Comitetul Economic Si Social European

CAPITOLUL 1. ÎNFIINȚAREA ȘI REGIMUL JURIDIC AL COMITETULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN.

Comitetul Economic și Social European. Scurt pe trei.

Înainte de a începe dezbaterea subiectului care dă titlul prezentei lucrări, autorul a considerat utilă o prezentare succintă a instituției Comitetului Economic și Social European, încercând să formuleze răspunsuri clare la întrebările „Ce?”, „De ce?”, „Cum?”.

CE este Comitetul Economic și Social European?

Comitetul Economic și Social European (CESE) este o instituție comunitară permanentă, îndeplinind un important rol consultativ. CESE a fost creat prin Tratatul de la Roma de instituire a Comunităților Europene, semnat în 1957. El reprezintă toate părțile interesate din domeniul economic, social și civic care compun societatea civilă organizată, oferind un forum pentru consultare, informare și dialog în cadrul căruia acestea își pot exprima opiniile.

DE CE a fost creat Comitetul Economic și Social European?

Comitetul Economic și Social European a fost creat pentru a contribui la o mai bună adaptare a politicilor și legislației europene la realitățile economice, sociale și civice, acordând asistență Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene, utilizând ample cunoștințe și experiența membrilor săi și făcând eforturi de a asigura consensul în slujba interesului general.

Totodată, prin acțiunile sale, CESE promovează dezvoltarea unei Uniuni Europene mai participative, mai apropiate de cetățeni, acționând ca un forum instituțional de reprezentare, informare, exprimare și dialog al societății civile organizate.

CUM acționează Comitetul Economic și Social European?

Instituțiile Uniunii Europene consultă CESE în momentul planificării de măsuri politice sau de legislație. Cu privire la multe subiecte, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au obligația legală de a consulta CESE. Aceasta este cunoscută sub numele de consultare obligatorie. În alte cazuri, consultarea este opțională.

Comitetul își exprimă opiniile într- un aviz. El poate adopta trei tipuri de avize:

• avize privind chestiunile supuse atenției sale de către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie;

• avize din proprie inițiativă pe orice subiect pe care îl consideră important legat de politicile Uniunii Europeană;

• avize exploratorii, care intervin atunci când Comisia, Parlamentul sau președințiile Consiliului Uniunii Europene îi solicită să reflecteze și să formuleze sugestii pe o anumită temă cu o importanță deosebită pentru societatea civilă organizată, pentru a oferi informații în cadrul procesului de elaborare a politicilor Uniunii Europene și al planificării punerii în aplicare a acestora.

Comitetul poate, de asemenea, să pregătească rapoarte de informare și rezoluții cu privire la chestiuni de actualitate. Avizele sunt adoptate cu majoritatea simplă a întregului CESE în sesiunea plenară (de nouă ori pe an), dar lucrările pregătitoare se desfășoară în șase secțiuni specializate care cuprind majoritatea domeniilor de acțiune ale Uniunii Europene, cum ar fi afacerile economice și sociale, transporturile, agricultura, piața internă și relațiile externe, redactarea având loc de obicei în cadrul unui grup de lucru condus de către un raportor.

Membrii CESE reprezintă centrul de greutate al acestuia: ei provin din medii diferite și alcătuiesc un corpus de experiență impresionant. Comitetul este compus din 344 de membri, din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Reprezentarea fiecărei țări este aproximativ proporțională cu populația acesteia. Membrii sunt numiți de Consiliu pe baza unor propuneri primite de la fiecare stat membru. Aceștia trebuie să își îndeplinească sarcinile în interesul general al Uniunii Europene, fără a fi dependenți de instrucțiuni din partea guvernelor lor sau din partea organizațiilor din care fac parte. Prin Tratatul de la Lisabona, mandatul lor a fost prelungit de la patru la cinci ani, putând fi reînnoit.

CESE este alcătuit din trei grupuri: Angajatori, Salariați și Activități diverse. Acest din urmă grup este format din reprezentanți ai organizațiilor active în special în domeniile economice și sociale din statele membre, organizând conferințe și reuniuni. Cooperarea dintre consiliile naționale le oferă tuturor acestora un plus de informație și o capacitate sporită de a dezvolta abordări comune pentru probleme comune, în vreme ce la nivelul CESE se poate beneficia de experiența lor de pe teren.

CESE funcționează în cadrul a șase secțiuni specializate: Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, Secțiunea pentru relații externe.

De asemenea, CESE a constituit o Comisie consultativă pentru mutații industriale, trei „observatoare” care monitorizează piața unică, piața forței de muncă și dezvoltarea durabilă și un Grup de coordonare al Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Înființarea Comitetului Economic și Social European

După cel de-al doilea război mondial, marile puteri politice europene și-au dat seama că Europa și-a pierdut poziția de centru mondial datorită slăbiciunii cauzate de război. Urma să depindă de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii, Statele Unite ale Americii și URSS, ambele dispunând de putere militară, politică și economică superioare celei a unei Europe divizată în numeroase state. Pe de altă parte, experiențele dureroase ale celor două războaie mondiale, cu consecințe catostofale pentru statele europene au exclus ideea unui alt război în viitor. Nu în ultimul rând, cetățenii Europei doreau o lume mai bună, mai liberă și echitabilă, și o organizare concretă și mai corectă a popoarelor și statelor. Astfel că ideea unificării europene a capătat o mai mare amploare și o formă concretă.

Aceste temeri privind un foarte posibil declin economic, politic și chiar cultural al Europei a dat naștere în statele europene occidentale, la un important curent de opinie în favoarea unei Uniuni Europene. Primul care s-a manifestat în acest sens a fost Winston Churchill care, în 1946, adresa un apel la unitate și propunea crearea unor State Unite ale Europei. Iar primul pas în acest sens ar fi fost o asociere între Franța și Germania. Ideea lui Churchill nu a rămas fără ecou: statele europene occidentale au început să freamăte de numeroase mișcări. S-au creat o serie de organizații: Uniunea Europeană a federaliștilor, Mișcarea socialistă pentru Statele Unite ale Europei, Uniunea Parlamentară Europeană și altele.

Pentru ca activitatea acestor organizații să se concretizeze într-un obiectiv comun, era necesară coordonarea lor de către un singur organism: Comitetul Internațional de Coordonare a Mișcărilor pentru Unitatea Europeană, constituit în decembrie 1947. Un rol important în atingerea obiectivului de creare a Europei Unite l-a avut Congresul de la Haga din 7-9 mai 1948, ale cărui inițiative au condus la crearea Consiliului Europei.

Au apărut însă o serie de factori care au acutizat necesitatea de a crea o Europă Unită. Opoziția dintre Est și Vest s-a agravat la sfârșitul anului 1947, creând iminența unei amenințări grave pentru Europa occidentală, amenințare căreia ar fi fost incapabilă să-i facă față din punct de vedere economic și militar. Asistența și protecția Statelor Unite ale Americii devenea pentru Europa occidentală o necesitate. Evenimentele au evoluat cu rapiditate, astfel că la 5 ianuarie 1947, generalul Marshall, secretar de stat al Statelor Unite ale Americii trasa liniile directoare ale unui plan de ajutor economic în favoarea Europei occidentale, sub condiția stabilirii unei cooperări organizate între țările beneficiare.

Ideea construcției europene a devenit și mai pregnantă în contextul deteriorării rapide a relațiilor cu URSS, care obligau statele europene occidentale să se preocupe de propria lor securitate.

În ciuda numeroaselor ezitări cu privire la obiectul, natura ori procedura de aplicat în atingerea obiectivului propus, o Europă Unită, în 1957, la Roma, statele europene au pus bazele Comunităților Europene și au creat instituțiile viitoarei Europe lărgite.

De-a lungul timpului, s-au creat două categorii de instituții comunitare: permanente și temporare, îndeplinind roluri diverse: decizionale, legislative, executive, de control, consultative, interinstituțioanale.

Comitetul Economic și Social European (CESE) a fost creat pentru a implica grupurile de interese ale Europei în crearea Pieței Comune și pentru a oferi suportul institutuțional necesar Comisiei Europene și Consiliului de Miniștri, pentru a fi la curent cu problemele Uniunii Europene.

CESE face astăzi parte din grupul instituțiilor comunitare permanente, îndeplinind un important rol consultativ.

Înființarea CESE este reglementată de art. 193 – 198 din Tratatul de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene din 1957. Astfel, capitolul 3 din partea a V-a a Tratatului, “Instituțiile Comunității” este “dedicat” Comitetului Economic și Social: “ se instituie un Comitet Economic și Social, cu caracter consultativ”.

Obiectivul urmărit a fost acela de a implica diferitele grupuri de interes economic și social în dezvoltarea pieței comune și de a permite Comisiei Europene și Consiliului de Miniștri să aibă o bază cât mai largă de consultare cu privire la politicile Uniunii Europene.

Prima sesiune plenară a Comitetului a avut loc la Bruxelles, în mai 1958.

Tratatul stabilește modalitatea de constituire a CESE, și, totodată, indicând domeniile de activitate ale Comitetului: “reprezentanții Comitetului fac parte din diferite categorii ale vieții economice și sociale, în special ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, lucrătorilor, comercianților și meșteșugarilor, ai profesiunilor liberale și de interes general.”

Membrii CESE: 101 la număr în 1958. Componența CESE era următoarea: Belgia (12), Germania (24), Franța (24), Italia (24), Luxemburg (5), Țările de Jos (12).

Membrii Consiliului sunt numiți individual de către Consiliu (cu majoritate calificată), în funcție de populația din fiecare stat, în urma propunerilor făcute de către guvernul respectiv statului membru. However, once appointed, the members are completely independent of their governments.Cu toate acestea, odată numiți, membrii sunt complet independenți de guvernele lor.

Tratatul de la Roma a limitat inițial mandatul membrilor CESE la 4 ani, cu posibilitatea de reînoire a mandatului.

Până în 2005, numărul membrilor CESE a crescut la 222, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie cu câte 24 de membri, Spania, 21, Austria, Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia și Suedia, cu câte 12, Danemarca, Finlanda și Irlanda, cu câte 9 membri, și Luxemburg, cu 6.

Din 1972, CESE a dobândit dreptul de a avea propriile inițiative în orice domeniu de interes al Comunității. Tratatul de la Amsterdam permite și Parlamentului European să consulte CESE.

Din 1993, Comitetului i-au fost acordate noi atribuții, iar condițiile de desfășurare a activității sale au fost îmbunătițe. Astfel,

poate decide cu privire la Regulamentul său de procedură;

poate iniția reuniuni ( până în 1992 nu făcea acest lucru decât la solicitarea Comisiei sau a Consiliului);

membrii CESE sunt remunerați ( până în 1992, îndeplinirea funcției de membru al CESE era benevolă);

dispune de mai mult timp pentru a emite avizul (30 de zile față de 10 zile în până în 1992).

Articolul 258 din TCE a mărit numărul membrilor și prevăzut un număr maxim de membri pentru CESE de 350. În prezent, CESE este alcătuit din 344, reprezentarea pe țări fiind următoarea: Belgia – 12 , Bulgaria – 12, Republica Cehă – 12, Danemarca – 9, Germania- 24 Uniunii Europene.

CESE face astăzi parte din grupul instituțiilor comunitare permanente, îndeplinind un important rol consultativ.

Înființarea CESE este reglementată de art. 193 – 198 din Tratatul de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene din 1957. Astfel, capitolul 3 din partea a V-a a Tratatului, “Instituțiile Comunității” este “dedicat” Comitetului Economic și Social: “ se instituie un Comitet Economic și Social, cu caracter consultativ”.

Obiectivul urmărit a fost acela de a implica diferitele grupuri de interes economic și social în dezvoltarea pieței comune și de a permite Comisiei Europene și Consiliului de Miniștri să aibă o bază cât mai largă de consultare cu privire la politicile Uniunii Europene.

Prima sesiune plenară a Comitetului a avut loc la Bruxelles, în mai 1958.

Tratatul stabilește modalitatea de constituire a CESE, și, totodată, indicând domeniile de activitate ale Comitetului: “reprezentanții Comitetului fac parte din diferite categorii ale vieții economice și sociale, în special ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, lucrătorilor, comercianților și meșteșugarilor, ai profesiunilor liberale și de interes general.”

Membrii CESE: 101 la număr în 1958. Componența CESE era următoarea: Belgia (12), Germania (24), Franța (24), Italia (24), Luxemburg (5), Țările de Jos (12).

Membrii Consiliului sunt numiți individual de către Consiliu (cu majoritate calificată), în funcție de populația din fiecare stat, în urma propunerilor făcute de către guvernul respectiv statului membru. However, once appointed, the members are completely independent of their governments.Cu toate acestea, odată numiți, membrii sunt complet independenți de guvernele lor.

Tratatul de la Roma a limitat inițial mandatul membrilor CESE la 4 ani, cu posibilitatea de reînoire a mandatului.

Până în 2005, numărul membrilor CESE a crescut la 222, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie cu câte 24 de membri, Spania, 21, Austria, Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia și Suedia, cu câte 12, Danemarca, Finlanda și Irlanda, cu câte 9 membri, și Luxemburg, cu 6.

Din 1972, CESE a dobândit dreptul de a avea propriile inițiative în orice domeniu de interes al Comunității. Tratatul de la Amsterdam permite și Parlamentului European să consulte CESE.

Din 1993, Comitetului i-au fost acordate noi atribuții, iar condițiile de desfășurare a activității sale au fost îmbunătițe. Astfel,

poate decide cu privire la Regulamentul său de procedură;

poate iniția reuniuni ( până în 1992 nu făcea acest lucru decât la solicitarea Comisiei sau a Consiliului);

membrii CESE sunt remunerați ( până în 1992, îndeplinirea funcției de membru al CESE era benevolă);

dispune de mai mult timp pentru a emite avizul (30 de zile față de 10 zile în până în 1992).

Articolul 258 din TCE a mărit numărul membrilor și prevăzut un număr maxim de membri pentru CESE de 350. În prezent, CESE este alcătuit din 344, reprezentarea pe țări fiind următoarea: Belgia – 12 , Bulgaria – 12, Republica Cehă – 12, Danemarca – 9, Germania- 24, Estonia – 7, Grecia – 12, Spania – 21, Franța – 24, Irlanda -9, Italia – 24, Cipru – 6, Letonia – 7, Lituania – 9, Luxemburg – 6, Ungaria – 12, Malta -5, Țările de Jos – 12, Austria – 12, Polonia – 21, Portugalia – 12, România – 15, Slovenia 7, Slovacia- 9, Finlanda – 9, Suedia – 12, Regatul Unit- 24.

Acum Comitetul Economic și Social European este un organ consultativ al Uniunii Europene, format din reprezentanți ai diferitelor componente economice, sociale și civice ale societății civile organizate. CESE are un loc bine definit în cadrul procesului decizional din Uniunea Europeană, în calitatea sa de organ consultativ, care are rol de intermediar între „executiv” (Comisia) și „legislativ” (Parlamentul European și Consiliul).

CESE este un forum unic de reprezentare și informare a organizațiilor societății civile și de exprimare a punctelor de vedere ale acestora.

Sediul Comitetului Economic și Social European este pe Rue Belliard 99, 1040 Bruxelles, Belgia, în apropierea celorlalte instituții europene.

CESE se întrunește la Bruxelles, de 10 ori pe an și adoptă aproape 180 de opinii pe an, dintre care 20 sunt din proprie inițiativă. Acestea pot fi găsite în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seriile „C”. De când a fost înființat, Comitetul a adoptat mai mult de 3000 de opinii.

1.3 Reglementări privind organizarea și funcționarea Comitetului Economic și Social European

Se poate vorbi despre două categorii de reglementări în baza cărora este organizat și funcționează Comitetul:

Reglementări externe – Tratatele;

Reglementări interne:

Statutul membrilor CESE;

Regulamentul de procedură al Comitetului;

Normele de aplicare a regulamentului de procedură al Comitetului;

Codul de bună conduită administativă al CESE.

Pentru a nu risca să dea lucrării un caracter predominant tehnic și o înșiruire lipsită de conținut a articolelor din Tratate care stabilesc diverse atribuții și reguli privind organizarea și funcționarea Comitetului, în cele ce urmează, autorul și-a propus să prezinte, într-o manieră succintă, aspecte privind regulile de organizare și funcționare a Comitetului privite prin prisma reglementărilor sale interne, urmând ca detalierea lor să se realizeze în cadrul secțiunilor anume incluse în lucrare.

Statutul membrilor Comitetului Economic și Social European

Potrivit Statutului membrilor Comitetului Economic și Social European, denumit în continuare Statut, membrii acestuia poartă titlul de „consilieri ai Comitetului Economic și Social European”, și vor fi denumiți în continuare consilieri/membri ai Comitetului.

Misiunea membrilor Comitetului este stabilită de art. 4 din Statut. Consilierii Comitetului contribuie la formarea unei conștiințe europene în cadrul societății civile organizate și participă la reafirmarea permanentă a caracterului democratic și a eficacității funcționării instituțiilor, în ansamblul unui cadru de coerență, de transparență și de progres economic și social, prin elaborarea și adoptarea avizelor și a avizelor exploratorii referitoare la proiectele legislative și la politicile și strategiile Uniunii Europene, precum și la alte teme de interes major pentru cetățenii europeni și pentru societatea civilă organizată.

Mandatul consilierilor Comitetului. Membrii Comitetului sunt numiți de către Consiliu pe un mandat de 5 ani, care se poate reînnoi. Statutul prevede cazurile în care mandatul consilierilor Comitetului poate expira, poate fi revocat ori poate înceta. Mandatul consilierilor Comitetului expiră la terminarea perioadei prevăzute sau prin demisie, prin apariția unei incompatibilități, prin invalidare, deces sau în orice alte cazuri de forță majoră.

Pentru a evita o eventuală dezorganizare în funcționarea normală a Comitetului, prevederile Statutului impun consilierilor asumarea clară a responsabilității mandatului, astfel încât orice acord sau angajament privind o demisie înainte de terminarea mandatului sau referitor la normele de exercitare a mandatului este considerat nul și neavenit.

