COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII [609002]

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 1 din 150 Aprobat în BE X ARACIS

STANDARDE SPECIFICE
PRIVIND EVALUAREA EXTERNĂ A CALITĂȚII ACADEMICE LA
PROGRAMELE DE STUDII DIN DOMENIILE DE LICENȚĂ ȘI MASTER
AFERENTE
COMISI EI DE SPECIALITATE NR. 1
ȘTIIN ȚE EXACTE ȘI ȘTIIN ȚE ALE NATURII
CUPRINS:
0 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1 STANDARDE SPECIFICE EVALUĂRII PROGRAMELOR DE STUDII
UNIVERSITARE DE LICENȚĂ (CICLUL I) ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.1 Domeniul de licență: MATEMATICĂ ………………………….. ………………………….. ………… 6
1.1.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.1.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.1.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 13
1.1.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
1.1.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 13
1.1.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 15
1.1.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
1.1.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 17
1.2 Dome niul de licență: INFORMATICĂ ………………………….. ………………………….. ……… 18
1.2.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 18
1.2.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 19
1.2.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 25
1.2.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 25
1.2.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
1.2.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 28
1.2.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 29
1.2.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 30
1.3 Domeniul de licență: FIZICĂ ………………………….. ………………………….. ……………………. 31
1.3.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
1.3.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 32
1.3.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 37
1.3.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 38
1.3.5 Rezultat ele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 38
1.3.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 40
1.3.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 41
1.3.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 42
1.4 Domeniul de licență: CHIMIE ………………………….. ………………………….. ………………….. 43
1.4.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 43
1.4.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 44
1.4.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 51
1.4.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 51
1.4.5 Rezultat ele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 52
1.4.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 54
1.4.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 55
1.4.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 56
1.5 Domeniul de licență: GEOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………….. 57
1.5.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 57

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 2 din 150 1.5.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 58
1.5.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 65
1.5.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 66
1.5.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 66
1.5.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 68
1.5.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 69
1.5.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 70
1.6 Domeniul de licență: GEOLOGIE ………………………….. ………………………….. …………….. 71
1.6.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 71
1.6.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 72
1.6.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 78
1.6.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 78
1.6.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 79
1.6.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi înmatriculați ………………………….. .. 80
1.6.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 81
1.6.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 82
1.7 Domeniul de licență: ȘTIINȚA MEDIULUI ………………………….. ………………………….. 83
1.7.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 83
1.7.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 84
1.7.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………… 91
1.7.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 92
1.7.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 92
1.7.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …… 95
1.7.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 95
1.7.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 97
1.8 Domeniul de licență: BIOLOGIE ………………………….. ………………………….. ……………… 98
1.8.1 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 98
1.8.2 Conținutul procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. ………… 99
1.8.3 Conținutul fișelor disciplinelor ………………………….. ………………………….. ………………. 105
1.8.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 106
1.8.5 Rezultatele învățării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 106
1.8.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați ………………………….. …. 109
1.8.7 Cercetarea științifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 109
1.8.8 Baza materială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 110
2 STANDARDE SPECIFICE EVALUĂRII PROGRAMELOR DE STUDII
UNIVERSITARE DE MASTER (CICLUL II) ………………………….. ………………………….. …… 111
2.1 Domeniul de studii universitare de master: MATEMATICĂ ………………………….. .. 111
2.1.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 111
2.1.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 114
2.1.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 114
2.1.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 115
2.1.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 115
2.1.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 115
2.1.7 Alte aspecte specifice domeniului de master ………………………….. ………………………… 115
2.2 Domeniul de studii universitare de master: INFORMATICĂ ………………………….. .. 117
2.2.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 117
2.2.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 118
2.2.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 119
2.2.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 120
2.2.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 120
2.2.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 120

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 3 din 150 2.2.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Informatică ………………………….. ………. 120
2.3 Domeniul de studii universitare de master: FIZICĂ ………………………….. …………….. 122
2.3.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 122
2.3.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 123
2.3.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 124
2.3.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 125
2.3.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 125
2.3.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 126
2.3.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Fizică ………………………….. ………………. 126
2.4 Domeniul de studii universitare de master: CHIMIE ………………………….. ……………. 127
2.4.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 127
2.4.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 128
2.4.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 129
2.4.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 129
2.4.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 130
2.4.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 130
2.4.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Chimie ………………………….. …………….. 131
2.5 Domeniul de studii universitare de master: GEOGRAFIE ………………………….. ……. 131
2.5.1 Criterii de departajare a programelor de master:Geografie ………………………….. …….. 131
2.5.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 133
2.5.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 133
2.5.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 134
2.5.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 134
2.5.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 135
2.5.7 Alte aspecte specifice domeniului de Master Geografie ………………………….. ………… 135
2.6 Domeniul de studii universitare de master GEOLOGIE ………………………….. ………. 136
2.6.1 Criterii de departajare a programelor de master: Geologie ………………………….. …….. 136
2.6.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 137
2.6.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 138
2.6.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 138
2.6.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 139
2.6.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 139
2.6.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Geologie ………………………….. ………….. 139
2.7 Domeniul de studii universitare de master: ȘTIINȚA MEDIULUI ……………………. 140
2.7.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 140
2.7.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 141
2.7.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 142
2.7.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 143
2.7.5 Elaborarea lucrării de finaliz are a studiilor ………………………….. ………………………….. 143
2.7.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 144
2.7.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Știința Mediului ………………………….. … 144
2.8 Domeniul de studii universitare de master BIOLOGIE si BIOCHIMIE ……………. 145
2.8.1 Criterii de departajare a programelor de master ………………………….. ……………………. 145
2.8.2 Personalul didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 147
2.8.3 Organizarea procesului de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 148
2.8.4 Practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 149
2.8.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor ………………………….. ………………………….. 149
2.8.6 Baza tehnico -materială ………………………….. ………………………….. …………………………. 150
2.8.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Biologie și Biochimie …………………….. 150

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 4 din 150 0 INTRODUCERE

A. Cadrul legal:
a) Legea Educației Naționale http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847
b) Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referință și lista indicatorilor
de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității î n Învățământul Superior – HG
1418/2006
c) HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr.
376/2016 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor
de studii universitare și a structurii institu țiilor de învățământ superior pentru anul
universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016
d) Legea 288/24.06. 2004 privind organizarea studiilor universitare
e) HG 404/29.03.2006 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de masterat
f) Ordinul M ECTS nr. 4204 /2013 din 15/07/2013 și nr. 6.560/2012 privind aprobarea
standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din
învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare -dezvoltare
g) OM 6251/2012 privind a probarea Regulamentului -cadru privind organizarea, desfășurarea
și normarea activităților didactice la formele de învățământ la distanta și cu frecventa redusa
la nivelul învățământului superior.

B. Scopul standardelor specifice:
În procesul de evaluare academică în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a
programelor de studii universitare de licen ță din domeniile științelor exacte și științelor naturii
se aplică standardele, standardele de referin ță și indicatori i de performan ță prevăzu ți în
Metodologia de evaluare externă, elaborată de ARACIS1.
Standardele specifice detaliază și completează standardele și standardele de referin ță, precum
și lista indicatorilor de performan ță. Standardele specifice definesc condițiile minimale ce
trebuie respectate pentru atingerea obiectivelor și misiunii programelor de studii.
Scopul general al prezentelor standarde specifice constă în completarea cadrului legal
menționat anterior la secțiunea A, pentru procesul de evaluare externă a calității educației
academice în instituțiile de învățământ superior, având în vedere specificul domeniilor aferente
Comisiei de specialitate nr. 1. Științe exacte și științe ale naturii.
Scopul particular al prezentelor standarde este de a asigura, pentru programele de studii de
licență și master din domeniile de licență: Matematică, Informatică, Fizică, Chimie, Geografie,
Geologie , Știința mediului și Biologie , o evaluare externă a calității academice într -un mod
unitar .

C. Standardele Comisiei de Specialitate Științe exacte și științe ale naturii se referă la domeniul
fundamental Matematică și științe ale naturii (DFI nr.10 ), cu următoarele domenii de licență:
Matematică, Informatică, Fizică, Chimie, Geografie, Geologie și Știința mediului , precum și la
domeniul fundamental Științe biologice și biomedicale (DFI nr.30 ), căruia îi aparține domeniul
de licență Biologie (Tabelul 1 ).

1 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1.418 din 11.10.2006, precum și cu prezentele Standarde
specifice pe domenii fundamentale ap robate de ARACIS, în baza Legii 87/10.04.2006, Art.17.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 5 din 150 Tabelul 1. –Domeniile și programele de studii aferente Comisiei de Specialitate nr. 1
Cod
DFI Domeniul
fundamental
DFI Domeniul de studii univ.
de doctorat/masterat
(DSU_D/M) Domeniu de
licen ță (DL) Programe de studii /
Specializări(S)

10 Matematică
și științe ale
naturii Matematică Matematică Matematică
Matematici aplicate
Matematică informatică
Informatică Informatică Informatică
Informatică aplicată
Fizică
Fizică Fizică
Fizică medicală
Biofizică
Fizică informatică
Chimie Chimie Chimie
Biochimie tehnologică
Radiochimie
Chimie informatică
Chimie medicală
Geografie Geografie Geografie
Geografia turismului
Cartografie
Hidrologie și meteorologie
Planificare teritorială
Geologie Geologie Geologie
Geochimie
Știința mediului Știința
mediului Chimia mediului
Ecologie și protecția mediului
Geografia mediului
Fizica mediului
Știința mediului
30 Științe
biologice și
biomedicale Biologie Biologie Biologie
Biochimie Biologie Biochimie
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016
HG domenii master_ 16 iulie 2014 http://www.edu.ro/index.php/articles/21868

Precizări privind programele de studii universitare:
 Programele de studii universitare se diferenț iază prin misiune, prin construcția curriculară
și prin contribuția la dezvoltarea științifică a domeniului respectiv.
 Competențele profesionale s i transversale vizate de fiecare program de studii sunt descrise
în termeni de cunoștințe, abilități ș i atitudini , în raport de calificarea pentru care este
proiectat programul de studii.
 Programele de studii autorizate, respectiv acreditate/ree valuate, nu pot suferi modifică ri
semnificative (peste 20%) de structură ș i/sau obiective pe durata unui ciclu de studii.
 Orice modifică ri ale p rogramelor de studii trebuie să fie justificate prin raportare la evoluția
cunoașterii științifice și tehnologice , precum și la schimbările survenite în pri vința
calific ărilor și în cererea pie ței for ței de munc ă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 6 din 150
1 STANDARDE SPECIFICE EVALUĂRII PROGRAMELOR DE STUDII
UNIVERSITARE DE LICEN ȚĂ (CICLUL I)
Standardele specifice sunt prezentate pentru fiecare domeniu de studii universitare de licență și
master în ordinea în care acestea sunt prezentate în domeniul fundamental din HG privind
Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare.

1.1 Domeniul de licență: MATEMATICĂ
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 10) Matematică sunt incluse următoarele programe
de studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Matematică
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
10 Matematică Matematică (10) 180
Matematici aplicate (20) 180
Matematică informatică (30) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste sunt definite prin misiune
și – corespunzător – prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform planurilor
de învățământ și a Fișelor Disciplinelor.
Un program de studiu se individualizează față celelalte programe de studii din același do meniu
prin planul său de învățământ; acesta trebuie să conțină minimum 35% discipline de specializar e
diferite față de celelalte programe de studii din domeniu.

1.1.1 Personalul didactic
În conformitate cu legisla ția și reglementările în vigoare, cerin țele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învă țământ de
calitate. La baza elaborării statului de func ții stă planul de învă țământ și structura pe func ții a
posturilor didactice.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel național și
cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru programul
de studiu (special izarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se includ posturile
întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare de la programele
de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituite conform reglementărilor legale în vigoare , în state de
funcții la începutul fiecărui an universitar.
2. Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) întocmite
de Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim plata cu oră.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 7 din 150 3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calităț ii prestației didactice și de cercetare ști ințifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didact ic cu norma de bază, din toate statele
de funcț iuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele două norme în regim plata cu
ora încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). Un cadru didactic asociat nu poate
acoperi mai mult de trei norme în sistemul universitar.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfă șoară activită ți cu studen ții sau
participă la activită ți de cercetare (laboran ți, tehnicieni etc.) se stabile ște în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activită ții de cercetare.
Institu ția va avea o eviden ță clară a întregii activită ți a cadrelor didactice, respectiv declara ții ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii institu țiilor la care desfă șoară activită ți de
învățământ ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale , iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori u niversitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituțională și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o cali ficare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori.
Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în institu ția de
învățământ la care este asociat sau echivalentul acesteia la mai multe institu ții de învă țământ
superior.
Profesorii universitari, cu performan țe deosebite, care au depă șit vârsta de pensionare, nu trebuie
să de țină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentru evaluarea periodică a unui program de studii de licen ță, se mentin criteriile de la acreditare.
Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învă țământul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considera ți speciali ști în
domeniu, fără a de ține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.
1.1.2 Conținutul procesului de învă țământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Matematică are în
ansamblu următorul conținut:
Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activit atea didactic ă 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul de
învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 -2352 ore
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 8 din 150 9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 7 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de licență
(în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%
13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de cadre
didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipl ine fundamentale, de specializ are și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de st udii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclatorului de
discipline stabilite.
La programele de studii din domeniul Matematică , anul universitar ar e două semestre, fiecare, în
medie 14 săptămâni (semestru l VI este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul de ore de activitate
didactică pe săptămână este 22-28. Raportul dintre orele de curs și de activită ți didactice aplicative
trebuie să fie de 1:1, cu o abatere admisă de + 20%,. La determinarea acestui raport nu se vor lua
în calcul orele alocate practicii de specialitate și elaborării lucrării de licen ță.
Planul de învă țământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elab orat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 10% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne la
latitudinea fiecărei institu ții/facultă ți ca disciplinele complementare să fie alese dintre disciplinele
altor domenii de știință, ținând cont de cre șterea poten țialului de angajabilitate al viitorilor
absolven ți, precum și de diversificarea op țiunilor pentru continuarea pregătirii prin programe de
studii de master.
Structura unui plan de învă țământ va trebui să cuprindă discipline și activită ți practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referin ță- 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul op țional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele op ționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilită țile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe pia ța forței de muncă.
Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e după preferin țele studen ților, având la bază
normele de constituire a forma țiilor de studiu. Dacă numărul de studen ți depă șește capacitatea
forma țiilor de studiu, selec ția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparent e și
aduse la cuno ștința lor prin pachetul informativ care înso țește planul de învă țământ.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 9 din 150 Acordarea posibilită ții reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în a șa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie ob ținute ca urmare a propriei dorin țe, va reprezenta un punct
important al activită ții de evaluare a structurii planurilor de învă țământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studen ți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele universitare ), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă,
cu numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și după opționali tate.
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învăț ământ.
Structura generală a unui plan de învățământ va cuprinde:
Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notaț ie Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de specializare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notaț ie Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Precizări :
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care vor fi
structurate pe discipline obligatorii, op ționale .
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele obligatorii,
opționale și facultative; aceste discipli ne orientează studentul spre aspecte profesionale sau/ și
științifice proprii specializărilor de licen ță;
c. discipline complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile apar ținând
științelor exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate discipl inelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
Punctele de credit aferente alocate pentru practica de specialitate cât și pentru elaborarea lucrării
de licen ță vor fi incluse în cele 180 de cred ite obligatorii.
În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concordan ța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii;
ideea cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip p rofesional, dar și
posibilitatea continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional sau
chiar local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea
diferită pentru anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, fa ță

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 10 din 150 de cele specificate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultatele învă țării și
calificarea a șteptată a absolventul ui de licen ță.
c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină se
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor.
d. Se pot include discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
e. Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să
se facă dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe d e discipline.
1.1.2.1 Discipline fundamentale(generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Disciplinele fundamentale trebuie să figureze în planul de învățământ cu minimum două ore de
curs și, de regulă, două ore de seminar /laborator .
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Analiză Matematică DOB
2. Algebră DOB
3. Geometrie DOB
4. Logică Matematică și Teoria Mul țimilor DOP/DOB
5. Analiză Complexă DOB
6. Analiză Reală DOB /DOP
7. Ecua ții Diferen țiale DOB
8. Teoria Probabilită ților DOB
9. Mecanică Teoretică DOB /DOP
10. Algoritmi și Programare DOB

1.1.2.2 Discipline de specializar e: Matematică
Succesiunea și tipul disciplinelor de specialitate în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Teoria Numerelor DOB
2. Software Matematic DOB
3. Analiză Func țională DOB /DOP
4. Ecua ții cu Derivate Par țiale DOP/DOB
5. Geometrie Diferen țială DOP/DOB
6. Analiză Numerică DOB
7. Statistică Matematică DOB
8. Astronomie DOB /DOP
9. Practica de Specialitate DOB
10. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.1.2.3 Discipline de speciali zare: Matematici Aplicate
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 11 din 150 1. Modelare Matematică DOB /DOP
2. Calcul Numeric DOB
3. Statistică Matematică DOB
4. Modelare și Simulare DOB
5. Calcul Varia țional DOB /DOP
6. Control Optimal DOP/DOB
7. Procese Stocastice DOP
8. Mecanică Generală DOB /DOP
9. Mecanica Solidelor DOB /DOP
10. Mecanica Fluidelor DOB /DOP
11. Practica de Specialitate DOB
12. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.1.2.4 Discipline de specializare : Matematică -Informatică
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Analiză Numerică DOB /DOP
2. Software Matematic DOB /DOP
3. Analiză Func țională DOB /DOP
4. Geometrie Diferen țială DOB /DOP
5. Modelare Matematică DOB /DOP
6. Statistică Matematică DOP/DFAC
7. Tehnici de Optimizare DOB /DOP
8. Sisteme de Operare DOB
9. Baze de Date DOB
10. Rețele de Calculatoare DOB
11. Structuri de Date DOB
12. Inteligen ță Artificială DOP/DOB
13. Practica de Specialitate DOB
14. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.1.2.5 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Istoria Matematicii DFAC
2. Algoritmica Grafurilor DOP/DFAC
3 Redactare și comunicare științifică și profesională DOP/DFAC
4. Limba Străină DOB
5. Sport DOB

Alte aspecte/observa ții privind disciplinele pe programe de studii:
Disciplinele pot fi selectate din listele prezentate, completate sau înlocuite, după caz, cu alte
discipline, pentru care se vor face justificări succinte, ata șate dosarelor de autoevaluare.
Încadrarea studen ților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 12 din 150  opțiunea studentului la admitere ;
 rezultatele ob ținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre specializări, respectând cifra
de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).

Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii, ce trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită autorizarea/acreditarea
sau evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, incl usiv elaborarea lucrării
de licen ță, rezultă următoarele:
 Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de discipline
obligatorii, ceea ce înseamnă , câte 5 -6 pe semestru (semestrul VI are maxim 7 ECTS
credite dedicate practicii elaborării lucrării de licență ).
 Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie reprezentate de 11-14 discipline ,
care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică domeniului; lista va putea fi
completată cu alte discipline, c are pot intra în categoria celor obligatorii sau op ționale .
Pentru noile discipline se vor întocmi argumenta ții separate, ata șate la dosarul de
autoevaluare. Argumenta ția va avea în vedere competen țele generale ale absolventului,
necesitatea adaptării spec ialiștilor forma ți la specificul regional sau local, precum și
valorificarea unor rezultate deosebite ob ținute de „ Școala” în domeniu, din institu ția
respectivă.
 Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15; lista poate
fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la punctul b.
 Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din diverse
domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze, eventual,
pentru diverse tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare).
2. Decizia privind alegerea disciplinelor obligatorii apar ține institu ției în propor ție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referin ță) din totalul punc telor de credite
acumulate în ciclul I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele op ționale
obligatorii , pentru care studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite,
respectiv 60 de credite . Aceasta înseamnă că, per total, în pla nul de învă țământ, pentru un
număr cuprins între 5 -10 discipline din categoria celor fundamentale, de specializare sau
complementare, obligatorii, vor trebui să se prezinte și variante op ționale . Trebuie să se
demonstreze că aceste op țiuni sunt realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una
dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competen țe și
abilită ți practice. În consecin ță, segmentului fundamental (op țional) ar trebui să -i revină
maximum 20%, în raport de specificul domeniului. Procedura de definire a disciplinelor
opționale va ține cont de aportul acestora la pachetul integrat de cunoștințe , abilități ș i
compet ențe ale programului de studii, precum ș i de criterii de func ționare în condi ții de
eficien ță, în raport de criteriile stabilite de institu ții/facultă ți.
4. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de specializare sau
complementare în categoria celor facultative , în raport de condi țiile concrete oferite de
institu ția/facultatea respectivă, de op țiunea cadrelor didactice și a studen ților. Ace stea vor putea
întregi op țiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de cuno ștințe
dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru
pregătirea sa complexă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 13 din 150 5. Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute.
1.1.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disci plinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cer cetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai pu țin gândirea.
În fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de ore de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului na țional al calificăr ilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelor de învă țământ precizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fi șei disciplinei
trebuie ca lista referin țelor bibliografice să fie cel pu țin 50% în limba în care se desfă șoară
acestea .
1.1.4 Practica
În planurile de învă țământ trebuie să fie inclusă practica d e specialitate a studen ților, cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, de regulă,
începând cu semestrul II, totalizând un număr de 4 – 6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare).
Activitatea practică/pract ica de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara
acesteia, pe baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de
contracte și granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot b eneficia de
echivalarea acestei activită ți.
Structura activită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul/specializarea respectivă, încât studentul
să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul discipl inelor din programul de studii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bib liografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
Se recomandă ca unitățile de învățământ să încheie convenții sau contracte cu societăți comerciale
de profil în vederea asigurării unui cadru adecvat efectu ării stagiilor practice.
1.1.5 Rezultatele învă țării
Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, precum și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 14 din 150 Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de
către studenții la studiile de licență /master și pentru anal iza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele de studiu,
diplomele, p ersonalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice aspecte
de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament de
formare profesională a studenților, Regulament de acordare a bursel or și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).
Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru a
le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei a faceri proprii, sau continuarea
lor în ciclul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte și trebuie
să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
Instituția de învățământ trebuie să dispună de progra me de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificultăți în învățare.
1.1.5.1 Evaluarea studen ților
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite p rin predare și a celor acumulate din alte surse de către studenți, precum și
deprinderile, abilitățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiectului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplin ei.
Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care este aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar, (examinare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui colaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se încheie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numere întregi, nota minimă de promovare fiind 5.
Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte,
care să acopere întreaga materie.
Este recomandabil ca examenul scris să nu con siste exclusiv din teste grilă; se poate combina testul
grilă cu subiecte c are presupun redactare, pentru verificarea metalimbajului de specialitate și a
raționamentului specific domeniului, precum și cu subiecte care presupun rezolvarea unei
probleme prac tice.
Se respectă modalitatea de examinare prevăzută în Fișa disciplinei.
Nota înregistrată la evaluarea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
student sau pe baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Rezultatele obținute de stu denți pe parcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitate cu
legislația în vigoare, în formulare omologate în acest sens (cataloage, centralizatoare, registre
matricole, foi matricole).
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele pre văzute în fișa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel puțin 50 %
din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învățământ sunt
examene.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 15 din 150 1.1.5.2 Elaborarea lucrăr ii de finalizare a studiilor
În planurile de învă țământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licen ță, cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 7 ECTS.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma graf ică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucr ărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.
1.1.5.3 Examenul de licen ță
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a ex amenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și proc edurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, p rimele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Matematica acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au predat
sau seminarizat.
Tematica exam enului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prime ște adeverin ță de
absolvire a specializării (făr ă examen de licen ță).
1.1.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.1.6.1 Admiterea
Admiterea se realizează prin proceduri de selec ție proprii fiecărei institu ții de învă țământ superior,
care să țină cont de competen țele candida ților, după criterii transparente și nediscriminatorii
mediatizate prin mijloace diverse și în termenele legale.
Vor fi admi și doar candida ți care de țin diplomă de bacalaureat sau acte de studii echivalente
valabile.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 16 din 150 Instituția aplică o politică transparent ă a recrutării și admiterii studenților, anunțată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competențele academice ale
candidatului și nu aplică niciun fel de criterii discriminatorii.
Admiterea se face în limita capa citații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.
1.1.6.2 Criterii privind stabilirea num ărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didactice (cu contract
individu al de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Matematică , este
maximum 35/12.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 100 studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învă țământul public finan țat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul institu ției.
1.1.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu. Activitățile de cerce tare sunt
valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate
în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice
prezentate la sesiuni, simpozioane, s eminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de cercetare,
de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară
și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.
Recomandă ri în evaluarea cercetării:
a) Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se
desfă șoară procesul de învă țământ.
b) Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se
concretizează în:
 articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel na țional și
interna țional;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice na ționale și/sau
interna ționale;

2 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Matematică.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 17 din 150  încheierea de contracte și conven ții de cercetare științifică pentru rezolvarea unor
probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât și din
străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau interna ționale cu obiective de
interes științific, economic, cultural sau social.
c) Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfă șurat și se
desfă șoară în cadrul unui plan propriu, care face parte din planul strategic al institu ției de
învățământ superior respective.
d) Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor ra poarte generale anuale ale unită ții analizate.
e) Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții similare
din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are poten țialul necesar și
interes științific, seminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări științifice.
f) Unitatea de învă țământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acre ditate la
nivel institu țional.
g) Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
h) Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fi e folosite, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoan elor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltarea infrastructurii c entrului de cercetare sau a unită ții
de învă țământ în care se efectuează cercetarea științifică.
i) Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să facă
dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de specialitate
cu referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în aceea și
perioadă, cel pu țin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.
1.1.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învă țământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare prog ram de studiu de licen ță, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de discipline al
căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învă țământ activită ți aplicative;
 calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la un calculator;
pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul a cel mult doi
studen ți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licen țele de utilizar e;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele obligatorii, inclusiv
publica ții recente (ultimii cinci ani).
În privin ța spa țiilor de învă țământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 18 din 150
1.2 Domeniul de licen ță: INFORMATICĂ
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 40) Informatică sunt incluse următoarele programe
de studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Informatică
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
40 INFORMATICĂ Informatică (10) 180
Informatică Aplicată (20) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și , corespunzător , prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii , din același domeniu , prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35% discipline de speci alizare diferite față de celelalte programe de studii
din domeniu.
1.2.1 Personalul didactic
În conformitate cu legislația și reglementările în vigoare, cerințele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învățământ de
calitate. La baza elaborării statului de funcții stă planul de învățământ și structura pe funcții a
posturilor didactice.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel național și
cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru programul
de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcțiuni cumulativ în care se includ
posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare de la
programele de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituit e conform reglementărilor legale în vigoare, în state de funcții
la începutul fiecărui an universitar.
2. State le de funcții se întocmesc în f uncție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) care se
întocmesde Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim plata cu oră.
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare dominan t în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de cercetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate statele de
funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele 2 două norme în regim plata cu ora
încărcarea fiind minimă, conform postului didactic) . Un cadru didactic asociat nu poate acoperi
mai mult de trei norme în sistemul universitar.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 19 din 150 Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități
de învățământ , ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituționa lă și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o calificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori.
Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în instituția de
învățământ la care este asociat sau ec hivalentul acesteia la mai multe instituții de învățământ
superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deosebite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentr u evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la
acreditare. Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior
și să fie doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titu lare de disciplină numai dacă posedă
titlul de doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considerați
specialiști în domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.
1.2.2 Conținutul procesului de învățământ
Procesu l de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Informatică are în
ansamblu următorul conținut:
Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 ore
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul de
învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 -2352 ore
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 7 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de licență
(în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 20 din 150 13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de cadre
didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclat orului de
discipline stabilite.
La programele de studii din domeniul Informatică , anul universitar are două semestre, fiecare, în
medie14 săptămâni (semestru l VI este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul de ore de activitate
didactică pe săptămână este 22-28. Raportul dintre orele de curs și de activități didactice
aplicative trebuie să fie de 1:1, cu o abatere admisă de + 20%,. La determinarea acestui raport nu
se vor lua în calcul orele alocate practicii de specialitate și elaborării lucrării de licență.
Planul de învățământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 10% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei instituții/facultăți ca disciplinele compl ementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de creșterea potențialului de angajabilitate al
viitorilor absolvenți, precum și de diversificarea opțiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master.
Structura unui plan de învățământ va trebui să cuprindă discipline și activități practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite ( standarde de
referință – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând s ă provină din segmentul opțional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele opționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilitățile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicit ările de pe piața forței de muncă.
Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e upă preferințele studenților, având la bază normele
de constituire a formațiilor de studiu. Dacă numărul de studenți depășește capacitatea formațiilor
de studiu, selecția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparente și aduse la
cunoștința lor prin pachetul informativ care însoțește planul de învățământ.
Acordarea posibilității reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în așa f el
încât 30, respectiv 60 de credite să fie obținute ca urmare a propriei dorințe, va reprezenta un punct
important al activității de evaluare a structurii planurilor de învățământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studenți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele universitare), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă,
cu numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 21 din 150 Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și după opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.
Structura generală a unui plan de învățământ va cuprinde:

Tabelul 4. Ponderea d isciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de specializare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Astfel , plan de învă țământ va cuprinde:
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care vor
fi structurate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele
obligatorii, op ționale și facultative; aceste discipline orientează studentul spre aspecte
profesionale sau/ și științifice proprii specializărilor de licen ță;
c. discipline complementare (10-30%), provenind, în principal, din domeniile apa rținând
științelor exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligatorii, op ționale și
facultative;
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
În planurile de învățământ trebuie să fie incl usă practica de specialitate a studen ților, cu punctele
de credit asociate.
În planurile de învă țământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licen ță, cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 7 ECTS .
Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru programele de studii derulate în limbi de circula ție interna țională, la elaborarea fi șei
disciplinei trebuie ca lista referin țelor bib liografice să fie cel pu țin 50% în limba în care se
desfă șoară acestea .

