii diabetici ar trebui să se limiteze la 1 -2 copii. Corectarea
și prevenirea obez ității reprezintă mijlocul cel mai important care stă la dispozi ție în profilaxia
diabetului. După vârsta de 35 de ani greutatea comparată trebuie să fie la nivelul standardului sau
puțin dedesubt.
Măsuri de profilaxie primară
Aceste măsuri vizează reduce rea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire și constau în:
– dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potențial diabetogeni (diabet zaharat la rudele de
grad I) .
– dispensarizarea persoanelor cu infecții pancreatotrope (virus urleian, virusul hep atitei) .

66
– educarea populației pentru a reduce din alimentație glucidel e rafinate, excesul de glucide .
– educarea populației pentru a combate supraalimentația, obezitatea, stresul – factori ce favorizează
diabetul zaharat de maturitate .
– educarea femei lor care au născut feți cu greutate de peste 5 kg să reducă glucidele din alimentație,
să monitorizeze glicemia .
– educarea tinerilor diabetici care vor să aibă copii sănătoși să evite căsătoriile cu parteneri diabetici
(riscul pentru copil este de 60 -100% să aibă diabet zaharat)
Măsuri de profilaxie secundară
Aceste masuri sunt:
– dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat prin efectuarea periodic, a controalelor clinice și de
laborator .
– învățarea pacientului să -și administreze corect medicamentel e și să -și prepare alimentele pentru a
putea duce o viață cvasi normală .
– învățarea pacientului să evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea, pentru a preveni
complicațiile bolii .
– învățarea pacientului să utilizeze mijloacele de moni torizare a glicemiei la domiciliu.
Măsuri de profilaxie terțiară .
– readaptarea individului, reinserarea sa socială în cazul apariției unor complicații invalidante
(nevrite, retinopatie diabetică)
-măsuri de gradul IV – în stadiile finale ale bolii, asigu rarea unei morți demne, liniștite .

67
CAP.II Îngrijiri speciale acordate de asistentul medical
„ Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să -și
mențină sau recâștige sănătatea ( sau să -l asiste în ultimile sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le -ar fi îndeplinit singur , dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare. Asistentul medical
trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât bolnavul să -și recâștige independența cât mai
repede po sibil”.
Virginia Henderson
Asistenta medicală are un rol foarte important în îngrijire pacientului cu diabet zaharat.
Pentru pacientul tratat ambulatoriu:
-asistenta îl invită periodic la controale clinice și de laborator, în cadrul cabinetului
medical(g licozurie,glicemie).
Pentru pacientul dezechilibrat,tratat în spital :
-asistenta asigură un regim alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ra ția calorică necesară, de a
reduce hipoglicemia și de a men ține o greutate corporală stabilă.
-evoluează nevoi le cantitative și calitative în func ție de vârstă, sex, stare fiziologică, forma bolii.
-stabile ște rația alimentară cu: proteine 13 -15%, lipide 30 -35%, glucide 50% în 24 ore la adult 2/3
glucide complexe cu absorb ție lentă și 1/3 glucide simple cu abso rbție rapidă, repartizate pe mese și
adaptate la efortul fizic.
-recoltează la indicația medicului produse pentru examenul de aborator (sânge,urină).
-administrează medica ția prescrisă de medic la orele indicate, în diabetul zaharat de tip 1, insulina
ordinară prin injec ție subcutanată, în doza recomandată (în func ție de valoarea glicemiei și
glicozuriei) înaintea mesei cu 15 -30 minute (de 2 -3 ori pe zi înaintea meselor principale, ținând cont
că alcoolul inactivaeză produsul); intavenos , insulina ordinar ă se injectează numai în cazul comei
diabetice.

68
-administrează la indicația medicului insulina monocomponentă semilentă o dată sau de două ori pe
zi la ore fixe, prin injec ții subcutanate.
-respectă cu stricte țe măsurile de asepsie.
-alternează locul in jecției insulinei pentru prevenirea lipodistrofiilor .
-în diabetul zaharat tip 2, administrează la indicația medicului medica ția hipoglicemică pe cale
orală .
-măsoară zilnic , diureza și notează în foaia de observa ție temperatur ă.
-măsoară greutatea corpo rală la interval de 2 -3 zile și evaluează manifestările de deshidratare:
aspectul pielii și mucoaselor, pulsul, tensiunea arterială.
-evaluează astenia, epuizarea pacientului și îl ajută în efectuarea îngrijirilor igienice.
-asigură condi ții de îngrijire în spital (liniște, permi țând repausul fizic și psihic al pacientului).
-explică pacientului normele de via ță și alimenta ție care trebuie să le respecte.
-supraveghează zilnic temperatura corpului,pulsul,tensiunea arterială, notându -le în foaia de
temp eratură.
-educă pacientul cu privire la igiena sa personală corporală pentru a preveni fisurile, escoria ții și
bătăturile de la nivelul picioarelor.
-sesizează modificările ce pot cauza complica ții: transpira ții, respira ție Kussmaul, coma.
Asiatenta aco rdă îngrijiri în coma hiperglicemică:
-administrează la indicația medicului doza de insulină ordinară recomandată pe cale intravenoasă și
subcutanată la nivelul stabilit.
-recoltează periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei, a rezervei alcaline și uri nă pentru
glicozurie .
-monitorizează pulsul, tensiunea arterială, respira ția,revenirea con știenței.

69
-reechilibrează la indicația medicului hidroelectrolitic și acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser
fiziologic, soluție Ringer sau Fischer și solu ție de bicarbonat de sodiu 14g%.
-îngrije ște tegumentele și mucoasele pacientului comatos.
Asistenta acordă îngrijiri speciale în coma hipoglicemică:
-administrează la recomandarea medicului solu ție glucozată 10 -20%,250ml pe oră până la revenirea
din stare de c omă și reluarea alimenta ției pe cale naturală,sub controlul glicemiei.
-aistenta educă pacientul pentru prevenirea complica țiilor și îl înva ță să respecte ra ția de glucide în
24 ore cântărindu – i alimentele; îl înva ță să înlocuiască unele alimente cu con ținut mare de glucide
prin altele cu con ținut redus pentru a ob ține senza ția de saietate; îl înva ță să își dozeze insulina,
tehnica injec ției cu insulină, să mănânce după 15 – 30 minute de la administrarea insulinei și să
păstreze produsul la o temperatură de 4-7 grade Celsius, dar și să recunoască cauzele,semnele și
complica țiile acute pentru a putea interveni în cazul producerii lor.
-aduce la cunoștiința pacientului c auzele apariției hiperglicemiei: abaterile alimentare, episoadele
infec țioase, chirurgic ale sau diferite stări fiziologice.
-recunoa ște manifestările hiperglicemiei care constau în oboseală, somnolen ță, inapeten ță, grețuri,
diaree, piele uscată, respira ție Kussmaul, pierderea lentă a con știenței.
-aduce la cunoștiința pacientului cauzele a pariției acesteia :excesul de insulină, lipsa controlului
glicemiei cu maifestări de: astenie, amețeli, piele rece, transpira ții, hipotensiune arterială, pierderea
bruscă a con știenței, respira ție normală. În acest caz pacientul î și poate administra pu țină apă
îndulcită iar în formele severe o fiolă de 1mg glucagon. Pacientul î și poate verifica glicemia și
glicozuria la domiciliu cu ajutorul bandeletelor sau strip -urilor, folosind sânge capilar iar citirea se
face vizual comparându -o cu o scală de culori. Asistenta sfătuie ște pacientul să păstreze eviden ța
permanentă a rezultatelor testelor efectuate, notând dieta și doza de insulină, îl înva ță să respecte
tratamentul și regimul alimentar recomandat pentru a avea o via ță normală și a fi o persoană activă .

70
-gravida diabetică va fi îndrumată pentru a fi supravegheată de medicul dermatolog, asistenta
medicală, specialistul obstetrician sau medicul neonatolog.
-asistenta medicala acorda sprijin în educarea părinților copiilor cu diabet.În cazul copiilor trebuie
ca părinții sa primească informații corecte și complete deoarece îngrijirea acestora este mult mai
dificilă decât adulților diabetici, având în vedere faptul că în cazul lor atât regimul dietetic cat și
administrarea medicației trebuie supravegheate foarte atent, și adaptate continu la necesitațiile
acestuia (intervine aici factorul de creștere, mișcare, schimbarea metabolismului.
În atribuțiile asistentei medicale se regăsesc efectuarea de tehnici medicale care trebuie
efectuate cu maximă responsabilitate de către aceasta .
În cadrul îngrijirilor acordate pacientului diabetic cele mai întâlnite trei tehnici pe care asistenta
medilcală trebuie să le efectueze sunt: recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator ,
recoltarea urinei pentru di ureza, determinare glicozurie,sumar de urina și urocultură și administrarea
prin injecție subcutan a insulinei.

71
1.Tehnica recoltarii sângelui venos prin sistem Vacutainer

Vacutainer® este o marcă înregistrată a Becton Dickinson, care fabr ică și vinde astăzi tuburile
Acest reprezintă o metoda de recoltare de sânge pentru analize de laborator care asigura confortul
bolnavului, calitatea probei recoltate si securitatea personalului medical.

1.Pregatirea materialelor
-ac de punc ție cu infil etare
-tub holter la care se ata șeaza acul de punc ție
-vacutainere (cu dopuri de diverse culori în func ție de tipul de analiz ă cerută: rosu și portocaliu –
utilizate la recolt ări biochimice ; bleu -pentru teste de coagulare, fibrinogen, Tq. ,conține citrat de
sodiu ; verde -pentru recolt ări biochimice , conține heparin ă; mov – pentru determin ări hematologice
conține solu ție EDTA ; negru – pentru VSH ; gri – glicemie .)
-tampoane de vata
-alcool
-tavița renala ,garou,plasturi
2. Pregătirea pacientului
– Se anunță cu 24 de ore înainte pentru analizele care trebuiesc recoltate a jeun. Pacientul nu trebuie
să mănânce înaintea recoltărilor.
-uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicație specială .

72
-se explică necesitatea tehnicii .
-se instruiește pacientu l privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
-se solicită colaborarea și se ob ține consim țământul.
-se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncție.
-hainele nu trebuie să împiedice circulația de întoarcere.
-se aseaz ă pacientul c u bra țul în extensie, sprijinit pe o pern ă.
3.Stabilirea locului puncției venoase
-se alege brațul pentru puncție.
-se examinează calitatea și sta rea vaselor de la plica cotului și antebraț
-se stabilește locul de execuție al puncției venoase.
4.Efectuare a tehnicii
-asistenta se spală și se dezinfectează pe mâini.
-îmbracă mănușile de protecție.
-se indeparteaz ă capacul acului dublu (desigilarea acului se face în prezen ța pacientului)
-ia tubul holder la care atașează acul de puncție prin înfiletare .
-se aplică garoul ( aplicarea garoului pentru alegerea preliminara a venei nu trebuie sa depaseasca 1
minut. )
-se palpează locul puncției.
-se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mi șcare circular ă de la centru spre exterior.
-se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva ori și să rămână cu el închis.
-se ancoreaz ă vena cu degetul mare sau cu indexul pozi ționat la 2.5 -5.0 cm de locul punc ției.
-se puncționează vena la un unghi de insertie de aproximativ 30 grade în condiții de asepsie
perfectă, pe direcția axului longitudinal, împingând acul infiletat pe holder 1 -1,5 cm în lumenul
venei.

73
-recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în așa fel încât diafragma gumată a
dopului să fie străpunsă.
-dupa ce î ncepe sa curg ă sângele în vacutainer se cere pacientului s ă desfac ă pumnul .
-acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere ca tubul să fie
centrat în holder pentru ca acul să înțepe zona centrală a capacului.
se lasa tubul sa se umple p âna cand va cuumul este epuizat și curgerea s ângelui înceteaz ă.
-când tubul este plin se extrage din holder prin ap ăsare pe bordura holderului cu degetul mare .
-se introduce un nou v acutainer prin mi șcare de impingere -rotație, dac ă este necesar .
-când se introduce ult imul vacutainer și începe sa fie umplut cu sange, se desface garoul .
-după recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul. ( nu se agită
tuburile pentru că sângele poate hemoliza ).
-se introduc c âte vacutainere sunt necesare, în ordinea stabilit ă: 1- flaconul pentru hemocultura ,2-
vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru) , 3-vacutainer pentru ser (dop rosu) ,4-vacutainer
cu heparina(dop verde) ,5-vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov) ,6-vacutainer VSH.
-se aplică un tampon cu alcool la locul puncției și se retrage brusc acul.
-se menține tamponul cca. 5 minute fără a îndoi brațul.
-se eticheteaza tuburile si se trimit la laborator .
Observatii: VSH se recolteaz ă fără stază venoas ă.
Accidente
incidente :,hematom, perforarea venei. ,amețeli, paloare accentuată, lipotimie, colaps.