Totodată, în caz de demisie, membrul respectiv rămâne în funcție până la data intrării în vigoare a numirii înlocuitorului său, atunci când nu există o notificare scrisă care dispune contrariul, din partea membrului care demisionează, sau o incompatibilitate.

În caz de absenteism prelungit și nemotivat, după ce i s-a cerut persoanei în cauză să-și expună motivele absenței, președintele Comitetului poate cere Consiliului Uniunii Europene să revoce mandatul respectivului consilier.

Condamnarea într-un tribunal de ultimă instanță a unui consilier la o pedeapsă penală gravă sau la suspendarea drepturilor sale civile, la privarea definitivă de dreptul de a ocupa funcții sau posturi publice sau pentru o infracțiune de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene are drept consecință încetarea mandatului membrului respectiv.

Drepturile și obligațiile membrilor Comitetului.

Respectând principiul transparenței și democrației, și pe cel al echilibrului între grupurile Comitetului, membrii Comitetului se bucură de următoarele drepturi, multe dintre ele fiind în același timp și obligații:

dreptul și obligația de a participa la sesiunile plenare și la ședințele organismelor și grupurilor de lucru din care fac parte în cadrul Comitetului;

dreptul de a face propuneri în cadrul lucrărilor Comitetului;

dreptul de a lua cuvântul în cadrul sesiunilor și ședințelor;

dreptul de a primi un răspuns la întrebările adresate în scris președintelui Comitetului;

dreptul de a vota;

dreptul de a fi reprezentați, în cazurile în care nu pot participa la o sesiune plenară ori la o ședință a secțiunii specializate din care fac parte;

dreptul și obligația de a participa la misiuni, conferințe și alte activități la care au fost numiți cu acordul lor, precum și dreptul și obligația de face un raport activitatea în cadrul acestor evenimente;

dreptul de a beneficia de asistență,

dreptul de a beneficia de mijloace și condiții de muncă adecvate;

dreptul și obligația de a fi complet independenți în exercitarea funcțiilor lor, în interesul Uniunii Europene și în cel al cetățenilor europeni;

dreptul la libertatea de expresie, în aceleași condiții ca și membrii Parlamentului European;

dreptul de a nu fi persecutați pentru declarațiile și voturile date în cadrul lucrărilor Comitetului, și nici pentru propunerile de avize pe care le elaborează ori pentru pozițiile exprimate în cadrul misiunilor de reprezentare externă a Comitetului;

dreptul de a nu fi acționați în justiție sau trași la răspundere în orice fel pe cale extrajudiciară, pentru vreo acțiuni, vot sau declarații făcute, date sau exprimate în exercițiul funcțiunii;

dreptul la libertatea de mișcare;

dreptul de a beneficia de indemnizație, de diurne, precum și de asigurări de sănătate și de alte tipuri de asigurări (de accidente – care cuprinde și indemnizații în caz de deces, de invaliditate permanentă sau temporară).

Pentru a beneficia de aceste drepturi, membrii Comitetului au însă de respectat o serie de obligații:

obligația de a respecta politica de selecție și evaluare a avizelor;

obligația de a asigura cele mai ridicate criterii de calitate posibile în redactarea formei și conținutului avizelor;

obligația de a nu divulga informații care sunt supuse secretului profesional, chiar și după încetarea mandatului de membru al Comitetului;

obligația de a nu fi incompatibil cu funcția de membru al Comitetului.

Regulamentul de procedură al Comitetului Economic și Social European

Regulamentul de procedură al Comitetului Economic și Social European, denumit în continuare Regulament de procedură, a fost adoptat în sesiune plenară la data de 14 iulie 2010.

Din chiar Preambulul Regulamentului de procedură, este subliniat și evidențiat rolul Comitetului Economic și Social în cadrul instituțiilor Uniunii Europene. Astfel, Regulamentul de procedură stipulează rolul de reprezentare a diferitelor componente cu caracter economic și social ale societății civile organizate pe care îl îndeplinește Comitetul.

În continuare, funcția consultativă a Comitetului permite membrilor săi, deci și organizațiilor pe care aceștia le reprezintă, să participe la procesul decizional al Uniunii Europene. Juxtapunerea de opinii uneori diametral opuse și dialogul la care participă consilierii implică nu numai partenerii sociali obișnuiți, adică angajatorii și salariații, ci și toate celelalte grupuri socioprofesionale care sunt reprezentate în cadrul Comitetului.

Expertiza, dialogul și căutarea convergențelor sunt principii de lucru care pot crește calitatea și credibilitatea deciziei politice la nivelul Uniunii Europene, îmbunătățind înțelegerea și acceptarea acestuia de către cetățenii europeni, precum și transparența indispensabilă democrației.

Comitetul îndeplinește o funcție specifică în cadrul ansamblului de instituții europene: el este prin excelență locul de reprezentare și dezbatere al societății civile organizate și constituie un intermediar privilegiat între aceasta și instituțiile Uniunii Europene. Fiind în același timp un forum și un cadru de elaborare a avizelor, Comitetul

răspunde necesității de legitimitate democratică a construcției Uniunii Europene, inclusiv în relațiile acesteia cu mediile economice și sociale din țările terțe.

În final, experții elaboratori ai regulamentului de procedură au conchis că instituția Comitetului Economic și Social European participă la dezvoltarea unei autentice conștiințe europene.

Regulamentul de procedură conține prevederi referitoare la organizarea Comitetului, la organizarea lucrărilor Comitetului, la modalitățile de vot și procedura de urgență, la administrarea Comitetului, la publicitatea și difuzarea lucrărilor elaborate de către Comitet.

Comitetul recunoaște simbolurile Uniunii Europene, respectiv:

drapelul reprezentând un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru;

imnul extras din „Oda bucuriei” – Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven;

deviza „Unită în diversitate”, și

sărbătorește Ziua Europei la data de 9 mai.

Imnul se cântă la deschiderea fiecărei sesiuni inaugurale de la început de mandat, precum și cu ocazia altor sesiuni solemne, în special la întâmpinarea șefilor de state și de guverne sau a noilor membri, după fiecare extindere.

În ceea ce privește alcătuirea Comitetului, art. 2 din Regulamentul de procedură prevede: „Comitetul este format din Adunare, Birou, Președinte și secțiunile specializate, și funcționează în cadrul a trei grupuri de lucru”.

Adunarea este formată din totalitatea membrilor Comitetului și se întrunește pe parcursul sesiunilor plenare.

Comitetul se reunește în sesiuni plenare de nouă ori pe an.

În ceea ce privește Biroul, acesta este nucleul Comitetului.

La alegerea membrilor Biroului trebuie să se respecte echilibrul global și geografic între grupuri, acesta trebuind să cuprindă cel puțin un reprezentant și cel mult trei reprezentanți din partea fiecărui stat membru. Grupurile negociază și formulează o propunere privind componența Biroului, care este prezentată Adunării.

Biroul este format din:

președinte

doi vicepreședinți;

trei președinți de grup;

c) președinții de secțiune specializată;

d) un număr variabil de membri, care nu îl depășește pe cel statelor membre.

Biroul este convocat de către președinte, fie din oficiu, fie la cererea a zece membri.

Biroul își stabilește propriile reguli de procedură și îndeplinește următoarele atribuții:

stabilește procedurile de organizare și funcționare ale Comitetului;

își asumă responsabilitatea politică a conducerii generale a Comitetului. Biroul exercită această responsabilitate astfel încât să asigure în special că activitățile Comitetului, ale organelor sale și ale personalului său sunt în conformitate cu rolul instituțional care i-a fost atribuit;

răspunde de buna utilizare a resurselor umane, bugetare și tehnice în vederea îndeplinirii sarcinilor care i-au fost atribuite prin tratat. Acesta intervine în special în procedura bugetară și organizarea secretariatului;

adoptă normele de aplicare a dispozițiilor privind cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor, ale supleanților acestora, ale delegaților și ale supleanților acestora, și ale experților, cu respectarea procedurilor bugetare și financiare în vigoare;

la cererea unui membru sau a secretarului general, Biroul aduce precizări cu privire la interpretarea Regulamentului de procedură și a normelor de aplicare a acestuia. Concluziile Biroului au caracter obligatoriu, sub rezerva dreptului de recurs în fața Adunării, care ia hotărârea definitivă;

împreună cu președintele, Biroul exercită prerogativele bugetare și financiare prevăzute de Regulamentul financiar și Regulamentul de procedură al Comitetului;

în cadrul cooperării interinstituționale, Biroul poate mandata președintele să încheie acorduri de cooperare cu instituțiile și organismele Uniunii Europene.

Biroul poate constitui în cadrul său grupuri ad-hoc pentru a aborda orice chestiune care este de competența sa.

Din șase în șase luni Biroul analizează, pe baza unui raport redactat în acest scop, măsurile care se iau ca urmare a avizelor Comitetului.

În final, la momentul reînnoirii din cinci în cinci ani, Biroul al cărui mandat expiră amână discutarea chestiunilor curente până la prima ședință a Comitetului nou ales. În cazuri excepționale, el poate da unui membru al Comitetului al cărui mandat expiră, sarcini punctuale sau care trebuie finalizate într-un anumit termen sau care necesită un anumit nivel de expertiză.

În ceea ce îi privește Președinția Comitetului, potrivit art. 11 din Regulamentul de procedură, aceasta este asigurată de către Președintele și cei doi Vicepreședinți.

În prezent, Președinția Comitetului Economic și Social European este reprezentată de: Staffan Nilsson, membru al Grupului III și reprezentant al Suediei în cadrul Comitetului, în calitate de Președinte, Anna Maria Darmanin, membru al Grupului II, reprezentant al Maltei în cadrul Comitetului, în calitate de Vicepreședinte al Comitetului și Președinte al Grupului pentru comunicare, și Jacek Krawczyk, membru al Grupului I, reprezentant al Poloniei în cadrul Comitetului, în calitate de Vicepreședinte al Comitetului și Președinte al Grupului pentru buget.

Președintele este ales pe rând dintre membrii celor trei grupuri, pe un mandat de 2 ani și jumătate, fără posibilitatea de reînnoire a mandatului și sub condiția ca timp de doi ani și jumătate de la încetarea mandatului său, să nu mai poată fi membru al Biroului în calitate de vicepreședinte, președinte de grup sau de secțiune specializată.

Vicepreședinții sunt aleși dintre membrii celor două grupuri din care nu face parte președintele.

Atribuțiile Președintelui Comitetului sunt cuprinse în art. 12 din Regulamentul de procedură. Astfel,

Președintele conduce toate activitățile Comitetului și ale organelor sale; în acest sens, Președintele dispune de toate prerogativele necesare pentru a prezida dezbaterile Comitetului și a garanta buna sa funcționare;

Președintele implică în mod permanent vicepreședinții în activitățile sale; acesta le poate încredința sarcini specifice sau le poate delega din responsabilitățile sale;

Președintele poate încredința secretarului general sarcini specifice pe perioade determinate;

Președintele reprezintă Comitetul. El poate delega această competență de reprezentare unui vicepreședinte sau, dacă este cazul, unui membru;

Președintele raportează Comitetului cu privire la demersurile întreprinse măsurile luate în numele Comitetului în perioadele dintre sesiunile plenare;

după alegerea sa, Președintele își prezintă în sesiunea plenară programul de lucru pe durata mandatului.

în același mod, el prezintă un bilanț al realizărilor la sfârșitul mandatului.

Pe lângă Președinția propriu-zisă, în cadrul Comitetului poate funcționa și o Președinție extinsă, formată din: președintele Comitetului, cei doi vicepreședinți și președinții grupurilor, cu rolul de a pregăti și de a facilita lucrările Biroului.

Aspectele privind Grupurile de lucru, secțiunile specializate și celelalte structuri ale Comitetului vor fi prezentate în secțiunile anume destinate în acest sens din prezenta lucrare.

În ceea ce privește lucrările Comitetului, potrivit art. 29 din Regulamentul de procedură, Comitetul este convocat de către președintele său pentru adoptarea avizelor solicitate de Consiliu, Comisia Europeană sau Parlamentul European.

Totodată, Comitetul poate fi convocat de către președintele său, la propunerea Biroului și cu acordul majorității membrilor săi, pentru a elabora, din proprie inițiativă, avize privind toate chestiunile referitoare la Uniunea Europeană, politicile sale și evoluțiile posibile ale acestora.

Comitetul poate, la propunerea Biroului, să hotărască elaborarea unui raport de informare pentru a examina orice chestiune cu privire la politicile Uniunii Europene și la evoluțiile posibile ale acestora.

Art. 63-66 din Regulamentul de procedură conțin prevederi referitoare la publicitarea și difuzarea lucrărilor.

Avizele Comitetului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu procedura stabilită de către Consiliu și Comisie după consultarea Biroului Comitetului.

Componența Comitetului, a Biroului său și a secțiunilor specializate, precum și toate modificările ulterioare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-ul Comitetului.

Comitetul asigură transparența deciziilor sale. Secretarul general are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta dreptul de acces al publicului la documentele corespunzătoare.

Orice cetățean al Uniunii Europene se poate adresa în scris Comitetului într-una din limbile oficiale și poate primi un răspuns în scris în aceeași limbă.

Sesiunile plenare ale Comitetului și ședințele secțiunilor specializate sunt publice, cu excepția anumitor dezbateri care nu privesc lucrările consultative, care pot fi declarate confidențiale în urma unei decizii a Comitetului, la cererea unei instituții sau a unui organ interesat sau la propunerea Biroului.

Membrii instituțiilor europene pot asista și pot lua cuvântul în cadrul ședințelor Comitetului și ale organelor acestuia. Totodată, membrii altor organe și funcționarii autorizați ai acestora pot fi invitați să asiste la ședințe, să ia cuvântul sau să răspundă la întrebări, sub conducerea președintelui de ședință.

Normele de aplicare a Regulamentului de procedură al Comitetului Economic și Social European

Având în vedere că în secțiunile următoare ale prezentei lucrări se vor prezenta mai pe larg aspecte legate de organizarea și funcționarea Comitetului Economic și Social European, nu se va insista asupra conținutului pachetului de Norme de aplicare a Regulamentului de procedură al Comitetului Economic și Social European.

Este însă necesar a se menționa că ele reprezintă un instrument foarte util pentru cei ce își îndreaptă atenția asupra studiului Regulamentului de procedură al Comitetului, Normele de aplicare explicând foarte riguros punerea efectivă în practică a prevederilor Regulamentului.

Codul de bună conduită administrativă al Comitetului Economic și Social European

Codul de bună conduită administrativă al Comitetului Economic și Social European, denumit în continuare Codul, conține principiile generale de bună conduită administrativă care se aplică tuturor relațiilor dintre funcționarii instituției și public, cu excepția cazului când acestea cad sub incidența unor dispoziții specifice.

Comitetul își desfășoară activitatea cu respectarea următoarelor principii:

legitimitatea–potrivit art. 4 din Cod, funcționarul acționează în conformitate cu legea și aplică normele și procedurile stabilite de legislația Comunității. În special, funcționarul se asigură că deciziile care privesc drepturile sau interesele persoanelor au un temei juridic și conținutul lor este conform legii;

nediscriminarea –art. 5 din Cod prevede faptul că funcționarul evită în special orice discriminare nejustificată între membrii publicului, bazată pe naționalitate, sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

proporționalitatea – în adoptarea deciziilor, funcționarul se asigură că măsurile luate sunt proporționale cu obiectivul urmărit. Acesta evită, în special, restrângerea drepturilor cetățenilor sau impunerea unor obligații în sarcina acestora, în cazul în care aceste limitări sau constrângeri sunt disproporționate în raport cu obiectivul acțiunii avute în vedere (art. 6 din Cod);

absența abuzului de putere – funcționarul trebuie să evite în special utilizarea atribuțiilor specifice în scopuri care nu au bază legală sau care nu sunt justificate de niciun interes public (art. 7 alin. (2) din Cod);

imparțialitatea și independența – funcționarul este imparțial și independent în exercitarea funcțiilor sale. Se abține de la orice acțiune arbitrară care afectează în mod negativ publicul, precum și de la orice tratament preferențial. Conduita funcționarului nu este niciodată ghidată de interese personale, familiale sau naționale sau de presiuni politice. Funcționarul nu participă la adoptarea niciunei decizii în care el însuși sau una dintre persoanele apropiate lui are interese financiare (art. 8 din Cod);

obiectivitatea – în adoptarea deciziilor, funcționarul ia în considerare factorii relevanți și cântărește în mod adecvat valoarea acestora în luarea deciziei, excluzând orice element irelevant (art. 9 din Cod);