În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concordan ța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii;
ideea cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și
posibilitatea continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional sau
chiar local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 22 din 150 diferită pentru anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, fa ță
de cele specificate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultatele învă țării și
calificarea a șteptată a absolventului de licen ță.
c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină se
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor. Se pot include
discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca majoritatea
disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
d. Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să
se facă dovada di scutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline.
Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii, ce trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită autorizare a/acreditarea
sau evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusiv elaborarea lucrării de
licen ță, rezultă următoarele.
a. Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de
discipline obligatorii, ceea ce înseamnă, în medie, câte 5 -6 pe semestru (semestrul
VI are max im 7 credite dedicate elaborării lucrării de licen ță).
b. Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie reprezentate de 11-14 discipline ,
care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică domeniului; lista va putea
fi completată cu alte discipline, care pot intra în categoria celor obligatorii sau
opționale . Pentru noile discipline se vor întocmi argumenta ții separate, ata șate la
dosarul de autoevaluare. Argumenta ția va avea în vedere competen țele generale ale
absolventului, necesitatea adaptării speciali știlor forma ți la specificul regional sau
local, precum și valorifica rea unor rezultate deosebite ob ținute de „ Școala” în domeniu,
din institu ția respectivă.
c. Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15; lista
poate fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la
punctul b.
3. Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -9 discipline din diverse
domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze, eventual, pentru
diverse tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare). Decizia privind alegerea
disciplinelor obligatorii apar ține institu ției în propor ție de 83% (standardele minime),
respectiv 70% (standarde de referin ță) din tota lul punctelor de credite acumulate în ciclul
I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele op ționale obligatorii , pentru care
studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite, respectiv 60 de credite .
Aceasta înseamnă că, per total, în planul de învă țământ, pentru un număr cuprins între 5 –
10 discipline din categoria celor fundamentale, de specializare sau complementare,
obligatorii, vor trebui să se prezinte și variante op ționale. Trebuie să se d emonstreze că
aceste op țiuni sun t realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una dintr e variante.
4. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formare a de compete nțe
și abilită ți practice. În consecin ță, segmen tului op țional ar trebui să -i revină maximum
20%, în raport de specificul domeniului . Procedura de definire a disciplinelor opționale va
ține cont de aportul acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilită ți și competențe ale
programului de studii, precum și de criterii de funcționare în condiții de eficiență, în raport
de criteriile stabilite de instituț ii/fac ultăți. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre
disciplinele fundamentale, de specializare sau complementare în categoria celor
facultative , în raport de condi țiile concrete oferite de institu ția/facultatea respectivă, de
opțiunea cadrelor didactice și a studen ților. Ace stea vor putea întregi op țiunea studentului
pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de cuno ștințe dintr -un alt domeniu,
pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru pregătirea sa complexă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 23 din 150 Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute .
1.2.2.1 Discipline fundamentale(generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Disciplinele fundamentale trebuie să figureze în planul de învățământ cu minimum două ore de
curs și, de regulă, două ore de seminar/laborator.
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Fundamentele algebrice ale informaticii DOB
2. Calcul diferen țial și integral (Matematică) DOB /DOP
3. Probabilită ți și statistica DOB
4. Arhitectura sistemelor de calcul DOB
5. Algoritmi fundamentali DOB
6. Fundamentele programării DOB /DOP
7. Structuri de date DOB /DOP
8. Logică matematică și computa țională DOB /DOP
9. Automate, calculabilitate și complexitate DOB /DOP
10. Limbaje formale și compilatoare DOB
11. Sisteme de operare DOB
12. Baze de date DOB
13. Rețele de calculatoare DOB
14. Algoritmica grafurilor DOB /DOP
15. Geometrie computa țională DOB /DOP
16. Securitate informatică DOB /DOP
17. Inteligenta artificala DOB /DOP
1.2.2.2 Discipline de specializare INFORMATICĂ
Succesiunea și tipul disciplinelor de specialitate în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Programare logică DOB /DOP
2. Programare func țională DOB /DOP
3. Programare orientată pe obiecte DOB
4. Sisteme de gestiune a bazelor de date DOB
5. Dezvoltare aplica ții Web și mobile DOB
6. Inteligen ță artificială DOB
7. Tehnici avansate de programare DOB
8. Tehnici de optimizare DOP
9. Modelare și simulare DOP/DFAC
10. Metode formale în informatică DOP
11. Grafica pe calculator DOB /DOP
12. Criptografie DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 24 din 150 13. Metode avansate de programare DOB
14. Medii si instrumente de programare DOB /DOP
15. Interfe țe om -calculator DOP
16. Inginerie software DOB
17. Programare paralelă, concurentă și distribuită DOB /DOP
18. Calcul numeric DOP
19. Practica de Specialitate DOB
20 Elaborarea lucrării de licență DOB
1.2.2.3 Discipline de speciali zare INFORMATICĂ APLICATĂ
Succesiunea și tipul disciplinelor de specialitate în planul de învă țământeste orientativă
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Programare imperativă /procedurală DOB
2. Programare orientată pe obiecte DOB
3. Tehnologii WEB DOB
4. Grafică pe calculator DOP
5. Paralelism și concuren ță DOP
6. Programare logica si functionala DOB
7. Medii vizuale de programare DOB /DOP
8. Proiectarea interfe țelor grafice DOP
9. Birotică DOP/DFAC
10. Managementul proiectelor informatice DOB /DOP
11. Criptografie DOP
12. Medii și instrumente de programare DOB /DOP
13. Interfe țe om -calculator DOP
14. Verificarea și validarea sistemelor software DOB /DOP
15. Sisteme de gestiune a bazelor de date DOB
16. Dezvoltarea aplica țiilor mobile DOB /DOP
17. Dezvoltarea jocurilor pe calculator DOP
18. Cercetări opera ționale DOP
19. Practica de Specialitate DOB
20. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.2.2.4 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Analiză matematică DOB /DOP
2. Algebră liniară, geometrie analitică și diferen țială DOB /DOP
3. Ecua ții diferen țiale și cu derivate par țiale sau echivalente DOB /DOP
4. Etică profesională și proprietate intelectuală (Informatică
legală) DOP/DFAC
5. Istoria sistemelor de calcul DOP/DFAC
6. Concepte de afaceri în IT DOP
7. Redactare și comunicare științifică și profesională DOP/DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 25 din 150 8. Limba străină DOB
9. Sport DOB
1.2.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai pu țin gândirea.
In fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de ore de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului na țional al calificăr ilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelor de învă țământ precizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
1.2.4 Practica
Structura ac tivită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dia logul, spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul Informatică/Specializarea Informatică
sau Informatică Aplicată, încât studentul să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul
disciplinelor din programul de stud ii.
Practica de specialitate a studen ților trebuie sa fie inclusă în planurile de învă țământ cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, de regulă,
începând cu semestrul III, totalizând un număr de 4-6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare). Activitatea
practică/practica de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara acesteia, pe
baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de contracte și
grant uri de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de echivalarea acestei
activită ți.
Pentru stagiile de practică, institu ția de învă țământ superior a încheiat conven ții de colaborare,
contracte sau alte documente cu unită țile baze de practică.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
1.2.5 Rezultatele învă țării
1. Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeni u, precum și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 26 din 150 către studenții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice
aspecte de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de for mare profesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).
4. Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în ciclul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului d e învățământ.
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificultăți în învățare.
1.2.5.1 Evaluarea studen ților
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite prin predare și a celor acumulate din alte surse de către studenți, precum și
deprinderile, abilitățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiectului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează preze ntarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.
Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care este aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar (examinare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui colaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se înch eie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numere întregi, nota minimă de promovare fiind 5.
Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte,
care s ă acopere întreaga materie.
Este recomandabil ca examenul scris să nu consiste exclusiv din teste grilă; se poate combina testul
grilă cu subiecte ce presupun redactare, pentru verificarea metalimbajului de specialitate și a
raționamentului specific domeni ului, precum și cu subiecte care presupun rezolvarea unei
probleme practice.
Se respectă modalitatea de examinare prevăzută în Fișa disciplinei.
Nota înregistrată la evaluarea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
student sau p e baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel pu țin 50 %
din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învă țământ sunt
examene.
Rezultatele obținute de studenți pe parcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitate cu
legislația în vigoare, în formulare omologate în acest sens (cataloage , centralizatoare, registre
matrice, foi matricole).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 27 din 150 Rezultatele ob ținute de student pe parcursul școlarizării sunt înscrise în Registrul matricol și
atestate prin Suplimentul la Diplomă. Institu ția are obliga ția de a reglementa procedura de
promovare a st udentului dintr -un an de studiu în altul, în func ție de creditele de studiu (ECTS)
acumulate.
Modul de examinare și evaluare la fiecare disciplină este realizat ținând cont de rezultatele în
învățare/competen țele programate.
Facultatea/universitatea trebui e să aibă un regulament privind examinarea si notarea studen ților.
La examinare participă în afara titularului de curs, cel pu țin un alt cadru didactic de specialitate.
1.2.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Tematica lucrării de finalizare a stu diilor de fixează in semestrul V de studii. Tematica trebuie să
corespundă specializării respective. Lucrarea de finalizare a studiilor se realizarea sub îndrumarea
unui cadru didactic titular sau asociat care predă la specializarea respectivă. În planurile de
învățământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de licență , cu un
număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 7 ECT S.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstre ze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma grafică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucrărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este resp onsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.
1.2.5.3 Examenul de licen ță
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul super ior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și procedurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Informatica acreditate , cu comisii d in care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au predat
sau seminarizat.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Modul de organizare și con ținutul examenului de finalizare a studiilor se bazează pe un examen
sumativ, care certifică asimilarea competen țelor cognitive și profesionale conform calificării
universitare.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 28 din 150 Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenulu i de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prime ște adev erință de
absolvire a specializării (fără examen de licen ță).
1.2.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.2.6.1 Admiterea
Institu ția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studen ților, anun țată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competen țele academice ale
candidatului și nu aplică nici un fel de criterii discriminatorii. Recrutarea studen ților se face prin
proceduri de admitere proprii. Înscrierea la concursul de admitere se fa ce pe baza diplomei de
bacalaureat sau a altor acte de studii echivalente.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învă țământul public finan țat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpu l anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul institu ției.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înma triculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.

1.2.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Capacitatea de școlarizare depinde de respectarea criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor
cu personal titularizat in învă țământului superior cu norma de baza in universitate de la capitolul
personal didactic si de baza materiala necesară desfă șurării procesului de învă țământ. La
autorizarea une i specializări se va ține seama de previziunile privind statul de funcții .
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfă șoară activită ți cu studen ții sau
participă la activită ți de cercetare (laboran ți, tehnicieni etc.) se stabile ște în rapo rt de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activită ții de cercetare.
Încadrarea studen ților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
 opțiunea studentului exprimată la admitere ;
 rezultatele ob ținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre specializări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).

Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didactice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determina tă, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Informatică este
maximum 35/13.

3 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Infromatică .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 29 din 150 Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea efi cientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 studenți;
 grupa de studenți, maximum 30 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Taxele de școlarizare ale studenților sunt calculate în concordanță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învățământul public finanțat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adiționale (taxe de s usținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universității și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul instituției.
1.2.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu. Activitățile de cercetare sunt
valorificate alorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din
străinătate, indexate în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu,
comunicări științifice pre zentate la sesiuni, simpozioane, seminarii etc. din țară și/sau străinătate,
rapoarte de cercetare, de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate
cu parteneri din țară și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comi sii de specialitate etc.
Recomandări în evaluarea cercetării:
a) Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se
desfă șoară procesul de învă țământ.
b) Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se
concretizează în:
 articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel interna țional
și național (Reviste cotate ISI, Reviste indexate Scopus și ISI, Reviste și Volume ISI
Proccedings, Reviste incluse în Baze de date interna ționale;
 articole publicate in volumele conferin țelor de prestigiu recunoscute la nivel
interna țional;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice na ționale și/sau
interna ționale;
 încheierea de contracte și conven ții de cercetare științifică pentru rezolvarea unor
probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât și din
străinătate;
 partici parea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau interna ționale cu obiective de
interes științific, economic, cultural sau social.
c) Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfă șurat și
se desfă șoară în cadrul unui plan propriu,care face parte din planul strategic al institu ției
de învă țământ superior respective.
d) Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte g enerale anuale ale unită ții analizate.
e) Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții
similare din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are poten țialul
necesar și interes științific, s eminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări
științifice.
f) Unitatea de învă țământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acreditate la
nivel institu țional.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 30 din 150 g) Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
h) Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosit e, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoanelor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltarea infrastructurii centrului de cercetare sau a unită ții
de învă țământ în care se efectuează cercetarea științifică.
i) Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să
facă dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de
specialitate cu referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat,
în aceea și perioadă, cel pu țin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

1.2.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învă țământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare program de studiu de licen ță, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de discipline al
căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învă țământ activită ți
aplicative;
 calculatoare, în așa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul a cel
mult doi studen ți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licen țele de util izare;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele obligatorii,
inclusiv publica ții recente (ultimii 5 ani).
0 În privin ța spa țiilor de învă țământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale
ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 31 din 150 1.3 Domeniul de licență: FIZICĂ
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licență (DL 20) FIZICĂ sunt incluse următoarele programe de
studii /specializări prezentate în Tabelul 2:
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Fizică
Cod
DL DOMENIUL DE
LICENȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
20 FIZICĂ Fizică (10) 180
Fizică medicală (20) 180
Biofizică (30) 180
Fizică informatică (40) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și, corespunzător , prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii din același domeniu prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35% discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.
1.3.1 Personalul didactic
În conformitate cu legislația și reglementările în vigoare, cerințele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentr u a asigura premisele unui învățământ de
calitate. La baza elaborării statului de funcții stă planul de învățământ și structura pe funcții a
posturilor didactice.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel nați onal și
cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru programul
de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se includ
postu rile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare de la
programele de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituite conform reglementărilor legale în vigoare, în state de funcții
la începutul fiecărui an universitar.
2. Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de depar tamentele
de specialitate;
ii. . State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) întocmite de
Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim plata cu oră.
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea p osturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de cercetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu nor ma de bază, din toate statele de
funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele dou ă norme în regim plata cu ora
încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). Un cadru didactic asociat nu poate acoperi
mai mult de trei norme în sistemul universitar.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 32 din 150 Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de am ploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ , ca titulari pe post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituționa lă și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o calificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori. Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în
instituția de învățământ la care este asociat sau ec hivalentul acesteia la mai multe instituții de
învățământ superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deosebite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentr u evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la acreditare.
Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titu lare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considerați specialiști în
domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.

1.3.2 Conț inutul procesului de învățământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Fizică are în ansamblu
următorul conținut:
Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul
de învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 -2352 ore
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 6 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
licență (în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 33 din 150 13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de
cadre didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specialitate și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclat orului de
discipline stabilite.
La programele de studii din domeniul Fizică , anul universitar are 2 semestre, fiecare, în medie, cu
14 săptămâni (ultimul semestru este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul mediu de ore pe
săptămână este de 22-28. Raportul d intre orele de curs și de activități didactice aplicative
trebuie să fie de 1:1, cu o abatere admisă de + 20%. Nu se vor lua în calcul orele alocate practicii
de specialitate și elaborării lucrării de licență.
Planul de învățământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 10% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei instituții/facultăți ca disciplinele complementare să fie alese dintre
disciplinele alto r domenii de știință, ținând cont de creșterea potențialului de angajabilitate al
viitorilor absolvenți, precum și de diversificarea opțiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master.
Structura unui plan de învățământ va trebui să cuprindă discipline și activități practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referință – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul opțional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele opționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilitățile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe piața forței de muncă. Grupele o pționale de studiu vor fi alcătuite după
preferințele studenților, având la bază normele de constituire a formațiilor de studiu. Dacă numărul
de studenți depășește capacitatea formațiilor de studiu, selecția acestora se va face prin criterii de
departajare clare, transparente și aduse la cunoștința lor prin pachetul informativ care însoțește
planul de învățământ.
Acordarea posibilității reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în așa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie obțin ute ca urmare a propriei dorințe, va reprezenta un punct
important al activității de evaluare a structurii planurilor de învățământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studenți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele ș colare), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă, cu

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 34 din 150 numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și dup ă opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.

Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de speciali zare DS 35–50 %
Discipline complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Structura generală a unui plan de învățământ va cuprinde:
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care vor fi
structurate pe discipline obligatorii, opționale și facultative;
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor menționa disciplinele obligatorii,
opționale și facultati ve; aceste discipline orientează studentul spre aspecte profesionale sau/și
științifice proprii specializărilor de licență;
c. discipline complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile aparținând
științelor exacte și științelor naturii, gr upate pe discipline obligatorii, opționale și facultative.
Studenții vor fi încurajați să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cunoștințelor acumulate. Punctele de c redit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
În planurile de învățământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studenților,cu punctele
de credit asociate. Aceas ta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfășura, de regulă,
începând cu semestrul II, totalizând un număr de 4 – 6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare).
Activitatea practică/practica de specialitate poate fi desfășurată în propria instituție sau în afara
acesteia, pe baza unei convenții/contract de practică. Studenții care participă la elaborarea de
contracte și granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de
echivalarea acestei activități.
Atât practica de speci alitate, cât și elaborarea lucrării de licență vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Promovarea examenului de licență va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licență primește diplomă de licență . Studentul care a promovat anul III de
studii (a obținut cele180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a susținut s au nu a promovat examenul de licență primește adeverință de
absolvire a specializării (fără examen de licență).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 35 din 150 Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fișei disciplinei
trebuie ca lista referințelor bibliografice să fie cel puțin 50% în limba în care se desfășoară
acestea .
În evaluarea conținutului programelor de studii de licență se vor avea în vedere:
a. Concordanța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii; ideea
cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea
continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional sau chiar
local cu care interacționează mediul academic al instituției respective, prin opțiunea diferită
pentru anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, față de cele
specificate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu r ezultatele învățării și calificarea
așteptată a absolventului de licență.
c. disciplinele din planul de învățământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină se
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cunoștințelor.
d. Fișele di sciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii
pot fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
internaționale.
e. Se pot include discipline opționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor opționale să fie discipline de speciali zare.
f. Structura activităților aplicative trebuie să contribuie la fixarea noțiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse person al sau în echipe; rezultatele
trebuie să fie prezentate în fața formației de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul
critic.
g. Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul/specializarea respectivă, încât
studentul să aibă satisfacți a utilității celor învățate în cadrul disciplinelor din programul de
studii.
h. Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fișa disciplinei; să se
facă dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discip line.
1.3.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observație : Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licență care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Disciplinele fundamentale trebuie să fig ureze în planul de învățământ cu minimum două ore de
curs și, de regulă, două ore de seminar/laborator.
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Mecanică DOB
2. Fizică moleculară și căldură DOB
3. Electricitate și magnetism DOB
4. Optică DOB
5. Electrodinamică DOB
6. Termodinamică și fizică statistică DOB
7. Mecanică cuantică DOB
8. Fizica atomului și moleculei DOB

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 36 din 150 1.3.2.2 Discipline de specializar e Fizică
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Ecuațiile diferențiale ale fizicii matematice DOB /DOP
2. Mecanica teoretică DOB /DOP
3. Fizica plasmei DOB /DOP
4. Spectroscopie și laseri DOB /DOP
5. Electronică DOB /DOP
6. Fizica nucleului DOB /DOP
7. Fizica solidului și semiconductori DOB /DOP
8. Fizica și progresul cunoașterii (Istoria fizicii) DOB /DOP/DFAC
9. Particule elementare DOB /DOP
10. Tehnici de măsurare în fizică DOB /DOP/DFAC
11. Practica de specialitate DOB
12. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.3.2.3 Discipline de specializare Fizică medicală
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Anatomia și fiziologia omului DOB /DOP
2. Biofizică generală DOB /DOP
3. Radiologie și imagistică medicală DOB /DOP
4. Medicină nucleară DOB /DOP
5. Fizica nucleului DOB /DOP
6. Electronică DOB /DOP/DFAC
7. Detectori, dozimetrie și radioprotecție DOB /DOP
8. Aparatură medicală DOB /DOP
9. Modelarea numerica si analogica a proceselor
biologice DOB /DOP
10. Biochimie DOB /DOP
11. Practică clinică DOB /DOP
12. Practica de specialitate DOB
13 Elaborarea lucrării de licență DOB

1.3.2.4 Discipline de specializare Biofizică
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie
/opțională/f acultativă)
1. Biofizică generală DOB /DOP
2. Biochimie DOB /DOP
3. Spectroscopie cu aplicații biomedicale DOB /DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 37 din 150 4. Nanotehnologii cu aplicații în biofizică DOB /DOP
5. Biologie moleculară și celulară. Elemente de genetică DOB /DOP
6. Modelarea numerica și analogică a proceselor biologice DOB /DOP
7. Elemente de biostructură DOB /DOP
8. Fizica nucleului DOB /DOP/DFAC
9. Practica de specialitate DOB
10. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.3.2.5 Discipline de specializare Fizică informatică
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie /opțională/ Facultativă)
1. Sisteme de operare (WINDOWS, UNIX) DOB /DOP
2. Programarea calculatoarelor (C, C++) DOB /DOP
3. Metode numerice și simulare în fizică DOB /DOP
4. Rețele de calculatoare și administrare DOB /DOP
5. Instrumentație virtuală DOB /DOP
6. Baze de date DOB /DOP
7. Electronică DOB /DOP/DFAC
8. Fizica nucleului DOB /DOP/DFAC
9. Fizica solidului și semiconductori DOB /DOP/DFAC
10. Practica de specialitate DOB
11 Elaborarea lucrării de licență DOB

1.3.2.6 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Analiză matematică și algebră DOB /DOP
2. Istoria fizicii DOB /DOP/DFAC
3. Chimie generală DOB /DOP
4. Redactare și comunicare științifică și profesională DOB /DOP
5. Etică profesională și proprietate intelectuală DOB /DOP
6. Limba străină DOB /DOP /DFAC
7. Sport DOB /DOP/DFAC

1.3.3 Conținutul fișelor disciplinelor
Fișele disciplinelor , conform standardelor generale, trebuie să conțină minimum următoarele
informații: categoria formativă a disciplinei (fundamentală, de specialitate etc.); regimul
disciplinei (obligatorie, opțională, facultativă); numărul de ore pe semestru; numărul de cr edite;
disciplinele anterioare condiționate sau recomandate; competențele specifice pe care le asigură
disciplina; conținutul disciplinei; bibliografia, modul de evaluare a studentului, precum și p recizări
asupra activităților de predare (cursuri), a activ ităților de seminar și a celor practice, cu
menționarea temelor și a numărului de ore afectate parcurgerii fiecărei teme.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 38 din 150 1. Structura fișelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoașterii în
domeniu, concepte, mecanisme și legități în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va
stimula inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilitățile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., ca re
solicită excesiv memoria studentului și mai puțin gândirea.
2. Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fișei
disciplinei trebuie ca lista referințelor bibliografice să fie cel puțin 50% în limba în care se
desfă șoară acestea .
1.3.4 Practica
În planurile de învățământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studenților, cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfășura, de regulă,
începând cu semestrul II, totali zând un număr de 4 -6 săptămâni (20-30 zile lucrătoare). Activitatea
practică/practica de specialitate poate fi desfășurată în propria instituție sau în afara acesteia, pe
baza unei convenții/contract de practică. Studenții care participă la elaborarea de contracte și
granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de echivalarea acestei
activități.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul/specializarea respectivă, încât studentul
să aibă satisfacția utilit ății celor învățate în cadrul disciplinelor din programul de studii.
Pentru practica de specialitate trebuie să existe o fișa a disciplinei, în care se precizează clar
misiunea practicii, tematica și obiectivele, precum și sarcinile studentului.
Se recoma ndă ca unitățile de învățământ să încheie convenții sau contracte cu societăți comerciale
de profil în vederea asigurării unui cadru adecvat efectuării stagiilor practice.
1.3.5 Rezultatele învățării
1. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să
facă dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate
de către studenții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
2. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele
de studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre
orice aspecte de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu:
Regulament de formare profesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor
forme de sprijin material pentru studenții la studiile de licență /master).
3. Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente
pentru a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în ciclul următor. Co mpetențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
4. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților
performanți, de programe de recuperare a celor cu dificultăți în învățare precum și de programe de
consiliere ș i orientare în carieră.
1.3.5.1 Evaluarea studenților
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiect ului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 39 din 150 Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care este aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar (examinare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui c olaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se încheie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numer e întregi, nota minimă de promovare fiind 5.
Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte,
care să acopere întreaga materie. Este recomandabil ca examenul scris să nu consiste exclusiv din
teste grilă; se poate combina testul grilă cu subiecte ce presupun redactare, pentru verificarea
metalimbajului de specialitate și a raționamentului specific domeniului, precum și cu subiecte care
presupun rezolvarea unei probleme practice.
Nota înregistrată la evaluar ea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
student sau pe baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Rezultatele obținute de studenți pe parcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitate cu
legislația în vigoare, în formular e omologate în acest sens (cataloage, centralizatoare, registre
matricole, foi matricole).
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fișa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe g rupe de discipline.
1.3.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrare de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să con țină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să ai bă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma grafică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucrărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este resp onsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.
În planurile de învățământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licență , cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 6 ECT S.
Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licență vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
1.3.5.3 Examenul de licență
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a ex amenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de l icență. Regulamentul universităț ii va cuprinde descrierea probei privind evaluarea
cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile ș i procedurile prin care se asigură
originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și procedurile
de interzicere a comercializării lucrărilor de licen ță.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 40 din 150 Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Fizică acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au predat sau
seminarizat.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puț in 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Promovarea examenului de licență va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licență primește diplomă de licență . Studentul care a promovat anul III de
studii (a obținut cele180 de credite la disciplinele obligator ii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a susținut sau nu a promovat examenul de licență primește adeverință de
absolvire a specializării (fără examen de licență).
1.3.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați
1.3.6.1 Admiterea
Instituți a aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studenților, anunțată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competențele academice ale
candidatului și nu aplică niciun fel de criterii discriminatorii.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.
Încadrarea studenților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
 opțiunea studentului exprimată la admitere ;
 rezultatele obținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre special izări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).

1.3.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați trebuie să respecte cifra de școlarizare
(specificată în ultima Hotărâre de Guvern).
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didactice (cu contract
individual d e muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Fizică este maximum
35/14.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimens ionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Taxele de școlarizare ale studenților sunt calculate în concordanță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învățământul public finanțat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adiționale (taxe de s usținere a examenului de licență, taxele de

4 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Fizică.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 41 din 150 eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universității și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul instituției.

1.3.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu. Activitățile de cercetare sun t
valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate
în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice
prezentate la sesiuni, simpozioane, seminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de cercetare,
de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară
și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.

Recomandări în evaluarea cercetării:
a. Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordanță cu domeniul în care se
desfășoară procesul de învățământ.
b. Rezultatele activității de cercetare sunt vizibile la nivel național și internațional și se
concretizea ză în:
 articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel
național și internațional;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice naționale și/sau
internaționale;
 încheierea de contracte și convenții de cercetare științifică pentru rezolvarea
unor probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât
și din străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte naționale și/ sau internaționale cu
obiective de interes științific, economic, cultural sau social.
c. Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfășurat și se
desfășoară în cadrul unui pla n propriu, care face parte din planul strategic al instituției de
învățământ superior respective.
d. Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte gener ale anuale ale unității analizate.
e. Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că rezultatele cercetării științifice au
fost/sunt valorificate cu respectarea tuturor prevederilor ce vizează respectarea principiilor
eticii în publicațiile științifi ce și a regulilor antiplagiat.
f. Instituția de învățământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu instituții
similare din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are potențialul
necesar și interes științific, semina rii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări
științifice.
g. Unitatea de învățământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea națională și internațională sau centre de cercetare acreditate la
nivel instituțional.
h. Instituția de învățământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
i. Veniturile obținute din cercetarea științifică trebuie să fie fol osite, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoanelor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 42 din 150  pentru dezvoltarea infrastructurii centrului de cercetare sau a unității
de învățământ în care se efectuează cercetarea științifică.
j. Fiecare conferențiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să facă
dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel puțin 10 lucră ri științifice în reviste de specialitate
cu referenți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în aceeași
perioadă, cel puțin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

1.3.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activităților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învățământ,
unitățile de învățământ trebuie să dispună pentru fiecare prog ram de studiu de licență, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de discipline al
căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învățământ activități
aplicative;
 calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studenților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul a cel
mult doi studenți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licențele de utilizar e;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studenți la toate disciplinele obligatorii,
inclusiv publicații recente (ultimii cinci ani).

În privința spațiilor de învățământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 43 din 150 1.4 Domeniul d e licen ță: CHIMIE
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 30) Chimie sunt incluse următoarele programe de
studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Chimie
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
30 Chimie Chimie (10) 180
Biochimie Tehnologică (20) 180
Radiochimie (30) 180
Chimie informatică (40) 180
Chimie medicală (50) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și, corespunzător , prin competențele prevăzute a fidobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii din același domeniu prin planul său de învățământ; acesta t rebuie
să conțină minimum 35 discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.

1.4.1 Personalul didactic
În conformitate cu legisla ția și reglementările în vigoare, cerin țele normative în legătură
cu personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor
exacte și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învă țământ
de calitate. La baza elaboră rii statului de func ții stă planul de învă țământ și structura pe func ții a
posturilor didactice.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel
național și cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru
programul de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se
includ posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toat e departamentele colaboratoare
de la programele de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituite conform reglementărilor legale în vigoare în state de
funcții la începutul fiecărui an universitar.
2. Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master)
întocmite de Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim p lata cu oră.
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de cercetare știi nțifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate statele
de funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele dou ă norme în regim plata cu ora
încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). Un cadru didactic asociat nu poate

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 44 din 150 acoperi mai mult de trei norme în sistemul universitar.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ , ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituțională și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o calificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori. Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere m ai mult de o normă didactică în
instituția de învățământ la care este asociat sau echivalentul acesteia la mai multe instituții de
învățământ superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deosebite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentru evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la acreditare.
Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învăță mântul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considerați specialiști în
domeniu, fără a deține , în mod obligatoriu, titlul de doctor.