74
2.Tehnica recoltării probelor de urină

Examen e pentru care se recoltează urina
1. sumar de urină – se determină: volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH -ul.
2. examene biochimice – albumina, glucoza, creatinina, ureea, pigmenții urinari, corpii cetonici,
ionograma -(Ca, K, Na,sedimentul urinar etc.);
3. urocultură -examen bacteriologic .
Moduri de recoltare a urinei.
-urina de diminea ță prin emisia spontan ă din mijlocul jetului urina r
-sondaj urinar steril
-puncție suprapubian ă (efectuata de medic)
-urina colectat ă în 24 de ore (sau 2 ore, 12 ore)
1.Recoltarea urinei pentru urocultură la pacientul activ
Materiale necesare:

75
-recipient steril
-apa și săpun ,soluții antiseptice pentru t oaletarea zonei genito -urinare
-comprese sterile
Pregătirea pacientului :
Se explica tehnica și necesitatea efectu ării acesteia
-se instruie ște pacientul cum s ă iși recolteze singur urina
-se instruie ște pacientul cu privire la toaletarea zonei înainte de r ecoltare pentru un rezultat corect
-explica m pacientului s ă foloseasca prima urina de diminea ță
-oferim pacientului comprese sterile cu antiseptic pentru dezinfectarea zonei dup ă spălare
-explica m să urineze în recipient dup ă ce a lasat s ă curga primul je t urinar. Recoltarea pentru
urocultur ă se face la jumatatea mic țiunii.
Accidente: contaminarea urinei cu bacterii prezente în regiunea periuretral ă Se va relua procedura,
explic ând normele de igien ă.
-luăm eșantionul de la pacient și etichet ămi pentru a trimite la laborator
2.Recoltarea urinei la pacientul sondat
Materiale necesare:
-tavă medicală/cărucior;
– sondă vezicală pentru bărbat sau femeie;
– comprese sterile;
– manusi sterile
– recipient steril pentru recoltarea urinei.
Pregătirea pacientului:
Pregătirea pacientului se face ca și în cazul pacienților activi.
introduceți sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie;

76
Tehnica:
-introduce m sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie;
– menți nem sonda pe durata evacuării urinei;
-lăsam urina să curgă în bazinet și recolt ăm apoi în recipientul pentru laborator;
-evacua m tot conținutul vezicii urinare;
– îndepărtați sonda și dezinfectați meatul urinar;
2.Recoltarea urinei pentru efectuarea diur ezei și sumar de urină
Scop :
Hormonii, proteinele și electroliții sunt excretați în cantități mici și variabile în urină, probele
trebuie recoltate pe o perioadă extinsă de timp pentru a avea o valoare diagnostică. Se recoltează
urina din 24h.
Pregătirea ma terialelor:
recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri
– mănuși
-ploscă sau urinar dacă este nevoie
– recipient gradat dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza
– recipient cu gheață dacă nu se poate ține la frigider
– etichete
Prega tirea pacientului :
-se explic ă procedura și necesitatea acestei
-se instruie ște pacientul cu privire la recoltarea urinei
-se aten ționeaz ă pacientul c ă trebuie sa fie bine hidratat și să evite cafeaua sau ceaiurile pentru a nu
se altera rezultatele .
Tehnic a:

77
-se cere pacientului să urineze; se va arunca această probă, pornindu -se astfel recoltarea din
momentul în care pacientul are vezica urinară goală
-se notează ora începerii recoltării
-probele se vor aduna într -un recipient de cel puțin 2 l; pe timpul d intre micțion ări, recipientul cu
probele de urină trebuie păstrat la rece
-se va recolta urina pe toată perioada de timp indicată; înainte de terminarea timpului se cere
pacientului să urineze încă o dată, dacă este posibil; se adaugă și ultima probă în re cipientul de
colectare .
-se va măsura după fiecare eliminare, dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza
– se va eticheta recipientul și se va trimite la laborator însoțit de formularul de cerere sau se va turna
din cantitatea totală de urină, într -un re cipient de aprox 100 -200 ml, care va fi etichetat și trimis la
laborator specificându -se pe formular care a fost cantitatea totală și perioada de timp cât a fost
colectată urina. Dacă pacientul are sondă urinară, se va menține punga urinară pe toată perioa da
recoltării într -un recipient cu gheață pus sub patul bolnavului .
3.Recoltarea urinei pentru cetunurie și glicozurie
Glucoza și corpii cetonici nu trebuie să fie prezenți în urină în mod normal. Glucoza începe să apară
în urină (glicozurie) atunci când glicemia (glucoza din sânge) depășește valoarea de 180 mg/dl.
Corpii cetonici, care sunt produși în organism în absența insulinei și apar la valori ale glicemiei mai
mari de 240 mg/dl.
Pregătirea materialelor:
-recipient de colectare
– mănuși
Pregatirea pa cientului :
-se explica procedura si necesitatea acesteia

78
-se verifică medicația pe care o ia pacientul și care ar putea modifica rezultatul testului
-se obtine consimtamantul
Tehnica :
-se spală mâinile și se pun mănușile
-se cere pacientului să micționeze; apoi se oferă un pahar cu apă și, după 30 –40 min se cere să
micționeze din nou; din cea de -a doua probă se va efectua testul .
-în funcție de testul cerut (glicozurie, cetonurie) se vor inscripționa recipientele și se trimit la
laborator.
Valori normal e ale urinei /24h ș i semne clinice ale perturb ării eliminării acesteia
-adulți și copii peste 14 ani: 1000 -1600 ml
-copil mic 600 -1400 ml în funcție de vârstă
– nou nascut 30 -60 ml/24h
– cantitatea de urina peste 2500 ml/24h = poliurie
-cantitatea de urina scazut ă sub 500 ml/24h = oligurie
-prezen ța sangelui în urin ă = hematurie
-creșterea numarului de mic țiuni în decursul unei zile = polakiurie
-dificultate și durere la urinare = disurie
-senzația imperioas ăde a urina = tenesme urinare
-inversare raport urinare zi – noapte este starea patologica = nicturie

79

3.Tehnica administrării insulinei

Locul de elecție pentru administrarea insulinei :

80
Locul de administrare trebuie alternat, dar vor respecta aceiași schemă:
-dimineața pe flancurile abdominale.
-seara pe coapsă.
Introducerea constantă în același loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă,
tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ. Nu se
administrează subcutanat în zone de infiltrare ale altor injecții, zone infectate, zone edematoase sau
cu modificări dermatologice.
Pregătirea materialelor:
-mănuși de unică folosință
-seringa de capacitate adaptată cantității de medicament
-soluție medicamentoasă de injectat
-tampoane c u alcool.
Pregatirea pacientului :
-se confirmă identitatea pacientului
-se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;
-se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
-se asigură intimitatea;
-se poziționează pacien tul în funcție de segmentul care trebuie injectat, pentru a -i fi cât mai comod
și în funcție de starea acestuia; în mod obișnuit se așează pacientul în poziție șezândă cu mâna
sprijinită pe șold sau în decubit dorsal.
Tehnica :
-asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de unică folosință;
-verific medicația prescrisă. Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de
expirare a sterilității, conform regulilor de administrare;

81
-se dezinfectează locul și zon a înconjurătoare.
-se lasă să se evapore alcoolul – alcoolul inactivează insulina.
-se execută pliul cutanat și se injectează insulina subcutanat .
-nu se freacă și nu se masează locul puncției.
-se păstrează o distanță de minim 4 cm de injecția precedentă .
Accidente:
-hipo sau hiperglicemie ca urmare anerespectării dozei
-foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie cu depresiuni ale
tegumentului și țesutului subcutanat, pierderea elasticității și îngroșarea țesuturilor.
– alergia locală – roșeață, edem, prurit.
-alergie generalizată – mai rară, dar mai gravă. Apar erupții pe tot corpul, respirație zgomotoasă,
șuierătoare, hipotensiune, șoc anafilactic.
Atenționări: i nsulina cristalină es te limpede, clară, transparentă. Insul ina în suspensie este tulbure și
trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea lichidului. Păstrarea,ferită de căldură și lumină
4grade C și în momentul folosirii. Nu se utilizează după expirare .

82
CAP.III. Conceptul de nursing.Scurt istoric .Etapele procesului de nursing.

S-au scris foarte multe definiții despre nursing , dar toate au în comun faptul că nursingul
reprezintă ideea de a ajuta persoanele care au nevoie de a fi ajutate în modul cel mai eficient posibil.
Dintre multiplele defin iții date nursingului de -a lungul timpului amintim:
-Leininger , 1983 : „Nursingul înseamnă îngrijiri de bază acordate persoanelor care au nevoie
de aceste îngrijiri, iar îngrijirile de bază constituie inima nursingului, fenomenul distinct central al
nursingului; îngrijirea poate avea o extraordinară semnificație de vindecare și de promovare a unui
stil de viață sănătos”.
– Mayerhoff: „ Îngrijirea care se referă la a ajuta pe alții să se dezvolte și să se reactualizeze pe
sine însuși, este un proces , o mo dalitate de a te corela cu cineva, proces care presupune
continuitate, în același mod în care o prietenie se poate suda numai printr -o încredere mutuală și
printr -o transformare calitativă a relației”.
– Campbell în 1985 definește nursingul ca: „Un mod de manifestare a sentimentului de iubire,
cu un singur scop, acela de a ajuta oamenii să cunoască afecțiunea în cele două aspecte ale sale: ca
pe un sentiment care este primit și dăruit”.
-Virginia Henderson definește astfel nursingul: „să ajuți individul, fi e acesta bolnav sau
sănătos, să -și afle calea spre sănătate și recuperare, să -și folosească fiecare acțiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea , cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea
necesară pentru a face în așa fel încât să -și poarte singur de grijă cât mai curând posibil”.
-Definiția elaborată de Consiliul Internațional de Nursing: „Nursingul, ca parte integrantă a
sistemului de asistență socială, cuprinde ocrotirea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea
bolnavilor fi zici, mentali, ca și a celor infirmi ( handicapați) de toate vârstele, în toate formele de
asistență socială și așezări comunitare” .

83
Originea nursingului ca profesie a fost atribuită influenței exercitate de Florence Nightingale,
care a practicat -o în a doua jumătate a secolului XIX. Comparativ cu profesia de avocat, doctor,
preot, psiholog, nursingul este o profesie relativ tânără. Până la jumătatea secolului XIX , îngrijirile
au fost dominate de o impregnare religioasă. Florence Nightingale a fost cea c are a demonstrat că
îngrijirile nu trebuie să se bazeze numai pe milă și caritate, ci furnizarea lor trebuie să se facă pe
baza unei înțelegeri profunde a problemelor de sănătate și boală, să devină obiectul gândirii. Ideea
de bază a nursingului este ac eea că : cei care sunt însărcinați cu îngrijirea sănătății pacienților ar
trebui să fie orientați mai mult asupra pacienților decât asupra procesului bolii .
Prima școală de îngrijire a bolnavului a fost înființată în 1860 de către Florence Nightingale.
Atunci a început istoria acestei profesiuni. Sora (nursa) avea rolul de a susține moral și prin îngrijiri
minime medicale individul suferind. Lipsea însă la acea dată o bază științifică pentru actul medical.
Este inceputul procesul ui de instruire și formare a surorilor cu scop medical, dar cu toate acestea ,
competența țlor era destul de limitată. La început nursingul nu a fost recunoscut ca o disciplină , ca
biologia sau chimia, în schimb a fost întocmită o bază de cunoștințe și principii, care, în realitate
reprezentau recomandările medicului , ce trebuiau îndeplinite de către asistentul medical. Odată cu
progresele medicinei și în special al chirurgiei, începând cu anul 1930, medicii au transferat o parte
din sarcinile lor , surorilor medicale. Bolnavul, ca re până atunci fusese în centrul preocupărilor, a
trecut în planul doi, în primul plan situându -se aspectele tehnico -medicale. În timp, nursingul a fost
recunoscut ca o disciplină separată și inclus în cadrul universităților. În programele de învățământ
au fost incluse și alte discipline științifice, dând posibilitatea nurselor să -și însușescă cunoștințe
avansate într -o varietate de științe bio – psiho – sociale. Astăzi , nursingul este denumit ca o știință
aplicativă, iar profesionalismul în nursing rămâne încă o problemă deschisă. În anul 1970, Virginia
Henderson descrie cele 14 nevoi fundamentale ale omului ca bază a îngrijirilor.