încrederea legitimă, coerența și consilierea – funcționarul răspunde așteptărilor legitime și rezonabile pe care membrii publicului sunt îndreptățiți să le aibă, având în vedere conduita anterioară a instituției. Dacă este necesar, funcționarul acordă consiliere publicului cu privire la modul în care trebuie abordată o problemă privind un subiect de competența sa, precum și la procedura care trebuie urmată în timpul prelucrării situației respective (art. 10 din Cod);

echitatea – funcționarul își execită atribuțiile în condiții de imparțialitate, în mod echitabil și rezonabil (art. 11 din Cod);

politețea – funcționarul este conștiincios, corect, politicos și accesibil în relațiile sale cu publicul. În răspunsurile sale la scrisori, la apeluri telefonice și la emailuri, funcționarul se străduiește să fie cât mai serviabil și răspunde în mod cât mai complet și exact la întrebările care îi sunt adresate (art. 12 alin. (1) din Cod);

răspunsul la scrisori în limba cetățeanului –funcționarul se asigură că fiecare cetățean al Uniunii sau oricare membru al publicului care se adresează în scris Instituției într-una din limbile tratatului va primi un răspuns în aceeași limbă (art. 13 din Cod);

confirmarea de primire și indicarea funcționarului responsabil – pentru fiecare scrisoare sau cerere adresată Instituției se va primi, în termen de două săptămâni, o confirmare de primire, cu excepția cazului în care, în acest termen, va putea fi trimis un răspuns pe fondul problemei (art. 14 din Cod);

obligația de a transmite dosarul către serviciul competent din cadrul Instituției. În cazul în care o scrisoare sau o reclamație destinată Instituției este adresată sau transmisă către o direcție sau o unitate care nu are competența de a o soluționa, serviciile acesteia se asigură că dosarul este transmis, fără întârziere, serviciului competent din cadrul Instituției (art. 15 alin. (1) din Cod);

dreptul de a fi audiat și de a face observații – în cazul în care urmează să fie adoptată o decizie care îi afectează drepturile sau interesele, fiecare membru al publicului are dreptul să depună observații scrise și, dacă este necesar, să prezinte observații orale înainte de adoptarea deciziei (art. 16 alin. (2) din Cod);

termenul rezonabil pentru luarea unei decizii – funcționarul veghează cu atenția cuvenită să se ia o decizie cu privire la fiecare cerere sau plângere adresată Instituției într-un termen rezonabil și în orice caz nu mai târziu de două luni de la data primirii acesteia. Dacă, datorită complexității problemelor ridicate, Instituția nu poate lua o decizie în termenul menționat anterior, funcționarul informează cât mai repede posibil persoana interesată în legătură cu aceasta (art. 17 din Cod);

obligația de a motiva deciziile – orice decizie adoptată de Instituție care poate aduce atingere drepturilor sau intereselor unei persoane particulare trebuie să indice motivele pe care se bazează, precizând faptele relevante și temeiul juridic al deciziei respective (art. 18 alin. (1) din Cod);

indicarea căilor de atac – o decizie a Instituției care ar putea aduce atingere drepturilor sau intereselor unei persoane particulare trebuie să indice căile de atac la care se poate recurge pentru a ataca această decizie. În special, aceasta trebuie să indice natura căii de atac, organele înaintea cărora pot fi exercitate acestea, precum și termenele de exercitare a acestora. Deciziile trebuie să se refere în special la posibilitatea inițierii unor proceduri judiciare și a depunerii de reclamații la Mediator (art. 19 din Cod);

notificarea deciziei – funcționarul veghează ca deciziile care afectează drepturile sau interesele cetățenilor să fie notificate în scris persoanei sau persoanelor respective, de îndată ce decizia a fost luată (art. 20 din Cod);

protecția datelor – funcționarul care prelucrează datele cu caracter personal ale unui cetățean respectă viața privată și integritatea persoanei respective, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (art. 21din Cod);

solicitarea de informații – atunci când dosarul în cauză este de competența sa, funcționarul pune la dispoziție informații membrilor publicului care solicită acest lucru. Dacă este cazul, funcționarul acordă consiliere cu privire la modul de inițiere a unei proceduri administrative în domeniul său de competență. Funcționarul veghează ca informațiile comunicate să fie clare și inteligibile (art. 22 alin. (1) din Cod);

solicitarea accesului publicului la documente – funcționarul tratează cererile de acces la documente în conformitate cu normele adoptate de Instituție și în conformitate cu principiile și limitările generale stabilite (art. 23 alin.(1) din Cod).

CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA COMITETULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

2.1 Grupurile de lucru din cadrul Comitetului Economic și Social European

2.1.1. Considerații generale

Conform Regulamentului său de procedură (art 27 și art 28), Comitetul este împărțit în trei grupuri, reprezentându-i pe angajatori, lucrători și alți reprezentanți și părți interesate din societatea civilă, în special în domeniile economic, civic, profesional și cultural.

Grupurile își aleg președinții și vicepreședinții. Grupurile participă la pregătirea, organizarea și coordonarea lucrărilor Comitetului și ale organelor sale. Contribuie la informarea acestora. Fiecare dintre grupuri dispune de un secretariat.

Membrii pot adera la unul din grupuri sub rezerva aprobării eligibilității lor de către membrii acelui grup, dar un membru nu poate adera simultan decât la un singur grup.

Secretariatul General acordă membrilor care nu aderă la niciun grup asistența materială și tehnică necesară exercitării mandatului lor. Participarea acestora la grupuri de studiu și la alte structuri interne se stabilește printr-o decizie a președintelui Comitetului, după consultarea grupurilor.

Grupurile îndeplinesc în cadrul Comitetului, următoarele atribuții generale:

propun Adunării candidații pentru alegerea președintelui și a vicepreședinților, cu respectarea principiului egalității între femei și bărbați, astfel cum a fost definit de instituțiile Uniunii Europene;

acordă sprijin, prin intermediul președinților lor, Președinției Comitetului la formularea politicilor și, dacă este cazul, la monitorizarea cheltuielilor;

contribuie, alături de Președinția Comitetului, la pregătirea lucrărilor Biroului și ale Adunării.

prezintă propuneri Adunării pentru alegerea președinților de secțiune specializată, și a birourilor de secțiune specializată;

prezintă propuneri pentru componența grupului pentru buget înființat de Birou;

prezintă propuneri pentru componența Observatoarelor și a comisiilor consultative înființate de Adunare;

prezintă propuneri pentru componența delegațiilor și a comitetelor consultative mixte;

prezintă propuneri pentru alegerea raportorilor și pentru componența grupurilor de studiu și de redactare, desemnate sau create de către secțiunile specializate.

În aducerea la îndeplinire a atribuțiilor lor, grupurile au în vedere reprezentarea statelor membre în cadrul Comitetului, diversele componente ale activității economice și sociale, competențele și criteriile de bună administrare.

Membrii Comitetului se pot regrupa în categorii care reprezintă diferitele interese cu caracter economic și social ale societății civile organizate din Uniunea Europeană. O categorie poate fi formată din membri ai celor trei grupuri din cadrul Comitetului. Un membru nu poate adera simultan decât la o singură categorie.

2.1.2. Grupurile de lucru

Grupurile din cadrul Comitetului Economic și Social European sunt trei: grupul „Angajatori” (Grupul I), grupul „Lucrători” (Grupul II) și grupul „Activtăți diverse” (Grupul III).

Grupul I. „Angajatori”

Îl are ca președinte pe Henri Malosse, reprezentant al Franței în Comitetul Economic și Social.

Grupul I este de o importanță crucială pentru a face auzită vocea lumii afacerilor la nivel european.

Membrii Grupului I provin din sectorul public și din cel privat. Aceștia sunt întreprinzători și reprezentanți ai asociațiilor întreprinzătorilor, care lucrează în industrie, comerț, sectorul bancar, asigurări, agricultură și servicii în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Sunt femei și bărbați implicați în lumea afacerilor, care se află în contact cu realitățile vieții de zi cu zi și care își pun la dispoziție experiența pentru a face să înainteze proiectul european.

Grupul „Angajatori” colaborează îndeaproape cu BUSINESS EUROPE (Uniunea Confederațiilor din Industrie și ale Angajatorilor din Europa), EUROCHAMBRES (Asociația Camerelor de Comerț și Industrie Europene), EUROCOMMERCE (Reprezentanța comerțului cu ridicata, cu amănuntul și internațional), CEEP (Centrul Patronal European al Întreprinderilor cu Capital Public) și, în mod sistematic, cu numeroase alte organizații din sectorul industrial de la nivel european.

Politica Grupului „Angajatori” reflectă opinia întreprinzătorilor europeni, favorabilă susținerii dezvoltării în Uniunea Europeană a unor economii bazate pe piața liberă, pe comerțul liber și pe libera circulație în cadrul pieței interne, cu convingerea că aceasta este cea mai bună cale spre creștere economică, ocuparea forței de muncă și competitivitate.

Grupul „Angajatori” consideră că instituția Comitetului Economic și Social European și structura sa tripartită oferă o modalitate unică pentru a se ajunge la consens asupra politicilor Uniunii Europene și servește drept model pentru societatea europeană în ansamblu.

Grupul II. „Lucrători”

Îl are ca președinte pe Georgios Dassis, reprezentant al Greciei în Comitetul Economic și Social.

Grupul II este ferm angajat pe calea extinderii și consolidării Uniunii Europene, ca spațiu de prosperitate, libertate și democrație, de sprijin reciproc, solidaritate și coeziune socială, și dorește să se asigure că lucrătorii pot să joace un rol real în procesul decizional european.

Grupul „Lucrători” cuprinde reprezentanți ai sindicatelor, confederațiilor și federațiilor sindicale sectoriale naționale. Membrii săi reprezintă peste 80 de organizații sindicale, marea majoritate a acestora fiind afiliate la ETUC (Confederația Europeană a Sindicatelor) sau la federațiile sectoriale ale acesteia.

Deși modelul social european este un exemplu pentru multe părți ale lumii, există încă în Europa prea mulți oameni cu situații dificile sau care sunt excluși din societate din cauza sărăciei, a discriminării, a lipsei de educație sau a altor dezavantaje.

Prioritățile principale ale Grupului II au fost dintotdeauna ocuparea totală a forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă ale lucrătorilor din Europa și bunăstarea tuturor cetățenilor europeni, precum și a lucrătorilor și familiilor acestora de pe alte continente.

Grupul III. „Activități diverse”

Îl are ca președinte pe Luca Jahier, reprezentant al Italiei în Comitetul Economic și Social.

Obiectivul comun al acestui grup este realizarea unei reale democrații economice, sociale și participative în Uniunea Europeană.

Componența Comitetului reflectă schimbările care au loc în societatea europeană. Prezența Grupului „Activități diverse”, alături de reprezentanții angajatorilor și ai lucrătorilor, garantează faptul că în cadrul Comitetului se fac auzite vocile și preocupările tuturor categoriilor de organizații sociale, profesionale, economice și culturale care alcătuiesc societatea civilă.

Identitatea unică a Grupului III este dată de diversitatea persoanelor care îl formează: membrii provin din organizații ale agricultorilor, din întreprinderi mici, din sectorul artizanal sau din profesiuni liberale, din asociații nonprofit și din cooperative, din grupuri de protecție a consumatorilor și a mediului, din ONG-uri și organizații care reprezintă familiile, persoanele cu handicap sau comunitățile științifice și academice etc.

Aceștia sunt uniți de sentimentul comun de responsabilitate față de cetățenii europeni, ale căror interese le reprezintă. Punctul lor de vedere este că, pentru a apăra cât mai bine aceste interese, toate componentele economice și sociale trebuie implicate în procesul de elaborare a deciziilor Uniunii Europene.

2.2. Secțiunile Comitetului Economic și Social European

2.2.1. Considerații generale

Secțiunile specializate sunt reglementate de art. 14-18 din Regulamentul de procedură al Comitetului Economic și Social European și sunt șase la număr.

Secțiunile specializate au sarcina de a adopta avize sau rapoarte de informare pentru secțiunile plenare privind chestiunile cu care sunt sesizate. Ele se ocupă de domeniile politice specifice prevăzute în tratatele Uniunii Europene, respectiv: agricultură, dezvoltare rurală și mediul înconjurător, uniunea economica și monetara și coeziune socială, angajarea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, Piața Unică, producție și consum, transport, energie, infrastructură și societate informațională, și nu în ultimul rând, relații externe.

Membrii secțiunilor specializate sunt numiți de către Comitet pe o perioadă de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoită.

Numărul de membri ai secțiunilor specializate se stabilește de către Comitet la propunerea Biroului. Cu excepția președintelui, fiecare membru al Comitetului trebuie să fie membru al cel puțin uneia dintre secțiunile specializate.

Niciun membru nu poate face parte din mai mult de două secțiuni specializate, cu excepția celor care provin dintr-un stat membru care are un număr de cel mult nouă consilieri. Niciun membru nu poate face parte din mai mult de trei secțiuni specializate.

În cadrul unei secțiuni specializate este înființat un birou, ales pentru o perioadă de doi ani și jumătate. Biroul unei secțiuni specializate este format din doisprezece membri, dintre care un președinte și trei vicepreședinți, câte unul din fiecare grup.

Președinția celor trei secțiuni specializate face obiectul unei rotații între grupuri la fiecare doi ani și jumătate. Același grup nu poate ocupa președinția unei secțiuni specializate pe o perioadă mai mare de cinci ani consecutivi.

Adunarea Plenară, la propunerea Biroului, poate înființa și alte secțiuni specializate în domeniile cuprinse în tratate.

Secțiunile specializate

În cadrul Comitetului Economic și Social European funcționează șase secțiunii specializate, respectiv: Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, Secțiunea pentru relații externe.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială (ECO)

Îl are ca președinte pe Michael Smyth, membru al Grupului III, reprezentant al Regatul Unit.

Domeniul Secțiunii ECO cuprinde perspectivele financiare, resursele proprii și bugetul Uniunii Europene, precum și chestiunile statistice.

Secțiunea se ocupă de problemele de armonizare a impozitelor, de chestiuni legate de piețele financiare și de integrarea acestora.

În domeniul uniunii economice și monetare (UEM), Secțiunea ECO se ocupă de coordonarea politicii economice și monetare, de orientările generale pentru politica economică, de Pactul de stabilitate și creștere, de extinderea zonei euro și de alte chestiuni care țin de guvernanța economică.

În sfera coeziunii economice, sociale și teritoriale, Secțiunea ECO monitorizează politicile structurale și regionale și politica de coeziune.

Secțiunea ECO răspunde și de problemele legate de amenajarea teritoriului, de politica urbană și de zonele metropolitane.

2. Secțiunea pentru piața unică, producție și consum (INT)

Îl are ca președinte pe Bryan Cassidy, membru al Grupului I, reprezentant al Regatul Unit în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Secțiunea INT se ocupă de politica industrială (generală sau sectorială), politicile de piață, politica în domeniul concurenței, servicii (inclusiv serviciile bancare și comerciale, asigurările, turismul, dar nu și serviciile de interes general), de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), de economia socială (cooperative, societăți de ajutor reciproc, asociații și fundații), profesiunile liberale, dreptul societăților, cercetare, proprietate intelectuală, protecția consumatorilor și uniunea vamală.

Secțiunea INT organizează Ziua Europeană a Consumatorului. Ziua Europeană a Consumatorului are loc în fiecare an în luna martie, și este destinat misiunii de a-l face pe consumator să își cunoască și să își folosească drepturile. Prima Zi Europeană a Consumatorului a fost organizată data de 15 martie 1999, la inițiativa președintei sale de atunci, dna Rangoni Machiavelli. Inițiativa s-a bucurat de un foarte mare succes și a primit imediat sprijinul Comisiei Europene și al Președințiilor Uniunii Europene care au urmat. Ca urmare, de la primele trei ediții ale evenimentului, desfășurate la Bruxelles, în cadrul cărora au fost dezbătute chestiuni cum ar fi siguranța alimentară și utilizarea în siguranță a internetului, Ziua Europeană a Consumatorului a fost adesea organizată în țara deținătoare a Președinției Uniunii Europene: la Madrid în 2002 și 2010, la Salonic în 2003, la Dublin în 2004, la Viena în 2006 și la Berlin în 2007.

În cadrul Secțiunii INT, își desfășoară activitatea Observatorul Pieței Unice (OPU), avându-l ca președinte pe Edgardo Maria Iozia, membru al Grupului II, reprezentant al Italiei.

OPU a fost înființat în 1994, și are ca atribuție esențială monitorizarea funcționării Pieței Unice la nivelul de bază, precum și identificarea de eventuale lacune și formularea de propuneri de îmbunătățire a funcționării Pieței Unice.

OPU gestionează o bază de date dedicată inițiativelor europene de autoreglementare și de coreglementare, pe care Comitetul le-a elaborat în strânsă colaborare cu Secretariatul Generalal Comisiei Europene. Această bază de date are, în acest moment, rolul de ghișeu unic pe internet în domeniul inițiativelor europene de autoreglementare și de coreglementare.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională (TEN)

TEN îl are ca președinte pe Stéphane Buffetaut, membru al Grupului I, reprezentant al Franței în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Domeniul de activitate al Secțiunii TEN cuprinde toate modurile de transport, principalele rețele transeuropene de infrastructură, energia, societatea informațională, serviciile de interes general și politica Uniunii Europene în domeniul audiovizualului.

Această secțiune organizează un număr tot mai mare de audieri și conferințe pe teme importante.

Secțiunea TEN coordonează două grupuri de studiu permanente pe tema serviciilor de interes general (SIG) și a Agendei digitale europene.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie (SOC)

SOC o are ca președinte pe Leila Kurki, membru al Grupului II, reprezentant al Finlandei în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Secțiunea SOC se ocupă de o gamă largă de politici, printre care cele privind ocuparea forței de muncă, educația și formarea, condițiile de lucru, drepturile sociale și ale cetățenilor, incluziunea socială, egalitatea de gen, libera circulație, imigrația și integrarea, precum și sănătatea publică.

Secțiunea urmărește lucrările mai multor direcții generale ale Comisiei și ale mai multor comisii ale Parlamentului European și formațiuni ale Consiliului.

Secțiunea SOC are în portofoliu o serie largă de avize prin care promovează agenda modelului social, inclusiv aspecte cum sunt orientările privind ocuparea forței de muncă, angajarea tinerilor, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, responsabilitatea socială a întreprinderilor, legislația muncii, promovarea unei munci decente pentru toți, productivitatea și calitatea muncii, sănătatea și siguranța la locul de muncă, detașarea lucrătorilor, șansele egale și diferențele de salarizare dintre femei și bărbați, lucrătorii vârstnici, șansele oferite persoanelor cu handicap, securitatea socială și incluziunea socială, echilibrul dintre viața profesională și viața de familie, solidaritatea dintre generații, schimbările demografice, persoanele în vârstă și îngrijirea pe termen lung, drepturile copilului, drepturile pacienților, combaterea discriminării, dialogul intercultural, integrarea minorităților, imigrația și integrarea.

SOC organizează cu regularitate audieri pe aceste teme, la care sunt invitați experți și organizații ale societății civile.

În strânsă legătură cu SOC, în anul 2009, Comitetul Economic și Social European a înființat, împreună cu Comisia Europeană, un grup de studiu permanent privitor la Forumul pentru integrare europeană.