1.4.2 Conținutul procesului de învă țământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Chimie are în ansamblu
următorul conținut:

Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul
de învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 -2352 ore
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență 6 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
licență (în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 45 din 150 12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%
13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de
cadre didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea cla ră și delimitarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nome nclatorului de
discipline stabilite.

La programele de studii din domeniul Chimie anul universitar are două semestre, fiecare, în medie,
cu 14 săptămâni (ultimul semestru este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul de ore pe săptămână
este 22-28.
Raportul dintre orele de curs și de activită ți didactice aplicative trebuie să fie de 1:1, cu o
abatere admisă de + 20%. Nu se vor lua în calcul orele alocate practicii de specialitate și elaborării
lucrării de licen ță.
Planul de învă țământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 10% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei institu ții/facultă ți ca disciplinele complementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de cre șterea poten țialului de angajabilitate al
viitorilor absolven ți, precum și de diversificarea op țiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master.
Structura unui plan de învă țământ va trebui să cuprindă discipline și activită ți practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referin ță – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul op țional,
la libera alegere a studentului .
Disciplinele op ționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și științifice ale cadrelor didactice,
posibilită țile de continuare a studiilor în programe de ma sterat, precum și solicitările de pe pia ța
forței de muncă. Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e după preferin țele studen ților,
având la bază normele de constituire a forma țiilor de studiu. Dacă numărul de studen ți depă șește
capacitatea forma țiilor de studiu, selec ția acestora se va face prin criterii de departajare clare,
transparente și aduse la cuno ștința lor prin pachetul informativ care înso țește planul de învă țământ.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 46 din 150 Acordarea posibilită ții reale studentului, de a opta pentru una din var iantele propuse, în a șa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie ob ținute ca urmare a propriei dorin țe, va reprezenta un punct
important al activită ții de evaluare a structurii planurilor de învă țământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studen ți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele universitare ), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă,
cu numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și după opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.
Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de specializare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Structura generală a unui plan de învă țământ va cuprinde:
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care
vor fi structurate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele
obligatorii, op ționale și facultative; aceste discipline orientează studentul spre aspecte profesionale
sau/și științifice proprii specializărilor de licen ță;
c. disciplin e complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile apar ținând
științelor exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligat orii, op ționale și facultative .
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
Punctele de credit aferente alocate pentru practica de specialitate cât și pentru elaborarea lucrării
de licen ță vor fi incluse în cele 180 de credite obligatorii.
În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concord anța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii; ideea
cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea continuării
pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional sau chiar
local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea diferită pentru
anumite discipline fundamentale, de specializare sau c omplementare, fa ță de cele specificate în
lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultatele învă țării și calificarea a șteptată a
absolventului de licen ță.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 47 din 150 c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină s e
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor.
d. Se pot include discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
e. Metodele de p redare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să se
facă dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline.

1.4.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Disciplinele fundamentale trebuie să figureze în planul de învățământ cu minimum două ore de
curs și, de regulă, două ore de seminar/laborator.
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipuldisciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Chimie generală DOB /DOP
2. Chimia nemetalelor DOB /DOP
3. Chimia metalelor DOB
4. Bazele chimiei organice DOB
5. Chimie organică – funcțiuni simple DOB /DOP
6. Chimie organică – funcțiuni mixte și compu și
heterociclici DOB /DOP
7. Structura și proprietă țile moleculelor DOB /DOP
8. Termodinamică chimică DOB
9. Cinetică chimică DOB
10. Bazele fizico -chimice ale tehnologiei chimice DOB /DOP
11. Chimie analitică – calitativă DOB
12. Chimie analitică – cantitativă DOB
13. Analiză instrumentală DOB
14. Metode de separare DOB /DOP

1.4.2.2 Discipline de specializar e Chimie
Observa ție: Se prezintă o listă orientativă de discipline care definesc specializare a. Succesiunea
și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Chimie coordinativă DOB /DOP /DFAC
2. Compu și organometalici DOB /DOP/DFAC
3. Compu și naturali DOB /DOP/DFAC
4. Electrochimie DOB /DOP/DFAC
5. Coloizi DOB /DOP/DFAC
6. Compu și macromoleculari DOB /DOP/DFAC
7. Tehnologie chimică DOB /DOP/DFAC
8. Cataliză DOB /DOP/DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 48 din 150 9. Tehnici avansate în analiza instrumentală DOB /DOP/DFAC
10. Chimia materialelor DOB /DOP/DFAC
11. Asigurarea calită ții și standardizare DOB /DOP/DFAC
12. Mecanisme de reac ție în chimia organică DOB /DOP/DFAC
13 Metode cromatografice de analiză DOB /DOP/DFAC
14. Structura compu șilor anorganici DOB /DOP/DFAC
15. Tehnici de analiză în urme DOB /DOP/DFAC
16. Practica de specialitate DOB
17. Elaborarea lucrării de licență. DOB

1.4.2.3 Discipline de specializare Biochimie Tehnologică
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Biochimia metabolismului DOB /DOP/DFAC
2. Chimie bioanorganică DOB /DOP/DFAC
3. Chimie bioorganică DOB /DOP/DFAC
4. Biochimie analitică DOB /DOP/DFAC
5. Controlul analitic al proceselor
biotehnologice DOB /DOP/DFAC
6. Sinteze de compu și biologici activi DOB /DOP/DFAC
7. Chimia fizică a proceselor biologice DOB /DOP/DFAC
8. Biologie celulară și moleculară DOB /DOP/DFAC
9. Fiziologie animală și vegetală DOB /DOP/DFAC
10. Biomolecule DOB /DOP/DFAC
11. Biotehnologie și biocataliză DOB /DOP /DFAC
12. Tehnici moderne de analiză în biochimie DOB /DOP /DFAC
13. Bioelectrochimie DOB /DOP /DFAC
14. Chimia fizică a proceselor biologice DOB /DOP /DFAC
15. Biopolimeri și sisteme coloidale DOB /DOP /DFAC
16. Practica de specialitate DOB
17. Elaborarea lucrării de licență. DOB

1.4.2.4 Discipline de specializare Radiochimie
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Fizică nucleară DOB /DOP /DFAC
2. Matematici speciale DOB /DOP /DFAC
3. Radiochimie generală DOB /DOP /DFAC
4. Dozimetrie și radiometrie DOB /DOP /DFAC
5. Radioactivitatea DOB /DOP /DFAC
6. Izotopi DOB /DOP /DFAC
7. Chimia radiațiilor ionizante DOB /DOP /DFAC
8. Materiale nucleare DOB /DOP /DFAC
9. Fotochimie DOB /DOP /DFAC
10. Radiochimie aplicată DOB /DOP /DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 49 din 150 11. Chimia și tehnologia combustibililor
nucleari DOB /DOP /DFAC
12. Practica de specialitate DOB
13. Elaborarea lucrării de licență. DOB

1.4.2.5 Discipline de specializare Chimie informatică
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Sisteme de operare (WINDOWS, UNIX) DOB /DOP /DFAC
2. Programarea calculatoarelor (C, C++) DOB /DOP /DFAC
3. Metode numerice și simulare în chimie DOB /DOP /DFAC
4. Rețele de calculatoare și administrare DOB /DOP /DFAC
5. Baze de date DOB /DOP /DFAC
6. Chimie Computațională DOB /DOP /DFAC
7. Statistica și prelucrarea datelor în Chimie DOB /DOP /DFAC
8. Tehnologii didactice asistate de calculator DOB /DOP /DFAC
9. Culegerea și prelucrarea automată a datelor DOB /DOP /DFAC
10. Practica de specialitate DOB
11. Elaborarea lucrării de licență. DOB

1.4.2.6 Discipline de specializare Chimie medicală
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Chimia medicamentelor; relația structură –
activitate biologică DOB /DOP /DFAC
2. Tehnologii farmaceutice DOB /DOP /DFAC
3. Metode avansate de analiză în chimia
medicală DOB /DOP /DFAC
4. Chimia coordinativă cu aplicații în
medicină DOB /DOP /DFAC
5. Chimie medicală computațională și
structurală DOB /DOP /DFAC
6. Analize și teste clinice DOB /DOP /DFAC
7. Farmacologie DOB /DOP /DFAC
8. Farmacocinetică DOB /DOP /DFAC
9. Compuși naturali biologici activi DOB /DOP /DFAC
10. Bio- și Nano -materiale DOB /DOP /DFAC
11. Tehnici moderne de studiu al acizilor
nucleici DOB /DOP /DFAC
12. Managementul laboratoarelor de analize
medicale DOB /DOP /DFAC
13. Genetică moleculară DOB /DOP /DFAC
14. Anatomia și fiziologia omului DOB /DOP /DFAC
15. Biochimie clinică DOB /DOP /DFAC
16. Imunologie și imunochimie DOB /DOP /DFAC
17. Practica de specialitate DOB
18. Elaborarea lucrării de licență. DOB

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 50 din 150 1.4.2.7 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Matematică DOB /DOP /DFAC
2. Informatică DOB /DOP /DFAC
3 Fizică DOB /DOP /DFAC
4. Biochimie DOB /DOP /DFAC
5. Biologie DOB /DOP /DFAC
6. Redactare și comunicare științifică și
profesională DOB /DOP /DFAC
7. Etică profesională și proprietate
intelectuală DOB /DOP /DFAC
8. Limba străină DOB /DOP /DFAC
9. Sport DOB /DOP/DFAC

Alte aspecte/observa ții privind disciplinele pe programe de studii:
Disciplinele pot fi selectate din listele prezentate, completate sau înlocuite, după caz, cu alte
discipline, pentru care se vor face justificări succinte, ata șate dosarelor de autoevaluare.
Încadrarea studen ților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
o opțiunea studentului exprimată la admitere ;
o rezultatele ob ținute la admitere;
o limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre specializări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).
Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii, c are trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită
autorizarea/acreditarea sa u evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusiv elaborarea lucrării
de licen ță, rezultă următoarele:
 Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de discipline
obligatorii, ceea ce înseamnă, în medie, câte 5 -6 pe semestru (semestrul VI are maxim 6 credite
dedicate practicii elaborării lucrării de licență . Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie
reprezentate de 11-14 discipline , care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică
domeniului; lista va putea fi completată cu alte discipline, care pot intra în categoria celor
obligatorii sau op ționale . Pentru noile discipline se vor întocmi argumenta ții separate, ata șate la
dosarul de autoevaluare. Argumenta ția va avea în vedere competen țele generale ale absolventului,
necesitatea adaptării speciali știlor forma ți la specificul regional sau local, precum și valorificarea
unor rezultate deosebite ob ținute de „ Școala” în domeniu, din institu ția respectivă.
 Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15; lista poate
fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la punctul b.
 Disciplinele comp lementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din diverse
domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze, eventual, pentru diverse
tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare) .
2. Decizia privind ale gerea disciplinelor obligatorii apar ține institu ției în propor ție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referin ță) din totalul punctelor de credite
acumulate în ciclul I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele op ționale o bligatorii ,
pentru care studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite, respectiv 60 de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 51 din 150 credite . Aceasta înseamnă că, per total, în planul de învă țământ, pentru un număr cuprins între 5 –
10 discipline din categoria celor fundamentale, de spec ializare sau complementare, obligatorii,
vor trebui să se prezinte și variante op ționale . Trebuie să se demonstreze că aceste op țiuni sunt
realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competen țe și
abilită ți practice. În consecin ță, segmentului fundamental (op țional) ar trebui să -i revină maximum
20%, în r aport de specificul domeniului. Procedura de definire a disciplinelor opționale va ține cont
de aportul acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilități și competențe ale programului de
studii, precum și de criterii de funcționare în condiții de eficie nță, în raport de criteriile stabilite de
instituții/facultăți.
4. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de specializare sau
complementare în categoria celor facultative , în raport de condi țiile concrete oferite de
institu ția/facultatea respectivă, de op țiunea cadrelor didactice și a studen ților. Acestea vor putea
întregi op țiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de cuno ștințe
dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementa re nu sunt suficiente pentru pregătirea
sa complexă.
5. Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute.

1.4.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate pre vederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenel or specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria stude ntului și mai pu țin gândirea.
În fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de ore de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului na țional al calificărilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelor de învă țământ precizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fi șei disciplinei
trebuie ca lista referin țelor bibliografice să fi e cel pu țin 50% în limba în care se desfă șoară
acestea .

1.4.4 Practica
În planurile de învă țământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studen ților, cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, d e regulă,
începând cu semestrul II, totalizând un număr de 4 – 6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare).
Activitatea practică/practica de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara
acesteia, pe baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 52 din 150 contracte și granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de
echivalarea acestei activită ți.
Structura activită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de baz ă și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant pent ru domeniul/specializarea respectivă, încât studentul
să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul disciplinelor din programul de studii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
1.4.5 Rezultatele învă țării
1. Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, precum și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de
către studen ții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date desp re calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice
aspecte de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de formare profesio nală a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).
4. Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în ciclul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ .
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificultăți în învățare.
1.4.5.1 Evaluarea studen ților
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite prin predare și a celor acumulate din alte surse de către studenți, precum și
deprinderile, abilitățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiectului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.
Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care este aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar, (exam inare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui colaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se încheie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numere întregi, nota minimă de promovare fiind 5.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 53 din 150 Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte ,
care să acopere întreaga materie.
Este recomandabil ca examenul scris să nu consiste exclusiv din teste grilă; se poate combina testul
grilă cu subiecte ce presupun redactare, pentru verificarea metalimbajului de specialitate și a
raționamentului specifi c domeniului, precum și cu subiecte care presupun rezolvarea unei
probleme practice.
Se respectă modalitatea de examinare prevăzută în Fișa disciplinei.
Nota înregistrată la evaluarea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
stude nt sau pe baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Rezultatele obținute de studenți pe parcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitate cu
legislația în vigoare, în formulare omologate în acest sens (cataloage, centralizatoare, registre
matricole, foi matricole).
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel pu țin 50 %
din formele de verificare ale discipline lor de studii prevăzute în planul de învă țământ sunt
examene.
1.4.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine acceptat. În
planurile de învățământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licență , cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 6 ECTS.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pent ru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică, să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma grafică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/ specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucrărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurare a autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate
1.4.5.3 Examenul de licen ță
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Mini strului privind cadrul general de
organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propri u regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și procedurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lu crărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Chimie acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au predat sau
seminarizat.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 54 din 150 Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de st udii
și a examenului de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prime ște adeverin ță de
absolvire a specializării (fără examen de licen ță).

1.4.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.4.6.1 Admiterea
Admiterea se realizează prin proceduri de selec ție proprii fiecărei institu ții de învă țământ superior ,
care să țină cont de competen țele candida ților, după criterii transparente și nediscriminatorii
mediatizate prin mijloace diverse și în termenele legale.
Vor fi admi și doar candida ți care de țin diplomă de bacalaureat sau acte de studii echivalente
valabi le.
Instituția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studenților, anunțată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.
1.4.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Capacitatea de școlar izare depinde de respectarea criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor cu
personal titularizat in învă țământului superior cu norma de baza in universitate de la capitolul personal
didactic si de baza materiala necesară desfă șurării procesului de î nvățământ. La autorizarea unei
specializări se va ține seama de previziunile privind statul de funcții .
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și nu mărul total al cadrelor didactice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Chimie , este maximum
35/15.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maxim 150 studenți;
 grupa de studenți, maxim 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maxim 15 studenți.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învă țământul public finan țat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de

5 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Chimie.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 55 din 150 studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul institu ției.

1.4.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu. Activitățile de cercetare sunt
valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate
în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice
prezentate la sesiuni, simpozioa ne, seminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de cercetare,
de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară
și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.

Recomandări în evaluarea cercetării:
a. Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se
desfă șoară procesul de învă țământ.
b. Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se
concretizează în:
 articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel na țional și
interna țional;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice na ționale și/sau
interna ționale;
 încheierea de contracte și conven ții de cercetare științifică pentru rezolvarea unor
probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât și din
străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau interna ționale cu obiective de
interes științific, economic, cultural sau social.
c. Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfă șurat și se
desfă șoară în cadrul unui plan propriu, care face parte din planul strategic al institu ției de
învățământ superior respective.
d. Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte generale anuale ale unită ții analizate.
e. Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții
similare din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are poten țialul
necesar și interes științific, seminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări
științifice.
f. Unitatea de învă țământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acreditate la
nivel institu țional.
g. Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
h. Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosite, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoanelor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltare a infrastructurii centrului de cercetare sau a unită ții
de învă țământ în care se efectuează cercetarea științifică.
i) Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să
facă dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 56 din 150 specialitate cu referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în
aceea și perioadă, cel pu țin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

1.4.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învă țământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare prog ram de studiu de licen ță, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de
discipline al căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învă țământ
activită ți aplicative;
 calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul
a cel mult doi studen ți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licen țele de utilizar e;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele obligatorii,
inclusiv publica ții recente (ultimii cinci ani).

În privin ța spa țiilor de învă țământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 57 din 150
1.5 Domeniul de licen ță: GEOGRAFIE
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 20) Geografie sunt incluse următoarele programe
de studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Geografie
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
20 GEOGRAFIE Geografie (10) 180
Geografia turismului (20) 180
Cartografie (30) 180
Hidrologie și meteorologie (40) 180
Planificare teritorială (50) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și – corespunzător – prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii din același d omeniu prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35 % discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.
1.5.1 Personalul didactic
În conformitate cu legisla ția și reglementările în vigoare, cerin țele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învă țământ de
calitate.
Personalul did actic trebuie să îndeplinească cerin țele legale pentru ocuparea posturilor didactice.
La baza elaborării statului de func ții stă planul de învă țământ și structura pe func ții a posturilor
didactice. Personalul didactic titularizat în institu ția de învă țămân t superior unde are func ția de
bază este luat în considerare la acreditare/evaluare periodică pentru o singură normă didactică,
constituită conform legii.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfă șoară activită ți cu studen ții sau
partici pă la activită ți de cercetare (laboran ți, tehnicieni etc.) se stabile ște în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activită ții de cercetare.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel n ațional și
cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru programul
de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se includ
posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare de la
programele de licență și master):
1.Posturile didactice sunt constituite, conform reglementărilor legale în vigoare , în state de funcții
la începutul fiecărui an universitar.
2.Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 58 din 150 departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programel e de IFR și ID (programe licență și master) întocmite de
Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim plata cu oră .
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să aibă
calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de cercetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate statele de
funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele două norme în regim plata cu ora
încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). Un cadru didactic asociat nu poate acoperi
mai mult de trei norme în sistemul universitar.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxili ar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ , ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituțională și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o calificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebu ie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori.
Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în instituția de
învățământ la care este asociat sau echivalentul acesteia la mai multe instituții de învățământ
superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deosebite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentru evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la acreditare.
Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considerați specialiști în
domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.

1.5.2 Conținutul procesului de învă țământ
Procesul de învățământ la prog ramelor de studii din domeniul de licență Geografie are în
ansamblu următorul conținut:

Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul 1848 -2352 ore

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 59 din 150 de învățământ pent ru întregul ciclu al studiilor de licență
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 12 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
licență (în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%
13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de
cadre didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor p rofesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclatorului de
discipline stabilite.

La programele de studii din domeniul Geografie , anul universitar are două semestre, fiecare, cu
14 săptămâni (ultimul semestru – Semestrul 6 este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul mediu de
ore pe săptămână este de 22-28. Raportul dintre orele de curs și de activită ți didactice
aplicative trebuie să fie de 1:1, cu o abatere admisă de + 20%, . Nu se vor lua în calcul orele
alocate practicii de specialitate și elaborării lucrării de licen ță.
Planul de învă țământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 5% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei institu ții/facultă ți ca disciplinele complementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de cre șterea poten țialului de angajabilitate al
viitorilor absolven ți, precum și de diversificarea op țiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master și de specificul l ocal.
Structura unui plan de învă țământ va trebui să cuprindă discipline șiactivită ți practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referin ță – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul op țional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele op ționale trebuie să valorifice rezultatele didactice

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 60 din 150 șiștiințifice ale cadrelor didactice, posibilită țile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe pia țaforței de muncă.
Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e după preferin țele studen ților, având la bază
normele de constituire a forma țiilor de studiu. Dacă numărul de studen ți depă șește capacitatea
forma țiilor de studiu, selec ția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparente și
aduse la cuno ștința lor prin pachetul informativ care înso țește planul de învă țământ.
Acordarea posibilită ții reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în așa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie ob ținute ca urmare a propriei dorin țe, va reprezenta un punct
important al activită ții de evaluare a structurii planurilor de învă țământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studen ți, în afar a celor obligatorii (implicit
menționate în documentele școlare), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă, cu
numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul d e învățământ se grupează după categoria formativă și după opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.

Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de speciali zare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Structura generală a unui plan de învă țământ va cuprinde:
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care vor fi
structurate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele obligatorii,
opționale și facultative; aceste discipline orientează studentul spre aspecte profesionale
sau/șiștiințifice proprii specializărilor de licen ță;
c. discipline complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile apar ținând științelor
exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor ac umulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
În planurile de învă țământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studen ților,cu punctele
de credit asociate. Având în vedere specificul domeniului Geografie se pot introduce aplica ții de
teren .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 61 din 150 În planurile de învă țământ ale anului III va figura în mod distinct elaborarea lucrării de licen ță,
cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 12 ECT S.
Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fi șei disciplinei
trebuie ca lista referin țelor bibliografice să fie cel pu țin 50% în limba în care se desfă șoară
acestea .
În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concordan ța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de s tudii; ideea
cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea continuării
pregătirii individuale prin diferite programe de master.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediulu i regional sau chiar
local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea diferită pentru
anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, fa ță de cele specificate în
lista întocmită de ARACIS, în confor mitate cu rezultatele învă țării și calificarea a șteptată a
absolventului de licen ță.
c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină se
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor.
d. Se pot include discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii, ce trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită autorizarea/acreditarea
sau evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusi v elaborarea
lucrării de licen ță, rezultă următoarele.
a. Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de
discipline obligatorii, ceea ce înseamnă, în medie, câte 5 -6 pe semestru
(semestrul VI are maxim 12 credite dedicate elaborării lucrării de licență ).
b. Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie reprezentate de 11-14
discipline , care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică domeniului;
lista va putea fi completată cu alte discipline, care pot intra în categoria celor
obligatorii sau op ționale . Pentru noile discipline se vor întocmi argumenta ții
separate, ata șate la dosarul de autoevaluare. Argumenta ția va avea în vedere
competen țele generale ale absolventului, necesitatea adaptării speciali știlor forma ți
la specificul regional sau local, precum și valorificarea unor rezultate deosebite
obținute de „ Școala” în domeniu, din institu ția respectivă.
c. Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15; lista
poate fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la
punctul b.
d. Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din
diverse domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze,
eventual, pentru diverse tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare).
2. Decizia privind alegerea disciplinelor obligatorii apar ține institu ției în propor ție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referin ță) din totalul punctelor de credite
acumulate în ciclul I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele op ționale obligatorii ,
pentru care studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite, respectiv 60 de
credite . Aceasta înseamnă că, per total, în planul d e învă țământ, pentru un număr cuprins între 5 –
10 discipline din categoria celor fundamentale, de specializare sau complementare, obligatorii,

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 62 din 150 vor trebui să se prezinte și variante op ționale . Trebuie să se demonstreze că aceste op țiuni sunt
realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competen țe și
abilită ți practice. În consecin ță, segmentului op țional ar trebui să -i revină maximum 20%, în raport
de specificul domeniului. Procedura de definire a disciplinelor opționale va ține cont de aportul
acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilități și competențe ale programului de studii,
precum și de criterii de funcționare în condiții de eficiență, în raport de criteriile stabilite de
instituții/facultăți. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de
specializare sau complemen tare în categoria celor facultative , în raport de condi țiile concrete
oferite de institu ția/facultatea respectivă, de op țiunea cadrelor didactice și a studen ților. Acestea
vor putea întregi op țiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de
cuno ștințe dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru
pregătirea sa complexă.
Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute

1.5.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipuldisciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Geografie fizică și umană generală Obligatorie DOB /opțională DOP
2. Geomorfologie DOB
3. Meteorologie și Climatologie DOB
4. Hidrologie și Oceanografie DOB
5. Geografia solurilor DOB /DOP
6. Biogeografie DOB /DOP
7. Geografia populației DOB
8. Geografie regională DOB /DOP
9. Geografie economică DOB
10. Geografie urbană DOB
11. Geografie rurală DOB
12. Geografia turismului DOB /DOP
13. Geografia mediului DOB /DOP
14. Cartografie, topografie și fotogrametrie DOB /DOP
15. Organizarea spațiului geografic DOB /DOP
16 Geografia fizică a României DOB
17. Geografia umană a României DOB
18. Geografia regională a României DOB /DOP
19. Geografia continentelor DOB /DOP
20. Metode și tehnici de analiză a datelor geografice DOB /DOP
1.5.2.2 Discipline de specializare : Geografie
Observa ție: Se prezintă o listă orientativă de discipline care definesc specializare a

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 63 din 150 Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt.
Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Geografia resurselor DOB /DOP/DFAC
2. Geografia Europei DOB /DOP/DFAC
3. Geografie socială DOB /DOP/DFAC
4. Geografie politică și istorică DOB /DOP/DFAC
5. Geografia hazardelor și riscurilor natural și antropice DOB /DOP/DFAC
6. Toponimie geografică și etnografie DOB /DOP/DFAC
7. Modificările globale ale mediului DOB /DOP/DFAC
8. Geografie culturală DOB /DOP/DFAC
9. Geografia activităților industriale DOB /DOP/DFAC
10. Utilizarea terenurilor DOB /DOP/DFAC
11. Geografia agriculturii DOB /DOP/DFAC
12. Geografia serviciilor și circulației DOB /DOP/DFAC
13. Practica de specialitate DOB
14. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.5.2.3 Discipline de spec ializare : Geografia Turismului
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Evaluarea surselor turistice DOB /DOP /DFAC
2. Ecoturism DOB /DOP /DFAC
3. Organizarea și conducerea întreprinderilor turistice DOB /DOP /DFAC
4. Economia turismului DOB /DOP /DFAC
5. Management și marketing turistic DOB /DOP /DFAC
6. Organizarea spațiului turistic DOB /DOP /DFAC
7. Geografia resurselor DOB /DOP /DFAC
8. Contabilitate în turism DOB /DOP /DFAC
9. Montanologie și turism montan DOB /DOP /DFAC
10. Planificare în turism DOB /DOP /DFAC
11. Tehnici de ghid DOB /DOP /DFAC
12. Turism rural și urban DOB /DOP /DFAC
13. Politici și strategii de dezvoltare turistică DOB /DOP /DFAC
14. Geografia resurselor sanitare și turism de sănătate DOB /DOP /DFAC
15. Geografie socială DOB /DOP /DFAC
16. Geografie culturală DOB /DOP /DFAC
17. Geografie politică DOB /DOP /DFAC
18. Geoturism DOB /DOP /DFAC
19. Promovare și interpretare turistică DOB /DOP /DFAC
20. Patrimoniul turistic al României DOB /DOP /DFAC
21. Toponimie și etnografie DOB /DOP /DFAC
22. Protecția și conservarea resurselor turistice DOB /DOP /DFAC
23. Turism internațional DOB /DOP /DFAC
24. Practica de specialitate DOB
25. Elaborarea lucrării de licență DOB

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 64 din 150 1.5.2.4 Discipline de specializare Cartografie
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Geodezie și GPS DOB /DOP /DFAC
2. Cadastru și legislație cadastrală DOB /DOP /DFAC
3. Proiectare asistată de calculator și cartografie matematică DOB /DOP /DFAC
4. Cartografie tematică DOB /DOP /DFAC
5. Metode și tehnici de reprezentare cartografică DOB /DOP /DFAC
6. GIS aplicat la microscară DOB /DOP /DFAC
7. Analiza și interpretarea hărților și a fotografiilor satelitare DOB /DOP /DFAC
8. Fotogrametrie DOB /DOP /DFAC
9. Utilizarea terenurilor DOB /DOP /DFAC
10. Cartografie computerizată DOB /DOP /DFAC
11. Cartografiere geomorfologică și pedologică DOB /DOP /DFAC
12. Practica de specialitate DOB
13. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.5.2.5 Discipline de specializare Hidrologie și Meteorologie
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Topoclimatologie DOB /DOP /DFAC
2. Agroclimatologie, biometeorologie și bioclimatologie DOB /DOP /DFAC
3. Climatologie și hidrobiologie urbană DOB /DOP /DFAC
4. Gospodărirea și calitatea apelor DOB /DOP /DFAC
5. Geomorfologia climatică și fluviatilă DOB /DOP /DFAC
6. Fenomene meteorologice, climatice și de risc DOB /DOP /DFAC
7. Hidrometrie DOB /DOP /DFAC
8. Meteorologie sinoptică și prognoze meteorologice DOB /DOP /DFAC
9. Geografia resurselor Oceanului Planetar DOB /DOP /DFAC
10. Geografia Mării Negre DOB /DOP /DFAC
11. Măsurători și calcule în meteorologie și climatologie DOB /DOP /DFAC
12. Fenomene hidrice de risc DOB /DOP /DFAC
13. Atmosfera și calitatea apelor DOB /DOP /DFAC
14. Ape subterane DOB /DOP /DFAC
15. Practica de specialitate DOB
16. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.5.2.6 Discipli ne de specializare Planificare Teritorială
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Introducere în planificare teritorială DOB /DOP /DFAC
2. Gestionarea spațiilor critice și contestate DOB /DOP /DFAC
3. Dezvoltare regională și locală DOB /DOP /DFAC
4. Sisteme teritoriale DOB /DOP /DFAC
5. Elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului DOB /DOP /DFAC
6. Metode și tehnici de analiză teritorială DOB /DOP /DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 65 din 150 7. Analiză și planificare urbană DOB /DOP /DFAC
8. Planificare spațială DOB /DOP /DFAC
9. GIS aplicat în planificare teritorială DOB /DOP /DFAC
10. Analiza spațiului rural DOB /DOP /DFAC
11. Management teritorial și administrație publică DOB /DOP /DFAC
12. Planificare și amenajare peisagistică DOB /DOP /DFAC
13. Elemente de amenajare teritorială și urbanism DOB /DOP /DFAC
14. Fenomene geografice de risc DOB /DOP /DFAC
15. Geografie culturală DOB /DOP /DFAC
16. Geografie socială DOB /DOP /DFAC
17. Geografie politică DOB /DOP /DFAC
18. Geografia calității vieții DOB /DOP /DFAC
19. Geografia locuirii DOB /DOP /DFAC
20. Geografia sănătății și serviciilor sanitare DOB /DOP /DFAC
21. Planificarea mediului DOB /DOP /DFAC
22. Elaborarea strategiilor de dezvoltare teritorială DOB /DOP /DFAC
23. Practica de specialitate DOB
24. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.5.2.7 Discipline complementare Domeniului Geografie
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Geologie generală DOB /DOP /DFAC
2. Cuaternar DOB /DOP /DFAC
3. Geologia României DOB /DOP /DFAC
4. Demografie DOB /DOP /DFAC
5. GIS DOB /DOP /DFAC
6. Matematică și statistică DOB /DOP /DFAC
7. Informatică DOB /DOP /DFAC
8. Tehnici de anchetă DOB /DOP /DFAC
9. Redactare și comunicare științifică și profesională DOB /DOP /DFAC
10. Etică profesională și proprietate intelectuală DOB /DOP /DFAC
11. Limba străină DOB
12. Sport DOB

1.5.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai pu țin gândirea.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 66 din 150 In fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de ore de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului na țional al calificărilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelor de învă țământ pre cizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
1.5.4 Practica
Structura activită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant p entru domeniul Știința Mediului/specializarea
respectivă, încât studentul să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul disciplinelor din
programul de studii.
Practica de specialitate a studen ților trebuie sa fie inclusă în planurile de învă țământ cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, de regulă,
începând cu semestrul II, totalizând un număr de 4 -6 săptămâni (20-30 zile lucrătoare). Activitatea
practică/practică de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara acesteia, pe
baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de contracte și
granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de echivalarea a cestei
activită ți.
Având în vedere specificul domeniului Geografie se pot introduce aplica ții de teren , acestea vor
fi putea fi efectuate în cursul anului universitar în cadrul unor discipline sau grupat după finalizarea
anului I.
Atât practica de specia litate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata stud iilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
Pentru stagiile de practică, institu ția de învă țământ superior a încheiat conven ții de colaborare,
contracte sau alte documente cu unită țile baze de practică.