84
Conform teoriei sale, problemele derivă din incapacitatea individului de a îndeplini aceste
nevoi , nevoi în marea lor majorit ate cu un anumit grad de perturbare in cazul pacientului diabetic
– respirație normală -(modificata in DZ mai ales la pacientii cu obezitate)
– alimentație și ingerare de lichide adecvată -( perturbata in DZ de polifagie,polidipsie)
– eliminarea reziduuril or din organism -(in DZ sunt prezente varsaturi, greturi)
– mișcare și menținerea posturii dorite -(DZ modifica toleranta efortului fizic)
– somn și odihnă;
– alegerea îmbrăcămintei corespunzătoare .
– menținerea temperaturii normale a corpului prin modifi carea asusă îmbrăcămintei și a mediului
înconjurător (prin perturbarea proceselor metabolice pacientii cu DZ prezinta frecvent stari febrile)
– păstrarea curățeniei și protecția tegumentelor -(in DZ riscul de infectii cutanate pot duce pana la
amputatie a membrelor inferioare) .
– evitarea pericolelor din mediu înconjurător și lezării altor persoane (pacientul diabetic mai ales cel
care nu respecta intocmai regimul alimentar poate prezenta risc maxim al complicatiilor pana la
coma si deces) .
– comunicarea și exprimarea emoțiilor, nevoilor, temerilor și a opiniilor;
– acțiune conform convingerii religioase și a sistemului de valori;
– acțiune în direcția auto -realizării;
– recreerea;
– învățarea, satisfacerea curiozității, care conduce la o dezvoltare n ormală și la dobândirea unei
stări bune de sănătate și la utilizarea facilităților derivate din această stare.
Manifestări de dependență in diabetul zaharat
– poliurie, diureză 3 -6 litri /zi (glicozuria apare la o glicemie peste 180 mg/dl);
– polifagia apa re mai rar și se datorează deficitului celular de glucoză;

85
– polidipsie;
-pierdere în greutate;
-pruritul, inițial la nivelul organelor genitale și apoi tegumentar (micoze frecvente la diabetici);
– astenie fizică și psihică marcată;
– prezența de eczeme, piodermite,furunculoză;
– impotență sexuală și frigiditate ,recent instalate;
– carii multiple, căderea dinților; icatrizare dificilă a plăgilor.
Procesul de îngrijire este o metodă organizată și sistemică ce permite acorda rea de îngrijiri
individualizat . Este un proces centrat pe reacțiile particulare ale fiecărui individ (mai ales in cazul
bolnavului diabetic) la orice modificare reală sau potențială de sănătate. Procesul de îngrijire
reprezintă aplicarea modului științific de rezolvare a problemelor pen tru a răspunde nevoilor fizice,
psihosociale ale bolnavului diabetic pentru a renunța la administrarea îngrijirilor stereotipe și de
rutină. Este deasemenea un mod de a gândi logic, care permite intervenția conștientă, planificată a
îngrijirilor, cu scopul protejării și promovării sănătății bolnavului diabetic .
Procesul de îngrijire lucrează cu trei concepte esențiale : omul, sănătatea și boala.
Omul – este o ființă unică , unicitatea fiind dată de nevoile psihologice, sociale și culturale ce
se alătură ne voilor de bază, biologice ale supraviețuirii. Asigurarea exclusivă numai a anumitor
nevoi, excluzând alte aspecte , duce inevitabil la un eșec terapeutic.
Sănătatea -definită conform OMS, ca o stare de bine fizic, mintal și social, ce nu constă numai
în absența bolii sau a infirmității. Raportată la boală, sănătatea reprezintă ansamblul forțelor
biologice, fizice, afective, psihice și sociale, mobilizate pentru a înfrunta, a compensa sau a depăși
boala.

86
Boala – reprezintă ruperea echilibrului sau a armoni ei individului, prin apariția unei suferințe
fizice, psihice sau prin apariția unei dificultăți de adaptare la o situație nouă, provizorie sau
definitivă în cazul diabeticului în exi stența sa.
Etapele procesului de îngrijire:
Procesul de nursing se desfășo ară în cinci etape:
1.Culegerea de date (familiei, prieteni, martori)
2.Analiza și interpretarea datelor (probleme și diagnostic de îngrijire)
3.Planificarea îngrijirilor (obiective)
4.Realizarea intervențiilor (a plicarea propiu zis ă)
5. Evaluarea
1.Cule gerea de date
Este primul pas de culegere a informațiilor despre pacient ul cu diabet . Scopul acestei etape este
acela de a aduce în atenție date despre starea de sănătate a bolnavului diabetic , pe baza cărora se
vor lua decizii importante în legătură cu diagnosticul de nursing. Datele pot fi subiective și
obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în ceea ce privește diagnosticul nursing.
Culegerea de date se desfășoară conform unui plan care constă în:
– colectarea de informații obiective sa u subiective despre pacient;
– verificarea datelor obținute;
– comunicarea tuturor informațiilor obținute cu ocazia culegerii de date.
-identificarea problemelor de îngrijire a bolnavului diabetic se bazează în principal pe cunoașterea
pacientului, mai exact pe: cunoașt erea deficiențelor pacientului; cunoașterea propriilor resurse
pentru a face față nevoilor de sănătate;cunoașterea așteptării acestuia în ce privește procesul de
îngrijire medicală de care va beneficia; informații despre sănătatea sa sau s pitalizarea sa.
Informațiile culese pot fi :

87
– stabile: exemplu: nume, vârstă, sex, carte de identitate;
– variabile: exemplu: temperatura, TA, durere, infecții, date care se află într -un continuu proces de
schimbare la bolnavul diabetic .
Sursele de in formații pot fi:
– directe – exemplu: pacientul;
– indirecte – exemplu: familia , anturajul, membrii echipei de sănătate, dosarul medical, anumite
scheme de referință.
Mijloace le pentru culegerea datelor cele mai importante sunt:
– observarea pacientulu i;
– interviul pacientului;
– prin împărtășirea spontană de către pacient a acuzelor și simptomele sale subiective, ca de
exemplu: palpitații, durere, frica, amețeala.
– consultarea surselor secundare.
2. Analiza și interpretarea datelor
Este a doua eta pă a procesului de îngrijire și reprezintă identificarea nevoilor de sănătate actuale sau
potențiale, dar și a problemelor bazate pe culegerea de date. Analiza este procesul de interpretare a
datelor pentru a e labora o definiție a problemei aparute.
Etapa de analiză și interpretare a datelor se desfășoară după un plan, și anume:
– interpretarea datelor, care se referă la validarea datelor și implicit la ordonarea datelor obținute;
– colectarea datelor adiționale ( suplimentare) după caz;
– identificarea ș i comunicarea diagnosticului de nursing;
– determinarea congruentelor între nevoile pacientului și aptitudinile membrilor echipei sanitare de a
îndeplini aceste nevoi.
Analiza datelor se face prin:

88
– examinarea datelor;
– clasificarea datelor: de indepe ndență (care permit satisfacerea nevoilor autonome) și de
dependență;
– stabilirea problemelor de îngrijire și recunoașterea lor. Interpretarea datelor încearcă să dea un
sens sau să explice originea sau cauza proble mei de dependență a pacientului diabeti c. Mai exact,
interpretarea datelor va defini sursele de dificultate. Pentru o bună desfășurare a analizei și a
interpretării datelor, asistenta medicală are nevoie de cunoștințe de fiziologie, fiziopatologie,
anatomie, etc. Cel mai important este faptul c ă această etapă a procesului de îngrijire va conduce
asistenta medicală la stabilirea diagnosticului nursing.
Important este faptul că cele două etape, culegerea de date și , analiza și interpretarea datelor, au ca
scop final identificarea nevoii care nu a fost satisfăcută și care este obstacolul în satisfacerea nevoii.
Analiza și interpretarea datelor la pacientul diabetic
Probleme, diagnostic de nursing:
– alterare a eliminării urinare (poliurie);
– tulburări ale echilibrului volemic(deficit);
– tulburăr i ale echilibrului electrolitic(Na, K, Ca, Mg);
– risc crescut pentru infecții;
– alterarea stării de nutriție;
– alterarea tranzitului intestinal(constipație);
– scăderea toleranței la efort;
– risc crescut pentru incapacitate funcțională;
– alterarea per fuziei tisulare;
– deficit de autoîngrijire
– risc crescut de alterare a integrității tegumentelor, cauzată de problemele vasculare existente;

89
– disfuncție sexuală, cauzată de neuropatia secundară,manifestată prin probleme erectile;
– posibilă nonaderență la regimul dietetic cauzată de neînțelegerea calculării cantității de glucide
ingerate;
– risc crescut de hipoglicemie datorată necorelării alimentației cu administrarea de insulină
3.Planificarea îngrijirilor
Este a treia etapă a procesului de îngrijire care începe cu fixarea obiectivelor pentru îngrijirea
bolnavului diabetic și determinarea strategiilor necesare pentru îndeplinirea acestor obiective.
Înseamnă stabilirea unui plan de intervenție, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfășurare ca și
a precauțiilor ce trebuiesc luate. Planul de intervenție ține cont de pres cripțiile medicale și cuprinde
– obiectivele de îngrijire;
– intervențiile.
De reținut este faptul că planul de îngrijire a bolnavului diabetic se stabilește pornind de la nevoile
și capacitățile pacientului, fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind
intervențiile ce pot duce la atingerea obiectivului principal:”de a aduce persoana la un grad optim de
independență în satisfacerea nevoilor proprii”.
Obiectivele de îngrijire vor arăta clar și precis care sunt rezultatele pe care bolnavul diabetic ,
familia, colectivul și asistenta medicală speră să le obțină, dar și care sunt intervențiile intreprinse
de asistentă și pacient pentru a atinge scopul dinainte fixat. Obiectivele de îngrijire vor avea
următoarele caracteristici:
– specificitate -aparțin deci unui singur subiect;
– performanță;
– implicarea persoanei;
– realism;
– observabilitatea.

90
Obiectivele sunt de fapt rezultatele obținute care trebuie să fie: re aliste, măsurabile și realizabile.
Intervenția – reprezintă acțiunea asistentei medicale de a suplini sau de a completa ceea ce bolnavul
diabetic nu poate face singur, cu scopul atingerii unui grad optim de independență a pacientului.
Intervențiile vor fi planificate pe zi, oră, continuitate și pe durata pe care se desfășoară. Planificarea
îngrijirilor se face în etape:
– locul luării deciziei și desemnarea celor ce vor participa la îngrijire;
– întoarcerea la normalitate;
– valabilitatea resurselor, soci ale sau comunitare pentru atingerea obiectivelor fixate; – prognoza în
ceea ce privește rezolvarea problemelor;
– colaborarea cu membrii echipei sanitare;
– date suplimentare;
– planul de îngrijire să se adreseze în mod evident atât diagnosticului medica l cât și celui nursing;
– rezultatele intervențiilor.
În desfășurarea etapei de planificare trebuie să se respecte un plan:
1. Determinarea obiectivelor pentru îngrijire: exemplu: implicarea pacientului, a familiei, a
membrilor echipei; stabilirea obiect ivelor prioritare; anticiparea nevoilor și problemelor bazate pe
prioritățile stabilite.
2. Dezvoltarea sau modificarea planului: exemplu: implicarea pacientului în desemnarea
strategiilor, includerea tuturor informațiilor necesare îngrijirii pacientului (vârstă, sex, cultură, etnie,
religie); planifică confortul pacientului; selectarea măsurilor necesare îngrijirii pacientului.
3. Colaborarea cu ceilalți membrii ai echipei sanitare, cu: identificarea resurselor de sănătate și a
celor sociale, valabile pe ntru pacient; coordonarea îngrijirilor spre beneficiul pacientului; delegarea
acțiunilor.
4. Formularea rezultatelor scontate în urma intervențiilor de îngrijire.