În cadrul Secțiunii SOC își desfășoară activitatea Observatorul Pieței Forței de Muncă (OPFM), avându-l ca președinte pe Krzysztof Pater, membru al Grupului III, reprezentant al Poloniei în cadrul Comitetului Economic și Social European.

OPFM a fost înființat în 2007, cu scopul de a identifica și analiza tendințele și problemele de pe piața forței de muncă și, astfel, de a aduce valoare adăugată lucrărilor Secțiunii SOC și ale Comitetului. Printre atribuțiile îndeplinite de OPFM se numără:

organizarea de audieri cu instituții și agenții ale Uniunii Europene, cu părți interesate din mediile socioprofesionale, cu organizații ale societății civile și cu mediul universitar;

elaborarea de rapoarte de analiză cu privire la anumite teme care au legătură cu piața forței de muncă.

Până în prezent, OPFM a organizat dezbateri privind:

situația lucrătorilor vârstnici;

accesul femeilor la piața forței de muncă;

situația profesională a persoanelor cu handicap;

creșterea durabilă a productivității;

finanțarea politicilor active pentru piața forței de muncă;

cultura ca instrument de sporire a competitivității.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului (NAT)

Secțiunea NAT îl are președinte pe Mario Campli, membru al Grupului III, reprezentant al Italiei în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Principalele domenii ale mandatului Secțiunii NAT sunt politica agricolă comună și reforma acesteia, dezvoltarea rurală, siguranța alimentelor, politica comună în domeniul pescuitului și reforma acesteia, silvicultura și protecția mediului în sens larg. O bună parte dintre propunerile legislative în acest domeniu implică în mod obligatoriu consultarea Comitetului.

În cursul elaborării avizelor, Secțiunea NAT organizează audieri și ședințe, la Bruxelles și în alte localități. De asemenea, emite avize din proprie inițiativă și avize exploratorii pe teme politice esențiale și organizează consultări ample pe teme de mare

actualitate, cum ar fi reforma pieței vinului, rolul pădurilor sau provocarea globală în materie de alimente.

În cadrul Secțiunii NAT își desfășoară activitatea Observatorul Dezvoltării Durabile (ODD), avându-l ca președinte pe Hans-Joachim Wilms, membru al Grupului II, reprezentant al Germaniei în cadrul Comitetului Economic și Social European.

ODD a fost înființat în octombrie 2006 în cadrul Strategiei europene de dezvoltare durabilă, ca urmare a solicitării adresate Comitetului de a juca un rol activ în crearea sentimentului de implicare, printre altele acționând ca un catalizator pentru stimularea dezbaterilor la nivelul Uniunii Europene.

Scopul ODD constă în principal în implicarea cât mai mare a societății civile în politicile de dezvoltare durabilă.

De-a lungul timpului, ODD a pregătit mai multe avize pe teme legate de durabilitate, de exemplu privind negocierile internaționale din domeniul schimbărilor climatice sau Rapoartele intermediare bienale privind strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene .

În ultimul timp, ODD și-a aplecat atenția din ce în ce mai mult asupra chestiunii schimbărilor climatice și asupra Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2012. În acest sens, ODD ajută Comitetul să găsească compromisuri care să îmbine armonios interesele ecologice, sociale și economice.

În perioada 2010-2012, ODD se concentrează asupra contribuției societății civile organizate europene la Conferința ONUprivind dezvoltarea durabilă de la Rio din 2012 (Rio+20).

Secțiunea pentru relații externe (REX)

Secțiunea REX îl are ca președinte pe Sandy Boyle, membru al Grupului II, reprezentant al Regatului Unit în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Principalele domenii ale mandatului Secțiunii REX sunt extinderea, relațiile cu țările terțe, în special cu organizațiile societății civile din acestea, precum și comerțul internațional, drepturile omului și dezvoltarea.

Secțiunea REX emite, în special, avize din proprie inițiativă, deși, tot mai adesea, elaborează avize exploratorii la solicitarea instituțiilor Uniunii Europene. La elaborarea avizelor, secțiunea colaborează îndeaproape atât cu reprezentanți ai organizațiilor societății civile din Uniunea Europeană nereprezentate în cadrul secțiunii, cât și cu organizații ale societății civile din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

În acest sens, au fost înființate comitete consultative mixte (CCM) cu țări candidate, cu țări sau regiuni care au acorduri de asociere cu Uniunea Europeană și cu state membre ale Spațiului Economic European (SEE).

Alte grupuri permanente ale secțiunii colaborează cu omologii lor din statele din Balcanii de Vest, din statele vecine din Est, din Japonia, din Africa, Zona Caraibilor și Pacific, din America Latină și în cadrul Parteneriatului euro-mediteraneean. Au fost înființate, de asemenea, mese rotunde ale societății civile cu Brazilia, India și China.

2.3. Alte structuri și rolul lor în Comitetul Economic și Social European

În cadrul Comitetului Economic și Social European își desfășoară activitatea și alte structuri, care îndeplinesc diverse roluri.

Subcomitetele

Subcomitelele fac obiectul art.19 din Regulamentul de procedură al Comitetului.

Comitetul poate crea un subcomitet temporar atunci când o temă este de interes pentru mai multe secțiuni specializate. Într-o astfel de situație, subcomitetul este format din membri ai secțiunilor specializate respective.

Subcomitetele funcționează în aceeași măsură la fel ca și secțiunile specializate, însă sarcina lor se limitează la analizarea unei teme date, până la termenul stabilit.

Subcomitetele se înființează la inițiativa Biroului. Ele au rolul de a elabora proiecte de aviz sau de rapoarte de informare cu privire la chestiuni strict orizontale cu caracter general, care se prezintă întâi Biroului și ulterior se supun dezbaterii Comitetului.

Totodată, în perioada dintre sesiuni, Biroul poate înființa subcomitete, sub rezerva unei ratificări ulterioare de către Comitet. Acestea își încetează activitatea după votarea de către Comitet a proiectului de aviz sau de raport de informare pe care l-a pregătit.

Observatoarele

Comitetul poate înființa Observatoare atunci când natura, amploarea și complexitatea subiectului tratat necesită o flexibilitate deosebită a metodelor de lucru, a procedurilor și a instrumentelor utilizate.

Un Observator se înființează pe baza unei decizii a Adunării Plenare, care confirmă o decizie prealabilă a Biroului, la propunerea unui grup sau a unei secțiuni specializate.

Decizia de a înființa un Observator trebuie să definească aria sa de competență,

structura, componența și durata sa.

Observatoarele vor putea elabora un document de informare anual privind aplicarea clauzelor orizontale ale tratatului (clauza socială, clauza de mediu și clauza de protecția consumatorilor) și impactul acestora asupra politicilor Uniunii Europene. Dacă Adunarea decide astfel, acest raport poate fi transmis Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Fiecare Observator își desfășoară activitatea sub egida și sub controlul unei secțiuni specializate.

În cadrul Comitetului își desfășoară activitatea un număr de trei Observatoare, respectiv: Observatorul Pieței Unice, Observatorul Dezvoltării Durabile și Observatorul Pieței Forței de Muncă. Rolurile și domeniul de activitate al Observatoarelor au fost detaliate la secțiunea 2.2 destinată Secțiunilor specializate din cadrul Comitetului Economic și Social European.

Comisiile consultative

Comisiile consultative fac obiectul articolului 24 din Regulamentul de procedură al Comitetului Economic și Social European.

Comisiile consultative sunt înființate de către Comitet.

Ele sunt formate din membri ai Comitetului și din delegați care provin din diferite domenii ale societății civile organizate, pe care Comitetul dorește să-i implice în activitatea sa.

Aceste comisii se înființează printr-o decizie a Adunării Plenare care confirmă o decizie adoptată de către Birou. Decizia privind înființarea acestor comisii definește aria lor de competență, structura, alcătuirea, durata și regulile lor.

În prezent, în cadrul Comitetului funcționează o Comisie consultativă privind mutațiile industriale (CCMI), formată din membri ai Comitetului și din delegați care provin din organizații reprezentative ale diferitelor sectoare economice și sociale, precum și din societatea civilă, care sunt preocupași de mutațiile industriale.

Președintele acestei comisii este Jorge Pegado Liz, membru al Grupului III, reprezentant al Portugaliei în cadrul Comitetului.

Folosind experiența în domeniul dialogului acumulată timp de 50 de ani de către Comitetul consultativ al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, CCMI are o misiune care cuprinde toate sectoarele industriale. Este singurul organ de acest tip din cadrul instituțiilor europene.

Misiunea CCMI este de a prefigura viitorul, prin anticipare, prevenire și analiză, și de a crea o strategie constructivă comună de gestionare a mutațiilor industriale, căutând un echilibru între o abordare acceptabilă din punct de vedere social și una care să permită menținerea avantajului concurențial al industriei europene.

Grupurile administrative din cadrul Comitetului Economic și Social European

În cadrul Comitetului Economic și Social European își desfășoară activitatea o serie de grupuri administrative. Cele mai importante dintre ele sunt: grupul pentru buget,

grupul pentru comunicare și grupul de studiu.

Grupul pentru buget. Este prezidat de unul dintre cei doi vicepreședinți, sub autoritatea președintelui, și este alcătuit din nouă membri numiți de Birou la propunerea grupurilor.

Grupul pentru buget îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

pregătește, în vederea adoptării de către Birou, toate proiectele de decizie care au implicații financiare și care nu sunt considerate a face parte din gestiunea curentă

în cadrul procedurii bugetare anuale, grupul pentru buget stabilește calendarul pregătirii bugetului și pune la dispoziția secretarului general orientări privind strategia globală în materie de estimări bugetare și privind nota introductivă a bugetului. În acest sens, grupul pentru buget își dă acordul cu privire la proiectul de buget și la nota introductivă prezentate de Secretariat și le transmite spre aprobare Biroului;

asigură urmărirea execuției bugetare, a evaluării acesteia și a politicii imobiliare, pe baza unor rapoarte furnizate de Secretariat în mod regulat sau la cererea grupului; informează cu regularitate Biroul sau îi adresează recomandări;

asigură monitorizarea tuturor acordurilor încheiate de CESE care au implicații financiare, directe sau indirecte, în raport cu organizații terțe;

informează cu regularitate Biroul și le face sugestii președinților de grup și de secțiune în ceea ce privește execuția liniilor bugetare afectate cheltuielilor legate de ședințe și oricăror altor cheltuieli solicitate de secțiunile specializate sau de alte organe, pentru ca acestea să poată ține seama de disponibilitățile bugetare la depunerea solicitărilor care comportă implicații financiare. În acest sens, se pot organiza ședințe ale grupului pentru buget cu președinții de grup sau de secțiune;

verifică propunerile administrației în ceea ce privește repartizarea creditelor destinate să acopere cheltuielile de protocol și reprezentare ale instituției și îi transmite rezultatul Biroului, spre decizie.

Secretarul general transmite grupului pentru buget organigrama funcțională a Comitetului, precum și orice propunere de modificare a acesteia, înainte de a o supune spre aprobare Biroului.

Legătura dintre grupul pentru buget și celelalte organe ale Comitetului este asigurată de președintele său sau de membrul grupului pe care acesta îl deleagă.

Grupul pentru comunicare. Grupul pentru comunicare este prezidat de către unul dintre cei doi vicepreședinți sub autoritatea președintelui, și este format, ca și grupul pentru buget, din nouă membri numiți de Birou, la propunerea grupurilor.

Grupul pentru comunicare dă impulsurile necesare strategiei de comunicare a Comitetului și asigură monitorizarea acesteia.

El elaborează un un raport privind punerea în aplicare a acestei strategii, precum și un program pentru anul următor, pe care le prezintă Comitetului.

Grupul pentru comunicare coordonează activitățile structurilor responsabile cu comunicarea și cu relațiile cu presa și cu mijloacele de informare în masă, astfel încât aceste activități să se desfășoare conform strategiei și programelor aprobate.

Grupul de studiu. Pentru a trata chestiunile cu care sunt sesizate, secțiunile specializate pot constitui în cadrul lor un grup de studiu.

Alcătuirea grupurilor de studiu se stabilesc pe baza propunerilor grupurilor.

Componența grupurilor de studiu trebuie să țină seama de necesitatea de a reprezenta toate interesele, sectoarele, zonele geografice și genurile relevante. Această cerință este cu atât mai justificată atunci când există mai multe secțiuni specializate interesate, în mod direct sau indirect.

Componența grupurilor de studiu nu poate depăși, în principiu, douăzeci și patru de membri.

Președinții de grup, în coordonare cu secțiunile specializate, trebuie să se asigure că grupul de studiu este compus din membri interesați, disponibili și care au o competență specifică.

Grupul de studiu poate lucra în patru limbi, care se stabilesc de către președinte înainte de prima ședință, în funcție de componența grupului. În măsura posibilului, acest număr poate fi ridicat la șase limbi active.

Grupurile de studiu nu pot deveni structuri permanente, decât în cazuri excepționale, autorizate în prealabil de către Birou pentru o perioadă de doi ani și jumătate.

Grupurile de studiu nu au drept de vot.

Grup de chestori. Pentru sprijinirea consilierilor Comitetului în exercitarea atribuțiilor specifice, în cadrul Comitetului a fost înființat un Grup de chestori. Chestorii sunt numiți de către Adunarea Plenară din cadrul Comitetului, la propunerea Biroului. Mandatul acestora are o durată de doi ani și jumătate și poate fi reînnoit.

Rolul chestorilor, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Statut, este acela de a răspunde aspirațiilor, drepturilor, dorințelor și reclamațiilor consilierilor, precum și de a asigura îndeplinirea obligațiilor acestora, de a propune îmbunătățiri și de a întreprinde acțiuni în vederea rezolvării eventualelor conflicte. Aceștia au, de asemenea, un rol consultativ în ceea ce privește deciziile sau dispozițiile care ar putea aduce atingere intereselor membrilor, în mod individual sau colectiv, precum și un rol de mediere.

În acest sens, chestorii îndeplinesc următoarele atribuții:

asigură monitorizarea și controlul unei bune puneri în aplicare a Statutului membrilor;

elaborează propuneri în vederea perfecționării și îmbunătățirii Statutului membrilor;

promovează și realizează acțiunile oportune, în vederea rezolvării eventualelor cazuri de nelămuriri sau de conflict, privind aplicarea Statutului membrilor;

asigură relația dintre membrii Comitetului și Secretariatul General, referitoare la aplicarea Statutului membrilor;

contribuie, prin mediere sau conciliere, la rezolvarea oricărei probleme pe cale amiabilă.

Dialogul cu Organizațiile Economice și Sociale ale Uniunii Europene și ale statelor terțe

La inițiativa Biroului, Comitetul poate întreține relații structurate cu consiliile economice și sociale, cu instituțiile similare și organizațiile cu caracter economic și social ale societății civile din Uniunea Europeană și din țările terțe. În același mod, Comitetul întreprinde acțiuni menite să promoveze înființarea de consilii economice și sociale sau de instituții similare în țările în care acestea încă nu există.

La propunerea Biroului, Comitetul poate desemna delegații pentru a întreține relații cu diferitele componente cu caracter economic și social ale societății civile organizate din statele sau din asociațiile de state din afara Uniunii Europene.

În ceea ce privește cooperarea dintre Comitet și partenerii din societatea civilă organizată din țările candidate la aderare, aceasta ia forma comitetelor consultative mixte, acolo unde există deja Consilii de Asociere. În caz contrar, cooperarea se desfășoară în cadrul grupurilor de contact. Comitetele consultative mixte și grupurile de contact elaborează rapoarte și declarații care pot fi transmise de către Comitet instituțiilor competente și actorilor interesați.

CAPITOLUL 3. FUNCȚIONAREA COMITETULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

3.1. Declarația de misiune a Comitetului Economic și Social European

Angajat în construcția europeană, CESE contribuie la consolidarea legitimității democratice și a eficacității Uniunii Europene, oferind organizațiilor societății civile din statele membre posibilitatea să își exprime punctele de vedere la nivel european. Comitetul îndeplinește trei funcții principale:

contribuie la o mai bună adaptare a politicilor și legislației europene la realitățile economice, sociale și civice, acordând asistență Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene, utilizând experiența și reprezentativitatea membrilor săi, dialogul și eforturile de a asigura consensul în slujba interesului general;

promovează dezvoltarea unei Uniuni Europene mai participative, mai apropiate de cetățeni, care să acționeze ca un forum instituțional de reprezentare, informare, exprimare și dialog al societății civile organizate;

promovează valorile pe care se bazează integrarea europeană și militează, în Europa și în lume, pentru cauza democrației, a democrației participative și pentru dezvoltarea rolului organizațiilor societății civile.

Comitetul poartă cu regularitate discuții cu consiliile economice și sociale din statele membre ale Uniunii Europene, pentru a consolida dialogul structurat dintre toți participanții la societatea civilă organizată și pentru a promova implicarea cetățenilor la nivel local în construcția europeană. Comitetul și organismele similare de la nivel național împărtășesc convingerea că politicile economice și sociale care au un impact direct asupra vieții oamenilor (cum sunt cele privind locurile de muncă, drepturile sociale, dialogul social, societatea bazată pe cunoaștere, serviciile publice și Strategia de la Lisabona) necesită o colaborare strânsă între organismele consultative, atât la nivel național, cât și la nivel european. În acest scop, s-au organizat în comun conferințe în țările care dețineau Președinția Consiliului. Mai mult, președinții și secretarii generali ai consiliilor economice și sociale și Comitetulului se întâlnesc cu regularitate, consiliile naționale fiind, pe rând, gazdele acestor întruniri. Aceste întâlniri permit discutarea unor chestiuni esențiale aflate pe agenda politică a Uniunii Europene; de exemplu, în 2006 și în 2008 au fost prezentate rapoarte comune Consiliului European de primăvară. Aceste rapoarte s-au concentrat asupra punerii în aplicare a procesului de la Lisabona în toate statele membre și au fost transmise șefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană.