1.5.5 Rezultatele învă țării
1. Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, prec um și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de
către studenții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și dat e despre calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice
aspecte de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de formare pr ofesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 67 din 150 4. Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în ciclul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificultăți în învățare.
1.5.5.1 Evaluarea studen ților
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme c u cele prevăzute în fi șa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel pu țin 50 %
din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învă țământ sunt
examene.
Rezulta tele ob ținute de student pe parcursul școlarizării sunt înscrise în Registrul matricol și
atestate prin Suplimentul la diplomă. Institu ția are obliga ția de a reglementa procedura de
promovare a studentului dintr -un an de studiu în altul, în func ție de creditele de studiu (ECTS)
acumulate.
Modul de examinare și evaluare la fiecare disciplină este realizat ținând cont de rezultatele în
învățare/competen țele programate.
Facultatea/universitatea trebuie să aibă un regulament privind examinarea si notarea st uden ților.
La examinare participă în afara titularului de curs, cel pu țin un alt cadru didactic de specialitate.
1.5.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Tematica lucrării de finalizare a studiilor de fixează în semestrul I al anului trei de studii. T ematica
trebuie să corespundă specializării respective. Lucrarea de finalizare a studiilor se realizarea sub
îndrumarea unui cadru didactic titular sau asociat care predă la specializarea respectivă. Practica
pentru finalizarea studiilor va fi fixată în pl anul de învă țământ în semestrul 6 cu un număr
corespunzător de credite, dar nu mai mult de 12 ECTS.
Pentru întocmirea și redactarea lucrării de finalizare a studiilor semestrul al VI-lea va fi mai scurt
cu 6-8 săptămâni.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma graf ică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucr ărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.
1.5.5.3 Examenul de licen ță
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a ex amenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 68 din 150 Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de lic ență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și procedurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și mod alitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții la instituții care au programe de studiu din
domeniul Geografie acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au
predat sau seminarizat.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superi or, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Modul de organizare și con ținutul examenului de finalizare a studiilor se bazează pe un examen
sumativ, care certifică asimilarea competen țelor cognitive și profesionale conform calificării
universitare.
Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prime ște adeverin ță de
absolvire a specializării (fără examen de licen ță).

1.5.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.5.6.1 Admiterea
Institu ția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studen ților, anun țată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competen țele academice ale
candidatului și nu aplică niciun fel de criterii discriminatorii. Recrutarea studen ților se face prin
proceduri de admitere proprii. Înscrierea la concursul de admitere se face pe baza diplomei de
bacalaureat sau a altor acte de studii echivalente.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar di n învă țământul public finan țat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integra ntă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul institu ției.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.

1.5.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlariza ți
Capacitatea de școlarizare depinde de respectarea criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor
cu personal titularizat în învă țământului superior cu norma de bază în universitate de la capitolul
personal didactic și de baza materială necesară desfă șurării procesului de învă țământ. La
autorizarea unei specializări se va ține seama de previziunile privind statul de funcții .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 69 din 150 Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățăm ânt IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didactice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Geografie , este
maximum 30/16.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Încadrarea studen ților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
 opțiunea studentului exprimata la admitere ;
 rezultatele ob ținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de că tre facultate pentru fiecare dintre specializări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).

1.5.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare preponderent în
domeniul căruia îi aparține programul de studiu . Activitățile de cercetare sunt valorificate prin
publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate în baze de date
sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice prezentate la
sesiuni, simpozioane, seminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de cercetare, de expertiză,
de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară și/sau
străinătate , cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.
Recomandări în evaluarea cercetării:
a. Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se
desfă șoară procesul de învă țământ.
b. Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se
concretizează în:
 articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel na țional
și interna țional;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice na ționale și/sau
interna ționale;
 încheierea de contracte și conven ții de cercetare științifică pentru rezolvarea unor
probleme de interes științific și/sau e conomic atât cu parteneri din țară cât și din
străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau interna ționale cu obiective
de interes științific, economic, cultural sau social.
c. Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada c ă cercetarea științifică s -a desfă șurat și se
desfă șoară în cadrul unui plan propriu,care face parte din planul strategic al institu ției de
învățământ superior respective.
d. Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte generale anuale ale unită ții analizate.

6 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Geografie.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 70 din 150 e. Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții
similare din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are poten țialul
necesar și interes științific, seminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări
științifice.
f. Unitatea de învă țământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acreditate la
nivel institu țional.
g. Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună d e editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
h. Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosite, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea perso anelor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltarea infrastructurii centrului de cercetare sau a unită ții
de învă țământ în care se efectuează cercetarea științifică.
i. Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să facă
dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de specialitate
cu referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în aceea și
perioadă, cel pu țin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

1.5.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învă țământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare program de studiu de licen ță, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de discipline
al căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învă țământ activită ți
aplicative;
 calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul a
cel mult doi studen ți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licen țele de utilizare;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele obligatorii,
inclusiv publica ții recente (ultimii cinci ani).
În privin ța spa țiilor de învă țământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 71 din 150 1.6 Domeniul de licență : GEOLOGIE
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licență (DL 30) Geologie sunt incluse următoarele programe le
de studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :

Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Geologie
Cod
DL DOMENIUL DE
LICENȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
30 Geologie Geologie (10) 180
Geochimie (20) 180
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2 016-2017, în vigoare de la 23.09.2016

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și, corespunzător, prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
Planurilor de Învățământ și Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii din același domeniu prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35 % discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.
1.6.1 Personalul didactic
În conformitate cu legislația și reglementările în vigoare, cerințele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul dis ciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învățământ de
calitate. La baza elaborării statului de funcții stă planul de învățământ și structura pe funcții a
posturilor did actice. Posturile din Statele de Funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia
Cadru la nivel național și cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative /standarde se referă la toate posturile didactice constituite pentru
programul de studiu (specializarea) evaluat(ă), conform unui ștat de funcții cumulativ în care se
includ posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele co laboratoare
de la programele de licență și master.
1. Posturile didactice sunt constituite în state de funcții, la începutul fiecărui an universitar,
conform reglementărilor legale în vigoare.
2. Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. Statele de funcții la programele IF (programe licență și master) sunt întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. Statele de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) se
întocmesc de Departamentul (Centrul) ID/IFR, în regim plata cu oră.
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și
să aibă calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de ce rcetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate
statele de funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele dou ă norme în regim
plata cu ora încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). Un cadru didactic asociat
nu poate acoperi mai mult de trei norme în sistemul universitar.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 72 din 150 Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu s tudenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ , ca titulari de post.
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la f iecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale , iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori u niversitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice și confirmarea acreditării la evaluarea periodică
instituția de învățământ superior trebuie să aibă la fiecare structură instituțională și pentru fiecare
program din ciclul de licență (respectiv sistem integrat licență + master) care duce la o calificare
universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul p osturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau
cu post rezervat, titularizate în învățământul superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25%
trebuie să dețină titlul de conferențiari sau profesori.
Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină trebuie să fie specialiști în
domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de număr ul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.

1.6.2 Conținutul procesului de învățământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din Domeniul de licență Geologie are în ansamblu
următorul conținut:
Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani (6 semestre)
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclul de studii 1848 -2352 ore
5. Numărul total de credite minime obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite minime pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale ) pe semestru 5 -7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 12 ECTS
10. Numărul de credite alocat e unei discipline 2-6 ECTS
11. Numărul de credite alocat e pentru practica de specialitate 3 ECTS
12. Numărul de credite alocat e pentru promovarea lucrării de licență 10 ECTS
13. Numărul de credite alocat e educației fizice (disciplină obligatorie) min. 2 ECTS
14. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative (seminarii,
laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) 1/1 ±20%
15. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe semestru 2-3 săptămâni
17. Număr de săptămâni pentru fiecare sesiune de restanțe min. 1 săptămână

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 73 din 150 18. Numărul maxim de studenți pe serie 150
19. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
20. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de cadre
didactice care predau la program 30
*Cu excepția ultimului semestru (10 -12 săptămâni). Sunt incluse și stagiile de practică de specialitate și de
elaborare a lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul l or în discipline obligatorii, opționale și facultative, conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planul de învățământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 10% discipline complementa re, între care Limba străină și Sportul.
Rămâne la latitudinea fiecărei instituții/facultăți ca disciplinele complementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de creșterea potențialului de angajabilitate al
viitorilor abs olvenți, precum și de diversificarea opțiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master.
Structura unui plan de învățământ va trebui să cuprindă discipline și activități practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standar de minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referință – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul opțional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele opționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilitățile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe piața forței de muncă.
Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e după preferințele studenților, având la bază
normele de constituire a formațiilor de studiu. Dacă numărul de studenți depășește capacitatea
formațiilor de studiu, selecția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparente și
aduse la cun oștință prin pachetul informativ care însoțește planul de învățământ.
Acordarea posibilității reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în așa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie obținute ca urmare a propriei dorințe, va rep rezenta un punct
important al activității de evaluare a structurii planurilor de învățământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studenți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele școlare), vor fi trecute în foaia matrico lă, suplimentul la diplomă, cu
numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și după opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.
Structura generală a unui plan de învățământ va cuprinde:
Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu în funcție de numărul de ore
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de specializare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Disciplinele fundamentale definesc domeniul urmat de fiecare student și vor fi prevăzuteca
discipline obligatorii sau opționale.
Disciplinele de specializare orientează studentul spre aspecte profesionale sau/și științifice proprii
specializărilor de licență ,fiind de tipul discipl inelor obligatorii, opționale și facultative.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 74 din 150 Disciplinele complementare provin, în principal, din celelalte domenii aparținând științelor exacte
și științelor naturii, fiind grupate pe discipline obligatorii, opționale și facultative.

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Abreviere Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Studenții vor fi încurajați să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cunoștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
În cele 180 de credite obligatorii din planurile de învățământ trebuie să fie incluse practica de
specialitate și elaborarea lucrării de licență .
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fișei disciplinei
trebuie ca lista referințelor bibliografice să fie cel puțin 50% în limba în care se desfășoară
acestea .
În evaluarea conținutului programelor de studii de licență se vor avea în ve dere:
a. Concordanța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii; ideea
cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea
continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional sau
chiar local cu care interacționează mediul academic al instituției respective, prin opțiunea
diferită pentru anumite discipline fundamentale, de sp ecializare sau complementare, față de
cele specificate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultatele învățării și
calificarea așteptată a absolventului de licență.
c. disciplinele din planul de învățământ trebuie să aibă o succesiune logică . O disciplină se
eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cunoștințelor.
d. fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii
pot fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
internaționale.
e. Se pot include discipline opționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor opționale să fie discipline de specialitate.
f. Structura activităților aplicative trebuie să c ontribuie la fixarea noțiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele
trebuie să fie prezentate în fața formației de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul
critic.
g. Metodel e de predare și de evaluare trebuie să fie conforme cu cele prevăzute în fișa
disciplinei, să fie discutate periodic în departamente sau pe grupe de discipline.

Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a. să se regăseasc ă majoritar discipline din prezentul standard specific;
b. să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c. să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor profesio nale și
transversale;
d. să fie asigurată în mare măsură compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare
din țări ale Uniunii Europene;

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 75 din 150 e. să fie asigurată în mare măsură compatibilitatea programelor similare la nivel național, din
punctul de vedere al disciplinelor de studiu.

1.6.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observație : Aceste discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de licență
care sunt cuprinse în domeniul fundamental Geologie .
Disciplinele fundamentale tre buie să figureze în planul de învățământ cu minimum două ore de
curs și, de regulă, două ore de laborator /seminar.
Succesiunea și tipuldisciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ este orientativă.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Cristalografie DOB /DOP
2. Geochimie DOB
3. Geofizică DOB
4. Geologia cărbunilor DOB /DOP
5. Geologia petrolului DOB /DOP
6. Geologia României DOB
7. Geologia zăcămintelor minerale DOB /DOP
8. Geologie fizică DOB
9. Geologie istorică DOB /DOP
10. Geologie structurală DOB /DOP
11. Geotectonică DOB /DOP
12. Hidrogeologie DOB /DOP
13. Mineralogie DOB /DOP
14. Paleontologie DOB /DOP
15. Petrologie DOB /DOP
16. Prospecțiune și explorare geologică DOB /DOP
17. Stratigrafie DOB
1.6.2.2 Discipline de specializare : Geologie
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Bazine sedimentare DOB /DOP /DFAC
2. Cartografie geologică DOB /DOP /DFAC
3. Fizica globului DOB /DOP /DFAC
4. Foraje și lucrări miniere DOB /DOP /DFAC
5. Gemologie DOB /DOP /DFAC
6. Geofizică aplicată DOB /DOP /DFAC
7. Geologia Cuaternarului DOB /DOP /DFAC
8. Geologia mediului DOB /DOP /DFAC
9. Geologia solurilor DOB /DOP /DFAC
10. Geologie economică DOB /DOP /DFAC
11. Geologie marină DOB /DOP /DFAC
12. Geologie planetară DOB /DOP /DFAC
13. Geologie regională DOB /DOP /DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 76 din 150 14. Metalogenie DOB /DOP /DFAC
15. Metode de extracție a minereurilor DOB /DOP /DFAC
16. Metode fizice de analiză DOB /DOP /DFAC
17. Micropaleontologie DOB /DOP /DFAC
18. Mineralogie aplicată DOB /DOP /DFAC
19. Paleobotanică și palinologie DOB /DOP /DFAC
20. Paleoecologie DOB /DOP /DFAC
21. Paleogeografie DOB /DOP /DFAC
22. Prospecțiune și explorare geologică DOB /DOP /DFAC
23. Resurse regenerabile de energie DOB /DOP /DFAC
24. Roci de construcție DOB /DOP /DFAC
25. Sedimentologie /Analiză de facies DOB /DOP /DFAC
26. Termodinamică DOB /DOP /DFAC
27. Vulcanologie DOB /DOP /DFAC
28. Practica de specialitate DOB
29. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.6.2.3 Discipline de specializare: Geochimie
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Hidrogeochimie DOB /DOP /DFAC
2. Biogeochimie DOB /DOP /DFAC
3. Geochimia mediului DOB /DOP /DFAC
4. Geochimia atmosferei DOB /DOP /DFAC
5. Chimie analitică DOB /DOP /DFAC
6. Geochimia solurilor DOB /DOP /DFAC
7. Geochimia organică DOB /DOP /DFAC
8. Geochimia substanțelor minerale utile DOB /DOP /DFAC
9. Geochimia combustibililor minerali DOB /DOP /DFAC
10. Metode instrumentale în geochimie DOB /DOP /DFAC
11. Echilibre chimice în medii naturale DOB /DOP /DFAC
12. Cosmochimie DOB /DOP /DFAC
13. Geochimia coloizilor DOB /DOP /DFAC
14. Practica de specialitate DOB
15. Elaborarea lucrării de licență DOB
+ Alte discipline de la specializarea Geologie* DOB /DOP/DFAC
* maxim 40% dintre disciplinele de specialitate

1.6.2.4 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Matematică DOB /DOP/DFAC
2. Fizică DOB /DOP/DFAC
3. Chimie DOB /DOP /DFAC

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 77 din 150 4. Chimie analitică DOB /DOP /DFAC
5. Biologie DOB /DOP /DFAC
6. Topografie DOB /DOP /DFAC
7. Geomorfologie DOB /DOP /DFAC
8. Informatică aplicată DOB /DOP /DFAC
9. Geostatistică DOB /DOP /DFAC
10. Istoria Științelor Pământului DOB /DOP /DFAC
11. Redactare și comunicare științifică și
profesională DOB /DOP /DFAC
12. Etică profesională și proprietate intelectuală DOB /DOP /DFAC
13. Limbă străină DOB /DOP /DFAC
14. Sport DOB /DOP /DFAC

Alte aspecte/observații privind disciplinele pe programe de studii:
Disciplinele pot fi selectate din listele prezentate, completate sau înlocuite, după caz, cu alte
discipline, pentru care se vor face justificări succinte, atașate dosarelor de autoevaluare.
Încadrarea studenților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
o opțiunea studentului exprimată la admitere ;
o rezultatele obținute la admitere;
o limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre specializări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).
Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învățământ conduc la
următoa rele concluzii, c are trebuie să stea în atenția instituțiilor, care solicită
autorizarea/acreditarea sau evaluarea periodică a calității programelor de studii de licență:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusiv elaborarea lucrării
de licență, rezultă următoarele:
 Planul de învățământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de discipline
obligatorii, ceea ce înseamnă câte 5 -6 pe semestru (semestrul VI are maxim 12 credite
dedicate elaborării lucrării de licen ță). Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie
să fie reprezentate de 11-14 discipline , care vor fi selectate dintre cele menționate în lista
specifică domeniului; lista va putea fi completată cu alte discipline, care pot intra în
categoria celor obligatorii sau opționale . Pentru noile discipline se vor întocmi
argumentații separate, atașate la dosarul de autoevaluare. Argumentația va avea în vedere
competențele generale ale absolventului, necesitatea adaptării specialiștilor formați la
specificul regional sau local, precum și valorificarea unor rezultate deosebite obținute de
„Școala” în domeniu, din instituția respectivă.
 Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15 ; lista poate
fi completată cu alte d iscipline, pentru a căror selectare se procedează ca la punctul b.
 Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din diverse
domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolvenți să opteze, eventual,
pentru div erse tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare).
2. Decizia privind alegerea disciplinelor obligatorii aparține instituției în proporție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referință) din totalul punctelor de credite
acumu late în ciclul I, restul aparținând studenților. Rezultă că disciplinele opționale
obligatorii , pentru care studentul decide, după propria voință, totalizează 30 credite,
respectiv 60 de credite . Aceasta înseamnă că, per total, în planul de învățământ, pen tru un
număr cuprins între 5 -10 discipline din categoria celor fundamentale, de specializare sau
complementare, obligatorii, vor trebui să se prezinte și variante opționale . Trebuie să se

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 78 din 150 demonstreze că aceste opțiuni sunt realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una
dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii opționale să aparțină cu preponderență
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competențe și
abilități practice. În cons ecință, segmentului fundamental (opțional) ar trebui să -i revină
maximum 20%, în raport de specificul domeniului. Procedura de definirea disciplinelor
opționale va ține cont de aportul acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilități și
competențe al e programului de studii, precum și de criterii de funcționare în condiții de
eficiență, în raport de criteriile stabilite de instituții/facultăți.
4. Planurile de învățământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de specializare sau
compleme ntare în categoria celor facultative , în raport de condițiile concrete oferite de
instituția/facultatea respectivă, de opțiunea cadrelor didactice și a studenților. Acestea vor putea
întregi opțiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achiziția de cunoștințe
dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru
pregătirea sa complexă.
Pentru acuratețea cunoștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studenților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor obținute.

1.6.3 Conținutul fișelor disciplinelor
Structura fișelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoașterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legități în înțelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilitățile practice.
Totodată se va diminua po nderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai puțin gândirea.
Fișele disciplinelor trebuie să conțină:
1. Date despre program
3. Timpul total estimat (ore pe semestru) al activităților didactice
4. Precondiții de curriculum și de competențe (acolo unde este cazul)
5. Condiții de desfășurare a activităților didactice
6. Competențele specifice profesionale și transversale acumulate
7. Obiectivele generale și specifice ale dis ciplinei
8. Categoria formativă a disciplinei (fundamentală, de specialitate etc.)
9. Regimul disciplinei (obligatorie, opțională, facultativă)
10. Numărul de credite (ECTS) alocate .
11. Conținutul activităților de curs și seminar /laborator
12. Bibliografi a
13. Modul de evaluare și standardele de performanță

1.6.4 Practica
Practica va figura în planurile de învățământ în mod compact sau modular și se va desfășura, de
regulă, începând cu semestrul II, totalizând un număr de 4 -6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare).
Activitatea practică/practica de specialitate poate fi desfășurată în propria instituție sau în afara
acesteia, pe baza unei convenții/contract de practică. Studenții care participă la elaborarea de
contracte și granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de
echivalarea acestei activități.
Structura activităților aplicative trebuie să contribuie la fixarea noțiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 79 din 150 Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul/specializarea respectivă, încât studentul
să aibă satisfacția utilității celor învățate în cadrul disciplinelor din programul de studii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
Se recomandă ca unitățile de învățământ superior să încheie convenții sau contracte cu societăți
comerciale de profil în vederea asigurării unui cadru adecvat efectuării stagiilor de practică.
1.6.5 Rezultatele învățării
1. Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, precum și de cerințele pieței muncii și ale
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externă a unui program de stu diu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise către și asimilate
de către studenți și pentru analiza schimbărilor care se produc în profilurile calificărilor; perioada
analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de studii.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice
aspecte de interes pen tru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de formare profesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).
4. Competențele pro fesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei inițiative antreprenoriale
proprii, sau continuarea studiilor în ciclul următor. Competențele trebuie def inite pentru fiecare
specializare în parte și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de recuper are a celor cu dificultăți în învățare, precum și de programe de
consiliere și orientare în carieră.
1.6.5.1 Evaluarea studenților
Metodele de evaluare trebuie să fie conforme cu cele prevăzute în fișa disciplinei. Prin examinare,
cadrele didactice verifică măsura în care studentul a acumulat cunoștințe teoretice, deprinderi și
abilități practice, conform obiectivelor disciplinei de studiu și cuantifică prin note nivelul de
pregătire, ca rezultat al procesului didactic de predare -învățare, completat cu documentarea
individuală.
Cel puțin 50 % din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de
învățământ sunt examene.
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite prin predare și a celor acumulate din alte surse de către studenți, precum și
deprinderile, abilitățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcu rs și prezentarea proiectului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.
Instituția de învățământ trebuie să dispună de un regulament privind evaluarea și notarea
studenților, care este aplicat în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 80 din 150 campusul universitar (examinare orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a
minim unui colaborator de specialitate.
1.6.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
În planurile de învățământ din semestrele V și VI va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licență , cu un număr corespunzător de credite incluse în cele 180 totale, dar nu mai mult de 12
ECTS (300 ore).
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebui e să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologic ă, să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma grafică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/proceduril e interne ale instituției de învățământ sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucrărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării.

1.6.5.3 Examenul de licență
Studiile un iversitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea prob ei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și procedurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lu crărilor de licență.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelo r fundamentale și de specialitate.
Promovarea examenului de licență va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licență primește diplomă de licență . Studentul care a promovat anul III de
studii (a obținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a susținut sau nu a promovat examenul de licență primește adeverință de
absolvire a specializării (fără examen de licență).
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții la instituții care au programe de studiu din
domeniul Geologie acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice implicate în
program.

1.6.6 Studenții. Numărul maxim de studenți care pot fi înmatriculați
1.6.6.1 Admiterea
Admiterea se realizează prin proceduri de selecție proprii fiecărei instituții de învățământ superior,
care să țină cont de competențele candidaților, după criterii transparente și nediscriminatorii
mediatizate prin mijloace diverse și în termenele legale.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 81 din 150 Vor fi admiși doar candidați care dețin diplomă de bacalaureat sau acte de studii echivalente
valabile.
Instituția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studenților, anunțată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competențele academice ale
candidatului și nu ap lică niciun fel de criterii discriminatorii.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG
pentru anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați încheie cu instituția un Contract de Studii, în care sunt pr evăzute drepturile
și obligațiile părților.
1.6.6.2 Criterii pentru stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi
înmatriculați
Numărul maxim de studenți școlarizați nu poate depăși capacitatea sălilor de curs, seminar sau
laboratoarelor alocate specializări i.
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didactice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determ inată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Geologie , este maximum
30/17.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea ef icientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 de studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Taxele de școlarizare ale studenților de la instituțiile de învățământ superior de stat sunt calculate
în concordanță cu costurile medii de școlarizare pe an universitar din învățământul public finanțat
de la buget și au la bază o fundamentare detaliată. Taxele de școlarizare și cele adiționale (taxe de
susținere a examenului de licență, taxele d e eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente
etc.) fac parte integrantă din contractul de studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar,
sunt aprobate de Senatul universității și sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul instituției.
1.6.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu. Activitățile de cercetare sunt
valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate
în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice
prezentate la manifestări științifice din țară și/sau străină tate, rapoarte de cercetare, de expertiză,
de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară și/sau
străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.
Recomandări în evaluarea cercetării:
a) Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordanță cu domeniul în care se
desfășoară procesul de învățământ.
b) Rezultatele activității de cercetare sunt vizibile la nivel național și internațional și se
concretizează în:
 articole științifice , publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel național și
internațional;

7 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Geologie.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 82 din 150  rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice nați onale și/sau
internaționale;
 încheierea de contracte și convenții de cercetare științifică pentru rezolvarea unor
probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât și din
străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau internaționale cu obiective de
interes științific, economic, cultural sau social.
c) Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfășurat și
se desfășoară în cadrul unui plan propriu, care face parte din planul strategic al instituției
de învățământ superior respective.
d) Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte generale anuale ale unității analizate.
e) Instituția de învățământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu instituții
similare din țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are potențialul
necesar și interes științific, seminarii, școli de vară, simpozioane s au diverse manifestări
științifice.
f) Unitatea de învățământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscute de comunitatea națională și internațională sau centre de cercetare acreditate la
nivel instituțional.
g) Instituția de învățământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
h) Veniturile obținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosite, conform reglementărilor
legale, pe ntru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoanelor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltarea infrastructurii centrului de cercetare sau a unității de învățământ în
care se efectuează cercetarea științifică.
i) Fiecare conferențiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să
facă dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel puțin 10 lucrări științifice în reviste de
specialitate cu referenți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat,
în aceeași perioadă, cel puțin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

1.6.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activităților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învățământ,
unitățile de învățământ trebuie să dispună pentru fiecare program de studiu de licență, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de
discipline al căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învățământ
activități aplicative;
 calculatoare, în așa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studenților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul
a cel mult doi studenți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licențele de utilizare;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studenți la toate disciplinele obligatorii,
inclusiv publicații recente (ultimii cinci ani).
În privința spațiilor de învățământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 83 din 150
1.7 Domeniul de licen ță: ȘTIINȚA MEDIULUI
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 40) Știința Mediului sunt incluse următoarele
programe de studii /specializări prezent ate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Știința Mediului
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
40 Știința
Mediului Chimia mediului (10) 180
Ecologie și protec ția mediului (20) 180
Geografia mediului (30) 180
Fizica mediului (40) 180
Știința mediului (50) 180
Sursa: HG 575/2015.Monitorul Oficial al României anul 183 (XXVII) –Nr. 554bis, 27 iulie 2015

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și – corespunzător – prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individua lizează față
de celelalte programe de studii din același domeniu prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35 % discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.

1.7.1 Personalul didactic
În conformitate cu legisla ția și reglementările în vigoare, cerin țele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învă țământ de
calitate. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerin țele legale pentru ocuparea posturilor
didactice. La baza elaborării statului de func ții stă planul de învă țământ și structura pe func ții a
posturilor didactice. Personalul didactic titularizat în institu ția de învă țământ superior unde are
funcția de bază este luat în considerare la acreditare/evaluare periodică pentru o singură normă
didactică, constituită conform legii.
Numărul posturil or ocupate de personalul auxiliar care desfă șoară activită ți cu studen ții sau
participă la activită ți de cercetare (laboran ți, tehnicieni etc.) se stabile ște în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activită ții de cercetare.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel național și
cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru programul
de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se includ
posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare de la
programele de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituite conform reglementărilor legale în vigoare în state de
funcții la începutul fiecărui an universitar.
2. Statele de funcții se întocmesc în fu ncție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) întocmite de
Departamentul (Centrul) I D/IFR în regim plata cu oră.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 84 din 150 3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare , dominant , în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice ș i de cercetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate statele
de funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele 2 două norme în regim plata cu
ora încărcarea fiind minimă, conform postului didactic). . Un cadru didactic asociat nu poate
acoperi mai mult de trei norme în sistemul universitar.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ, ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare specializare
cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre didactice
titularizate în învățământul superior conform normelor legale , iar dintre acestea cel puțin 25% să
fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituțională și pentru fiecare program din ciclul de licență (respectiv sistem
integrat licență + master) care duce la o cal ificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre aceștia, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori.
Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în instituția de
învățământ la care este asociat sau echivalentul acesteia la mai multe instituții de învățământ
superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deoseb ite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentru evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la acreditare.
Cadrele didactic e titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior și să fie
doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă titlul de
doctor în știință; cadrele didactice asociate netitulare de discipl ină sunt considerați specialiști în
domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.