91
Obiective in ingrijirea pacientului diabetic :
– pe termen scurt:
– diminuarea anxietății pr in asigurarea unui climat calm de securitate și înțelegere;
– asigurarea confortului, igienei corporale, a lenjeriei de pat și de corp;
– monitorizarea funcțiilor vitale, recoltarea de analize în urgență (glicemie, R.A., ionogramă,uree,
hemoleucogramă, etc .)
– pe termen mediu:
– planificarea și pregătirea pacientului pentru analize și explorări:profil glicemic,
T.T.G.O. ,glicozurie, insulinemie,R.A., ionogramă, profilul lipidic,determinarea TSH, cortizol,
efectuarea de EKG, F.O. etc)
– conștientizarea pacien tului privind importanța regimului alimentar;
– stabilirea dietei hipoglucidice cu prânzuri la ore fixe;
– efectuarea de exerciții fizice;
-pacientul va învăța să -și administreze insulina și tratamentul antidiabetic oral; să -și determine
glicemia cu glucom etru; să recunoască semnele de hipoglicemie și să aplice măsurile
corespunzătoare;
– pe termen lung
-obținerea complianței pacientului pentru calcularea necesarului de carbohidrați, respectarea dietei
și efectuarea de exerciții fizice;
– tratamentul medic amentos , dietetic și prevenirea complicațiilor .
4.Aplicarea îngrijirilor
Este a patra etapă a procesului de îngrijire nursing. În realizarea acestei etape sunt implicați:
pacientul, asistenta medicală, echipa de îngrijire și familia.

92
Aplicarea îngrijirilor are scopul de a ajuta pacientul să -și mențină sau să -și recapete independența,
sau, un oarecare grad de independență. Planificarea îngrijirilor și executarea îngrijirilor sunt strâns
legate. Ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se ex ecute în etapa de aplicare a
îngrijirilor.
Cele două etape vor fi consemnate o singură dată într -o rubrică de intervenții, rubrică care va
cuprinde:
– cui se adresează acțiunea;
– orarul;
– natura acțiunii;
– semnătura asistentei medicale care răspunde .
De reținut:
– nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște efectul așteptat;
– se verifică dacă intervențiile prevăzute sunt întotdeauna potrivite;
– se vor observa atent reacțiile pacientului;
– se vor modifica intervențiile ineficace;
– pe lângă pacient va fi implicată și familia sa;
– se va pregăti mediul înconjurător terapeutic.
În timpul îngrijirilor pot să apară diverse reacții: – anxietatea ( care este un sen timent de inconfort și
tensiune), frica ( este un sentiment p e care îl resimte persoana față de un pericol fizic sau
psihologic), durerea ( este o senzație neplăcută percepută în diverse părți ale organismului; ea poate
fi însoțit ă de anxietate, depresie, frică), singurătatea , înstrăinarea,sentimentul de neputință,
modificarea schemei corporale , pierderea unei ființe dragi sau al unui statut social , doliul (ste o
pierdere cu repercursiuni importante asupra persoanei ).

93
Aceste situații pot fi atenuate de asistenta medicală dacă ea dă dovadă de prezență umană și
căldură , fiind gata oricând să ajute pacientul.
5.Evaluarea îngrijirilor
Este ultima etapă a procesului nursing și reprezintă o reapreciere completă a întregului plan de
îngrijire nursing. Evaluarea începe în etapele precedente și anume:
– în etapa de culegere a datelor și interpretarea lor, asistenta medicală realizează o evaluare pentru a
verifica starea sănătății de ”astăzi”a pacientului și pentru a observa dacă are toate informațiile
despre pacient;
– în etapa de analiză și diagnostic, evaluarea se face cu sc opul asigurării asupra faptului că lista de
diagnostice de îngrijire este completă și exactă;
– în etapa de planificare se verifică dacă obiectivele și intervențiile au fost corespunzătoare și cât de
bine au fost îndeplinite obiectivele propuse;
– în eta pa de implementare se determină dacă planul a fost implementat așa cum a fost recomandat
și se vor identifica atât factorii care frânează cât și factorii care ajută progresul.
Etapele evaluării:
1. Comparația rezultatelor actuale cu rezultatele așteptate ale terapiei. În această etapă se face
evaluarea răspunsului( așteptat și neașteptat) cu scopul determinării gradelor succesului
intervențiilor nursing și determinarea nevoilor de modificare a obiectivelor, a mediului, a
echipamentului ori a terapiei.
2. Evaluarea acceptării, a complianței cu terapia prescrisă. Este etapa în care :
– se determină impactul acțiunilor asupra pacientului, familiei și a celorlalți membrii ai echipei de
îngrijire;
– se verifică dacă testele și investigațiile s -au executat înt r-un mod corect;
– se verifică dacă pacientul, familia și membrii echipei au înțeles informațiile furnizate.

94
3. Etapa în care se notează și se vor descrie exact răspunsurile pacientului la terapie sau la planul de
îngrijire.
4. Este etapa în care se mod ifică planul atunci când este indicat și când se restabilesc prioritățile.
Evaluarea ,ca ultimă etapă a procesului de nursing ,ne ajută să răspundem la următoarele întrebări:
– a fost eficient planul aplicat sau nu și din ce cauze;
– dacă am reușit să a jungem până la sfârșitul etapei, în conformitate cu planul stabilit;
– dacă am făcut totul sau trebuia mai mult;
– în cazul unui eșec încercăm să aflăm unde s -a greșit.
Evaluarea cuprinde:
– stabilirea criteriilor de evaluare;
– evaluarea atingerii obi ectivelor;
– identificarea datelor care afectează atingerea obiectivelor.
Pentru evaluare, asistenta medicală culege date subiective și obiective, ce pot evalua obiectivele
propuse, după care le interpretează.
Datele colectate sunt comparate cu criteriil e stabilite. În urma compara ției pot fi trei posibilități:
– obiectivel e să fie atinse în totalitate;
– obiectivele să fie atinse parțial;
– obiectivele să nu fie atinse.
Atunci când obiectivele nu au fost atinse, asistenta medicală va reanaliza planul nursing, punânduși
următoarele întrebări:
– am cules date suficiente;
– am identificat corect diagnosticul de nursing;
– am stabilit corect obiectivele;
– am ales corect intervenții specifice obiectivelor.

95
În planul de nursing, evaluarea este consemna tă enunțând progresele pe care le – a făcut pacientul în
funcție de obiectivele propuse.
Exemplu: pacientul nu prezintă escare de decubit. În concluzie, evaluarea :
– apreciază modul de atingere a obiectivelor;
– este un proces organizat;
– determină ree xaminarea planului de nursing; – duce printre altele și la evaluarea calității
intervențiilor. În cazul în care acțiunile asistentei medicale nu au avut impactul dorit, procesul de
îngrijire se reia de la prima etapă, cu reformularea diagnosticului. Evalua rea permite reajustarea
obiectivelor și chiar modificarea intervențiilor.
Diagnosticul de nursing este o form ă de ingrijire care descrie reac ția persoanei la o problem ă de
sănătate.Fiecare cadru medical trebuie s ă puna un diagnostic. Diagnosticul clinic ține de problema
de sănătate. Diagnosticul de nursing ( ține cont de reac ția pacientului la problema de s ănătate) și este
stabilit de asistent.
Componentele diagnosticului de îngrijire
-problema de dependen ță a persoanei
-cauza problemei de dependen ță
-semn ele prin care se manifest ă
-PES- problema, etiologie, semne -sunt necesare în punerea unui diagnostic de nursing
-cu ce începe un diagnostic de nursing: Alterarea, deteriorarea, deficit, incapacitatea
A doua parte const ă în enuntul cauzei/etiologia/sursa d e dificultate
Obiective de ingrijire
-S- specificitate (cine face ac țiunea)
-P- performanta (ce face pacientul, ce se poate face pentru pacient)
-I-implicare (cum se face ac țiunea, trebuie s ă stiu ce am de facut)

96
R- realism ( în ce masur ă se poate face ac țiunea)
O-observabil (cand?)
Parte importantă a echipei de îngrijire a pacientului, asistentul medical este implicat activ în
luarea deciziilor și se poate confrunta cu numeroase probleme etice. Se impune precizarea unor
principii etice fundamentale în desf ășurarea procesului de nursing:
-respectarea autonomiei pacientului ,pacienții conștienți, informați, au dreptul să refuze anumite
intervenții medicale ce le -au fost recomandate, alegând alte alternative posibile.
-conceptul de autonomie definește dreptul individului de a lua singur decizii, fără a fi supus nici
unei constrângeri din exterior.
-acționarea pentru binele pacientului, nu doar pentru a evita lezarea lui
Confidențialitatea
-implică respectarea dreptului la intimitate,
-presupune că informați ile obținute de la pacient nu vor fi dezvăluite unei alte persoane decât
dacă ele reprezintă o amenințare directă la binele societății.
-conștientizarea faptului că anumite intervenții terapeutice benefice includ și riscuri sau
efecte adverse (exemplu: efectele secundare ale medicamentelor).
Fidelitate a
-îndatorirea personalului medical de a nu face promisiuni ce nu pot fi respectate și de a -și îndeplini
promisiunile făcute.
-a nu face rău ,respectul față de individ ,respectul față de viaț ă,îndatorirea de a spune adevărul, de a
nu minți sau înșela pe alții. Respectând aceste principii etice, asistentul medical poate oferi
pacientului informații despre natura îngrijirilor propuse, despre alternative, despre riscurile și
eneficiile acestora și despre posibile consecințe. Va folosi un limbaj adecvat ce este accesibil
gradului de pregătire și intelegere .

97

CAP.IV Prezentarea și urmărirea practică a proces ului de nursing.
Cazuri – plan de îngrijire .
Caz I
Caz II
Caz III

CAZUL I:
CUL EGEREA DE DATE :
NUME: S
PRENUME: T
SEX: M
DATA NAȘTERII: 11.06.1960
LOCALITATEA: Lisa
JUDEȚUL: Brașov
OCUPAȚIA: Func ționar
LOCUL DE MUNCĂ: Prim ăria comunei Lisa
DATA INTERNĂRII: 14.11.2019
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Diabet zaharat tip 2 insulino -dependent, și hipertensiune
arterial ă.
MOTIVELE INTERNARII: Durere și parestezii la membrele inferioare,tulburări de
sensibilitate, senzație de greața și vărsătură, poliurie, sete, vertij, gură uscată, cefalee,
inapetență.
ANTECEDENTE HETEROCOLATERALE: Fără semnificație din punct de vedere clinic.

ANTECEDENTE PERSONALE: Diabet zaharat tip 2din anul 2017

CONDITII DE VIATA: Situație materială satisfăcătoare, locuiește cu soția,nefumător, nu
consumă alcool, religie ortodox -practicant ocazional.
ISTORICUL BOLII: Boala a debu tat în urmă cu aproximativ doua saptămâni, cu o
simptomatologie vaga, destul de ușoara, la început pacientul nedând importanță deosebită

simptomelor, punând totul pe sema oboselii datorate diverselor munci in gospodărie . În urmă
cu o săptămâna însa a încep ut să prezinte dureri de cap, furnicături și durere la picioare,
greață si senzații de vărsătură, sete, poliurie, inapetență. Pacientul se prezintă la medicul de
familie unde primește bilet de trimitere către secția infecțioase pentru investigații de
speci alitate și tratament.
EXAMENE DE LABORATOR
Data Analiza de laborator Valoarea obtinuta (valoarea normală)
14.11.2019
internare

Glicemie
Uree
Creatinina
TGP
TGO 427mg/dl (65 -110)
43mg/dl (20 -50)
1,23mg/dl (0.6 -1.2)
30u/l (13 -40)
13u/l (10-37)
15.11.2019 HT
HB
Eritrocite
VEM
HEM
CHEM
Euzinofile
Leucocite
Neutofile
Limfocite
Monocite
Trombocite
Glicemie
Uree
Creatinina
TGO
TGP
Colesterol 41 % ( 36-46)
13,3 Gr/dl ( 2-15 )
4,37 Mgr/l ( 3,7-5,1)
93,8fL ( 80-98)
30,4pg (27 -33)
32,4gr/dL (32 -33,5)
2,1% (2)
8600/L (4,8 -10.000)
70,9% (45 -72)
43,3% (25-40)
9,2% (2-9)
348miiul(150-450mii)
154mg/dl (65-110)
41,3mg/dl (20-50)
0,74mg/dl (0,6-1,2)
22u/l (13-40)
19u/l (10-37)
131Mg/dl (sub 200)

Data Analiza de laborator Valoarea obtinuta (valoarea normală)
LDH 460U/l (313-618)

15.11.2019
Sumar urina Densitate
pH
Glucoză
Acid ascorbic
Proteine
Biliriubina
Urobilinogen
Corpi cetonici
Celule epiteliale plate
Leucocite
1020 (1005 -1030)
5 (5 -8)
Prezent (absent)
Absent (absent)
Absent (absent)
Absent (absent)
Normal (normal)
Absent (absent)
Rare
Relativ frecvente

EXPLOARARI FUNCTIONALE:

Ecografie abdominala :
Abdomen suplu, normal conformat,sensibil spontan și la palpare,splina,ficat ,colecist normal
reprezent ate ecografic fara modificari semnificative,intestin normal ecografic, stomac in limite
normale, loje renale libere,micțiuni frecvente .
Radiofrafie pulmonara :
Imagine RX pulmonară fără modificari semnificative,sonoritate pulmonară normală ,MV
fiziologic.
Alte investigatii :
EKG : AMC in limite normale.Soc apexian in spațiul V ic stanga pe
LMC,TA=140/70mmHg,AV=80b/min

ANALIZA DATELOR CULESE:
1.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE
Dependență : TA 140/70mmHg, vertij, cefalee
2.NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA
Dependență :Inapetență, senzație de greață si vărsătură
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Dependență :Poliurie
4.NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Dependență :Cefalee,vertij,durere membre și parestezii
5.NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNII
Dependență :Ingrijorare,anxietate, insomnie
6.NEVOIA DE A SE ÎMBRACA ȘI DEZBRĂCA
Independență: Pacientul se îmbracă și dezbracă fără ajutor
7.NEVOIA DE A -ȘI MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
Independență : T= 36,7 C
8.NEVOIA DE A FI CURAT ,Î NGRIJIT , DE A -ȘI PROTEJA TEGUMENTELE ȘI
MUCOASELE
Independență : ținută curată și îngrijită,tegumente și mucoase integre ,normal
colorate
9.NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Dependență: risc de complicații acute și cronice
10.NEVOIA DE A COMUNICA
Independență: pacientul comunica cu personalul medical dând informații despre
starea sa

11.NEVOIA DE A ACȚIONA PROPRILOR CONVINGERI ȘI VALORI
Independență:pacient ortodox, practicant ocazional
12.NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII
Independență : este preocupat de pastrarea capacitații de muncă
13.NEVOIA DE A SE RECREEA
Independență : citește ziarul, ascultă radioul, face integrame
14.NEVOIA DE A ÎNVAȚA
Independență : Datorita bolii este preocupat de pastrarea stării de sănătate

Reprezentare grafica a gradului de perturbar e a celor 14 nevoi fundamentale la internare

PLAN DE INGRIJIRE CAZ I

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
1.Durere datorit ă creșterii
presiunii in travascula re ,
manifestat ă prin c efalee,
vertij, HTA 140/70 Normalizarea
TA și dispari ția
cefaleei și
vertijului în
următoarele1 -2
ore. Rol propriu
– apreciez localizarea și
severitatea durerii și
identific factorii care
intensific ă sau calmeaz ă
durerile (zgomot ,po zitii
antialgice)
-monitorizez TA și P de 2
ori pe zi și le notez in foaia
de observații
-limitez activitațiile și asigur
un mediu liniștit, ridic capul
pacientului pentru a scădea
presiunea LCR
-asigur repausul la pat al
pacientului
-cer pacientului sa an unțe
daca durerea nu cedeaza la
tratament.
Rol delegat
-recoltez probe pentru
laborator
-administrez la indicatia
medicului antialgice si
antidepresive –agolcamin
fiole-2,indapamid. TA= 120/65
Durere mult
ameliorata
la 60 min de la
administrarea
tratament ului.
2.Alimentație inadecvată
datorată dezechilibrului
metabolismului glucidic
manifestată prin
inapetență, senzație de grață
și senzație de vărsătură Pacientul sa
prezinte
normoglicemie
într-un timp cât
mai scurt si sa se
alimenteze
corect in raport
cu nevoile sale
cantitative si
calitative/24h ,
fără grețuri si
varsaturi si sa
prezinte apetit
pastrat. Rol propriu
-apreciez nevoile cantitative
și calitative ale pacientului
in funcție de vârstă și starea
fizică (13-15% proteine, 30-
35% lipide, glucide 50 %
rația / 24h) aprox.30 -35
cal/kgcorp/24h
– cântăresc pacientul
– efectuez bilantul ingesta
excreta/24h
-stabilesc numarul meselor,
3 mese principale( ora 7,ora
13,ora19)și doua gustari
(ora 10 și 16)
-indepărtez resturile
menajere din salon înainte Pacientul prezinta
o glicemie de 105
mg/dl si
beneficiaza de
alimentatie
corespunzatoare
nevoilor
cantitative si
calitative /24h
fara greturi si
varsaturi .

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
de ser virea mesei si aerisesc
salonul)
-servesc alimentele
respectând conditiile stricte
de asepsie
-urmaresc toleranta
alimentara si observam
aparitia starilor de greata si
varsaturi (in cazul
intolerantei alimentare
insulina se administreaza in
timpul mesei)
-in caz de varsaturi asez
pacientul in semisezut sau
decubit lateral la marginea
patului , protejez patul cu
musama sau aleza si sprijin
capul pacientului in timpul
varsaturilor oferindu -i
tavita renala iar dupa
incheierea episodului ,ii ofer
un pahar cu a pa si prosop
pentru efectuarea igienei
bucale prin clatiri sucesive.
– educ pacientul sa respecte
orele de masa ,odihna si
tratament pentru evitatrea
aparitiei dezechilibrelor
metabolice si a
complicatiilor explicandu -i
importanta majora a acestor
masuri i n evolutia bolii si
evitarea complicatiilor.
Rol delegat
-recolt ez produse pentru
analize de laborator(sânge,
urină)
-administr ez la indicatia
medicului medicatie
hipoglicemianta cu 15 -30
minute inaintea mesei.
– administrez la indicatia
medicului medicati e
adjuvanta vitaminoterapie,
KCL

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
3.Eliminare inadecvata
cauzata de complicațtiile
diabetului zah arat
manifestata prin poliurie,
glicozurie . Pacientul sa fie
echilibrat din
punct de vedere
hidroelectrolitic
si acidobazic si
sa prezinte un
nivel al
eliminării
urinare în limite
normale. Rol propriu
-masor zilnic diureza si o
notez in foaia de
temperat ura.
-evaluez eventualele semne
de dezhidratare observand
aspectul pielii,aspectul
mucoaselor.
-monitorizez zilnic puls, TA
si le notez in foaia de
observatie.
-monitorizez zilnic bilantul
hidric,urmarind hidratarea
corespunzatoare a
pacientului.
-observ c antitatea urinei
eliminata zilnic precum si
caracteristici modificate ale
acesteia ca
miros,aspect,culoare
(hematurie,piurie,mucus)
-asigur pacientului urinar
langa pat datorita
tenesmelor.
-educ pacientul sa comunice
persistenta sau recurenta
simptomelor
-educ pacientul sa
constientizeze importanta
pastrarii unei igiene genitale
riguroase dupa defecatie si
urinare pentru evitarea
infectiilor urinare.
-educ pacientul sa efectueze
golirea completa a vezicii
urinare la fiecare 4 ore.
-invat pacientul sa
folos easca lenjerie lejera si
curata din bumbac pentru a
preveni staza urinara si
contaminarea organelor
genitale precum si pentru a
evita eventualele
traumatisme si alergii ale
tegumentelor.
-invat pacientul sa efectueze Pacientul este
echilibrat din
punct de vedere
hidroelectrolitic si
acidobazic si
prezinta o diureza
in limite normale,
cu mictiuni
fiziologice fara
tenesme sau
disurie.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
exercitii pentru intarirea
musculaturi i aparatului
urinar.
Rol delegat
-recoltez sange pentru
analize de laborator
– recoltez sumar de urina
– recoltez urina pentru
urocultura
-administrez medicatia la
indicatia medicului
-insotesc pacientul la
investigatii
Mobilitate defectuoasa
cauzata de perturbatea
circulatiei periferice si
cresterea valorilor
TA,manifestata prin cefalee,
verij,parestezii,durere a
membrelor inferioare. Ca pacientul sa
isi recapete
independenta in
mobilitate in
decurs de 24 -48
h. Rol propriu
-monitorizez TA ,P,
respitatie si le notez in foaia
de observatie.
– apreciez localizarea si
severitatea durerii
-asigur repausul la pat al
pacientului
-invat pacientul sa nu
efectueze miscari bruste mai
ales la ridicarea din decubit
dorsal pentru a evita
ametelile
-asez pacientul in pat
ridicand putin extremitatea
inferioara a patului pentru
favorizarea circulatiei
memb relor inferioare
-invat pacientul sa efectueze
exercitii usoare de
mobilizare a membrelor ,
atat atunci cat se afla in pat
cat si la marginea patului.
-sprijin pacientul in timpul
deplasarilor
-efectuez plimbari scurte cu
pacientul
-efectuez masajul zilni c al
membrelor inferioare
– stabilesc un program de
exetcitii usoare de
mobilizare cu pacientul
– educ pacientul sa poarte Pacientul si -a
recapatat
mobilitatea dupa
24h si o pastreaza
.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
lenjerie lejera si curata din
bumbac pentru evitarea
lezarii tegumentelor
– constientizez pacientul de
importanta unei igiene
zilnice riguroase al
picioarelor in cazul
patologiei diabetului zaharat
Rol delegat
-administrez medicatia
prescrisa de medic –
antialgice la nevoie (piafen
sau paracetamol per os ,
antitensive )
-administrez solutii
perfuzabile la indicatia
medicului
-insotesc pacien tul la
investigatii suplimentare
recomandate de medic
Dificultate in a se odihnii
cauzata de necunoasterea
prognosticului bolii
manifestata prin
Ingrijorare,anxietate,
insomnie. Pacientul sa
beneficieze de
un somn
calitativ si
cantitativ in
limite normale. Rol propriu
-observ gradul de alterare a
somnului calitativ si
cantitativ,durata si intervalul
acestuia
-asigur conditii de climat
,luminozitate si liniste care
sa permita repausul fizic si
psihic al pacientului.
-planific efectuarea
tehnicilor medicale astfel
incat sa nu perturb pacientul
in perioada de odihna
– incurajez pacientul sa isi
exprime ingrijorarile care ii
cauzeaza neliniste.
-linistesc pacientul adoptand
o atitudine pozitiva in
legatura cu starea sa de
boala
– invat pacientul sa inspire
adanc si sa expire eficient
pentru combaterea starii de
agitatie
– stabilesc un program de
odihna cu pacientul si il ajut Pacientul doarme
7-8 ore /noapte
,prezentand un
somn linistit,
neântrerupt.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
sa il respecte
– stabilesc cu pacientul un
program de alimentatie in
care cina sa fie luata cu cel
putin 2 ore inainte de somn .
-servesc pacientul cu o
bautura calda seara inainte
de somn si indepartez
sursele ce ar putea perturba
somnul (lumina aprinsa,
radioul, etc)
Rol delegat
-administrez la indicatia
medicului -sedative –
diazepam seara si
antialgice.
Risc de complicatii din
cauza spitalizarii sau
nerespectarii tratamentului
si regimului igienico –
dietetic care se poate
manifesta prin infectii,
complicatii acute (come
hiper sau hipo -glicemiante)
sau cronice(nevrite, artrite)
ale bolii Pacientul sa nu
prezinte
complicatii si sa
recunoasca
eventualele
semne ale
acestora post
spitalizare. Rol propriu
-respect cu strictete normele
de igiena in efectuare a
tehnicilor
– verific intodeauna
integritatea ambalajelor
dispozitivelor medicale si
medicamentelor si termenul
de valabilitate ale acestora
-verific intodeauna
medicatia prectisa de medic
si numele pacientului caruia
ii este adresata
-supraveghez atent pacientul
si informez medicul in
legatura cu alterarea starii
acestuia .
– educ pacientul să cunoască
manifestările bolii, regimul
de viață pe care să -l respecte
intocmai
– invat pacientul sa alterneze
locul de injectare a insulinei
pentru a preveni
lipodi strofiile (loc de
injecttare: fața externă a
brațului, 1/3 mijlocie; fața
antero -externă a coapsei, 1/3
mijlocie; flancurile peretelui
abdominal; regiunea Pacientul nu
prezinta
complicatii ale
bolii si a invatat
sa previna aparitia
acestora si dupa
spitaliza re.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
subclaviculară; regiunea
fesieră, supero -externă)
-educ pacientul privind
pastrarea igienei personale
corporale, in general, si a
picioarelor, in special,
pentru a prevenii
escoriatiile, fisurile,
bataturile la acest nivel, care
se pot infecta usor la
pacientul diabetic
– educ pacientul să
recunoască cauzele și
semnele complicațiilor acute
și cum să inte rvină in cazul
producerii lor
(Manifestările
hiperglicemiei constă in
oboseală, somnolență,
inapetență, grețuri,
vărsături,diaree, tahicardie,
hipotensiune arterială, piele
uscată, pierderea lentă a
conștienței, respirație
Kusmaul.Cauzele
hipoglicemiei pot fi: excesul
de insulină, ingestia
incompletă de hidrați de
carbon sau lipsa controlului
glicemiei.)
(Hipoglicemia se manifestă
prin amețeli, astenie, piele
rece, transpirații,
hipertensiune arterială,
pierderea bruscă a
conștienței, respirație
normală. In acest caz,
pacientul iși poate
administra puțină apă
indulcită, iar în formele
severe, anturajul îi poate
adminstra pacientului
glucagon intramuscular.)
– invaț pacientul să
efectueze autocontrolul
metabolic