Comitetul sprijină crearea de consilii economice și sociale de către partenerii sociali, alte organizații ale societății civile și autorități, în special în statele membre și în țările candidate în care nu există încă astfel de structuri. Un sprijin similar se acordă și autorităților din afara Uniunea Europeană, nu doar pentru crearea de consilii economice și sociale, ci și pentru instituirea de mese rotunde care să faciliteze dialogul cetățenesc, cum este Masa rotundă Uniunea Europeană – India.

În sfârșit, Comitetul este membru al Asociației Internaționale a Consiliilor Economice și Sociale și a Instituțiilor Similare (AICESIS), înființată în 1999, care include 60 de țări membre cu drepturi depline sau afiliate. Această asociație are drept scop creșterea influenței societății civile organizate în contextul globalizării.

Dar nu în cele din urmă, Comitetul Economic și Social European joacă un rol distinct. Comitetul adaugă o dimensiune constructivă importantă la procesul decizional din Uniunea Europeană, oferind în același timp un sprijin prețios societății civile organizate din toate statele membre.

3.2. Cum funcționează Comitetul Economic și Social European?

Activitatea Comitetului este structurată pe trei paliere, în funcție de categoria de avize pe care o emite. Astfel, Comitetul poate:

să emită avize privind chestiunile supuse atenției sale de către Comisie, Consiliu sau Parlament;

să emită avize din proprie inițiativă, prin care să își exprime opiniile oricând consideră că este oportun. Avizele din proprie inițiativă îi ajută pe factorii politici de decizie, în special pe cei din cadrul Comisiei, să conștientizeze probleme pe care poate nu le-au luat în considerare anterior și, astfel, să permită găsirea de soluții în timp util;

să emită avize exploratorii, atunci când Comisia, Parlamentul sau chiar Președinția Uniunii îi solicită să reflecteze și să formuleze sugestii pe o anumită temă. În continuare, aceste sugestii pot duce la elaborarea, de către Comisie, a unei propuneri. Avizele exploratorii, elaborate la solicitarea altor instituții înainte de redactarea de către Comisie a propriilor propuneri, permit diferitelor activități reprezentate din cadrul societății civile să își supună atenției europene solicitările și preocupările. Acest lucru îi permite CESE să scoată la lumină domeniile în care este nevoie să se acționeze la nivelul Uniunii Europene.

3.2.1. Consultarea Comitetului

Comitetul este convocat de către președintele său pentru adoptarea avizelor solicitate de Consiliu, Comisia Europeană sau Parlamentul European.

Acesta este convocat de către președintele său, la propunerea Biroului și cu acordul majorității membrilor săi, pentru a elabora, din proprie inițiativă, avize privind toate chestiunile referitoare la Uniunea Europeană, politicile sale și evoluțiile posibile ale acestora.

Președintele Comitetului, împreună cu Biroul, organizează lucrările Comitetului ținând seama, în limita posibilului, de termenele stabilite în solicitarea de aviz.

Biroul stabilește ordinea de prioritate pentru examinarea avizelor, repartizându-le pe categorii.

Secțiunile specializate elaborează o propunere de repartizare a avizelor în cele trei categorii care urmează. Ele formulează o indicație provizorie privind numărul de membri ai grupului de studiu.

Propunerea se supune mai întâi spre arbitraj Președinției și președinților de grup și apoi se supune Biroului spre decizie.

Cele trei categorii sunt definite conform următoarelor criterii:

Categoria A (sesizări pe teme recunoscute drept prioritare). Această categorie cuprinde:

toate solicitările de aviz exploratoriu (Comisie, Parlamentul European, viitoarele președinții ale Consiliului);

toate propunerile de aviz din proprie inițiativă adoptate;

anumite sesizări obligatorii sau facultative.

Aceste sesizări sunt tratate de către grupuri de studiu de mărime variabilă (6, 9, 12, 15, 18, 21 sau 24 de membri), care beneficiază de mijloace adecvate.

Categoria B (sesizări, obligatorii sau facultative, care se referă la teme de interes secundar sau au un caracter urgent).

Aceste sesizări sunt tratate în mod obișnuit de către un raportor unic sau general. În cazuri excepționale, dacă Biroul decide astfel, o sesizare din categoria B poate fi tratată și de către un grup de redactare format din trei membri (categoria „B+”). Numărul de ședințe și numărul limbilor de lucru se stabilesc de către Birou.

Categoria C (sesizări, obligatorii sau facultative, cu caracter pur tehnic)

Aceste sesizări sunt tratate prin elaborarea unui aviz-tip, pe care Biroul îl supune spre aprobare Adunării. Această procedură nu implică nici desemnarea unui raportor, nici examinarea de către o secțiune specializată, ci doar adoptarea sau respingerea în sesiune plenară.

În cadrul sesiunii plenare, Adunarea este mai întâi invitată să se pronunțe pentru sau împotriva tratării sesizărilor prin procedura menționată mai sus și apoi să voteze pentru sau împotriva adoptării avizului-tip.

Comitetul poate, la propunerea Biroului, să hotărască elaborarea unui raport de informare pentru a examina orice chestiune cu privire la politicile Uniunii Europene și la evoluțiile posibile ale acestora.

Comitetul, la propunerea unei secțiuni specializate, a unuia din grupurile sale sau a unei treimi din membrii săi, poate elabora rezoluții cu privire la teme de actualitate, care se adoptă de Adunare. Proiectele de rezoluție au prioritate pe ordinea de zi a Adunării.

3.2.2. Organizarea lucrărilor

Lucrările secțiunilor specializate

Pentru elaborarea unui aviz sau a unui raport de informare, Biroul desemnează secțiunea specializată competentă pentru pregătirea lucrărilor respective. În cazul în care subiectul este în mod neechivoc de competența unei secțiuni specializate, președintele desemnează secțiunea respectivă și informează Biroul cu privire la aceasta.

Atunci când o secțiune specializată numită pentru pregătirea unui aviz dorește să solicite opinia Comisiei consultative pentru mutații industriale (CCMI) sau în cazul în care CCMI dorește să își exprime opinia privind un aviz atribuit unei secțiuni specializate, Biroul poate autoriza CCMI să elaboreze un aviz complementar cu privire la unul sau mai multe din punctele care fac obiectul solicitării de aviz. Biroul poate lua această hotărâre și din proprie ințiativă.

Secțiunea specializată este singura competentă să raporteze Comitetului. Aceasta trebuie totuși să anexeze la avizul său avizul complementar elaborat de CCMI.

Președintele comunică președintelui secțiunii specializate respective decizia, precum și termenul până la care secțiunea trebuie să încheie lucrările.

Președintele Comitetului îi informează pe membrii Comitetului cu privire la sesizare, precum și la data la care subiectul va fi înscris pe ordinea de zi a sesiunii plenare.

Președintele Comitetului, de comun acord cu Biroul, poate autoriza o secțiune specializată să țină o ședință comună cu o comisie a Parlamentului European sau a Comitetului Regiunilor.

Ședințele sunt prezidate de către președintele secțiunii specializate sau, în absența acestuia, de către unul dintre vicepreședinți.

La ședințele secțiunilor specializate, cvorumul este întrunit dacă mai mult de jumătate din membrii titulari sunt prezenți sau reprezentați.În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele suspendă ședința și convoacă, la o oră și în condițiile pe care le consideră oportune, dar în cursul aceleiași zile, o altă ședință, care este valabil întrunită indiferent de numărul de membri prezenți sau reprezentați.

Secțiunea specializată adoptă un aviz pe baza proiectului de aviz prezentat de către raportor și, dacă este cazul, de către coraportor.

Avizul secțiunii specializate nu conține decât textele adoptate de către aceasta. Textul amendamentelor respinse se anexează la aviz, împreună cu rezultatul voturilor exprimate, în cazul în care amendamentele au obținut un număr de voturi pentru reprezentând cel puțin o pătrime din voturile exprimate.

Avizul secțiunii specializate, împreună cu documentele anexate, se trimite de către președintele secțiunii specializate președintelui Comitetului și se prezintă Comitetului de către Biroul său în cel mai scurt timp posibil. Aceste documente se pun la dispoziția membrilor Comitetului în timp util.

Se redactează un proces-verbal succint al dezbaterilor pentru fiecare ședință a secțiunilor specializate. Acest proces-verbal se supune secțiunii specializate spre aprobare.

În cazul în care consideră că nu au fost respectate dispozițiile Regulamentului de procedură al Comitetului privind procedura de elaborare a avizelor sau dacă consideră că este necesar un studiu suplimentar, Președintele, de comun acord cu Biroul sau, dacă este cazul, cu Adunarea, poate solicita unei secțiuni specializate să analizeze din nou un subiect.

Lucrările sesiunilor plenare

Adunarea, formată din totalitatea membrilor Comitetului, se întrunește pe parcursul sesiunilor plenare. Sesiunile se pregătesc de către președinte în colaborare cu Biroul. Pentru organizarea lucrărilor, Biroul se întrunește înaintea fiecărei sesiuni și eventual pe parcursul sesiunii.

Biroul poate stabili pentru fiecare aviz o limită de timp pentru discuția generală în sesiune.

Proiectul de ordine de zi stabilit de Birou la propunerea Președinției în colaborare cu președinții grupurilor este transmis de către președinte, cu cel puțin cincisprezece zile înainte de deschiderea sesiunii, fiecăruia dintre membrii Comitetului, precum și Consiliului, Comisiei și Parlamentului European.

Proiectul de ordine de zi se supune aprobării Adunării la deschiderea fiecărei sesiuni. Odată adoptată ordinea de zi, punctele trebuie examinate în cursul ședinței pe a cărei ordine de zi au fost înscrise.

La ședințele Comitetului, cvorumul este întrunit dacă mai mult de jumătate din membrii săi sunt prezenți sau reprezentați. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele suspendă ședința și convoacă, la o oră pe care o consideră oportună și pe parcursul aceleiași sesiuni, o nouă ședință, în cursul căreia Comitetul poate delibera valabil indiferent de numărul de membri prezenți sau reprezentați.

Atunci când se supune spre aprobare ordinea de zi, președintele anunță, dacă este cazul, discutarea unui subiect de actualitate.

Președintele deschide ședința, conduce dezbaterile și asigură respectarea regulamentului. Președintele este asistat de vicepreședinți. În cazul în care este absent, președintele este înlocuit de vicepreședinți. În cazul în care vicepreședinții sunt absenți, suplinirea este asigurată de către membrul cel mai în vârstă al Biroului.

Comitetul deliberează pe baza lucrărilor efectuate de secțiunea specializată competentă pentru a raporta Adunării.

În cazul în care un text a fost adoptat de o secțiune specializată cu mai puțin de cinci voturi împotrivă, Biroul poate propune includerea sa pe ordinea de zi a sesiunii plenare la procedura de vot fără dezbatere. Această procedură nu se aplică:

în cazul în care se opun cel puțin douăzeci și cinci de membri;

în cazul în care au fost depuse amendamente spre examinare în sesiunea plenară;

sau în cazul în care o secțiune specializată decide ca textul să se dezbată în sesiunea plenară.

În cazul în care un text nu întrunește majoritatea de voturi în Adunare, președintele Comitetului, cu acordul Adunării, îl poate retrimite secțiunii specializate competente pentru o nouă analiză sau poate numi un raportor general care să prezinte, în cursul aceleiași sesiuni sau în cursul unei alte sesiuni, un nou proiect de text.

Amendamentele trebuie redactate în scris, semnate de inițiatorii lor și depuse la secretariat înainte de deschiderea sesiunii.

Pentru buna organizare a lucrărilor Adunării, Biroul stabilește procedura de depunere a amendamentelor. Cu toate acestea, Comitetul acceptă depunerea de amendamente până la deschiderea lucrărilor unei ședințe dacă acestea sunt semnate de cel puțin douăzeci și cinci de membri.

Amendamentele trebuie să indice partea din text la care fac trimitere și să fie însoțite de o scurtă expunere de motive. Amendamentele repetitive din punct de vedere al conținutului și al formei sunt examinate în bloc. Ca regulă generală, pentru fiecare amendament, Adunarea dă cuvântul numai inițiatorului amendamentului, unui membru care este împotriva amendamentului și raportorului.

Atunci când se examinează un amendament, raportorul poate prezenta oral, cu acordul inițiatorului amendamentului respectiv, propuneri de compromis. În acest caz, Adunarea nu votează decât propunerea de compromis.

Amendamentul sau amendamentele care prezintă o poziție divergentă în ansamblul său față de avizul secțiunii specializate sunt considerate drept aviz contrar. Biroul este organul competent pentru a decide cu privire la această calificare. Acesta ia o decizie după consultarea președintelui secțiunii specializate competente. După această consultare, Biroul poate decide să retrimită secțiunii specializate proiectul de aviz însoțit de avizul contrar, în vederea reexaminării. În caz de urgență, președintele Comitetului este abilitat să ia o decizie în acest sens.

Dacă este cazul, președintele Comitetului, de comun acord cu președintele și cu raportorul secțiunii specializate competente, poate propune Comitetului ca amendamentele să fie redactate astfel încât să se asigure coerența textului definitiv.

Președintele, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea unui membru, poate invita Comitetul să se pronunțe cu privire la limitarea timpului acordat pentru luările de cuvânt, limitarea numărului de vorbitori, cu privire la suspendarea reuniunii sau încheierea dezbaterilor. După încheierea dezbaterilor, nu se mai poate da cuvântul decât pentru explicații privind votul, care se dau după votare și în limita de timp fixată de către președinte. Un consilier poate cere în orice moment și poate obține cuvântul cu prioritate pentru a ridica o problemă de procedură.

Se redactează un proces-verbal pentru fiecare sesiune plenară. Acest proces-verbal se supune aprobării Comitetului.

Avizele Comitetului cuprind, pe lângă enunțarea temeiului juridic, o expunere de motive și avizul Comitetului asupra problemei în ansamblul ei.

Rezultatul votului privind textul avizului în ansamblul lui apare în preambulul acestuia. Atunci când scrutinele au loc în urma unui vot nominal, se menționează numele votanților.

Textul și expunerea de motive ale amendamentelor respinse în sesiunea plenară se anexează la aviz împreună cu rezultatul voturilor exprimate, dacă amendamentele au obținut un număr de voturi pentru reprezentând cel puțin o pătrime din voturile exprimate. Această condiție se aplică și avizelor contrare. Textul avizului unei secțiuni specializate care este respins în favoarea amendamentelor adoptate în Adunare se anexează la avizul Comitetului, împreună cu rezultatul voturilor exprimate, cu condiția să fi întrunit un număr de voturi pentru reprezentând cel puțin o pătrime din voturile exprimate.

Atunci când unul dintre grupurile din cadrul Comitetului susține o poziție divergentă și unitară cu privire la un subiect prezentat Adunării spre examinare, poziția acestora poate fi rezumată, în urma votului nominal care încheie dezbaterea asupra acestui subiect, într-o scurtă declarație care se anexează la aviz.

Avizele adoptate de Comitet și procesul-verbal al sesiunii se transmit Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Totodată, avizele adoptate de către Comitet pot fi transmise oricărei alte instituții sau entități interesate.

PROCEDURA DE EMITERE A AVIZELOR

C. Modalitățile de vot

Voturile valabil exprimate sunt „pentru”, „împotrivă” sau abținere.

Textele sau deciziile Comitetului și ale organelor sale se adoptă, cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, cu majoritatea voturilor pentru și împotrivă exprimate.

Scrutinele au loc fie prin vot public, fie prin vot nominal, fie prin vot secret.

Votul nominal cu privire la o rezoluție, un amendament, un aviz contrar, un aviz în ansamblul său sau orice alt text intervine de drept dacă o pătrime din membrii prezenți sau reprezentați solicită aceasta.

Alegerea în diferite funcții reprezentative se face întotdeauna prin vot secret. În toate celelalte cazuri, scrutinele au loc prin vot secret dacă majoritatea membrilor prezenți sau reprezentați solicită aceasta.

În cazul în care, în cursul votului, voturile pentru sunt la paritate cu voturile împotrivă, președintele de ședință dispune de votul decisiv.

Acceptarea unui amendament de către raportor nu constituie un motiv pentru a nu se trece la votarea acelui amendament.

C.Publicitatea și difuzarea lucrărilor

Avizele Comitetului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu procedura stabilită de către Consiliu și Comisie după consultarea Biroului Comitetului.

Componența Comitetului, a Biroului său și a secțiunilor specializate, precum și toate modificările ulterioare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-ul Comitetului.

Comitetul asigură transparența deciziilor sale, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Secretarul general are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta dreptul de acces al publicului la documentele corespunzătoare.

Orice cetățean al Uniunii Europene se poate adresa în scris Comitetului într-una din limbile oficiale și poate primi un răspuns în scris în aceeași limbă, în conformitate cu dispozițiile articolului 24 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Sesiunile plenare ale Comitetului și ședințele secțiunilor specializate sunt publice. Anumite dezbateri care nu privesc lucrările consultative pot fi declarate confidențiale în urma unei decizii a Comitetului, la cererea unei instituții sau a unui organ interesat sau la propunerea Biroului.

Celelalte ședințe nu sunt publice. În cazuri justificate, care sunt la latitudinea președintelui de ședință, și alte persoane pot asista la aceste ședințe în calitate de observatori.

Membrii instituțiilor europene pot asista și pot lua cuvântul în cadrul ședințelor Comitetului și ale organelor acestuia.

Membrii altor organe și funcționarii autorizați ai acestora pot fi invitați să asiste la ședințe, să ia cuvântul sau să răspundă la întrebări, sub conducerea președintelui de ședință.

D.Administrația Comitetului

Comitetul este asistat de un secretariat aflat sub conducerea unui secretar general care își îndeplinește atribuțiile sub autoritatea președintelui, care reprezintă Biroul.

Secretarul general al Comitetului este în prezent Martin Westlake. Secretarul general este asistat de doi secretari generali adjuncți: Wolfgang Jungk, responsabil cu lucrările consultative, și Nicolas Alexopoulos, responsabil cu afacerile generale și resursele umane.