1.7.2 Conținutul procesului de învă țământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Știința Mediului are în
ansamblu următorul conținut:

Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 ore
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul de
învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 -2352 o re
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 85 din 150 7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 7 ECTS
10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de licență
(în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%
13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de cadre
didactice care predau la program 30
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elaborate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structur ile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delimitarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclatorului de
discipline stabilite.
La programele de studii din domeniul Știința mediului , anul universitar are 2 două semestre,
fiecare, cu 14 săptămâni (ultimul semestru (Semestrul VI este mai scurt cu 2 -4 săptămâni).
Numărul mediu de ore pe săptămână este de 22-28.
Raportul dintre orele de curs și de activită ți didactice aplicative trebuie să fie de 1:1, cu o
abatere a dmisă de + 20%. Nu se vor lua în calcul orele alocate practicii de specialitate și elaborării
lucrării de licen ță.
Planul de învă țământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 5% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei institu ții/facultă ți ca disciplinele complementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de cre șterea poten țialului de angajabilitate al
viitorilor absolven ți, precum și de diversificarea op țiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master și de specificul local.
Structura unui plan de învă țământ va trebui să cuprindă discipline și activită ți practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referin ță – 70%), restul de 30, respectiv 60 de credite , urmând să provină din segmentul op țional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele op ționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilită țile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe pia ța forței de muncă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 86 din 150 Disciplinele opționale de studiu vor fi selecta tedupă preferin țele studen ților, având la bază normele
de constituire a forma țiilor de studiu. Dacă numărul de studen ți depă șește capacitatea forma țiilor
de studiu, selec ția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparente și aduse la
cunoștința lor prin pachetul informativ care înso țește planul de învă țământ.
Acordarea posibilită ții reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în a șa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie ob ținute ca urmare a propriei dorin țe, va reprezenta un punct
important al activită ții de evaluare a structurii planurilor de învă țământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studen ți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele școlare), vor fi trecute în foaia m atricolă, suplimentul la diplomă, cu
numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și după opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.
Structura generală a unui plan de învățământ va cuprinde:

Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de speciali zare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 30-17%
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Plan de învă țământ va cuprinde:
a. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care vor fi
structurate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
b. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele obligatorii,
opționale și facultati ve; aceste discipline orientează studentul spre aspecte profesionale sau/ și
științifice proprii specializărilor de licen ță;
c. discipline complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile apar ținând științelor
exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative; datorită
particularită ților specializărilor din domeniul Știința mediului, după caz, ponderea acestor
discipline poate ajunge până la 30%.
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplin ele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, peste cele 180 de puncte
de credi t obligatorii.
În planurile de învă țământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studen ților,cu punctele
de credit asociate. Având în vedere specificul domeniului Știința mediului se pot introduce
aplica ții de teren .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 87 din 150 În planurile de învă țământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licen ță, cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult 7 ECTS. Atât practica de
specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de credite obligatorii.
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fi șei disciplinei
trebuie ca lista referin țelor bibliografice să fie cel pu țin 50% în limba în care se desfă șoară
acest ea.
În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concordan ța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii; ideea
cheie este de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea
continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat.
b. Structura unui program de stud ii poate lua în considerare specificul mediului regional sau
chiar local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea
diferită pentru anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, fa ță de
cele speci ficate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultatele învă țării și
calificarea a șteptată a absolventului de licen ță.
c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină se
eșalonează pe un singur semest ru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor.
d. Se pot include discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
Structurile pe domenii, împreună cu modul de ela borare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii, ce trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită autorizarea/acreditarea
sau evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusiv elaborarea lucrării
de licen ță, rezultă următoarele.
a. Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de
discipline obligatorii, ceea ce înseamnă, în medie, câte 5 -6 pe semestru (semestrul
VI are maxim 7 credite dedicate elaborării lucrării de licență ).
b. Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie reprezentate de 11-14
discipline , care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică domeniului;
lista va putea fi completată cu alte discipline, care pot intra în categoria celor
obligatorii sau op ționale . Pentru noile discipline se vor întocmi argumenta ții separate,
atașate la dosarul de autoevaluare. Argumenta ția va avea în vedere competen țele
generale ale absolventului, necesitatea adaptării speciali știlor forma ți la specificul
regional sau local, precum și valorificarea unor rezultate deosebite ob ținute de „ Școala”
în domeniu, din institu ția respectivă.
c. Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15; lista
poate fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la
punctul b.
d. Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din
diverse domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze,
eventual, pentru diverse tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare); pentru
specializările din domeniul Știința Mediului se pot selecta 9 discipline din această
categorie.
2. Decizia privind alegerea disciplinelor obligatorii apar ține institu ției în propor ție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referin ță) din totalul punctelor de credite
acumulate în ciclul I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele opționale obligatorii ,
pentru care studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite, respectiv 60 de
credite . Aceasta înseamnă că, per total, în planul de învă țământ, pentru un număr cuprins între 5 –
10 discipline din categoria celor fundament ale, de specializare sau complementare, obligatorii,

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 88 din 150 vor trebui să se prezinte și variante op ționale . Trebuie să se demonstreze că aceste op țiuni sunt
realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competen țe și
abilită ți practice. În consecin ță, segmentului op țional ar trebui să -i revină maximum 20%, în rap ort
de specificul domeniului. Procedura de definire a disciplinelor opționale va ține cont de aportul
acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilități și competențe ale programului de studii,
precum și de criterii de funcționare în condiții de eficie nță, în raport de criteriile stabilite de
instituții/facultăți.
4. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de specializare sau
complementare în categoria celor facultative , în raport de condi țiile concrete oferite de
institu ția/facultatea respectivă, de op țiunea cadrelor didactice și a studen ților. Acestea vor putea
întregi op țiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de cuno ștințe
dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru pregătirea
sa complexă.
5. Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se e xtindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute.

1.7.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
Disciplinele fundamentale trebuie să figureze în planul de învățământ cu minimum 2 două ore de
curs și, de regulă, două ore de seminar/laborator.
Succesiunea și tipuldisciplinelor fundamentale (generale)în planul de învățământ este orientativă.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Bazele științei mediului DOB /DOP
2. Geografie fizică DOB
3. Ecologie generala DOB
4. Meteorologie și climatologie DOB
5. Fizica mediului DOB
6. Chimia mediului DOB
7. Hidrologie și oceanografie DOB
8. Geomorfologie și cuaternar DOB
9. Geografia mediului DOB
10. Poluarea și protecția mediului DOB
11. Știința solului DOB
12. Economia mediului DOB /DOP
13. Dreptul mediului, legislații, politici și strategii DOB /DOP
14. Gestiunea resurselor de apă DOB /DOP
15. Atmosfera și calitatea aerului DOB /DOP
1.7.2.2 Discipline de specializare Chimia mediului
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr. Disciplina Tipul disciplinei

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 89 din 150 crt. (obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Chimie anorganică DOB /DOP
2. Chimie organică DOB /DOP
3. Chimie analitică DOB /DOP
4. Chimie fizică DOB /DOP
5. Tehnologie chimică generală DOB /DOP
6. Poluanți anorganici DOB /DOP
7. Poluanți organici DOB /DOP
8. Controlul poluanților chimici ai
mediului DOB /DOP
9. Toxicologie DOB /DOP
10. Practica de specialitate DOB
11. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.7.2.3 Discipline de specializare : Ecologie și protec ția mediului
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Statistică ecologică DOB /DOP
2. Ecosisteme DOB /DOP
3. Modelarea proceselor ecologice DOB /DOP
4. Modificările globale ale mediului DOB /DOP
5. Ecotoxicologie DOB /DOP
6. Monitoring ecologic DOB /DOP
7. Ecologia populațiilor DOB /DOP
8. Ecofiziologie vegetală DOB /DOP
9. Managementul biodiversității si ecodiversității DOB /DOP
10. Combatere integrată DOB /DOP
11. Etologie DOB /DOP
12. Ecofiziologie animală DOB /DOP
13. Ecologie umană DOB /DOP
14. Biologia si ecologia paraziților vegetali DOB /DOP
15. Parazitologie animală DOB /DOP
16. Genetică ecologică DOB /DOP
17. Taxonomie vegetală DOB /DOP
18. Taxonomie animală DOB /DOP
19. Practica de specialitate DOB
20. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.7.2.4 Discipline de specializare Geografia mediului
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Modificările globale ale mediului DOB /DOP
2. Biogeografie DOB /DOP
3. Hidrogeologie și Hidrobiologie DOB /DOP
4. Hidrologie și oceanografie DOB /DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 90 din 150 5. Meteorologie -climatologie DOB /DOP
6. Degradarea terenurilor DOB /DOP
7. Metodologia întocmirii studiilor de impact DOB /DOP
8. Dezvoltare durabilă DOB /DOP
9. Analiza sistemică a mediului DOB /DOP
10. Evaluarea conflictelor de mediu DOB /DOP
11. Concentrările umane și calitatea mediului DOB /DOP
12. Poluarea mediului și gestiunea durabilă a deșeurilor DOB /DOP
13. Monitoringul integrat al mediului DOB /DOP
14. Riscuri naturale și antropice DOB /DOP
15. Impactul activităților economice asupra mediului DOB /DOP
16. Cartografie, Teledetecție și GIS DOB /DOP
17. Ecologia peisajului DOB /DOP
18. Metode expediționare de cercetare a mediului DOB /DOP
19. Conservarea mediului DOB /DOP
20. Riscul environmental în sănătate DOB /DOP
21. Practica de specialitate DOB
22. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.7.2.5 Discipline de specializare Fizica mediului
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Radioactivitatea mediului DOB /DOP
2. Metode spectrale de analiză DOB /DOP
3. Fizica pământului și atmosferei DOB /DOP
4. Tehnologii nepoluante DOB /DOP
5. Factori de risc, depoluare și refacerea mediului DOB /DOP
6. Poluarea mediului prin agenți fizici (zgomote, vibrații si
electromagnetica) DOB /DOP
7. Practica de specialitate DOB
8. Elaborarea lucrării de licență DOB
1.7.2.6 Discipline de specializare Știința mediului
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Geologie ambientală DOB
2. Cicluri biogeochimice globale/ sau denumiri similare DOB
3. Monitoringul integrat al mediului DOB
4. Evaluarea impactului activităților antropice asupra mediului DOB
5. Poluarea chimică și analiza probelor de mediu DOB /DOP
6. Metodologia întocmirii studiilor impact DOB
7. Ecotoxicologie DOB /DOP
8. Gestiunea resurselor minerale DOB /DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 91 din 150 9. Energii neconvenționale DOB /DOP
10. Modificările globale ale mediului DOB /DOP
11. Poluarea mediului prin agenți fizici (zgomote, vibrații si
electromagnetica) DOB /DOP
12. Sisteme social -ecologice DOB /DOP
13. Hidrogeologie și protecția apelor subterane DOB /DOP
14. Managementul ariilor protejate DOB /DOP
15. Radioactivitatea mediului DOB /DOP
16. Practica de specialitate DOB
17. Elaborarea lucrării de licență DOB

1.7.2.7 Discipline complementare
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Geologie generală DOB /DOP
2. Geografie umană generală DOB /DOP
3. Biologie vegetală DOB /DOP
4. Biologie animală DOB /DOP
5. Elemente de geofizică DOB /DOP
6. Paleontologie și micropaleontologie DOB /DOP
7. Biochimie generală DOB /DOP
8. Anatomia și igiena omului DOB /DOP
9. Microbiologie DOB /DOP
10. Hidrobiologie DOB /DOP
11. Fitosociologie și vegeta ția României DOP
12. Matematică DOP
13. Fizică generală DOP
14. Chimie generală DOP
15. Informatică DOB /DOP
16. Redactare și comunicare științifică și profesională DOP/DFAC
17. Etică profesională și proprietate intelectuală DOP/DFAC
18. Limba străină DOB
19. Sport DOB

1.7.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disciplinelor trebuie să releve elemente de dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua ponderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai pu țin gândirea.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 92 din 150 In fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de ore de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului na țional al calificărilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelor de învă țământ pre cizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
1.7.4 Practica
Structura activită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe; rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dialogul, spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant p entru domeniul Știința Mediului/specializarea
respectivă, încât studentul să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul disciplinelor din
programul de studii.
Practica de specialitate a studen ților trebuie sa fie inclusă în planurile de învă țământ cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, de regulă,
începând cu semestr ul II, totalizând un număr de 4 -6 săptămâni (20-30 zile lucrătoare). Activitatea
practică/practica de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara acesteia, pe
baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de contracte și
granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de echivalarea ac estei
activită ți.
Având în vedere specificul domeniului Știința mediului se pot introduce aplica ții de teren , acestea
vor fi putea fi efectuate in cursul anului universitar in cadrul unor discipline sau grupat dupa
finalizarea anului I.
Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizează: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
Pentru stagiile de practică, institu ția de învă țământ superior a încheiat conven ții de colaborare,
contracte sau alte documente cu unită țile baze de practică.
1.7.5 Rezultatele învă țării
1. Relev anța cognitivă și profesională a programelor de studiu trebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, precum și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluare a externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovada că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de
către studenții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile ca lificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilități le oferite studenților și despre orice
aspecte de interes pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de formare profesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru s tudenții la studiile de licență /master).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 93 din 150 4. Competențele profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în cicl ul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performan ți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificultăți în învățare.
1.7.5.1 Evaluarea studen ților
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite prin predare și a celor acumulate din al te surse de către studenți, precum și
deprinderile, abilitățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiectului. La di sciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocviul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.
Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care este aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar, (examinare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui colaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se încheie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numere întregi, nota minimă de promovare fiind 5.
Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte,
care să acopere întreaga materie.
Este recomandabil ca examenul scris să nu consiste exclusiv din teste grilă; se poate combina testul
grilă cu subiecte ce presupun redactare, pentru verificarea metalimbajului de specialitate și a
raționamentului specific domeniului, precum și cu subiecte care presupun rezolvarea unei
probleme practice.
Se respectă modalitatea de examinare prevăzută în Fișa disciplinei.
Nota înregistrată la evaluarea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
student sau pe baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Rezultatele obținute de studenți pe p arcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitate cu
legislația în vigoare, în formulare omologate în acest sens (cataloage, centralizatoare, registre
matricole, foi matricole).
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fișa disciplinei; să se facă
dovada discutării periodice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel pu țin 50 %
din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învă țământ sunt
examene.
Rezultatele ob ținute de stu dent pe parcursul școlarizării sunt înscrise în Registrul matricol și
atestate prin Suplimentul la diplomă. Institu ția are obliga ția de a reglementa procedura de
promovare a studentului dintr -un an de studiu în altul, în func ție de creditele de studiu (ECT S)
acumulate.
Modul de examinare și evaluare la fiecare disciplină este realizat ținând cont de rezultatele în
învățare/competen țele programate.
Facultatea/universitatea trebuie să aibă un regulament privind examinarea si notarea studen ților.
La examinare participă în afara titularului de curs, cel pu țin un alt cadru didactic de specialitate.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 94 din 150 1.7.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Tematica lucrării de finalizare a studiilor de fixează in semestrul I al anului trei de studii. Tematica
trebuie să cores pundă specializării respective. Lucrarea de finalizare a studiilor se realizarea sub
îndrumarea unui cadru didactic titular sau asociat care predă la specializarea respectivă. Practica
pentru finalizarea studiilor va fi fixata in planul de învă țământ in se mestrul VI cu un număr
corespunzător de credite, dar nu mai mult de 7 ECTS .
Pentru întocmirea și redactarea lucrării de finalizare a studiilor semestrul VI va fi mai scurt cu 2 –
4 săptămâni.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susține în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma graf ică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucr ărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.

1.7.5.3 Examenul de licență
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a e xamenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.

Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind
evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și proc edurile prin care se
asigură originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și
procedurile de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, p rimele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Stiinta Mediului acreditate , cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au
predat sau seminarizat.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă includerea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de s pecialitate.
Modul de organizare și con ținutul examenului de finalizare a studiilor se bazează pe un examen
sumativ, care certifică asimilarea competen țelor cognitive și profesionale conform calificării
universitare.
Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prime ște adeverin ță de
absolvire a specializării (fără examen de licen ță).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 95 din 150
1.7.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.7.6.1 Admiterea
Institu ția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studen ților, anun țată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare. Admiterea se bazează exclusiv pe competen țele academice ale
candid atului și nu aplică niciun fel de criterii discriminatorii. Recrutarea studen ților se face prin
proceduri de admitere proprii. Înscrierea la concursul de admitere se face pe baza diplomei de
bacalaureat sau a altor acte de studii echivalente.
Admiterea se face în limita capacitații de școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din
anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învă țământul public finan țat de la buget și au la bază o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în timpul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, i nclusiv pe site -ul institu ției.

1.7.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Capacitatea de școlarizare depinde de respectarea criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor
cu personal titularizat în învă țământului superior cu norma de bază în universitate de la capitolul
personal didactic și de baza materială necesară desfă șurării procesului de învă țământ. La
autorizarea unei specializări se va ține seama de previziunile privind statul de funcții .
Încadrarea studen ților la una din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
 opțiunea studentului exprimată la admitere ;
 rezultatele ob ținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre special izări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadre lor didactice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari + asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Știința Mediului este
maximum 30/18.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
1.7.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu Activitățile de cercetare sunt

8 În aceeași instit uție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Știința Mediului .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 96 din 150 valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate, indexate
în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări științifice
prezentate la sesiuni, simpozioane, seminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de cercetare,
de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu parteneri din țară
și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.

Recomandări în evaluarea cercetării:
a. Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se
desfă șoară procesul de învă țământ.
b. Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se
concretizează în:
 articole științifice, publicate în reviste de sp ecialitate recunoscute la nivel
interna țional și național (Reviste cotate ISI, Reviste indexate Scopus și ISI,
Reviste și Volume ISI Proccedings Reviste incluse in Baze de date
interna ționale;
 rapoarte și brevete;
 cărți, monografii sau tratate științifice, publicate în edituri recunoscute;
 prezentarea de comunicări științifice la manifestări științifice na ționale și/sau
interna ționale;
 încheierea de contracte și conven ții de cercetare științifică pentru rezolvarea
unor probleme de interes științific și/sau economic atât cu parteneri din țară cât
și din străinătate;
 participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau interna ționale cu
obiective de interes științific, economic, cultural sau social.
c. Entitatea supusă evaluării trebuie să facă d ovada că cercetarea științifică s -a desfă șurat și se
desfă șoară în cadrul unui plan propriu,care face parte din planul strategic al institu ției de
învățământ superior respective.
d. Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza c riteriilor proprii de
evaluare și să fie prezentate sub forma unor rapoarte generale anuale ale unită ții analizate.
e. Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții
similare din țară și străinătate și să organize ze periodic, în domenii în care are poten țialul
necesar și interes științific, seminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări
științifice.
f. Unitatea de învă țământ superior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică
recunoscu te de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acreditate la
nivel institu țional.
g. Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu IS BN și/sau ISSN.
h. Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosite, conform reglementărilor
legale, pentru:
 dotarea laboratoarelor;
 stimularea persoan elor cu rezultate deosebite în cercetarea științifică;
 pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică;
 pentru dezvoltarea infrastructurii centrului de cercetare sau a unită ții
de învă țământ în care se efectuează cercetarea științifică.
i. Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respec tiv cercetător științific II și I trebuie să facă
dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de specialitate
cu referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în aceea și
perioadă, c el pu țin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 97 din 150 1.7.8 Baza materială
Pe lângă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învățământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare program de studiu de licen ță, de
următoarele:
 laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de
discipline al căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de
învățământ activită ți aplicative;
 calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la
un calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se
asigure accesul a cel mult doi studen ți la un calculator;
 software -urile corespunzătoare și licen țele de utilizare;
 cărți și alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele
obligatorii, inclusiv publica ții recente (ultimii cinci ani).

În privin ța spa țiilor de învă țământ es te suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 98 din 150
1.8 Domeniul de licen ță: BIOLOGIE
Conform Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare, în
domeniul de studii universitare de licen ță (DL 10) Biologie sunt incluse următoarele programe de
studii /specializări prezentate în Tabelul 2 :
Tabelul 2. Programele de studii/specializările din domeniul de licență: Biologie
Cod
DL DOMENIUL DE
LICEN ȚĂ PROGRAMUL DE STUDII (PS) /
SPECIALIZAREA (S)
Nr. de
credite
(ECTS )
10 BIOLOGIE
Biologie (10) 180
Biochimie (20) 180
Sursa: HG 575/2015.Monitorul Oficial al României anul 183 (XXVII) –Nr. 554bis, 27 iulie 2015

Programele de studii se diferențiază prin conținutul lor curricular. Aceste a sunt definite prin
misiune și – corespunzător – prin competențele prevăzute a fi dobândite de absolvenți, conform
planurilor de învățământ și a Fișelor Disciplinelor. Un program de studiu se individualizează față
de celelalte programe de studii din același domeniu prin planul său de învățământ; acesta trebuie
să conțină minimum 35% discipline de specialitate diferite față de celelalte programe de studii din
domeniu.
1.8.1 Personalul didactic
În conformitate cu legisla ția și reglementările în vigoare, cerin țele normative în legătură cu
personalul didactic, precum și cele legate de specificul disciplinelor din domeniile științelor exacte
și celor ale naturii, trebuie respectate întru -totul pentru a asigura premisele unui învă țământ de
calitate. Personalul dida ctic trebuie să îndeplinească cerin țele legale pentru ocuparea posturilor
didactice. La baza elaborării statului de func ții stă planul de învă țământ și structura pe func ții a
posturilor didactice. Personalul didactic titularizat în institu ția de învă țământ superior unde are
funcția de bază este luat în considerare la acreditare/evaluare periodică pentru o singură normă
didactică, constituită conform legii.
Numărul posturilor ocupate de personalul auxiliar care desfă șoară activită ți cu studen ții sau
particip ă la activită ți de cercetare (laboran ți, tehnicieni etc.) se stabile ște în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activită ții de cercetare.
Posturile din statele de funcții se ocupă în conformitate cu Metodologia Cadru la nivel
național și cu a standardelor proprii instituției angajatoare.
Următoarele criterii normative se referă la toate posturile didactice constituite pentru
programul de studiu (specializarea) evaluată (conform unui stat de funcții cumulativ în care se
includ posturile întregi sau fracțiunile de posturi, după caz, din toate departamentele colaboratoare
de la programele de licență și master):
1. Posturile didactice sunt constituite conform reglementărilor legale în vigoare în state de
funcții la începutul fiecărui an universitar.
2. Statele de funcții se întocmesc în funcție de forma de învățământ:
i. State de funcții la programele IF (programe licență și master) întocmite de
departamentele de specialitate;
ii. State de funcții la programele de IFR și ID (programe licență și master) întocmite de
Departamentul (Centrul) ID/IFR în regim plata cu oră.
3. Personalul didactic trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru ocuparea posturilor și să
aibă calificarea și activitatea de cercetare dominant în domeniul postului.
4. În vederea asigurării calității prestației didactice și de cercetare științifică, se recomandă ca
numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic cu norma de bază, din toate statele
de funcțiuni (IF, ID și IFR), să fie de maximum trei (la cele două norme în regim plata cu

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 99 din 150 ora se recomanda ca incarcarea posturilor didactice asumate sa fie la minim) .
5. . Un cadru didactic asociat nu poate acoperi mai mult de trei norme în sistemul universitar.

Numărul posturilor ocupate de pe rsonalul auxiliar care desfășoară activități cu studenții sau
participă la activități de cercetare (laboranți, tehnicieni etc.) se stabilește în raport de numărul
cadrelor didactice și de amploarea/specificul activității de cercetare.
Instituția va avea o evidență clară a întregii activități a cadrelor didactice, respectiv declarații ale
acestora, pe propria răspundere, avizate de conducătorii instituțiilor la care desfășoară activități de
învățământ , ca titulari de post .
În vederea autorizației de funcționare provizorie , instituția trebuie să aibă la fiecare
specializare cel puțin 70% din posturi, constituite conform normelor legale, ocupate cu cadre
didactice titularizate în învățământul superior conform normelor legale , iar dintre acestea cel puț in
25% să fie acoperite de conferențiari și profesori universitari.
În vederea acreditării/evaluării periodice , instituția de învățământ superior trebuie să aibă la
fiecare structură instituțională și pentru fiecare program din ciclul de licență (respecti v sistem
integrat licență + master) care duce la o calificare universitară distinctă, cel puțin 70% din totalul
posturilor, cadre didactice cu norma de bază, sau cu post rezervat, titularizate în învățământul
superior conform normelor legale. Dintre acești a, 25% trebuie să dețină titlul de conferențiari sau
profesori.
Cadrele didactice pensionate nu pot să acopere mai mult de o normă didactică în instituția de
învățământ la care este asociat sau echivalentul acesteia la mai multe instituții de învățământ
superior.
Profesorii universitari, cu performanțe deosebite, care au depășit vârsta de pensionare, nu trebuie
să dețină mai mult de 20% din totalul posturilor didactice din statul de funcții .
Pentru evaluarea periodică a unui program de studii de licență, se mentin criteriile de la
acreditare. Cadrele didactice titulare de disciplină trebuie să fie titulari în învățământul superior și
să fie doctori în știință; cadrele didactice asociate pot fi titulare de disciplină numai dacă posedă
titlul de doctor în șt iință; cadrele didactice asociate netitulare de disciplină sunt considerați
specialiști în domeniu, fără a deține, în mod obligatoriu, titlul de doctor.

1.8.2 Conținutul procesului de învă țământ
Procesul de învățământ la programelor de studii din domeniul de licență Biologie are în ansamblu
următorul conținut:

Tabelul 3. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de licență
INDICATOR Nivel
1. Durata studiilor la formele de învățământ: IF, IFR sau ID 3 ani = 6 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore de activitate didactică pe săptămână 22 – 28 or e
4. Numărul de ore de activitate organizată prevăzută în planul
de învățământ pentru întregul ciclu al studiilor de licență 1848 – 2352 ore
5. Numărul minim total de credite obligatorii 180 ECTS
6. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
7. Numărul de discipline (obligatorii+opționale) pe semestru 5-7
8. Durata practicii de specialitate 4-6 săptămâni
9. Numarul de credite alocate elaborării lucrării de licență maxim 10 ECTS

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 100 din 150 10. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
licență (în afara celor 180 de credite obligatorii) 10 ECTS
11. Numărul de credite alocate educației fizice ca disciplină
obligatorie min 2 ECTS
12. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1, cu o abatere
admisă de ± 20%
13. Echivalența în ore a unui credit ECTS 25 ore
14. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru 2- 3 săptămâni
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
16. Numărul maxim de studenți pe serie 150
17. Numărul maxim de studenți pe grupă IF 25
18. Raportul maxim dintre numărul de studenți și numărul de
cadre didactice care predau la program 25
* Acestea cuprind și stagiile activității practice de specialitate și elaborării lucrării de licență.