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
-sfatuiesc pacientul sa
participe la exercitii fizice
regulate, ce pot imbunatatii
metabolismul si confera o
stare de bine
Rol delegat
-respect intocmai
administrarea tratamentului
prescris de medic

Reprezentare grafica a gradului de perturbare a celor 14 nevoi fundamentale la externare

CAZUL II:

CULEGEREA DE DATE

NUME: I
PRENUME: S
SEX:F
DATA NAȘTERII: 24.01.2013
LOCALITATEA: Brașov
JUDEȚUL: Brașov
OCUPAȚIA: Școlar
LOCUL DE MUNCĂ: Școala
DATA INTERNĂRII: 02.12.2019
DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Suspiciune d iabet zaharat .Acidoz ă .Sindrom de
deshidratare mai mare de 10%, suspectare pneumonie.
MOTICELE INTERNARII : dureri abdominale, dispnee,
obstruc ție nazală, grețuri, tuse, inapetent ă, poliurie,onubilare,sete excesiv ă
ANTECEDENTE HETEROCOLATERALE: mama 31 ani ,studii liceale, fără boli cronice
cunoscute, tat ăl sănătos, 35 ani, p ărinții sunt desp ărțiți, copil unic.
ANTECEDENTE PERSONALE: copil unic, nascut ă la termen , naștere normal ă, G=3650g,
scor Abgar 10, icter fiziologic absent, alimenta ție la s ân , vaccinat ă corespunz ător sc hemei de
vaccinare .
CONDITII DE VIATA: Bune , locuie ște în apartament cu 3 camere cu mama și bunica, ambele
nefumatoare, neconsumatoare alco ol.

ISTORICUL BOLII: Boala a debutat în urmă cu aproximativ 1 luna , simptomatologie destul
de ușoara la început cu u șoare capricii alimentare , apoi dup ă o săptaman ă cu sete mai
accentuat ă, urinări frecvente, iar dupa 3 s ăptămâni, mama constat ă scădere în greutate a
copilului, copilul acuz ă dureri abdominale și tuse u șoară, iar în cursul zilei de azi , starea
copilului se degradeaz ă , apărând v ărsături, stări de le șin .Mama apeleaz ă serviciul de
urgent ă și este transportat ă la spital. Se instituie pe ambul antă perfuzie cu ser fiziologic .
EXAMENE DE LABORATOR
Data Analiza de laborator Valoarea obtinuta(valoarea
normală)

02.12.2019 Hg
Leucocite
Trigliceride
Glicem ie
Glicozurie
Vsh
11,2g% (10 -15g%)
4500 (4 -8000/mm3)
127000 (150 -300000)
310 mg/dl (60-120mg/dl)
urme
30/56mm/1h,2h(4 -13,12 -17mm)

04.12.2019 Glicozurie
Calcemie
Uree
ASLO
Fibrinogen
Glicemie -absenta
9.5mg%
25 mg/dl (20 -40mg/dl)
200 U/ml
400 mg/dl
207
05.12.2019 Creatinina
Rezerva alcalina
Ex Coproparazitar
Potasiu 0,90 mg/ dl
18 mEq/l
Negativ
3,48 mmol/l
06.12.2019 Glicemie 116 mg/ dl
07.12.2019 Glicemie 85 mg/dl

Examen clinic :
-Tegumente și mucoase: integre, palide, buze us cate, limbă saburală, halenă acetonemică
– Fanere integre, normal conformate, implantate
– Tesut celulo -adipos subcutanat: modest reprezentat la nivelul
toracelui, abdomenului, membrelor.
– Sistem ganglionar superficial: nepalpabil
– Tesut muscular – hipoton, normotrofie, normokinetic.
– Sistem osteo -articular – integru morfo -functional. Art iculatii libere,
mobile, nedureroase; oase lungi integre, torace evazat la baze.
– Aparat respirator: Cai aeriene superiare –obstructie rinore seromucoasa, tuse productiva,tiraj
intercostal. Tahipnee. Frecventa respiratorie = 30 r/min. Torace normal conf ormat. Vibratii vocale
normal transmise. Murmur vezicular prezent bilateral. Sonoritate pulmonarã: ronhusuri pe ambele
arii pulmonare.
-Aparat cardio -vascular: Tahicardie. Aria precordială de aspect normal. Matitate cardiacă în
limite normale. Soc a pexian spatiul V intercostal stâng, pe linia medio -claviculară. Zgomote
cardiace ritmice, bine bătute. Nu se percep zgomote supraadăugate. Frecventa cardiacă = 120 b/min.
puls periferic prezent
-Aparat digestiv: Inapetentă. Congestie orofaringiană. Senzati e de sete, polidipsie. Abdomen
dureros spontan si la palpare, difuz. Ficat în limite normale. Splina nepalpabilă. Tranzit intestinal
prezent. Scaun normal
– Aparat uro -genital: poliurie. Urini macroscopic normal. Loje renale libere, nedureroase. Mietiuni
fiziologice. Organe genitale externe de tip infantil.
– Sistem nervos central: ROT, RCA prezente.
Fără semne de iritatie meningeală.

-Psihic: dezvoltare corespunzãtoare vârstei
EXPLOARARI FUNCTIONALE:
Ecografie abdominala:Abdomen ,normal conformat, dureros la palpare ,difuz splina,ficat ,colecist
normal reprezentate ecografic fara modificari semnificative,intestin normal ecografic, stomac in
limite normale, loje renale libere,micțiuni functionale.
Radiofrafie pulmonara:Imagine RX pulmonară fără modificari se mnificative,sonoritate pulmonară
normală ,vibratii vocale normal transmise.Murmur vezicular prezent bilateral.
Alte investigatii:EKG :
AMC in limite normale.
Soc apexian in spațiul V ic stanga pe LMC,TA=140/70mmHg,AV=80b/min ,

ANALIZA DA TELOR CULESE

1.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE
Dependență:tahipn ee, tahicardie,tuse,rinoree, R=35/min,frecventa cardiaca 120b/min
2.NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA
Dependență:i napetenta,sete exagerata -polidipsie
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Dependență :poliurie, varsaturi , 1 scaun/zi de consistenta normala
4.NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Independență: Mobilitate pastrata, stabilitate in mers, posturi adecvate in mers si repaus,
sistem osteo -articular fara modificari
5.NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNII
Independență : somn odihnitor si linistit 6 -7 ore / noapte fara intreruperi
6.NEVOIA DE A SE ÎMBRACA ȘI DEZBRĂCA
Independență: pacienta se îmbracă și dezbracă fără ajutor, imbracaminte curata ,ingrijita
adecvata.
7.NEVOIA DE A -ȘI MENȚINE TEMP ERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
Independență: T= 36,6C
8.NEVOIA DE A FI CURAT ,ÎNGRIJIT , DE A -ȘI PROTEJA TEGUMENTELE ȘI
MUCOASELE
Independență: tegumente și mucoase intacte , curate ,normal colorate
9.NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Dependență : Risc de com plicații acute și cronice ale diabetului zaharat si infectii
adaugate

10.NEVOIA DE A COMUNICA
Independență: Pacienta comunica cu personalul medical si anturajul prezent, vorbeste clar,
articulat, gestica adecvata varstei
11.NEVOIA DE A ACȚIONA PROPRILOR CON VINGERI ȘI VALORI
Independență: pacienta botezata in rit ortodox, ocazional merge cu bunica la biserica .
12.NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII
Independență: executa activitati scolare corespunzatoare varstei
13.NEVOIA DE A SE RECREA
Independențăi Ii plac desenele, priveste la televizor , coloreaz a, foloseste tableta la jocuri
14.NEVOIA DE A ÎNVAȚA
Dependență: Cunostiinte insuficiente ale mamei si copilului despre boala si cum sa iși
pastreze starea de sănătate.

Reprezentare grafica a g radului de perturbare a celor 14 nevoi fundamentale la internare

PLAN DE INGRIJIRE CAZ II
Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
1.Dificultate in a respira
datorita obstructiei cailor
respiratorii manifestata prin
rinoree . Ca pacienta sa
prezinte o
respiratie in
limita normale Rol propriu
-monitorizez repiratiia si le
notam in F.O
-asez pacienta in pozitie
semisezut care sa favorizeze
respitatia
– areisesc salonul ferind
pacienta de frig si curent in
timpul aerisirii
– educ pacienta sa inspire
profund si sa expire eficient
-invat pacienta sa isi sufle
corect nasul folosind
servetele de unica folosinta
pentru a nu devenii sursa de
infectie.
-efectuez tapotaj toracic
usor pentru ajutarea
eliminarii secretiilor
– incurajez si invat pacienta
sa tusasca si sa indeparteze
secretiile expectorate.
Rol delegat
-recoltez probe pentru
analize de laborator
– administrez la indicatia
medicului tratament cu
aerosol(ser fiziologic 2ml/2
ori/zi);ventolin puf (3px3/zi
si fix otide 2px2/zi) Pacienta prezinta
25r/min,respiratie
normala ,
eficienta ritmica.
2. Aport alimentar si hidric
in deficit din cauza
dezechilibrului
metabolismului glucidic
manifestat prin refuz
alimentar inapetenta,
polidipsie Pacienta sa
beneficieze de
asigurarea
necesarului
hidric si
nutritional ,sa
prezinte apetit
pastrat fara
greturi sau
varsaturi. Rol propriu
-Observ starea pacientei
-Masor functiile vitale si
consemnez valoarea lor in
f.o
-informez mama ca in
diabetul zaharat alturi de
medicamentele prescrise de
medic , mesurile igieno –
dietetice reprezinta un
mijloc terapeutic la fel de
important
– observ cum este
alimenteaza pacienta, cu ce
cantitati de alimente Pacienta
beneficieză de
asigurarea
necesarului
hidric si
nutritional ,si
prezintă apetit
pastrat.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
-indepartez sursele
dezagreabile din salon si
aerisesc incaperea inainte de
servirea mes ei
–stabilesc nevoile calorice
conform cu starea de nutritie
a fetitei adecvate diabetului
zaharat
-supraveghez si incurajez
fetita sa serveasca
alimentele si o ajut in timpul
mesei cind e cazul
-efectuez testarea glicemiei
inainte si dupamese si seara
la culcare
-continui hidratarea
pacientei pe cale orala
servesc alimentele la –
temperatura moderata si
intr-un mod atragator pentru
a creste apetitul pacientei
– ma asigur de faptul ca
mananca si bea tot ce i se
ofera, la toate mesele
– alcatuiesc regimul
alimentar cit mai flexibil in
functie de apetitul si
preferintele acesteia
-Explic mamei necesitatea
respectarii dietei DZ
-Urmaresc alimentatia
zilnica a copilului
-efectuez bilantul ingesta
excreta
-sprijin copilul in timpul
varsaturilor
– identific obicei urile
alimentare ale copilului si
incerc sa le corectez la
nevoie
Rol delegat
-efectuez tratamentul
prescris de medic(debridad –
7mlx3/zi si no spa la
nevoie)
– Adninistrez medicatie in

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
dozele indicate de catre
medic( Fl.1.Pev.ser
fiziologic 9 HumulinR
11U. I; Fl.II idem fl I,daca
glicemia este.>250mg/dl
Medocef 2g/zi
1.Alterarea eliminarii
datorita diabetului zaharat
manifestata prin poliurie.