Secretarul general participă cu un vot consultativ la reuniunile Biroului și întocmește procesul-verbal.

Secretarul general se angajează solemn în fața Biroului să-și îndeplinească atribuțiile cu imparțialitate și conștiinciozitate.

Secretarul general asigură executarea deciziilor adoptate de Adunare, de Birou și de către președinte pe baza Regulamentului de procedură și raportează în scris președintelui din trei în trei luni cu privire la criteriile și măsurile de punere în aplicare luate sau avute în vedere pentru a soluționa problemele administrative sau organizaționale, precum și problemele legate de personal.

Secretarul general își poate delega atribuțiile în limitele hotărâte de președinte.

Biroul, la propunerea secretarului general, stabilește planul de organizare a Secretariatului General astfel încât acesta să poată asigura funcționarea Comitetului și a organelor sale și să poată asista membrii în exercitarea mandatului lor, în special în ceea ce privește organizarea ședințelor și elaborarea avizelor.

CAPITOLUL 4. RELAȚIA DINTRE ROMÂNIA ȘI COMITETUL

ECONOMIC ȘI SOCIAL

Reprezentanții României în CESE

România este reprezentată la CESE de 15 membri. Aceștia sunt:

BONTEA, Ana , Grupul I Angajatori
Director Departamentul Juridic și Dialog Social, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România – CNIPMMR

BURADA, Eugen Mircea, Grupul I Angajatori
Președinte executiv, Consiliul Național al Patronilor din România,

Alianța Confederațiilor Patronale din România (CNPR-ACPR)

DANDEA, Petru Sorin, Grupul II Angajați
Vicepreședinte, Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA”

FORNEA, Dumitru, Grupul II Angajați
Șeful Departamentului Relații Internaționale al Confederației Sindicale Naționale MERIDIAN

IONIȚĂ, Sorin, Grupul III Activități diverse
Director cercetare, Societatea Academică din România (SAR)

IVAȘCU, Minel, Grupul II Angajați
Secretar general, Blocul Național Sindical (BNS)

LUCA, Liviu, Grupul II Angajați

Prim-vicepreședinte la Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – FRĂȚIA;

LUCAN, Eugen, Grupul III Activități diverse
Președinte, Asociația Angel

MANOLIU, Mihai, Grupul I Angajatori
Președinte CNPR, Confederația Națională a Patronatelor din România

Secretar General ACPR, Alianța Confederațiilor Patronale din România

NICOSEVICI, Radu, Grupul III Activități diverse
Președinte, Academia de Advocacy

PÎRVULESCU, Cristian, Grupul III Activități diverse
Președinte, Asociația Pro Democrația (APD);

Decan, Facultatea de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA)

PLOSCEANU, Aurel Laurențiu, Grupul I Angajatori
Președinte, Asociația Română a Antreprenorilor de Construcții (ARACO)

RUSU, Sabin Grupul II Angajați
Secretar general, Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR)

SIBIAN, Ionuț, Grupul III Activități diverse
Director Executiv – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC);

Președinte – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare și Ajutor Umanitar (FOND);

Membru Team Europe

VARFALVI, Ștefan, Grupul I Angajatori
Președinte, Director General al IMSAT SA

Prim-vicepreședinte Uniunea Generală a Industriașilor din România

4.2. Comitetul Economic și Social – prima instituție europeană care a reacționat la situația românilor din Italia

Membri români din cadrul Comitetului Economic și Social European au avut inițiativa redactării unui Apel către autoritățile naționale din Italia și România, precum și către Instituțiile Uniunii Europene, solicitând depășirea situației critice în care se află cetățenii români din Italia. Documentul a fost susținut de toți membrii CESE. Toți ceilalți membri ai CESE au semnat documentul, inclusiv membri italieni, în timp ce Președintele de atunci al CESE, Mario Sepi, cetățean italian, a susținut documentul într-o conferință de presă.

Constatând deteriorarea la nivelul percepției mass-media și a discursului public a situației cetățenilor români din Italia, și că există riscuri concrete de a folosi cazurile izolate de infracționalitate pentru a stigmatiza întreaga comunitate românească care trăiește și muncește în Italia, în sesiunea 451 a plenului CESE desfășurată la Bruxelles pe 25 și 26 februarie, membrii români și italieni reprezentând grupul angajatorilor, grupul angajaților și grupul societății civile organizate au convenit și prezentat apelul care solicita:

depășirea situației critice prin acțiuni sincere de cooperare conforme legislației  și practicilor la nivel comunitar;

să insiste în garantarea supremației statului de drept cu asumarea responsabilităților specifice la nivelul fiecărui stat și autorităților implicate;

salutând cooperarea existența între autoritățile polițienești și de securitate din cele două state, dezvoltarea acestei cooperări într-o luptă mai puternică împotriva infracționalității și acuzarea concretă a infractorilor, ca instrumente esențiale de creștere a încrederii între cele două comunități și state;

pornind de la realitatea potrivit căreia atât cetățenii români, cât și cei italieni sunt în egală măsură și cetățeni europeni, este necesar să se solicite tuturor părților implicate să se abțină de la declarații și acțiuni care ar putea antrena creșterea tensiunii dintre cele două comunități;

instituțiile europene trebuie să dovedească că pot asigura, chiar și în aceste timpuri de criză economică, cadrul de funcționare a legislației europene.

4.3. Președintele Comitetului Economic și Social European vorbește

despre România și locul ei în Europa

"Trebuia să intrați în Schengen anul acesta", a spus Staffan Nilson în interviul acordat gazetăriei românești în luna octombrie a acestui an.

În cursul lunii octombrie 2011, Staffan Nilson, Președintele Comitetului Economic și Social European a deschis Forumul ONG la Marea Neagra, organizat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND), cu sprijinul Ministerului român al Afacerilor Externe, al Reprezentanței Comisiei Europene în România și al Black Sea Trust for Regional Cooperation.

Într-un interviu acordat ziariștilor români, Staffan Nilsson își exprimă opinia privind principiile sociale care guvernează activitatea Comitetului Economic și Social care ar trebui aplicate și realității românești.

Întrebat despre modalitatea în care sindicatele din România apără interesele muncitorilor, Steffan Nilson a răspuns: „Sper că ele își fac bine treaba. În definitiv este sarcina muncitorilor să-și aleagă liderii care cred că îi vor reprezenta cu succes. Fără îndoială că este nevoie de structuri sindicale puternice. Desigur că discrepanțe între sindicaliști și muncitori vor apărea întotdeauna, dar ca în orice democrație tu îți alegi liderul care crezi că te reprezintă. La rândul lor, sindicaliștii trebuie să se lupte pentru drepturile membrilor lor.”

Nilson consideră că actorii sociali europeni vor juca un rol major în parteneriatele estice pe viitor. Parteneriatele estice sunt constituite din șase țări în care Comitetul încearcă să sprijine modernizarea vieții economice. Obținerea unei piețe libere și posibilitatea de a încheia acorduri comerciale benefice sunt puncte esențiale pe agenda mișcării sociale europene în privința parteneriatelor estice. De altfel, și celelalte organizații ale societății civile ar trebui să devină din ce în ce mai active și să ia inițiativa fără a mai aștepta intervenția guvernului sau a instituțiilor europene.

În ceea ce privește factorii care au determinat închiderea multor fabrici din România, și în special a fabricii Nokia, Nilson și-a exprimat empatia față de românii care au rămas fără muncă. ”Este normal să se gândească la cum își vor întreține familia pe viitor și să creadă că viața lor este distrusă. Pe de altă parte însă, nu este un secret că astfel de situații se întâmplă și în alte țări. Companiile urmăresc să-și optimizeze activitatea și de aceea caută regiuni în care costul de producție este mai mic. Totuși, din punctul meu de vedere, companiile multinaționale ar trebui să aibă responsabilități în procesul social de redirecționare profesională a foștilor lor angajați. Ar trebui să le asigure acestora stagii de pregătire sau diferite ateliere de lucru pentru ca astfel, angajații disponibilizați să primească un sprijin în demersul lor de a identifica noi oportunități de muncă. Există companii care deja își asumă aceste responsabilități, dar eu sunt de părere că toate ar trebui să facă acest lucru”, a afirmat Președintele CESE.

Rugat să își exprime opinia privind blocarea intrării României și Bulgariei în spațiul Schengen de către Finlanda și Olanda, Nilson a răspuns: „Sunt în dezacord cu cele două țări care v-au blocat accesul în spațiul Schengen, când altele v-au acceptat. Aveați promisiunea că veți fi primiți, ați îndeplinit criteriile, iar evaluările confirmă asta. Desigur, pot fi alte motive în spatele acestui refuz, însă libertatea de mișcare ar fi fost un avantaj extrem de important. Veți deveni membri ai spațiului Schengen mai târziu, dar sunt întrutotul de acord cu ideea că ar fi trebuit să fiți acceptați acum.”

În final, întrebat despre cum vede președintele CESE viitorul modelului social european, Steffan Nilson a răspuns: ”Ne aflăm într-un moment în care putem observa cât de diferite sunt tradițiile sociale la nivelul țărilor membre. Totuși, îmi exprim convingerea că vom consolida un model social european puternic. Vă pot spune că noi, ca un organism economic și social, avem parteneri economici și sociali. Le reamintim politicienilor mereu că urmăm un model social și că trebuie să menținem posibilitățile sociale pentru viitor. Nu putem trăi în afara acestui model și obișnuiesc să spun că o monedă are două fețe. Tot așa e nevoie de dezvoltare economică, dar în paralel și împreună cu aceasta ai nevoie de dezvoltare socială. Nu poți să lași oamenii în afara asigurărilor sociale. Pentru mine este inacceptabil să văd oameni fără casă, sau cerșetori care trăiesc pe străzi. Nu putem concepe așa ceva pentru societatea modernă. Prezența acestor fenomene echivalează cu excluderea socială. Avem nevoie de politici sociale europene mai ample în viitor.”

Steffan Nilson a promis că va mai reveni în România înainte de expirarea mandatului său de Președinte al Comitetului Economic și Social European

CAPITOLUL 5. IMPLICAREA COMITETULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL ÎN VIAȚA SOCIALĂ A EUROPEI. AVIZE 2011.

5.1. Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap

La 13 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 august 2011.

Comitetul consideră Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap un instrument politic activ pentru punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) și îndeplinirea de către Uniunea Europeană a obligațiilor care derivă din încheierea CNUDPH.

Această strategie reprezintă confirmarea formală și recunoașterea caracterului juridic obligatoriu al acestei convenții de către Uniunea Europeană.

Comitetul propune ca punerea în aplicare a strategiei să fie corelată cu cea a Strategiei Europa 2020. Statele membre ar trebui să includă obiective specifice pentru persoanele cu handicap în programele lor naționale de reformă în vederea măsurării sărăciei, ratei de ocupare a forței de muncă și nivelului de formare profesională.

Totodată, Comitetul salută inițativa Comisiei Europene de elaborare a unei directive de combatere a discriminării, bazată pe articolul 19 din TFUE.

CESE deplânge impactul negativ al crizei financiare asupra vieții persoanelor cu handicap și asupra accesului acestora la drepturile care le revin, insistă asupra nevoii de a sprijini persoanele cu handicap în vreme de criză și atrage atenția asupra riscului reducerii cheltuielilor sociale în contextul măsurilor de austeritate. În acest scop, dar și pentru a finanța punerea în aplicare a strategiei și a Convenției, ar trebui să se recurgă la fondurile structurale europene și la alte instrumente financiare. Este nevoie și de mecanisme suplimentare, mai ales în cazul fondurilor structurale, precum alocarea directă a fondurilor (ringfencing) pentru acțiunile destinate persoanelor cu handicap și altor grupuri vulnerabile. Viitoarea politică de coeziune trebuie să fie conformă cu dispozițiile convenției ONU.

Comitetul remarcă faptul că politicile de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu handicap trebuie să se concentreze pe toate procesele legate de activitatea profesională de-a lungul vieții (lifestreaming), dar în special pe învățarea pe tot parcursul vieții, angajare, menținerea locului de muncă și reinserția, aplicând constructiv legislația privind ajutoarele de stat.

Comitetul consideră că o Europă fără bariere poate fi creată prin adoptarea unui Act european privind accesibilitatea, așadar a unei legislații obligatorii foarte stricte, care să asigure accesul persoanelor cu handicap la bunuri, servicii și mediul construit. Trebuie identificate mecanisme adecvate și eficace de impunere și monitorizare, atât la nivel european, cât și la nivel național.

CESE consideră că introducerea unui card european de mobilitate ar putea fi un instrument eficace de promovare a liberei circulații a persoanelor cu handicap, permițându-le acestora accesul la diferite servicii în întreaga Uniune Europeană. Punerea în aplicare a strategiei pentru persoanele cu handicap ar trebui să ducă la adoptarea cardului european de mobilitate în toate statele membre.

CESE solicită ca, la momentul conceperii politicilor europene, demnitatea umană și egalitatea să fie respectate. Comitetul îndeamnă la o sensibilizare sporită a societății, inclusiv la nivel de familie, în ceea ce privește persoanele cu handicap, precum și la respectarea drepturilor și demnității acestora, pentru a combate clișeele referitoare la aceste persoane în ceea ce privește ocuparea, educația și alte domenii. CESE crede în valoarea adăugată a acțiunilor Uniunii Europene sub aspectul eliminării discrepanțelor dintre condițiile de care beneficiază persoanele cu handicap în diferite state membre, mai ales prin încurajarea tuturor mijloacelor mass-media de a promova sensibilizarea publicului larg cu privire la capacitățile persoanelor cu handicap și la contribuția adusă de aceștia.

Comitetul recomandă crearea de indicatori privind handicapul prin care să se colecteze date fiabile din toate domeniile de viață a unei persoane și să se monitorizeze numărul persoanelor cu handicap, în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 de reducere a ratelor abandonului școlar, a sărăciei și șomajului.

Este nevoie de un Comitet european pentru handicap, care să asigure guvernanța structurată a strategiei europene pentru persoanele cu handicap și un mecanism mai puternic și eficace de coordonare și supraveghere a punerii în aplicare la nivel european și național a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, conform articolului 33 alin. (1) al acesteia. În acest sens, Comitetul se angajează să analizeze și să evalueze sistematic această punere în aplicare.

CESE afirmă că toate persoanele cu handicap, inclusiv cele cu dizabilități de ordin psihosocial, cele cu grad ridicat de dependență, copiii și femeile cu handicap ar trebui să beneficieze de toate drepturile omului și libertățile fundamentale în aceeași măsură cu ceilalți. El recunoaște și promovează dreptul la o viață independentă și subliniază necesitatea de a încuraja tranziția de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea la nivelul comunității.

CESE recomandă ca viitorul cadru financiar multianual 2014-2020 să recunoască statutul juridic al strategiei și al CNUDPH la nivelul Uniunii Europene și să prevadă finanțarea integrării și punerii în aplicare a acestora. Cadrul financiar multianual ar trebui să contribuie la obiectivele globale de promovare a drepturilor fundamentale și a incluziunii persoanelor cu handicap și să efectueze investiții în domeniul luptei împotriva discriminării și în accesibilitate.

5.2. Strategia pentru integrarea imigranților

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 A din Normele de aplicare a Regulamentului de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât elaborarea unui aviz suplimentar cu privire la Cooperarea dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale pentru integrarea imigranților.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2011. În cea de-a 473-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 și 14 iulie 2011 (ședința din 13 iulie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 119 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 11 abțineri.

CESE a contribuit prin diferite avize la o abordare comună a Uniunii Europene privind politicile de integrare: Programul comun pentru integrare, principiile fundamentale comune, Fondul european de integrare, organizarea de conferințe ministeriale, rețeaua punctelor de contact naționale, manualele privind integrarea, rapoartele anuale, site-ul internet, precum și crearea Forumului european pentru integrare.

În ceea ce privește Strategia pentru integrarea imigranților, recomandările Comitetului Economic și Social European au fost următoarele:

În următorii ani va crește mobilitatea internă a cetățenilor europeni și imigrația către Europa a resortisanților țărilor terțe. Aceste procese de migrație vor spori diversitatea de origini naționale, etnice, religioase și culturale în Uniunea Europeană. Creșterea mobilității și a imigrației reprezintă o provocare pentru nivelurile local și regional. Comitetul Economic și Social European condamnă recentele acțiuni care îngrădesc libertatea de circulație în interiorul spațiului Schengen și, pentru a contribui la lucrările Consiliului European din 24 iunie, a elaborat un aviz.

În Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, unul dintre principiile directoare se referă la integrarea persoanelor imigrante. CESE dorește să sublinieze că integrarea este facilitată de creșterea economică și de crearea de locuri de muncă, precum și de îmbunătățirea formării și a serviciilor publice.

Este foarte important ca Uniunea Europeană să dispună de o bună legislație comună pentru ca imigrarea să fie gestionată prin proceduri legale și transparente. Această legislație comună trebuie să se întemeieze pe respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției europene a drepturilor omului, pentru a le garanta imigranților aceleași drepturi și obligații, tratamentul egal și nediscriminatoriu la locul de muncă și în societate.

În contextul crizei economice și sociale, pretutindeni în Europa lipsa de toleranță, xenofobia și rasismul sunt în creștere, chiar și pe agendele politice ale anumitor guverne. Instituțiile Uniunii Europene trebuie să fie foarte active în lupta împotriva xenofobiei și a discriminării îndreptate împotriva imigranților și a minorităților vizibile, promovând egalitatea de șanse, coeziunea și mobilitatea socială. Mijloacele de comunicare trebuie să acționeze în mod responsabil și cu spirit pedagogic.

Autoritățile locale și regionale dispun de instrumente politice, legislative și bugetare pentru punerea în aplicare a politicilor de integrare. De multe ori politicile naționale sunt orientate către controlul fluxurilor de migrație, dar păstrează distanța față de nivelurile local și regional, care trebuie să se confrunte cu provocarea integrării. Au existat diferite moduri de punere în aplicare a politicilor: proactive, preventive, corectoare sau reactive. Autoritățile locale au depășit abordarea potrivit căreia integrarea este un proces natural, lipsit de dificultăți, care nu necesită politici active și specifice.