Planul de învățământ va conține discipline fundamentale, de specializare și complementare ,
grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opționale și facultative conform deciziei
organizatorului programului de studii.
Planurile de învățământ sunt elabor ate cu respectarea următoarelor cerințe:
a) să se regăsească disciplinele conform prezentului standard;
b) să se respecte structurile pe tipuri de discipline, conform nomenclatorului de discipline din
prezentul standard;
c) să se regăsească definirea clară și delim itarea precisă a competențelor profesionale și
transversale;
d) să fie asigurată compatibilitatea cu planurile și programele de studii similare din țări ale
Uniunii Europene;
e) să fie asigurată compatibilitatea la nivel național prin consultarea nomenclatorului de
discipline stabilite.
La programele de studii din domeniul Biologie anul universitar are două semestre, fiecare, cu 14
săptămâni (ultimul semestru (Semestrul VI este mai scurt cu 2 -4 săptămâni). Numărul mediu de
ore pe săptămână este de 22-28.
Raportul dintre orele de curs și de activită ți didactice aplicative trebuie să fie de 1:1, cu o
abatere admisă de + 20% in functie de specificul specializarii . Nu se vor lua în calcul orele alocate
practicii de specialitate și elaborării lucrării de licen ță.
Planul de învă țământ pentru fiecare program de studiu va fi astfel elaborat încât să includă, ca
obligatorii, minimum 5% discipline complementare , între care Limba străină și Sport. Rămâne
la latitudinea fiecărei institu ții/facultă ți ca disciplinele com plementare să fie alese dintre
disciplinele altor domenii de știință, ținând cont de cre șterea poten țialului de angajabilitate al
viitorilor absolven ți, precum și de diversificarea op țiunilor pentru continuarea pregătirii prin
programe de studii de master și de specificul local.
Structura unui plan de învă țământ va trebui să cuprindă discipline și activită ți practice obligatorii ,
care să totalizeze maximum 150 (standarde minime – 83%) sau 120 de credite (standarde de
referin ță – 70%), restul de 30, respecti v 60 de credite , urmând să provină din segmentul op țional,
la libera alegere a studentului . Disciplinele op ționale trebuie să valorifice rezultatele didactice și
științifice ale cadrelor didactice, posibilită țile de continuare a studiilor în programe de masterat,
precum și solicitările de pe pia ța forței de muncă.
Disciplinele opționale de studiu vor fi selectat e după preferin țele studen ților, având la bază
normele de constituire a forma țiilor de studiu. Dacă numărul de studen ți depă șește capacitatea

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 101 din 150 forma țiilor de studiu, selec ția acestora se va face prin criterii de departajare clare, transparente și
aduse la cuno ștința lor prin pachetul informativ care înso țește planul de învă țământ.
Acordarea posibilită ții reale studentului, de a opta pentru una din variantele propuse, în a șa fel
încât 30, respectiv 60 de credite să fie ob ținute ca urmare a propriei dorin țe, va reprezenta un punct
important al activită ții de evaluare a structurii planurilor de învă țământ.
Toate celelalte discipline urmate facultativ de studen ți, în afara celor obligatorii (implicit
menționate în documentele școlare), vor fi trecute în foaia matricolă, suplimentul la diplomă, cu
numărul asociat de puncte de credite, atestând pregătirea mult mai complexă a absolventului
respectiv.
Disciplinele din planul de învățământ se grupează după categoria formativă și dup ă opționalitate .
Ponderea disciplinelor se determină pe baza numărului de ore didactice alocate în planul de
învățământ.
Tabelul 4. Ponderea disciplinelor de studiu după categoria formativă
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline fundamentale DF 35–45%
Discipline de speciali zare DS 35–50 %
Discipline de complementare DC 10–20%
Total 100%

Tabelul 5. Ponderea orelor de activitate didactică după opționalitatea disciplinelor
Tip disciplină Notație Pondere %
Discipline obligatorii DOB 70-83%
Discipline opționale (la alegere) DOP 17%-30
Discipline facultative DFAC suplimentar acestei structuri
Total 100% + DFAC

Structura generală a unui plan de învă țământ va cuprinde:
1. discipline fundamentale (35-45%), definind domeniul urmat de fiecare student și care
vor fi structurate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
2. discipline de specializare (35-50%) , în cadrul cărora se vor men ționa disciplinele
obligatorii, op ționale și facultat ive; aceste discipline orientează studentul spre aspecte profesionale
sau/și științifice proprii specializărilor de licen ță;
3. discipline complementare (10-20%), provenind, în principal, din domeniile apar ținând
științelor exacte și științelor naturii, grupate pe discipline obligatorii, op ționale și facultative;
datorită particularită ților specializărilor din domeniul Biologie (Biologie si Biochimie), după caz,
ponderea acestor discipline poate ajunge până la 30%.
Studen ții vor fi încuraja ți să frecventeze și disciplinele facultative , care se vor încheia cu probe de
verificare și care vor certifica volumul și structura cuno ștințelor acumulate. Punctele de credit
alocate disciplinelor facultative vor fi trecute în suplimentul la diplomă, pest e cele 180 de puncte
de credit obligatorii.
În planurile de învă țământ trebuie să fie inclusă practica de specialitate a studen ților,cu punctele
de credit asociate. Având în vedere specificul domeniului Biologie (Specializ ările Biologie si
Biochimie) se po ate introduce Practica de Specialitate cu aplica ții de teren .
În planurile de învă țământ ale anului al treilea va figura în mod distinct elaborarea lucrării de
licen ță, cu un număr corespunzător de credite, dar nu mai mult de 10 ECTS (25 0 ore).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 102 din 150 Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru programele de studii derulate în alte limbi decât limba română, la elaborarea fi șei disciplinei
trebuie ca lista referin țelor bibliogr afice să fie cel pu țin 50% în limba în care se desfă șoară
acestea .
În evaluarea con ținutului programelor de studii de licen ță se vor avea în vedere:
a. Concordan ța dintre calificarea finală și structura pe discipline a programului de studii;
ideea cheie e ste de a avea un câmp mai larg de calificări, de tip profesional, dar și posibilitatea
continuării pregătirii individuale prin diferite programe de masterat;
b. Structura unui program de studii poate lua în considerare specificul mediului regional
sau chi ar local cu care interac ționează mediul academic al institu ției respective, prin op țiunea
diferită pentru anumite discipline fundamentale, de specializare sau complementare, fa ță de cele
specificate în lista întocmită de ARACIS, în conformitate cu rezultat ele învă țării și calificarea
așteptată a absolventului de licen ță.
c. Disciplinele din planul de învă țământ trebuie să aibă o succesiune logică. O disciplină
se eșalonează pe un singur semestru și se încheie cu evaluarea cuno ștințelor.
d. Se pot include discipline op ționale începând chiar cu anul I de studiu. Se recomandă ca
majoritatea disciplinelor op ționale să fie discipline de specialitate.
Structurile pe domenii, împreună cu modul de elaborare a planului de învă țământ conduc la
următoarele concluzii , ce trebuie să stea în aten ția institu țiilor, care solicită autorizarea/acreditarea
sau evaluarea periodică a calită ții programelor de studii de licen ță:
1. Întrucât disciplinele obligatorii trebuie să totalizeze 180 de credite, inclusiv elaborarea lucră rii
de licen ță, rezultă următoarele:
a) Planul de învă țământ pe cei trei ani de studiu trebuie să totalizeze circa 30 de discipline
obligatorii, ceea ce înseamnă, în medie, câte 5 -6 pe semestru (semestrul VI are max im 10
credite dedicate elaborării lucrării de licență );
b) Disciplinele fundamentale obligatorii trebuie să fie reprezentate de 11-14 discipline ,
care vor fi selectate dintre cele men ționate în lista specifică domeniului; lista va putea fi
completată cu alte discipline, care pot intra în c ategoria celor obligatorii sau op ționale . Pentru
noile discipline se vor întocmi argumenta ții separate, ata șate la dosarul de autoevaluare.
Argumenta ția va avea în vedere competen țele generale ale absolventului, necesitatea adaptării
speciali știlor forma ți la specificul regional sau local, precum și valorificarea unor rezultate
deosebite ob ținute de „ Școala” în domeniu, din institu ția respectivă;
c) Numărul disciplinelor de specializare obligatorii va fi cuprins între 11 și 15. Lista
poate fi completată cu alte discipline, pentru a căror selectare se procedează ca la punctul b.
d) Disciplinele complementare obligatorii vor fi reprezentate de 3 -6 discipline din diverse
domenii de știință, încât să dea posibilitatea viitorilor absolven ți să opteze, eventual, pentru diverse
tipuri de studii de master (mai ales interdisciplinare). Pentru specializările din domeniul Biologie
(Biologie si Biochimie) se pot selecta p ână la 9 discipline din această categorie.
2. Decizia privind alegerea disciplinelor obligatorii apa rține institu ției în propor ție de 83%
(standardele minime), respectiv 70% (standarde de referin ță) din totalul punctelor de credite
acumulate în ciclul I, restul apar ținând studen ților. Rezultă că disciplinele op ționale obligatorii ,
pentru care studentul decide, după propria voin ță, totalizează 30 credite, respectiv 60 de
credite . Aceasta înseamnă că, per total, în planul de învă țământ, pentru un număr cuprins între 5 –
10 discipline din categoria celor fundamentale, de specializare sau complementare, obliga torii,
vor trebui să se prezinte și variante op ționale . Trebuie să se demonstreze că aceste op țiuni sunt
realizabile și că studentul este cel care a decis pentru una dintre variante.
3. Recomandarea este ca disciplinele obligatorii op ționale să apar țină cu preponderen ță
segmentelor de specializare și complementar, care ar sprijini direct formarea de competen țe și
abilită ți practice. În consecin ță, segmentului op țional ar trebui să -i revină maximum 20%, în raport

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 103 din 150 de specificul domeniului. Procedura de defi nire a disciplinelor opționale va ține cont de aportul
acestora la pachetul integrat de cunoștințe, abilități și competențe ale programului de studii,
precum și de criterii de funcționare în condiții de eficiență, în raport de criteriile stabilite de
instituții/facultăți.
4. Planurile de învă țământ vor include o parte dintre disciplinele fundamentale, de specializare sau
complementare în categoria celor facultative , în raport de condi țiile concrete oferite de
institu ția/facultatea respectivă, de op țiunea ca drelor didactice și a studen ților. Acestea vor putea
întregi op țiunea studentului pentru aprofundarea specializării sau pentru achizi ția de cuno ștințe
dintr -un alt domeniu, pentru care disciplinele complementare nu sunt suficiente pentru pregătirea
sa complexă;
5. Pentru acurate țea cuno ștințelor transmise și pentru a sprijini mobilitatea studen ților din ciclul I
este necesar ca disciplinele să nu se extindă pe mai mult de un semestru . Aceasta va permite
studentului acumularea și transferabilitatea, fără dificultate, a creditelor ob ținute.
1.8.2.1 Discipline fundamentale (generale)
Observa ție: Acest grup de discipline sunt comune pentru toate domeniile de studii universitare de
licen ță care sunt cuprinse într -un domeniu fundamental (dacă este cazul).
De regula, d isciplinele fundamentale trebuie să figureze în planul de învățământ cu minimum
două ore de curs și, de regulă, două ore de seminar/laborator.
Succesiunea și tipul disciplinelor fundamentale (generale) în planul de învățământ sunt orientative.
1.8.2.2 Discipline de specializare Biologie
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative. Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/opțională)
1. Citologie vegetală DOB
2. Citologie animală DOB
3. Biofizică DOB
4. Biochimie DOB
5. Histologie și embriologie vegetală si animală DOB
6. Evolu ționism DOB /DOP
7. Ecologie generală DOB /DOP
8. Microbiologie generală DOB /DOP
9. Biologia dezvoltării DOB /DOP
10. Sistematica nevertebratelor DOB /DOP
11. Sistematica vertebratelor DOB /DOP
12. Botanica sistematică DOB /DOP
13. Genetică generală DOB
14. Fiziologie vegetală DOB
15. Fiziologie animală DOB
16 Biologie animală DOB
17 Biologie vegetală DOB
18 Biologie celulară DOB
19 Biologie moleculară DOB /DOP
20 Anatomia si igiena omului DOB /DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 104 din 150 Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Morfologie si anatomie vegetală DOB /DOP
2. Biologia nevertebratelor DOB /DOP
3. Biologie vertebratelor DOB /DOP
4. Anatomie comparată DOB
5. Biochimia metabolismului DOP
6. Genetică umană DOB /DOP
7 Parazitologie generală DOB /DOP
8 Micologie DOB /DOP
9 Entomologie DOB /DOP
10 Ornitologie DOB /DOP
11 Taxonomie DOB /DOP
12 Imunobiologie DOB /DOP
13. Genetica ecologică DOP
14. Genetica plantelor DOP
15. Fiziologia nutri ției și dezvoltării plantelor DOP
16 Func ții de rela ții, nutri ție și reproducere la animale DOP
17 Fitopatologie DOP
18 Taxonomie moleculară DOP
19 Antropologie DOP
20 Hidrobiologie DOP
21 Paleobiologie DOP
22 Genomica DOB /DOP
23 Inginerie genetică DOP
24 Fiziopatologie și explorări func ționale DOB /DOP
25 Fitocenologie DOP
26 Etologie DOP
27 Practica de specialitate DOB
28 Elaborarea lucrarii de licenta DOB
1.8.2.3 Discipline de specializare Biochimie
Succesiunea și tipul disciplinelor de specializare în planul de învățământ sunt orientative.
Nr.
crt. Disciplina Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/ facultativă)
1. Biochimie structurală DOB /DOP
2. Biochimia proteinelor/ DOB /DOP
3. Biochimie ecologică DOP/DFAC
4. Biochimia glucidelor și lipidelor DOB /DOP
5. Biochimia acizilor nucleici DOB /DOP
6. Genetică moleculară DOB /DOP
7. Enzimologie DOB
8. Metabolismul proteinelor DOB /DOP
9. Metabolismul acizilor nucleici DOB /DOP
10. Metabolismul glucidelor și lipidelor DOB /DOP
11. Biochimie clinică DOB /DOP

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 105 din 150 12. Vitamine si hormoni DOB /DOP
13. Biochimia nutri ției DOB /DOP
14. Micologie DOP/DFAC
15. Procese fiziologice fundamentale la plante DOP
16. Procese fiziologice fundamentale la animale DOP
17. Biochimie analitică DOB /DOP
18. Culturi de celule si țesuturi DOP
19 Parazitologie animală DOP/DFAC
20 Tehnici în biologia moleculară DOP
21 Biochimie vegetală DOP/DFAC
22 Ecotoxicologie DOP/DFAC
23 Biotehnologie moleculară DOP
24 Imunobiologie DOP
25 Genetica microorganismelor DOP
26 Practica de specialitate DOB
27 Elaborarea lucrarii de licenta DOB
1.8.2.4 Discipline complementare Domeniul Biologie (Specializ ările Biologie si
Biochimie)
Succesiunea și tipul disciplinelor complementare în planul de învățământ sunt orientative
Nr.
crt. Disciplinele Tipul disciplinei
(obligatorie/ opțională/
facultativă)
1. Matematici cu aplica ții în biologie DOB /DOP
2. Ocrotirea naturii DOP/DFAC
3. Chimie generală DOB
4. Fizică cu aplica ții în biologie DOB /DOP
5. Microscopie DOP/DFAC
6. Introducere în bioinformatica (moleculara) DOB /DOP
7. Biofizica (moleculară) DOB /DOP
8. Chimie fizică DOB /DOP
9. Chimie analitică și instrumentală DOB /DOP
10. Redactare și comunicare științifică și profesională DOP/DFAC
11. Etică profesională și proprietate intelectuală DOP/DFAC
12. Limba străină DOB /DOP
13. Sport DOB
1.8.3 Conținutul fi șelor disciplinelor
Fișele disciplinelor trebuie să respecte prevederile legale în vigoare; pentru anumite domenii pot
fi adăugate prevederi proprii, urmare a unor recomandări ale organismelor profesionale
interna ționale.
Structura fi șelor disciplinelor trebuie să releve elemente d e dinamică a cunoa șterii în domeniu,
concepte, mecanisme și legită ți în în țelegerea proceselor și fenomenelor specifice; se va stimula
inventivitatea în interpretarea fenomenelor, interesul pentru cercetare și abilită țile practice.
Totodată se va diminua p onderea elementelor descriptive, enciclopedice, datele statistice etc., care
solicită excesiv memoria studentului și mai pu țin gândirea.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 106 din 150 In fișele disciplinelor sunt precizate obiectivele disciplinei, con ținutul tematic de bază, repartizarea
numărului de o re de curs, seminar și activită ți aplicative etc. pe teme, sistemul de evaluare a
studen ților, bibliografia minimală, în concordan ță cu macheta metodologiei de implementare a
Cadrului Na țional al Calificărilor din învă țământul superior.
Fișele disciplinelo r de învă țământ precizează rezultatele în învă țare exprimate sub forma
competen țelor cognitive, tehnice sau profesionale și afectiv -valorice care sunt realizate de fiecare
disciplină.
1.8.4 Practica
Structura activită ților aplicative trebuie să contribuie la fixarea no țiunilor de bază și a
metodologiilor de analiză, prin studii de caz, întreprinse personal sau în echipe. Rezultatele trebuie
să fie prezentate în fa ța forma ției de studiu, stimulând comunicarea, dialogul si spiritul critic.
Stagiul de practică trebuie să fie relevant pentru domeniul Biologie (Specializările Biologie si
Biochimie), încât studentul să aibă satisfac ția utilită ții celor învă țate în cadrul disciplinelor din
programul de studii.
Practica de specialitate a studen ților trebuie sa fie i nclusă în planurile de învă țământ cu punctele
de credit asociate. Aceasta va figura, în mod compact sau modular, și se va desfă șura, de regulă,
începând cu semestr ul II, totalizând un număr de 4 -6 săptămâni (20 -30 zile lucrătoare). Activitatea
practică/pra ctica de specialitate poate fi desfă șurată în propria institu ție sau în afara acesteia, pe
baza unei conven ții/contract de practică. Studen ții care participă la elaborarea de contracte și
granturi de cercetare, având sarcini precise și individualizate, pot beneficia de echivalarea acestei
activită ți.
Având în vedere specificul domeniului Biologie (specializările Biologie si Biochimie) se poate
introduce practica de specialitate in biologie (cu aplica ții pe teren) . Acesta se va putea efectua in
cursul anulu i universitar in cadrul unor discipline sau grupat după finalizarea anului I.
Atât practica de specialitate, cât și elaborarea lucrării de licen ță vor fi incluse în cele 180 de
credite obligatorii.
Pentru practica de specialitate fișa disciplinei precizea ză: misiunea practicii, obiectivele, tematica,
tipurile de activități și eșalonarea lor pe durata studiilor, sarcinile studentului, resursele disponibile
(umane, bibliografice, site -uri specializate etc.) formele și criteriile de evaluare a rezultatelor
învățării.
Pentru stagiile de practică, institu ția de învă țământ superior a încheiat conven ții de colaborare,
contracte sau alte documente cu unită țile baze de practică.
1.8.5 Rezultatele învă țării
1. Relevanța cognitivă și profesională a programelor de studiu t rebuie definită în funcție de nivelul
cunoașterii științifice și al tehnologiei din domeniu, precum și de cerințele pieței muncii și a
calificărilor.
2. Instituția de învățământ care solicită evaluarea externa a unui program de studiu trebuie să facă
dovad a că dispune de mecanisme pentru analiza periodică a cunoașterii transmise și asimilate de
către studenții la studiile de licență /master și pentru analiza schimbărilor care se produc în
profilurile calificărilor; perioada analizei nu trebuie să depășească durata unui ciclu de școlarizare.
3. Instituția de învățământ trebuie să ofere informații și date despre calificările, programele de
studiu, diplomele, personalul didactic și de cercetare, facilitățile oferite studenților și despre orice
aspecte de intere s pentru public, în general, și pentru studenți, în special (de exemplu: Regulament
de formare profesională a studenților, Regulament de acordare a burselor și altor forme de sprijin
material pentru studenții la studiile de licență /master).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 107 din 150 4. Competențel e profesionale și transversale dobândite de studenți trebuie să fie suficiente pentru
a le permite la absolvire angajarea pe piața muncii, dezvoltarea unei afaceri proprii, sau
continuarea lor în ciclul următor. Competențele trebuie definite pentru fiecare specializare în parte
și trebuie să fie prezentate într -o secțiune distinctă a Planului de învățământ.
5. Instituția de învățământ trebuie să dispună de programe de stimulare a studenților performanți,
precum și de programe de sprijin a celor cu dificult ăți în învățare.
1.8.5.1 Evaluarea studen ților
Evaluarea urmărește capacitatea de sinteză, analiză, utilizare și interpretare corectă a cunoștințelor
teoretice oferite prin predare și a celor acumulate din alte surse de către studenți, precum și
deprinderile, abil itățile practice/aplicative dobândite, la disciplina studiată.
Formele de evaluare prevăzute în planul de învățământ sunt: examenul, colocviul, verificarea pe
parcurs și prezentarea proiectului. La disciplinele care au o componentă practică/proiect,
colocv iul/examenul practic/proiectul este obligatoriu, iar promovarea condiționează prezentarea
la examenul teoretic, iar aceste precizări se înscriu în fișa disciplinei.
Instituția de învățământ are un regulament privind evaluarea și notarea studenților, care e ste aplicat
în mod riguros și consecvent. Toate examenele se desfășoară în campusul universitar, (examinare
orală sau scrisă), în prezența cadrului didactic titular de curs și a minim unui colaborator de
specialitate.
Fiecare activitate didactică, de cercetare sau practică cuprinsă în planul de învățământ al unui
program de studii se încheie cu o evaluare finală. Rezultatele evaluării se concretizează în note de
la 1 la 10, exprimate în numere întregi, nota minimă de pr omovare fiind 5.
Examenul scris poate consta într -un test grilă sau într -o probă de sinteză, cu mai multe subiecte,
care să acopere întreaga materie.
Este recomandabil ca examenul scris să nu consiste exclusiv din teste grilă; se poate combina testul
grilă cu subiecte ce presupun redactare, pentru verificarea metalimbajului de specialitate și a
raționamentului specific domeniului, precum și cu subiecte care presupun rezolvarea unei
probleme practice.
Se respectă modalitatea de examinare prevăzută în Fișa di sciplinei.
Nota înregistrată la evaluarea finală nu poate fi realizată doar pe baza unui referat redactat de
student sau pe baza rezultatelor evaluărilor pe parcurs.
Rezultatele obținute de studenți pe parcursul pregătirii sunt înregistrate în conformitat e cu
legislația în vigoare, în formulare omologate în acest sens (cataloage, centralizatoare, registre
matricole, foi matricole).
Metodele de predare și de evaluare să fie conforme cu cele prevăzute în fi șa disciplinei; să se facă
dovada discutării period ice a acestora în departamente sau pe grupe de discipline. Cel pu țin 50 %
din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învă țământ sunt
examene.
Rezultatele ob ținute de student pe parcursul școlarizării sunt înscrise în Regis trul matricol și
atestate prin Suplimentul la diplomă. Institu ția are obliga ția de a reglementa procedura de
promovare a studentului dintr -un an de studiu în altul, în func ție de creditele de studiu (ECTS)
acumulate.
Modul de examinare și evaluare la fieca re disciplină este realizat ținând cont de rezultatele în
învățare/competen țele programate.
Facultatea/universitatea trebuie să aibă un regulament privind examinarea și notarea studen ților.
La examinare participă în afara titularului de curs, cel pu țin un alt cadru didactic de specialitate.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 108 din 150 1.8.5.2 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Tematica lucrării de finalizare a studiilor de fixează in semestrul I al anului trei de studii. Tematica
trebuie să corespundă specializării respective. Lucrarea de finalizar e a studiilor se realizarea sub
îndrumarea unui cadru didactic titular sau asociat care predă la specializarea respectivă. Practica
pentru finalizarea studiilor va fi fixată in planul de învă țământ în semestrul VI cu un număr
corespunzător de credite, dar nu mai mult de 10 ECTS (250 ore).
Pentru întocmirea și redactarea lucrării de finalizare a studiilor semestrul VI va fi mai scurt cu 2 –
4 săptămâni.
Lucrarea de licență reprezintă o lucrare cu caracter științific pe care absolventul o realizează și o
susțin e în fața comisiei în vederea obținerii diplomei de licență. Acesta trebuie să conțină rezultate
ale propriilor cercetări și investigații în domeniul temei alese, care vor deține ponderea principală
în volumul lucrării, să demonstreze familiarizarea cu lit eratura relevantă pentru tema abordată,
rigoare științifică și metodologică , să aibă o structură logică și să fie redactată coerent, în stil
științific, iar forma grafică să respecte normele academice specifice domeniului.
Tema aleasă sau propusă este relevantă pentru domeniul/specializarea absolvită. În
metodologiile/procedurile interne ale instituției de învățământ proprii sunt prevăzute condițiile de
acceptare a lucrărilor de licență. Cadrul didactic coordonator este resp onsabil, împreună cu
studentul în legătură cu asigurarea autenticității lucrării. Este recomandabil ca lucrările de licență
să fie verificate cu un soft antiplagiat; universitățile stabilesc care este procentul de similitudine
acceptat.
1.8.5.3 Examenul de licen ță
Studiile universitare de licență se încheie cu un examen de licență/diplomă. Examenul de
licență/diplomă, se susține în conformitate cu Ordinul Ministrului privind cadrul general de
organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul super ior și pe baza unei
metodologii/proceduri proprii aprobate anual de Senatul universității.
Instituția, în baza Metodologiei cadru, are elaborat propriu regulament pentru organizarea
examenului de licență. Regulamentul universității va cuprinde descrierea probei privind evaluarea
cunoștințelor fundamentale și de specialitate, modalitățile și procedurile prin care se asigură
originalitatea conținutului lucrărilor ce urmează a fi susținute, precum și modalitățile și procedurile
de interzicere a comercializării lucrărilor de licență.
Pentru programele de studii supuse unei proceduri de acreditare, primele trei serii de absolvenți
trebuie să fi susținut examenul de licență la instituții care au programe de studiu din domeniul
Biologie acreditate, cu comisii din care nu au făcut parte cadrele didactice care le -au predat sau
seminarizat.
Tematica examenului de licență și bibliografia se publică pe pagina web al instituției de învățământ
superior, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea examenului. Se recomandă in cluderea în tematica
probei de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate.
Modul de organizare și con ținutul examenului de finalizare a studiilor se bazează pe un examen
sumativ, care certifică asimilarea competen țelor cognitive și profesionale conform calificării
universitare.
Promovarea examenului de licen ță va fi creditată cu 10 puncte de credit, suplimentar celor 180
obligatorii. Studentul care a acumulat cele 190 de credite prin promovarea celor trei ani de studii
și a examenului de licen ță prime ște diplomă de licen ță. Studentul care a promovat anul III de
studii (a ob ținut cele 180 de credite la disciplinele obligatorii și opționale din planul de
învățământ), dar nu a sus ținut sau nu a promovat examenul de licen ță prim ește adeverin ță de
absolvire a specializării (fără examen de licen ță).

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 109 din 150 1.8.6 Studen ții. Numărul maxim de studen ți care pot fi școlariza ți
1.8.6.1 Admiterea
Institu ția aplică o politică transparentă a recrutării și admiterii studen ților, anun țată public cu cel
puțin 6 luni înainte de aplicare.Admiterea se bazează exclusiv pe competen țele academice ale
candidatului și nu aplică niciun fel de criterii discriminatorii. Recrutarea studen ților se face prin
proceduri de admitere proprii. Înscrierea la concursul de admitere se face pe baza diplomei de
bacalaureat sau a altor acte de studii echivalente. Admiterea se face în limita capacitații de
școlarizare aprobate de ARACIS și publicate în HG din anul calendaristic curent.
Studenții înmatriculați au încheiat cu instituția un Contract de studii , în care sunt prevăzute
drepturile și obligațiile părților.
Taxele de școlarizare ale studen ților sunt calculate în concordan ță cu costurile medii de școlarizare
pe an universitar din învă țământul public finan țat de la buget și au la baz ă o fundamentare detaliată.
Taxele de școlarizare și cele adi ționale (taxe de susținere a examenului de licență, taxele de
eliberare a diferitelor duplicate la anumite documente etc.) fac parte integrantă din contractul de
studii, nu pot fi modificate în t impul anului universitar, sunt aprobate de Senatul universită ții și
sunt făcute publice, inclusiv pe site -ul institu ției.
1.8.6.2 Criterii privind stabilirea numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați
Capacitatea de școlarizare depinde de respectarea criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor
cu personal titularizat în învă țământului superior cu norma de bază in universitate de la capitolul
personal didactic și de baza materială necesară desfă șurării procesului de învă țământ. La
autorizarea une i specializări se va ține seama de previziunile privind statul de funcții .
Raportul dintre numărul total de studenți (din întregul ciclu de școlarizare de licență, înmatriculați
la formele de învățământ IF, IFR sau/și ID) și numărul total al cadrelor didac tice (cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, respectiv titulari +asociați), la
nivelul tuturor programelor de studii universitare de licență din domeniul Biologie ,este maximum
30/19.
Formațiile de studii (serii, grupe, subgrupe) la IF sunt astfel dimensionate încât să asigure
desfășurarea eficientă a procesului de învățământ:
 seria de curs, maximum 150 studenți;
 grupa de studenți, maximum 25 studenți;
 subgrupa de studenți, maximum 15 studenți.
Încadrarea studen ților la u na din specializările unui domeniu se face ținând cont de trei criterii:
 opțiunea studentului exprimată la admitere ;
 rezultatele ob ținute la admitere;
 limita locurilor atribuite de către facultate pentru fiecare dintre specializări,
respectând cifra de școlarizare (specificată în ultima Hotărâre de Guvern).
1.8.7 Cercetarea științifică
Fiecare cadru didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
preponderent în domeniul căruia îi aparține programul de studiu . Activitățile de c ercetare
sunt valorificate prin publicații în reviste de specialitate sau edituri din tară sau din străinătate,
indexate în baze de date sau recunoscute de către comunitatea științifică din domeniu, comunicări
științifice prezentate la sesiuni, simpozioan e, seminarii etc. din țară și/sau străinătate, rapoarte de
cercetare, de expertiză, de consultanță etc ., pe bază de contracte sau convenții încheiate cu
parteneri din țară și/sau străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.