Pacienta sa
prezinte diureza
normala si sa fie
echilibrata
hidro -elecrolitic

Rol propriu
-urmaresc diureza pacientei
si o notez in foaia de
temperatura
-determin valoarea functiilor
vitale si le consemnez in f.o.
-explic mamei importanta
hidratarii
-controlez terapeut ic
simptomele pacientei.
-informez medicul de starea
pacientei
-urmaresc aspectul urinei
-notez numarul de mictiuni
si scaune in f,o.
-asigur o hidratare perfecta
urmarindu -se mentinerea
unei concentratii constante a
urinei
-notez in f.o aspectul urinii
si numarul mictiunilor pe 24
de ore
– efectuez bilantul hidric in
24h
-notez in foaia de
temperatura bilantul hidric
-combat deshidratarea
pacientei prin aport adecvat
de lichide p.o.
– strang urinile intre
pranzuri intre ultimul pranz
si ora 22 si in cursul noptii,
pentru determinarea
glicozuriei si cetonuriei
-recomand copilului si
mamei sa respecte
recomandarile medicului

Rol delegat
-administrez medicatia Pacienta prezintă
diureză normală,
și este echilibrata
hidro -elecrolitic
si acidobazic .

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare

2. Deshidratare datorita
poliuriei manifestata prin
tegumente si buze uscate,
limba saburala, halena
acetonemica

Pacienta sa aiba
mucoase integre
morfologic si
functional recomandata de medic
– masor valorile glicemiei
inainte de masa si le notez
in Fo
-administrez
vitam inoterapie la indicatia
medicului.
Rol propriu
-Administr ez lichide p.o.
-Urămaresc mama cum face
igiena bucal ă și
orofaringian ă de mai multe
ori pe zi .
-Urmăresc integritatea
tegumentelor .
– Observ aspectul
tegumentelor și mucoaselor
și sigur toaleta core cta a
tegumentelor si mucoaselor.
-Hidratez corect pacienta .
– Observ aspectul
tegumentelor .
-Sfătuiesc mama cum s ă
ingrijeasc ă copilul în spital
și acas ă știind c ă diabetul
zaharat poate avea
complica ții in timp.
-Explorez obiceiurile și
deprinderile gre șite pe care
le prezint ă mama în
îngrijirea copilului și încerc
să le corectez .
Rol delegat
-recoltez sânge pentru
analize
-administrez medicația
prescrisă de medic pentru
echilibrarea
hidroelectrolitică și
acidobazică.
-hidratez parenteral pacienta
cu per fuzii de ser fiziologic
și vitaminoterapie la
indicația medicului.

Pacienta prezinta
mucoase si
tegumente
integre.
Vulnerab ilitatea fata de
pericole determinata de Ca pacienta sa
nu prezinte Rol propriu
– explic normele de via ta pe

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
necunoastera evolutia bolii
sale,manifestata prin risc de
aparitie a complicatiilor
acute ale diabetului zaharat complicatii
acute sau
cronice ale bolii care trebuie sa le respecte
mama si copilul pentu a fi
ferita de aparitia
complicatiilor acute(hipo
sau hiperglicemii)
-asigur conditiile de mediu
,de confort
-linistesc mama si copilul
prin furnizarea de informatii
despre diabetul zaharat
-sfatuiesc parintii sa nu
administreze medicamente
fara prescriptie medicala
-recomand mamei sa
urmeze recomandarile
medicului privind
interventia in cazul
imbolnavirilor sau sa
contacteze medicul oentru a
cere sfatul
-educ mama sa recunoasca
semnele de precoma care
pot cand nu e respectat
intocmai
tratamentul(grețuri,
vărsături, greutate
epigastrică, polidipsie,
poliurie, polipnee cu halenă
acetonică ,elemen te
valoroase pentru a interveni )
-sugerez mamei sa
supravegheze efortul depus
de copil atentionând ca
intensif icarea efortului pot
duce la come hipoglicemice
care poate fi combatuta prin
ingerarea imediata a unei
bomboane.
Rol delegat
-administrez la indicatia
medicului Actrapid 9ui s.c
Mixtard30 9u.i si cefort
1mg lx12h
-verific starea de valabilitate
a medicati ei administrate
inaintea efectuarii

Diagnostic de nursing Obiective Interventii -rol propriu -rol
delegat Evaluare
tratamentului si supraveghez
pacienta
-recoltez sânge pentru
determinarea glicemiei
Dificultate in a intelege din
cauza necunoasterii bolii
manifestate prin cunostiinte
insuficiente. Pacienta dar mai
ales mama sa
doba ndeasca
suficiente
cunostiinte
despre boala si
administrarea
medicatiei Rol propriu
-Urmaresc starea generala a
pacientei
-explic mamei stie sa
administrze corect insulina
-implic mama si bunica intr –
un program de educatie
despre viata cu un copil
bolnav.
-furnizez informatii corecte
despre diabet indic regimul
care trebuie sa il urmeze un
copil bolnav de diabet:
-Ratia unei mese sa fie:
55% – glucide, 15% –
proteine, 30% – lipide,
vitamine, minerale și apă.
-Este important ca
alimentația să conțină 30%
grăsimi: 90% dintre acestea
să fie nesaturate.
-Este important ca hrana să
fie variată, un aliment fiind
substituit cu altul,
respectând echivalentul
glucidic
Rol delegat
-informez mama despre
importanta prezentarii la
controale
ulterioare.

Repre zentare grafica a gradului de perturbare a celor 14 nevoi fundamentale la externare

CAZUL II I

CULEGEREA DE DATE
NUME: T
PRENUME: C
SEX: F
DATA NAȘTERII: 26.08.1937
LOCALITATEA: Draguș
JUDEȚUL: Brașov
OCUPAȚIA: Pensionara
LOCUL DE MUNCĂ: –
DATA INTE RNĂRII: 05.01.2020
DIAGNOSTIC LA INTE RNARE : Diabet zaharat complicații acute și cronice , micro –
macroangiopatie diabetică ,angioretinopatie diabetica, nefropatie diabetica,
MOTI VELE INTERNARII: scaderea acuitatii vizuale, cefalee moderata, astenie, mialgi l a
membrele inferioare, meteorism, durere in hipocondru drept, mici leziuni interdigitale -risc
picior diabetic.
ANTECEDENTE HETEROCOLATERALE: parinți diabetici – decedați.
ANTECEDENTE PERSONALE: DZ de aproximativ 10 ani.
CONDITII DE VIATA :Pacienta locuieste cu fiica și ginerele acestuia, conditii de viata
satisfacatoare
ISTORICUL BOLII: Boala a debutat in urma cu 10 ani, insî in urma cu o saptămâna,a inceput
să simtă prurit interdigital la membrul inferior stânag .Urmare a unei iritari prin scărpinare,
apare o ulcerație zemuinda care s -a extins de la degetul mare la degetul mijociu.Pacienta se

interneaza in scop de investigatii si tratament precum si pentru corectarea tratamentului
pentru tratarea diabetului.
EXAMENE DE LABORATOR
Data Analiza de laborator Valo area obtinuta(valoarea
normală)

Hg
Eritrocite
Indice cromatic
Leucocite
Neutrofile nesegmentate
Neutrofile segmentate
Eosinofile
Limfocite
Monocite
Vsh
Denitate urina
Proteine urina
Glicemie
Acid uric 154 (130-160%)
5,31 (4-5/mm3)
0,87 (0,85-1,05)
5 (4,00-9,00/l)
6%(1 -6%)
63 (47 -72%)
1 (0,5 -5%)
26 (19 -37%)
4 (3-11%)
10 (2 -10mm/h)
1020 (1015 -1030)
0 (0-0,2)
6,7mmol(3,3 -5, mmol/l)
1,4

EXAMEN CLINIC:
Frecventa respiratiei 20/min,zgomote pulmonare patologice, crepitații.
Tegumente roz ,p ale,fara semne de cianoza,se observa rubeoza faciala (neuropatie, microangiopatie
vase subcutanate.)
Șoc apexian in spatiul intercostal 5 stâng, cu 1,5 cm.configuratie cord normala
Puls pe artere radiale determina simptomul gat de gască, dilatare venoasa l a nivelul membrelor
inferioare.
TA brat stâng -130/90mmHg;braț drept -130/90mm

Apetit pastrat, deglutiție bună;
ALTE INVESTIGAȚII:
Ecografie:
Ficat omogen,fatra stenoza hepatica.Se evidentiaza deformarea si dilatarea sistemului celiace cu
bazinetul ambilor rinichi se determina moderat.
Radiografie:
Plamanii sunt transparenti,cord ventricol stang dilatat.
Oscilometrie
Se determina debit pulsativ scazut, pronuntat la amvele membre inferioare.IR membru drept –
0,25;IR membru stang 0
Neurologie
Encefalopolineurop atie diabetica.Sindrom neuroastenic.Tulburari senzitive vehetative.
Oftalmologie:
Arteroscleroza vaselor retiniene
ECG:Ritm sinusal 75 contracții/min,ax electric cord -orizontal.

ANALIZA DATELOR CULESE

1.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCU LAȚIE
Dependență: Ulcerație , TA 170/55mmHg
2.NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA
Dependență:DZ I,polifagie,polidipsie
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Dependență:poliurie, 1 scaun/zi consistenta normala
4.NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Dependență: parestezie membru inferior, durere interdigitala la mers si repaus,
scadere acuitate vizuala
5.NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNII
Dependență: Îngrijorare,anxietate, insomnie
6.NEVOIA DE A SE ÎMBRACA ȘI DEZBRĂCA
Independență:Pacientul se îmbracă și dezbracă fără ajut or
7.NEVOIA DE A -ȘI MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
Independență: T= 36,7 C
8.NEVOIA DE A FI CURAT ,ÎNGRIJIT , DE A -ȘI PROTEJA TEGUMENTELE ȘI
MUCOASELE
Dependență: Tinuta adecvata, ulceratii tegumentare interdigitale.
9.NEVOIA DE A EVITA PERI COLELE
Dependență: Risc de complicații acute și cronice ale DZ I, macro – microangiopatii si
infectii

10.NEVOIA DE A COMUNICA
Independență: Pacientul comunica cu personalul medical dând informații despre
starea sa
11.NEVOIA DE A ACȚIONA PROPRILOR CONVINGER I ȘI VALORI
Independență: Pacient ortodox,practicant ocazional
12.NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII
Dependență: Astenie,nesiguranta, ingrijorare.
13.NEVOIA DE A SE RECREEA
Independență Spune rugaciuni, vorbeste cu fami lia la telefon, ascu lta stiri.
14.NEVOIA DE A ÎNVAȚA
Dependență: Cunostiinte insuficiente.

Reprezentare grafica a gradului de perturbare a celor 14 nevoi fundamentale la internare

PLAN DE INGRIJIRE: CAZ III
Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
Circulatie deficitara din
cauza diabetului zaharat
manifestata prin TA 130/90,
ulceratii, cefalee.
Ca pacienta sa
prezinte o
circulatie in
limite cat mai
normale , sa nu
mai prezinte
cefalee si
vindecarea
ulceratiilor
aparute. Rol propriu
-monitorizez de 2 ori/zi
functiile vitale si le notez in
FO
-inspectez mereu starea
tegumentelor si observ
eventualele schimbari ce pot
aparea (culoare,
caldura,aparitie eruptii, etc.)
-Ridic picioarele bolnavei
de pe planul patului pen tru
favorizarea circulatiei.
– pozitionez pacienta in pat
cu doua perne sub cap
pentru a reduce presiunea
LCR la nivelul encefalului.
-Efectuez masaj usor zilnic
la nivelul membrelor
inferioare pentru favorizarea
circulatiei periferice.
Rol delegat
-particip la efectuarea
toaletarii ulceratiei de catre
medic
– administrez la indicatia
medicului medicatia
(piracetam20% – 5ml i.v; sol
NaCL perfuzabil,vit C 5% –
2ml i.v)
-recoltez probe bilogice
pentru analize de laborator.
Pacieta nu mai
acuza cefalee,
ulcerat iile
evolueaza spre
vindecare iar
circulatia este
nentinuta in limite
acceptabile a
stariidatorata DZ.
Alimentatie defectuoasa
datorata nerespectarii dietei
si tratamentului manifestata
prin polidipsie, polifagie Pacienta sa
beneficieze de o
alimentatie
adecvata
caraportata la
nevoile sale Rol propriu:
-eplorez gusturile alimentare
a pacientei
-invaț pacienta si
apartinatorii ca prin
respectarea dietei pot
diminua efectul DZ.
– alcatuiesc un regim
alimentar adecvat cu
proteine 13 -15%;lipide 30 –
35%;glucide 50%;30 -35
cal/kg corp/24h si aleg
alimentele in functie de

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
continutul de glucide.
– supraveghez mesele
bolnavei si ma asigur de
respectarea regimului
igienico -dietetic
-indepartez resturile
menajere si elimin
mirosurile dezagreabile din
incapere inaintea servirii
mesei
– efectuez bilantul ingesta –
excreta
Rol delegat
-administrez la indicatia
medicului insulina inaintea
mesei dupa programul
stabilit(ora:8 -6UA
actrapid;ora 14UA –
actrapid;ora 18 -8UA
actrapid, sol Riboxina 2%
5ml i.v)
-monitorizez glicemia
inainte de mesele principale
-recoltez probe biologice
pentru analize laborator
-administrez la indicatia
medicului vitaminoterapie .