CESE consideră că integrarea nu este un act juridic, ci un proces social complex, ce se desfășoară pe termen lung, cu dimensiuni multiple și cu implicarea mai multor actori, în special de la nivel local. Procesul social de integrare se desfășoară în structurile societății și în diverse domenii ale vieții unei persoane: în familie, în cartier și în oraș, la locul de muncă, la școală, în centrele de formare, în universități, în asociații, în instituțiile de cult, în cluburile sportive etc. Procesul social de integrare trebuie să fie sprijinit de un cadru de reglementare care să garanteze „aducerea treptată a drepturilor și obligațiilor imigranților, ca și a accesului lor la bunuri, servicii și mijloace de participare civică la același nivel cu cele ale restului populației, în condiții de tratament echitabil și șanse egale”. Cel dintâi principiu fundamental comun al politicii de integrare a Uniunii Europene afirmă că „integrarea reprezintă un proces dinamic bidirecțional de adaptare reciprocă la care participă toți imigranții și rezidenții statelor membre”.

Politicile de integrare și de incluziune socială desfășurate de administrațiile locale și regionale trebuie să abordeze diverse aspecte: primirea, predarea limbii, legile și obiceiurile, locuințele, sănătatea, lupta împotriva sărăciei și a discriminării, politicile de ocupare a forței de muncă și de formare, egalitatea între bărbați și femei, educația minorilor, politica familială, politica pentru tineret, asistența medicală, extinderea serviciilor sociale și facilitarea participării civice. Administrațiile publice trebuie să includă în personalul lor angajați care să reflecte diversitatea etnică și culturală, iar funcționarii publici trebuie să beneficieze de formare interculturală. La nivel local și regional trebuie promovate dialogul și cooperarea dintre culturi și religii.

CESE a solicitat extinderea drepturilor de cetățenie la resortisanții țărilor terțe care au statut de rezidenți permanenți în Uniunea Europeană. De asemenea, solicită politici naționale de naturalizare mai flexibile.

CESE consideră că trebuie inițiate politici de integrare proactive, cu abordare bidirecțională, orientate către societatea-gazdă și către imigranți, obiectivul urmărit fiind o societate în care toți cetățenii, indiferent de originea lor, au aceleași drepturi și aceleași obligații și împărtășesc valorile societăților democratice, deschise și pluraliste.

În orașele europene, societatea civilă este foarte activă și lucrează pentru o mai bună conviețuire și integrare a cetățenilor. Aceste organizații reprezintă un capital social excepțional, în măsură să promoveze societăți incluzive în fiecare dintre domeniile lor de acțiune. CESE propune ca autoritățile locale și regionale să înlesnească activitățile societății civile și să promoveze consultarea și participarea acesteia, prin proceduri publice transparente, care să dispună de finanțare suficientă. Sistemele de finanțare nu trebuie să îngrădească independența organizațiilor.

CESE propune ca autoritățile din orașele și regiunile Europei să constituie consilii, forumuri și platforme consultative, astfel încât societatea civilă (organizațiile imigranților și cele de sprijin pentru imigranți, organizațiile de apărare a drepturilor omului, organizațiile femeilor, partenerii sociali – sindicate și organizații patronale – și alte ONG-uri interesate) să participe și să fie consultată în ceea ce privește politicile de integrare. La nivelul orașelor, structurile participative se vor putea adapta la caracteristicile locale, putând avea structuri stabile sau mai flexibile. Autoritățile locale și regionale trebuie să depună eforturi pentru înlăturarea obstacolelor care stau în calea participării.

Comitetul și-a luat angajamentul de a participa activ la forum și a hotărât să înființeze Grupul permanent de studiu „Imigrație și integrare” (IMI) în cadrul Secțiunii SOC. Grupul permanent elaborează avize, organizează audieri și colaborează la activitățile forumului.

În diferite state membre precum și în cadrul unor autorități regionale s-au creat forumuri și platforme consultative prin intermediul cărora participă organizațiile societății civile. Nivelul local este cel la care funcționează cel mai intens aceste forme de consultare și participare a societății civile și a organizațiilor de imigranți. Trăsăturile lor caracteristice sunt extrem de diverse datorită diferitelor circumstanțe și culturi sociale și politice din Europa.

Nu în ultimul rând, în perspectiva celei de a patra sesiuni a Forumului european pentru integrare, CESE a însărcinat Migration Policy Group (Grupul pentru politica în domeniul migrației) cu elaborarea unui raport de evaluare a situației organismelor consultative naționale responsabile de integrare.

CAPITOLUL 6. PROVOCĂRI PENTRU VIITOR

6.1. Strategia Europa 2020

Pentru perioada 2010-2020, obiectivele europene sunt îndrăznețe:

1. Ocuparea forței de muncă

rată de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani

2. Cercetare, dezvoltare și inovare

un nivel al investițiilor publice și private în cercetare și dezvoltare de 3% din PIB-ul Uniunii Europene

3. Schimbări climatice și energie

reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiții favorabile) față de nivelurile înregistrate în 1990

creșterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%

creșterea cu 20% a eficienței energetice

4. Educație

reducerea abandonului școlar la sub 10%

creșterea la peste 40% a ponderii absolvenților de studii superioare în rândul populației în vârstă de 30-34 de ani

5. Sărăcie și excluziune socială

reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale

Pentru că timpul este relativ scurt, și sunt multe de făcut, Uniunea Europeană

și-a trasat și prioritățile până în 2020. Printre ele se numără:

Consolidarea pieței unice

Creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă depind de existența unor piețe sănătoase, bine conectate, în cadrul cărora concurența și accesul consumatorilor să poată stimula activitatea economică și inovarea.

Este drept că mai există încă o serie de obstacole care trebuie depășite: probleme legate de activitățile transfrontaliere; rețele insuficient interconectate; aplicarea neuniformă a reglementărilor privind piața internă; complexitatea juridică datorată existenței a 27 de seturi de măsuri normative diferite pentru anumite operațiuni.

De asemenea, este necesar să se îmbunătățească accesul întreprinderilor mici la piața unică și să se dezvolte spiritul antreprenorial, simplificând dreptul societăților comerciale (procedurile de faliment, statutul societății private etc.) sau oferindu-le antreprenorilor care au eșuat în afaceri șansa de a o lua de la capăt. Totodată, consumatorilor europeni trebuie să li se dea posibilitatea de a achiziționa bunuri și servicii din alte țări ale Uniunii Europene, cu mai multă ușurință și încredere, în special on-line.

Investiții în creșterea economică

Criza financiară a avut un impact puternic asupra capacității întreprinderilor și administrațiilor europene de a finanța proiecte de investiții și inovare. Pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană va avea nevoie de:

un cadru de reglementare care să garanteze eficiența și siguranța piețelor financiare

instrumente inovatoare pentru a finanța investițiile necesare, inclusiv parteneriatele dintre sectorul public și privat.

Aceste priorități pentru o creștere economică pe termen lung au fost incluse în propunerile Comisiei privind viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene (2014-2020). În prezent, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune reprezintă peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene. Prin aceste instrumente se garantează că banii sunt investiți în mod eficient pentru a sprijini dezvoltarea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Finanțarea Uniunii Europene sprijină:

crearea de locuri de muncă mai numeroase și de calitate mai bună

dezvoltarea de noi tehnologii

cercetarea de vârf

accesul la internet de mare viteză

infrastructura inteligentă de transport și energie

eficiența energetică și energiile regenerabile

dezvoltarea întreprinderilor

ameliorarea competențelor și formarea profesională

Instrumentele de politică externă

Pentru a favoriza creșterea, Uniunea Europeană trebuie să se asigure că piețele internaționale sunt deschise și echitabile și că relațiile comerciale se bazează pe un cadru reglementat la nivel internațional. Uniunea Europeană va promova:

dimensiunea externă a diverselor politici interne (energie, transport, agricultură, cercetare și dezvoltare);

comerțul și coordonarea la nivel internațional a politicilor macroeconomice;

participarea fermă și eficientă în forurile internaționale, cum ar fi G20, pentru a contribui la elaborarea viitoarei ordini economice mondiale.

De asemenea, Uniunea Europeană dorește să stabilească relații strategice cu economiile emergente, pentru a discuta aspecte de interes comun, pentru a promova cooperarea în materie de reglementare și pentru a găsi soluții la probleme bilaterale. În acest context, Comisia a prezentat, în noiembrie 2010, o nouă strategie comercială. Uniunea a creat deja un parteneriat cu țările în curs de dezvoltare pentru a contribui la eradicarea sărăciei, la promovarea creșterii și la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Pentru că Uniunea Europeană este o structură organizată, de îndeplinirea obiectivelor și a priorităților trebuie să se ocupe toate părțile implicate, respectiv:

Consiliul European

Răspunde de orientarea Strategiei Europa 2020. În acest sens:

evaluează anual progresele înregistrate la nivel european și național. Prezentate în cadrul reuniunilor de primăvară, aceste rapoarte de evaluare analizează situația macroeconomică globală și stadiul îndeplinirii celor 5 obiective majore ale Uniunii Europene. De asemenea, Consiliul European monitorizează progresele înregistrate de Pactul Euro Plus;

furnizează orientări politice pentru Uniunea Europeană și zona euro, pe baza analizei anuale a creșterii, prezentate de Comisia Europeană. Aceste orientări se pot referi la diverse domenii: buget, situația macroeconomică, reforme structurale, politici de consolidare a creșterii;

dezbate pe marginea evoluției situației economice și a priorităților Strategiei.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de miniștri)

Miniștrii responsabili pentru diverse domenii politice (ex. competitivitate, ocuparea forței de muncă, educație) discută punerea în aplicare a programului național de reformă în domeniile lor de competență (progresele înregistrate în vederea punerii în aplicare a inițiativelor majore).

Comisia Europeană

realizează monitorizarea anuală, pe baza unui set de indicatori care permit măsurarea progreselor generale înregistrate în realizarea obiectivelor Strategiei;

prezintă o analiză anuală a creșterii (în luna ianuarie) și evaluează rapoartele de țară și programele de stabilitate/convergență. Această analiză constituie baza dezbaterilor incluse pe agenda Consiliului European de primăvară;

în luna iunie, adresează statelor membre recomandări și, dacă este necesar, avertismente, pe baza analizei rapoartelor privind progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor naționale.

Parlamentul European

Parlamentul European are un rol important în cadrul Strategiei, nu numai în calitate de colegislator (în special pentru propunerile care vor constitui inițiativele majore), ci și ca organism de mobilizare a cetățenilor și a parlamentelor naționale. În fiecare an, înaintea Consiliului European de primăvară, Parlamentul poate prezenta, ca punct de plecare pentru discuții, o rezoluție în care să fie evaluată Strategia.

Comitetul Economic și Social European

Comitetul Economic și Social European (CESE) este instituția prin intermediul căreia se asigură participarea partenerilor sociali și a societății civile la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Scopul CESE este să încurajeze implicarea organizațiilor sociale și mobilizarea rețelelor transnaționale. CESE dispune de un Comitet de coordonare pentru Strategia Europa 2020 cu rolul de a:

coordona și garanta consistența activității Comitetului și a avizelor privind aspecte legate de Strategia Europa 2020

organiza reuniuni cu comitetele economice și sociale naționale și cu alte organizații similare, cu scopul de a pregăti inițiative comune și rapoarte pe marginea Strategiei

ajunge la un acord cu membrii CESE și cu grupul de comunicare pe marginea unei comunicări a societății civile organizate pe tema Strategiei Europa 2020.

Comitetul Regiunilor

Coeziunea teritorială se află în centrul Strategiei Europa 2020. Comitetul Regiunilor sprijină Strategia și contribuie la punerea sa în aplicare. Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020 este un instrument al Comitetului Regiunilor, pe care autoritățile locale și regionale îl pot folosi pentru a se implica în elaborarea politicilor.

Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020 își propune:

să implice autoritățile locale și regionale pentru a garanta o mai bună punere în aplicare a politicilor care au legătură cu obiectivele Strategiei Europa 2020

să analizeze evoluția relațiilor dintre Strategia Europa 2020 și politica de coeziune

să monitorizeze implicarea nivelului local și regional în procesul de guvernanță al strategiei

să identifice obstacolele întâlnite de autoritățile locale și regionale în implementarea Strategiei

să stimuleze schimbul de informații, de experiență și de bune practici

Comitetul Regiunilor a propus ca Strategia Europa 2020 să fie pusă în aplicare prin intermediul pactelor teritoriale (acorduri încheiate între autoritățile locale, regionale și naționale, al căror scop este atingerea, în parteneriat, a obiectivelor Strategiei).

Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții

Aceste instituții joacă un rol central în dezvoltarea noilor instrumente financiare menite să răspundă nevoilor pe care le au întreprinderile. Împreună pot contribui la menținerea cadrului adecvat pentru finanțarea profitabilă a inovării și antreprenoriatului, de la investițiile inițiale până în momentul cotării la bursă. Acest lucru se poate realiza în parteneriat cu alte inițiative și mecanisme publice care există deja la nivel național.

Societatea civilă

Nu numai guvernele au responsabilitatea de a acționa. Și alte sectoare ale societății trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020: întreprinderi, sindicate, organizații neguvernamentale, autorități locale, cetățeni.

Schimbul de bune practici, stabilirea de obiective de referință și crearea de rețele – inițiative promovate de mai multe state membre – s-au dovedit a fi instrumente utile pentru crearea unui sentiment de apartenență și abordarea dinamică a nevoii de reformă.

Autoritățile naționale

În fiecare an, în luna aprilie, guvernele statelor membre trebuie să prezinte două rapoarte în care să explice care sunt măsurile pe care le au în vedere pentru a atinge obiectivele naționale fixate în baza Strategiei Europa 2020.

Programele de stabilitate și convergență sunt prezentate înainte ca guvernele să adopte bugetele naționale pentru anul următor. Ele trebuie să conțină informații în materie de finanțe publice și politică bugetară, care să poată face obiectul unor analize.

Programele naționale de reformă se transmit simultan cu programele de stabilitate/convergență și conțin elementele necesare pentru monitorizarea progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

În ciuda constrângerilor financiare importante cu care se confruntă, guvernele au responsabilitatea de a continua să facă investiții favorabile creșterii economice, de exemplu sprijinind educația, cercetarea și inovarea și eficiența energetică.

Ambele rapoarte trebuie să se integreze pe deplin în procedura bugetară națională și în semestrul european, creat pentru a îmbunătăți coordonarea, la nivel european, a politicilor naționale. Autoritățile regionale și locale, partenerii sociali și alte părți interesate trebuie să ia parte la etapa pregătitoare, obținându-se astfel un sprijin amplu pentru punerea în aplicare a acestor politici.

Autoritățile regionale și locale

Dialogul dintre autoritățile naționale, regionale și locale va permite o mai bună promovare a priorităților Uniunii Europene în rândul cetățenilor, mobilizându-i să se implice și să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

În multe țări europene, autoritățile regionale sau locale răspund de domeniile politice vizate de Strategia Europa 2020, printre care se numără educația și formarea, antreprenoriatul, piața muncii sau infrastructura.

Este esențial ca toate nivelurile administrației să fie conștiente de importanța aplicării eficiente a Strategiei Europa 2020 și ca fiecare dintre ele să acționeze pentru a face schimbările care se impun în vederea promovării unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii.

6.2. Modelul Social European

6.2.1. Considerații generale.

Pe fondul promovării unor deschideri remarcabile spre dialog și cooperare în lume, globalizarea devine cea mai mare provocare la adresa spațiului european. Efectele sociale ce însoțesc globalizarea, îi conferă acesteia o perspectivă aparte. Ea conturează nu numai disponibilitățile financiare crescânde pentru programe sociale ale unei economii mai puternice, ci și transformările sociale necesare adaptării economiei pentru a face față competiției.

Modelul social, prin costurile sale specifice – asigurări, contribuții, taxe, ca și prin impactul muncii, educației și sănătății asupra dezvoltării resurselor umane, influențează tot mai puternic creșterea economică și șansele sale, îndeosebi competitivitatea și capacitatea de adaptare a economiei la cerințele globalizării. Progresul tehnologic susținut – prin antrenarea unor efecte economice semnificative, potențează oportunitățile globalizării. Totodată, prin faptul că însoțește în proporție tot mai însemnată migrația capitalurilor, accentuează amenințările privitoare la poziția deținută și supremația vizată de europeni (ca ex. Europa a rămas în urmă în domeniul IT&C). Dominația comerțului mondial de către China și India (Brazilia și Rusia concurează și ele) este deja o previziune fundamentată.

Suplimentar, creșterea mediei de vârstă a populației pe seama scăderii natalității în țări ale uniunii, inclusiv România, împuținează forța de muncă și alterează echilibrul inter-generații. Fenomenul de îmbătrânire a populației, așa cum este denumit, conduce la restrângerea în timp a potențialului economic și la generarea unui ridicat nivel de dependență. Transformările sociale profunde devin cu atât mai necesare.

În cele ce urmează se propune un proiect de edificare a unui model social pentru spațiul european comun, reluat pe scurt și în caseta anexată la finalul documentului:

I.Obiectivele:

Obiectivele Modelului social european sunt cantonate în drepturile fundamentale ale omului, coeziunea socială și teritorială, respectiv:

1) Punerea bazelor unei societăți incluzive, bazate pe garantarea drepturilor fundamentale ale omului și valorile democrației,

2) Crearea unui sistem articulat de prevenire și combatere a excluziunii, ancorat în dezvoltarea regională,

3) Promovarea unei eficiențe sociale ridicate, ca bază pentru integrarea într-o piață globalizantă.

4). Sustenabilitatea, finanțarea și buna guvernare a sistemului sunt elemente cheie ale modelului social.