9 În aceeași instituție, un cadru didactic se poate regăsi la mai multe programe de licență din domeniul
Biologie .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 110 din 150 Recomandări în evaluarea cercetării:
Activitatea de cercetare științifică trebuie să fie în concordan ță cu domeniul în care se desfă șoară
procesul de învă țământ.
Rezultatele activită ții de cercetare sunt vizibile la nivel na țional și interna țional și se co ncretizează
în: i) articole științifice, publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel interna țional și
național (Reviste cotate ISI, Reviste indexate Scopus și ISI, Reviste și Volume ISI Proccedings
Reviste incluse in Baze de date interna ționale; ii) rapoarte și brevete; iii) căr ți, monografii sau
tratate științifice, publicate în edituri recunoscute; iv) prezentarea de comunicări științifice la
manifestări științifice na ționale și/sau interna ționale; v) încheierea de contracte și conven ții de
cercetare științifică pentru rezolvarea unor probleme de interes științific și/sau economic atât cu
parteneri din țară cât și din străinătate; vi) participarea la realizarea unor proiecte na ționale și/ sau
interna ționale cu obiective de interes științific, economic, cultural sau social.
Entitatea supusă evaluării trebuie să facă dovada că cercetarea științifică s -a desfă șurat și se
desfă șoară în cadrul unui plan propriu,care face parte din planul strategic al institu ției de
învățământ superior respect ive.
Evaluarea rezultatelor cercetării științifice trebuie să se facă pe baza criteriilor proprii de evaluare
și să fie prezentate sub forma unor rapoarte generale anuale ale unită ții analizate.
Institu ția de învă țământ superior trebuie să încheie acorduri de colaborare cu institu ții similare din
țară și străinătate și să organizeze periodic, în domenii în care are poten țialul necesar și interes
științific, seminarii, școli de vară, simpozioane sau diverse manifestări științifice.
Unitatea de învă țământ sup erior trebuie să posede centre proprii de cercetare științifică recunoscute
de comunitatea na țională și interna țională sau centre de cercetare acreditate la nivel institu țional.
Institu ția de învă țământ superior acreditată trebuie să dispună de editură în care să poată fi
publicate, în primul rând, materialele proprii cu ISBN și/sau ISSN.
Veniturile ob ținute din cercetarea științifică trebuie să fie folosite, conform reglementărilor legale,
pentru: i) dotarea laboratoarelor; ii) stimularea persoanelor cu rezultate deosebite în cercetarea
științifică; iii) pentru deschiderea unor tematici noi de cercetare științifică; iv) pentru d ezvoltarea
infrastructurii centrului de cercetare sau a unită țiide învă țământ în care se efectuează cercetarea
științifică.
Fiecare conferen țiar și profesor universitar, respectiv cercetător științific II și I trebuie să facă
dovada că în ultimii cinci ani a publicat cel pu țin 10 lucrări științifice în reviste de specialitate cu
referen ți. Celelalte cadre didactice și cercetători vor dovedi că au publicat, în aceea și perioadă, cel
puțin cinci lucrări științifice în astfel de reviste.
1.8.8 Baza materială
Pe lân gă prevederile generale consemnate în ghidul de evaluare externă, ținând cont de specificul
activită ților practice și de cercetare, în cazul celor două domenii fundamentale de învă țământ,
unită țile de învă țământ trebuie să dispună pentru fiecare program de studiu de licen ță, de
următoarele: i) laboratoare dotate corespunzător pentru discipline obligatorii sau pe grupe de
discipline al căror grad de compatibilitate este ridicat și care au în planul de învă țământ activită ți
aplicative; ii) calculatoare, în a șa fel încât să asigure, pe grupe, accesul optim al studen ților la un
calculator; pentru disciplinele din domeniul informatică, trebuie să se asigure accesul a cel mult
doi studen ți la un calculator; iii) software -urile corespunzătoare și licen țele de utilizare; iv) căr ți și
alte materiale de documentare pentru studen ți la toate disciplinele obligatorii, inclusiv publica ții
recente (ultimii cinci ani).
În privin ța spa țiilor de învă țământ este suficientă îndeplinirea standardelor generale ale ARACIS.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 111 din 150 2 STANDARDE SPECIFICE EVALUĂRII PROGRAMELOR DE STUDII
UNIVERSITARE DE MASTER (CICLUL II)

Observa ție: Se prezintă standarde specifice pentru fiecare Domeniu de studii universitare de
doctorat/master (DSU_D/M). (conform Tabelului 1 transcrise în Tabelul 3)

Tabelul 3. –Domeniile de studii universitare master (DM) cărora se adresează standardele
Comisiei de Specialitate nr. 1
Cod
DFI Domeniul fundamental DFI Domeniul de studii universitare de
master (DM)
10 Matematică și științe ale naturii Matematică
Informatică
Fizică
Chimie
Geografie
Geologie
Știința mediului
30 Științe biologice și biomedicale Biologie
Biochimie
Sursa: HG nr. 654/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. HG nr. 376/2016 privind
aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare și a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016 -2017, în vigoare de la 23.09.2016
HG domenii master_ 16 iulie 2014 http://www.edu.ro/index.php/articles/21868

2.1 Domeniul de studii universitare de master : MATEMATICĂ
2.1.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.1.1.1 Master profesional
Programele de masterat profesional sunt orientate preponderent spre formarea competențelor
profesionale .
Competența reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina și utiliza adecvat cunoștințe,
abilități și alte achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii
de situații de muncă sau de învățare, precum și pentru dezvolta rea profesională sau personală în
condiții de eficacitate și eficiență. În contextul Cadrului European al Calificărilor, competența este
descrisă din perspectiva responsabilității și autonomiei.
Prin competență profesională se înțelege capacitatea dovedit ă de a selecta, combina și utiliza
adecvat cunoștințe, abilități și alte achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a
unei anumite categorii de situații de muncă sau de învățare, circumscrise profesiei respective, în
condiții de efica citate și eficiență.
Competențele profesionale reprezintă ansamblul unitar și dinamic al cunoștințelor și abilităților.
Cunoștințele, ca dimensiune cognitivă și element structural al competenței, se exprimă prin
următorii descriptori:
(1) Cunoaștere, înțe legere și utilizare a limbajului specific;
(2) Explicare și interpretare.
Abilitățile , ca dimensiune funcțional – acțională și element structural al competenței, se exprimă

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 112 din 150 prin următorii descriptori :
(3) Aplicare, transfer și rezolvare de probleme;
(4) Reflecție critică și constructivă;
(5) Creativitate și inovare.
Fiecare calificare corelată unui anumit ciclu de studii (licență, masterat, doctorat) este definită în
baza descrierii generale a rezultatelor învățării și se exprimă prin:
a) Competențe profesionale generale, care se dezvoltă în cadrul mai larg al domeniului de studii ;
b) Competențe profesionale specifice, care se dezvoltă în cadrul mai restrâns al unui program de
studii .
Candidații la programul universitar de master profesional trebuie să fie absolvenți cu diplomă de
licență indiferent de domeniul în care aceasta este emisă.
Formațiile de studii sunt de maximum 75 de studenți pentru o serie de curs și de maxim 25 de
studenți pentru o grupă de seminar.
Un program de studii de master prof esional se individualizează prin planul său de învățământ, în
care raportul dintre numărul de ore la disciplinele cu caracter aplicativ (seminar, proiecte,
laboratoare, practică) și cele de predare (curs) se încadrează în intervalul 1,2 – 1,5.
Universitat ea care organizează studii universitare de master profesional în domeniul Matematică
trebuie să fie acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de
master evaluat. Acest masterat nu necesită implicarea studentului în cercetarea științifică, prin
participarea la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de
cercetare. Pro gramele de masterat profesional din domeniul Matematică pot fi urmate de
absolven ți ai studiilor universitare de licen ță din orice domeniu.
2.1.1.2 Master de cercetare științifică
Masterele de cercetare științifică sunt orientate preponderent spre formarea compet ențelor de
cercetare științifică. Învățarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu
primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare
este exclusiv la forma de învățământ cu frec vență și poate fi organizat în cadrul școlilor doctorale.
Cercetarea științifică cuprinde cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă.
Cercetarea fundamentală – activitatea desfășurată, în principal, pentru a dobândi cunoștințe noi
cu privire la fenomene și procese, precum și în vederea formulării și verificării de ipoteze, modele
conceptual e și teorii.
Cercetarea aplicativă – activitatea destinată, în principal, utilizării cunoștințelor științifice pentru
perfecționarea sau realizarea de noi produse, tehnologii și servicii.
Candidații la programele de masterat de cercetare științifică trebuie să fie absolvenți cu diplomă
de licență în ramura de știință.
Practica se va desfășura, pe cât posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de
cercetare ale instituțiilor de învățământ superior, ce organizează programele respective de master
de cercetare.
Formațiile de studii sunt de maximum 50 de studenți pentru o serie de curs și de maxim 25 de
studenți pentru o grupă de seminar.
Un program de studii de master de cercetare științifică se individualizează prin planul său de
învățământ, în care raportul dintre număru l de ore la disciplinele cu caracter aplicativ (cercetare
fundamentală și aplicată) și cele de predare (curs) se încadrează în intervalul 2/1 pana la 1/1 Dintre
cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minim doi sunt conducători d e
doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul de master de
cercetare .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 113 din 150 Universitatea care organizează studii universitare de master de cercetare științifică în domeniul
Matematică trebuie să fie acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul
programului de master evaluat și să dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat,
în care se desfă șoară activitate de cercetare științifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul
programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea c apacită ților de cercetare științifică și cognitivă și constituie o bază pregătitoare
obligatorie pentru studiile doctorale.
2.1.1.3 Masterul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditări i programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică și didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică potrivit
unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate spre
asigurarea calității procesului de învățământ și profesionalizarea pe rsonalului didactic și de
conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiun ea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea oc upării
funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare necesare
exerci tării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinelor de învăță mânt sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind astfel
proiectat încât să demonstreze calitatea re zultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de învățământ
încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu durata de 1 – 4
ani școlari cu unitățile de învățământ d in rețeaua de practica pedagogică pentru stabilirea
condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în 2
probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor beneficiari,
viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și performanța
personalului didactic, parteneri atele cu mediul educațional existente, inclusiv sistem de
monitorizare a absolvenților.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 114 din 150 m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al do ilea an de masterat
profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele de masterat
profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplo me de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.1.2 Personalul didactic
Toate posturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior po trivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activitățil or didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de master de cercetare .
2.1.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână minim 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație minim 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative (seminarii,
laboratoare, proiecte, etc.) raport între 1/1 – 1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total
evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și elaborarea
lucrării de dizertație în cazul masterului profesional

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 115 din 150 Durata studiilor universitare de master în domeniul Matematică este de patru semestre, cu un
număr corespunzător d e 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminarii
și proiecte.
De regula, v olumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână,
un semestru având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Restul de timp până la nivelul
de 40 de ore /săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării
capacită ților de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate cercetării, practicii și elaborării
lucrării de diserta ție (activită ți desfă șurate pe parcursul ultimului semestru).
Raportul dintre orele de curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1 /1 pana la 1/2 , (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării sau activitatii practic e de specialitate și elaborării
lucrării de diser tație).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării și elaborării
lucrării de diserta ție.
2.1.4 Practica
Practica se poate de sfășura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.
In cazul masterului de cercetare, p ractica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și
trebuie să aibă o componentă dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul programului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.
2.1.5 Elaborarea lucrării de finalizare a s tudiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din stagiile de practică.
Lucrarea de diserta ție cu care se finalizeaza masterul de cerc etare trebuie să con țină obligatoriu
elemente de cercetare științifică.
2.1.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în do meniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.
2.1.7 Alte aspecte specifice domeniului de master
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 116 din 150 învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Personalul didactic al specializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în ramura de știință în care
se încadrează programul de master și între ca re se află cel pu țin un conducător de doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul la master.
La înscr ierea la examenul de diserta ție, candidatul trebuie să anexeze la cererea de înscriere un
certificat care să men ționeze că lucrarea nu este plagiată, pe baza unui program antiplagiat aprobat
de universitatea respectivă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 117 din 150 2.2 Domeniul de studii universitare de master : INFORMATICĂ
2.2.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.2.1.1 Master profesional
Masteratul profesional este orientat preponderent spre formarea competen țelor profesionale sau
spre reconversia profesională, care completează competen țele profesionale de bază ob ținute prin
programele de licen ță, și permite o apropiere mai mare de pia ța forței de muncă.
Masteratele din domeniul Informatică acreditate pentru forma de învă țământ cu frecven ță redusă
se încadrează numai la master profesional.
Masterul profesional în INFORMATICĂ se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior
care doresc aprofundarea pregătirii teoretice de specialitate în domeniul INFORMATICĂ, fără a
impune in mod obligatoriu o componentă de cercetare în finalizarea studiilor. La masteratul
profesional în domeniul INFORMATICĂ se pot înscrie absolven ți ai programelor de licen ță din
domeniul Informatică și din domenii conexe. Universitatea care organizează studii universitare de
master în domeniul INFORMATICĂ trebuie să fie acredi tată și să deruleze programe de licen ță
acreditate din domeniul programului de master evaluat.
Întocmirea lucrării de diserta ție va urmări în primul rând eviden țierea competen țelor profesionale
dobândite.
2.2.1.2 Master de cercetare științifică
Masterul de cercet are este orientat spre formarea competen țelor de cercetare științifică. Învă țarea
realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul
programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este o rganizat exclusiv la
forma de învă țământ cu frecven ță. Studiile universitare de masterat științific asigură aprofundarea
în domeniul studiilor de licen ță sau într -un domeniu apropiat, sau permit ob ținerea de competente
complementare în alte domenii.
Masterul de cercetare științifică este principala formă de organizare a studiilor universitare de
master în domeniul INFORMATICĂ, care are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajării
în cercetarea științifică avansată de tip doctoral sau în unită țile de cercetare sau economice
specializate. Pregătirea de acest tip necesită implicarea efectivă a studentului în cercetarea
științifică, prin participarea la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție
cu subiect de cercetar e.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Informatică trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat, trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și trebuie să
dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de
cercetare științifică, cu rezultate semnificative, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplinită, se poate accepta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implica ți cel pu țin doi conducători de
doctorat în domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie atestat prin prezen ța
acestuia pe lista personalului didactic al respectivului program.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul s tudiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru
studiile doctorale.
2.2.1.3 Masterul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 118 din 150 În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică ș i didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
potrivit unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate
spre asigurarea calității procesului de învățământ și profes ionalizarea personalului didactic
și de conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiunea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vede rea
ocupării funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare necesare
exercitării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinelor de învățământ sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind
astfel proiectat încât să demonstreze calita tea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de
învățământ încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu
durata de 1 – 4 ani școlari cu unitățile de învăță mânt din rețeaua de practica pedagogică
pentru stabilirea condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în două
probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor
beneficiari , viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și
performanța personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente, inclusiv
sistem de monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un pr ogram intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de
masterat profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele
de masterat profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare
didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.2.2 Personalul didactic
Toate posturile did actice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific d e doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 119 din 150 activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în î nvățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel pu țin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de master de cercetare .
2.2.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână min 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, etc.) raport 1/1 -1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și elaborarea
lucrării de dizertație în cazul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master în domeniu l Informatică este de patru semestre, cu un
număr corespunzător de 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicativ e pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Planul de învă țământ trebuie să prevadă
pentru fiecare semestru minim 4 discipline. Excep ția o face ultimul semestru dacă este dedicat
cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție. Restul de timp până la nivelul de 40

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 120 din 150 ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvol tării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În ultimului semestru, în planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate
cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție.
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din forme le de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.
2.2.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal.
Practica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.
Se admite ca practica sa fie efectuata pe durata ultimului semestru de studiu dacă acesta este
dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție.
Sunt necesare acorduri de stagii de cercetare cu institu ții de cercetare, respectiv firme care au
depa rtamente func ționale de CDI.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul programului de masterat sau d acă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.
2.2.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de abs olvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din teren, laborator și a stagiilor de
practică.
Lucrarea de diserta ție cu care se finalizeaza masterul de cercetare trebuie să conțină obligatoriu
elemente de cercetare științifică. Înscrierea la examenul de diserta ție este condi ționată de alegerea
temei lucrării de diserta ție și de stabilirea conducătorului științific cu cel pu țin șase luni înainte .
2.2.6 Baza tehnico -materială
Unita tea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară .
2.2.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Informat ică
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 121 din 150 Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu dip lomă de licen ță.
Participan ții la aceste programe de studii au calitatea de student pe întreaga perioadă a prezen ței
lor în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la absolvire sau exmatriculare, mai
puțin perioadele de întrerupere a stud iilor.
Personalul didactic al specializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în domeniul
de studii în care se încadrează programul de master. Obligatoriu, în lista personalului didactic
trebuie să existe cel pu țin un conducător de doctorat în domeniul programului de master.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de inform are digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 122 din 150
2.3 Domeniul de studii universitare de master : FIZICĂ
2.3.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.3.1.1 Master profesional
Masteratul profesional este orientat preponderent spre formarea competen țelor profesionale sau
spre reconversia profesională, care completează competen țele profesionale de bază ob ținute prin
programele de licen ță, și permite o apropiere mai mare de pia ța forței de muncă.
Masteratele din dome niul Fizică acreditate pentru forma de învă țământ cu frecven ță redusă se
încadrează numai la master profesional.
Masterul profesional în Fizic ă se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior care doresc
aprofundarea pregătirii teoretice de specia litate în domeniul Fizic ă, fără a impune o componentă
de cercetare în finalizarea studiilor. La masteratul profesional în domeniul Fizică se pot înscrie
absolven ți ai programelor de licen ță din domeniul Fizică și din domenii conexe.
Universitatea care orga nizează studii universitare de master în domeniul Fizica trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat.
Întocmirea lucrării de diserta ție va urmări eviden țierea competen țelor profesional e dobândite.

2.3.1.2 Master de cercetare științifică
Master ul de cercetare științifică este orientat spre formarea competen țelor de cercetare științifică.
Învățarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din
cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este organizat exclusiv
la forma de învă țământ cu frecven ță. Studiile universitare de masterat științific asigură
aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță sau într -un domeniu apropi at, sau permit ob ținerea
de competente complementare în alte domenii.
Masterul de cercetare științifică este principala formă de organizare a studiilor universitare de
master în domeniul Fizica, care are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajăr ii în
cercetarea științifică avansată de tip doctoral sau în unită țile de cercetare sau economice
specializate. Pregătirea de acest tip necesită implicarea efectivă a studentului în cercetarea
științifică, prin participarea la realizarea de proiecte de cer cetare și întocmirea lucrării de diserta ție
cu subiect de cercetare.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Fizică trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat, trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și trebuie să
dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de
cercetare științifică, cu rezultate semnificative, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplinită, se poate acc epta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implicat un conducător de doctorat în
domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie atestat prin prezen ța acestuia pe lista
personalului didactic al respectivulu i program.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru
studiile doctorale.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 123 din 150 2.3.1.3 Masterul didactic
Mast erele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică ș i didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică potrivit
unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate spre
asigurarea calității procesului de învățământ și profes ionalizarea personalului didactic și de
conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiunea programului de master didactic vizează creșterea performanței individual e a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea ocupării
funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didact ică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare necesare
exercitării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educației și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinelor de învățământ sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de st udii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind astfel
proiectat încât să demonstreze calitatea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de învățământ
încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu durata de 1 – 4
ani școlari cu unitățile de învățământ din rețeaua de practica pedagogică pentru stabilirea
condițiilor de organiza re și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în doua
probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor beneficiari,
viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și performanța
personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente, inclusiv sistem de
monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de masterat
profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele de masterat
profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare didactica.
n. Absolvențilo r masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.3.2 Personalul didactic
Toate posturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didact ice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 124 din 150 disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie a ngajați cu norme de bază. Restul
activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor afl ate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de master de cercetare .
2.3.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână min 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport intre 1/1 – 1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămân ă
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizerta ție în cazul masterului de cercetare; ii) activit ăti practice de specialitate și elaborarea
lucrării de dizerta ție în cazul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master în domeniul Fizică este de 4 semestre, cu un număr
corespunzător de 120 credite.
Planul de învățământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Planul de învă țământ trebuie să prevadă
pentru fiecare semestru minim patru discipline. Excep ția o face ultimul semestru d acă este dedicat
cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție. Restul de timp până la nivelul de 40

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 125 din 150 ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În ultimului semestru, în planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate
cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție.
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.
2.3.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal.
Practica pentru întocmirea l ucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.
Se admite ca practica sa fie efectuata pe durata ultimului semestru de studi u dacă acesta este
dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășo ară activitatea în
domeniul programului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.
2.3.5 Elaborarea lucrări i de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din teren, laborator și a stagiilor de
practică.
Lucrarea de diserta ție trebuie să con țină obligatoriu elemente de cercetare științifică.
Înscrierea la examenul de diserta ție este condi ționată de alegerea temei lucrării de diserta ție și de
stabilirea conducătorului științific cu cel pu țin șase luni înainte de sus ținerea e xamenului.
Pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor de master, planul de învățământ trebuie să
cuprindă, în semestrul IV, două discipline: cercetare științifică și stagiu pentru elaborarea lucrării.
Tema disertației se stabilește de către conducătorul de disertație împreună cu masterandul și se
corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu domeniul de competență al
conducătorului de disertație. Tema disertației se aprobă de conducerea facultății sa u
departamentului în care se desfășoară studiile universitare de masterat.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate, să conțină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalită ți de validare
științifică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut aplicativ
lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în raport cu cerințele normale
existente față de o lucrare de licență.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 126 din 150 Suportul bibliografic al lucrării de disertație trebuie sa facă dovada că autorul acesteia a parcurs
principalele lucrări de referință ale domeniului, din ultimii ani, atât din literatura de specialitate
internațională cât și din cea autohtonă.
Universitățile au și utilizează un software antiplagiat și au regulamente și proceduri clare pentru
verificarea lucrărilor de disertație. Lucrările de disertație sunt verificate cu un soft antiplagiat;
universitățile stabilesc care este procentul de similitudine accepta t. Conducătorii științifici ai
lucrărilor de disertație răspund în solidar cu masterandul în legătură cu autenticitatea lucrării.
In cazul lucrării de disertație a unui absolvent de master de cercetare:
a) obiectivele lucrării de disertație trebuie să aiba în vedere o rezolvare a unei teme de cercetare
propriu -zisă;
b) lucrarea de disertație trebuie să probeze capacitatea masterandului de a desfășura independent
o cercetare de birou și /sau o cercetare de teren;
c) finalitatea aplicativă a lucrării de disertație se cere să probeze capacitatea masterandului de
implementare practică a soluțiilor proprii, rezultate din cercetarea întreprinsă;
d) lucrarea de disertație trebuie să cuprindă două componente finale legate de limitele cercetării
și, respectiv direcții viitoare d e cercetare .
Pentru elaborarea, susținerea și promovarea examenului de disertație se acordă 10 ECTS peste cele
aferente programului de studii.
2.3.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunz ător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.
2.3.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Fizică
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universit are de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu Nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Participan ții la aceste programe de studii au calitatea de student pe în treaga perioadă a prezen ței
lor în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la absolvire sau exmatriculare, mai
puțin perioadele de întrerupere a studiilor.
Personalul didactic al specializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în domeniul
de studii în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 127 din 150
2.4 Domeniul de studii universitare de master : CHIMIE
2.4.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.4.1.1 Master profesional
Masterul profesional în domeniul Chimie se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior
care doresc aprofundarea pregătirii teoretice de specialitate în domeniul Chimiei, fără a impune o
componentă de cercetare în finalizarea studiilor.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Chimie trebuie să fie
acreditat ăși să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat .
2.4.1.2 Master de cercetare științifică
Masterul de cercetare științifică este principala formă de organizare a studiilor universitare de
master în domeniul Chimie, care are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajării în
cercetarea științifică avansată de tip doctoral sau în un itățile de cercetare sau economice
specializate. Pregătirea de acest tip necesită implicarea efectivă a studentului în cercetarea
științifică, prin participarea la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție
cu subiect de cercetare.
Programul de master de cercetare spre deosebire de cel profesional se poate efectua cu un număr
mai mic de studen ți.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Chimie trebuie să fie
creditata și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master evaluat,
trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și trebuie să dispună de
un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de cercetare
științifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplini tă, se poate accepta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implicat un conducător de doctorat în
domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie atestat prin prezen ța acestuia pe lista
personalului didactic al respectivului program.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru
studiile doctorale.
2.4.1.3 Master ul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică ș i didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
potrivit unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate
spre asigurarea calității procesului de învățământ și profes ionalizarea personalului
didactic și de conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiunea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 128 din 150 psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea
ocupării funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare n ecesare
exercitării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut
cu 120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structur ate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplin elor de învățământ sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat
didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind
astfel proiectat încât să demonstrez e calitatea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de
învățământ încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu
durata de 1 – 4 ani școlari cu unitățile d e învățământ din rețeaua de practica pedagogică
pentru stabilirea condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în
două probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele
didactice, de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui
program de formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor
beneficiari, viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și
performanța personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente,
inclusiv sistem de monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de
masterat profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele
de masterat profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare
didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.4.2 Personalul didactic
Toate p osturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titul arizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține progra mul
de master de cercetare .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 129 din 150 2.4.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână min 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni .
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1 -1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săpt.
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și elaborarea
lucrării de dizertație în cazul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master în domeniu l Chimie este de patru semestre, cu un număr
corespunzător de 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Rest ul de timp până la nivelul de 40
ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În planul de învă țământ pot fi incluse pân ă la 30 de credite dedicate cercetării, practicii și elaborării
lucrării de diserta ție (activită ți desfă șurate pe parcursul ultimului semestru).
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul sem estru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.
2.4.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de practică și cercet are în fiecare semestru.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 130 din 150 Practica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul programului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organi zații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează prog ramele respective de master de cercetare.
2.4.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților de laborator și a stagiilor de practică.
Lucrarea de diserta ție trebuie să con țină obligatoriu elemente de cercetare științifică.
Pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor de master, planul de învățământ trebuie să
cuprindă, în semestrul I V, două discipline: cercetare științifică și stagiu pentru elaborarea lucrării.
Tema disertației se stabilește de către conducătorul de disertație împreună cu masterandul și se
corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu domeniul de co mpetență al
conducătorului de disertație. Tema disertației se aprobă de conducerea facultății sau
departamentului în care se desfășoară studiile universitare de masterat.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate , să conțină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalități de validare
științifică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut aplicativ
lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în raport cu cerințele normale
existente față de o lucrare de licență.
Suportul bibliografic al lucrării de disertație trebuie sa facă dovada că autorul acesteia a parcurs
principalele lucrări de referință ale domeniului, din ultimii ani, atât din literatura de specialitate
internațională cât și din cea autohtonă.
Universitățile au și utilizează un software antiplagiat și au regulamente și proceduri clare pentru
verificarea lucrărilor de disertație. Lucrările de disertație sunt verificate cu un soft antiplagiat;
universitățile stabilesc care este procentul de similitudine acceptat. Conducătorii științifici ai
lucrărilor de disertație răspund în solidar cu masterandul în legătură cu autenticitatea lucrării.
In cazul lucrării de disertație a unui absolvent de master de cercetare:
a) obiectivele lucrării de disertație trebuie să aiba în vedere o rezolvare a unei teme de cercetare
propriu -zisă;
b) lucrarea de disertație trebuie să probeze capacitatea mastera ndului de a desfășura independent
o cercetare de birou și /sau o cercetare de teren;
c) finalitatea aplicativă a lucrării de disertație se cere să probeze capacitatea masterandului de
implementare practică a soluțiilor proprii, rezultate din cercetarea întrep rinsă;
d) lucrarea de disertație trebuie să cuprindă două componente finale legate de limitele cercetării
și, respectiv direcții viitoare de cercetare .
Pentru elaborarea, susținerea și promovarea examenului de disertație se acordă 10 ECTS peste cele
aferente programului de studii.
2.4.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 131 din 150 2.4.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Chimie
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebu ie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Personalul didactic al specializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul d e doctor în domeniul
de studii în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digit ală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

2.5 Domeniul de studii universitare de master : GEOGRAFIE
2.5.1 Criterii de departajare a programelor de master :Geografie
2.5.1.1 Master profesional
Masterul profesional în Geografie se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior care
doresc aprofundarea pregătirii teoretice de specialitate în domeniul Geografie, fără a impune o
componentă de cercetare în finalizarea studiilor. Masteratul profesional este orientat preponderent
spre fo rmarea competen țelor profesionale.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Geografie trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat. Acest masterat nu nec esită implicarea studentului în cercetarea științifică, prin participarea
la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare.
Programele de masterat profesional din domeniul Geografie pot fi urmate și de absolven ți ai
studiilor universitare de licen țăalte domenii.
2.5.1.2 Master de cercetare științifică
Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învă țământ cu frecven ță. Studiile universitare de
masterat științific asigură aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță sau într -un domeniu
apropiat, fie ob ținerea de competente complementare în alte domenii. Masterul de cercetare
științifică este o formă de organizare a studiilor universitare de master în domeniul Geografie, care
are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajării în cercetarea științifică avansată de tip
doctoral sau în unită țile de cercetare sau economice specializate. Pregătirea de acest tip necesită
implicarea efectivă a studentului în cercetarea științifică, prin participarea la realizar ea de proiecte
de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Geografie trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniu l programului de master
evaluat, trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și trebuie să
dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de
cercetare științifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplinită, se poate acce pta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implicat un conducător de doctorat în
domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie atestat prin prezen ța acestuia pe lista
personalului didactic al respectivului program.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 132 din 150 Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și cognitivă și constituie o bază pregătitoare
obligatorie pentru studiile doctorale.
2.5.1.3 Masterul d idactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și urm ătoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică și didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică potrivit
unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate spre
asigurarea calității procesului de învățământ și profesionalizarea pe rsonalului didactic și de
conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiun ea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea oc upării
funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare necesare
exerci tării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinelor de învăță mânt sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind astfel
proiectat încât să demonstreze calitatea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de învăță mânt
încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu durata de 1 – 4
ani școlari cu unitățile de învățământ din rețeaua de practica pedagogică pentru stabilirea
condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în două
probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succ es a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor beneficiari,
viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și performanța
personalului didactic, parten eriatele cu mediul educațional existente, inclusiv sistem de
monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de masterat
profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele de masterat
profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează di plome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 133 din 150 2.5.2 Personalul didactic
Toate posturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activită ților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de master de cercetare .

2.5.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului d e învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână min 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1 -1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și elaborarea
lucrării de dizertație în cazul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master în domeniul Geografie este de patru semestre, cu un număr
corespunzător de 120 credite.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 134 din 150 Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Restul de timp până la nivelul de 40
ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate cercetării, practicii și elaborării
lucrării de diserta ție (activită ți desfă șurate pe parc ursul ultimului semestru).
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 , (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui sem estru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.

2.5.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modu lare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.
Practica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul pro gramului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.
2.5.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din teren, laborator și a stagiilor de
practică.
Lucrarea de diserta ție trebuie să con țină obliga toriu elemente de cercetare științifică.
Pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor de master, planul de învățământ trebuie să
cuprindă, în semestrul IV, două discipline: cercetare științifică și stagiu pentru elaborarea lucrării.
Tema disertație i se stabilește de către conducătorul de disertație împreună cu masterandul și se
corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu domeniul de competență al
conducătorului de disertație. Tema disertației se aprobă de conducerea facultății sa u
departamentului în care se desfășoară studiile universitare de masterat.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate, să conțină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalită ți de validare
științifică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut aplicativ
lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în raport cu cerințele normale
existente față de o lucrare de licență.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 135 din 150 Suportul bibliografic al lucrării de disertație trebuie sa facă dovada că autorul acesteia a parcurs
principalele lucrări de referință ale domeniului, din ultimii ani, atât din literatura de specialitate
internațională cât și din cea autohtonă.
Universitățile au și utilizează un software antiplagiat și au regulamente și proceduri clare pentru
verificarea lucrărilor de disertație. Lucrările de disertație sunt verificate cu un soft antiplagiat;
universitățile stabilesc care este procentul de similitudine accepta t. Conducătorii științifici ai
lucrărilor de disertație răspund în solidar cu masterandul în legătură cu autenticitatea lucrării.