Eliminare inadecvata
calitativ si cantitativ din
cauza DZ manifeststa prin
poliuru=ie Pacienta sa fie
echilibrata
hidroele ctrolitic
si acidobazic Rol propriu
-cantaresc pacienta zilnic
-asigur igiena riguroasa a
regiunii genitale dupa
defecție pentru evitarea
infectilor
-asigur lenjerie curata de
corp si pat de ori este nevoie
-efectuez bilantul ingesta –
excreta
-efectuez di ureza/24h
observand cantitatea si
caracteristicile urinei
Rol delegat
-la indicatia medicului
asigur hidratarea pacientei
cu solutii perfuzabile pentru
corectarea bilantului hidro –

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
electrolitic
-recoltez urina pentru suamr
de urina si urocultura
-administr ez la indicatia
medicului antiseptice
urinare,sulfamide.

Dificultate in a se deplasa
din cauza comlicațtiilor
diabetului zaharat
manifestata prin durere,
parestezie membru inferior
stang , ulceratii, scaderea
acuitatii vizuale. Pacienta sa
beneficieze d e
sprijin in
deplasare, fara
durere Rol propriu
-in pat asez piciorul
pacientei cu ajutorul unui
cearceaf inpaturit ,ridicat de
pe planul patului
-sprijin pacienta in
deplasarile sale.
-educ pacienta sa foloseasca
mijloacele de ajutr in
deplasare(carje, ca dru)
pentru a -si proteja piciorul
si a diminua durerea
-mentin o igiena riguroasa a
picioarelor pentru
prevenirea apatiției
leziunilor si infectiilor
– educ pacienta sa adopte
pozitii adecvate pentru
diminuarea durerii.
Rol delegat
-administrez la indicati a
medicului
antialgice (paracetamol la
nevoie)
-particip la cuarațarea si
pansarea zilnica a leziunilor
– efectuez recoltarea
secretiilor din ulceratie si le
trimit la laborator. Datorita
ingrijirilor
acordate,
ulceratiile
evolueaza spre
vindecare
,dureril e nu mai
au caracter
permanent iar
intensitatea
acestora e mult
diminuata)
Dificultate in a se odihnii
din cauza bolii manifestata
prin anxietate ,
ingrijorare,insomnie
Pacienta sa
beneicieze de un
somn calitativ si
cantitativ. Rol propriu
-evaluez stare a de neliniste a
pacientei si intervalul de
odihna
– linistesc pacienta si
indepartez sursele
perturbante in timpul
programului de odihna
– incerc sa castig increderea
pacientri prin folosirea unui Pacienta doarme
6-7 h/noapte fara
intrerupere

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
ton calm, incurajand -o sa isi
exprime sentimentele si
emoti ile
– incerc sa explic pacientei
tehnici de relaxare inainte
de somn.
– stabilesc un program de
odihna cu pacienta si o
incurajez sa il respecte
– educ pacienta sa nu mai
manance inainte cu cel putin
2 ore inainte de somn.
-asigur un climat de liniste
si servesc pacienta cu
lichide caldute inainte de
somn.
Rol delegat
– monitorizez functiile vitale
si le notez in FO
-administrez la indicatia
medicului sedative usoare.
Igiena deficitara din cauza
negijentei man ifestata prin
ulceratii interdigitale. Ca pacienta sa
beneficieze de
igiena riguroasa
si sa invete sa o
respecte. Rol propriu
– acord o atenție maxima
igiene personale a pacientei
-Insotesc pacienta si o
sprijinninefectuarea toaletei
zilnice
– efectuez igi ena unghilor
acordand maxima atentie
taierii acestora
-educ pacienta si
apartinatorii sa efectueze o
igiena riguroasa a
picioarelor zilnic explicand
importanta respectarii
acesteia mai ales la bolnavii
diabetici .
– urmaresc respectarea
efectuarii igienei p ersonale
de catre pacienta
Rol delegat
-particip la efectuare
toaletarii si tratamentul
leziuniilor interdigitale
-administrez la indicatia
medibului unguente Pacienta
beneficiaza de
igiena riguroasa si
respecta
efectuarea igienei
prsonale

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
antimicotice, creme
hidratante pe tegumentele
intacte pentru prevenirea
extinderii infectiei
Risc de complicatii acute si
cronice ale diabetului
zaharat manifestat prin
posibile micro sau
macroangiopatii, infectii,
hipo sau hiperglicemii Pacienta sa nu
prezinte
complicat ii sau
agravari ale
starii actuale,
infectii. Rol propriu
-respect masurile de igiena
in timpul efectuarii
manevrelor medicale
– verific integritatea si
valabilitatea
medicamentelor si
ambalajelor dispozitivelor
medicale
– invat pacienta si
apartinatorii sa recunoasca
semnele posibile aparute in
cazul complicatiilor bolii(
precoma hipoglicemica,
precoma hiperglicemica, )
precum si masuri care le pot
lua in combaterea acestora
– educ pacienta si
apartinatorii sa respecte
intocmai medicatia
perescrisa si re gimul
recomandat.
– Incurajez pacienta sa se
prezinte la controalele
periodice pentru
monitorizarea evolutiei
bolii.
Rol delegat
– respect intocmai
programul de administrare
si medicatia prescrisa de
medic
– informez de urgenta
medicul la constatarea
orica ror deteriorari in starea
pacientei

Sentimentul de inferioritate
si pierderea stimei de sint
din cauza starii de boala
manifestat prin astenie,
ingrijorare Pacienta sa isi
recapete stima
de sine si sa fie
constient de
propria valoare Rol propriu
-incur ajez pacienta sa isis
exprime sentimentele
-identific motivele
comportamentului sau Pacienta are
increderea in
personalul
medical si a
inceput sa

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
-ajut pacienta sa realizese
perceptia justa a realitatii
-explic pacientei importanta
sa pentru membrii familiei
sale
– folosesc un limbaj calm,
ascult doleantele pacientei si
o incurajez sa efectueze
lucruri care ar face -o sa se
simta utila .
– castig increderea pacientei
ca aceasta sa se destainuie
cu sinceritate
– arat pacientei cat de utila
poate fi pentru cei din jurul
ei si si cat de util le este
experienta ei de viata .
-incurajez pacienta sa
comunice, sa schimbe opinii
cu colegele de salon in
legatura cu ce ii place sa
faca, convingeri, pasiuni.
Rol delegat
-administrez medicatia
prescrisa de medic
prezinte o crestere
a stimei de sine
atat in raport cu
familia cat si cu
colegele de salon.
Dificultate in a invata cum
sa isi pastreze sanatatea din
cauza varstei manifestata
prin cunostiinte insuficiente Ca pacienta sa
invete
importanta unei
stari bune de
sanat ate si cum
poate participa
la pastrarea
aceseia Rol propriu
-stimulez dorinta si
curiozitatea pacientei si
apartinatorilor
-organizez discutii pe
intelesul pacientei in
legatura cu ceea ce trebuie
sa stie despre cum sa
actioneze in pastrarea unei
stari c at mai bune
-identific si corectez
deprinderile gresite ale
pacientei
-verific daca pacienta a
inteles corect informatiile
transmise si o incurajez sa
intrebe ce nu a inteles
-manifest rabdare si
adaptare la nivelul de
intelegere a pacientei. Pacienta si
apartinatorii au
inteles importanta
sanatatii si au
invatat ce pot face
pentru pas trarea
acestei stari de
sanatate.

Diagnostic de nursing Obiective Interventi i -rol propriu -rol
delegat Evaluare
Rol delegat
– invita pacienta sa se
prezinte la control in mod
repetat cand ii este indicat
acest lucru
– explic importanta urmarii
intocmai a tratamentului
medical prescris

Reprezentare grafica a gradului de perturbare a celor 14 nevoi fundamentale la externare

CONCLUZII:
În lucrarea și cazurile tratate în aceasta se dovede ște faptul c ă deși în cazul diabetulu i zaharat triada
simptomatic ă este oarecum comun ă acestor bolnavi , simptomatologia este diferit ă de la caz la caz
acsasta din urma dator ându-se mai multor factori precum v ârsta, tipul de diabet, condi țiilor de via ța
si alimenta ție , fapt care face procesu l de îngrijire diferit și adaptabil fiec ărui caz în parte în func ție
de tipologia fiecărui infivid î n parte.
In lucrare prezentat ă precum ș i in expunerea celor trei cazuri de îngrijiri expuse anterior reiese
faptul ca în diabetul zaharat exist ă doau tipolo gi ale acestei boli si anume :
1.diabet zaharat de tipI ( insulino -dependent )
2.diabet zaharat tip II (insulino independent )
In spital se internează 2 categorii mari de pacienți cuDZ tip 2: cei nou depistați (pentru echilibrare
metabolică, stabilirea co nduitei terapeuticeș ti, educație terapeutică) și cazurile vechi (pentru
echilibrare metabolică, reevaluarea conduitei terapeutice și intensificarea educației terapeutice).
Având în vedere vechimea bolii, am considerat că pacienții cunoscuți mai demult cu DZ tip 2 sunt
pacienți aflați în stadii mai avansate de boală, ceea ce din punct de vedere nursing se traduce prin
dependențe totale mai mari. In studierea pacientilor a reieșit că intervențiile nursing trebuie să
corespundă nu doar diagnosticelor nursing actuale ci și nevoilor fiecarui pacient în parte.
Activitatea nursei trebuie sa fie complementară activității medicale da rautonomă (de menținere a
igienei, de comunicare, de stabilire a legăturii cu familia, de identificare a problemelor legate de
psiholo gia pacien tului, de capacitatea lui și a familiei de a coopera, de găsire a unor soluții
particulare în funcție de capacitatea individului de a înțelege, de dorința lui de a interveni în
menținerea stării de sănătate, de posibilitățile financiare și multe alte aspecte particulare). O alta
concluzie a lucrării de față este aceea că educația pacientului este o terapie non -medicamentoasa
deosebit de importantă alături de terapia medicamentoasa, trebui nd să țină cont de gradul de

cunoaștere și de nevoile indiv iduale și trebuie să fie realizată permanent și planificată la intervale
regulate, atât în spital, în ambulatoriul de specialitate cât și în comunitate. Acest lucru implică o
foarte bună comunicare cu asistenta medicala specialiste în domeniul diabetului
Am arătat că este nevoie de această activitate chiar și la pacienții cunoscuti de mult timp cu această
boală cât și la cazurile noi diagnosticate , mai ales in cazul copiilor cu diabet zaharat tip I deoarece
informațiile se estompează în timp, sau apar info rmații noi, ori pacientul sau aparținătorii nu au
primit toate informațiile necesare la timpul potrivit. Mai mult, modalitatea detransmitere a
informațiilor de către asistenta si echipa medicala este importantă, o eficiență deosebită dovedindu –
se și in participarea la sesiuni alături de unul/maimulți membrii ai familiei.

BIBLIOGRAFIE:
1. ,,Medicină internă pentru cadre medii,, Corneliu Borundel,2009 -2010,Editura ALL.
2.,,Boli metabolice,,Dr.Aurel Popescu -Bălce ști, 2002, Editura TRIUMF.
3.,,Diabetul și sindromul hipoglicemic -fapte,descoperiri și tratamente naturale,, Agata
M.Thrash,Calvin L.Thrash,Editura a 3 -a,revista Bucure ști:
4.Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, 2010 ,Editura DeAostini
5.,,Medica ția antidiabeti că,, 1972,Editura Centrul Industrial Medical, Băcanu Gheorghe.
6.,,Diabetul zaharat,, Micu Ion,Editura Medicală,Bucure ști,1974 .
7.,,Diabetul zaharat, mod de viață și tratament,,Micu Ion,Editura Medicală,Bucure ști,1985.
8.,,Diagnosticul și tratamen tul bolil or interne,, Editura Medicală, Bucure ști,1982.
9.,,Ghid de nursing,, Lucre ția Țițirică
10.,,Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului),,Carol Mozes,Edi ia a v -a,Editura
Medicală,Bucure ti,1997.

NOTE BIBLIOGRAFICE
1. Corneliu Borunde l,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura ALL,2009;pag.683,690,692.
2.Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, Editura DeAgostini,2010, pag. 57.
3. Dr.Aurel Popescu -Bălce ști,,Boli metabolice,,Editura Triumf,2002, pag.9,14, 30,32 ,43