II. Principiile:

Modelul Social are la bază principiul Tratamentului Egal, statuat de art 51 din Tratatul CE, precum și pincipiile avansate de Carta Albă a serviciilor de interes general, orientate către drepturile fundamentale ale omului, coeziunea socială și teritorială. CE promovează o perspectivă europeană insuficient tradusă în practică. Accesul la serviciile de interes general, asigură realizarea condițiilor pentru exercițiul deplin al drepturilor fundamentale ale omului, oferind o imagine a calității cetățeniei.

III. Finanțarea

Modelul Social European își fundamentează modernizarea prin promovarea unor sisteme sustenabile de finanțare, bazate pe contribuții sau asigurări (educație, sănătate, asigurări sociale), în condiții de piață competitivă deschisă. Asigurarea unui pachet minim garantat de servicii și sprijin material, care evoluează în pas cu dezvoltarea economică, are la bază redistribuirea unor resurse provenite din taxe. Dedicarea acestor taxe, anterior colectării lor, ar răspunde nevoii de transparență și ar facilita manifestarea solidarității. Voluntariatul este esențial și completează nevoile de servicii sociale și ajutoare materiale.

IV. Componentele

1) Sistem articulat de promovare a incluziunii sociale, bazat pe:

a) Muncă – din perspectiva și în limitele sectorului social,

b) Educație și formare,

c) Sănătate.

2) Rețea performantă de securitate socială:

a) Rețeaua informală,

b) Rețeaua formală:

i) Asigurări sociale multipilare, integrate pe o piață competițională deschisă,

ii) Asistența socială, inclusiv voluntariat organizat,

iii) Alte servicii sau instrumente de politici cu funcții de securitate, incluziune sau coeziune (alocații, subvenții diferite, pentru energie, locuințe, hrană).

V. Elementele definitorii

1) Prioritate acordată mecanismelor de incluziune, reunite într-un sistem articulat,

2) Promovarea unui sistem de flexicuritate pro-activ și previzional, în dauna celui de protecție socială, reactiv și conjunctural,

3) Sustenabilitatea financiară,

4) Ancorarea în politica de dezvoltare regională, ca suport al competitivității,

5) Revigorarea spiritului civic și punerea bazelor dezvoltării sale sistemicere este un element cheie al Agendei Lisabon

6.2.2. Implicarea Comitetului Economic și Social European în promovarea Modelului social european

La 14 iulie 2009, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie ințiativă pe tema „Relațiile transatlantice și promovarea internațională a modelului social european (MSE)”.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 septembrie 2010.

Prin avizul exprimat, Comitetul face următoarele recomandări:

CESE susține integrarea progresivă a pieței libere euro-atlantice și dorește aprofundarea relațiilor euro-americane, cu un accent special pe componenta socială, pentru a anticipa consecințele realizării integrării economice transatlantice, astfel încât cele două societăți, cea americană și cea europeană, să beneficieze în mod egal de pe urma acesteia și, unindu-și forțele, să devină mai competitive, în special în confruntarea cu economiile emergente.

Având în vedere că elementele economice și sociale care constituie „modelul social european” reprezintă un sistem unic în lume, care stă la baza unei dezvoltări fructuoase și amortizează efectele actualei crize mondiale asupra populațiilor afectate, CESE reamintește că semnatarii Tratatului de la Lisabona au ales să asigure promovarea acestui model și dorește ca, în cadrul dialogului transatlantic, să sporească legitimitatea:

1. identității europene;

2. valorilor și culturii europene, inclusiv a protecției mediului;

3. CESE, care reprezintă, prin intermediul membrilor săi, societatea civilă organizată a Uniunii.

c. Sistemele de protecție socială colectivă, serviciile publice și dialogul social sunt simboluri ale „modelului social european” (MSE). CESE solicită tuturor instituțiilor Uniunii nu numai să reprezinte, ci și să promoveze acest model, cu care se identifică cetățenii săi, în toate împrejurările, dar mai ales în cadrul dialogului transatlantic.

d. CESE este pregătit să asigure, împreună cu omologii americani, constituirea unui consiliu euro-american al societății civile. Trebuie găsite modalitățile de a da cuvântul salariaților și de a dezvolta activitatea de informare-consultare între cele două societăți civile, mai ales în această perioadă critică generată de prăbușirea sistemului financiar din 2008. CESE consideră că această criză, care durează de trei ani, ar fi putut fi evitată printr-un dialog mai susținut – atât civil, cât și social – și mai multă transparență.

e. CESE consideră că dialogul dintre Europa și Statele Unite s-ar îmbogăți dacă ar trata chestiuni sociale, atât de importante pentru coeziunea societăților de o parte și de alta a Atlanticului, cum ar fi educația, atât cea inițială cât și cea de-a lungul vieții, care sunt de competență națională, dar și „federală”, și care sunt atât de necesare unei economii a serviciilor bazată pe cunoaștere în ambele societăți. În primul rând, din perspectiva obiectivului creării de locuri de muncă și îmbunătățirii nivelului de trai al europenilor, agenda politică ar trebui să acorde prioritate aspectelor legate de investițiile productive și de inovare, domeniu în care capacitatea de creare și promovare dezvoltată în Statele Unite este cu mult mai avansată decât cea a Europei.

f. CESE consideră că o serie de indicatori stabiliți de comun acord ar permite evaluarea și compararea situațiilor sociale și legate de muncă ale celor două părți implicate în dialog.

g. CESE consideră problema migrației ca fiind importantă pentru societățile democratice și dorește ca aceasta să facă obiectul dialogului social transatlantic, în care ar putea fi implicat și Forumul european pentru integrare (FEI).

h. CESE consideră că dialogul transatlantic poate accelera conștientizarea necesității unei durabilități crescute și a protecției mediului și că, de ambele părți, societatea civilă și consumatorii pot juca un rol important în această privință.

i. CESE dorește să adopte o abordare inovatoare, pentru a-i include pe reprezentanții societății civile organizate într-o perspectivă instituțională. Acesta consideră că ceea ce lipsește Uniunii este de a fi, în sfârșit, „europeană” pe plan social în cadrul acestui dialog. CESE propune ca toate etapele acestor dialoguri transatlantice să ia în considerare dimensiunea socială.

j. CESE propune ca, pe lângă noile reglementări financiare, zona euro-atlantică să adopte norme comune privind agențiile de rating al creditelor, precum și noi reguli de concurență, care să țină seama mai mult de interesele cetățenilor. Acesta se așteaptă ca Uniunea să adopte poziții ferme, care să garanteze nivelul de trai al cetățenilor săi, și ca dialogul transatlantic pe care îl desfășoară să țină seama de punctele de vedere ale societății civile de o parte și de alta a oceanului.

CAPITOLUL 7. ÎN LOC DE CONCLUZII

Pentru a închide cercul și a încheia dezbaterea subiectului ce a dat titlul prezentei lucrări, autorul și-a propus să tragă linie și să extragă cele mai importante concluzii în ceea ce privește locul și rolul Comitetului Economic și Social European în cadrul Uniunii Europene și în viața cetățenilor europeni.

Având acum o imagine de ansamblu asupra instituției CESE, autorul poate răspunde mult mai facil și concret la întrebările „Ce?”, „Cum?”, „De ce?”, ridicate în chiar preambulul lucrării.

CE?

CESE este un organ consultativ alcătuit din reprezentanți ai diferitelor componente cu caracter economic și social ale societății civile organizate, având ca principal obiectiv stabilit consilierea celor trei mari instituții europene, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, și jucând un rol important în modelarea politicilor și în pregătirea deciziilor comunitare.

CESE reprezintă o organizație care grupează într-un singur „corp” profesioniști cu o expertiză considerabilă. Aceștia sunt bărbați și femei care lucrează „pe teren”, profund ancorați în viața economică și socială a țărilor lor.

Comitetul reprezintă un loc în care se elaborează soluții prin schimburi de opinii și prin căutarea compromisului sau a consensului, chiar și atunci când pozițiile inițiale sunt divergente sau chiar opuse. Însăși originea profesională a membrilor CESE denotă faptul că acesta este un receptacul al întrebărilor și aspirațiilor organizațiilor societății civile cu privire la toate aspectele integrării europene, iar Comitetul reprezintă, totodată, o sursă de informații esențială pentru aceste organizații.

CUM?

Reunind într-un singur loc reprezentanți ai angajatorilor și salariaților din statele membre ale Uniunii Europene, dar și ai organizațiilor de artizani, fermieri, IMM–urilor, profesiunilor liberale, consumatorilor, ecologiștilor, cooperativelor, asociațiilor de ajutor reciproc, asociațiilor familiale, asociațiilor de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap și de combatere a excluderii, organizațiilor de interes general, CESE le permite cetățenilor europeni să fie parte integrantă a proceselor de modelare a politicilor și de luare de decizii la nivelul Uniunii Europene.

În cadrul sistemului instituțional al UE, Comitetul Economic și Social European pune în practică o abordare specifică a dialogului, cooperării și consultării. CESE are un rol major în garantarea faptului că organele legislative și executive ale Uniunii Europene iau în considerare experiențele, așteptările și propunerile organizațiilor reprezentative ale societății civile.

Comitetul este garantul unui model pluralist, care întărește legitimitatea procesului de luare de decizii și respectă criteriile guvernanței europene moderne. În felul acesta, CESE se afirmă ca o punte unică între Europa și cetățenii săi.

Rapoartele Comisiei Europene cu privire la cursul urmat de avizele Comitetului arată că peste două treimi din recomandările CESE sunt luate în considerare în procesul legislativ.

Avizele din proprie inițiativă ale CESE sunt de o importanță deosebită, întrucât, adesea, atrag atenția factorilor de decizie și în special a Comisiei asupra unor subiecte care, până în acel moment, păreau prea puțin sau chiar deloc de interes, iar avizele exploratorii permit diferitelor componente ale societății civile organizate reprezentate în cadrul CESE să exprime, într–un stadiu precoce, așteptările, grijile și nevoile cetățenilor de la baza societății .Acestea permit astfel creșterea calității, a credibilității și, mai ales, a acceptării de către cetățean a politicilor comunitare și a normelor de aplicare a acestora, întărind, în același timp, rolul CESE de cadru instituțional de dialog și cooperare cu societatea civilă organizată.

DE CE?

Comitetul Economic și Social European există și funcționează pentru a transforma democrația participativă în realitate și pentru a dezvolta dialogul structurat dintre societatea civilă organizată și instituțiile Uniunii Europene.

Misiunea CESE este aceea de a acționa ca „mediator” al Uniunii Europene și ca forum în cadrul căruia să poată avea loc dialogul civic.

Comitetul aduce, de asemenea, valoare adăugată instituțiilor Uniunii Europene prin rolul vital pe care îl joacă în relațiile externe, ajutând la diseminarea modelului social european și contribuind la crearea și la consolidarea mecanismelor de consultare a societății civile din țările și regiunile cu care Uniunea Europeană întreține relații externe. Prin urmare, în cadrul politicii privind relațiile externe ale UE, CESE joacă un rol important în promovarea democrației și a bunei guvernanțe la nivel internațional, asumându–și sarcina promovării societății civile.

Analizând cele expuse mai sus, se poate concluziona, fără echivoc, că grație Comitetului Economic și Social European, construcția europeană nu mai este doar sarcina Uniunii Europene și a politicienilor, ci și a cetățenilor membri ai organizațiilor implicate în viața economică, socială și civică a țărilor lor.

Prioritățile CESE pe termen mediu: o Europă socială puternică, prin îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și la promovarea integrării sociale, asigurarea diversității și culturii în Europa, printr-o coeziune socială bazată pe libertate universală și respect reciproc, asigurarea dezvoltării durabile, privită ca și cale de a satisface nevoile zilnice, fără a pune în pericol posibilitatea ca generațiile viitoare să își satisfacă propriile nevoi, protecția consumatorilor europeni, prin cooperarea cu organizațiile societății civile din țări și regiuni din afara Uniunii Europene, și prin prin consolidarea parteneriatului dintre Uniunea Europeană și țările candidate, asistență și dezvoltare, prin luarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei și a foametei, respectarea drepturilor omului.

LISTA ABREVIERILOR

ACPR – Alianța Confederațiilor Patronale din România

AICESIS – Asociația Internațională a Consiliilor Economice și Sociale și a Instituțiilor Similare

APD – Asociația Pro Democrația

ARACO – Asociația Română a Antreprenorilor de Construcții

BNS – Blocul Național Sindical

BUSINESS EUROPE – Uniunea Confederațiilor din Industrie și ale Angajatorilor din Europa

CCM – comitete consultative mixte

CCMI – Comisia consultativă privind mutațiile industriale

CEEP – Centrul Patronal European al Întreprinderilor cu Capital Public

CESE – Comitetul Economic și Social European

CNIPMMR- Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România

CNPR – Confederația Națională a Patronatelor din România

CNUDPH – Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap

CSDR – Confederația Sindicatelor Democratice din România

ECO – Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială

ETUC – Confederația Europeană a Sindicatelor

EUROCHAMBRES – Asociația Camerelor de Comerț și Industrie Europene

EUROCOMMERCE – Reprezentanța comerțului cu ridicata, cu amănuntul și internațional

FAO – Organizația pentru alimente și agricultură

FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

FEI – Forumul european pentru integrare

FOND -Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare și Ajutor Umanitar

IBGE – Institutul pentru gestiunea mediului din Bruxelles

IMM- întreprinderi mici și mijlociii

INT – Secțiunea pentru piața unică, producție și consum

MSE – Modelul Social European

NAT – Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

ODD – Observatorul Dezvoltării Durabile

OIM – Organizația Internațională a Muncii

ONU- Organizația Națiunilor Unite

OPFM – Observatorul Pieței Forței de Muncă

OPU – Observatorul Pieței Unice

PAC – Politica agricolă comună

REX – Secțiunea pentru relații externe

SAR- Societatea Academică din România

SEE – Spațiului Economic European

SIG – servicii de interes general

SNSPA – Școala Națională de Studii Politice și Administrative

SOC – Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

TCE – Tratatul Comunității Europene

TEN – Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională

TFUE – Tratatul de funcționare al Uniunii Europene

UEM – Uniunea economică și monetară

BIBLIOGRAFIE

STUDII CU CARACTER GENERAL, TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

ANDREȘAN-GRIGORIU Beatrice, ȘTEFAN Tudorel, “Tratatele Uniunii Europene”, Ed.Hamagiu, București, 2010

COTEA Felician, “Drept comunitar european”, Ed.Wolters Kluwer România, București, 2009

GROZA Anamaria, “Uniunea Europeană. Drept instituțional”, Ed.C.H.Beck., București, 2008;

MILITARU Ioana Nelly – “Dreptul Uniunii Europene”, Ed. Luminalex, București, 2009;

MOGÎRZAN Emanuel Corneliu –“ Introducere în dreptul comunitar, Editura Fides, Iași, 2003;

MOROIANU –ZLĂTESCU Irina – “Instituții Europene și drepturile omului”, Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 2003

MUNTEANU Roxana, “Drept european. Evoluție, instituții, ordine juridică”, Ed. Oscarprint, București,1996

ONEAȘCĂ Iulian, coordonator proiect, Institutul European din România, “Prioritățile României privind integrarea sa europeană. Modelul Social European,” Uniunea Europeană: istoric, instituții, procese decizionale, Micromonografii – Politici Europene, vers. actualizată, 2003, proiectul Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcționarilor publici din administrația locală în afaceri europene și managementul ciclului de proiect, Institutul European din România șiHuman Dynamics, București, 2003

P.McGIFEN Steven, “Uniunea Europeană – Ghid critic”, Ed. Monitorul Oficial, București 2007

SAURON Jean- Luc, “Curs de instituții europene. Puzzle-ul european”, Ed. Polirom, București, 2010;

TESCAȘIU Bianca, “Instituții europene. Schimbări și adaptări din perspectiva extinderii UE”, Ed. C.H. Beck, București, 2009

PUBLICAȚII:

Europe 2020 and employment for young people, 2011, CESE, Unitatea Vizite și Publicații

President’s work programme and priorities for 2010-2013, 2011 CESE, Unitatea Vizite șiPublicații

Immigration: integration and fundamental rights, 2010, CESE, Unitatea Vizite și Publicații

The employment situation of people with a disability, 2009, CESE, Unitatea Vizite și Publicații

LEGISLAȚIE:

Tratatul de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene, intrat în vigoare în 1957;

Actul Unic European, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO L 169 din 29 iunie 1987, intrat în vigoare la 1 iulie 1987;

Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 191 din 29 iulie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993;

Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a altor acte conexe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 340 din 10 noiembrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999;

Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de Instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 80 din 10 martie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie 2003;

Tratatul de la Lisabona, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 306 din 17 decembrie 2007, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009;

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Relațiile transatlantice și promovarea internațională a Modelului Social European” (aviz din proprie inițiativă) , publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 51/20 din 17.02.2011;

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperarea dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale pentru integrarea imigranților (aviz suplimentar), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 318 din 29.10.2011;

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei – Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană COM (2010) 573 final, aflat în procedură de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, COM (2010) 636 final, aflat în procedură de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

Codul Comitetului Economic și Social European de bună conduită administrativă, 2009;

Statutul membrilor Comitetului Economic și Social European, 2010;

Regulament de Procedură al Comitetului Economic și Social European, 2010;

Norme de aplicare a Regulamentului de procedură al Comitetului Economic și Social European, 2010;

SURSE INTERNET:

www.euractiv.ro

www.ces.ro

www.romanialibera.ro

www.europeana.ro

www.eesc.europa.eu/president/

www.eesc.europa.eu/vice-president-communication/

www.eesc.europa.eu/vice-president-budget

www.eesc.europa.eu/eco

www.eesc.europa.eu/int

www.eesc.europa.eu/smo

www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.selfand-co-regulation-enter-the-database

www.eesc.europa.eu/ten

www.eesc.europa.eu/soc

www.eesc.europa.eu/nat

www.eesc.europa.eu/sdo

www.eesc.europa.eu/rex

www.eesc.europa.eu/ccmi

ww.eesc.europa.eu/secretary-general

http://eur-lex.europa.eu

http://ec.europa.eu