In cazul lucrării de disertație a unui absolvent de master de cercetare:
a) obiectivele lucrării de disertație trebuie să aiba în vedere o rezolvare a unei teme de cercetare
propriu -zisă;
b) lucrarea de disertație trebuie să probeze capacitatea masterandului de a desfășura independent
o cercetare de birou și /sau o cercetare de teren;
c) finalitatea aplicativă a lucrării de disertație s e cere să probeze capacitatea masterandului de
implementare practică a soluțiilor proprii, rezultate din cercetarea întreprinsă;
d) lucrarea de disertație trebuie să cuprindă două componente finale legate de limitele cercetării
și, respectiv direcții viitoare de cercetare .
Pentru elaborarea, susținerea și promovarea examenului de disertație se acordă 10 ECTS peste cele
aferente programului de studii.

2.5.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învățământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.
2.5.7 Alte aspecte specifice domeniului de Master Geografie
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Personalul didactic al specia lizării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în ramura
de știință în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 136 din 150
2.6 Domeniul de studii universitare de master GEOLOGIE
2.6.1 Criterii de departajare a programelor de master : Geologie
2.6.1.1 Master profesional
Masterul profesional în Geologie se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior care
doresc aprofundarea pregătirii teoretice de speciali tate în domeniul Geologiei, fără a impune o
componentă de cercetare în finalizarea studiilor. Masteratul profesional este orientat preponderent
spre formarea competen țelor profesionale. Masteratele desfă șurate la forma de învă țământ cu
frecven ță redusă pot fi încadrate doar la categoria la master profesional.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Geologie trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat.
Masteratele acreditate ca programe de învă țământ la distan ță pot fi încadrate doar la masterate
profesionale.
2.6.1.2 Master de cercetare științifică
Masterul de cercetare științifică este principala formă de organizare a studiilor universitare de
master în domeniul Geologie, care are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajării în
cercetarea științifică avansată de tip doctoral sau în unită țile de cercetare sau economice
specializate. Pregătirea de acest tip se organizează doar în forma cu frecven ță și necesită implicarea
efectivă a studentului în cercetarea științifică, prin participarea la realizarea de proiecte de
cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Geologie trebuie să fie
acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat, trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activi tăți de cercetare și trebuie să
dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de
cercetare științifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supu să evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplinită, se poate accepta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implicat un conducător de docto rat în
domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie atestat prin prezen ța acestuia pe lista
personalului didactic al respectivului program.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru
studiile doctorale.
2.6.1.3 Masterul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică ș i didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică potrivit
unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate spre
asigurarea calității procesului de învățământ și profes ionalizarea personalului didactic și de
conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 137 din 150 d. Misiunea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea ocupării
funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare n ecesare
exercitării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structur ate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplin elor de învățământ sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind astfel
proiectat încât să demonstrez e calitatea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de învățământ
încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu durata de 1 – 4
ani școlari cu unitățile d e învățământ din rețeaua de practica pedagogică pentru stabilirea
condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în 2 două
probe: o proba orala (interviu) ș i o probă practică, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor b eneficiari,
viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și performanța
personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente, inclusiv sistem de
monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organiz ează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de masterat
profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele de masterat
profesi onal/cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.6.2 Personalul didactic
Toate posturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactic e titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care a parține programul
de master de cercetare .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 138 din 150 2.6.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână nin 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10-15 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) Raport 1/1 -1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
17. Numărul maxim de studenți pe serie 50
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și
elaborarea lucrării de dizertație în caz ul masterului profesional .
Durata studiilor universitare de master în domeniul Geologie este de patru semestre, cu un număr
corespunzător de 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâni în u ltimul semestru). Restul de timp până la nivelul de 40
ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
Pe parcursul ultimul ui semestru, în planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite
dedicate cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție.
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplica ții trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedic at cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.
2.6.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 139 din 150 Practica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt î ncadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul programului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economic e.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respect ive de master de cercetare.

2.6.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din teren, laborator și a stagiilor de
practică.
Lucrarea de disertație , in cazul masterului de cercetare stiintifica, trebuie să conțină obligatoriu
elemente de cercetare științifică, să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate,
să conțină elemente de ori ginalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalități de
validare științifică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut
aplicativ lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în rap ort cu cerințele
normale existente față de o lucrare de licență.
2.6.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.
2.6.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Geologie
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și speci alizarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen țăși oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Personalul didactic al specializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în domeniul
de studii în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliote că cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 140 din 150
2.7 Domeniul de studii universitare de master : ȘTIIN ȚA MEDIULUI
2.7.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.7.1.1 Master profesional
Masterul profesional în Știința Mediului se poate organiza de institu țiile de învă țământ superior
care doresc aprofundarea pregătirii teoretice de specialitate în domeniul Științei mediului, fără a
impune o componentă de cercetare în finalizare a studiilor. Masteratul profesional este orientat
preponderent spre formarea competen țelor profesionale. Masteratele de Știința mediului acreditate
la învă țământ cu frecven ță redusă se încadrează numai la master profesional.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Știința mediului trebuie
să fie creditata și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat. Acest masterat nu necesită implicarea studentului în cercetarea științifică, prin participarea
la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare.
Programele de masterat profesional din domeniul Știința mediului pot fi urmate de absolven ți ai
studiilor universitare de licen ță din orice domeniu. Numărul de credite pe ntru programele de
master profe sional pot fi de 90 sau 120.

2.7.1.2 Master de cercetare științifică
Master ul de cercetare științifică este orientat spre formarea competen țelor de cercetare științifică.
Învățarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din
cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma
de învă țământ cu frecven ță. Studiile universitare de masterat științific as igură aprofundarea în
domeniul studiilor de licen ță sau într -un domeniu apropiat, fie ob ținerea de competen țe
complementare în alte domenii.
Acest master se deosebe ște de masterul profesional deoarece activitatea de cercetare științifică este
principala fo rmă de organizare a studiilor universitare de master în domeniul Științei mediului,
care are ca misiune dobândirea abilită ților necesare angajării în cercetarea științifică avansată de
tip doctoral sau în unită țile de cercetare sau economice specializate. Pregătirea de acest tip necesită
implicarea efectivă a studentului în cercetarea științifică, prin participarea la realizarea de proiecte
de cercetare și întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare. P rogramul de master de
cercetare spre deose bire de cel profesional se poate efectua cu un număr mai mic de studen ți.
Masteratele la înv ățământ cu frecven ță redusă nu pot fi incluse in Masterat Științific.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Știința Mediului trebuie
să fie acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de master
evaluat, trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și trebuie să
dispună de un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară activitate de
cercetare științifică, cu rezultate prestigioase, în domeniul programului de master evaluat.
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
progr amului evaluat. Dacă această condi ție nu poate fi îndeplinită, se poate accepta ca, între două
evaluări periodice succesive, în programul evaluat să fie implicat un conducător de doctorat în
domeniu sau într -un domeniu apropiat, fapt care trebuie să fie at estat prin prezen ța acestuia pe lista
personalului didactic al respectivului program.
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și cognitivă și cons tituie o bază pregătitoare
obligatorie pentru studiile doctorale.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 141 din 150 2.7.1.3 Masterul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ superior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică ș i didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică
potrivit unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate
spre asigurarea calității procesului de învățământ și profes ionalizarea personalului
didactic și de conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic
d. Misiunea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea
ocupării funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare n ecesare
exercitării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de 2 ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurat e după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinel or de învățământ sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat
didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind
astfel proiectat încât să demonstreze calitatea rezultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de
învățământ încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu
durata de 1 – 4 ani școlari cu unitățile de învățământ din rețeaua de practica pedagogică
pentru stabilirea condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în
două probe: o proba orala (interviu) și o probă practică, care au în vedere competențele
didactice, de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui
program de formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor
benef iciari, viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și
performanța personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente,
inclusiv sistem de monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de
masterat profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele
de masterat profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare
didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.7.2 Personalul didactic
Toate posturile di dactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 142 din 150 didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătate din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de mast er de cercetare .
2.7.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săpt.
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1 – 1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămână
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și
elaborarea lucrării de dizertație în caz ul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master în domeniul Știința Mediului este de patru semestre, cu un
număr corespunzător de 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare și discipline de sinteză, de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
Volumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână, un semestru
având 14 săptămâni (12 săptămâ ni în ultimul semestru). Restul de timp până la nivelul de 40

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 143 din 150 ore/săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării capacită ților
de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților.
În planul de învățământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate cercetării, practicii și elaborării
lucrării de diserta ție (activită ți desfă șurate pe parcursul ultimului semestru). Disciplinele care
definesc domeniul de master de Știința mediului trebuie să fie m inimum de 50% din totalul
disciplinelor.
Raportul dintre orele ce curs și cele de aplicații trebuie să fie de 1:1 pana la 1:2 (excepție poate
face ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și elaborării lucrării de disertație).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.

2.7.4 Practica
Practica se poate desfă șura î n stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de practică și cercetare în fiecare semestru.
Practica pentru întocmirea lucrării de diserta ție este obligatorie și trebuie să aibă o componentă
dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își desfășoară activitatea în
domeniul pro gramului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.

2.7.5 Elaborarea lucrării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor din cercetarea desfă șurată în timpul activită ților din teren, laborator și a stagiilor de
practică.
Lucrarea de diserta ție, in cazul masterului de cerc etare stiintifica, trebuie să con țină obligatoriu
elemente de cercetare științifică. Pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor de master,
planul de învățământ trebuie să cuprindă, în semestrul IV, două discipline: cercetare științifică și
stagiu pentru elaborarea lucrării.
Tema disertației se stabilește de către conducătorul de disertație împreună cu masterandul și se
corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu domeniul de competență al
conducătorului de disertație. Tema disertației se aprobă de conducerea facultății sa u
departamentului în care se desfășoară studiile universitare de masterat.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate, să conțină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalită ți de validare
științifică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut aplicativ
lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în raport cu cerințele normale
existente față de o lucrare de licență.
Suportul bibliografic al lucrării de disertație trebuie sa facă dovada că autorul acesteia a parcurs
principalele lucrări de referință ale domeniului, din ultimii ani, atât din literatura de specialitate
internațională cât și din cea autohtonă.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 144 din 150 Universitățile au și utilizează un software antiplagiat și au regulamente și proceduri clare pentru
verificarea lucrărilor de disertație. Lucrările de disertație sunt verificate cu un soft antiplagiat;
universitățile stabilesc care este procentul de simili tudine acceptat. Conducătorii științifici ai
lucrărilor de disertație răspund în solidar cu masterandul în legătură cu autenticitatea lucrării.
In cazul lucrării de disertație a unui absolvent de master de cercetare:
a) obiectivele lucrării de disertație treb uie să aiba în vedere o rezolvare a unei teme de cercetare
propriu -zisă;
b) lucrarea de disertație trebuie să probeze capacitatea masterandului de a desfășura independent
o cercetare de birou și /sau o cercetare de teren;
c) finalitatea aplicativă a lucrării de disertație se cere să probeze capacitatea masterandului de
implementare practică a soluțiilor proprii, rezultate din cercetarea întreprinsă;
d) lucrarea de disertație trebuie să cuprindă două componente finale legate de limitele cercetării
și, respectiv direc ții viitoare de cercetare .
Pentru elaborarea, susținerea și promovarea examenului de disertație se acordă 10 ECTS peste cele
aferente programului de studii.
2.7.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare do tate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul necesară.
2.7.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Știința Mediului
Misiunea de învă țământ și cercetarea științifică asumată în ca drul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivele de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Participan ții la aceste programe de stu dii au calitatea de student pe întreaga perioadă a prezen ței
lor în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la absolvire sau exmatriculare, mai
puțin perioadele de întrerupere a studiilor.
Personalul didactic al specializării de master tr ebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în ramura
de știință în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 145 din 150
2.8 Domeniul de studii universitare de master BIOLOGIE si BIOCHIMIE
2.8.1 Criterii de departajare a programelor de master
2.8.1.1 Master profesional
Programele de masterat profesional sunt orientate preponderent spre formarea competențelor
profesionale .
Competența reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, co mbina și utiliza adecvat cunoștințe,
abilități și alte achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii
de situații de muncă sau de învățare, precum și pentru dezvoltarea profesională sau personală în
condiții de ef icacitate și eficiență. În contextul Cadrului European al Calificărilor, competența este
descrisă din perspectiva responsabilității și autonomiei.
Prin competență profesională se înțelege capacitatea dovedită de a selecta, combina și utiliza
adecvat cunoștințe, abilități și alte achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a
unei anumite categorii de situații de muncă sau de învățare, circumscrise profesiei r espective, în
condiții de eficacitate și eficiență.
Competențele profesionale reprezintă ansamblul unitar și dinamic al cunoștințelor și abilităților.
Cunoștințele, ca dimensiune cognitivă și element structural al competenței, se exprimă
prin următorii de scriptori:
(1) Cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific;
(2) Explicare și interpretare.
Abilitățile , ca dimensiune funcțională – acțională și element structural al competenței, se
exprimă prin următorii descriptori :
(3) Aplicare, trans fer și rezolvare de probleme;
(4) Reflecție critică și constructivă;
(5) Creativitate și inovare.
Fiecare calificare corelată unui anumit ciclu de studii (licență, masterat, doctorat) este
definită în baza descrierii generale a rezultatelor învățării și se exprimă prin:
a) Competențe profesionale generale, care se dezvoltă în cadrul mai larg al domeniului de
studii ;
b) Competențe profesionale specifice, care se dezvoltă în cadrul mai restrâns al unui
program de studii .
Candidații la programul universitar de master profesional trebuie să fie absolvenți cu diplomă de
licență indiferent de domeniul în care aceasta este emisă.
Formațiile de studii sunt de maximum 75 de studenți pentru o serie de curs și de maxim 25 de
studenți pentru o grupă de sem inar.
Un program de studii de master profesional se individualizează prin planul său de învățământ, în
care raportul dintre numărul de ore la disciplinele cu caracter aplicativ (seminar, proiecte,
laboratoare, practică) și cele de predare (curs) se încadr ează în intervalul 2/1 la 1/1.
Masterul profesional în Biologie si Biochimie se poate organiza de institu țiile de învă țământ
superior care doresc aprofundarea pregătirii teoretice de specialitate în domeniul Stiinte Biologice
si Biomedicale , fără a impune o componentă de cercetare în finalizarea studiilor. Masteratul
profesional este orientat preponderent spre formarea competen țelor profesionale. Masteratele de
Biologie si Biochimie acreditate la învă țământ cu frecven ță redusă se încadrează numai la master
profesional.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Biologie si Biochimie
trebuie să fie acreditată și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul programului de
master evaluat. Acest masterat nu necesită implicarea studentului în cercetarea științifică, prin

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 146 din 150 participarea la realizarea de proiecte de cercetare și întocmirea unei lucrării de diserta ție cu subiect
de cercetare . Programele de masterat profesional din domeniul Biologie si Biochimie pot fi urmate
de absolven ți ai studiilor universitare de licen ță din orice domeniu.

2.8.1.2 Master de cercetare științifică
Masteratul de cercetare este orientat spre formarea competen țelor d e cercetare științifică. Învă țarea
realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul
programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de
învățământ cu frecven ță si poate fi organizat si in cadrul Scolilor Doctorale .
Cercetarea științifică cuprinde cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă.
Cercetarea fundamentală – activitatea desfășurată, în principal, pentru a dobândi cunoștințe noi
cu privire la fenomene și procese, precum și în vederea formulării și verificării de ipoteze, modele
conceptual e și teorii.
Cercetarea aplicativă – activitatea destinată, în princip al, utilizării cunoștințelor științifice pentru
perfecționarea sau realizarea de noi produse, tehnologii și servicii.
Studiile universitare de masterat de cercetare științifică asigură aprofundarea în domeniul studiilor
de licen ță sau într -un domeniu aprop iat, fie ob ținerea de competen țe complementare în alte
domenii. Masterul de cercetare științifică este principala formă de organizare a studiilor
universitare de master în domeniul Biologie și Biochimie , care are ca misiune dobândirea
abilită ților necesare angajării în cercetarea științifică avansată de tip doctoral sau în unită ți de
cercetare sau economice specializate. Pregătirea de acest tip necesită implicarea efectivă a
studentului în cercetarea științifică, prin participarea la realizarea de proiecte de cercetare și
întocmirea lucrării de diserta ție cu subiect de cercetare.
Universitatea care organizează studii universitare de master în domeniul Biologie și Biochimie
trebuie să fie acreditata și să deruleze programe de licen ță acreditate din domeniul
Biologie /Biochimie , trebuie să de țină laboratoare dotate adecvat pentru activită ți de cercetare și
trebuie să dispună de minim un centru de cercetare științifică institu ționalizat, în care se desfă șoară
activitate de cercetare științifică, cu rezultate pr estigioase, în domeniul programului de master
evaluat.
Formațiile de studii sunt de maximum 50 de studenți pentru o serie de curs și de maxim 25 de
studenți pentru o grupă de seminar /laborator
În unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să se desfă șoare studii doctorale în domeniul
programului evaluat .
Studiile universitare de master trebuie să asigure aprofundarea în domeniul studiilor de licen ță,
dezvoltarea capacită ților de cercetare științifică și cognitivă și constituie o bază pregătitoare
obligatorie pentru studiile doctorale.
2.8.1.3 Masterul didactic
Masterele didactice se organizează exclusiv la forma de învățământ cu frecvență.
În vederea autorizării/acreditării programelor de studii universitare de master didactic, instituțiile
de învățământ sup erior trebuie să demonstreze că respectă și următoarele cerințe:
a. Există laborator multimedia și centru de documentare psihopedagogică și didactică.
b. Personalul didactic și de cercetare propriu desfășoară activități de cercetare științifică potrivit
unui plan a cărui tematică vizează cercetări fundamentale și aplicative orientate spre
asigurarea calității procesului de învățământ și profesionalizarea pe rsonalului didactic și de
conducere, îndrumare și control din învățământ.
c. Personalul didactic și de cercetare este implicat în granturi de cercetare naționale și
internaționale și în contracte instituționale cu mediul educațional și socio -economic

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 147 din 150 d. Misiun ea programului de master didactic vizează creșterea performanței individuale a
personalului didactic și a organizațiilor școlare în care funcționează, prin pregătire
psihopedagogică și didactică inițială și pregătire avansată în specialitate, în vederea oc upării
funcțiilor didactice din învățământ și a evoluției în cariera didactică.
e. Studiile universitare de masterat didactic asigură competențele profesionale
psihopedagogice, didactice, de specialitate, digitale, manageriale și de cercetare necesare
exerci tării funcțiilor didactice în învățământ.
f. Programul de studii universitare de master didactic are durata de doi ani și este prevăzut cu
120 de credite transferabile.
g. Planurile de învățământ ale programelor de masterat didactic sunt structurate după cum
urmează: 90 credite – Componenta cadru cu statut obligatoriu aprobată de M inisterul
Educatiei și 30 credite – componenta la decizia universității stabilită și aprobată de către
Senatul universitar.
h. Planul de învățământ și programele disciplinelor de învăță mânt sunt coerente și în
concordanță cu misiunea asumată de programul de studii universitare de masterat didactic.
i. Procesul de evaluare al studenților este parte integrantă a procesului educațional, fiind astfel
proiectat încât să demonstreze calitatea re zultatelor învățării.
j. În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic instituția de învățământ
încheie acorduri -cadru cu inspectoratele școlare și contracte de colaborare cu durata de 1 – 4
ani școlari cu unitățile de învățământ d in rețeaua de practica pedagogică pentru stabilirea
condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
k. Admiterea la programul de masterat didactic se realizează prin concurs care constă în două
probe: o proba orala (interviu) și o probă practi că, care au în vedere competențele didactice,
de comunicare, digitale și de relaționare necesare parcurgerii cu succes a unui program de
formare didactică.
l. Există structura informațională necesară pentru informarea deciziei potențialilor beneficiari,
viitori studenți în chestiuni legate de facilitățile de învățare, structura și performanța
personalului didactic, parteneriatele cu mediul educațional existente, inclusiv sistem de
monitorizare a absolvenților.
m. Instituția de învățământ organizează un program intensiv de abilitare didactica în cuantum
de 60 credite structurat în doua module specifice primului și celui de al doilea an de masterat
profesional /cercetare destinat studenților masteranzi înmatriculați la programele de masterat
profesional /cercetare. La absolvire li se eliberează diploma de abilitare didactica.
n. Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplome de master în domeniul
programului de licență, însoțită de Suplimentul la diplomă .
2.8.2 Personalul didactic
Toate posturile didactice de p redare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre
didactice titularizate în învățământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar,
conferențiar universitar sau lector/șef de lucrări, cu titlul științific de doctor în domeniul
disciplinelor din postul ocupat, din care cel puțin 80 % să fie angajați cu norme de bază. Restul
activităților didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite și de alte
cadre didactice titularizate în învățământul superior cu titlul științific de doctor în specialitatea
disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă.
Instituția de învățământ dispune de cadre didactice titulare proprii, cu gradul didactic profesor sau
conferențiar, pentru cel puțin jumătat e din disciplinele aferente programului.
Dintre cadrele didactice care predau în cadrul masteratelor de cercetare, minimum doi sunt
conducători de doctorat titulari în cadrul instituției evaluate în domeniul de care aparține programul
de master de cercetare .

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 148 din 150 2.8.3 Organizarea procesului de învățământ
Tabelul 6. Centralizator al indicatorilor privind organizarea procesului de învățământ la
programele de master
INDICATOR Nivel
1. Durata programelor de master 2 ani = 4 semestre
2. Durata unui semestru privind activitatea didactică 14 săptămâni*
3. Numărul de ore pe săptămână min 14 ore
4. Numărul de ore didactice pentru întreg ciclu al studiilor min 756 ore
5. Numărul minim de discipline pe semestru 4**
6. Numărul minim total de credite obligatorii 120 ECTS
7. Numărul de credite obligatorii pe semestru 30 ECTS
8. Numărul de credite alocat unei discipline min 2– max 7 ECTS
9. Durata minimă a practicii de specialitate 2 săptămâni
10. Numărul de credite alocate pentru practica de specialitate 3 ECTS
11. Durata pentru elaborarea lucrării de disertație min 2 săptămâni
12. Numărul de credite alocate pentru promovarea lucrării de
disertație 10 ECTS
13. Raportul dintre numărul orelor de curs și cele aplicative
(seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) raport 1/1 -1/2
14. Numărul minim de examene 50% din total evaluări
15. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de examene pe
semestru min 2 săptămâni
16. Numărul de săptămâni pentru sesiunile de restanță min 1 săptămân ă
17. Numărul maxim de studenți pe serie 75
18. Numărul maxim de studenți pe grupă 25
* Acestea cuprind stagiile activității practice și elaborarea lucrării de disertație.
** Excep ție poate face semestrul IV care poate avea numai dou ă discipline: i) cercetare științifică și stagiu pentru
elaborarea lucrării de dizertație în cazul masterului de cercetare; ii) activităti practice de specialitate și
elaborarea lucrării de dizertație în caz ul masterului profesional
Durata studiilor universitare de master științific în domeniul Biologie și Biochimie este de patru
semestre, cu un număr corespunzător de 120 credite.
Planul de învă țământ trebuie să con țină discipline de aprofundare, discipline de sinteză, si de
cunoa ștere avansată, cu con ținut corespunzător misiunii asumate. Orele aplicative pot fi: seminare,
laboratoare și proiecte.
De regula, v olumul de activită ți didactice directe trebuie să fie de minimum 14 ore pe săptămână,
un semestru având 14 săptămâni (12 săptămâni în ultimul semestru). Restul de timp până la nivelul
de 40 ore /săptămână reprezintă volumul de timp necesar pregătirii individuale, dezvoltării
capacită ților de cercetare științifică și activită ții de cercetare propriu -zise a cursan ților care se va
realiza în timpul orelor de activitate practic ă, care se recomand ă să fie prevăzute în fiecare
semestru.
În planul de învă țământ pot fi incluse până la 30 de credite dedicate cercetării, practicii și elaborării
lucrării de diserta ție (activită ți desfă șurate pe parcursul semestru lui IV ).
Raportul dintre orele de curs și cele de aplica ții” trebuie să fie de 1 /1 pana la 1/2 , (excep ție poate
face ultimul semestru dacă este dedica t cercetării, activitatii practic e și elaborării lucrării de
diserta ție).
La sfâr șitul fiecărui semestru, cel pu țin 50% din formele de verificare trebuie să fie examene. Se
exceptează de la această prevedere ultimul semestru dacă este dedicat cercetării, practicii și
elaborării lucrării de diserta ție.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 149 din 150 2.8.4 Practica
Practica se poate desfă șura în stagii modulare sau sub forma unor activită ți cu ore alocate
săptămânal. Se recomandă includerea activită ților de pra ctică și cercetare în fiecare semestru.
In cazul masterului de cercetare, p ractica pentru întocmirea lucră rii de diserta ție este obligatorie și
trebuie să aibă o componentă dominantă de cercetare.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master profesional se poate efectua în
organizațiile în care sunt încadrați în muncă masteranzii (dacă își de sfășoară activitatea în
domeniul programului de masterat sau dacă organizația respectivă are departamente în domeniul
programului de masterat) sau, în situația în care nu au un loc de muncă, în organizații economice.
Practica pentru studenții înmatriculați la programe de master de cercetare se va desfășura, pe cât
posibil, în unități de cercetare științifică și/sau laboratoare de cercetare ale instituțiilor de
învățământ superior, care organizează programele respective de master de cercetare.

2.8.5 Elaborarea lu crării de finalizare a studiilor
Lucrarea de diserta ție (de absolvire a studiilor universitare de master) se întocme ște pe baza
rezultatelor ob ținute in urma activită ții de cercetare desfă șurată în timpul activită ților din teren,
laborator și a stagiilor d e practică.
Lucrarea de diserta ție cu care se finalizeaza masterul de cercetare trebuie să con țină obligatoriu
elemente de cercetare științifică. Pentru elaborarea lucrării de finalizare a studiilor de master,
planul de învățământ trebuie să cuprindă, în semestrul IV, două discipline: cercetare științifică și
stagiu pentru elaborarea lucrării.
Tema disertației se stabilește de către conducătorul de disertație împreună cu masterandul și se
corelează cu programul de pregătire universitară de masterat, cu dom eniul de competență al
conducătorului de disertație.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate, să conțină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalități de validare
științif ică a acestora. Prin conținutul său tematic, obiective, metodologie și conținut aplicativ
lucrarea de disertație trebuie să reprezinte un progres semnificativ în raport cu cerințele normale
existente față de o lucrare de licență.
Suportul bibliografic al l ucrării de disertație trebuie sa facă dovada că autorul acesteia a parcurs
principalele lucrări de referință ale domeniului, din ultimii ani, atât din literatura de specialitate
internațională cât și din cea autohtonă.
Universitățile au și utilizează un software antiplagiat și au regulamente și proceduri clare pentru
verificarea lucrărilor de disertație. Lucrările de disertație sunt verificate cu un soft antiplagiat;
universitățile stabilesc care este procentul de similitudine acceptat. Conducătorii științifici ai
lucrărilor de disertație răspund în solidar cu masterandul în legătură cu autenticitatea lucrării.
In cazul lucrării de disertație a unui absolvent de master de cercetare:
a) obiectivele lucrării de disertație trebuie să aiba în vedere o rez olvare a unei teme de cercetare
propriu -zisă;
b) lucrarea de disertație trebuie să probeze capacitatea masterandului de a desfășura independent
o cercetare de birou și /sau o cercetare de teren;
e) finalitatea aplicativă a lucrării de disertație se cere să pr obeze capacitatea masterandului de
implementare practică a soluțiilor proprii, rezultate din cercetarea întreprinsă;
f) lucrarea de disertație trebuie să cuprindă două componente finale legate de limitele cercetării
și, respectiv direcții viitoare de cercetar e.

COMISIA DE SPECIALITATE NR. 1 – ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
Standarde specifice ARACIS

AGENȚIA ROMÂNĂ DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – ARACIS , 2016 Pag. 150 din 150 Pentru elaborarea, susținerea și promovarea examenului de disertație se acordă 10 ECTS peste cele
aferente programului de studii.
2.8.6 Baza tehnico -materială
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de laboratoare dotate corespunzător
pentru desfă șurarea învă țământului și cercetării științifice în domeniu, precum și de tehnica de
calcul si programele soft necesare prelucrării datelor. Unitatea de învă țământ trebuie să aibă cel
puțin un centru de cercetare recunoscut pe domeniul speciali zării de master.
Unitatile de invatamant care organizeaza mastere profesionale in dominiul Biologiei si Biochimiei
trebuie sa incheie contracte de colaborare /contracte de practica cu unitati de productie si
microproductie, laboratoare, centre medicale, uni tati de prestari servicii, etc din domeniul
biomedical si biotehnologic care sa permita formarea practica a studentilor inscrisi la master ul
profesional .
2.8.7 Alte aspecte specifice domeniului de master Biologie și Biochimie
Misiunea de învă țământ și cercetare a științifică asumată în cadrul studiilor universitare de master
trebuie să se încadreze în domeniul și specializarea unită ții de învă țământ organizatoare. Misiunea
trebuie să se justifice prin elemente de pertinen ță și oportunitate în raport cu obiectivel e de
învățământ și cercetare științifică, precum și cu nomenclatorul na țional de calificări și cu cerin țele
pieței for ței de muncă.
Participan ții de la studiile universitare de master trebuie să fie absolven ți cu diplomă de licen ță.
Participan ții la aceste programe de studii au calitatea de student pe întreaga perioadă a prezen ței
lor în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la absolvire sau exmatriculare, mai
puțin perioadele de întrerupere a studiilor.
Personalul didactic al spec ializării de master trebuie să fie format din profesori universitari,
conferen țiari universitari, șefi de lucrări sau speciali ști reputa ți, care au titlul de doctor în ramura
de știință în care se încadrează programul de master și între care se află cel pu țin un conducător de
doctorat.
Unitatea de învă țământ supusă evaluării trebuie să dispună de bibliotecă cu publica ții sau acces la
baze de informare digitală în domeniul specializării în care se organizează învă țământul de master.
La înscrierea la examenul de disertație, candidatul trebuie să anexeze la cererea de înscriere un
certificat care să menționeze că lucrarea nu este plagiată, pe baza unui program antiplagiat aprobat
de universitatea respectivă.

Nume prenume
Președinte Comisie,
Dumitrescu Vasile
Nume prenume
Secretar Comisie,
Costache Marieta

Data : 27.09.2016